Universitatea ,,Valahiaˮ din Târgoviște

Facultatea de Științe Umaniste

Specializarea - Educaţie Fizică, Turism şi Timp Liber

NUTRIŢIE ŞI COMPOZIŢIE CORPORALĂ

Coordonator,
Lect. Univ. Dr. Monica Moacă

Masterand,
Negulescu Cosmin Constantin
 Universitatea ,,Valahiaˮ din Târgoviște
Facultatea de Științe Umaniste
Specializarea - Educaţie Fizică, Turism şi Timp Libe

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA
COPILULUI
Una din cele mai caracteristice fenomene ale copilăriei îl constituie creşterea, dezvoltarea şi
diferenţierea, care reprezintă un proces biologic complex. Ele nu sunt independente şi se
petrec într-o dinamică armonioasă, având o semnificaţie evidentă de desprindere a
organismului uman de o serie de factori de care el este dependent.

Copilul creşte, dar în acelaşi timp se şi dezvoltă, el creşte în proporţii şi se diferenţiază în

structură şi funcţii. Procesele creşterii şi dezvoltării se desfăşoară în mod dinamic din
momentul concepţiei produs. Uman şi până la maturitate imprimând particularităţi
pregnante prin care copilul se deosebeşte de adult. Organismul uman în această perioadă de
viaţă este supus unor modificări de ordin morfo-funcţional, psiho-intelectual care se
diferenţiază în acel timp de el însăşi în decursul întregii lui copilării.

Aceste modificări cu caracter particular, permit împărţirea copilăriei în mai multe perioade:

a). Prima copilărie (0-3 ani - perioada copil mic 1-3 ani.

b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada preşcolară

c) A treia copilărie (6-16 ani) = şcolară:

- perioada şcolar mic: - Fete - 6-10/11 ani - Băieţi - 6-11/13 ani

- perioada prepubertară 11-13/14 ani (cu puseu de creştere în Talie şi Greutate)

-perioada pubertară (matutizare sexuală): - Fete - 13-15 ani - Băieţi - 14-16 ani )

d) Adolescenţa propriu zisă (adolescenţă juvenilă) - 16-17/18 ani;

e) Tinereţea: 17-18 ani - 22-23 ani;

1. Se consideră că prepubertatea, pubertatea, adolescenţa şi tinereţea formează vârsta de
tranziţie între copilăria propriu-zisă şi maturitate. Ritmul, intensitatea şi succesiunea
fenomenului de creştere şi dezvoltare se diferenţiază de la o perioadă la alta de vârstă, de la
un sistem aparat sau organ la altul, diferenţieri ce se petrec atât în forma lor cât şi-n structura
lor. Există astfel perioade, ca de pildă primii ani din viaţa şi pubertatea, în care dezvoltarea
se face cu paşi rapizi şi care sunt extrem de bogate în schimbării morfofuncţionale. De
asemenea, sistemul nervos se dezvoltă rapid mai ales în primii ani, iar organele genitale
îndeosebi la pubertate.

Dezvoltarea psihică, ca şi celelalte calităţi menţionate anterior, se dezvoltă în etape, deci se

va ţine seama de stadiul de dezvoltare psihică atât la selecţie, cât şi în procesul de
antrenament. La vârsta şcolară mică copilul se caracterizează prin exces de mişcare, are
putere de învăţare a tehnicii, dar pentru obţinerea rezultatelor bune în pregătire
antrenamentelor trebuie să fie simplă, multilaterală, atractive, deoarece atenţia se fixează
mai greu, copii obosesc şi nu mai pot acumula corect tehnica. Climatul de lucru trebuie să
fie optimist şi să domnească buna dispoziţie.
2. Pubertatea ridică

Copilul posedă o mai mare capacitate de gândire, aceasta fiind vârsta la care se poate realiza
perfecţionarea tehnicii. Mişcările trebuie învăţate corect, conştient, la metoda demonstraţiei
adăugându-se cu bune rezultate şi cea a explicaţiei. Adolescentul prezintă crize de timiditate
destul de frecvent, are o teamă de ridicol, este anxios în ceea ce priveşte corectitudinea
exerciţiilor. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă în comportament de mult tact, de
încredere, de înţelegere, de sinceritate şi chiar de prietenie.

3. În postpubertate (adolescenţă) conduita este plină de dinamism, de vivacitate, se dezvoltă

stăpânirea de sine şi faţă de alţii, apare seriozitatea. Datorită fenomenului de accelerare în
această perioadă se obţin rezultate sportive foarte bune, ceea ce impune o reconsiderare a
atitudinii psiho-pedagogice faţă de aceştia. În acest moment, pregătirea psihologică trebuie
să îmbrace virtuţi specializate şi individualizate. Se cere formarea şi educarea hotărârii,
iniţiativei, curajului, perseverenţei, tenacităţii.
Cunoaşterea proceselor creşterii şi dezvoltării copilului în fiecare etapă de vârstă are o
deosebită semnificaţie atât pentru înţelegerea acestei perioade de viaţă, cât şi pentru nevoia
aprecierii unor aspecte ca fiind normale sau patologice.
Deşi creşterea şi dezvoltarea interesează în mod continuu întregul organism, ritmul şi
intensitatea creşterii diferă. Odată cu bucuria de a fi părinți, apar și stresul, emoțiile,
întrebările: „copilul meu crește normal? , ia bine în greutate? parcă verișorul lui la aceeași
vârstă era mai înalt, mai bine făcut... parcă este cel mai mic din grupă... mănâncă, dar nu
asimilează? nu vrea să mănânce nimic... este mic, dar așa am fost și noi în copilărie” ... și
întrebările se succed, gândurile se adună și implicit influențează.

Pentru a înlătura orice urmă de îndoială și orice gând apăsător, este importantă evaluarea
medicală periodică, recomandată lunar în primul an de viață. Sunt încurajate discuțiile
deschise, transparente, astfel încât părinții să înțeleagă exact tot ce are legătura cu copilul lor
în ceea ce privește dezvoltarea, alimentația, comportamentul.
În ultimul timp, a crescut importanța evaluării nutriţionale, datorită unei mai bune
cunoaşteri a relaţiei dintre starea de nutriţie și starea de sănătate şi datorită capacităţii
medicilor de a remedia modificările apărute. Evaluarea statusului nutriţional a devenit un
instrument important al îngrijirii medicale, deoarece reflectă balanța între aportul energetic
și consum.
Creșterea și dezvoltarea copiilor reprezintă un proces extrem de dinamic. Nevoile pentru
creştere variază în funcție de:

vârstă (cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic);
starea de sănătate a copilului;
particularităţile individuale.

Aceste nevoi calorice sunt acoperite de către organism prin arderea alimentelor. O dată cu
terminarea procesului de creştere necesităţile nutriţionale devin egale cu ale adultului.
În cadrul vizitelor medicale periodice, după o anamneză detaliată, insistând pe cea
nutrițională, copilul va fi examinat, în prezența părintilor, pentru a-i asigura un confort
psihic corespunzător și o stare de securitate, într-o atmosferă cât se poate de blândă şi calmă,
un mediu prietenos pentru consultaţie. Examenul clinic în pediatrie este în afară de partea
științifică, riguroasă, și o artă.

Antropometria este o componentă esențială a examenului clinic. Pentru a avea acuratețe în

obținerea datelor necesare, sugarul trebuie dezbrăcat complet. Se vor măsura talia (T),
greutatea (G), perimetrul cranian (Pc), eventual perimetrul braţ-mediu; se vor calcula
indicele ponderal (IP) și, în anumite situații, indicele nutrițional (IN) și statural (IS).
Dintre cele două date antropometrice, greutate şi talie, creşterea staturală este
parametrul care reflectă cel mai fidel vârsta în perioada de sugar. Valorile măsurate reflectă
statusul nutrițional prezent și nu fac diferența între modificările acute sau cronice.
Modelul de apreciere al creșterii curbei ponderale:
Greutatea la naştere (Gn): 2500-4500g, media fiind de 3000g la nou-născutul la termen.

În primul an de viaţă, sporul ponderal lunar:

 lunile I, II, III, IV – 750g/lună = 3000g;

 lunile V, VI, VII, VIII – 500g/lună = 2000g;
 lunile IX, X, XI, XII – 250g/lună = 1000g.
Se admit variaţii în plus sau în minus de 100 g.

Modelul de apreciere al creșterii curbei staturale:

Talia nou-născut (Tn) = 50 cm, cu variaţii între 47-55 cm.

 0-3 luni – 3 cm/lună;

 4-6 luni – 2 cm/lună;
 7-12 luni – 1 cm/lună.
Perimetrul cranian (PC):
La nou-născut (PCn) = 35 cm; la 1 an = 45 cm

Pentru aprecierea creşterii corespunzătoare a PC în cursul primului an de viaţă:

Pc = T/2+10 (± 2) cm
Creșterea capului sugarului are loc ca urmare a dezvoltării creierului. Este „relativ”
independentă de creșterea corpului și de alimentație.
Parametrii antropometrici obţinuţi la un copil vor fi comparaţi cu cei ai altor copii sănătoşi,
din graficele/curbele de creştere standardizate. Acestea sunt curbe „Gaussiene” şi curbe
dinamice, derivate matematic, denumite „percentile” sau deviaţii standard (în raport cu
formula utilizată). Compararea datelor obţinute la copil cu graficele permit evaluarea
caracterului creşterii:

regulată– dacă se situează constant pe aceeaşi curbă (percentil);

neregulată– cu perioade de încetinire şi/sau accelerare.
În urma consultului, se vor nota și completa parametrii antropometrici pentru fiecare
pacient în fișa sa, astfel încât, notând la fiecare vizită, să avem o imagine de ansamblu
asupra creșterii. Sunt motive de îngrijorare atunci când copilul se află în mod repetat sub
limitele pentru greutate sau înălțime sau deasupra limitelor de greutate, pentru vârstă și sex.
Dezvoltarea psihomotorie trebuie urmărită la fiecare consult, este o dovadă a
maturării progresive a sistemului nervos; se referă la achiziționarea mișcărilor și a
coordonării, la dezvoltarea senzorială, intelectuală, afectivă și socială. Este dependentă de
maturarea sistemului nervos, de codul genetic individual şi de influenţa mediului social.
Fiecare copil este unic, evoluează în ritmul său, de aceea nu se fixează date precise și
riguroase pentru achiziționarea uneia sau alteia dintre funcțiuni, ci doar limite largi.
Când un copil învaţă să meargă, este bine să aibă încălțămintea potrivită şi un plan
dur pe care să păşească cu încredere, fără frică; îmbrăcămintea trebuie să-i permită mersul şi
mişcările.

Primul an de viață reprezintă perioada cea mai importantă și rapidă pentru dezvoltare.

 
 Etapele dezvoltării psiho-motorii sunt foarte mult influenţate de condiţiile de mediu.
Prezenţa adultului, relaţiile adult-adult şi adult-copil condiţionează dezvoltarea.
Adultul trebuie să fie o prezență activă și constantă în viața copilului. Este necesară o
stimulare continuă, multă rabdare, afecţiune, blândeţe şi interes. Copilul trebuie să aibă la
dispoziție jucării , divers şi colorate, întotdeauna corespunzătoare vârstei pe care o are,
trebuie să audă cântece, o voce calmă, liniștitoare. Este necesară stimularea prin zâmbet,
vorbire (clar şi corect), prin mişcările pe care este ajutat să le facă, prin jucăriile care i se
dau.

O interacțiune continuă și o comunicare deschisă între medic și familie sunt importante

pentru a asigura o creștere și o dezvoltare corectă, armonioasă a copilului, iar atunci când se
decelează modificări se va putea interveni prompt.
 BIBLIOGRAFIE

1.https://ro2.htgetrid.com/
2.https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/dezvoltarea-copilului-de-la-0-la-12-
luni
3. Iulian Mincu, ( 2007). Alimentaţia dietetică a omului sănătos şi a omului bolnav,
Editura Enciclopedică, Bucureşti.