PERIOADA PRENATALA

Din momentul in care spermatozoidul a patruns in peretii ovulului si a pus la dispozitie cei 23 de cromozomi ai
sai, care impreuna cu cei 23 de cromozomi ai ovulului ,formeaza materialul genetic al viitorului copil,incepe
viata copilului.

Perioada prenatala este una dintre cele mai controversate perioade ale vietii umane. Unii oameni o
considera subiect tabuu si nu vorbesc despre ea, iar altii considera ca nu este nimic spectaculos si ca viata
incepe abia dupa nastere. Dar mai exista si o a treia categorie de oameni, oameni care au reusit sa vada
dincolo de prejudecati si au rupt tacerea. Astfel au ajuns si la noi cercetarile acestora, in domeniu, si a venit
si randul nostru sa ne minunam de complexitatea si perfectiunea vietii.

Etape ale dezvoltarii in perioada intrauterina:

1. Cea germinala, reprezinta doar primele 2 saptamanii din momentul fecundarii, pana la fixarea zigotului
in peretele uterin;
2. Cea de embrion, dureaza sase saptamani, iar dezvoltarea are loc intr-un ritm alert. Acum se contureaza
organele si sitemele fiziologice fundamentale. Embrionul are infatisarea unui om. Aceasta este perioada cea
mai vulnerabila, rezultand diverse anomalii. La sfarsitul acestei etape, embrionul are o greutate de 2,2 g si o
lungime de 2,5 cm.
3. Cea de fetus (fat) se intinde pe o perioada de 7 luni. In luna 3 se poate vedea deja sexul copilului.

Principalele etape de dezvoltare ale psihicului in perioada intrauterina:

I. Primele achizitii din viata intrauterinea sunt de natura reflexa si au putut fi identificate la 5 saptamani,

calculand data conceptiei.

II. La 7 saptamani au putut fi reperate primele miscari vizibile. De fapt este vorba despre o miscare usoara a
coloanei vertebrale. Intre 7 si 12 saptamani fiinta din interiorul pantecelui isi poate indoi corpul, poate lovi
cu membrele, poate inghiti, sughita si suge degetul. Din saptamana 10 sunt detectate si miscarile
respiratorii. Dupa 17 saptamani fatul face grimase, isi incrunta sprancenele si isi strange ochii.
III. Aparatul senzorial:
– Simtul tactil apare foarte repede datorita contactului permanent dintre trupul copilului si uter. Copilul
reactioneaza prompt, prin strigate si loviri de membre, oricand cineva incearca sa sa-l pipaie sau sa-l piste,
prin burtica.
– Vazul se dezvolta inca de timpuriu, manifestandu-se prin sensibilitate la lumina puternica. Fatul
reactioneaza prin schimbarea pozitiei sau prin modificarea ritmului cardiac, daca pe burtica mamei este
proiectata o lumina intensa.
– Gustul intra in functiune pe la 5 luni, cand fatul face diferenta intre amar si dulce si isi manifesta
predispozitia pentru dulce.
– Mirosul acompaniaza gustul si se observa diverse grimase ale fatului in momentul in care hrana ajunge la
el.
– Auzul este activat precoce, aparatul auditiv este complet utiliat din luna a patra, dar ajunge la maturitate
abia in luna 7.
 IV. Vagitus uterinus sau strigatele fetale, apar spontan si
semnifica protestul fatului fata de o situatie neplacuta.
V. Memoria debuteaza din luna 7. La nastere toate aceste amintiri sunt trecute in inconstient.
VI. Capacitatea de invatare este strans legata de memorie.
Tomatis este de parere ca inca din viata intrauterina se pot pune bazele invatarii unei limbi.
VII. Afectivitatea isi are debutul inca de timpuriu. Din luna 6 fetusul manifesta emotii.
VIII. Constienta este sesizabila in special spre sfarsitul sarcinii. Din luna 6 fatul stie daca este sau nu iubit.
IX. Somnul paradoxal apare in luna7/8 si este insotit de miscari oculare rapide, rezultand ca fatul viseaza.

Perioada 0-12 luni (bebeluș)

La vârsta de 1 an greutatea bebelușului este dublă față de cea de la naștere. Creșterea maximă a
lungimii și a greutății are loc înainte de naștere, în perioada prenatală. Greutatea fătului la 25-42
săptămâni de gestație poate fi calculată conform unei formule: în medie, greutatea unui făt de 30
săptămâni gestaționale este de 1300 g, pentru fiecare săptămână în minus de gestație scade cu
100g, iar pentru fiecare săptămână în plus, crește cu câte 200 g. În cazul lungimii, un făt de 25-42
săptămâni de gestație are lungimea calculată după formula: L= vârsta gestațională a fătului
(săptămâni) + 10 cm.

De obicei, un nou-născut cântărește 2400-4300 g. O greutate de peste 4000 g se consideră

ridicată. Lungimea este de obicei de 46-53 cm, circumferința craniană de 32-37 cm, iar a
pieptului de 32-34 cm.

Nou-născut
Perioada de nou-născut corespunde primelor 28 zile de viață și are câteva particularități:

 creștere rapidă staturo-ponderală; în primele 2-3 zile de la naștere este normală a

pierdere în greutate cu aproximativ 10% din greutatea de la naștere, urmată de o
creștere accelerată ulterior – astfel, din a doua săptămână de viață de obicei nou-
născutul își recâștigă greutatea de la naștere;
 temperatura corpului se reglează mai greu;
 fontanelele sunt plate și moi;
 circumferința craniană a nou-născutului e de aproximativ 32-37 cm, crescând cu
aproximativ 3 cm în prima lună; de obicei, diferența dintre fetițe și băieți în ceea ce
privește circumferința craniană e de 1 cm, mai mare la cei de gen masculin;
 existența unor fenomene caracteristice: scăderea fiziologică în
greutate, icterul fiziologic, criza genitală, febra de sete, albuminuria fiziologică,
meconiul;
 slabă dezvoltare a scoarței cerebrale și deci și a funcțiilor de relație cu predominanța
centrilor subcorticali;
  importanța imunității transmise transplacentar;
 deficiența funcțiilor de barieră de protecție a pielii și a mucoaselor;
 riscul infecțiilor;
 patologia dominată de malformații congenitale și afecțiuni legate de actul nașterii
(traumatisme, infecții).

Sugar
Perioada de sugar (28 zile -1 an) continuă cu următoarele particularități:

 creșterea staturo-ponderală continuă în ritm rapid;

 în perioada 0-3 luni copilul ia în greutate aproximativ 150-200 g/săptămână, 100-150
g/săptămână în următoarele 3 luni și 70-90 g/săptămână în lunile 7-12;
 în ceea ce privește lungimea, copilul crește în primele 3 luni cu aproximativ 3,5
cm/lună,  cu 2 cm/lună în lunile 3-6 și  cu 1,2-1,5 cm/lună în lunile 7-12;
 circumferința craniană se dezvoltă cu aproximativ 2 cm pe lună în primele 2 luni, apoi
cu 1,5 cm până la 4 luni, cu 1 cm/lună în perioada 7-9 luni și cu  0,5 cm/lună în
perioada 9-12 luni;
 fontanela posterioară se închide la 4-7 luni și tot atunci se stabilizează culoarea
ochilor;
 de la 12 luni se poate închide și fontanela anterioară;
 dezvoltarea treptată a funcțiilor de relație;
 dezvoltarea funcției locomotorii care lărgește sfera de cunoaștere a copilului;
 apariția primului sistem de semnalizare;
 apariția dentiției (primii fiind incisivii centrali inferiori, apoi cei superiori) și
dezvoltarea funcției digestive care permit diversificarea alimentației;
 dezvoltarea imunității active proprii cu reducerea rolului imunității transplacentare;
 patologia dominată de boli ale aparatului respirator, digestiv, ale urechii medii.

 
PERIOADA ANTEPREŞCOLARĂPrima copilărie (de la 1 la 3 ani)
Caracteristici diferenţiale:
a) Este etapa constituirii primare coerente, a trăirii experienţei de viaţă curentă.Copilul începe să fie
integrat în interrelaţiile grupului familial şi al celor cefrecventează familia. Începe să sesizeze regulile,
interdicţiile, orarul, şi stilul deviaţă al familiei, trăind contacte şi stări de confort psihic sau
euforiecondiţionate.
b)  b) Experienţa de viaţă devine impregnată de învăţarea comunicării verbale. La începutul
acestei perioade, vorbirea copilului este inconsistentă şi încărcată demari dificultăţi de pronunţie. La 3
ani copilul vorbeşte relativ fluent – în propoziţii inteligente, dispunând de un limbaj situativ bogat. El
poate săformuleze expresii, dorinţe, constatări, interogaţii etc. Lumea devine pentrucopil un spectacol în
care îi place să fie asistat, de comunicare cu adultul.
c) c) Copilul este angajat în perioada antepreşcolară în căutarea de mijloace de a-şi consolida autonomia
prin perfecţionarea deplasării, pe de-o parte, si pe de alta, prin cosolidarea de deprideri de mânuire de
obiecte. Emanciparea relativă de subtutela mamei şi a înlocuitorilor ei este mai evidentă pe planul
acţiunilor decât pecel afectiv. Pe acesta din urmă se constituie adevărate inflaţii de dorinţe, pretenţii
moderate doar de teama de a nu pierde afecţiunea şi asistenţa adultului.Copilul începe să simtă şi să
trăiască copilăria, să se joace şi să adopteacţiuni bazate pe imitaţie, iar spre sfârşitul perioadei chiar să
simtă că el poate săfie util adultului şi că poate fi la fel de important ca acesta prin tot ceea ce
face.Acestea sunt numai o parte din argumentele pentru care perioada antepreşcolarămai este denumită
şi prima copilărie.Activitatea fundamentală cea mai frecventă între 1-3 ani constă înmânuirea de
obiecte. Relaţiile copilului cu cei din jur devin complexe. El vrea săatragă şi să menţină adultul în mici
colaborări, decupări de joc sau de activităţi,cu obiecte, de cele mai multe ori.Încă de la naştere a existat
o amprentă evidentă a individualităţii biologice, ereditatea fiind încheiată. În timpul primului an, copilul
a traversat unimportant impact biologic şi un evident şoc social. Treptat a început să seacumuleze o
 experienţă vastă şi complicată prin repetări auditive, prin facilăraportare la obiecte şi situaţii noi a
experienţelor trăite (generalizare) şi prinrecunoaşteri motorii reflexive, în urma cărora se acumulează o
bogată experienţăde observaţii.
 
În perioada de la 1-3 ani, copilul este relativ adaptat la mediul său imediat,- nu încă la caracteristicile foarte
complexe ale mediului social, complex care vadetermina situaţia singulară ca omul să aibă cea mai lungă
copilărie dintre toatevieţuitoarele.Procesul de adaptare va avea loc în cercuri concentrice, dintre care cel dela 1-3
ani este cel mai important, prin umanizarea amplă a trebuinţelor,intenţiilor, atitudinilor şi a conduitelor de bază.
Unii autori consideră că până la3 ani omul achiziţionează 60% din experienţa fundamentală ( B. Bloom).Având
în vedere întreaga dezvoltare a primei copilării, se pot desprindetrei subperioade. În prima din ele (de la 12 la 18
luni) caracteristică esteconsolidarea mersului şi concomitent o mai bună percepere a mediuluiînconjurător. La 15
luni copilul devine deosebit de nestatornic şi instabil, atrasde toate reperele câmpului vizual şi stimulat de cerinţe
exterioare. Deplasarea îioferă condiţii prielnice de a căuta prin colţurile casei, prin sertare, ce este şi cumeste sub
pat, vrea să vadă ce este pe masă şi trage faţa de masă.Referindu-se la aceste momente ale continuei mişcări, A
Gisell aconsiderat că în această perioadă copilul este ca un fel de „jep” în plinăschimbare de viteză. şi 28 luni, se
caracterizează mai ales printr-oaccentuantă dezvoltare a comunicării verbale şi o adaptare mai complexă
ladiferitele situaţii de viaţă. Acum deplasarea devine mai puţin nervoasă şi maisubordonată finalizării unor
intenţii supuse cerinţelor interne.