Universitatea Dunărea de Jos

Facultatea de Educație fizică și Sport

Specializarea: Kinetoterapie și motricitate specială

Caracteristicile proceselor de creștere și dezvoltare în prima

copilărie (de la 0 la 3ani)

Motto: „Creșterea este legea vieții” - Luther Burbank

Student: Radu Maria

Anul II, Semestrul 2, 2019-2020
Curs: Kinetoterapie în pediatrie
Coordonator curs: Lector Univ. Dr. Marinescu Rodica
Cuvinte cheie: copil, prima copilărie, creștere, dezvoltare, proces, evoluție

Rezumat
Lucrarea de față își propune să descrie principale repere în evoluția copilului mic,
precum și principiile generale care stau la baza creșterii și dezvoltării copiilor și tinerilor.
Totodată sunt detaliate particularitățile morfo-funcționale ale copilului de la 0 la 3 ani,
întrucât cunoașterea lor reprezintă un deziderat pentru activitatea kinetoterapeutului.
În final, lucrarea prezintă un program kinetic adaptat de stimulare a motricității
generale și de dezvoltare a motricității fine pentru un copil de 2 ani.

Metoda de cercetare
Metoda de cercetare folosită pentru realizarea lucrării a constat în analiza bibliografiei de
specialitate din cadrul pediatriei, puericulturii și a bazelor generale ale kinetoterapiei.

Cuprins
De la naștere, modificările morfo-funcționale și psihosociale prin care trece copilul au fost
clasificate și descrise de specialiști în mai multe perioade ale copilăriei.
Copilăria este perioada vieții care se întinde de la concepție la adolescență. 1 Perioadele copilăriei
sunt următoarele:
- perioada intrauterină: perioada embrionară (până la 12 săptămâni de sarcină) și perioada
fetală (de la 12 săptămâni până la naștere),
- perioada extrauterină: prima (nou născut- ante-preșcolar), a doua (copilul școlar) și a treia
copilărie (pubertatea).
În acestă lucrare vom aborda perioada primilor trei anii de viață care cuprinde: nou-născutul
(prima lună de viață), sugarul (de la o lună la 12 luni), copilul mic (1-3 ani).
Procesele de creștere și dezvoltare sunt influențate de numeroși factori, astfel fiind posibil ca, în
anumite momente, să apară o evoluție în salturi iar, în altele, o evoluție lină.
Pornind de la aceste principii, a fost elaborate o serie de principii generale ce guvernează
creșsterea și dezvoltarea copiilor și tinerilor.

1
Manual de pediatrie, Editura Crol Davila, București, 2003, p. 16

1
 A. Gesell (1940) propune cinci principii de bază în care se resimt influențele teoriei
darwiniste ( legea corelației creșterii – creșterea dezvoltarea se realizează prin modificări treptate
și schimbări radicale sub acțiunea unor factori ce își exercită efectele asupra copiilor.
1. Principiul direcțiilor de dezvoltare. Direcțiile de dezvoltare a copiilor sunt în sens cefalo-
caudal și proximo-distal.
2. Principiul interrelației. Acest principiu se referă la legătura care există între diferite organe și
țesuturi.
3. Principiul asimetriei funcționale este strâns legat de fucția dominant[ a unei emisfere
(lateralitate). În acest context o persoană folosește cu precădere o anumită mână, un anumit ochi
și un anumit membru inferior.
4. Principiul maturizării. Conform acestui principiu, abilitățile mortice au anumite repere de
dezvoltare, totuși stimularea contribuie la facilitarea dezvoltării prin pregătirea terenului pentru
achiziția anumitor forme de comportament psiho-motor.
5. Principiul creșterii inegale stabilește existența unor perioade de creștere lentă, urmate de cele
în care creșterea este rapidă.
Creșterea și dezvoltarea copiilor reprezintă un proces extrem de dinamic. Nevoile pentru
creştere variază în funcție de:
- vârstă (cu atât mai mari cu cât copilul este mai mic);
- starea de sănătate a copilului;
- particularităţile individuale.
Primul an de viata este cea mai importanta etapa din dezvoltarea copilului. În această perioadă,
achizițiile motorii, cognitive sau antropometrice sunt unice în raport cu altă vârstă. Copilul cu
vârsta intre 0-12 luni se defineste medical ca sugar, dar termenul larg folosit este de bebeluș.
Fiecare bebelus are un ritm propriu de crestere si, implicit, o curba individuala a acesteia ,
influentata de factori multipli. Cu fiecare lună și an de viață, copilul trece printr-o serie de
transformări mai mult sau mai puțin pronunțate, atât fizice, cât și mentale, cognitive și
emoționale. Dezvoltarea fizică este un proces dinamic de creștere și maturare biologică a
copilului, dată de suma modificărilor ce au loc pe durata diferitelor perioade ale copilăriei.

Principalii parametri ai dezvoltării fizice sunt greutatea, înălțimea (statura sau lungimea),
circumferința craniană, circumferința pieptului și proporțiile acestor măsurători. Pentru evaluarea

2
dezvoltarii fizice a bebelusului se folosesc graficele de crestere, care inregistreaza date privind
greutatea, lungimea si perimetrul cranian in functie de sex si varsta.
Graficele de crestere au fost elaborate si folosite ca metoda de screening in SUA din 1977,
ulterior fiind acceptate si adaptate de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii si utilizate in
întreaga lume.
0-2 luni
In primele 2 saptamani de viata, nou-nascutul poate pierde intre 5-10% din greutatea de la
nastere, ca apoi, sa recupereze pierderea si sa aiba la sfarsitul primei luni de viata un spor
ponderal de 700-800 g. Activitate preponderenta - suptul si somnul.
La 2 luni
Apar elemente de motricitate: asezat pe burtica isi tine capul fara balans. Miscarile membrelor
sunt mai frecvente. Își duce des mainile la gură
La 3 luni
Apare reflexul tonic cervical (isi sustine capul in plan vertical in pozitia sezand)
Cresterea in greutate este de aproximativ 25 g/zi
La 4 luni
Isi dubleaza greutatea de la nastere
Dispare complet balansul capului
Daca este sprijinit poate sta cateva momente in pozitie sezand
Cand este pozitionat pe burtica isi ridica la 90° capul
Se rostogoleste pe spate
Tine un obiect in mana, prehensiunea (apucarea) se face cu toata palma
Se joaca cu o jucarie, dar nu o poate ridica daca a scapat-o din mana
Poate sa apuce obiecte cu ambele maini si le baga in gurita
Doarme intre 9 si 10 ore noaptea si mai are inca doua reprize de somn in cursul zilei.
La 5 luni
Sta in sezut cu sprijin (poate fi plasat in scaunul de masa, in scaun de masina rabatabil sau in
patul sau)
La 6 luni
Se intoarce de pe spate pe burtica si invers
Sta in sezut fara sprijin

3
Cand este in pozitie sezanda se poate inclina in fata si poate reveni la pozitia anterioara
Se misca in pat in directii diferite
La 7-8 luni
Poate incerca sa se ridice in genunchi cu sprijin
Isi balanseaza corpul in pozitia de flotari
La 9-11 luni
Sporul ponderal este de aproximativ 15 g/zi
Creste in lungime cu 1,5cm pe luna
Se catara si ajunge fara sprijin in picioare
Are reflexul “parasutei”: cand are capul aplecat in jos isi intinde mainile inainte pentru a preveni
caderea
Cauta obiectele din jurul sau, le loveste intre ele, le arunca
Are prehensiune digitala (apuca obiecte intre police si index)
Se poate hrani singur apucand cu degetele bucatele de alimente
La 12 luni
Isi tripleaza greutatea de la nastere
Cresterea in lungime este cu 50% fata de valoarea de la nastere
Perimetrul cranian devine egal cu cel toracic
Sta in picioare fara sprijin cateva momente sau tinandu-se de mobilier
Paseste singur sau tinut de mana
Apuca obiectele si le tine cu varful degetelor
Loveste doua jucarii una de cealalta si le muta dintr-o mana in alta
Dezvoltarea motorie a sugarului trebuie evaluata personalizat, fiecare copil avand ritmul sau de
dezvoltare antropometrica si motorie
Prima copilărie este caracterizată printr-o funcție de nutriție intensă ce explică creșterea
accentuată și dependentă de mediul înconjurător, și care determină necesitatea unor îngrijiri
speciale.
Perioada de copil mic (antepreșcolar) 1-3 ani are următoarele caracteristici în ceea ce privește
dezvoltarea fizică:
- încetinirea ritmului de creștere;

4
 - greutatea copilului crește cu aproximativ 2-3 kg/an, copilul crește în lungime cu 12 cm/an,
iar circumferința craniană se mărește cu aproximativ 3 cm/an;
- fontanela anterioară este aproape închisă în totalitate la 18 luni; de obicei la 1,5 ani este
complet închisă;
- circumferința pieptului este mai mare decât cea craniană;
- modificarea proporțiilor dintre cap, trunchi și membre;
- completarea primei dentiții;
- desăvârșirea funcției motorii;
- formarea reflexelor condiționate
Medicul este cel care, coroborând datele anamnestice privind antecedentele personale fiziologice
și patologice ale sugarului, tipul de alimentație ca și antecedentele heredocolaterale (patologia
familială), este în măsură să evalueze starea de dezvoltare.

Fiecare copil este unic și are propriul ritm de creștere și dezvoltare 2. Acest ritm este influențat de
factori genetici, biologici sau de mediu. Astfel factorii care influențează dezvoltarea țin de:
- genetică: gen, ereditate în ceea ce privește dimensiunea corporală și tip, boli genetice;
- stil de viață: aport alimentar, supra-alimentare, sport, dificultăți de alimentare;
- influențe biologice: boli, infecții, medicație, greutatea de la naștere, gestație, funcții
motorii afectate;
- mediu: boli intrauterine, status socioeconomic, tulburări psihosociale, condiții de mediu,
practici culturale.

Program kinetic adaptat de stimulare a motricității generale și de dezvoltare a motricității fine

1. Anamneza
Nume și prenume: A. R.
Sex: Feminin
Vârsta: 2 ani și 6 luni
Diagnostic: atitudine scoliotică în „C”(8 grade) Aspectul coloanei vertebrale este de încurbare
laterală în forma literei S, cu o accentuare a curburii dorsale pe partea convexitații (ghibozitate) și
o adâncire a reliefului toracic pe partea concavitații sale. Mușchii suferă un proces de elongare pe

2
https://www.romedic.ro/etapele-dezvoltarii-copilului-0P696

5
partea mai convexă (sunt țn poziție alungită), iar pe partea opusă, un proces de atrofiere și
contractare prin neutilizarea lor

Evaluare și măsurare
Înălțime: 93 cm
Greutate: 12kg
Frecvența respiratorie: 15 respirații /min
Diagnosticul poziției de aliniament ortostatic se determină prin metode obiective si subiective.
1.Metode obiective3
Metodele obiective sunt compuse din: examen cinetic, somatometrie, examen radiologic, examen
clinic general și examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului. Examinarea
somatoscopică instrumentală a aliniamentului corpului este efectuată cu:
Firul cu plumb, la care raportările se realizează doar pe verticală.
Cadrul antropometric de simetrie, la care raportările se realizează atât pe verticală, cât și pe
orizontală.
Examinarea somatoscopică instrumentală se efectuează: din față, profil și spate.
. Metode subiective
Somatoscopia se realizează prin examinarea vizuală a aliniamentului segmentar și global al
corpului din spate, profil și față, în stare dinamică și statică, fără instrumente de măsură și
control. Poziția perfectă din care se poate stabili clar evaluarea este ortostatism: umeri relaxați,
membrele superioare așezate pe lângă corp, palmele aflate în pronosupinație, degetele fiind ușor
flectate, bărbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare sunt apropiate cu genunchii
extinși, picioarele orientate către anterior, călcâiele apropiate, vârfurile ușor depărtate, fără a
depăși 45 de grade.
Somatoscopia generală estimează:
 atitudinea globală a corpului care se consideră normală sau deficientă;
 statura clasificând subiecții în substaturali, hiperstaturali si normostaturali;
 starea de nutriție care clasifică subiecții în subponderali, hiperponderali si
normoponderali;
 proporționalitatea între segmente și ansamblul somatic;
3
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/metode-clasice-de-tratament-pentru-prevenirea-corectarea-si-
diagnosticarea-atitudinii-deficiente-scoliotice/

6
  motricitatea provocată sau spontană;
 atitudinea din timpul examinării.
Somatoscopia segmentară se referă la cercetarea funcțională a regiunilor segmentelor corpului și
a caracterelor morfologice, în mod metodic de sus în jos: cap, față, gât, trunchi, torace, abdomen,
membre superioare, spate, bazin si membre inferioare.
Corectarea scoliozei în „C”
Obiectivele tratamentului:
 Corectarea curburilor coloanei vertebrale, prin consolidarea forţei musculaturii planului
posterior.
 Tonifierea, în condiții de alungire, grupele musculare din partea concavității și se vor
scurta grupele musculare din partea convexității. Musculatura din partea concavității va
lucra excentric în afara segmentului de contracție, iar din partea convexității, și în
interiorul segmentului de contracție.
 Echilibrarea centurii scapulare, de a corecta curburile coloanei vertebrale și redresarea
bazinului.
 Reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi detorsionarea
corpurilor vertebrale.
 Formarea reflexului de postură corectă.
Pentru prevenirea și corectarea formelor ușoare ale scoliozelor și atitudinii scoliotice pot ajuta
exercițiile fizice.
Metode clasice de tratament
Exerciții statice, pentru a asigura executarea corectă a exercițiilor dinamice, culcat ventral, culcat
dorsal, stând, atârnat, pozițiile pe genunchi etc., realizate din poziții fundamentale în structura
simetrică și asimetrică.
Exerciții dinamice, pentru respirație, cu obiecte portative (extensor, baston, gantere, minge
medicinală), relaxare, membre inferioare, trunchi, aplicative (echilibru, de mers), membre
superioare.
Indicații metodice:
Cu ajutorul exercițiilor fizice dintre scolioze, cel mai ușor se corectează cele funcționale.

7
 Prin exerciții fizice se corectează scoliozele idiopatice minore. Se tratează întâi cu
exerciții fizice cele evolutive, pregătindu-se pentru tratamentul ortopedic, asociindu-se cu
exercițiile fizice.
De obicei4 acest tratament se începe precoce, cât mai curând după punerea diagnosticului de
scolioză pentru că îmbunătațeste statica vertebrală, crește suplețea musculaturii paravertebrale, o
tonifică și îmbunatățește capacitatea respiratorie, crește rezistența la efortși aduce o mărire a
încrederii în sine. Indiferent de situație, sunt necesare evaluari clinice repetate la 4-6 luni, în
funcție de ritmul de creștere în înalțime a copilului, dar și de alți factori (corectarea scoliozei,
persistența durerii, necomplianta la kinetoterapie sau la purtarea corsetului ortopedic).

Concluzii
Cunoaşterea proceselor creşterii şi dezvoltării copilului în fiecare etapă de vârstă are o
deosebită semnificaţie atât pentru înţelegerea acestei perioade de viaţă, cât şi pentru
nevoia aprecierii unor aspecte ca fiind normale sau patologice.
Pentru a înlătura orice urmă de îndoială și orice gând apăsător, este
importantă evaluarea medicală periodică, recomandată lunar în primul an de
viață. Sunt încurajate discuțiile deschise, transparente, astfel încât părinții să înțeleagă
exact tot ce are legătura cu copilul lor în ceea ce privește dezvoltarea, alimentația,
comportamentul.
În cazul în atitudinii scoliotice (scolioza nestrusturată, reversibilă la flexia coloanei
vertebrale), programul de recuperare este singura modalitate de vindecare a acesteia.
Kinetoterapia va fi metoda de a preveni reapariția atitudinii scoliotice în cazul persistenței unor
rele obiceiuri de ținută, întreținute de hipotonia musculară paravertebrală, de obezitate,
sedentarism sau de prea multe ore petrecute în casă sau la școală în fața calculatorului, ori prin
neglijență. Sportul cel mai potrivit din punct de vedere biomecanic este înotul și bineînteles polo.
Profilaxia scoliozei, dar și a altor afecțiuni pediatrice se poate efectua prin educația pentru
mișcare sub toate formele, încă de la o vârsta mică, împreună cu familia, apoi în cadru organizat,
la școală și apoi toată viața, pentru ca mișcarea este viață.

4
https://www.medstar.ro/Articole/Informatii-despre-scolioza-la-copil--eID240.html