Primul an de viata

“În această etapă, bărbatul şi femeia

care au participat amândoi la procreare
se află alături pentru a-l educa. În această
îndatorire, paternitatea nu se deosebeşte
în mod esenţial de maternitate”.
M. Niel (1968)

Psihologia copilului
 Consideraţii generale

• Etapa ce debutează din momentul naşterii,

constitue teatrul unor luxuriante transformări
când, se declanşează un proces de “reglare
mutuală”. (E. Erikson, 1950)

• Forţa care propulsează şi tonifică multitudinea

achiziţiilor psihofizice ale noului născut este
afecţiunea parentală – vârsta afectivităţii
pure.
 Consideratii generale
• Primul an al vieţii este dominat de
trei achiziţii fundamentale:

– apucarea şi mânuirea elementară a

obiectelor;
– mersul;
– primele cuvinte.
 Consideratii generale
• Perioada ce urmează naşterii (îndeosebi primele
10 zile) este dificilă, căci se produce o
acomodare minimă reciprocă între copil şi familia
sa. Treptat, se pun bazele ritmurilor cicardiene şi
se schiţează un orar de viaţă.

• În prima lună, sugarul traversează o autentică

“vârstă a somnului” pentru că el doarme aprox.
4/5 din timpul afectat unei zile.

• La finele primului an de viaţă durata somnului

scade la 15-16 ore.
• Calcularea greutăţii şi înălţimii optime
pentru fiecare vârstă se face astfel:

- Până la 6 luni:
- pentru greutate: se înmulţeşte
vârsta în luni cu 600 şi se adaugă greutatea de la
naştere;
- pentru înălţime: se înmulţeşte
vârsta în luni cu 2,5 şi se adună înălţimea de la
naştere.

- De la 7 – 12 luni:
- pentru greutate: se înmulţeşte
vârsta în luni cu 500 şi se adaugă greutatea de la
naştere;
- pentru înălţime: se înmulţeşte
vârsta în luni cu 2 şi se adună înălţimea de la
naştere.
 Evolutia psihologica
• Orice fiinţă umană consituie o îngemânare unică şi
irepetabilă de trăsături psihice – studiul evoluţiei sale
pe durata vieţii trebuie individualizat în funcţie de
trăsăturile specifice şi definitorii ale fiecărei persoane.

• În primul an de viaţă, din punct de vedere psihologic se

fac progrese spectaculoase – până la 6 luni, energia
vitală a copilului se focalizează, preponderent pe
dezvoltarea sa senzorială, pentru ca între 6-12 luni ea
să se redistribuie către înţelegerea semnificaţiei
primare a obiectelor.
 Evolutia psihologica

• Progresele pe care copilul le dobândeşte în evoluţia

sa, se datorează şi funcţionării timpurii a procesului de
învăţare, cu toate cele patru ipostaze ale ei: obişnuinţa,
condiţionarea clasică, condiţionarea instrumentală
şi imitarea, deosebit de active în primul an de viaţă.
 Evolutia psihologica
• La vârsta de 2 luni, funcţionează obişnuinţa
pentru stimulii repetaţi: lumina, timbrul vocii etc.

• În primele zile după naştere, sistemul nervos

autonom al copilului (ce controlează ritmul cardiac
şi respirator) poate fi condiţionat clasic.

• Posibilitatea condiţionării instrumentale a

suptului la nou-născuţi, utilizând ca factor
consolidant vocea mamei.

• Imitarea acţioneză încă din primele ore ce succed

naşterii, nou-născuţii pot imita expresiile faciale de
bucurie, tristeţe şi surpriză, iar după 7-72 ore de la
naştere, pot imita unele gesturi ale adultului, ca
deschiderea gurii şi scoaterea limbii.
 Pe plan senzorial
•Încă din periada prenatală, copilul este echipat
senzorial.

•Noul născut posedă abilităţi senzoriale, atât pentru

spaţiul apropiat (tact, gust, miros), cât şi pentru
spaţiul îndepărtat (văz, auz).

•Copilul este capabil să reacţioneze la o gamă

bogată şi diversă de stimuli interni (foame, frig,
sete, durere) şi externi.

•Diferenţele între pragul senzorial maximal şi

minimal sunt reduse - s-a observat şi un caracter
rudimentar al pragului diferenţial.

•Apariţiapercepţiei la vârsta de 2-3 luni va juca un

rol fundamental în procesul de cunoaştere.
 Tactul
• Simţul tactil funcţionează încă din existenţa intrauterină –
D. Anzieu consideră că tactul contribuie la trecerea de la
“ucenicia plăcerii la ucenicia gândirii”.

• Receptorii tactili sunt distribuiţi pe toată suprafaţa

corpului, dar prezintă aglomerări în anumite zone ceea ce
determină o sensibilitate deosebită în jurul gurii, ochilor şi
a palmelor. Tactul sugarului este specializat şi pentru
receptarea presiunii, temperaturii sau a durerii.

• Temperatura optimă a ambianţei trebuie să se plaseze în jurul a

20 C.

• La naştere, copilul posedă un set de reflexe: de supt,

palpebral (de clipire), de prehensiune (Robinson), plantar
(Babinski), de mişcare specifică membrelor (Moro) etc.
 Gustul si mirosul
• Cele două simţuri funcţionează într-un
complex unitar numit gustativo-olfactiv, care
se activează încă prenatal.

• Spre deosebire de adult, întreaga cavitate bucală

a sugarului este tapetată cu receptori
gustativi.

• Copilul manifestă acuitate, mai ales la dulce şi

la acru, mai puţin la sărat şi amar. Etologii au
demonstrat că deschiderea faţa de dulce este
genetic constituită (fiind prezentă şi în lumea
animală).
 Gustul si mirosul
• Reflexul de supt funcţionează încă din viaţa
intrauterină, dar devine extrem de important
începând cu primele zile postnatale – la vârsta de 3
luni, gura se transformă într-un autentic
instrument cognitiv.
• Suptul are şi un rol pacificator, fiind o preţioasă
strategie congenitală pentru diminuarea stresului
la sugar.
• Tipul optim de alimentaţie a noului născut –
hrănirea copilului la sân:
• Laptele matern este cel mai complex şi mai tolerabil aliment pentru
sugar;
• Datorită anticorpilor pe care îl conţine, el constituie mijlocul privilegiat de
stimulare a sistemului imunitar la copil;
• Este comod şi economic;
• Determină revenirea mai rapidă a funcţiilor genitale materne;
• Factor important în profilaxia cancerului mamar la femeie;
• Pierderea surplusului adipos dobândit în timpul sarcinii.
• Durata unui supt – nu trebuie să depăşească 20
minute, nu se recomandă prelungirea alăptării dincolo de 6
luni.

• Gustul laptelui matern diferă în funcţie de alimentele

ingerate.

• Pe plan olfactiv, imediat după naştere şi independent de

orice experientă alimentară, sugarul reacţionează prin
modifică respiratorii, cardiace şi motrice la diverse
mirosuri, mai ales la cele de ouă alterate sau peşte.

• Sugarul manifestă plăcerea atunci când bea lichide îndulcite,

dar şi când inspiră miros de vanilie.

• La trei zile, copilul este capabil să-şi identifice mama

pe cale odorifică, iar la 6 zile face distincţia între laptele
mamei şi laptele altei femei.
• La 2 săptămâni, sugarul poate să-şi recunoască mama pe cale
 Auzul
• Capacitatea auditivă are importante premise în
existenţa fetală, noul născut reacţionează imediat
după naştere la sunetele care îl asaltează.

• Cel mai precoce sesizează vocile părinţilor, copilul

poate face distincţie între vocea mamei şi cea a
altei femei.

• Se recomandă ca în perioada de veghe, copilul să

beneficieze de audiţii muzicale.

• Când doarme copilul nu trebuie izolat într-un

mediu pustiu, deoarece el este familiarizat cu
zgomotele încă din viaţa prenatală.
 Văzul
• La naştere, copilul nu este un prizonier al umbrelor,
deoarece el este utilat pentru văz, încă din luna a
şaptea intrauterină.

• Secreţia lacrimară se instalează doar la o lună, iar

reflexul de apărare la o lună şi jumătate.

• Pentru ca un obiect să fie reperat vizual de un sugar

trebuie:
– Să fie în mişcare
– Să fie plasat la distanţă optimă
– Să reprezinte un stimul relativ simplu, dar atractiv
– Să îndeplinească exigenţele necesare în ceea ce priveşte
luminozitatea şi contrastul cromatic.
 Pe plan intelectual
• Apariţia la 2-3 luni a percepţiei, secondată de
atenţie, iar la 4 luni a curiozităţii întreţin primele
achiziţii cognitive ale copilului.

• Memoria – capacitatea mnezică a sugarului are

iniţial un caracter involuntar şi concret – la 3 luni
fixează uşa pe care a ieşit cineva, aşteptându-i
reîntoarcerea, iar la 6 luni face distincţia dintre
persoanele cunoscute şi cele necunoscute.

• Limbajul – până la instaurarea comunicării

verbale, cea nonverbală (mimică, gestică,
postură etc.) joacă un rol particular.
• S-a constatat că sugarul este mai receptiv la
expresiile pozitive, emise de adult, decât la cele
negative.

• Plânsul – este unul din primele mijloace de

comunicare a noului născut. Plânge cel mai
mult în primele 2-3 luni, cu un maxim în a 6
săpt. şi preponderent în orele după-amiezii.

• S-au identificat trei tipuri de plâns:

- primar (indus de foame)
- furios
- dureros
 Limbajul
• Surâsul – înmugureşte pe buzele sugarului la
vârsta de 3-4 săptămâni.

• La 4 luni copilul ştie să râdă.

• Gestica mâinilor ocupă un rol important în

comunicarea nonverbală.

• Frecvenţa anumitor standarde fonetice din

limbaj depinde atât de clasa socială căreia îi
aparţine copilul, cât şi de gradul formalizării
situaţiei în care este implicat.
 Limbajul
achiziţiile cele mai sugestive,
• Dintre
dobândite de limbaj:
– La 1 lună, emite sunete guturale;
– La 2 luni, face vocalize;
– La 3 luni, gângureşte spontan;
– La 4 luni, răspunde prin vocalize când i se
vorbeşte şi râde în hohote;
– La 5 luni apare lalaţiunea (repetiţie silabelor);
– La 6 luni vocalizează unele silabe (la, da, pa, ba);
– La 9 luni apar holofrazele, cuvintele cu rol
de propoziţie;
– La 9-12 luni se schiţează primele 2-3
cuvinte.