Supravegherea în comunitatea

 A gravidei;
 Lăuzei;
 Nou-născutului;
 Copilului mic;
 Şcolarului;
 Adolescentului;
 Vizita la domiciliul.

 Sarcina reprezintă o stare fiziologică în cursul căreia sunt antrenate

modificări la nivelul întregului corp. Acestea interesează atât principalele
metabolisme (glucidic, lipidic, proteic, hidroelectrolitic), cât și funcțiile
organismului (cardiacă, respiratorie, digestivă, renală, endocrinologică).
Pentru o bună evoluţie a sarcinii, naşterea unui făt sănătos, cu riscuri
minime pentru mamă, gravida trebuie monitorizată constant de către
medicul de familie în colaborare cu medicul specialist ginecolog.

 Evoluţia societăţii a determinat o creştere şi o diversificare importantă a

patologiei nou-născutului, aşa încât gravida îşi asumă un risc foarte mare
renunţând la investigațiile absolut necesare acum pe perioada sarcinii. Fie
că este mediul în care trăim, fie că este vârsta mai înaintată a viitoarei
mămici, cert este că unul din cinci copii se naşte cu o problemă. De la
naştere prematură şi până la malformaţii severe, există un risc de până la
20% ca nou-născutul să aibă o problemă, în România mortalitatea
neonatală este mult mai mare în mediul rural, acolo unde posibilităţile de
investigare sunt mai reduse decât în mediul urban.

 Pentru că nu ne putem asuma riscuri, trebuie să cunoaştem analizele

minimum necesare pentru o sarcină fără probleme. Supravegherea
implică medicul de familie, obstetricianul, dar şi medici de alte
specialităţi, care trebuie să trateze eventualele boli asociate ale femeii, fie
că sunt preexistente sarcinii, fie că sunt determinate de sarcină.

 Obstetricinaul, ia în evidenţă gravida şi întocmește un protocol de

urmărire. Pentru început, el recomandă gravidei un set de analize de
rutină privind starea de sănătate a femeii; pentru depistarea toxoplasmei,
citomegalovirusului, chlamydiei, rubeolei. O mare parte dintre analize
sunt efectuate gratuit în baza biletului de trimitere de la medicul de

1
 familie. Deosebit de importante pentru evoluţia sarcinii sunt şi
investigaţiile pentru depistarea infecţiilor intravaginale.

 Ecografiile sunt indicate la anumite vârste gestaţionale. Astfel, prima

ecografie se efectuează pentru depistarea sarcinii şi oferă informaţii foarte
importante, în ciuda dimensiunilor foarte mici ale embrionului. Ea
localizează embrionul (în uter sau în afara acestuia, când sarcina este
extrauterină) şi stabileşte dacă data ultimei menstruaţii corespunde cu
mărimea reală a fătului, informaţie importantă îndeosebi pentru femeile
cu menstruaţie neregulată, care descoperă mai târziu sarcina. Urmează
ecografia de 11-13 săptămâni, cu ajutorul căreia se măsoară unii
parametri specifici ai embrionului. Un pas foarte important în
supravegherea sarcinii îl constituie triplul test, în săptămânile 15-18 de
sarcină. La 22 de săptămâni se poate efectua ecografia 3D, care
vizualizează orice malformaţie apărută până în acel moment. O altă
ecografie se impune şi în ultimul trimestru de sarcină.

 Ecografii de morfologie şi morfometrie fetală se pot efectua în fiecare

lună de sarcină în cazul în care gravida îşi doreşte şi îşi permite să
monitorizeze evoluţia fătului. Ele sunt foarte importante, întrucât oferă
informaţii cu privire la creşterea fătului, dezvoltarea organelor şi
parametri care trebuie să coincidă cu vârsta sarcinii. Patologiile frecvent
diagnosticate la aceste ecografii lunare sunt restricţiile de creştere
intrauterină sau, dimpotrivă, feţii mai mari decât vârsta gestaţională
(macrosomie fetală). Urmărind lunar evoluţia fătului, se poate descoperi
în timp util cauza restricţiei de creştere sau macrosomiei.

În timpul sarcinii corpul femeii trece printr-o serie de transformări majore,

menite să se adapteze sarcinii și să o susțină.
După naștere organismul feminin are nevoie să se refacă, de aceea veți observa
atât modificări la nivel fizic, cât și psihic. Această perioadă durează între 6 și 8
săptămâni și poartă denumirea de lăuzie.

Perioada ce urmează naşterii copilului este una dificilă pentru proaspăta mamă,

care se simte extenuată din punct de vedere fizic şi psihic. Modificările prin care
a trecut organismul său în cele nouă luni de sarcină se continuă cu o altă serie –
dureroasă – de preschimbări şi de fenomene biologice datorită cărora femeia
poate oferi cele necesare copilului său, iar corpul poate reveni la dimensiunile şi
la funcţiile sale normale, de dinainte de sarcină. După naştere uterul începe să se
micşoreze în dimensiuni, până ajunge la mărimile iniţiale, se produce lactaţia,
iar apa din ţesuturi acumulată în timpul celor nouă luni este eliminată prin urină

2
şi prin piele (care devine foarte sensibilă).

Etapa lăuziei îi impune mamei să aibă o grijă specială faţă de sine şi faţă de
copilul nou-născut, să cunoască manifestările normale ale organismului şi să
ceară imediat ajutor de specialitate dacă prezintă simptome îngrijorătoare cum
ar fi o durere puternică sau febră de peste 38 de grade Celsius.

Nou-născut se numește bebelușul din momentul nașterii până la vârsta de

28 de zile. Fiecare nou-născut este unic și are propria personalitate, însă în
această etapă a vieții toți copiii au unele caracteristici comune:

•  Nou-născuții se bucură de o rezistență crescută, față de cea a oamenilor

maturi. De exemplu, temperatura corpului poate varia fără probleme între 36,
1°C și 37, 7°C, iar corpul bebelușului nu este afectat de anumite substanțe în
cantitate anormală (glucoză). Totodată, un nou-născut poate supraviețui fără aer
un timp mai îndelungat decât un adult.
•  Nou-născutul păstrează din viața intrauterină poziția caracteristică a fătului -
piciorușele și mâinile îndoite și strânse pe lângă corp; această poziție devine tot
mai relaxată pe măsură ce nou-născutul crește.

Nou-născutul este alert imediat după ce s-a născut și are toate simțurile bine
dezvoltate (preferă gustul dulce, față de cel amar sau acru și răspunde la stimuli
auditivi), în afară de văz. Nou-născutul nu poate încă focaliza obiectele
îndepărtate și vede bine doar la o distanță de până la 20 cm.
•  La 8 - 14 ore de la naștere, nou-născutul elimină o substanță numită meconiu,
iar în prima săptămână de viață materiile fecale suferă modificări în fiecare zi,
fiind numite scaune tranziționale.
•  Nou-născutul doarme aproximativ 15 - 20 de ore pe zi, trezindu-se la intervale
de câteva ore, în special din cauza senzației de foame.
•  Greutatea normală la naștere este undeva între 2,4 kg și 4,2 kg, iar înălțimea
medie a nou-născutului este între 45 și 54 cm. În primele zile după naștere, nou-
născutul pierde 7-10% din greutate, dar revine la greutatea inițială după alte
câteva zile. Urmează apoi să ia în greutate aproximativ 750 g pe lună și să
crească cu 1-4 cm pe lună.

copilul testeaza reactiile parintilor. In jurul varstei de 1 an si continuand pana

la 2 ani, copilul este tot mai curios cu privire la reactiile parintilor, dar si in
privinta rezultatelor actiunilor asupra obiecte. Copilul invata mecanismele
reactie - efect plangand atunci cand parintii pleaca din camera, sau apucand si
3
izbind diverse obiecte. Comportamentul sfidator fata de parinti il ajuta pe copil
sa invete cum sa rezolve situatiile conflictuale.

• Prefera atentia parintilor si a persoanelor adulte indragite, decat copiii de

aceeasi varsta. Pana la varsta de 2 ani, in momentul in care este suparat sau ii
este frica, copilul o prefera pe mama si persoanele adulte care il ingrijesc de
obicei.

• Anxietatea de separare devine tot mai pronuntata, apoi scade in

intensitate. Sentimentul de frica si neliniste declansat de separarea de parinti
apare pe la 6 - 8 luni, iar pe la 10 - 18 luni acesta se intensifica. Dupa un an si
jumatate, copilul mic capata incredere si incepe sa reactioneze mai bine la
despartirea de parinti.

• Copilul incepe sa fie constient de propria identitate. Aceasta capacitate se

manifesta dupa varsta de 15 luni si aduce cu sine posibilitatea aparitiei
sentimentelor ca rusinea, invidia sau empatia.

• Apare sentimentul de rusine la copil. Odata cu descoperirea propriei

identitati, copilul isi da seama ca celelalte persoane au dorinte si pareri diferite,
si incepe sa-i fie rusine atunci cand se gandeste cum l-ar putea privi si ce ar
gandi despre el alta persoana.

Inceputul scolaritatii reprezinta o etapa cu totul noua pentru copil - trecerea de

la cadrul familial la adaptarea in cadrul scolar; invatarea devine activitatea
fundamentala. Aceasta perioada este critica pentru obtinerea increderii in toate
domeniile vietii. Prietenii ocupa un loc tot mai important in viata scolarului mic,
iar copiii care au incredere in sine fac fata mai bine presiunii exercitate de
semeni.

Scolarul mic are o gandire concreta, adica mai logica si mai organizata.
Scolarii din primele doua clase ale ciclului primar inca nu au o atentie foarte
bine dezvoltata, au o memorie in principal vizuala si obosesc mai repede decat
elevii claselor III, IV, care au un interes mai mare pentru achizitionarea
cunostintelor, sunt atrasi de jocurile competitive si se despart definitiv de
copilaria caracterizata de naivitate.

• Aptitudinile mentale se dezvolta rapid.

4
• Creste capacitatea de a descrie experiente si de a comunica ganduri si
sentimente.
• Independenta crescuta fata de familie.
• O mai buna intelegere a conceptelor de "bine" si "rau".
• Copilul devine constient de notiunea de "viitor" si de locul sau in lume.
• Atentia este indreptata spre prietenie si echipa. Prietenia reciproca este
caracterizata de interese comune, ajutor reciproc, loialitate si incredere.
• Creste dorinta de a fi placut si acceptat de prieteni. Rolul prietenilor este
important, in special cei de acelasi sex; identificarea la gen este foarte puternica.
• Desi se dezvolta constiinta - aptitudinea de a-si observa si evalua propriul
comportament, gandirea este predominant egocentrista.
• Scolarul mic are tendinta de a fi dezorganizat si uituc.
• Imaginea sinelui este influentata de succesul dezvoltarii si a achizitiei de noi
aptitudini.
• Regulile sunt foarte importante pentru scolarul mic - conteaza numai
"dreptatea", iar lumea este vazuta in "alb si negru", "bine si rau". Copilul nu
poate accepta mai multe interpretari ale unei situatii.
• Apare simtul competitivitatii.
• Scolarul mic inca se bazeaza pe ghidarea parintilor in anumite situatii sociale.
• Copilul doreste sa fie competent pentru a se descurca bine si pentru a fi pe
placul adultilor. Este interesat in planificari si atingerea obiectivelor; invata sa
repare si sa construiasca, de la parinti si alti adulti.

Adolescenta este in primul rand o perioada de maturizare psihologica, spre

deosebire de pubertate, cand dezvoltarea majora are loc in plan fizic si sexual;
majoritatea fetelor au trecut de puseul de crestere puberal, desi unii baieti inca
se afla in plina dezvoltare fizica si sexuala. Perioada de adolescenta propriu-
zisa se desfasoara intre 14, 15 si 18, 20 ani, iar perioada de varsta de dupa 20
ani si pana la 24, 25 ani este considerata adolescenta prelungita. Adolescenta
este marcata de completarea dezvoltarii corporale si sexuale, formarea
personalitatii si in cele din urma de ocuparea unui loc in societate, prin locul
de munca si familie. Pentru tinerii care nu isi continua studiile in cadrul
universitar, sau cei care renunta si la liceu si trec direct la intemeierea unei
familii si la ocuparea unui loc de munca, pe plan psihologic si social
adolescenta se incheie mai repede.

Medicul de familie este alături parinti odata cu venirea unui nou membru in
familie. Imediat după ce ajunge mămica acasă cu bebelusul, medicul de familie
ii face o prima vizita la domiciliu a nou nascutului pentru ca mai apoi sa ii
5
urmareasca cu foarte mare atentie cresterea si evolutia trecând prin toate etapele
de dezvoltare de-a lungul vieţii.
Comunicarea parinti – medic de familie este foarte importanta, iar medicul este
persoana care va raspunde la intrebari si va face vizite copilului de aceea este
bine sa pastrati o legatura stransa.
Parintii sunt sfatuiti sa anunţe medicul de familie din timp referitor la data
estimată a naşterii bebeluşului astfel incat toata lumea sa fie pregatita pentru
venirea nou nascutului pe lume. In cazul in care parintii nu sunt înscrişi la un
medic de familie atunci este momentul să ia aceasta decizie pentru a putea
beneficia de vaccinări şi asistenţă pentru copilas. Aceasta asistenţă este gratuita
si se acordă chiar dacă părinţii nu lucrează, copiii având gratuitate la serviciile
de sănătate.