Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Există unele abordări ale Tainei Sfintei Spovedanii pe care noi nu luăm
seamă, la care nu ne gândim. Cum ar fi dacă, de exemplu, am înlocui
problema păcatelor cu cea a împăcării? Cum ar fi dacă ne-am duce la
Dumnezeu ca la Cel pe care-L iubim cel mai mult și față de care ne-am
cam răcit, dar dorim mai presus de orice să ne împăcăm cu El? Taina
Sfintei Spovedanii este o întâlnire cât se poate de reală cu Dumnezeu.
Și, ca orice întâlnire, pentru a fi reușită, are nevoie numaidecât de o
pregătire. Cum? Cu maximă sinceritate și onestitate și... cu o declarație
de dragoste. Să-I spunem lui Dumnezeu că-L iubim. Așa ne îndeamnă
protos. Hrisostom Ciuciu de la Mănăstirea Putna. Vă invit să lecturați
câteva cuvinte ale sfinției sale care să constituie un îndemn pentru
viitoarele noastre întâlniri cu Dumnezeu.
Imaginea 1 din 2
Problema este că nu venim așa cum trebuie la Spovedanie. Nu cerem ceea ce trebuie
să cerem. Spovedania este una dintre cele mai intime taine; taină nu înseamnă nimic
ascuns, taină înseamnă mai profund decât poate mintea noastră să perceapă la un
anumit moment; dar va pricepe până la sfârșit. Taina întotdeauna invită pe om să
exploreze mai mult adâncimile ei.
Noi va trebui să ne petrecem veșnicia alături de Hristos și e foarte greu să-ți petreci
viața aceasta, darămite veșnicia lângă un străin. Avem o mulțime de ocazii în care am
putea să strângem relația cu Dumnezeu și n-o facem, și cel mai bun prilej este
Spovedania.
Prietenul Mirelui este cel care face orice ca cei doi (Mirele și mireasa/ucenicul) să se
poată bucura deplin unul de celălalt. Și se străduiește spre acest lucru până când îi
vede pe cei doi împreună. Mai apoi, se retrage discret, ca să se împlinească acel
cuvânt spus de cel care a fost numit de Mântuitorul – prieten al Mirelui –Sfântul Ioan
Botezătorul: „eu trebuie să scad și Acela trebuie să crească”.
Rămâne deci ca ucenicul să-și fie singurul judecător, însă, judecata aceasta personală
pe care și-o face - să fie în cadrul cel mai intim cu putință. Judecată înseamnă să
compari două elemente până ajung să aibă relația pe care ar fi trebuit s-o aibă de la
început. Dacă noi venim la Dumnezeu nu ca la un judecător, și nu pentru a fi achitați,
nu pentru a ne curăța cazierul, ci venim la Persoana cu care trebuie să ne petrecem
veșnicia, înțelegem că e nevoie de o abordare puțin mai personală, puțin mai intimă.
Și atunci, tot ceea ce se întâmplă în cadrul Spovedaniei trebuie privit ca atare.
Ceea ce voi spune eu la Spovedanie și ceea ce voi auzi la Spovedanie nu sunt și n-ar
trebui să fie decât declarații de dragoste, în esență, vărsarea inimii în fața Celuilalt.
Eu mă duc și îmi vărs sufletul în fața Celuilalt, mi-l ofer, așa cum este. Că este
murdar, neputincios și cu lipsuri, este altceva. Dar așa cum este, pe tot îl vărs.
Ni se pare adesea că, cu cât avem mai multe păcate scrise pe listă, cu atât Spovedania
va fi mai eficientă. Dar nu-i așa. Atunci când mergem la întâlnire cu cineva, ce ne
propunem noi? Oare să spunem ce avem mai rău în noi sau să descoperim ce are
acela rău, ca să terminăm odată pentru totdeauna cu bănuielile? Nu. Scopul nostru
este să ne împărtășim într-un mod cât mai deplin de celălalt. Eu mă duc la întâlnire
cu cineva ca să mă unesc cu el, să fiu cu acel cineva. Și dacă este ceva ce lovește în
prietenia aceasta a noastră, atunci acele lucruri le voi spune. De acele lucruri voi
încerca să scap.
„Mai presus decât bucuria Raiului este să-L iubești pe Dumnezeu și să fii
iubit de El”
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Epistola către Romani că „mai presus
decât izbăvirea de chinurile iadului, mai presus decât bucuria Raiului, mai presus
decât toată Împărăția cerurilor este să-L iubești pe Dumnezeu și să fii iubit de El”.
Dacă înțelegem lucrul acesta, suntem cu mulți pași înainte față de ieri. Nimic nu se
poate întâmpla bun înafara unei relații; relația este aceea care salvează tot. Și
Dumnezeu este Persoană reală, concretă, Care mă iubește și pe Care o iubesc. Cu cât
știu să-mi exprim mai profund și mai des această iubire, cu atât sunt mai aproape de
El.
Tu ce ai fi în stare să-i treci cu vederea iubitei tale, soției tale, copilului tău? Ce
criterii, ce limite îi pui în a se apropia de tine? De un singur lucru trebuie însă să ne
asigurăm: că Îl iubim sincer pe Dumnezeu și nu mergem la El ca niște nepăsători. Și
avem nevoie numaidecât de Spovedanie înainte de Împărtășanie pentru că
Împărtășania va consfinți înțelegerea pe care am făcut-o la Spovedanie. (va urma)