IGIENA COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR

Igiena copilului și adolescentului este o ramură a igienei, care studiază

condițiile habituale și de activitatea copiilor și influența acestora asupra sănătății și
stări funcționale a organismului în creștere .
ICA elaborează bazele teoretice și măsurile practice, direcționate spre păstrare și
fortificarea sănătății, menținerea nivelului optim a funcțiilor și o dezvoltare
armonioasă a organismului copiilor și adolescenților.
Obiectivul de studiu al igienei copiilor și adolescenților este organismul copilului
în creștere și dezvoltare, supus procesului instructiv educativ în diferite
colectivități respective vârste.
Creșterea și dezvoltarea copiilor.
Prin creștere se au în vedere modificările cantitative ale organismului corelate cu
majorarea dimensiunilor celulelor, volumului și masei corpului, cu modificările
formei corporale cauzate de schimbarea raportului de mărime a diferitelor
segmente ale corpului.
Dezvoltarea este un proces unic, în care schimbările cantitative evoluând treptat se
transformă în modificări calitative( cum sunt formarea noilor celule, funcții).
Rezultatele cercetărilor din domeniul morfologie și fiziologiei denotă că procesele
creșterii și dezvoltării nu se desfășoară în mod anarhic, întâmplător, identic și
uniform în diverse perioade de vârstă. Fiecare organ și sistem crește și se dezvoltă
conform anumitor legități . Legitățile creșterii și dezvoltării reprezintă baza
teoretică a normării igienice a factorilor mediului ambiant pentru copii și
adolescenți .
Cunoașterea lor permite medicului să înțeleagă și să explice activitatea organelor și
sistemelor de organe, posibilitățile de funcționare ale organismului copilului ca un
tot întreg, în diferite perioade de vârstă și ca un tot întreg cu mediu .
La etapă a maturizării creșterea și dezvoltarea organismului decurg în
corespundere cu legii tățile obiective existențe:
1. Ne uniformitatea regimului de creștere și dezvoltare . cu cât copilul este mai
mic, cu atât mai intens decurge procesul de creștere și dezvoltare a . e cel
mai întins ritm de creștere e caracteristic pentru copilăria fragedă:
 În primul an de vârstă talia ( înălțimea) La copii crește cu 44-45%;
 În al doilea an de viață cu 13-14 %;
 În al treilea cu 8-10 %;
 În anii următori cu 5-7 %;
 Apoi procentul scade treptat cu vârsta și se accentuează din nou în perioada
pubertății.
2. Ne uniformitatea creșterii și dezvoltării organelor și sistemelor de organe.
Fiecărei perioade de vârstă îi sunt caracteristice anumite particularități
morfofuncționale .
Legiitatea fundamentală a creșterii și dezvoltării constă în faptul că fazele de
intensitate maximă a diviziunii celulelor și fazele diferențierii lor la organism în
creștere nu coincid după timp .
3. Creșterea morfofuncțională diferă raport cu sexul . Dimorfismul sexual se
manifestă prin procesele metabolice, ritmul de creștere și dezvoltare
diverselor sisteme funcționale și ale organismului în întregime . La fete
perioada pubertății tară începe mai devreme, la vârsta de 10-12 ani procesele
de creștere și dezvoltare se intensifică și la 12-13 ani le depășește pe ale
băieților. La băieți, în perioada pubertății ară indicii antropometric ce posedă
valori mai mari și la 13:14 ani depășește din nou nivelul dezvoltării fetelor,
care se menține și la vârsta adultă.
1. Siguranța biologică a sistemelor funcționale și organismului în
integritate.Această lege citate se bazează pe ideea aspectului larg al
posibilităților vitale. Spre exemplu, în 10 ml de sînge la om se conține o
asemenea cantitate de trombină , care poate provoca coagularea întregii
cantități de sînge din corpul uman . Peretele arterei carotide este capabil să
reziste o presiune de 20 de atmosfere, pe când în realitate presiunea rare ori
depășește 1/3 atmosfere. Aceste exemple demonstrează că posibilitățile
organismului sunt majore. În afară de acestea, natura prevăzut dublarea
organelor( rinichi, pulmonii, organele vizuale și auditive).
2. Procesele de creștere și dezvoltare sunt determinate de factori ereditari .
creșterea copilului este un proces programat de mărirea taliei și greutății
corporale. Programul genetic asigură ciclul vital de dezvoltare individuală;
3. Procesele de creștere și dezvoltare sunt determinate de factori de mediu .
asupra creșterii și dezvoltării influențează factorii mediului ambiant(starea
aerului atmosferic, compoziția apei potabile, mărimea solare .);
4. Accelerarea ritmului de creștere și dezvoltare . grăbirea ritmului de creștere
și dezvoltare a copiilor și adolescenților în corelare cu ritmul generațiilor
precedente poartă numele de accelerare, deci, subînțelegem anticiparea
termenilor de creștere și dezvoltare a copiilor și adolescenților. Esența
constă în faptul că la generația actuală procesele de creștere și dezvoltare și
maturizare biologică se finisează mai repede în comparație cu generațiile
precedente.
Accelerația copiilor în: primul an de viață se manifestă prin indici mai mari ai
greutății, taliei, închiderea mai precoce a fontanelelor și apariția dinților; copiii cu
vârsta între 3-7 ani- mărirea dimensiunilor corporale, schimbarea precoce a dinților
,,de lapte” în dinți permanenți. În perioada școlară osificare a mai timpurie a
scheletului, având o disociere dintre dezvoltare sexuală și cea emoțională,
dezvoltarea cognitivă și mă turația socială . se afirma că acest proces este rezultatul
interacțiunilor complicate dintre diverși factori: endo și exogeni, genetici, de
mediu, demografici, care stimulează creșterea .
Particularitățile dezvoltării copiilor de diferite vârste:
 1. Nou-născutul și sugarul ( 0-1 an).
Copilul este dependent total de persoana cel îngrijește. Se dezvoltă sentimentul de
atașament față de părinte sau îngrijitor. Imite expresiile emoționale pe care le
observă la cei din jur . manifestă teamă sau neliniște, în absența persoanei
apropiate. Comunică prin plâns la nevoile fiziologice și emoționale . are tendința
continuă de explorare ;
2. Copilăria timpurie(1-3 ani).
În această perioadă explorează mediul, acționează spontan și necontrolat . gândește
într-o manieră concretă, dar totodată percepe relația cauză efect referitor la ceea ce
se întâmplă( cineva bate la ușă, înseamnă că vine cineva). Se enervează foarte ușor,
atunci când nu obține ceea ce își dorește . Hiperactivitate- explorează continua
mediul și solicită părinților să participe la jocurile lui . Manifeste gelozie față de
cei care sunt în centrul atenției părintelui ;
3. Școlarul mic (6/7-10/11 ani).
Această perioadă este apreciată de unii autori ca sfârșit al copilăriei și un început
primar de pubertate . Problemele acestei etape sunt legate de adaptarea școlară și
de învățare . Învățarea devine timpul fundamental de activitate, solicitând intens
intelectul și determinând dezvoltarea unor capacități și strategii de învățare. Paralel
copilul face achiziții importante-deprinderi de scris sau citit, poate învăța orice
sport cu condiția de a fi susținut . Însușește un volum mare de cunoștințe. Se
dezvoltă o serie de calități ale cunoașterii cum ar fi dezvoltarea atentă, imaginația .
El se entuziasmează repede, are o mare admirație pentru faptele eroice și pentru
întâmplările neobișnuite . Se dezvoltă propriile dorințe și aspirații . înțelege și
resimte tot ce se întâmplă în familie. La acest nivel jocul capătă valențe noi, le plac
jocurile cu subiect, cu roluri . Se caracterizează din punct de vedere social prin
apariția prietenilor, devenit mai puțin dependenți de părinți și mai interesați de
colegi sau prieteni .
4. Pubertatea(11/12-13/14 ani).
Această perioadă este percepută ca sfârșitul copilăriei, remarcându-se e prin
procese de creștere accentuată, maturizare intensă ( mai ales sexuală) și printr-o
structură complexă a personalității . Primele semne ale pubertății sunt legate de
concepția din sînge al hormonilor masculini ( testosteron ) și feminini ( estrogen).
Acestea sunt responsabil de transformările pe plan biologic . Are loc o creștere în
greutate, în înălțime . Se produce maturizare sexuale ce se evidențiază prin
semnele primare și secundare . În plan psihologic, aceste fenomene dau naștere
unor trăiri tensionate, confuzii și disconfort . Spre sfârșitul perioadei sexualitatea
își pune amprenta asupra relațiilor cu sexul opus. Dezvoltare intelectuală este
strâns legată de dezvoltarea psihică generală și de procesul de maturizare
biologică, de activitatea școlară diferă de cea a micului școlar .

5. Adolescența(14/15-18/25 ani). Cuprinde trei perioade distinctive:

I. Preadolescenta(14-16 ani);
II. Adolescența propriu-zisă (16-18 ani);
III. Adolescența prelungită ( 18-20/25 ani).
În această perioadă se produce o dezvoltare intensă în plan psihic și se stabilizează
structurile de personalitate . creierul atinge greutatea maximă . La mijlocul acestei
perioade se constată o stabilizare a creșterii în greutate și înălțime . Înfățișarea
adolescenților diferă în funcție de sex . Comportamentul capătă și el aspecte
specifice, erotizante ( fetele încep să-și îngrijească părul, să fie atente la
deodorante, parfumuri . Băieții manifestă și ei trăsături specifice de comportament,
începând să prezinte interes pentru fete). Inteligență se maturizează, astfel încât la
16-18 ani atinge un nivel maxim de operativitate. În această perioadă se
evidențiază trei forme mari importante de conduită ce se produce prin prisma
dorinței adolescentului de a fii unic:
 Conduita revoltei;
 Conduita închiderii în sine;
 Conduita exaltări și afirmării .
Starea de sănătate a copiilor. Grupele de sănătate . Starea de sănătate se
apreciază după indicele dezvoltării fizice, morbiditate, afecțiunile organice sau
funcționale ale diferitelor organe și sisteme, ultimile permițând să se depisteze
stările premorbide și să se ia măsuri convenite .
La aprecierea complexă a stării sănătății copilului se recomandă de folosit
clasificarea gradelor sănătății, elaborată de Institutul igienic copiilor și
adolescenților . Deosebim cinci grupuri:
I grup include copii sănătoși, dezvoltați armonioși, la care nu se constată
predispune la boli, modificări funcționale sau morfologice.
Al II- lea grup- copiii relativ sănătoși, dar care au unele modificări de ordin
funcțional sau morfologic ce nu se reflecta asupra stării generale și capacității de
muncă.
Al III-lea grup- copii suferinzi de boli cronice compensate care nu afectează
însușirea programe școlare.
Al IV-lea grup- Bolnavi ce suferă de boli cronice subcompensate care
îngreunează activitatea de muncă și însușirea materie de învățământ.
Al V-lea grup include copii invalizi cu dereglări funcționale și morfologice grade
ce frecventează școli speciale.
Regimul zilei copiilor și adolescenților.
La baza regimului zile este ritmicitatea . Regimul zilei se va elabora conform
următoarelor principii:
 activitatea copilului trebuie să satisfacă cerințele lui vegetative( somn,
alimentație, plimbări la aer liber etc,);
 Durata activităților va depinde de vârstă;
  unele activități trebuie să creezi o anumită încordare a organelor și
sistemelor, deoarece contribuie la antrenament și pregătirea organismului
pentru stereotipului dinamic ulterior.
Există trei tipuri de regim: regim protector, regim istovitor și regim stimulator
sau antrenament și călire.
Vârsta fragedă . Regimul zilei prevede alternarea somnului de zi și perioada de
veghe . Cu cat copilul este mai mic, cu atât sunt mai multe faze alternative și
durata lor e mai unică . Cu vârsta perioada de veghe se micșorează, crește durata
fiecărei faze.
Vârsta preșcolară . Durata somnului Noaptea e de 10 ore . Somnul de zi are o
singura fază și durează 2-2,5 ore. Copiii trebuie să se afle în aer liber 5-5,5 ore.
Regimul zilei trebuie să includă cultura fizică, gimnastica, jocuri educative.
Vârsta școlară. Pe baza studierii capacității de muncă a elevilor de 7-8 ani, care
este maximă între orele 8°°-11°° Și după masă între 16°°-18°° , maximă - 14°°-
15°° și după 18°°, s-a elaborat regimul zilei orientativ pentru elevi . Se recomandă
activități pasive și active . Principalul component al regimului zile elevului este
munca intelectuală și cea fizică, a căror durată crește odată cu vârsta.
Cu vârsta durata somnului elevilor scade treptat, se recomandă somnul de zi nu
mai pentru elevii de 7-8 ani și pentru copiii slăbiți