Dezvoltarea prenatală și

a nou născutului
Proiect realizat de Țurcan Polina, Fetcu Delia-Maria și Benedic
Roxana-Andreea

Specializarea Psihopedagogie Specială

Anul 1, grupa 2
Idei importante referitoare la formarea unei vieți noi
1. Fertilizarea este procesul în care un spermatozoid se unește cu un ovul, formând un
zigot. În acel moment, caracteristicile genetice ale copilului sunt determinate.

2. Dezvoltarea prenatală are loc pe parcursul celor 9 luni de sarcină. Placenta are un rol
important în alimentarea și protejarea fătului în timpul acestui proces.

3. Dezvoltarea creierului și a altor organe și sisteme ale corpului are loc în timpul sarcinii
și poate fi influențată de factori externi, precum nutriția și stresul.

4. Nașterea poate avea loc prin nașterea vaginală sau prin cezariană, fiecare metodă
având beneficii și riscuri pentru mamă și copil.

5. Primele zile și săptămâni ale vieții nou-născutului sunt critice pentru dezvoltarea sa
ulterioară. Alimentația, somnul și comunicarea cu bebelușul sunt factori importanți în
această perioadă.

6. Contactul pielii cu pielea în primele minute și ore ale vieții copilului poate ajuta la
stabilirea unei conexiuni emoționale cu părinții săi.
 Comportamentul bebelușului în pântecele mamei Psihologia
fătului

• chiar înainte ca femeia să-și dea seama că este însărcinată: creierul embrionului începe să se
dezvolte
• la cinci săptămâni: se creează cortexul
• la nouă săptămâni: embrionul își poate plia corpul, poate sughița și reacționa la zgomote
violente
• la trei luni de sarcină: viitorul bebeluș cască și suge
• la cinci luni: începe să audă
• la opt luni: începe să vadă
 Amintirile bebelușilor legate de experiențele lor muzicale
dinainte de naștere

Un psiholog (Hepper în 1991) a încercat să evalueze capacitatea fătului de a reține

muzica din genericul unui serial tv (The Neighbors). El a selecționat un număr mare de
femei însărcinate care erau pasionate de acest serial și un alt grup de femei însărcinate
care nu au urmărit niciodată acest serial, estimându-se că fetușii din primul grup au fost
expuși de aproximativ 360 de ori la tema muzicală din genericul serialului. Hepper a
verificat atent ca ultima oară când bebelușii au ascultat respectiva melodie să fi fost în
viața intrauterină, și nu după naștere.

După patru zile după naștere, bebelușii ambelor grupe au fost expuși acestei melodii.
Hepper a observat că bebelușii care au auzit melodia în timpul vieții intrauterine se
comportau diferit față de cei ce nu au auzit melodia în timpul sarcinii.
Cu ajutorul ultrasunetelor, Hepper a evidențiat de asemenea faptul că, în pântecele
mamei, bebelușii se mișcau mai mult atunci când se difuza o melodie ascultată anterior.
 Este bine să-i citiți copilului încă nenăscut?
Recunoașterea de către bebeluși a poveștilor care li s-au citit înainte de
naștere
Bebeluși oare au amintiri ale experiențelor trăite înainte de naștere?

Ca să se afle răspunsul la această întrebare, cercetătorii au cerut unui grup de 12

femei însărcinate să citească un pasaj dintr-o poveste pentru copii, de două ori pe zi în
timpul ultimelor șase săptămâni de sarcină.

În urma acestui experiment se poate trage concluzia că fătul aude și recunoaște

limbajul pe care îl percepe, fiind capabil chiar să și-l amintească. S-ar putea spune că el
pare să aprecieze ceea ce îi este familiar. Înainte de naștere, bebelușul nu are prea
multe de făcut, așa că el ascultă, savurează poveștile care i se spun, mai ales pe cele
pe care le cunoaște deja, cum fac de altfel toți copiii.
Fătul are deja o personalitate? Activitatea fătului și
comportamentul în copilărie

Nu este o noutate faptul că bebelușii sunt diferiți între ei, atât în planul activității, cât și în planul temperamentului.
O serie de cercetători s-au întrebat dacă anumite trăsături de caracter nu sunt cumva prezente deja la bebeluș încă
înainte de naștere.
Ei au inițiat astfel o serie de experimente care și-au propus să evalueze în ce măsură activitatea bebelușilor dinainte
de naștere este un predictor pentru comportamentul și temperamentul la nou-născuți, la bebelușii cu vârste
mai mari sau la copiii de doi ani.
Activitatea motrice fetală pare a fi un indicator al temperamentului pe care îl putem observa în copilărie. În opinia
lui Di Pietro, comportamentul nu începe la naștere, ci mult mai înainte. Ritmul mamei, producția sa hormonală
și mai ales reacția sa la stres au un impact puternic asupra fătului. De atlfel, mamele cele mai stresate au fetuși
mai activi și copii mai iritabili decât alții.
Învățarea în perioada prenatală a gusturilor
postnatale
Este un fapt deja cunoscut că numeroase femei își imaginează că
alimentele ingerate în timpul sarcinii pot influența preferințele
bebelușului pentru anumite alimente.

În urma unor experimente s-a constatat că alimentația mamei în

timpul sarcinii influențează preferințele bebelușilor.

În timpul ultimului trimestru de sarcină, fătul înghite pe zi până la un

litru de lichid, care transportă gustul hranei materne spre receptorii
senzoriali ai viitorului bebeluș. Atunci când mama consumă anumite
alimente, ea pune fătul în contact cu o savoare care va influența
acceptarea alimentelor după ce bebelușul se va naște.

Rezultatele acestor cercetări confirmă importanța unui regim

alimentar variat, atât pe timpul sarcinii, cât și în perioada alăptatului.
Învățarea mirosurilor la făt în funcție de regimul alimentar al
mamei
Cercetătorii consideră ca, atunci când mama mănâncă, anumite cantități de
metaboliți, inclusiv aceia cu proprietăți olfactive, trec în plasma maternă și fetală și
sunt transferate în lichidul amniotic. Fătul înghite acest lichid pe gură și pe nas,
fapt care îi stimulează receptorii nazali. Prezența glucozei în metaboliți
„potențează” mirosul predominant, iar bebelușul apreciază din ce în ce mai mult
gustul respectivei substanțe. La naștere, el îi va aprecia și mirosul.

Bebelușul este în măsură să stabilească o legătură între un stimul olfactiv învățat în

uter și un miros întâlnit în mediul înconjurător până la patru zile după naștere.
Astfel, abilitățile bebelușilor nu se reduc la identificarea lichidului amniotic pe care
l-au ingerat în timpul ultimelor zile ale vieții intrauterine, ci se referă și la
extragerea și izolarea unei componente olfactive prezente în acest melanj
amniotic, precum și la recunoașterea acesteia la câteva zile de la naștere.
Influențele mediului asupra dezvoltării prenatale:
factori materni

Stilul de viață al mamei poate avea un impact semnificativ asupra sănătății și dezvoltării copilului în
perioada prenatală.

Printre factorii materni, se numără alimentația, greutatea, stresul și anxietatea, precum și prezența unor
afecțiuni medicale precum diabetul gestațional sau hipertensiunea arterială.

Mama trebuie să își mențină o dietă echilibrată și să aibă o greutate sănătoasă, deoarece obezitatea și
malnutriția pot afecta dezvoltarea fetală.

De asemenea, nivelul de stres și anxietate al mamei poate afecta copilul, deoarece stresul poate duce la
secreția de hormoni de stres care pot trece prin placentă și afecta dezvoltarea fetală. Afecțiunile
medicale precum diabetul gestațional și hipertensiunea arterială pot afecta circulația sângelui către
placentă și pot avea un impact negativ asupra dezvoltării fetale.

Astfel, factorii materni pot fi foarte importanți în influențarea dezvoltării fetale și este important ca
viitoarea mamă să acorde atenție stilului său de viață și să își monitorizeze starea de sănătate în
perioada prenatală.
 Importanța alimentației și greutății mamei în
timpul sarcinii
O alimentație adecvată și echilibrată este esențială pentru o dezvoltare
sănătoasă a fătului. În timpul sarcinii, necesitățile nutriționale ale mamei cresc,
iar o dietă sănătoasă ar trebui să includă o varietate de alimente, cum ar fi
legumele, fructele, cerealele integrale, proteinele slabe și grăsimile sănătoase.

Este important să se evite alimentele care pot fi periculoase pentru făt, cum ar fi
peștele cu conținut ridicat de mercur, carnea insuficient preparată termic,
brânzeturile moi, alcoolul și cafeaua în exces.

O greutate prea mare sau prea mică poate avea consecințe negative asupra
sănătății mamei și a fătului. O greutate adecvată în timpul sarcinii depinde de
starea inițială de sănătate și de greutatea mamei înainte de sarcină.
Exercițiile fizice moderate în timpul sarcinii pot ajuta la menținerea unei greutăți
sănătoase și pot îmbunătăți sănătatea generală a mamei și a fătului.
O dietă adecvată și echilibrată, evitarea alimentelor periculoase și menținerea
unei greutăți sănătoase pot contribui la o sarcină sănătoasă și la o naștere fără
probleme.
Malnutriția maternă și impactul acesteia asupra dezvoltării
fătului
Malnutriția maternă poate fi cauzată de o dietă inadecvată, consumul de alcool și substanțe toxice sau
de boli cronice care afectează absorbția nutrienților. Aceasta poate duce la o serie de probleme de
sănătate pentru mamă și pentru făt, inclusiv creșterea riscului de avort spontan, naștere prematură,
malformații congenitale, retardare mentală, dezvoltare fizică și intelectuală redusă și probleme de
sănătate pe termen lung.

Malnutriția maternă poate fi evitată prin menținerea unei diete echilibrate și bogate în nutrienți,
inclusiv proteine, carbohidrați, grăsimi sănătoase, vitamine și minerale.

Suplimentele nutriționale, cum ar fi acidul folic, pot reduce riscul de malformații congenitale și pot
îmbunătăți sănătatea generală a mamei și a fătului.
 Bolile mamei și impactul acestora asupra dezvoltării fătului
Bolile mamei pot afecta negativ dezvoltarea fătului. Printre boli se numără diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, anemia, boli ale
inimii, boli autoimune și boli infecțioase.

- diabetul zaharat poate duce la complicații precum nașterea prematură, hipoglicemia și malformații congenitale
- hipertensiunea arterială poate crește riscul de preeclampsie și de naștere prematură
- anemia poate duce la deficit de oxigen în organismul fătului și poate afecta creșterea și dezvoltarea acestuia
- bolile inimii pot afecta fluxul de sânge către făt
- bolile autoimune pot fi asociate cu nașteri premature și scăderea greutății la naștere
- bolile infecțioase pot duce la malformații congenitale și alte probleme de sănătate la făt

Monitorizarea și tratarea bolilor mamei în timpul sarcinii reduc riscul de complicații și asigură o dezvoltare adecvată a fătului. În plus, se
recomandă îmbunătățirea stilului de viață prin reducerea consumului de alcool și nicotină, menținerea unei diete sănătoase și echilibrate
și exerciții fizice regulate, pentru a îmbunătăți sănătatea generală a mamei și a fătului.
 Anxietatea și stresul la mamă în timpul sarcinii și impactul acestora
asupra dezvoltării fătului
Anxietatea și stresul la mamă în timpul sarcinii pot avea efecte negative
asupra dezvoltării fătului.
Acestea pot afecta dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a copilului,
putând crește riscul de comportamente agresive, anxietate, depresie și
probleme de învățare mai târziu în viață.

Stresul matern poate fi cauzat de mai multe factori, inclusiv de problemele

financiare, problemele de relație, evenimente neplăcute, probleme de
sănătate și stresul legat de sarcină și naștere. În plus, anxietatea și depresia
maternă pot fi declanșate de fluctuațiile hormonale din timpul sarcinii.

Prevenirea și gestionarea anxietății și stresului matern în timpul sarcinii:

printre strategiile recomandate se numără exercițiile fizice regulate, tehnici
de relaxare precum meditația sau yoga, și terapia cognitiv-comportamentală.
În plus, sprijinul social și comunicarea deschisă cu partenerul și familia pot fi
de ajutor în reducerea stresului și anxietății.
 Impactul vârstei mamei asupra dezvoltării fătului

Femeile tinere, sub vârsta de 18 ani, sau cele mai în vârstă de

35 de ani sau mai mult, pot avea un risc crescut de complicații
în timpul sarcinii, precum hipertensiune arterială, diabet
gestațional și naștere prematură. În plus, riscul de anomalii
cromozomiale la copil poate crește odată cu vârsta mamei.

Cu toate acestea, se subliniază că vârsta mamei nu este

singurul factor determinat pentru o sarcină sănătoasă și o
dezvoltare adecvată a fătului. Îngrijirea prenatală adecvată și
un stil de viață sănătos pot reduce riscul de complicații în
timpul sarcinii și pot contribui la o dezvoltare sănătoasă a
fătului.
 Riscurile din mediul extern asupra dezvoltării fătului
Unul dintre factorii importanți care pot influența dezvoltarea fătului este expunerea la substanțe toxice din
mediul extern, cum ar fi poluanții din aer, apă sau sol. Aceste substanțe pot intra în corpul mamei prin inhalare,
ingerare sau contact cu pielea și pot afecta dezvoltarea fătului.

Alte riscuri din mediul extern includ expunerea la substanțe chimice din alimente sau produse de uz casnic,
precum și expunerea la radiații. Expunerea la radiații poate fi cauzată de anumite investigații medicale, cum ar fi
radiografia dentară sau CT-ul, sau poate fi cauzată de expunerea accidentală la surse de radiații.

Se subliniază că, în general, cantitățile mici de substanțe toxice din mediul extern nu reprezintă o problemă
majoră. Cu toate acestea, expunerea la nivele ridicate sau constante de substanțe toxice poate avea un impact
negativ asupra dezvoltării fătului și poate crește riscul de complicații .
 Influențele mediului asupra dezvoltării fătului: factorii
paterni
Unul dintre factorii paterni care poate influența dezvoltarea
fătului este vârsta tatălui. Studiile au arătat că o vârstă mai
înaintată a tatălui poate crește riscul de anumite afecțiuni la
copil, cum ar fi autismul, sindromul Down și schizofrenia.

Alți factori paterni care pot influența dezvoltarea fătului

includ consumul de alcool, tutun sau droguri, precum și
expunerea la substanțe toxice în mediul de lucru. Aceste
obiceiuri sau expuneri pot afecta calitatea spermei și pot crește
riscul de defecte de naștere, retardare mintală sau alte
probleme de sănătate la copil.

De asemenea, studiile au arătat că stresul patern poate avea

un impact negativ asupra dezvoltării fătului. Stresul cronic
poate afecta calitatea spermei și poate crește riscul de naștere
prematură, greutate mică la naștere sau alte complicații.
Importanța supravegherii și stimulării dezvoltării prenatale
Supravegherea dezvoltării prenatale poate include monitorizarea regulată a sănătății mamei și a fătului, efectuarea de
teste prenatale și imagistice, precum și evaluarea creșterii și dezvoltării fătului. Aceste măsuri pot ajuta la identificarea
timpurie a problemelor și la intervenția promptă pentru a minimiza riscurile și a îmbunătăți sănătatea fătului și a mamei.

Stimularea dezvoltării prenatale poate include adoptarea unui stil de viață sănătos de către mama gravidă, care poate
include o dietă echilibrată, exerciții regulate și evitarea substanțelor toxice, precum alcoolul și tutunul. De asemenea,
mama poate fi încurajată să ia suplimente de vitamine și minerale esențiale pentru a susține creșterea și dezvoltarea
fătului.

Dezvoltarea prenatală poate fi stimulată și prin activități care implică comunicarea și interacțiunea cu fătul, precum
cântatul sau vorbitul cu bebelușul. Studiile sugerează că aceste activități pot îmbunătăți dezvoltarea cognitivă și lingvistică
a copilului.

În concluzie, supravegherea și stimularea dezvoltării prenatale sunt esențiale pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă a
fătului și pentru a reduce riscurile pentru mamă și copil.
Importanța îngrijirii preconcepționale pentru sănătatea
mamei și a fătului
Nevoia de îngrijire înainte de concepție este importantă pentru a preveni
complicații și pentru a optimiza șansele de a concepe și a avea o sarcină
sănătoasă.

Această îngrijire poate include evaluarea stării de sănătate a mamei și a

tatălui, evaluarea riscurilor genetice, identificarea și tratarea problemelor
de sănătate preexistente și a factorilor de risc pentru sarcină și naștere. De
exemplu, dacă mama are diabet zaharat sau hipertensiune arterială, este
important ca aceste afecțiuni să fie gestionate înainte de concepție,
deoarece acestea pot afecta dezvoltarea fătului.