Dezvoltarea copilului 0-3 ani

1. Dezvoltarea 0-1 an
Aprecierea modului de dezvoltare física generala trebuie sa aiba in vedere informatii cu
privire la dimensiunile (talie in principal) si greutatea la nastere, varsta sarcinii si modul nasterii,
scor Apgar, afecţiuni asociate.
- Talia (lungimea) la naştere variază între 46 şi 54 de cm, conform statisticilor, inregistrand o
medie de 50 cm. Aceasta este urmarita prin masurarea lunara de catre medicul de familia pentru
a inregistra evolutia cresterii bebelusului.
- Circumferinta medie a craniului la nastere este de 35 cm si creste repid pana la 45 cm in primul
an de viata. Cresterea capului are loc ca urmare a dezvoltarea creirului, aceasta depende mai ales
de factorii genetici si mai putin de fcei socio–educativi. Dimensiunea capului si evolutia acesteia
este importanta si urmarita lunar de catre medicul de familie, o dezvoltare prea inceata sau prea
accelerata fiind asociata cu afectiuni neurologice.
- Greutatea bebelusului la nastere variaza intre 2800 si 3500 grame. In medie, bebelusii castiga in
greutate aproximativ 1Kg pe luna in primele 3 luni, 1/2 Kg pe luna de la 3 la 6 luni, 1/3 Kg pe
luna de la 6 la 9 luni si 1/4 Kg pe luna de la 9 la 12 luni.
- Varsta sarcinii la nastere, precum si felul nasterii sunt de asemenea indicatori importanti pe care
este bine ca parintii sa ii cunoasca si sa ii mentioneze la controalele medicale dar si la intalnirea
cu psihologul.
Toate aceste aspecte mentionate anterior sunt importante deoarece aspectele generale ale
dezvoltarii fizice sunt legate de starea de sanatate generala si de starea de nutritie, forte
importanta in mica copilarie. Aspectele nutritiei sunt abordate de catre medicul de familie si
medicul pediatru, care recomanda parintilor cum sa il hraneasca, cand sa inceapa difersificarea si
care sunt alimentele potrivite in functie de varsta. Din punct de vedere psihologic, important este
ca alimentatia sa fie integrata intr-un ansamblu al relationarii si comunicarii adecvate cu copilul.
Aici ma refer la satisfacerea nevoilor (de hrana) dar si a celor de securitate, protecţie afecţiune,
deoarece mesele sunt momente oportune pentru transmiterea uanor mesaje de linistire, asigurare,
iubire, atentie, deosebit de importante pentru dezvoltarea psihologica a bebelusului.
Dezvoltarea senzoriala trebuie mentionata deoarece senzatiele furnizează impresii din
lumea inconjuratoare si reactii la acestea. Exista componente ale senzorialitarii ce deservesc
trebuinrele biologice ale organismului. Pe baza acestora se constituie alte reactii senzoriale
implicate in adaptarea mai larga si satisfacerea trebuintelor
mai complexe decit cele biologice.
Acum sunt mai pregnante functiile primare biologice ale senzorialitatii de contact – tact, miros,
gust dar si a senzoriaitatii de distanta –vaz, auz.
Dezvoltarea motorie
La nastere bebelusul are o serie de reflexe reactii automate, care il ajuta sa se adapteze, pe o
parte dintre acestea pierzandu-le pe parcursul dezvoltarii iar altele se reorganizeaza si se
transforma in acte inteligente. Dintre acestea ameintim reflexul clipitului la zgomot si lumina,
reflexul suptului, reflexul de pedalare, reflexul de apucare.
Abilitati motorii dezvoltate:
- Întoarce capul la 90 de grade când este aşezat pe burtă (2-3 luni),
- Se rostogoleşte (2-4 luni),
- Isi tine capul (2-4 luni),
- Sta in sezut fara sprijin (5-7 luni),
- Sta in picioare cu srijin (5-10 luni),
- Merge tinandu-se de ceva (9-12/13 luni),
- Sta singur in picioare (9-12/13 luni),
- Merge bine (12-14 luni)
Dezvoltarea cognitiva
Pana la varsta de 1 an copilul cunoaste multe lucruri noi, descopera obiecte colorate, care
fac zgomot, care se misca, altele care ii plac sau nu, pe cele care nu trebuiesc atinse. Recunoaste
persoanele apropiate si reactioneaza diferentiat la persoane diferite
Jean Piaget spunea ca la aceasta varsta copilul se afla la stadiul stadiul senzorio-motor, din punct
de vedere al dezvoltarii intelectuale. Acum el experimenteaza prin percepţii imediate şi prin
activitate fizică, fără o gândire aşa cum o cunosc adulţii. Gândirea copilului este dominată de
principiul „aici şi acum”. Până la vârsta de 8 luni nici un copil nu deţine conceptul de
permanenţă a obiectelor. Până atunci tot ceea ce se află în afara câmpului vizual se află în afara
minţii lui, adică copilul nu va încerca să se uite după un obiect vizibil anterior care este plasat în
afara câmpului vizual.
Limbajul
- in cursul primelor luni, limbajul bebelusului se compune din plansete specific;
- de la 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale « aa», « ee »;
- de la 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe « be, be, be »;
- de la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: « ma-ma » si « ta-ta ».
- la aproximativ 1 an, copilul incepe sa distinga obiectele si fiintele care ii sunt aratate sau
denumite;
- la 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le;
- la 3 ani, copilul repeta fraze;
- incepand de la 5 ani, limbajul copilului se imbogateste pe masura ce mediul sau social se
largeste.
Nou-nascutii sunt programati sa invete, iar majoritatea parintilor sunt profesori excelenti.
Interactiunile si conversatiile pe care parintii le poarta cu copii sunt lectii perfecte pentru
deprinderea limbajului. Vorbitul, cititul si cantatul sunt activitati suficiente pentru a-i
Dezvoltarea psiho-sociala
Are in vedere dezvoltarea emotionala dar si relatiile cu ceilalti si modul specific (varstei) de
invatare.La aceasta varsta modalitatea de invatare a copilului este predominanta prin imitare
Imitarea apare atunci cand copilul observa la cei din jurul sau diferite actiuni, reactii,
comportamente si incearca sa faca la fel. Ceea ce invata poate fi intarit de adult, prin reactiile pe
care le are (pozitive dar si negative) fata de actiunile celui mic.
Conform teoriei lui Erikson, la aceasta varsta copilul se afla la stadiul manifestarii
conflictului de încredere-neîncredere (de la naştere până la aproximativ un an şi jumătate):
copilul trebuie sa-si stabileasca atitudinea de baza fata de lumea din jurul sau. Daca in acest
stadiu beneficieaza de satisfactie si confort, acest lucru il va ajuta sa-si dezvolte o atitudine mai
increzatoare. Daca ingrijirile nu sunt consistente, rezulta neincredere fata de cei de care depinde
copilul, apoi fata de toti indivizii.
Dezvoltarea emotionala se refera la achizitia
In aceasta perioada vorbim in primul rand de reactii emotionale care anunta stari de
necesitate (foame, senzatii de durere, neplacere), acestea fiind sub forma plansului, agitatiei sau a
surasului., zambetului.
Formele de manifestare emotionala ale bebelusului sunt cele care exprima bucuria, surprinderea,
supărarea, teama, neplăcerea, interesul pentru ceva anume. Inca de la 4 saptamani apare
zambetul, initial in somn, ca manifestare a starii de bine fiyiologic, in scurt timp ajungand insa sa
aiba valente sociale (zambetul social) iar dupa 3-4 luni rade imitand adultul, apoi ca manifestare
a bucuriei. La 6 luni se contureaza o reactie de retinere fata de persoanele mai putin cunoscute,
reactie care se va transforma in teama daca o observa la mama (persoana de referinta) sau daca
retinerea lui nu este prelucrata de parinte. Tot in acesta perioada incepe sa se contureze
atasamentul fata de persoana care il ingrijeste (mama sau un substitut al acesteia). Pe la 8-9 luni,
uneori mai tarziu, dar si in alte etape de dezvoltare, apare adesea anxietatea de separare, ca o
teama generalizata ca va pierde persoana reprezentativa.
2. Creşterea şi dezvoltarea copilului de la 1 la 3 ani
Copilul este la vârsta la care îşi îmbogăţeşte substanţial planul senzorial-perceptiv.
Învaţă cele mai multe lucruri prin experienţe nemijlocite sau prin explorarea mediului. Îşi pune la
lucru senzaţiile auditive, cât şi vizuale sau tactile pentru a înţelege lumea înconjurătoare.
Până la vârsta de 3 ani, planul mental al copilului se dezvoltă considerabil. Memoria şi atenţia
prind contur. Deşi memoria începe să se dezvolte pe la vârsta de 2 ani, atenţia este un câştig nou
în dezvoltarea cognitiva a copilului. Abia între 2 şi 3 ani, atenţia şi concentrarea încep să ia
amploare, mai ales daca sunt bine antrenate şi exersate cu ajutorul părinţilor.
Spre deosebire de perioada anterioară, copilul începe să fie indeopendent dezvoltând mersul,
vorbirea, manevrarea cu mai multã precizie a obiectelor din jur. Perioada se caracterizeazã prin
expansiunea conduitelor motorii şi verbale.
S-a dovedit că primii ani de viaţă sunt vitali în stabilirea stării de bine fizic şi emoţional de mai
târziu şi în cele din urmă, pentru dezvoltarea intelectuală. Din această cauză, mediul în care
creşte şi se dezvoltă copilul trebuie să fie afectiv, să ofere siguranţă şi să fie stimulativ.
Cercetările au pus în evidenţă mai multe tipuri de nevoi ale copilului în primii ani de viaţă ce se
impun a fi satisfăcute: nevoi fizice, emoţionale şi sociale şi nevoi ce asigură dezvoltarea
intelectuală.
Nevoile fizice ale copilului în primii ani de viaţă:
- hrănă
- protectie împotriva factorilor teratogeni
- prevenirea bolilor
Nevoile emoţionale şi sociale ale copilului:
- -creşterea într-o familie unită, sub supravegherea strictă a
- impunerea limitelor rezonabile ale comportamentului copilului, care să-l ajute să-şi
stimuleze dezvoltarea autocontrolului.
- - asigurarea stării de sănătate bună
- - cultivarea sentimentul de respect pentru propria viaţă şi viaţa celorlalţi

Nevoile pentru dezvoltarea intelectuală corespunzătoare a copilului

crearea unor facilităţi educaţionale, adaptate nevoilor copilului.
stimularea dezvoltării intelectuale.
Perioada antepreşcolară se caracterizează prin trei achiziţii importante:
- -mersul;
- limbajul;
- -reprezentarea;
Dezvoltarea motricităţii trece din faza ei incipientă “de tatonare“ în faza ei de adevărată, de
expansiune. Copilul îşi dezvoltă capacităţile de la mersul şovăit la alergat,târât, căţărat, de la
manevrarea imprecisă, la apucare, învârtire, desfacere. Acum este capabil să împingă, să tragă, să
ridice, să spargă, să smulgă. Aceste achiziţii permit copilului un acces mai mare la mediul
înconjurător ba mai mult decât atât la stăpânirea şi modificarea lui.
Se perfecţionează mişcările mâinilor în rapiditate şi precizie (încă de la un an şi câteva luni
copilul poate bea din cană, mâncând cu linguriţa). La doi ani este capabil să deschidă uşile,
dulapurile, sertarele şi să culeagă obiecte mici între degete.
O altă achiziţie importantă în acest stadiu este vorbirea.La sfârşitul primului an de viaţă
majoritatea copiilor pronunţă câteva cuvinte cu înţeles, dacă nu mai multe dintre acestea unele
fiind cuprinse în vocabularul propriu sau limbajul propriu.
La sfârşitul primului an de viaţă deja cunoaşte valoarea socială a limbajului, respectiv
faptul că prin intermediul limbajului poate obţine satisfacerea unor trebuinţe.
În jurul vârstei de 2 ani el foloseşte limbajul ca mijloc de comunicare curentă.
Vocabularul său poate conţine de la 8 până la 20 de cuvinte, jargonul folosit este impregnat de
conţinut emoţional, se joacă repetând un cuvânt sau o frază. La 2 ani ritmul şi fluenţa vorbirii
este încă slabă, produce propoziţii din care lipseşte de cele mai multe ori verbul, vocea nu este
controlată în volum şi modulaţie. La 3 ani aproape majoritatea conţinutului exprimat de copil
este inteligibil, înţelege întrebări simple ce au legătură cu mediul său şi activităţile sale. Este
capabil să relateze despre experienţa sa şi relatarea să poată fi urmărită şi înţeleasă.

In perioada 12 – 18 luni:
- foloseşte cuvinte simple pentru a denumi obiecte familiare
- la 18 luni are un vocabular activ de 5 pana la 20 de cuvinte:
- -poate urma instrucţiuni simple (creste capacitatea de înţelegere a limbajului)
- îşi recunoaşte numele.
- comunicarea non-verbala se nuanţează (solicita ajutor prin gesturi)
- foloseşte cuvântul “nu”
- In perioada 18 – 24 luni:
- foloseşte cuvinte cu rol de propoziţie
- alătura 2 – 4 cuvinte
- numărul cuvintelor din vocabularul activ creste, ajungând la 2 ani la 150-300 de cuvinte
- în perioada 24 – 36 luni:
- se îmbunătăţeşte claritatea şi corectitudinea pronunţie
- vocabularul copilului cuprinde intre 700/800 – 1.000 de cuvinte
- apar întrebările “Ce este?” şi “De ce?”.
Inteligenţa şi gândirea cuprind mai multe momente:
- 1 – 1,6 ani – conduitele inteligente achiziţionate (a suportului, a bastonului etc.) se
consolidează, se diversifică, ceea ce denotă un început de separare dintre mijloc şi scop;
Conduita de tatonare, fără participarea reprezentării
- 1 ½ – 1,8 ani – apare funcţia semiotică pe baza începuturilor reprezentării, ceea ce
asigură trecerea spre gândirea simbolică. Funcţia semiotică se manifestă prin 3 conduite
acţionale: imitaţia amânată, jocul simbolic, desen
- 2 ani surprinde caracterul magic – constă în asimilarea lumii la puterea magică a
propriilor ţipete, cuvinte. Prin acestea vrea să obţină totul.
Jocul este un element esenţial al dezvoltării. El ocupă cea mai mare parte a timpului unui
copil mai mic de 3 ani. La un an este interesat să tragă o jucărie de aţa, să închidă şi să deschidă
sertarele. Îi plece să se bălăcească, să se joace cu lopăţica în nisip. Psihanaliza susţine că jocurile
cu apa au un rol de calmant, apa amintindu-i copilului de lichidul amniotic. Spre vârsta de 2 ani,
copilul este interesat de jocuri de evoluţie: cuburi, cheile de la uşi etc. Copilului îi plac foarte
mult cărţile şi devine capabil să întoarcă paginile una după alta. Cum se apropie de vârsta de 3
ani, începe să aibă câteva noţiuni legate de ordine şi de derularea în timp a evenimentelor,
permiţându-i să se identifice pe el însuşi şi să-şi reprezinte succesiunea momentelor zilei şi a
zilelor săptămânii
Pe măsură ce înaintează în vârstă conduitele afective ale copilului devin tot mai complexe,
caracterizându-se prin: instabilitate, fragilitate, reacţii capricioase, mare sensibilitate faţă de
restricţii, refuzuri care determina uneori apariţia reacţiilor de opoziţie. În jurul vârstei de 18 luni
rezonanţa afectivă creşte copilul fiind mult mai impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia
în raport cu un alt copil căruia i se acordă atenţie sau faţă de o persoană care se interpune între el
şi mamă.
Timiditatea faţă de persoanele străine, simpatia sau antipatia faţă de cele cunoscute sunt
atitudini ce se dobândesc în această perioadă. Copilului începe să-i placă gluma, păcăleala,
comicul şi poate surâde la complimente.
Atitudinea lui faţă de membrii familiei se modifică apărând anumite atitudini ostile faţă de
adult concretizate în negativismul primar. Copilul se opune prin plânsete, ţipete făcând adevărate
spectacole. Aceste tendinţe dispar către sfârşitul perioadei deoarece copilul se maturizează,
dobândeşte mai multă siguranţă, independenţă, dar şi datorită folosirii unor metode educaţionale
adecvate.
Ataşamentul afectiv faţă de persoana care îl îngrijeşte capătă acum valenţe noi. Această
atitudine afectivă se manifestă selectiv, dar se poate manifesta şi faţă de anumite obiecte.
Anxietatea de separare devine evidentă, copilul reacţionând amplu la separarea de persoana faţă
de care manifestă acest ataşament. În această perioadă ataşamentul se exprimă mai ales faţă de
mamă, iar la 21-24 de luni poate îmbrăca forme dramatice când copilul, obişnuit cu prezenţa
acesteia, îi descoperă absenţa. Acest lucru devine o problemă mai ales dacă persoana ce o
înlocuieşte pe mamă nu are un comportament adecvat problemelor copilului la această vârstă.
Legat de acest aspect, abandonul, generează reacţii care pot influenţa negativ dezvoltarea
ulterioară a copilului. Cu toate că stările emoţionale sunt intense multe dintre ele sunt fragile şi
instabile. Copilul trece de la o stare la alta, poate avea manifestări violente, zgomotoase, având
puţine resurse pentru a-şi controla aceste stări. Sub influenţa adultului, a experienţelor lui
relaţionale, a modelelor care i se oferă, aceste comportamente dispar iar dezvoltarea emoţională
devine mai stabilă şi mai controlată.
Personalitatea copilului se constituie prin apariţia şi dezvoltarea unor elemente bazale ale
acesteia în relaţie cu cei din jur şi cu achiziţiile importante de viaţă.