Legenda

C.M.: Corina Mihaescu

C.M: Premiul Toader Nica- Deleni , IAsi, Familia Sitar, Premiul Ion
Diaconu- Tanta Iasi – Familiei Mischie Dumitru.

Prezentator: Centrul Judetean pentru Cultura Iasi reprezentat asa cum

spuneam de domnul Consilier Sef Stefan Oprea, a fost acordat de Juriu, si ati
inteles ca alaturi de doctoral Mungiu, care este omul , de mare colectionar de
ceramica Iasilor , de Corina si de prietenul nostrum din Basarabia, mai avem
inca un plastician care s-a pierdut pe undeva dupa vase, am stablit deja
aceste premii. Premiul Inspectoratului este acordat oalarilor din Familia
Vicol. Veronica si Laslo Vicol din Miercurea Ciuc. Rugam pe unul dintre
membrii familiei Vicol, trimite pe Veronica Vicol dupa premiu, dupa palarii
sau care sunt acolo.
Si acest doinet este foarte bine cunoscut la Iasi, foarte indragit ,
foarte asteptat , vad ca de la an la an vin cu vasele acelea superbe pentru
friptura, tot mai mari, am impresia ca nu inteleg ce se intampla cu noi, ar
trebui sa le dimensioneze ceva mai pentru toata lumea, deci rog pe unul
dintre mesterii Vicol sa pofteasca , iar noi continuam cu prezentarea
celorlalte premii. Presupun ca i-ati vazut este foarte bogat reprezentat de
aceasta data la Iasi , alti mesteri de frumos renume si cu vase foarte , foarte
valoroase sunt cei din Familia Bascu, Maria si Mihai Bascu. Ii rog sa
pofteasca.
Trebuie sa ii numim si sa le multumim ca au venit si de aceasta
data pe mesterii Carolina si Marte Veves, din Corund,Harghita. Felicitari!
O vedeti pe Doina Vedea. Doina Vedea are de fapt si copii veniti
cu ea aici , la CN este inca o olarita foarte tanara, o mai chemam pe ea
pentru premiu deocamdata. Doina Vedea, Doina.

C.M.: Vine! De la Marginea.

Prezentator: Este vorba de familia Iabinschi , de la Deeleni, Neamt, sa vina

un reprezentant al familiei Iabinschi.

C.M.: Felicitari!

Prezentator: Sonia Iabinschi sa spunem…

C.M.: Impreuna cu mesterul cu care ne-am conversat ..

Prezentator: Dar toti au invatat de la Constantin Carlibaba, pe ai caror nepoti
inca continuam sa ii asteptam la un moment dat ei vor sosi. Le-am rezervat
si locul acela acolo. Felicitari Sonia Iacinshi, vizitati-I standul , pentru ca …
Ilie Nastase! Hai Ilie Nastase aici. CN.
Au facut pana cu masina, dar speram sa apara dintr-o clipa in
alta, este Castan Jenica de la Vaslui, si-a trimis o reprezentanta mai mica ,
dar il asteptam dintr-o clipa in alta pana va veni.
Tot din Centru de la Corund, George Todor, este aproape pe aici
pe undeva ? Rog un reprezentant sa vina aici, sa primeasca diploma.
Alte, Ciuta Craciun din Vrancea si el un reprezentant al unei
familii de olari , de data aceasta patriarhul familiei de olari, oleaca suparat ca
la editia asta sarim peste el , dar daca si vremea e buna speram pana la urma
ne impacam si devenim prieteni asa cum am fost pana acum 12 ani. Va
felicit. El este Ciuta Craciun din Nerestii Vrancei, a venit cu sotia , cu copii
cu inconfundabilele sale vase de la Vidra Vrancei.
Un olar care vine prima data la Iasi, un olar care reprezinta unul
dintre cele mai vechi centre de ceramica ale tari, zona dintre cele mai
interesante, Ceramica neagra de la Marginea, Toader Pascaliuc a lui
Dumitru. Toader Pascaliuc are partea lui intr-un catun, intr-o parte a satului
Marginea, o ceramica de toata frumusetea este la intrarea in Crang. Mai face
el si niste bazdavenii acolo mai mari, dar noi il primi cu toata dragostea si il
asteptam.
Vedeti, vroia cineva de asta sa spuna ca Primaria nu-i cu noi, este
si Primaria prin prezenta domnului Viceprimar Dumitreiu. Multumim ca ati
venit! Si continuam cu premierea unui olar din aceeasi zona, indelung
disputata si indelung zbuciumata de pe Valea Nistrului, de la Ostia, dupa sat.
Este vorba de Andrei Clifos. Andrei Clifos , te rog sa poftesti . Un baiat
sprinten, Andrei Clifos care ne incanta acolo cu niste bijuterii din ceramica,
cu tot felul de , de figurine, care sunt acordate, frumos vopsite, ocarina, in
sfarsit, CN de tot felul dar foarte frumoase si ii multumim lui Andrei Sclifos
ca a venit la Iasi si de aceasta data. Te felicitam si te asteptam si in alti ani.
Un olar care reprezinta un celebru centru de olarit de la Iasi , de la
Hoginesti. Este vorba de Vasile Golceag, cel care a venit cu o ceramica
rosie, foarte frumoasa. Andrei, trimite-l si pe Vasile ca nu mai privideste sa
stranga banii acolo si vad ca intarzie.
Iata ca s-a intamplat sa revina basarabenii la rand, un alt
basarabean, as spune eu o celebritate in ceramica neagra de acolo, Zaharia
Triboi.Zaharia Triboi, de fapt, este un nume derivate dintr-o porecla: Trei
Boi. Ia uite ce frumos s-a pastrat.
 Si tot mai speram ca mesterii din familia Carlibaba vor ajunge aici,
rugam sa pofteasca un alt basarabean de la Iurteni, Nisporeni, Ion Pantiru.
Cred ca-i mai mult un boieras , asa mai tanar, sa-l vedem in fata.

1: Un pic a mai ramas smaltul pe ele.

C.M.: Deci inca o data daca vreti sa imi spuneti forme si motive…nu
neaparat pe cele pe care le aveti aici, in general

1: Deci formele sunt farfurrii, castrunase, vazute, ulciorase, asa in general,

scrumiere mai facem si ….decorul este traditional, ca de exemplu aici
cocosul de Horezu si altele: spicul de grau, bobocei de trandafir…

C.M.: In ce masura va ajuta experienta pe care o aveti din Cipru aici , la targ
sau in ceea ce faceti acasa?

1: Sotul a invatat mai bine sa decoreze, iar decorul il fac tot de Horezu.

C.M.: Categoric, nici nu s-ar putea ca altfel nu s-ar mai numi ceramica de
Horezu. Si comparativ , care din ele este mai frumoasa, ca aproape de sud de
Dunare este peste asta, comparativ cu cea de acolo , mai frumoasa?

1: E frumoasa si ceramica greceasca si a noastra, este frumoasa.

C.M.: Prin ce se caracterizeaza cealalta?

1: Pai, a lor este traditionala Greciei, adica cu zei, cu ce au ei acolo…

C.M.: Si cine le modeleaza ? Grecii? Cine le decoreaza? Ei?

1: Pai a fost si acei trimis de ei si aveau si decoruri traditionale, de exemplu ,

vita de vie, strugurii…

C.M.: Si ati incercat sa le arati celor de acolo ceramica de Horezu?

1: Da, le-am aratat si le-a placut foarte mult.

C.M.: Si ar fi vrut sa faca si ei ? O replica sau ceva sa ia modele de la noi?

1: Nu, nu. Ei au zis ca fac tot ceramica greceasca, dar le-a placut foarte mult.

C.M.: Deci nu au incercat, nu v-au rugat sa faceti odata….

1: Ba da. Le-am atasat de acasa, am luat de la noi de acasa. Dar le place

foarte bine ceramica greceasca si la ei , pentru cu zei, e foarte multumit…
Cand este omul in Grecia, cumpara ceramica greceasca. Cine vine la noi,
cumpara ceramica romaneasca.

C.M.: Cum ti-a venit in gand sa lucrezi ceramica traditonala? Numai datorita
faptului ca parintii sunt olari sau ce ai simtit?

1: Pai, pentru mine a fost si pasiune, mi-a placut foarte mult.

C.M.: Si cum a inceput? Lucrul?

1: La inceput, la varsta de 5 ani m-am apucat…

C.M.: Asa devreme?

1: Da, pai imi placea. Si fetitele mele care au acum 5 si 6 ani se urca pe roata
si le place foarte mult sa decoreze.

C.M.: Dar de modelat?

1: Nu de modelat. Stiu sa si modeleze, darn e-o placut mai mult decorul..

C.M.: Si prima experienta o tii minte ??

1: Da. Am luat odata Premiul Intai la Cocosul de Horez, am luat si la Iasi

premii , la Sibiu, dar la Iasi am luat primul premiu.

C.M.: Da?

1: Da.

C.M.: La Horezu ati fost ?

1: Da, am fost .
C.M.: Si cum a fost ?

1: La Horezu a fost bine, vedeti horezanii nu ia ceramica de Horezu.

C.M.: Aici se face vanzare, mai buna ?

1: Da.

…………………..

C.M.: Duta Craciun, Iresti, Vidra-Vrancea

C.M.: Domnule Duta Craciun, de cand lucrati ceramica?

D.C.: Ceramica eu o lucrez de la etatea de 12 ani, cand din primii am intrat

la 15 ani.

C.M.: Cine? De la cine ati deprins mestesugul?

D.C.: De la parinti.

C.M.: Parintii dumneavoastra au fost tot olari?

D.C.: Da, da.

C.M.: Si parintii, bunicii, cunoasteti ?

D.C.: Si cum ati inceput sa lucrati?

D.C.: La inceput, se lucra in oale rosii. Ca pe timpurile alea nu erau de tabla,

oale rosii de fiertura. De la mici la mari, de 3 kilograme, nosoaice, frunti,
asa le spune…

C.M.: Frunti ce erau?

D.C.: O oala pana la 7-8 kilograme.

C.M.: Si de ce oare se numea asa?

D.C.: Asa era, ca era deosebire intre ele.

C.M.: Deci, inainte ceramica era rosie si nesmaltuita?

D.C.: Nesmaltuita , da . Ca atuncea nu se lucra smaltuita ca nici nu era, nu,

nu se stia.

C.M.: Si de cand se lucreaza la dumneavoastra ceramica smaltuita?

D.C.: De asta smaltuita s-a inceput incoace, cand eram de 23 de ani….

C.M.: Parintii dumneavoasta au lucrat ? Tatal dumneavoastra nu lucra

smaltuit?

D.C.: Nu.

C.M.: Si in sat, cati olari sunteti?

D.C.: In sat acuma mai toti lucreaza. Sunt aproape 100 de olari.

C.M.: O suta de olari care lucreaza chiar astazi ?

D.C.: Da, da. Au mai venit din colo, din colo si acuma….lucreaza mai ales
tineretul, se apuca…

C.M.: Si unde duc oalele pe care le fac?

D.C.: Le duc cu carutele pentru porumb, prin sat.

C.M.: Unde, prin satele de campie?

D.C.: Din camp , da. Se duce din doua . Olarul lucreaza si da din doua.

C.M.: Cum fac?

D.C.: Le da din doua. Olarul lucreaza, cai , carutasul , ii da si lemne, lut ,

smalt, si ce adduce da din doua.

C.M.: Deci carutasul ce adduce, ii da jumatate olarului si carutasul pastreaza

jumatate? Si e avantajos, ca olarul lucreaza si carutasul doar face drumul?

D.C.: Daca nu are ce face? El n-ar caruta. Olarii nu au carute.

C.M.: Dar nu au inceput sa se duca si cu masinile?

D.C.: S-a inceput, da, da. Dar acum in ultumul timp, mai toti , nu toti dar
majoritatea cu masinile.

C.M.: Si dumneavoastra cum faceti? Ce faceti cu ele, in afara de targuri?

D.C.: De targuri, eu numai…lucrez pentru Piata Focsani.

C.M.: Chiar in Piata la Focsani?

D.C.: Da , in Piata Focsani. Miercurea si duminica sunt in permanenta in

Piata Focsani.

C.M.: Sunt cautate vasele, mai ales acum cand lumea gaseste la magazine
obiecte si de plastic si de portelan? Mai au cautare ca altadata?

D.C.: Sunt, sunt foarte cautate. Sunt veze, strachini, de mosi , sunt cezanele
astea de masti , cani, pipele, din astea care se cauta la mosi.

C.M.: Cum faceti oalele? Ce pamant folositi ? De unde il aduceti? Cum il

curatati ca sa il modelati.

D.C.: Pamantul il aduce apa. Asa ii spune clisa, vuitura, clisa. Si ca sa le

combinam , il combinam cu argila, ca sa fie …

C.M.: Deci luati viitura de la apa si combinati cu argila?

D.C.: Da, cu argila, ca sa fie mai tari, mai puternice, sa tie mai bine la foc.

C.M.: Si cat il tineti pana sa il modelati? Sau il faceti imediat?

D.C.: Il facem imediat daca el …

C.M.: Il curatati ?

D.C.: Sau il curatam, il bagam la picior, cu mainile, ca altceva n-ai cu ce, il

dam la picior, il calcam, la picior, il framantam bine, il facem bote si merge
la roata.
C.M.: Aveti roata electrica, cu malaxor sau totul e …

D.C.: Nu, la noi nici nu exista roata electrica ca nici nu se poate.

C.M.: De ce ?

D.C.: Pai n-avem, n-avem, n-avem cum. Nu merge. Ca la roata electrica …

aici trebuie sa dai roata sa mearga ziua dupa cum…daca dai mai tare, sare de
pe roata.

C.M.: Da? Ce fel de oale faceti dumneavoastra, modelele pe care le-ati

invatat de la tatal dumneavoastra?

D.C.: De la tata acuma nu se mai lucreaza cum era inainte.

C.M.: Cum era inainte?

D.C.: Inainte erau cum v-am zis. Rosii, multe mai primitive. Se lucrau oale
negre, inainte de lapte. Acuma nu. Sunt smaltuite. Trebuie sa le dai smaltiu,
ca sa poti sa le vinzi , ca nu le convine.

C.M.: Nu mai lucrati deloc nesmaltuit?

D.C.: Nu, nu. Eu nu mai lucrez. Mai sunt care mai lucreaza.

C.M.: Si cum ? De unde luati smaltul? Ce fel de smalt folositi?

D.C.: Smaltul , acuma mai mult din deseuri de plumb. Eu din plumb??? Asta
il bagam la foc, il topim, il ranunt permanent in el, pana se face praf. Il
ardem bine, si de acolo merge la rasnita, la rasnit.

C.M.: Ardeti o data sau de doua ori?

D.C.: Acuma, in ultimul timp o data, ca nu sunt lemne.

C.M.: Si cum le, cand le ardeti, dupa ce le-ati modelat , dupa ce se usuca, le
dati si cu smalt si le bagati direct.

D.C.: Se usuca, le dau smalt si le bag direct.

C.M.: Inainte le ardeati de doua ori.

D.C.: De doua ori ca aveam lemne, aveam lemne.

C.M.: Da. Ce lemne folositi?

D.C.: Lemne diverse, fag , garneata, brad, plop.

C.M.: Sunt scumpe?

D.C.: Scumpe,foarte scumpe. Lemnele sunt foarte scumpe.

C.M.: Si deci , ce obiecte faceti? Enumerati-ne asa, uitati-va la ele si spuneti

cum se cheama fiecare.

D.C.: Oale pentru lapte, oale pentru sarmale..

C.M.: Acelea?

D.C.: Da. Oale pentru sarmale, de astea pentru copt cozonac, ghivece de
flori, strachini, caniti, cani, diferite, talgere, farfurii cum se spune, talgere..

C.M.: Talgere le spuneti la farfurii?

D.C.: Da. Farfuriile sunt facute din portelan, dar astea de pamant le spunem
talgere, da.

C.M.: Si la motivele astea le spuneti in vreun fel? La liniile si la zigzacurile

pe care le faceti pe ele?

D.C.: Noi zigzagurile le facem din mana. De felul cum ne place noua. Dam
cu un fel de culori.

C.M.: Si cu ce le faceti ? Cu ce zgariati ?

D.C.: Acolo cu destele( degetele). Cu destele.

C.M.: Va mai ajuta cineva? Sotia dumneavoastra?

D.C.: Da, ea, sotia.

C.M.: La ce va ajuta ?

D.C.: La rasnit, la carat la cuptor.

C.M.: Uitati , va intreaba ceva. Si la ce va mai ajuta dansa?

D.C.: La carat la cuptor, la vanzare, la rasnit, lucruri din astea.

C.M.: Ornamentul tot dumneavoastra il faceti ?

D.C.: Da, tot eu.

C.M.: Si ati mai invatat pe cineva sa lucreze?

D.C.: Da, Baiatul asta, baiatul asta …

C.M.: Cine este? Nepotul dumneavoastra?

D.C.: Nepot, nepot.

C.M.: Dumneavoastra cati ani aveti ?

D.C.: Saptezeci si trei.

C.M.: Multi inainte. Si nepotul are …zece are?

D.C.: Are, are, are, clasa a III-a .

C.M.: Cum il cheama pe el.

D.C.: Dan.

C.M.: E baiatul baiatului dumneavoastra?

D.C.: Al fetei .

C.M.: Al fetei.
D.C.: Al ginerelui. Am si mai mari nepoti dar sa vad daca pot sa ii aduc, sa ii
lamuresc ca sa invete meseria.

C.M.: Si ii place la roata?

D.C.: Da, baiatul, da.

C.M.: Si care le faceti mai greu? Ce oale le faceti mai greu? Astea mari se
fac greu?

D.C.: Da, exact, foarte greu se face alea de flori. Pentru ca astea se lucreaza
numai dintr-o bucata. Alea , de care sunt pentru bors, pentru anumite obiecte
si lucruri, alea se face mai usor ca se lucreaza din doua bucati.

Jenica Castan, Dumesti-Vaslui si fiul sau , Castan Ionel

C.M.: Castan Ionel, de cand lucrati?

I.C.: De mic, de la , incepand de la varsta de saispe ani. Aduceam

pamantul, il faceam, il modelam si il dadeam lui taica-miu ca s ail faca la
oale, si in timpul asta eu faceam vopselele, taiam lemnele, sau cand nu avea
el timp , le si ardeam la cuptor. Si acum in ultimul timp , am inceput deja sa
fac ca si dansul, ceramica la fel. Da nici prea buna ca si dansul, dar orisicum,
acelasi tip.

C.M.: Lucrati din placere sau din nevoie ca ati vazut ca se castiga mai mult
daca lucrezi olarie.

I.C.: Nu, mai mult din placere, din cauza ca meseria asta e luata de la
bunicul. Si bunicul tot de la tatal sau, dar imi place foarte mult lucrul asta. E
o munca mai grea, dar placerea e foarte mare.

C.M.: Cum ati inceput sa lucrati? Exista o intamplare care v-a determinat
sau ati avut asa o placere mai de mic?

I.C.: La inceput ma lua ca sa ii ajut la lucru si cu timpul am inceput sap rind

asa o placere in privinta asta.

C.M.: Si ce fel de obiecte lucrati?

I.C.: Incepand de la ceramica de artizanat pana la vase de decorative,de 50de
centimetri.

C.M: LA Dumesti, in Vaslui mai exista si alti olari?

I.C.: Eu is singurul.

C.M.: Singurul ? Si acum de o bucata buna de vreme singurul sau au fost si

au disparut?

I.C.: Tot singur. Bunicul a fost si a decedat si a ramas taticul.Dupa aia care
urmez eu si un frate de al meu, ca am un frate in clasa a V-a , asta e conditie
foarte mare.

C.M.: Inseamna ca sunteti si foarte cautati daca sunteti singurii?

I.C.: Bineinteles, adica mai vin multi si mai fac comenzi, mult , mai mult
facem pentru privatizati, facem comenzi pentru ei.

C.M.: Si unde desfaceti altfel oalele?

I.C.: In piata .

C.M.: La care? LA Vaslui, la..

I.C.: Mai venim in Iasi , la Vaslui, mai mult in Domesti si Botesti.

C.M.: Sunt targuri acolo?

I.C.: Da, joia si duminica.

C.M.: Enumerati-mi cateva sau marea majoritate a tipurilor de oale pe care

le faceti.

I.C.: Laptari pentru lapte, pentru prins lapte, castroane pentru mancare, cani
de baut apa, servici de vin , servici de cafea , ceramica decorative, oale de,
pentru sarmale. E o gama foarte variata.

C.M.: Ce intelegeti prin ceramica decorativa? Care este ceramica

decorativa?
I.C.: Ceramica decorativa? Nu este expusa aicea. Sunt vase mari si au pictate
pe ele flori. Sunt ornamentale.

C.M.: Si nu era in traditia centrului?

I.C.: Ba da , dar n-am …in masina noi aicea, ca era capacitate mare si nu
puteam sa transport eu singur, ca-s voluminoase si-s si grele astea.

C.M.: Si ce motive se folosesc pe vase?

I.C.: Mai mult motivele astea se fac din corn.

C.M.: Cornul , de deal?

I.C.: Un corn de vita si in varful cornului un varf de pana. Obiceiul asta l-am
luat de la bunicul, adica din bunici. Se modeleaza foarte usor, dar e si foarte
greu. Daca nu-i indemanare se face foarte greu cu cornul.

C.M.: Celelalte motive , cum le spuneti, uitati astea?

I.C.: Fulg de paun, Sinatau…

C.M.: Care este? Siratau sau Sinatau.

I.C.: Sinatau.

C.M.: Sinatau. Si coada iepurelui?

I.C.: Ochiul iepurelui.

C.M.: Si bradul, pomul vietii.

I.C.: Da, pomul vietii..

C.M.: Pai e acelasi ca aici. Cate arderi faceti ?

I.C.: Doua.

C.M.: Doua? O data fara smalt si o data cu smalt?

I.C.: O data cum e acuma , in felul asta si o data cum e aici.

C.M.: Si ce smalturi folositi?

I.C.: Smalt de la Baia Mare , oxid de fier. Rosu se face din pamant, albastru
tot din pamant se face..

C.M.: Si alb? Cum ii ziceti la astea alb?

I.C.: Vitarga, vileala arsa.

C.M.: Vileala.

I.C.: Vitarga e asta.

C.M.: Care?

I.C.: Luciul asta.

C.M.: Vitarga , smalt. Si vileala la cea alba.

I.C.: Asta , alba.

C.M.: Deci ce deosebire este intre strachina si tipsie?

I.C.: Tipsiu are o forma mai in lung, mai in lat. Strachina e putin mai
stransa, si castronul e putin mai restrans.

C.M.: Si castronul care este ? Ala?Asta ,da

I.C.: Acesta-i castronul. Asta.

C.M.: Dar e mai mare decat o strachina? Da, da, da.

…………………………..

C.M.: Ce ati adus nou anul acesta la targ, domnul Ilie Nastase?

I.N.: De cati ani?

C.M.: Ce ati adus nou acuma? Ce obiecte ati facut special pt targ?

I.N.: Masti am facut , cesculite am facut, ulciorase am facut, ibrice am facut,

am facut si ghiulele, zis , tot buliute, toate categoriile.

C.M.: Mai faceti si masti mari ?

I.N.: Facem cat de mari. Dar e greu de venit aici, ca-s voluminoase.

C.M.: Si se mai folosesc mastile mari?

I.N.: Nu. Eu as face mari dar e greu cu transportul. Aia e toata treaba.

C.M.: Dar vad ca le-ati schimbat infatisarea si coloritul.De ce le-ati facut asa
cu rosu si nu le-ati lasat smaltuite ca inainte?

I.N.: Mai facem si asa , si asa. Altu ii place fasolea, altul friptura, altul stirul,
si asa mai departe.

C.M.: Si asta ce sa fie ? Fasole, friptura, stir? Ce este ?

I.N.: Fiecare cu gustul lui. Aia e , da.

C.M.: Si vasul acela ce este? Un fel de ulcior? Cel galben? Da.

I.N.: Care asta, da. Un fel de ulcior. CN

C.M.: Si plosca aveti..

I.N.: Si plosca de nunta, da..

C.M.: Si la…lucrati acum in fiecare zi ?

I.N.: Nu.

C.M.: Nu. Mai rar.

I.N.: Eu lucrez mai pe toamna acuma mai stau in repaos. Da.

…………………………..
Vasile Gonciag, Hodinesti, Republica Moldova

C.M.: Lucrati de mult?

V.G.: De trei ani ?

C.M.: Si in trei ani….

V.G.: De mic in lut si la roata de trei ani.

C.M.: Si de mic in lut ce inseamna , ce lucratura e?

V.G.: M-am nascut in familie de olari .

C.M.: Cine sunt parintii dumneavoastra.

V.G.: Olari ? Vasile Gonciag tot .

C.M.: Si dansi mai lucreaza acum?

V.G.: Nu. Eu nu sunt CN. Mama este si ma mai ajuta la lucru, dar tata s-o
trecut din viata. O lucrat toata viata lui la oale, o fost un mester tare bun, cel
mai bun din Republica noastra. Si acum sper eu sa-l ajung, poate si mai bun ,
da eu sper sa il ajung …

C.M.: Si ceea ce vad aici e numai facut de dumneavoastra?

V.G.: Da. Singur lucrez. De la inceput pana la urma.

C.M.: Va ajuta cineva?

V.G.: Cu un sfat ma ajuta , mama, ca ii batrana sin u poate , dar cu sfaturi e

cum trebuie . Cei ce mai traiesc de la 30-40 de ani nu se ..in 2-3 ni nu se
poate sa afli tot si sa …

C.M.: Deci ati inceput sa lucrati in lut si sa modelati, ce anume? Pana se

treceti la roata?

V.G.: Da , ma ocupam cu mic cojocarie, cu diferite, cum este colegul de

alaturea, dar pe urma , tatal meu …
C.M.: Mi-ati zis ca modelati si dupa aceea la roata?

V.G.: Am modelat, cum..

C.M.: Mici obiecte.Da,da, da.

V.G.: Mici obiecte, dar la roata de amu invartesc ceramica utilitara.

C.M.: Este foarte frumoasa si formele sunt deosebite.

V.G.: Formele din batrani. Eu am sapat in gradina si am gasit un cuptor de

vreo 300 de ani si am ales formele si ornamentul.

C.M.: Si ati gasit un cuptor…

V.G.: Cuptor vechi , cu cioburi acolo. Si am strans ulcioare, toate vasele

astea eu le am acasa. Is stranse, formele din vechime, pe locul unde am trait
eu , de la stra-stra-strbunei mei.

C.M.: Asta inseamna ca mestesugul s-a practicat l acateva generatii.

V.G.: De cand e satul acolo. Toti oamenii la noi , acum 100 de ani, au fost
olari.Toate familiile au fost de olari acolo. Amu’ au ramas vreo 10 oameni
care au facut oale si is in viata. Dar de facut , fac numai vreo 3-4. Centrul
mare, cel mai mare centru de olarit din Moldova e la noi la Hogineni.

C.M.: Si acestia care au facut , de ce nu mai fac acum ?

V.G.: Is batrani si n-au puteri, nu pot. Dar copii s-au imprastiat si putini care
le iau meseria.

C.M.: Deci ceea ce vad aici sunt forme pe care le-au facut si strabunii
dumneavoastra?

V.G.: Si formele care se folosesc la noi in gospodarie, in , la fiecare

gospodar e oala de sarmale, ulciorul pentru lapte, ciupurile de bors,
ulcioarele de apa, ghiveciuri de flori,dar le-am terminat, ulcioras de adus vin
ca la noi este vin mult.

C.M.: Si le mai folositi inca? Si cate arderi le faceti la oale? Una sau doua?
V.G.: La mine vad ca merge cu o ardere. Avem lut tare bun si tine si la smalt
de prima data.

C.M.: Mai greu de facut vasele mari?

V.G: Mari is eu unicul in Moldova si in Romania, mai mari vase ca mine nu

face nimeni. De 20 de litri, eu fac si de 30-40 dar se primesc scumpe. La
comanda fac orice marime vasul. Pana la patru caldari, mai mari nu pot…

C.M.: Cat arata cel mai mare asa daca imi aratati?

V.G.: Imi ajunge undeva pana la mine , asa.

C.M.: Si le faceti …dintr-o bucata..

V.G.: Pentru apa…din trei.

C.M.: Din trei? Ca-s mari. Dar niciuna, asta de exemplu nu este dintr-o
bucata?

V.G.: Dintr-o bucata, aistea din doua.

C.M.: Si pamantul? Ce pamant folositi ? Are o culoare placuta..

V.G.: Asa e pamantul la noi, este pamant diferit.

C.M.: De unde il luati?

V.G.: De langa sat , la noi tot pamantul undeva 20 de …pamant negru e

putin, restul tot suntem in lut. La noi si alunecari de teren o fost…

C.M.: Din cauza asta , deci…

V.G.: Da, e lut tare mult. De atata dar si olarii s-au asezat acolo, n-o catat
olarii lut , dar olarii au venit la lut.

C.M.: Si il lasati , il curatati cumva?

V.G.: Il prelucrez tot asa cum o prelucrat si strabuneii.Tot manual de la tare

spre moale, si alegerea tot cu mana.
C.M.: Cum de la tare spre moale? Cum il faceti moale?

V.G.: Eu, moale, moale nu-i cum e la diferite intreprinderi, la cooperative au

masini, unelte si asa mai departe, ca munca omului nu prea este, masinile
lucreaza. Dar la mine tot cu mana. Il moi , il bat cu maiul , il aleg de
pietricele, dupa aceia , pe urma il calc cu piciorul , il framant cu mana si il
fac si ele se primesc mai trainice, decat vasele care is turnate si asa mai
departe.Ca la mine lutul nu se farama, fibrele de lut raman asa de tare.

C.M.: Si smaltul?

V.G.: Smaltul il pregatesc tot singur, dupa metoda cum il pregateau si

strabunei.

C.M.: Cum?

V.G.: Asa cum , una alta , un secret …

C.M.: A, e secret ?

V.G.: Da, la fiecare olar.

C.M.: Dar o solutie tot trebuie sa folositi.

V.G.: La fiecare olar din sat, cati suntem , toti pregatesc diferit. La toti diferit
se primeste. Nu ne copiem ca fiecare o zis ca cum face el e mai bun. Nu ne
copiem.