Dac tu ai ales lumea, nebun eti tu!

Posted on 16 februarie 2016 by ganduridinortodoxie

Haideti acum sa luam situatia din Rusia contemporana. Cred ca ati ghicit ca eu nu sunt rus
Dar, uneori, unui strain ii este mai usor sa inteleaga despre oamenii si cultura unei tari straine
ceea ce oamenilor insisi le este greu sa inteleaga, intrucat ei se ciocnesc de aceste lucruri extrem
de des. Asadar, cand ma uit la viata Bisericii din Rusia, pe de o parte uimeste prin frumusetea ei,
dar, pe de alta parte, vad tineretul vostru care nici macar nu stie ca Biserica exista si, ceea ce este
mai rau, ii este indiferent daca Biserica exista sau nu. De ce? Cauza este aceeasi care este si in
tara noastra, in America. Noi nu sprijinim credinta si sistemul de valori al Bisericii apostolice.
Noi ne-am insusit valorile culturale, sociale si spirituale ale lumii decazute in care traim.
Ingaduiti-mi sa va dau un mic exemplu.
Am avut o intalnire cu un preot. Cand intalnirea s-a terminat, preotul a inceput sa-si scoata rasa,
dulama si crucea. Eu m-am mirat si am intrebat:
Ce faci?
Cum ce? a raspuns el. Plec.
Eu zic:
Da, stiu, dar ce faci?
O, a zambit el! Acum nu este sigur sa merg in acest chip pe strada. Exista oameni care urasc

Biserica. Exista oameni care la prima vedere pot ataca chiar si un preot.
Zic eu:
Slava lui Dumnezeu! Imbraca-imbraca totul inapoi! Biserica se cladeste pe sangele
mucenicilor!
El raspunde:
Ce, esti nebun?
Nu stiu, raspund eu, care dintre noi este nebun. Daca tu ai ales lumea, nebun esti tu.
Ce vad oamenii cand ne intalnesc pe noi? Ce vedem noi insine?
Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita, 2015
Convorbire la Mnstirea Optina din Rusia, 2013:

Despre rugciune Schiarhimandritul Ioachim Parr din

New York (SUA)
Traducere de A.N. pentru Cuvantul Ortodox
Printele Egumen Melchisedec (al Optinei) mi-a cerut s v vorbesc despre rugciune i
viaa duhovniceasc a familiilor i a celor care triesc n lume. n principiu, nu este nici o
diferen ntre cei care triesc n lume i cei care triesc n mnstiri. Este vorba doar de o
exprimare diferit a vieii duhovniceti n lume fa de cea din mnstire, dar aceeai via
duhovniceasc.
ntotdeauna exist o problem atunci cnd ncerci s discui pe o anumit tem i nu eti sigur c
toi neleg ceea ce spui, aa nct a vrea mai inti s v dau cteva definiii.
Rugciunea vorbim despre ea tot timpul Tocmai am terminat slujba Vecerniei si Acatistul si
numim aceasta rugaciune. Aa c a dori s v ofer cteva definiii simple. Rugciunea
nseamn contiina prezenei lui Dumnezeu. Nu tu l faci pe Dumnezeu s fie prezent n
viaa ta, El este deja prezent. Dar ceea ce face rugciunea este s ngduie minii contiente
s fie deplin lipit de Dumnezeu. Aceasta este rugciunea. Ceea ce am fcut astzi
(participarea la slujba Vecerniei la Man. Optina) a fost o modalitate organizat, structurat de a

ncerca s ne inem mintea aproape de Domnul. Dar rugciunea [efectiv] a constat n aceast
legtur strns cu Dumnezeu. n aceast or de Vecernie, cnd mintea voastr a cltorit
prin multe locuri, s-a gndit la multe lucruri, preocupat de tot felul de idei, timp in care
cantati in nestire, nu v-ai rugai, de fapt. Aa c s ncepem s vorbim despre rugciune.
Domnul Iisus Hristos ne-a zis c cea mai mare porunc este s iubeti pe Domnul Dumnezeul tu
din toat inima ta i din tot sufletul tu i din toat puterea ta i din tot cugetul tu. Aceasta
nseamn c, atunci cnd v rugai, mintea este pe deplin lipit de Domnul i total implicat
n contientizarea prezenei lui Dumnezeu. Aceasta este foarte greu de mplinit. i viaa
duhovniceasc este viaa ntru Duhul Sfnt, trind cu i n ascultare de Duhul Sfnt. Aceasta
nseamn c marea majoritate dintre noi nu trim o via duhovniceasc i nu ne rugm cu
adevrat.
Asta e usor de zis, dar cum s ajungem n punctul cnd vom ti cum s ne rugm i ne vom ruga
cu adevrat? Ce te poate face s fii complet absorbit de ceva, n mintea ta? Dragostea este
singurul lucru care te face s fii atras i legat de altceva dect de tine nsui. i, avnd n
vedere c, mai presus de orice, ne iubim pe noi nine, este foarte greu s te gndeti la
altceva i s fii ataat de altceva dect de tine nsui, cu excepia acelor lucruri mrunte
care ne aduc plcere sau ne servesc interesele, ceea ce nseamn, de fapt, c ne gndim doar
la noi nine. Deci, voi ncerca s v prezint cteva idei despre rugciune, care v vor ajuta s
ncepei s nelegei ce este rugciunea i apoi voi m voi strdui s v spun cum s v rugai, iar
apoi voi va trebui s i aplicai.

Rugciunea este scopul

activitii minii. Mintea voastr a fost creat cu scopul de a v ruga. Rugciunea este deplina
contientizare a lui Dumnezeu, nu a voastr, a nimic altceva. Vi s-a dat mintea cu scopul de a-L
nelege, vedea i relaiona cu Domnul. Imaginaia, speculaia, curiozitatea, toate aceste
lucruri sunt activiti ale minii care v ndeprteaz de rugciune. Pentru c imaginaia,
speculaia, curiozitatea sunt de fapt n legtur cu tine nsui. Sunt pentru scopul de te satisface
pe tine nsui ntr-o anumit privin. Rugciunea este cea mai mrea activitate a minii. Nu
a studia, nu a gndi, nu a munci sau a crea cu creierul, ci cea mai mrea activitate este
rugciunea.
Rugciunea nseamn eliberarea de multitudinea de preocupri lumeti. Rugciunea d
unitate minii. n loc s fie mprtiat pretutindenea, cltorind n toate locurile, pentru c nu
poate fi satisfcut de nimic, Domnul i satisface pe deplin mintea i o face una cu El. Aceasta
este rugciunea. Rugciunea face mintea surd i mut fa de toate simurile. Rugciunea
reprezint unirea esenial a omului cu Dumnezeu. Rugciunea este mijlocul prin care mintea se
poate alipi de Domnul.
Citeam astzi cte ceva ca s pot extrage cteva analogii despre rugciune. O propoziie mi-a
atras atenia: orice lucru care desprinde mintea de luarea aminte la Dumnezeu este ru. i
aceasta m-a lovit foarte tare. Avem attea i attea lucruri care n mod constant ne ndeprteaz
de Domnul, iar noi ne gndim c asta e ceva normal, c e bine aa. Vorbim deseori despre
divertisment, distracie, relaxare i despre toate aceste genuri de situaii care ne umplu golul

provocat de lipsa noastr de sens. Deci, dac orice lucru care te ndeprteaz de la
contientizarea lui Dumnezeu este ceva ru, aceasta nseamn c toate cele care te aduc n
prezena Lui sunt bune. ()
Practicarea rugciunii va supune patimile. Practicarea rugciunii te va desprinde de sub
stpnirea simurilor. Practicarea rugciunii va restaura mintea n relaia originar a omului cu
Dumnezeu.
Unirea omului cu Dumnezeu devine posibil prin rugciune. Sunt sigur c nu putei pstra toate
aceste informaii n mintea voastr, pentru c avei attea alte gnduri care roiesc pe acolo. Dar
am vrut s v prezint cteva lucruri elementare, pentru a putea vorbi acum despre lucrurile care
fac rugciunea posibil.
Deci s ncepem cu ntrebarea: de ce este rugciunea att de greu de mplinit? Rugciunea este
dificil din cauza cderii lui Adam. De la cderea lui Adam, mintea omeneasc a fost capturat
i este inut prizonier de ctre iubirea de sine.
Pentru c suntei obsedai de a v satisface plcerile i a v iubi pe voi niv, nu putei s
v rugai. Nu putei avea relaii (sntoase) cu nimeni, pentru c ntotdeauna v raportai
la voi niv (ntotdeauna v gndii numai la voi). Fiecare relaie e negociat n funcie de
cine mi va da mai mult din ceea ce mi doresc. Niciodat nu e vorba despre cum s-l
mulumesc/odihnesc pe aproapele, ntotdeauna m gndesc mai nti la cum m va mulumi el pe
mine, la ce mi va iei mie din asta.
Din cauza cderii lui Adam, gndurile pe care le avem n minile noastre nu sunt gnduri de
comuniune i unire cu Dumnezeu, ci sunt gnduri despre lucrurile sensibile, despre lucrurile
stimulate de simuri. Suntem distrai i absorbii de creaie, iar nu de Creator. Nu vedem
Creatorul, din cauza fascinaiei noastre pentru creaie. Din cauza cderii lui Adam, viaa
noastr este plin de patimi. Patimile lucreaza mereu prin intermediul lucrurilor sensibile. V dau
cteva exemple de distrageri care par nevinovate: mncarea, somnul, confortul, toate aceste
lucruri sunt necesare, dar, duse la extrem, ele cresc iubirea de sine i distrug relaia noastr
cu Domnul, pentru c devenim obsedai de relaia cu simurile pentru a ne mplini poftele i, prin
aceasta, ajungem la excluderea relaiei cu Domnul, n favoarea relaiei cu propriile plceri.

Nu am petrecut foarte mult timp n snul familiilor ruseti, pentru a ti cum triesc cei din clasa
mijlocie, dar n America, smbata i duminica, cnd toat familia este acas, tatl i fiii, de
obicei, vor s stea n faa televizorului i s se uite la fotbal, i nu vor s fie deranjai de
nimeni, fiindc au muncit toat sptmna i acum trebuie s se relaxeze i s se simt
bine. Prin urmare, orice relaie interuman este suspendat i ocupaia de weekend a
tuturor devine satisfacerea propriului sine. Iar soia i petrece toate smbetele i duminicile
ncercnd s-i ndeprteze soul i copiii din faa televizorului, pentru ca acetia s-i
druiasc ei toat atenia, ca ea s ii satisfac propriile patimi de a se simi dorit i de a
fi important pentru ceilali. i nimeni nu se gndete la Dumnezeu. i nimeni nu
relaioneaz. Toat lumea e absorbit doar de iubirea de sine, n defavoarea relaiilor.
[] Toate aceste patimi reprezint de fapt acelai lucru: iubirea de sine. Prin urmare, ce trebuie
fcut? Singurul lucru care face posibil rugciunea este iubirea, iar nu iubirea de sine. Iubirea
este ntotdeauna pentru cellalt, de dragul celuilalt. n iubire nu este vorba niciodat despre
tine. Oricnd vei auzi pe cineva ntrebndu-te: M iubeti?, s fugi. Fugi! Acetia vor s te
subjuge. Ei se raporteaz doar la ei nii, i nu la tine. Dragostea are legtur ntotdeauna cu
a drui, i nu cu a primi.
n ce fel iubirea se defineste prin a da, iar nu prin a primi? Noi, ca oameni suntem deja
iubii cu o iubire total. Nimeni i nimic nu te poate iubi mai mult dect eti deja iubit.
Dumnezeu te iubete desvrit i Dumnezeu este iubire. Nimeni nu i poate drui mai
mult, nici mcar tu nsui. Deci cum iubim? Noi iubim pentru c suntem deja iubii. Noi
iubim pe Dumnezeu, fiindc El ne-a iubit cel dinti. Si pe cine iubeti, dac-L iubeti pe
Dumnezeu? Domnul zice: Dac M iubii, iubii-v unii pe alii. Aa trebuie s iubii. Nu
trebuie s mergi ncolo i ncoace s caui pe cineva s te completeze sau pe cineva care s te
iubeasc i s te ajute s devii ceea ce i doreti. Asta e deja nfptuit, doar c tu nu o tii i
nu rspunzi la dragostea aceasta, pentru c nu te iubeti dect pe tine nsui. Dar Domnul
zice: Dac M iubii, iubii-v unul pe altul. Deci, iat ncotro trebuie s se ndrepte dragostea
voastr. Pentru c-L iubesc pe Domnul, te iubesc pe tine. i toat lumea va iubi pe toat lumea,
dar nu cu posesivitate, nu doar pentru interesul propriu, ci pentru c-L iubesc pe Domnul,
rspunsul firesc este iubirea unul pentru altul. De ce nu ne iubim unii pe alii? Pentru c nu-L
iubim pe Domnul. Ne iubim doar pe noi nine. i cnd te iubeti doar pe tine nsu i, nu te

poi mplini singur, i prin urmare ajungi s nnebuneti cutnd nencetat ceva care s- i
aline nemplinirea.
Cunosc o persoan care a trecut prin 9 cstorii. E de neconceput pentru mine s ai 2 cstorii, dapoi 9. L-am ntrebat pe bietul om: -Ce caui?. S fiu iubit, mi-a rspuns. I-am zis: -Dar
eti deja iubit. -Ce vrei s spui? a ntrebat el. Domnul te iubete deja i-am rspuns. i
rspunsul lui a fost: A, nu mi este de ajuns. Vreau mai mult. Dar nu exist mai mult
(dect dragostea lui Dumnezeu), i-am rspuns. Acum nu ai nimic. Nu a neles nimic. I-a
ieit prin urechi tot ce i-am zis.
Deci s vorbim despre dragoste. Cum s iubim? V-am zis la nceput c trebuie s-L iubim pe
Domnul mai presus de orice. Pentru aceasta am fost creai. Acesta este unicul scop al vieii
noastre: s fim una cu Domnul. Cnd aceasta unire are loc, toate celelalte merg de la sine.
Cnd nu exist, nimic nu merge.
Cnd l iubeti pe Domnul, atunci poi ncepe rugciunea. Cnd ncepi s te rogi i s-L iubeti
pe Domnul, i iubeti i aproapele i, cnd i iubeti aproapele, cu uurin ajungi s-L iubeti pe
Domnul mai mult. i totul ncepe s aib un sens.

Cum s ajungem s iubim? Prin

recunotin. nvei s iubeti prin recunotin. Dar ce este recunotina? Recunotina
nseamn a fi dator cuiva cu ceva. De exemplu, atunci cnd cineva te ajut cu ceva n aa fel
nct, dac nu te-ar fi ajutat, tu n-ai mai fi aici sau cineva drag n-ar mai fi i, prin urmare,
nu-l poi rsplti, iar aceast imposibilitate de a-i rsplti te smerete, te face s nelegi c
nu-i poi drui ceva napoi i c nu mai deii tu controlul. Recunotina noastr fa de
Domnul e atunci cnd recunoatem c tot ceea ce suntem i toate cte avem nevoie, de la El
sunt. i ne ntoarcem spre El cu smerenie, nu cu mndrie, ci cu smerenie. i atunci cnd
avem inima smerit, putem iubi. Dar fr aceasta, suntem mndri i nu ne iubim dect pe
noi nine.
Cineva mi-a cerut s-i dau o definiie a rugciunii, dar aceasta ar fi ca i cum a ruga pe cineva:
Vreau s joc fotbal, i mi se rspunde: Pi stai s-i explic ce este fotbalul, care sunt regulile
jocului i care sunt cei mai faimoi juctori. Iar tu zici: Bine, dar cnd voi nva s joc
propriu-zis fotbal?, iar ei rspund: Pi stai s-i explic mai nti. Am auzit suficient, las-m
s joc acum i i se rspunde: Bine, mergi i joac. Dar, arat-mi cum se joac, neleg
regulile, dar nu tiu cum s joc. Deci arat-mi.

Cineva mi-a zis o dat:

Sufr. Am ncercat s m rog i sunt n pragul de a-mi pierde minile. Te rog s m ieri
(pentru cele pe care le voi spune), dar am fost la un preot duhovnic i i-am zis c vreau s m
rog, iar el mi-a dat un canon de rugciune greu, care simt c-mi frnge spatele. Nu-l pot
duce. Trebuie s citesc foarte multe rugciuni nainte de Sfnta mprtanie, s fac multe
canoane, rugciunile de diminea i pe cele de sear, i simt c mi-a pus o piatr mare n
spate. Deci s fac? mi vine s arunc piatra ct colo i rmn i cu spatele frnt.
Va sun cunoscut? i m-a ntrebat: Ce s fac? i eu i-am zis: tii Rugciunea Tatl nostru?
Bineneles, a zis el. tii Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu, mntuiete-ne pre noi?, l-am
ntrebat. Bineneles, a rspuns el. tii Doamne Iisuse?, l-am ntrebat. Bineneles, a
rspuns el. I-am rspuns: E foarte bine c le tii. Noi, cei care ne iubim pe noi nine i
acetia suntem toi i noi, cei care nu tim s ne rugm i acetia suntem majoritatea
suntem plini de fiare slbatice pe dinluntrul nostru. Suntem bntuii de dracii iubirii de
sine i acetia ne sfie de fiecare dat cnd vrem s ne rugm. i i-am zis:
Gndete-te c te-ai decis s-i construieti o cas mic n pdure, o termini i, cnd s te mui
acolo, afli de la fostul proprietar c n apropiere triete un urs mare care te va ucide dac nu
eti atent. Te gndeti imediat: Ce voi face? S plec? Abia am construit casa. S ncerc s evit
ursul? S ucid ursul sau s ncerc s-l mblnzesc?. i te hotrti s-l mblnzeti. ncerci
mai nti s te apropii ncet de el att ct se poate fr s riti. Deci nu te duci direct la el s-l
mngi pe cap i s-l ntrebi dac vrea s fii prieteni, pentru c i va muca mna. Deci, iei
nite mncare i te apropii de el la o oarecare distan n aa fel nct s te vad; i arunci
mncarea i fugi nainte s te ajung. i continui s faci asta pn cnd te vei apropia din ce
n ce mai mult. i apoi l vei hrni cte un pic mai mult de fiecare dat, te ndeprtezi, el va
veni mai aproape de tine, el va ncepe s aib ncredere n tine pentru c a gustat mncarea i
a vzut c este bun i pentru c a vzut c tu eti sursa mncrii. Deci va prinde ncredere n
tine. i n cele din urm va mnca fr ca tu s-l mai invii. i va dori i mai mult mncare .

Aa i nv pe oameni s se
roage: Spune 3 rugciuni scurte!. N-ar trebui s spun mai multe? Spune 3 rugciuni
scurte, zilnic. i te vei hrni mai mult mai trziu. i cnd vei ncepe s sim i ct de dulce este
Domnul, vei vrea mai mult i atunci i se va da mai mult. i mai apoi nu va mai fi nevoie s
i se dea, ci vei avea ndrazneala s ceri chiar tu mai mult. Pentru c ai gustat i ai vzut c
bun este Domnul.
Aa ncepem. Nu singuri, pe cont propriu, ci cu ajutorul cuiva, a cuiva care s-i spun ct
s primeti pn cnd vei fi capabil s decizi singur.
Dar atunci cnd eti plin de mndrie i de iubire de sine, te apuci s spui rugciuni zi i
noapte, reziti o zi sau dou i apoi te simi dobort i renuni. Deci sfatul meu pentru cei ce
se lupt:
ncearc! i pstreaz tcerea! Este foarte greu. Dar gsete-i un loc, nu conteaz momentul
zilei, n care s poi fi singur. Poate fi chiar i baia, dac e liber, ncuie ua i ncepe s
rosteti rugciunea! Domnul este pretutindenea.
i spune doar att: Doamne, vreau s gust i s vd ct de bun eti! Hrnete-m! i o va
face. ncepe cu o singur rugciune. i ncearc sa faci acea rugciune din inim: Doamne,
vreau s vd Faa Ta!. El i va spune: Uit-te n jurul tu, aici sunt. i i se va schimba
inima. Doamne, nva-m s iubesc!. Aceasta este rugciunea. i apoi ia mintea ta i aaz-o

ntru Domnul. Umple-m, Doamne, nu Te vreau dect pe Tine! Pentru c nu este nimic n afar
de Tine. i eu sunt nimic fr Tine. Aceasta este rugciunea.
Toate rugciunile scrise (formale) pe care le avem sunt foarte importante pentru c sunt
scrise de oameni care au nceput cu: Doamne, vreau s Te iubesc!, Doamne, vreau s vd
Faa Ta!, Doamne, ajut-m s simt ct de bun eti!. i, prin aceste rugciuni scurte, ei
au nvat s-L iubeasc pe Domnul. i apoi au scris aceste frumoase rugciuni din care
reiese incredibila cunoatere de Dumnezeu pe care au dobndit-o. i, astfel, rostim aceste
rugciuni atunci cnd avem nevoie s ne pstrm mintea i inima n Domnul.
Uneori iubeti pe cineva att de mult, nct vrei ca el s tie aceasta, dar nefiind un poet prea bun
i pentru c nu spui mereu ceea ce trebuie, caui pe cineva care se pricepe foarte bine la a rosti
cuvinte frumoase. i atunci i scrii celui iubit prin cuvintele altcuiva care a iubit la rndul lui.
Acestea sunt rugciunile (scrise). Dar ele nu in locul inimii tale! Fr dorina ta, fr a
avea mintea n Domnul, ele pot deveni o povar care te va strivi.
Dac n fiecare zi, pentru tot restul vieii tale, vei petrece 1 minut avnd mintea complet
cufundat n Domnul, e mai bine dect a petrece 100 de ani rugndu-te prin cuvinte, dar
fr a contientiza prezena lui Dumnezeu. Aceasta nu nseamn s te opreti din citirea
acestor rugciuni. Dac tot ce poi face n viaa ta este aceasta, atunci a meritat s trieti. Dar
unii nu ajung niciodat aici. Pentru c nu pot scpa de boala bolilor: iubirea de sine.
Nu-L vei iubi niciodat pe Domnul, nu te vei ruga niciodat cu adevrat i nu te vei mntui
dac nu ncetezi s te iubeti pe tine nsui! Iubete-L pe Domnul i pe aproapele tu. i cnd
vei face acestea, vei putea s te rogi. Ai greuti n a te ruga din cauz c te iubeti pe tine
nsui.
Voi arunca o bomb asupra voastr i apoi v voi lsa s-mi punei ntrebri. Iat bomba
dei mereu e dureros s spun, dar cred c e important pentru voi s auzii asta. Cu toii ai
venit aici cu un scop, i cred c n cele mai multe cazuri este unul bun i sper c muli din cei din
aceast ncpere se strduiesc i i doresc s se mntuiasc, s fie cu Domnul.

Dar aproape a putea s v

garantez, i sper s-mi dovedii c greesc, c cel puin unul, dac nu chiar mai muli din
aceast ncpere, nu vor vedea mpria lui Dumnezeu, nu se vor mntui! i aceasta se va
ntmpla prin propria voastr alegere. Nimeni nu v va opri, singuri v vei opri. Orice
avei nevoie, absolut orice, pentru a v mntui, se afl n aceast biseric. Dar civa dintre cei de
aici nu vor profita de aceasta. i nu vor vedea niciodat Faa lui Dumnezeu, cu excepia Zilei
Judecii. Trezii-v! Nu rmnei afar din mprie! Voi singuri suntei cei care v vei
lsa pe dinafar! Nimeni altcineva. i ncepei lupta prin a-L iubi pe Domnul cu toat mintea
voastr! Dar mintea voastr este plin de toat nebunia, de tot felul de gnduri i judecri
nebuneti fa de aproapele, de gnduri de poft trupeasc, de imaginaie, de lucruri care
nseamn pierdere de timp, de muzic i de alte gunoaie, n loc s fie ocupat de gndul la
Domnul. Deci nu i dai Domnului toat mintea ta. Nu-L iubeti pe El, ci te iubeti pe tine nsui.
Inima ta nu este plin de iubirea pentru fratele tu, ci este plin cu mnie, judecat i fric.
Curete-i inima! Umple-o cu Dumnezeu i cu dragoste pentru fratele tu! Domnul tie ce este
n sufletul tu, i tie toate patimile i toat mizeria. Domnul te poate elibera de toate acestea
prin cel mai frumos lucru pe care-l putem avea, prin dragoste.
Rugciunea este rspunsul la dragoste. Dar mai nti trebuie s ncetezi s te iubeti pe tine
nsui.
E greu cteodat s-L iubeti pe Domnul pe care nu-L vezi, dar Domnul ne-a dat o soluie pentru
aceasta: iubete-l pe fratele pe care l vezi i apoi M vei iubi pe Mine.

Orice vei face celui mai mic dintre fraii Mei, Mie mi vei face, zice Domnul.
Fie ca toi s vedem Chipul lui Dumnezeu! Uitai-v n jurul vostru!
ntrebari si raspunsuri

Cum s ne ngrijim de viaa duhovniceasc i, n acelai timp, s nu ne pierdem pe drum?

Dac vrei s vizitai Manaus, mai nti va trebui s aflai ce este i, dac este un loc, va trebui s
aflai unde e. Manaus este un ora pe Amazon, n Brazilia, la 1000 de mile deprtare de gura
Amazonului. Dac te-ai decide azi c vrei s ajungi acolo, va trebui s ai bani, s i asiguri
transportul, va trebui s tii cum se ajunge acolo i, dac vrei s te descurci bine, va fi nelept s
i iei cteva hri la tine, s gseti pe cineva care a fost deja acolo i s afli ce te ateapt acolo
cnd vei ajunge. Altfel, ai putea pierde mult timp i mult energie, ai putea pierde multe lucruri i
poate s nu ajungi de fapt niciodat acolo.

Viaa duhovniceasc e la fel.

Dac vrei s ajungi undeva, mai nti trebuie s tii ce este viaa duhovniceasc, va trebui
s afli inta spre care te ndrepi i ce trebuie s faci i va trebui s gseti pe cineva care a
fost deja acolo.
Prin urmare, caui un printe duhovnic. Dac mergi la un printe duhovnic i i spui Printe,
nva-m s m rog!, iar el i rspunde Citete cartea aceasta, atunci s-i scoi caieelul n
care ai notat numele lui, i tai numele de pe list i mergi i caui pe urmtorul. i i spui i
acestuia: Printe, vreau s nv s m rog. Iar dac el i rspunde Citete aceasta..., l

vei tia i pe acesta din lista ta i mergi la urmtorul: Printe, vreau s nv s m rog.
Vino, i voi arta. Gata, cutarea ta a luat sfrit. Stai lng el, nva s te rogi, f ce i
spune el i vei ajunge la Manaus.
Un printe ntreab de ce studiul ndelung al teologiei dogmatice ndeprteaz lacrimile i
ucide rugciunea?
Intelectul, preocuparea tiinific, studiul i filosofia te pot ajuta s nelegi multe despre
Dumnezeu, dar nu te pot ajuta s-L cunoti pe Dumnezeu. Nu-L cunoti pe Dumnezeu prin
cercetare academic. Ajungi s-L cunoti pe Domnul prin ntlnirea cu Duhul Sfnt, care
vine prin rugciune. Prin urmare, orict de mult ai nva, nu vei dobndi darurile
Sfntului Duh dac nu-L vei iubi pe Domnul, dac nu vei respecta poruncile Lui i dac nui vei tri viaa n Duhul Sfnt.
Aceasta nu nseamn c studiul i cercetarea academic nu pot mbunti experiena ta, dar nu
pot nlocui experiena. i pot spune totul despre cafea, unde crete, cum se prjete, cum ar
trebui s o prepari, ce gust are, dar toate aceste informaii, chiar dup ce citeti tot ce exist
despre cafea, nu te vor ajuta s tii nimic despre cafea pn ce nu o bei. O dat ce ai but
cafeaua, abia atunci toate acele lucruri pe care le-ai aflat despre ea ncep s capete sens. Dar toat
informaia despre cafea nu nseamn nimic n comparaie cu experiena de a o bea. Studiul nu
este rugciune. Studiul nu este via duhovniceasc. Rugciunea este.
Ne putei da sfaturi practice despre cum s nelegem rugciunile liturgice?
Pn nu ai gustat pe Domnul, pn nu ai avut experiena rugciunii, slujbele liturgice i crile te
pot ajuta s dobndeti dorirea lui Dumnezeu, dac le urmreti cu atenie. Dar va trebui s
renuni la propriul sine i s ptrunzi cu mintea n Domnul. Altfel, slujbele rmn doar ceva
foarte frumos.
Cum s dobndeti lacrimi la rugciune i sunt acestea necesare?
ntrebri ca aceasta mi arat c cel care a scris-o nu s-a rugat niciodat cu adevrat!

Atunci cnd iubeti pe cineva,

nu-l ntrebi ce-i va oferi n schimb. Dac te iubesc, ce obin din aceasta?. Dac iubeti
pe cineva tot ce poi s faci este s-l iubeti. Asta e totul. Nu-i zici: Bine, te iubesc, acum ce
urmeaz? Dragostea este totul. i iubind vei primi totul. Dar nu iubeti ca s primeti, ci
iubeti i apoi primeti. Nu te rogi cu scopul de a dobndi lacrimi, te rogi pentru a fi cu
Domnul i Domnul va rndui pentru tine ceea ce El dorete. i orice i va da, va fi ceea ce
ai tu nevoie.
Nu vreau s m rog seara. Cum s m pregtesc pentru rugciunea de sear?
Nu vrei s te rogi serile pentru c tu doar rosteti rugciunile, nu te rogi, de fapt. i, de
aceea, o resimi ca pe o povar.
Nu ai nici o dorire s fii cu cel pe care l iubeti pentru c cel pe care l iubeti eti chiar tu
nsui. i de aceea nu vrei s te rogi. Pentru c eti obosit i caui odihn i confort pentru
tine nsui. i rugciunea te ndeprteaz de tine nsui. Deci nu vrei s o faci. Este timpul tu, n
care i pori ie de grij. Ai fcut att de multe pentru att de muli n timpul zilei aa c, acum
nu mai ai timp, eti prea obosit.
inei minte cum era cnd credeai c suntei ndrgostii de cineva? i indiferent de ce ai
fi fcut ziua ntreag, abia ateptai s-l vezi la sfritul zilei? Nu-i psa dac ai dormit sau
nu, dac stteai n zpad s vorbeti cu el i ngheai de frig, pentru c nu voiai s pleci. Si
chiar dac tiai c trebuie s te trezeti dimineaa, nu-i psa ct de trziu ai fi rmas cu el,
pentru c tu credeai c-l iubeti.

Te-ai ruga dac l-ai iubi pe Domnul! Ai da fuga acas pentru a fi cu El. n loc de Oooh,
iar trebuie s o iau de la capt cu rugciunea
Dac te-ai fi gndit la El toat ziua, nu ar fi fost o problem, dar tu te-ai gndit doar la tine
toat ziua. i tu l vezi pe Domnul ca pe nc unul de care trebuie s te ngrijeti nainte de
a avea ceva timp i pentru tine!
[va urma]

Categorii

Etichete

Arhiva

Comentarii

Linkuri RSS

Sinaxar

CRESTINISMUL RADICAL AL PARINTELUI IOACHIM PARR:

Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati
intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu
vreti sa traiti dupa Evanghelie. CRESTINISMUL
CONFORTABIL NU EXISTA! Ce trebuie sa faca niste
MISIONARI ORTODOCSI autentici?
19-05-2015 Sublinieri

Print

Cand veniti la biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa va aruncati in

foc, tinand cont de cat de departe va aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand va
apropiati de Sfanta Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des

***

Cititi si: Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA

CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN PROPRIETATE
ORTODOXIA: Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar
apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a
noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. CUM II PUTEM
AJUTA PE TINERII RATACITI?

Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi
diferite? De fiecare data, cand deschid Noul Testament, ma simt ca intr-un foc: nu imi
ofera nicio posibilitate de a ma simti confortabil, in schimb, zdruncina chiar temeliile
vietii mele. Ce Ii voi spune eu lui Hristos, daca El ma va chema astazi la Sine? Ce Ii
veti spune voi? [] Voi sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati confortul si
siguranta personala, voi o ucideti. Voi vreti o Biserica confortabila, dar ea nu exista
[] Eu nu cred ca poti trai dupa Evanghelie izolat, in afara comunitatii. De aceea,

cred ca Rusia, ca si America, si Grecia si oricare alta tara sufera din pricina ca viata
bisericeasca se desfasoara in afara limitelor comunitatii crestine.
***
SCHIARHIMANDRITUL IOACHIM (PARR):
Convorbire in biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

[]
(9 Octombrie 2011) [1]

Dupa calatoria mea la Valaam am fost invitat la voi sa vorbesc despre ce trebuie sa facem ca sa
devenim misionari.
Eu cred ca una dintre greselile cu care lumea contemporana incearca sa cocheteze, consta in
faptul ca exista, chipurile, o multime de credinte, valabile deopotriva, o intelegere diferita,
dar acceptabila deopotriva a crestinismului. Aceasta este o idee falsa. Exista doar o singura
Biserica. Exista doar un singur crestinism. Exista doar o singura intelegere a ceea ce este
crestinismul si o multime de neintelegeri ale lui. Exista o multime de pseudobiserici si
doar o singura Biserica. Fiind crestini ortodocsi, noi trebuie sa intelegem ce este Biserica
noastra. Eu cred ca, daca am efectua un interogatoriu printre cei adunati astazi aici, am obtine,
probabil, atatea interpretari cu privire la ce este Biserica in functie de cati oameni sunt. Dar noi
trebuie sa intelegem Biserica asa cum Biserica se intelege pe sine. Si aici este inceputul drumului
vostru ca misionari.

In Evanghelia de la Matei, Domnul Iisus

Hristos le da Ucenicilor si Apostolilor Sai o porunca pe care unii teologi o numesc Marea
misiune:
Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului
Duh (Matei 28,19).
Noi nu gandim asa. Noi ne gandim cum putem intra in dialog cu oamenii. Dar, inainte de a
intra in dialog, trebuie sa stim ce le putem noi oferi lor. Cum putem aspira sa devenim
misionari, daca noi insine nu credem in ceea ce incercam sa-i invatam pe ceilalti? Daca
aveti de gand sa fiti misionari si nu va rugati in fiecare zi, renuntati la acest lucru. Daca
aveti de gand sa fiti misionari, dar nu cititi in fiecare zi Sfanta Scriptura, renuntati la acest
lucru. Daca aveti de gand sa fiti misionari, dar nu stiti nimic despre Traditia bisericeasca,
nu ii cititi pe Sfintii Parinti, renuntati la acest lucru. Daca nu va spovediti, nu va
impartasiti, nu va rugati la dumnezeiasca Liturghie in fiecare duminica si in acelasi timp
aveti de gand sa fiti misionari, renuntati la acest lucru. Ce ii puteti invata pe oameni? Noi

nu putem da ceea ce noi insine nu avem. Si acesta este numai inceputul care trebuie sa va dea
de inteles cat de monumentala este sarcina care va sta inainte.
Eu cred cu tarie ca voi nu veti putea trai in credinta in afara comunitatii bisericesti. In
majoritatea bisericilor noastre, asemenea comunitati lipsesc. De aceea, trebuie sa vedem
cum putem forma o comunitate activa, vie, de credinciosi. Chiar daca veti intra in dialog cu
oamenii, unde ii veti duce? Le veti preda literatura catehizatoare si le veti spune:
Delectati-va? Le veti arata icoane minunate si si le veti spune: Trebuie sa va acoperiti peretii
cu icoane? Ce putem oferi noi? Vorbind despre credinta, ii veti insufleti pe oameni sa faca o
alegere in viata, dar unde ii veti trimite apoi? Intr-o parohie, in care li se va spune: Nu
trebuie sa postiti, Daca nu sunteti casatoriti, ci pur si simplu convietuiti, nu este nimic si
multe alte lucruri pe care le auzim astazi?
Noi avem nevoie de comunitati bazate pe credinta. Acestea sunt niste lucruri foarte
puternice. Majoritatea oamenilor cred ca lumea eu vorbesc acum nu de lumea materiala, ci de
lumea duhovniceasca aceasta lume este decazuta. Dar noi spunem noii generatii: Mergeti si
va desfatati cu bunatatile acestei lumi. Pentru ce? Cand Sfanta Scriptura, pe care noi ii rugam
pe oameni s-o primeasca, spune:
Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Cum se imbina aceasta cu ceea ce noi le ingaduim tinerilor? Domnul ne cheama pe noi la
sfintenie; El ne spune ca telul vietii este unirea cu Dumnezeu, care este cu neputinta fara
sfintenie. Daca noi le spunem oamenilor sa traiasca asa, traim noi insine in sfintenie? Nu cred.
Avem o multime de motive si explicatii pentru faptul ca a trai asa este nepractic si cu neputinta si
ca nu putem cere de la oameni sfintenia. Dar stiti de ce nu cerem noi asta? Deoarece noi nu
iesim la lupta duhovniceasca pentru a castiga noi insine sfintenia, si de aceea ne este rusine
sa propovaduim oamenilor ceea ce noi insine nu avem. Noi spunem cam asa: haideti sa nu
dezbatem aceste probleme. Credem noi in cuvantul lui Dumnezeu?
Eu cred ca de aici si trebuie sa incepem, cum sa ne schimbam pe noi insine. Daca nu vreti sa
va schimbati pe voi insiva, pentru ce atunci sa va tineti scai de ceilalti cu aceasta chemare?

Acesta este primul moment important: tulburarea apare atunci cand refuzi sa intelegi ca nu poti
da celorlalti ceea ce tu insuti nu ai.

Haideti acum sa luam situatia din

Rusia contemporana. Cred ca ati ghicit ca eu nu sunt rus Dar, uneori, unui strain ii este mai
usor sa inteleaga despre oamenii si cultura unei tari straine ceea ce oamenilor insisi le este
greu sa inteleaga, intrucat ei se ciocnesc de aceste lucruri extrem de des. Asadar, cand ma
uit la viata Bisericii din Rusia, pe de o parte uimeste prin frumusetea ei, dar, pe de alta
parte, vad tineretul vostru care nici macar nu stie ca Biserica exista si, ceea ce este mai rau,
ii este indiferent daca Biserica exista sau nu. De ce? Cauza este aceeasi care este si in tara
noastra, in America. Noi nu sprijinim credinta si sistemul de valori al Bisericii apostolice. Noi
ne-am insusit valorile culturale, sociale si spirituale ale lumii decazute in care traim. Ingaduiti-mi
sa va dau un mic exemplu.
Am avut o intalnire cu un preot. Cand intalnirea s-a terminat, preotul a inceput sa-si scoata
rasa, dulama si crucea. Eu m-am mirat si am intrebat:
Ce faci?
Cum ce? a raspuns el. Plec.
Eu zic:
Da, stiu, dar ce faci?

 O, a zambit el! Acum nu este sigur sa merg in acest chip pe strada. Exista oameni care
urasc Biserica. Exista oameni care la prima vedere pot ataca chiar si un preot.
Zic eu:
Slava lui Dumnezeu! Imbraca-imbraca totul inapoi! Biserica se cladeste pe sangele
mucenicilor!
El raspunde:
Ce, esti nebun?
Nu stiu, raspund eu, care dintre noi este nebun. Daca tu ai ales lumea, nebun esti tu.
Ce vad oamenii cand ne intalnesc pe noi? Ce vedem noi insine?
As vrea sa va dau un mic exemplu de activitate misionara. Noi avem un mic metoc in New York.
El este asezat intr-o parte foarte saraca a orasului, unde traiesc in general vorbitori de spaniola si
afroamericani; de jur imprejur droguri, alcool, oameni fara adapost. Cred ca jumatate din populatia zonei traieste din alocatiile statului. Pentru adolescenti, in aceasta zona, sa nasti un copil
la 14-15 ani este un motiv de deosebita mandrie. Nu, nu sa ai grija de acest copil, ci pur si
simplu sa il nasti. De aceea, in cadrul acestei populatii, foarte putini vad pentru ei anumite
perspective in viata. La fiecare al doilea colt de strada se afla o biserica romano-catolica sau
protestanta, o sinagoga si asa mai departe, toate goale.
In fata casei noastre este o mica adancitura, pe care noi o numim fantana. Aceasta exista pentru a
se putea ajunge prin ea la subsol. Odata, pe la mijlocul lui februarie, ningea cu ploaie si era frig.
Deodata, printre tomberoanele de gunoi pe care, de asemenea, le tinem in acest put, am auzit un
zgomot. Eu m-am gandit ca, asa cum se intampla deseori, vreun cersetor scormoneste in gunoiul
nostru si cauta sticle goale. Eu nu sunt impotriva ca cersetorii sa stranga sticle goale, dar ei, de
obicei, arunca peste tot gunoiul care le cade in mana, si aceasta nu am vrut s-o permit.
Asadar, deschid usa si vad in fata mea un om cu infatisare asiatica. Il intreb:

 Ce faci?
Iertati-ma, va rog, raspunde el, caut si eu ceva de mancare.
Pai, de ce scormonesti in gunoi? Haidem in casa!
Nu-nu, nu pot, zice el, sunt murdar tot si miros urat.
Haide-haide, ii zic eu.
In timpul scurtei conversatii, i-am povestit ca noi avem o incapere in care poate face dus, isi
poate schimba hainele si poate manca.
Omul s-a speriat:
Ce vrei de la mine? Pentru ce faci toate astea?
Eu zic:
Nu vreau sa imi arunci gunoiul in prag. Atat si nimic mai mult.
Dupa ce a mancat, m-am asezat langa el si a inceput discutia. Parea un om destul de destept. Lam intrebat:
Unde locuiesti?
Niciunde.
Adica nu ai unde?
Ei, zice el, in fiecare noapte faceam curat intr-un restaurant japonez, si ei imi dadeau voie sa
locuiesc la ei la subsol.
Dar cum ai ajuns fara adapost?

Si el mi-a povestit ca era inginer si ca a venit din Japonia. La inceput, lucrurile i-au mers
foarte bine, dar apoi a inceput sa fie atras de droguri, cocaina, heroina, si in scurt timp a
pierdut tot.
Eu i-am propus sa ramana la noi.
O, nu, nu pot, a raspuns el.
Dar de ce?
Pentru ca eu caut adevarul! a spus omul.
Eu zic:
Nu trebuie sa mergi nicaieri, adevarul este aici!
Toti zic asa, a raspuns el. Am fost la catolici, la mormoni, la martorii lui Iehova, la iudei, la
budisti. Toti promit unul si acelasi lucru, dar nu dau nimic.
Bine, zic eu, totusi, mai ramai putin!
Si a ramas sa stea la noi cateva zile. Am inceput sa discutam. Apoi el s-a botezat si l-am
numit in cinstea Sfantului Nicolae al Japoniei. Acum s-a intors deja in Japonia si a primit
acolo calugaria intr-o manastire ortodoxa. Dar totul a inceput pentru el cu faptul ca noi iam dat posibilitatea sa devina o parte din obste, ca i-am ingaduit sa vietuiasca impreuna cu
noi. El a vazut Evanghelia inainte de a o auzi sau de a o citi.

Trebuie sa tineti minte acest lucru.

Domnul Iisus Hristos S-a intrupat ca noi sa Il putem vedea pe Dumnezeu. Noi uitam acest
lucru. Deseori, singurul chip al lui Hristos pe care oamenii il vor vedea in viata lor, va fi
imaginea Lui reflectata in persoana noastra. Ce vor vedea ei, dar, uitandu-se la noi?
Misionarii trebuie sa creada in ceea ce propovaduiesc. Misionarii trebuie sa traiasca
potrivit cu ceea ce propovaduiesc.
Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 40).

Cati betivani ati adus la voi acasa? Cati oameni fara adapost, bolnavi, prapaditi? Sau, vazandu-i,
ati zis:
Nu, asta nu este pentru mine, caci eu am copii de care trebuie sa ma ingrijesc si pe care
trebuie sa ii ocrotesc. Ii pot lasa sa se uite la video, la televizor, sa mearga la scoli ateiste, sa se
imbrace ca prostituatele asta este in firea lucrurilor, asta nu-i nimic. Dar ma tem sa primesc
la mine acasa un betivan.
Pesemne, e ceva in neregula cu facultatile noastre mintale Sfanta Scriptura spune:
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pdt sa-l ucida; temeti-va mai curand de
acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena (Matei 10, 28).
Asadar, catre cine avem de gand sa facem misionarism? Catre noi insine?
Acestea sunt lucruri greu de insusit. Si motivul pentru care este atat de greu, consta in faptul ca
Domnul nu are nevoie de farisei, nu are nevoie de morminte frumoase (parafraza la Matei 23,
27). Va amintiti cum, in Saptamana Patimilor, in toata Biserica citim infricosatoarele
cuvinte ale Mantuitorului despre fatarnici? Aceste cuvinte ne sunt adresate noua!
Noi trebuie sa fim misionari. Botezul nostru obliga pe fiecare dintre noi sa fie misionar. Trebuie
sa propovaduim peste tot, intotdeauna si fiecaruia, dar nu cu cuvantul, ci cu viata Si cat
de nevrednici suntem de chemarea noastra
Dovada cuvenita a faptului ca suntem devotati bunei vestiri a Evangheliei este sfintenia
vietii noastre. Dragostea este temelia credintei noastre. De ce scapa adeseori acest lucru din
atentia noastra? Pentru a trai asa si a face misionarism nu trebuie sa mai organizam vreun
comitet. Vorbind mereu despre ce este Evanghelia, am mosmonit atat de mult vestea cea buna
care este cuprinsa in ea, incat Evanghelia si-a pierdut viata. Nu trebuie sa vorbim despre ea,
ci sa traim dupa ea. Daca vorbiti mai mult decat sa va rugati, cand propovaduiti, nu faceti
decat sa scoateti aburi pe nas.
Ceea ce spun eu acum nu este deloc practic. Evanghelia lui Iisus Hristos nu este deloc practica,
absolut deloc. El spune:

daca va iubiti tatal, mama, sotul, sotia, fratele, sora, copiii, pe sine sau, in general, ceva mai
mult decat pe Mine, nu sunteti vrednici de Mine (parafraza la Matei 10, 37).
Ia incercati sa raspanditi aceste cuvinte in societate! Ia incercati sa le raspanditi macar in
parohia voastra! Vi se va spune: Ce, esti fanatic? Ce, ti-ai iesit din minti? Si parerea
unanima despre cuvintele voastre va fi: in viata reala ele nu pot fi utilizate, nu sunt
practice. Atunci sa le raspundeti acestor oameni: aveti completa dreptate! Sa intorci si celalalt
obraz cand te-au lovit peste unul nu este practic. Si cei ce cauta confortul in Biserica, vor spune:
El n-a avut in vedere acest lucru la propriu! Ati auzit asemenea obiectii? Cred ca da. El spune:
vindeti tot ce aveti, dati la saraci, lepadati-va de sine, luati-va crucea si urmati-Ma!
Iar noi, drept raspuns, doar ridicam din umeri.
in minte ca un om mi-a spus odata:
Stati putin, batiuska, Domnul a spus asta pentru cei care vor sa fie desavarsiti!
Si ce, zic eu, tu vrei sa fii nedesavarsit?
Scopul cu care am fost creati consta in a fi una cu Dumnezeu. Calea catre Dumnezeu este
dragostea:
Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din toata puterea ta si din tot cugetul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti (Luca 10,27).
In aceasta consta toata legea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care Domnul v-a creat este
dragostea. Acesta este singurul motiv.
Daca aveti atata credinta incat puteti si muntii sa-i mutati din loc, dar nu aveti dragoste, nu
aveti nimic (parafraza la 1 Corinteni 13,1-3).
Iar motivul pentru care sunteti liberi sa iubiti consta in faptul ca Dumnezeu v-a iubit El Cel
dintai.

Acum, este dragostea ceva ce putem invata? Fara indoiala. Dar, de invatat, trebuie sa
invatam nu de la lume, caci lumea nu stie despre dragoste nimic. Adevarata dragoste o
puteti gasi numai in Hristos si numai in El puteti iubi cu adevarat. Hristos nu a spus: la
Dumnezeu duc multe cai. El a spus:
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14,6).
Fara El, noi nu avem nimic. Si multi dintre noi, din pacate, nu au nimic.
Eu as putea continua si mai departe, dar acum as vrea sa aud parerea voastra pe tema despre care
vorbim.
***
Cand, ocupandu-ne cu activitatea misionara, discutam cu oamenii pe strada, cu ce trebuie sa
incepem? Trebuie sa facem referire la Evanghelie sau trebuie sa vorbim in acel limbaj care este
mai clar, adica in limbajul laic? Insa, cu ajutorul lui nu poti exprima idei duhovnicesti inalte.

Limbajul in care trebuie sa

vorbiti este limbajul dragostei. Slujiti aproapelui. Sunteti capabili de asa ceva? Inchiputi-va,
daca in Sankt Petersburg cate biserici sunt in Petersburg?
Sapte sute.

 700??? Si, avand 700 de biserici, orasul arata asa? Iar eu, vazand cum se imbraca
oamenii seara, eram aproape gata sa cred ca orasul vostru ia parte la vreun concurs in a
capata cea mai necrestineasca ca reputatie Daca fiecare biserica din acest oras va gasi cinci
voluntari, veti obtine 3500 de oameni, care ar putea, o data pe saptamana, sa mearga cate doi in
diferite parti ale orasului si sa intrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care il vor vedea: Va putem
ajuta cu ceva? si asta ar fi de ajuns.
Vorbiti despre asistenta sociala?
Eu nu vorbesc despre asistenta sociala, eu vorbesc despre dragoste: Pot face ceva pentru
dumneavoastra? Dragostea de aproapele exprimata in fapte concrete, practice, in primul
rand ii va schimba radical pe insisi acesti 3500 de oameni si, de asemenea, pe oricine cu
care ei vor intra in contact. Ganditi-va la aceasta.
Eu nu stiu cum functioneaza in Rusia sistemul de ingrijire a batranilor. In SUA seamana
intrucatva cu un gulag: ii instalam in cladiri speciale ca sa nu ii vedem. Unii batrani
locuiesc in asa-zisele colivii de aur, dar nu au posibilitatea de a comunica cu cineva. Cati
oameni v-ati adunat astazi aici, 40? In acest oras cu multe milioane de oameni cred ca se pot
gasi usor 40 de batrani singuri, care ar fi fericiti daca cineva ar veni la ei si ar petrece cu ei
macar o jumatate de ceas. Cand i-ati vizitat ultima data? Intelegeti despre ce vorbesc?
Vedeti, daca noi am trai dupa credinta noastra, ne-am schimba si pe noi insine si lumea din
jurul nostru. Puteti fi contrazis, poate, nu cu voce tare, dar unii cu siguranta gandesc:
acest monah propovaduieste Crestinismul radical...
Slava Domnului!
Dar asta se intelege, caci el este monah. Noi, insa, traim in lume, avem familii, mergem la
servicii.

Daca singura cale de a practica

crestinismul radical este sa fii monah, atunci trebuie sa va lasati sotia si sa deveniti monah, caci
crestinismul prin natura sa este radical. Si, daca el nu este radical, atunci nu este
crestinism. Crestinismul este radical prin definitie. Hristos a spus:
daca nu veti muri, nu veti trai.
Iar noi raspundem:
nu, aceasta nu poate fi inteleasa literal.
Oare voi si eu apartinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi diferite? De
fiecare data, cand deschid Noul Testament, ma simt ca intr-un foc: nu imi ofera nicio
posibilitate de a ma simti confortabil, in schimb, zdruncina chiar temeliile vietii mele. Ce Ii
voi spune eu lui Hristos, daca El ma va chema astazi la Sine? Ce Ii veti spune voi?
Ceea ce Tu, Doamne, ne-ai propus, este extrem de radical Doar noi nu suntem fanatici, nu
suntem protestanti. Un ceas, doua, duminica este intru totul de ajuns.
Iar El va spune:
Plecati de la Mine, nu va cunosc pe voi.
Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti
sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. Vreti, oare, sa fiti o povara in plus
lumii care, si asa si-a iesit din minti? Sau vreti sa ii sloboziti pe oameni de lanturile acestei

lumi? Cum ii veti slobozi daca voi sunteti inlantuiti de aceeasi lume ca si ei? Cum s-a facut
ca noi am devenit atat de plini de sine? Voi traiti in aceeasi lume neroada in care traiesc si
eu! Nu vedeti, oare, cat este de pustie? Nu vedeti cat de tare se rataceste? Credeti ca astea
sunt nimicuri? Nu va simtiti legati de aceasta lume? Cheia care deschide lacatul de la aceste
lanturi este viata traita dupa Evanghelie.

Devenind misionari, sub nicio

forma nu ii veti invata pe oameni crestinismul confortabil! Crestinismul confortabil nu
exista! Cand veniti la biserica si auziti cuvantul lui Dumnezeu, ar trebui sa va aruncati in
foc, tinand cont de cat de departe va aflati de el. Ar trebui sa va cutremurati cand va
apropiati de Sfanta Impartasanie. Nu intalnesti asta prea des. E greu sa traiesti dupa
Evanghelie, daca te iubesti mereu pe tine insuti. Pentru ca, atunci cand te iubesti mereu pe
tine insuti, mereu cauti mijloace sa-ti faci viata placuta si sa te inconjori de confort.
Evanghelia spune contrariul.
Eu sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, vreunul dintre voi imi va spune:

Ceea ce spuneti sfintia voastra este din cale-afara de extremist. Cum sa ne purtam cu aceia
dintre noi care trebuie totusi sa traiasca in realitatile lumii contemporane? Noua ne trebuie niste
sfaturi practice.
Bine, va voi da un sfat practic:
Iesiti din mijlocul lor (2 Corinteni 6, 17)
si mantuiti-va sufletul vostru, caci, daca veti ramane in lume, veti pieri. Acesta este cel mai
simplu sfat pe care vi-l pot da.
In Petersburg exista un post de radio catolic care ii fascineaza pe misionarii ortodocsi. Nu ati
putea da un sfat practic cu privire la cum si despre ce trebuie sa vorbeasca reporterii ca oamenii
sa nu fie dusi in ratacire si sa nu creada ca Romano-Catolicismul si Ortodoxia sunt unul si
acelasi lucru?
Din nefericire, prin viata noastra noi nu ne distingem foarte mult de catolici. Uneori nu
traim nici macar cu acea evlavie cu care traiesc unii dintre ei. Problema consta in faptul ca
oamenii nu pot vedea deosebirea in ceea ce invatam noi, pentru ca noi traim la fel ca si
catolicii. Nu este nevoie sa va imbracati calugareste, desi aceasta n-ar fi rau, daca pe cineva
intereseaza asta, n-aveti decat Dar, daca vorbim serios, atunci, daca prin modul vostru de
viata nu va distingeti absolut deloc de cei necredinciosi, de sectanti, de musulmani, de
pagani, ce va spune acest lucru despre voi?
Acum ia amploare Miscarea Harismatica, inclusiv si in cadrul Bisericii Ortodoxe darurile
Duhului Sfant, vorbirea in limbi si altele. Cum va raportati la aceasta miscare, si cum sa
intelegem unde lucreaza intr-adevar Sfantul Duh si unde are loc inselarea?
In primul rand, trebuie sa tinem minte ca darurile harismatice ale Bisericii Primare apartin
intregii Biserici. Sfantul Duh, care dadea aceste daruri, este Acelasi si astazi ca si in ziua
Cincizecimii. In caz contrar, Biserica ar fi moarta. Dar Biserica nu este moarta. Problema
nu este cum lucreaza astazi Sfantul Duh, problema suntem noi. Noi nu traim in Biserica,
noi nu raspundem la lucrarea Sfantului Duh, noi nu ne curatim inima pentru a-L vedea pe

Dumnezeu, noi nu traim pentru Hristos. De aceea, Sfantul Duh nu produce inauntrul
nostru acelasi efect pe care il producea in interiorul Bisericii Primare, pentru ca noi suntem
inchisi pentru El.
Daca sunteti pictor, va trebuie o pensula buna pentru a picta un tablou. Daca sunteti un adevarat
maestru al artei dumneavoastra, dar vi se da doar un singur fir de par pentru lucru, poate ca veti
putea picta ca inainte ceva cu ajutorul lui, dar rezultatul final nu va fi tot atat de bun pe cat ar
putea fi daca ati avea un set de pensule bune. Asa si cu noi: Sfantul Duh poate lucra ca si inainte
prin noi, dar lucrarea Lui va fi simtita mai bine, daca noi vom lucra impreuna cu El. Daca
episcopii, preotii, mirenii spun: Nu, toate aceste daruri au existat in trecut. Astazi nu poate
exista asa ceva. Astazi nu exista duhovnici buni. Astazi nimeni nu are judecata
duhovniceasca atunci unde este Biserica? Nimeni nu poate trai astazi o asemenea viata

duhovniceasca atunci unde este Biserica?

Voi sunteti Biserica si, prin faptul ca voi cautati confortul si siguranta personala, voi o
ucideti. Voi vreti o Biserica confortabila, dar ea nu exista. Domnul spune: sunteti fie cu Mine,
fie impotriva Mea (parafraza la Matei 12, 30). In voi consta fie problema, fie rezolvarea ei.
Vreti sa fiti misionari? Aprindeti flacara vietii voastre duhovnicesti. Incepeti sa postiti,
incepeti sa va rugati, faceti milostenie, slujiti fratilor si surorilor voastre.
Multumim, dar cum sa intelegem, totusi, unde lucreaza cu adevarat Sfantul Duh si unde nu?
Miscarea harismatica se dezvolta si uneori e greu de inteles in ce masura este ea parte
integranta a Traditiei Ortodoxe si in ce masura este influenta protestantismului?
In Biserica Ortodoxa avem episcopatul, a carui existenta determina existenta Bisericii
Da, episcopatul
O! Nu imi place cand imi aruncati o astfel de privire la aceste cuvinte (Rade). Noi avem
Traditia bisericeasca. Avem duhovnici priceputi. Avem oameni care traiesc in rugaciune.

Veti intreba: Cum sa-i gasim? Unde sunt ei? Un om neduhovnicesc nu poate gasi ceea ce
este duhovnicesc. Acest lucru este imposibil. Ca sa incepeti sa deveniti duhovnicesc, trebuie
sa va ocupati cu ravna de viata dumneavoastra duhovniceasca: sa va rugati, sa postiti, sa
mergeti la dumnezeiestile slujbe, sa cititi Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti. Sa va gasiti un
duhovnic. Fireste, puteti spune ca nu exista nimeni prin preajma pe care ati dori sa il vedeti
duhovnicul dumneavoastra. Ce sa spun Asta o spune mandria noastra. Daca duhovnicul
dumneavoastra sunteti dumneavoastra insiva, atunci aveti un duhovnic prost. Mai bine sa
gasiti pe cineva acolo decat sa va conduceti singur viata dumneavoastra duhovniceasca. Si
acesta va fi inceputul. Sfantul Irineu a spus: noi avem duhovnicii pe care ii meritam, pentru ca
nu ne rugam ca duhovnicii nostri sa fie sfinti. Cand v-ati petrecut ultima oara noaptea
rugandu-va pentru preotii pe care ii cunoasteti? Iata, de aceea nici nu puteti gasi
duhovnicul necesar.
Nu, eu nu am spus ca nu exista episcopi buni, eu am spus
Dar eu nu fac decat sa glumesc putin cu dumneavoastra, zambiti! Rusii sunt atat de seriosi!
eu am spus ca unii episcopi incuviinteaza aceasta Miscare Harismatica, iar altii nu.
V-am inteles. Darurile Bisericii apartin Bisericii. Faptul ca fiecare om in parte nu poate
uneori sa le arate, nu inseamna ca ele nu exista.

Eu cred ca, pentru viata voastra

duhovniceasca este necesara o parohie buna, un preot care se ocupa cu ceva mai mult decat
cu simpla savarsire a slujbelor bisericesti, care se roaga cu adevarat Dar cum sa
intelegeti ca omul traieste in rugaciune? Veti intelege asta dupa faptul ca omul vorbeste
despre Evanghelie, cugeta la ea si traieste dupa ea. Veti vedea ca dupa nimic altceva nu
tanjeste, in afara de Dumnezeu. Si, iata, la un astfel de preot sa mergeti. Atunci veti avea o
parohie sub a carei protectie va veti afla, Taine la care veti participa, un preot care se va lupta
si, iata, acolo veti putea incepe o viata duhovniceasca. Acolo veti vedea lucrarea Sfantului Duh
iar viata voastra duhovniceasca va incepe sa sporeasca. Iata unde este izvorul credintei. Nimeni
nu poate fi credincios de unul singur.
Bine. Eu vreau sa fiu sfant. Vreau ca prietenii mei sa fie sfinti. Vreau ca toti cei care ne
inconjoara pe mine si pe ei sa fie, de asemenea, sfinti. Ce sa fac? Dupa exemplul Parintelui Daniil Sasoev, noi am organizat o asociatie misionara, deoarece credem ca activitatea misionara
ne va stimula pe calea catre sfintenie. Ce credeti despre asta?
Sunt de acord cu tot, dar cu o singura rezerva. Daca va veti ocupa numai cu faptul ca ii
veti atrage pe oameni in Biserica, dar in egala masura nu va veti lupta pentru propria
voastra sfintenie, va va astepta infrangerea. Foarte important este sa intelegeti ca activitatea
misionara are o natura dubla, care este alcatuita din propovaduirea Evangheliei, pe de o
parte si, pe de alta parte, din viata traita dupa Evanghelie. Acestea sunt totodata unul si
acelasi lucru, si nu sunt unul si acelasi lucru, pentru ca, daca propovaduiti Evanghelia, dar nu

traiti dupa ea, in realitate nu propovaduiti Evanghelia. Iar, daca traiti dupa Evanghelie, dar
nu o propovaduiti, nu traiti dupa Evanghelie.
Cand spuneti ca toti trebuie sa se lepede de lume, inseamna ca toti trebuie sa devina monahi?
Nu.
Atunci cine poate deveni monah?
Exista un criteriu simplu. Daca vreti sa Il iubiti pe Dumnezeu, daca stiti ca sunteti un
mare pacatos, daca intelegeti ca, traind in lume, singur nu va puteti sfinti si daca sunteti
constient ca nu sunteti indeajuns de puternic ca sa atingeti acest tel in casatorie, deveniti
monah.
Dar, daca nu devin monah, atunci ce sa fac?
Dumneavoastra nu puteti hotari dinainte ceea ce veti face. Dumneavoastra trebuie sa va
ingaduiti sa fiti deschis, sa fiti sensibil pentru Sfantul Duh. Domnul spune: da-Mi Mie viata
ta, vino si urmeaza-Mi Mie. Aici nu incape discutie. El nu spune unde va va duce. Daca
sunteti gata sa muriti, atunci veti intelege ce trebuie sa faceti. Iar, daca nu sunteti gata sa
muriti, nu veti gasi raspuns la intrebarea dumneavoastra.

Haideti sa cercetam fragmentul

din Evanghelie care s-a citit astazi in biserica. Evanghelia care s-a citit astazi, povesteste despre
Apostolul Petru care a pescuit toata noaptea. El era un om care, ca multi dintre noi, era sigur
de acele deprinderi pe care le avea in meseria lui. Vine Domnul si, dupa propovaduire, ii
spune lui Petru sa mane la adanc, sa lase jos mrejele si sa pescuiasca. Si Petru Ii spune
Domnului:
Toata noaptea m-am trudit Dar, daca Tu zici, dupa cuvantul Tau voi arunca mrejele.
El arunca mrejele si, dupa catva timp, prinde atata multime de peste, incat nu este in stare sa o
mute in barca. Si cum reactioneaza el la aceasta situatie?
Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos (Luca 5, 8).

El a inteles ca nu isi pusese nadejdea in Dumnezeu. A inteles ca nadajduise in sine, fusese

arogant si plin de mandrie. Dar, intelegand asta, a spus:
Doamne, iesi de la mine, ca sunt om pacatos.
Noi nu intelegem cat suntem de pacatosi. Nu suntem gata sa recunoastem cat de putin ne
punem nadejdea in Dumnezeu si cat de putina este credinta noastra. Cand Domnul ne
porunceste ceva ce nu ne place, noi exclamam: De ce? Pentru ce imi faci asta? Si mai departe
Ii spunem ceea ce vrem de la El.
Dupa acele cuvinte, Domnul i-a spus lui Petru:
Vino dupa Mine!
Si Petru a lasat tot si a mers dupa El.
Intelegeti cat sunteti de pacatosi. Intelegeti cat de putina credinta aveti. Intelegeti ca
nadajduiti in sine si nu in Dumnezeu. Lasati tot ce aveti si mergeti dupa El, fara sa puneti
intrebari. Iata raspunsul. Stiu ca aceasta nu este ceea ce doreati sa auziti, dar acesta este
raspunsul.
[]
Ati pomenit despre planurile Dumneavoastra. Ne putem interesa care sunt aceste planuri?

 Eu nu cred ca poti trai dupa

Evanghelie izolat, in afara comunitatii. De aceea, cred ca Rusia, ca si America, si Grecia si
oricare alta tara sufera din pricina ca viata bisericeasca se desfasoara in afara limitelor
comunitatii crestine. Iata ce propun eu. Cred ca fiecare oras trebuie sa intemeieze o fratie a
credinciosilor ortodocsi. Fiecare fratie trebuie sa fie alcatuita din cateva cercuri. Nucleul
fratiei trebuie sa-l constituie oamenii, barbatii si femeile, care sunt gata sa traiasca dupa
Evanghelie in sensul cel mai radical. Ei ar incepe prin faptul ca ar fagadui sa traiasca in acest
fel un an de zile. Ar fagadui sa traiasca in ascultare, sa traiasca in saracie, neavand nimic. Si ar
fagadui sa traiasca in curatie. Sa se roage impreuna, sa traiasca impreuna si impreuna sa
slujeasca aproapelui. Acesta este nucleul. Mai departe, un cerc mai larg de membri ar
continua sa traiasca in casele lor, dar ar veni sa se roage impreuna cu primul grup mai mic.
Ei ar fagadui sa traiasca in ascultare, saracie si curatie, dar in cadrul acelor comunitati in
care traieste fiecare dintre ei. De vineri pana duminica s-ar aduna toti impreuna si ar
petrece timpul cu ceilalti membri ai fratiei, fiindca, pentru tineretul nostru, perioada de
vineri seara pana luni dimineata este perioada celor mai mari ispite. Astfel, ei ar dobandi
dragostea si sprijinul oamenilor care si-au luat asupra lor angajamente mai mari. Si a treia faza a
vietii unor asemenea fratii ar fi propovaduirea Evangheliei pe strazi.
Acest lucru este realizabil. Trebuie ca in fratie sa existe cineva de baza care sa conduca
activitatea ei. Trebuie sa savarseasca impreuna dumnezeiestile slujbe. Trebuie sa inceapa sa
traiasca asa ca niste crestini care cred in Evanghelie, ca niste oameni care nu sunt din

lumea aceasta. Daca fiecare oras ar avea o asemenea fratie, dupa catva timp ati avea din
nou o tara ortodoxa. Eu cred acest lucru. Cine este gata?
O manastire?
Nu, nu o manastire. Cititi Faptele Apostolilor. Acei oameni despre care povesteste aceasta
carte, nu erau monahi. Ei traiau si aveau totul in comun. Traiau in ascultare de mai-marii lor.
Traiau in curatie si sfintenie, slujind fratilor lor si propovaduind Evanghelia. Iata despre ce
vorbesc eu. Intr-o asemenea fratie este loc pentru oamenii cu familie. Dar, chiar si in
casatorie trebuie sa fiti neprihaniti. Perechile casatorite care nu traiesc o viata curata
traiesc in pacat.
Un an?
Pentru inceput. Apoi toata viata. Exista doritori? (Numara mainile ridicate). Unu, doi, trei,
cinci, sapte inainte de a pleca vreau sa iau numele si coordonatele voastre. Daca promovati
Evanghelia, oamenii o vor dori. Oamenii nu traiesc dupa Evanghelie, pentru ca nu aud
despre ea, nu o vad, nu o pot atinge. Fiti gata!
[1] Seminar pentru misionari, organizat de centrul apologetic Stavros mpreun cu centrul
pentru tineret al eparhiei Sankt Petersburg i Fondul printelui Daniil Sasoev.

(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita,

2015)

Categorii

Etichete

Arhiva

Comentarii

Linkuri RSS

Sinaxar

Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA

CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN PROPRIETATE
ORTODOXIA: Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar
apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a
noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. CUM II PUTEM
AJUTA PE TINERII RATACITI?
14-05-2015 Sublinieri

Print

Vedeti si:

ARHIMANDRITUL TIHON: Adu-ti aminte de dragostea ta

dintai!. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA
DUHOVNICEASCA, NECREDINTA CREDINCIOSILOR SI
CINISMUL ORTODOCSILOR PROFESIONISTI

CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR

PRACTICANTI si PERICOLUL BANALIZARII CELOR
SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la
pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica

***

Venind din America, vedeti vreo deosebire intre rusi si americani? In ce consta ea?
Oamenii sunt oameni peste tot. Din punct de vedere cultural si social ne deosebim. Dar,
omeneste, suntem complet la fel. Printre particularitatile caracterului rus se afla si faptul ca,
datorita influentei indelungate a culturii ortodoxe asupra poporului, voi aveti un avantaj in
intelegerea vietii duhovnicesti. Foarte multe din cultura voastra ajuta la dezvoltarea vietii
duhovnicesti. Dar asta nu are nicio importanta daca voi nu aveti credinta, si nu este de
niciun folos daca nu va osteniti.
In Rusia vad foarte des lucruri care ma intristeaza foarte tare. Cand in tara mea vad cum
oamenii, care niciodata nu au auzit despre Biserica, fac felurite necuviinte, imi pare rau,
pentru ca ei nu stiu. Cand vad cum fac lucruri necuviincioase ortodocsii, aceasta imi

provoaca o tristete mult mai mare. Deseori intalnesc aici aroganta fata de Dumnezeu. Ne
purtam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua.
Trebuie sa va povestesc o intamplare hazlie.

Odata, am slujit in Rusia cu un diacon

foarte chipes, elegant, absolvent al feluritelor academii duhovnicesti si asa mai departe. La un
moment dat, eu intind mana sa iau cadelnita, iar el, dandu-mi-o, face un anumit gest care
trebuie sa insemne ca imi saruta mana in timp ce el saruta aerul. Eu ma gandesc in sinea
mea: Ce ciudatenie mai e si asta? Asa ca am luat eu mana lui si am sarutat-o. Diaconul s-a
cutremurat tot:
Ce faceti? a exclamat el.
Pai, raspund eu, daca tu nu recunosti prezenta harului dumnezeiesc, eu o recunosc. Tu esti
hirotonit in cinul preotesc si eu sunt hirotonit in cinul preotesc. De aceea iti si sarut mana.
Acum, in situatie asemanatoare, imi saruta mana.
Noi luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii. Problema
nu consta in faptul ca cineva este slab toti suntem slabi. Dar sa nu recunoastem ceea ce a
facut Domnul pentru noi, sa credem ca toate acestea sunt proprietatea noastra Pentru
multe va trebui sa raspundem noi inaintea lui Dumnezeu.
La voi in Rusia sunt atatia sfinti. Ei ne pot ajuta, dar noi nici macar nu ii rugam acest
lucru. Aveti atatea exemple de rusi care L-au gasit pe Dumnezeu si au devenit icoane vii ale
lui Hristos Ce s-a intamplat cu voi?
Cum sa vorbim cu cei care socotesc ca nu au nevoie de ajutorul nostru? Vorbesc despre acei
tineri care traiesc pur si simplu in cluburile de noapte, cu droguri, cu bani, despre oameni, care
sunt cu totul afundati in cele lumesti? Cum si unde sa gasim punctele de contact cu ei? De unde
sa incepem?

 Inainte de toate sa incepeti cu

rugaciunea. Tinerii lumii contemporane sunt goi. Ei nu stiu ce este dragostea. Si, mai mult
decat atat, nici macar nu se gandesc la aceasta. Singurul lucru pe care il stiu este iubirea de sine.
Din multe puncte de vedere putem vedea poporul rus ca pe un popor neimbisericit. Trebuie
sa incepeti purtandu-va ca si cum acesti oameni nu au auzit niciodata despre faptul ca
exista Evanghelia. Ca sa faceti aceasta, trebuie sa incepeti voi insiva sa traiti dupa
Evanghelie, pentru ca, daca ei va vor intalni si vor vedea altceva, vor spune: Despre ce vorbesti
tu? Tu traiesti la fel ca si mine. Si se vor intoarce si vor pleca, pentru ca nu veti avea ce sa le
spuneti. Dar daca viata voastra se va schimba si veti incepe sa traiti dupa Evanghelie la
vedere, ei vor fi obligati sa observe asta.
La Valaam am intalnit un tanar care avea vreo 25 30 de ani. Se tragea dintr-o familie instarita.
De la 18 ani gonea prin Petersburg cu un BMW, colindase toate cluburile de noapte, incercase
drogurile si toate cele legate de ele. Si mi-a spus:
Acesta era iadul, dar eu nu stiam nimic altceva. Aveam prieteni care si-au sfarsit viata prin
sinucidere. Aveam prieteni care luau special supradoze de narcotice. Cand beam si luam
droguri, credeam ca am prieteni. Dar, cand m-am imbolnavit, toti m-au parasit, pentru ca, prin
boala mea, ii impiedicam sa se ocupe cu ceea ce ei voiau.
El avea un singur prieten, un coleg de clasa care era credincios. Si acest prieten i-a spus:
Tu ai nevoie de Hristos!

Bunica lui fusese credincioasa si il botezase in copilarie. Cand el era inca un copil, ea il lua cu ea
la biserica. Ea a murit cand el avea opt ani. Parintii nu erau interesati de Biserica si de aceea el
nu a mai trecut pragul bisericii.
Prietenul i-a spus:
Mergi la Valaam!
Ce sa fac acolo? s-a mirat el.
Ramai acolo pana cand te vei regasi, a raspuns prietenul lui, iar apoi il vei gasi si pe Dumnezeu.
Si, iata, acest tanar a venit sa stea de vorba cu mine. Si a spus:
Prietenul meu mi-a spus ca trebuie sa imi gasesc un parinte duhovnic. Nu ati putea fi
dumneavoastra?
Eu am raspuns:
Eu nu pot Eu traiesc in New York, iar tu traiesti aici. Dar stiu un preot caruia i te poti
adresa.
I-am spus numele preotului si am vazut ca tanarul se uita la mine cu ochii holbati. Si am intrebat:
De ce te uiti asa la mine?
Este acelasi preot pe care mi l-a recomandat prietenul meu.
Si l-am trimis atunci la acest preot. Iar mai tarziu, cand i-am impartasit unele planuri ale mele cu
privire la sederea in Rusia, el a spus:
Vreau sa fiu primul dumneavoastra ajutor voluntar in infaptuirea acestor planuri.

Totul incepe de la faptul ca

trebuie sa mergeti la acei oameni, care poarta in ei insisi o durere si sa le spuneti ca vreti sa
ii ajutati sa invinga aceasta durere. Pe masura ce veti stabili cu ei legaturi reciproce, bazate
pe incredere, le veti putea povesti despre propria voastra viata pacatoasa, despre acea
pustietate care [a] exista[t] si in voi si despre faptul ca Hristos este raspunsul. Iar apoi, il
duceti pe om la biserica.
Dragostea nu are nevoie de limba. Credinta nu are nevoie de limba. Slujirea nu are nevoie
de limba. Trebuie sa incepeti cu faptul ca va insusiti aceste lucruri.
Nu stiu cum putem sa traim si sa nu vedem responsabilitatea pe care o avem in a ne purta
cu dragoste fata de toti. In New York exista o femeie, o monahie catolica. Candva a fost
presedinta colegiului catolic. Odata, a venit la autogara din oras ca sa mearga intr-o calatorie prin
toata tara. Apropiindu-se de autobuz, a vazut niste femei sarmane, fara adapost, dintre care uneia
i-a dat milostenie. Femeia i-a multumit, iar ea s-a intors ca sa-si continue drumul cand, deodata,
s-a apropiat de ea o alta femeie sarmana si i-a cerut si ea bani. Si atunci s-a gandit: Mda, acum,
pesemne, toate vor veni la mine pe rand! Si, ca sa evite acest lucru, a sarit repede in autobuz.
Autobuzul a plecat. Si tot drumul, dupa cum a povestit ea, s-a gandit la aceste femei sarmane,
fara adapost, de care fugise. Mergea si se gandea: Merg la o conferinta a profesorilor colegiilor
catolice si pentru ce, daca nu pot trai ca o crestina? Intre ceea ce spun eu si felul in care traiesc,
este o foarte mare prapastie

In cele din urma, s-a intors in New York, a povestit in colegiul ei despre acest caz, si apoi, in
semestrul urmator, a renuntat la mandatul de presedinte al colegiului. Mai departe, ea si alte
cateva monahii au cumparat o casa in fata acelei autogari si au numit-o Resedinta[*]. Acum are
aproape 85 de ani, si in fiecare dimineata deschide usa casei sale si primeste sub acoperisul
ei una dintre acele femei fara adapost. Ii da posibilitatea sa se spele, sa-si spele hainele, sa
manance si sa se odihneasca. Si un om a intrebat-o:
Dar ce le povestiti despre Hristos?
Drept raspuns, ea a izbucnit in ras. Intelegeti? A izbucnit in ras si a spus:
Daca asta nu le invata Cine este Hristos, nicio cateheza nu le va invata niciodata, nicio
cruce de pe perete nu le va invata.
Si a povestit ca au mai intrebat-o:
Dar ati botezat pe cineva?
Iar ea a raspuns:
Nu. Aceasta a facut-o Hristos.
Tot ceea ce trebuie sa facem noi este ceea ce ne spune El, si atunci El va rezolva greutatile
noastre. El Se va ingriji de toate barierele in ceea ce priveste limba, de absolut tot, pentru
ca El ne va folosi pe noi ca unelte in lucrarea Sa. El este mult mai intelept decat noi. El
vorbeste intr-o multime mult mai mare de limbi decat noi. El poate face orice minune. Si El
boteaza atunci cand socoteste ca este posibil.

[*]

The Dwelling Place adica locul in care locuieste Dumnezeu.

(Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenita, 2015)

Ioachim (Parr), schiarhimandrit

Convorbiri pe pmnt rusesc
Like pe Facebook Trimite prin email Imprimai

Prezentarea crii
Schiarhimandritul Ioachim Parr s-a nascut in SUA in anul 1936 intr-o familie catolica
provenita din Marea Britanie. La optsprezece ani, a fost tuns calugar in Ordinul
benedictinilor. In anii 50 s-a ocupat cu slujirea misionara printre populatia saraca
din Calcuta. Mai tarziu a predat in scolile teologice catolice din Brazilia si SUA. In
anul 1970 parintele Ioachim s-a convertit la Ortodoxie. Opt ani el e trait in Muntele
Athos, la schitul Sfantul Ilie. Cu binecuvantare arhiereasca, s-a intors la New York,
unde s-a ocupat de o organizatie de ajutorare a celor saraci. Aici, la New York a pus

temelia manastirii Sfintei Maria Egipteanca, unde, in prezent, se nevoiesc

doisprezece calugari. La inceputul anilor 2000 egumenul Ioachim era responsabilul
relatiilor externe a Bisericii Ortodoxe Ruse in strainatate. El a pledat activ pentru
refacerea unitatii canonice in interiorul Bisericii locale. In anul 2001 egumenul
Ioachim impreuna cu fratii manastirii a fost primit in componenta parohiilor
Patriarhale din SUA (Patriarhatul Moscovei). In prezent pe langa Casa Filantropica
din New York, unde o lunga perioada de timp a existat o comunitate, manastirea
dispune de o suprafata extinsa de teren in nordul statului New York (Treadwell). Aici
din anul 2008 fratii sub conducerea staretului lor construiesc un schit cu hramul
Chipul Nefacut de mana omeneasca al Mantuitorului . Deja s-a construit biserica,
corpurile de chilii si cele pentru pelerini.
Schiarhimandritul Ioachim (Parr), egumenul Manastirii Cuvioasei Maria Egipteanca
din New York, se ocupa de multi ani cu activitatea misionara si ii ajuta pe cei fara
adapost. Parintele Ioachim a vizitat cateva manastiri din Rusia, a discutat atat cu
monahi, cat si cu mireni, si fiecare discutie a fost o lectie de dragoste. Experienta
duhovniceasca pe care parintele Ioachim o impartaseste din belsug ascultatorilor
va fi de folos tuturor celor ce vor sa traiasca conform Evangheliei si sa invete sa-l
iubeasca pe aproapele.

Dragostea nu este ceea ce oamenii trebuie s v arate

vou. Dragostea este ntotdeauna ceea ce voi trebuie s
dai celorlali.
9 Decembrie 2015 Schiarhimandrit Ioachim Parr Citate ortodoxe

Foto: Oana Nechifor

Dragostea nu este ceea ce oamenii trebuie s v arate vou. Dragostea este ntotdeauna ceea ce
voi trebuie s dai celorlali.
Citete alte articole despre: citate, citate ortodoxe, dragoste, iubire, iubirea
aproapelui, cum s iubesc, cum sa iubim pe aproapele, egoism, altruism, druire

Joachim (Parr)
Schema-Archimandrite Joachim (Parr) (born 1936) is the Abbot of St. Mary of Egypt Orthodox
Monastery in New York, of the Russian Orthodox Church in the USA.
Biography

He was born in 1936 in a Catholic family from Great Britain.

At the age of 18 he took monastic vows in the Benedictine Order. In 1950s he served as a
missionary in Calcutta. He read lectures in atholic schools in Brazil and the USA.
Under the influence of St. John of Shanghai, he turned to the Orthodox church. In 1970s he lived
in St. Elias Skete on Mount Athos.
In 1993 hieromonk Joachim (Parr) established the St. Mary of Egypt Monastery at the Mercy
House in Lower Manhattan. Fr Joachim's primary goal was to serve the needs of the inner-city
poor.
In 1995 the community opened a small chapel for a wide range of divine services.
Hieromonk Joachim was an ardent advocate of ROCORs reunion with the Moscow Patriarchate.
In early 2000 he was in charge of foreign affairs of the Russian Orthodox Church Outside of
Russia (ROCOR).
In 2001 his monastery was included in the Patriarchal Parishes of the Moscow Patriarchate in the
United States.
In 2008 the community bought a land plot in Treadwell, New York, and founded the Saviors
Desert Monastery.

Schema-Archimandrite Joachim Parr: Even the Beatles

sang about that!
Christina Polyakova, Archimandrite Joachim Parr

If you love, its always about the other

Father Joachim, when you talk to people in church or in lectures, you constantly speak about
love. Why do you pay so much attention to love in peoples life, and always begin with this
theme?

The ultimate human relationship, the only really human relationship Scripture explains to us very
simply: You can do anything: do all kinds of wonderful works, take care of the sick, raise the
dead, walk on the water, move mountains, but if you dont have loveyou have nothing.
Because this is what life is aboutrelationship. And there is no relationship without love. Thats
what we have to care forthe other person. To care for the well-being of another more than of
yourself. So, love requires that you come out of yourself. Love requires that you dont love
yourself, but you love the other person. Love is the only truly human act; it is freedom from
isolation. Everything we do as human beings is about self-love, love of God, or love of another.
Self love is destructive, it isolates you, makes you individual, locked into your world, worrying
about everything. Love of God and your neighbor makes you come out of yourself. The reason I
talk about love is because Christ talked about love. Christ came because, as it says right at the
very beginning, God so loved the world that He gave His only begotten Son. The only reason
for Christs being here is love, and He came to teach us to love. But we dont know how. People
say: Oh, I have to love myself, have to worry about this, worry about that, and I say to them:
In the four Gospels, given to us to guide us, there is not one placein the four Gospels!
where you hear Jesus Christ say, I command you to love yourself. There is, I command you to
love one another. You must love the Lord your God with all your heart, all your soul, all your
mind, and all your strength, and love your neighbor as yourself, but nothing about love of
yourself! God says that we must love our enemies! The whole message of Christ is about love
love of God, of neighbor; it is about relationship, and nothing about love of yourself. So, its
impossible to talk about God or Church, even about man and not talk about love. Thats why I
talk about love all the time.
And you emphasize that people really dont know how to love. We dont really even know what
love is.
In the time before the fall, Adam and Eve lived in the garden of Paradise in the constant,
conscious awareness of God and His presencethey were not out of His presence. When they
began to turn to themselves, began to think of themselves and start to take that awareness of
God, that love of God, their relationship with God and turn it into what about me, then they
fell into sin, they became proud and disobedient. So, man no longer lives in constant connection
with God and has to struggle to find that connection, because man lost the awareness of God.

Man has to work hard now and struggle to get it back. It happened because we became selfcentered instead of God-centered. So, its all about us now. And because its all about us, all
relationships are difficult. Every relationship we have with any human being is difficult because
were thinking about ourselves. We say: I love youDO YOU love ME? You promised, but
you didnt do this! You didnt do this, didnt do that! Its all about ourselves. Thats why we
have to learn to love. Love always comes with care for the other, not care for yourself. If you
love its always about the other, not about you. If its about you, its love of yourself. If you were
in a room of ten people and you said, I love everyone in this room except that person, it means
that you dont love one out of ten. Do you really love anybody? Of course not! The only one you
love is yourself. If you love people according to how you judge them, according to how they
respond to youits really just about you. We have to be guided by Godto love everyone
without distinctionno difference! Its not someones actions or appearance, its not what he
promisesits who he is. Who are you and who am I? You are Gods child, you are the one that
God loves, and He also loves me. There are other views, as well. I cannot say: I dont love
him, because I dont love you eitherI just love me. Thats why love is always about God,
without God there is no love. You cant say: I love my husband, but I dont know God. No,
you dont love your husband, you love yourself and you have no idea who your husband is, or
even who you are. We have to help people come to the awareness that the only true human
relationship is love of God and love our your fellow man.
In your opinion, whats the most important problem in spiritual life nowadays?
Selfishness. Its self-obsession, I must say. The awareness is always of yourselfeveryone else
is just who gives something to you or who takes from you. If people give you what you want,
you will take them into your awareness, if they dont, you keep them out. Because its always
about how you feel, how you look, what you want, are you important, do people care about you,
do you look goodall those kind of things. You cant take your mind off yourself. But the Lord
says: Do you love the Lord your God with your whole mind? How can you be obsessed with
yourself and love God? Its not possible. Your mind is on yourself, youre going first of all
against God, Who says: Love Me with all your mind. But you say: No, no, no, I love me and
Ill give You, God, some space in my life. The Lord doesnt answer to that.

Why is this happening to us? What should people do to avoid and banish selfishness from
their souls?
It has always been that way; it is nothing new. It came with the fall of Adam, when we lost the
immediate, conscious awareness of God because of sin. Instead of realizing that the desire man
has to be connected, to be full, to be whole and complete, happens in God, we try to find it in
someone elsein someone we find attractive, someone we love. But nothing happens. We are
always looking for things to fulfill us. There is always one thing missing, and that is God. Thats
where the wholeness of relationship comeswith God. So, since the fall, man is searching all
the time for that. Everyone has the feeling that there is something missing. You dont know what
it is, youre looking, you get caught up in this thing, you get bored and go for something else and
get bored that that, and so on. Then you meet somebody and you think the whole world has
become wonderful, but you start to find flaws, start not loving. It all happens because no one can
give you what God can give. We can never find the connection until we find God.

The only way to not be selfish is to learn to love others. You can never stop being selfish when
you are focused on your life. I suggest to anybody who struggles with loving others and who is
very selfish, to give me a call and I will teach you to love: I will take you to your suffering
brothers and sisters and you will learn that you help yourself by helping them. When you give a
sandwich to a man who is hungry on the street, YOU receive the blessing, not him. Because you

gave to someone in needYOU will be changed. When you go to a hospice where people are
dying and you wash them, clean up their messes and their mouths so they can swallow, you will
see that there is another person insidethe body is not who they are. It will change your vanity,
you will no longer think of yourself the way you do. We have to understand that we have a
wrong understanding of ourselves. The soul is who we are. Who you are is WHY you live, not
HOW you live. Today people need to break the chains of self-love and selfishness, and they will
do it by sacrificing themselves, by giving to others, by being servants; but its not easy. You learn
how dreadful and small you are when you are thinking only of yourself. When you walk down
the street, someone might point to a man and say, Look at that drunk! But you must say: Look
at our brother! Hes sad and lonely, hes lost, hes drunk, but hes our brother! How can we walk
past him? If you should see your real brother or sister drunk and lying on the sidewalk, what
would you do? You wouldnt leave him, and you would still love him.
But its difficult sometimes not to be angry with that brother or sister who always does things
like thatnot working, taking drugs, alcoholeven if you love him.
Lets imagine that one day the doctor tells you that you have cancer. You announce this news to
your family and they say: Oh, its a problem, you will ruin our life, we had different plans, we
dont want to have to deal with you because youre sick; lets go away. They dont want to
accept that and they leave you. So, when your brother has a problem with alcohol or despair, its
not understandable, its embarrassing. Your brother is suffering, even though he is doing it to
himself. If I have a burn on my arm and it is painful, you feel sorry for me, right? But if I have a
knife and am jabbing myself, youll cry, Youre making yourself hurt! Stop it! Well, the pain is
the same! Your brother is suffering, but you only see what it does to you and it embarrasses you.
You are angry because he wont change. Hes abusing everybody; you try to do something, but
nothing changes and you dont see that he is sick. You lost sight of your brother, and all you see
is the problem. You have to see your brother! When was the last time did you told him you love
him? You have to love him, hes suffering. Its difficult, but its no reason not to love. God waits,
He is there, no matter what you do it doesnt change His love. God loves you no matter what!
Nothing you do can stop Gods love. Thats the main examplewe have to take it from God, we
have to learn how to love. You learn to love not by what you do, but in spite of what you do. It
may be hard because we dont understand love; we think that love is about us.

You accepted Orthodoxy in 1970. What was the main reason for your decision?
Theres no main reason, theres only one reasonits a development. With Orthodoxy I found
the early Apostolic Church as it was lived during time the apostles lived in the first hundred
years of the Church. That same desire, that same level of purpose is still only alive in Orthodoxy.
The idea of the connection to the Apostolic Church, of obedience to the fathers of the Church, of
the inheritor of the Ecumenical Councils, of the purity of our faithall stayed the same. Not
everybody in the Church has attained this, not everybody in the Church even knows what its
about; but that doesnt mean the Church is not that way. The Church as a body has kept the faith
pure.
In the Roman Catholic Church, from which I came, the consciousness of that early Apostolic
Church, of the link and tradition that traces back to the fathers, and staying on the clean path got
very confused in the Middle Ages with scholasticismin the 13th century and later. It all shifted
from the holy traditions to taking philosophy as the basis for understanding theology, and using
the philosophers to explain the Churchs existence. Only the Orthodox Church has preserved the
religious traditions. Of course, for me it was a big struggle, because when I came to the Orthodox
Church, many members of that Church had no idea what I was talking about. Even though they
grew up in the Church, they had never heard about early Apostolic Church, and didnt even
understand it. They said to me: Why are you here? Youre not Russian. This is our Church.
And I said: If its your Church, Im leaving. It has to be Christs Church of which we both are
part. If you are an Orthodox Christian simply because you were born Russian and were baptized
in your early years, that doesnt make you any more Orthodox then I am, though I wasnt born
Russian and was baptized some years later. Its Baptism that makes us Orthodoxnot
nationality.

So, I came to the Orthodox Church, and it was wonderful and difficult at the same time. It was
wonderful because it was what I looked for all my life. It was difficult because I had to embrace
Orthodoxy with the culture that presented it. If you want to drink some water, you need a
container. Liquid has to be containedwithout something to hold it, it disappears and goes away.
Russian culture and practice hold the faith, but its hard to see that water without seeing the glass
holding the water as well. Sometimes people confuse the glass for the water. Were confusing
Orthodoxy with the practices of a Local Church. For example, on the Sunday before Easter
Palm SundayI was in a parish located in a place where all kinds of trees grew, including palm
trees. But people said to me: We must only use pussy willowsthat is the Church. Palm
Sunday means pussy willows! This is Orthodoxy! I said: At the time of Christ they didnt use
pussy willows. They used palms and all kinds of branches. Here we are, living in an area where
there are palms and all of kinds branches, but you insist on having pussy willows, because thats
the only thing that grows in Russia in the spring. Is this Orthodoxy? Its craziness! So, I used
palms and other branches, and people became even more furious: Youre denying our faith!

Youre changing the Church! They didnt get it, and that was a big struggle in the beginning for
me. Im over that now and I understand the difficulty.
Christians aspire to be missionaries. What exactly should we do and what is the principal
mission of the Orthodox Church?
The mission of the Church was given to us by Christ: to go forth, to teach all nations who God is,
baptizing them in the name of The Father and Holy Spirit. Thats the directive of Christ. It is to
bring people to the way to the Father; and Christ is the way, the truth and the life. The mission of
the Church is to bring all people to salvation, to teach who Jesus Christ is. An Orthodox
Christian who doesnt believe that Jesus Christ is the way, the truth, and the life is not in the right
way. You have to believe before you can give it to somebody else; you have to make it part of
your life. Missionaries have to be Christians first. And the Church has a missionto bring Christ
to everyone. People say, All religions are the same, it doesnt matter how we believe. Of
course it matters!
Regarding social services: I think it is very unfortunate that in most cases they relieve you of the
relationship, take you away from the opportunity of engaging with your brothers and sisters who
are suffering. You put money in the box, buy food or something and say: I gave my charity, I
did my part. I helped a school and a hospital. But you never see the person. You are paying for
yourself. You give money to feel better, not because you love your brother or care about him.
What do you think is the biggest social disease in Russia? What do you see everywhere around
you? I think the biggest disease nowadays is loneliness. Almost everybody is lonely; people cant
stand silence, cant stand being alone, because they are empty and frightened. Young people take
drugs and alcohol to not feel the pain. They have music to distract them from thinking. They use
video and visual things, they have sex, but not relationships, they have money, toys, and work
themselves to deathso that they never have to be alone. Loneliness is the biggest sickness in
our society. And its there because were not in a relationship with God, with our brothers, and
ourselves. We are scared to death.
The Church is quite simpleit is following in Jesus Christs steps. What did He do? Why did He
come? What must we do to attain eternal life? Christ said very clearly: Whatever you do to your

brothers and sisters you do to Me. When I was hungry you didnt give Me food, when I was
thirsty you gave Me no drink, when I was in prison you didnt come to visit Me, when I was
lonely you didnt come to see Me. And they said: When, Lord, when were You ever in prison?
When You were ever hungry? And the Lord answered: Whenever your brother was hungry or
thirsty, in prison, alone, naked, or homelessthat was Me and you didnt help Me. Thats the
command of Christ. If we want to see His face we have to love our brothers. He said: He who
sees Me, sees the Father. We can extrapolate it and say: If you see Christ in your brother, you
see Christ. If you recognize in Jesus Christ the Father, then you will recognize in your brother
Jesus Christ. Thats how you can see the face of Christ. If you cannot see Him in your brother,
you will never see Him. That is why we suffer. Why is the Church so disconnected from society?
Its because we dont hear the message. You live in Moscow, where the majority of people
between age fifteen and forty are not interested in church, they dont even think about it.
People often say: God is in my soul, thats enough for me
And they dont need a church, right? They could just as well say, The food is in my stomach, I
dont need to eat. Or: The air is in my lungs, I dont need to breathe. What nonsense! Its just
an excuse for not doing anything. The faith is a relationship; it doesnt exist by itself. Those
people love themselves, they are individuals and deny the fact that they must be in relationship
with their brothers. They say: I love everybody! I love God. God is in me, I dont need a
church. Its nonsense! What they mean is: I dont want to make sacrifices, I dont want to be a
part of it, I want to just live my own life the way I want.
Some people say that its too early for them to go to the church, they are too young for this,
even if they are forty or fifty years old.
Id sayyou better run! It may be too late! Can they guarantee that they will be here tomorrow?
They only hope they will be here. But what if God calls them tomorrow? What are they going to
say? Sorry, Lord, I was waiting, I didnt want to give my life to You, I was too busy, Im too
selfish, I just love myself. We must put fire into people like that. Invite them to have tea with me
and well talk about it (laugh).

Sometimes we grow cold toward receiving Communion, going to church out of habit. It
happens all the time. Everybody has his ups and downs in spiritual life. Once I heard an
incredible thought that we Christians must always have a fire in our souls, deep within our
hearts. How should we keep up this fire?
We have to desire God and the church and at the same time we have to do whatever is necessary
to keep that desire alive. Take young women for example: they desire to look better because they
have vanity. They avoid things they dont need, they want to be in a good shape, and are
continually careful about staying slim. Women want to be beautiful; that drives them, they never
forget about that. They get up in the morning, wash their faces, put on some makeup, make their
hair and go to work. They dont forget about these things, they dont get up and go outside with
their hair all messed up or in rumpled clothes, because they have an image that they know they
must keep upthey want to look presentable. So, thats how we have to love God: always have
that consciousness, always have Him in our mind. People dont forget about how they look, but
they do forget about prayer, about God, about loving their brothers, only because they focus on
themselves. They have the energy, they have the drive, but its going to the wrong placeto
themselves.
Why is it so difficult to pray for contemporary people?
Modern man wants to be distracted and entertained. He doesnt want to sacrifice, or to give
hes concerned only with what pleases. Prayer is about God, not about us. Prayer is a conscious
awareness that God is present. We dont make God present; He is always present, He is present
here right now and we have to be aware of thatHes here with us. Thats what prayer isliving
in the presence of God, speaking to God with your soul, your lifeeverything is focused on
Him. Lets say you are giving this interview in a big hall with hundreds of people. You cant see
everybody because the light is on the stage, but you know people are out there on their seats. And
a man you just met a month ago and were madly in love with (you think about him all the time)
says he wants to come to the interview. You say: No way! You cant be there because Ill be
thinking about you throughout the interview. Ill be nervous and think about how I look, what am
I doing, etc. Its because your life is focused on him. Thats the kind of relationship we have to
get with God. But we dont, we focus on ourselves or someone other than God.

Honor, morality, and dignity are ever decreasing and devaluating nowadays. We can
constantly hear: You must be aggressive, selfish, individual, and take everything you can
from life. How should Christians react to whats going on? What must parents do to preserve
in their children basic values, which are so often destroyed in a world without God?
Again we come back to Christ. He said: You have to be in the world, but not of the world. You
cannot have the values of the world if you want to be a Christian. The Christian is the opposite of
the worlds view. The world according to spiritual life is the state of man after the fall of Adam
how we are spiritually after Adams fall. I mean the spiritual life, spiritual reality. Since the fall,
man has suffered terribly because he doesnt understand the message of the Gospelits difficult
for him, man only understands his own selfishness. The Gospel, Christ tells us, does not have a
value system of the world. As Christians we cannot live as the world lives; if we do, were not
Christians.
The Gospel gives quite a different view, but we dont know it and we dont keep the values of the
Gospel. Therefore people get lost. They think: Why should I help someone in the street who
doesnt work, or who drinks? I work all the time, why should I give money to him if I know hes
going to use it for drugs? The answer is: Why should God allow you to live when you never do
what He tells you? Why should God allow you to wake up in the morning, when you love no one
but yourself? Because He loves you! Love reaches beyond a mans behavior to what he is. What
it is all about! We only see what happens to us, how we will benefitthats how we judge
everything. When you dont know God, when you dont have relationship with Him, you make
yourself God. It doesnt matter what God says; you dont even know what He says. It only
matters what you like or dont like.
Some people say: I dont believe in God, who cares about who I sleep with? What difference
does it make, if I dont hurt anybody? I smoke, I use heroin, I drinkwho cares? I dont bother
anybody but myself! I pay my bills; whats wrong with that? I am is the completeness of my
existence; Im not in a relationship with anybody but me. I dont rely on God, I dont know
anything about GodI only do my own thing. This all ends up in wars, broken families, hatred,
and running from one relationship to another.

Peoples lives are full of emptiness. You cant take the values of the world if you want to be a
Christian. The Lord says: Love your enemy. How can you kill your enemy if you love him?
We believe that possessions are greater than people; that wealth is more important than serving
and caring for your brother. Each man is become his own god. It is all about relationshipthere
are no relationships between people these days. If your mother tells you that she needs help,
needs some money, you will help her, wont you? But if a stranger tells you that, what will you
do? You will say, Dont you work? Dont you have a place to live? Correct? You wouldnt be
immediately open and helping because you dont have a relationship with this man. But when
you have that relationship, your whole life is different. The reason we are immoral, the reason we
do not take care of the world is because were not in relationship with each other.
Father Joachim, what do you think of all the current discussions about doing away with
confession before Communion?
If we didnt sin, we wouldnt have to go to confession. People say, Why do I have to go to
confession? The answer isyou need to change your life, you need to be conscious of how far
you are from God, aware that your prime relationship is not with God. Therefore you are sinning,
by not loving God with your whole heart, your whole soul and whole mind. As you come to
confession, saying: I desire to be better, but Im broken, I dont succeed. Confession is not just
telling your sinsits having an immediate connection with Christ in a special way. Hes there to
help you to get straight and do the right thing. You go and say: Lord, here I am again; I tried and
I forgot, I struggled and I gave up. Forgive me so I can be with You.
You come to your husband and say, Can you help me? He says: Sure, what do you need?
And you say: Im really not feeling well, the kids are too much right now. Can you pick up the
following things from the store tomorrow after work? Yes, sure! He answers. So, he comes
home the next evening and he forgot! He didnt want to forget, he just had so much to do that
he forgot to go to the store. He has to say hes sorry, that it doesnt mean he doesnt love you
thats confession.
Why is forgiveness a real problem for human beings sometimes?

Because of pride: You did it to me, why should I forgive you? You hurt me, lied to meyou
didnt think about me, you thought about yourself. Im angry at you, I wont forgive you!
But its really hard sometimes we can forgive inside our heart, but we dont want to see this
person every day.
Thats not forgiveness! Its like saying, I dont go to church, because God is in my heart. If a
man is starving to death and I dont give him any food, do I love him? No! I say, Dont worry, I
love you in my heart! Dont die, its okay! We have to ask forgiveness and not be proud. Our
pridethats the problem. If person asks us to forgive him and we dont, we look like a fool, and
if somebody doesnt ask for forgiveness he looks like a fool too. The Lord said: If you dont
forgive your brother I will not forgive you!
Sometimes its hard for older people to forgive quickly; they insist that their age gives them the
privilege not to ask for forgiveness.
It is because they know nothing about loving others. They are saying, What about me?
Is there any difference between Russian and American Orthodox Christians?
No, theres no difference, man is man everywhere. And the reason is that were human beings.
Being Russian or American or German has nothing to do with itAre we Orthodox? That is
the question. There are many Russians who arent Orthodox, they only call themselves that; and
there are many Americans who are not Orthodox, but call themselves Orthodox. If you dont live
the Gospel, if you dont give what you are supposed to give to Christ and to your brothers, you
are not Orthodox. It doesnt matter if I wear a cross around my neck or dress like I doif I
dont love, if I dont see my brother, if I dont forgive my enemiesIm not Orthodox. Im a
Pharisee. Its a problem, because we dont know how to love.
Its all about love
Love is all there is! Even the Beatles sang that!
Abba Dorotheus wrote that love is the bridle for irritation. Irritation is a big problem too.

That is not to say, Because you love, youll never be irritated. It means that if you try to love
and you are proud, full of self-love, everything will irritate you. Love never causes us to be
irritated; its love of self that causes all destruction.

What is real beauty?

Beauty is anything of Gods creation. Beauty is about God, not man. If a person is beautiful, its
because he or she shows you God, not because they are physically desirable. Physical desire is
not beautyits lust. Its what can I get from that? You dont value what you see as beautiful,
you want to possess it, take it to yourself because it pleases you. But real beauty makes you see
something greater than yourself and something greater than a personyou see God in all that.
When you go out to the countryside and you see a beautiful forest, you dont say: I want to buy
it, cut down all the trees and have it to myself! You say: Glory to God, its just incredible! But
there are some people who say: I have to own it! For no one to see it but me! Thats not beauty,
thats greed. Usually when we see a beautiful woman walking down the street, we dont think:
Glory to God! What a wonder God is! We think: How can I get her come to me? A woman
dresses beautifully, so that someone might say, Oh, she looks good and I want her! Its not

about how she is reflecting Gods beautyshe is trying to attract someone to want her. We forgot
what its all aboutits all about God. Theres nothing other than God, this world is nothing
its only God.
Even in church, women are often afraid of age, of getting older.
I look at them and say: My dear, soon it will all be over! This is simply corruption! Just let it
happen. Covering your face with all that junk is not going to stop you from dying. Clean up the
inside, dont worry about the outsideits a wreck, its over with. Older men flirt with young
girls! I say to them: Whats wrong with you people? Its so ridiculous! We have a man in our
parish who, when he was young was very good lookingphysically fit and attractive. Now hes
almost sixty and he sits with young girls in the cafeteria. He sees himself as a sixteen years old
boy. One of those ladies, a very sweet and good girl, said to him, Youre so cute, I like older
men. He was crushedshe sees him as an old man.
This man is suffering.
Of course he is! All his life he was trying to be desirable, trying to find the value, get pleasure,
but not relationship. He has a wonderful wife, but he doesnt see it.
Some young girls and women in middle age try to be attractive, young, and beautiful, and they
always think about their appearance. There is a whole industry that increases this kind of
stuffbotox, plastic surgery to changes lips and noses, etc.
No wonder! We cant walk to the city without seeing all these commercialsfaces, bodies, and
beauty. Its just ridiculous, but people dont understand that. Ill tell you a funny story. I was
giving a talk in Canada to a gathering of young professionals. The ones who ran the program
were TV commentators; they did news, and are very well known in Canada. There were film
people, actors and actresses, rich people. And there was a young man in good shape; he is a
football star in his country. He had a girlfriend with him. He was about twenty-seven and she
was about twenty-one. The girl was wearing a very short dress, her arms exposed; but it was a
dress, as I understood later. She was told that this is not appropriate for church, but she said,
They told me not to wear paints and to wear a dress, so Im wearing a dress! It was funny,

because she was so obscene and didnt see it. She didnt see how inappropriate it was to come to
the church like this, she was coming to display herself and be noticed. And there were other
women with makeup all over their faces. Everyone looked at them, but they didnt get that they
were ridiculous at that moment. Its a big problempeople afraid of death. But there is no reason
to be afraid of death because they dont have life now, they dont have connection to life, which
is Christ; no relationship with God and with other people. So they panic: I have nothing to give,
Im physically old, Im dying and then what?
How must we react to the situation in Syria, where we can see numerous murders, tortures,
kidnappings of Christians, destruction of holy shrines? Its a huge, painful wound on
Christian hearts all over the globe.
Its a huge problem, and its politics. Its a sign of societys illness. I have very strong feelings on
nationalism and war. I think nationalism is not a good thing. Today, whether we like it or not, we
live in a global reality. How much you are paid at work, whether or not you have electricity in
your house, whether or not youre going to eat or drink today or tomorrowall depends on the
economy across the world. Not just in Russia. Russia doesnt control the world, it doesnt control
itselfwe all are part of it. And therefore we live in a world of reality, but we dont think about
it. The reason that Syria is under attack now is because of money, the economy, and power. Its
because one group wants to control oil and people to get what they want. Its not about religion
or God. These people dont even know who God is. We put ourselves in that situation by playing
control games.
Christians must always feel joy in their souls, always be joyful. But there are so many
problems, sorrows, grief in the world and in our personal lives.
Absolutelywe always must be joyful and grateful. Gods presence is joy. The main sign of
Christianity is joy. Why would you not be overjoyed if you are connected to God?
So, we must always keep strong hope in our hearts?

Hope is the understanding of the promise that God will come. God promised, and if you do what
He says, if you love others, youll have eternal life. And then you will realize that hope in your
life.
Christina Polyakova spoke with Archimandrite Joachim Parr
Edited by OrthoChristian.com

03 / 03 / 2014

Devenind misionari, sub nicio form nu i vei nva pe oameni cretinismul

confortabil! Cretinismul confortabil nu exist!
Cri
Miercuri, 03 Februarie 2016 10:51

Cnd, ocupndu-ne cu activitatea

misionar, discutm cu oamenii pe strad, cu ce trebuie s ncepem? Trebuie s facem referire la
Evanghelie sau trebuie s vorbim n acel limbaj care este mai clar, adic n limbajul laic? ns, cu
ajutorul lui nu poi exprima idei duhovniceti nalte.
Limbajul n care trebuie s vorbii este limbajul dragostei. Slujii aproapelui. Suntei capabili
de aa ceva? nchipuii-v, dac n Sankt Petersburg... cte biserici sunt n Petersburg?

 apte sute.
700??? i, avnd 700 de biserici, oraul arta aa? Iar eu, vznd cum se mbrac oamenii
seara, eram aproape gata s cred c oraul vostru ia parte la vreun concurs n a cpta cea mai
necretineasc reputaie... Dac fiecare biseric din acest ora va gsi cinci voluntari, vei obine
3500 de oameni, care ar putea, o dat pe sptmn, s mearg cte doi n diferite pri ale
oraului i s ntrebe de-a dreptul pe fiecare om pe care l vor vedea: V putem ajuta cu ceva?
i asta ar fi de ajuns.
Vorbii despre asistenta social?
Eu nu vorbesc despre asisten social, eu vorbesc despre dragoste: Pot face ceva pentru
dumneavoastr? Dragostea de aproapele exprimat n fapte concrete, practice, n primul rnd i
va schimba radical pe nii aceti 3500 de oameni i, de asemenea, pe oricine cu care ei vor intra
n contact. Gndii-v la aceasta.
Eu nu tiu cum funcioneaz n Rusia sistemul de ngrijire a btrnilor. n SUA seamn
ntructva cu un gulag: i instalm n cldiri speciale ca s nu i vedem. Unii btrni locuiesc n
aa-zisele colivii de aur, dar nu au posibilitatea de a comunica cu cineva. Ci oameni v-ai
adunat astzi aici, 40? n acest ora cu multe milioane de oameni cred c se pot gsi uor 40 de
btrni singuri, care ar fi fericii dac cineva ar veni la ei i ar petrece cu ei mcar o jumtate de
ceas. Cnd i-ai vizitat ultima dat? nelegei despre ce vorbesc? Vedei, dac noi am tri dup
credina noastr, ne-am schimba i pe noi nine i lumea din jurul nostru.
Putei fi contrazis, poate, nu cu voce tare, dar unii cu siguran gndesc: acest monah
propovduiete Cretinismul radical...
Slav Domnului!
... Dar asta se nelege, cci el este monah. Noi, ns, trim n lume, avem familii, mergem la
servicii....

Dac singura cale de a practica cretinismul radical este s fii monah, atunci trebuie s v lsai
soia i s devenii monah, cci cretinismul prin natura sa este radical. i, dac el nu este radical,
atunci nu este cretinism. Cretinismul este radical prin definiie. Hristos a spus:
Dac nu vei muri, nu vei tri. Iar noi rspundem: Nu, aceasta nu poate fi neleas literal.
Oare voi i eu aparinem unor Biserici diferite? Oare noi citim Sfinte Scripturi diferite? De
fiecare dat, cnd deschid Noul Testament, m simt c ntr-un foc: nu mi ofer nicio posibilitate
de a m simi confortabil, n schimb, zdruncina chiar temeliile vieii mele. Ce i voi spune eu lui
Hristos, dac El m va chema astzi la Sine? Ce i vei spune voi?
Ceea ce Tu, Doamne, ne-ai propus, este extrem de radical... Doar noi nu suntem fanatici, nu
suntem protestani. Un ceas, dou, duminic este ntru totul de ajuns .
Iar El va spune: Plecai de la Mine, nu v cunosc pe voi.
Aceast lume moare, iar voi v purtai ca i cum navigai ntr-o croazier captivant. Vrei s fii
misionari, dar nu vrei s trii dup Evanghelie. Vrei, oare, s fii o povar n plus lumii care, i
aa i-a ieit din mini? Sau vrei s i slobozii pe oameni de lanurile acestei lumi? Cum i vei
slobozi dac voi suntei nlnuii de aceeai lume ca i ei? Cum s-a fcut ca noi am devenit att
de plini de sine? Voi trii n aceeai lume neroad n care triesc i eu! Nu vedei, oare, ct este
de pustie? Nu vedei ct de tare se rtcete? Credei c astea sunt nimicuri? Nu v simii legai
de aceast lume? Cheia care deschide lactul de la aceste lanuri este viaa trit dup
Evanghelie. Devenind misionari, sub nicio form nu i vei nva pe oameni cretinismul
confortabil! Cretinismul confortabil nu exist! Cnd venii la biseric i auzii cuvntul lui
Dumnezeu, ar trebui s v aruncai n foc, innd cont de ct de departe v aflai de el. Ar trebui
s v cutremurai cnd v apropiai de Sfnta mprtanie. Nu ntlneti asta prea des. E greu s
trieti dup Evanghelie, dac te iubeti mereu pe tine nsui. Pentru c, atunci cnd te iubeti
mereu pe tine nsui, mereu caui mijloace s-i faci viaa plcut i s te nconjori de confort.
Evanghelia spune contrariul.
Eu sunt convins c, mai devreme sau mai trziu, vreunul dintre voi mi va spune: Ceea ce
spunei sfinia voastr este din cale-afar de extremist. Cum s ne purtm cu aceia dintre noi care

trebuie totui s triasc n realitile lumii contemporane? Nou ne trebuie nite sfaturi practice
.
Bine, v voi da un sfat practic: Ieii din mijlocul lor (2 Corinteni 6, 17)
i mntuii-v sufletul vostru, cci, dac vei rmne n lume, vei pieri. Acesta este cel mai
simplu sfat pe care vi-l pot da.
n Petersburg exist un post de radio catolic care i fascineaz pe misionarii ortodoci. Nu ai
putea da un sfat practic cu privire la cum i despre ce trebuie s vorbeasc reporterii ca oamenii
s nu fie dui n rtcire i s nu cread c Romano-Catolicismul i Ortodoxia sunt unul i acelai
lucru?
Din nefericire, prin viaa noastr noi nu ne distingem foarte mult de catolici. Uneori nu trim
nici mcar cu acea evlavie cu care triesc unii dintre ei. Problema const n faptul c oamenii nu
pot vedea deosebirea n ceea ce nvm noi, pentru c noi trim la fel ca i catolicii. Nu este
nevoie s v mbrcai clugrete, dei aceasta n-ar fi ru, dac pe cineva intereseaz asta, navei dect... Dar, dac vorbim serios, atunci, dac prin modul vostru de via nu v distingei
absolut deloc de cei necredincioi, de sectani, de musulmani, de pgni, ce va spune acest lucru
despre voi?
Acum ia amploare Micarea Harismatic, inclusiv i n cadrul Bisericii Ortodoxe darurile
Duhului Sfnt, vorbirea n limbi i altele. Cum v raportai la aceast micare, i cum s
nelegem unde lucreaz ntr-adevr Sfntul Duh i unde are loc nelarea?
n primul rnd, trebuie s inem minte c darurile harismatice ale Bisericii Primare aparin
ntregii Biserici. Sfntul Duh, care ddea aceste daruri, este Acelai i astzi ca i n ziua
Cincizecimii. n caz contrar, Biserica ar fi moart. Dar Biserica nu este moart. Problema nu este
cum lucreaz astzi Sfntul Duh, problema suntem noi. Noi nu trim n Biseric, noi nu
rspundem la lucrarea Sfntului Duh, noi nu ne curim inima pentru a-L vedea pe Dumnezeu,
noi nu trim pentru Hristos. De aceea, Sfntul Duh nu produce nuntrul nostru acelai efect pe
care l producea n interiorul Bisericii Primare, pentru c noi suntem nchii pentru El.

Dac suntei pictor, v trebuie o pensul bun pentru a picta un tablou. Dac suntei un adevrat
maestru al artei dumneavoastr, dar vi se d doar un singur fir de pr pentru lucru, poate c vei
putea picta ca nainte ceva cu ajutorul lui, dar rezultatul final nu va fi tot att de bun pe ct ar
putea fi dac ai avea un set de pensule bune. Aa i cu noi: Sfntul Duh poate lucra ca i nainte
prin noi, dar lucrarea Lui va fi simit mai bine, dac noi vom lucra mpreun cu El. Dac
episcopii, preoii, mirenii spun: Nu, toate aceste daruri au existat n trecut. Astzi nu poate
exist aa ceva. Astzi nu exist duhovnici buni. Astzi nimeni nu are judecata duhovniceasc
atunci unde este Biserica? Nimeni nu poate tri astzi o asemenea via duhovniceasc atunci
unde este Biserica? Voi suntei Biserica i, prin faptul c voi cutai confortul i siguran
personal, voi o ucidei. Voi vrei o Biseric confortabil, dar ea nu exist. Domnul spune: suntei
fie cu Mine, fie mpotriva Mea (parafraza la Matei 12, 30). n voi consta fie problema, fie
rezolvarea ei. Vrei s fii misionari? Aprindei flacra vieii voastre duhovniceti. ncepei s
postii, ncepei s v rugai, facei milostenie, slujii frailor i surorilor voastre.
Mulumim, dar cum s nelegem, totui, unde lucreaz cu adevrat Sfntul Duh i unde nu?
Micarea harismatic se dezvolt i uneori e greu de neles n ce msur este ea parte integrant
a Tradiiei Ortodoxe i n ce msur este influenta protestantismului?
n Biserica Ortodox avem episcopatul, a crui existenta determina existena Bisericii...
Da, episcopatul...
O! Nu mi place cnd mi aruncai o astfel de privire la aceste cuvinte... (Rde). Noi avem
Tradiia bisericeasc. Avem duhovnici pricepui. Avem oameni care triesc n rugciune. Vei
ntreba: Cum s-i gsim? Unde sunt ei? Un om neduhovnicesc nu poate gsi ceea ce este
duhovnicesc. Acest lucru este imposibil. Ca s ncepei s devenii duhovnicesc, trebuie s v
ocupai cu rvn de viaa dumneavoastr duhovniceasc: s v rugai, s postii, s mergei la
dumnezeietile slujbe, s citii Sfnta Scriptur i Sfinii Prini. S v gsii un duhovnic.
Firete, putei spune c nu exist nimeni prin preajm pe care ai dori s l vedei duhovnicul
dumneavoastr. Ce s spun... Asta o spune mndria noastr. Dac duhovnicul dumneavoastr
suntei dumneavoastr niv, atunci avei un duhovnic prost. Mai bine s gsii pe cineva acolo
dect s v conducei singur viaa dumneavoastr duhovniceasc. i acesta va fi nceputul.

Sfntul Irineu a spus: noi avem duhovnicii pe care i meritm, pentru c nu ne rugm ca
duhovnicii notri s fie sfini. Cnd v-ai petrecut ultima oar noaptea rugndu-v pentru preoii
pe care i cunoatei? Iat, de aceea nici nu putei gsi duhovnicul necesar.
Nu, eu nu am spus c nu exist episcopi buni, eu am spus...
Dar eu nu fac dect s glumesc puin cu dumneavoastr, zmbii! Ruii sunt att de serioi!
... eu am spus c unii episcopi ncuviineaz aceast Micare Harismatic, iar alii nu.
V-am neles. Darurile Bisericii aparin Bisericii. Faptul c fiecare om n parte nu poate uneori
s le arate, nu nseamn c ele nu exist. Eu cred c, pentru viaa voastr duhovniceasc este
necesar o parohie bun, un preot care se ocup cu ceva mai mult dect cu simpla svrire a
slujbelor bisericeti, care se roag cu adevrat... Dar cum s nelegei c omul triete n
rugciune? Vei nelege asta dup faptul c omul vorbete despre Evanghelie, cuget la ea i
triete dup ea. Vei vedea c dup nimic altceva nu tnjete, n afar de Dumnezeu. i, iat, la
un astfel de preot s mergei. Atunci vei avea o parohie sub a crei protecie v vei afla, Taine la
care vei participa, un preot care se va lupta i, iat, acolo vei putea ncepe o via
duhovniceasc. Acolo vei vedea lucrarea Sfntului Duh iar viaa voastr duhovniceasc va
ncepe s sporeasc. Iat unde este izvorul credinei. Nimeni nu poate fi credincios de unul
singur.
Bine. Eu vreau s fiu sfnt. Vreau ca prietenii mei s fie sfini. Vreau ca toi cei care ne
nconjoar pe mine i pe ei s fie, de asemenea, sfini. Ce s fac? Dup exemplul Printelui
Daniil Sasoev, noi am organizat o asociaie misionar, deoarece credem c activitatea misionar
ne va stimula pe calea ctre sfinenie. Ce credei despre asta?
Sunt de acord cu tot, dar cu o singur rezerv. Dac v vei ocupa numai cu faptul c i vei
atrage pe oameni n Biseric, dar n egal msur nu v vei lupta pentru propria voastr
sfinenie, v va atepta nfrngerea. Foarte important este s nelegei c activitatea misionar
are o natur dubl, care este alctuit din propovduirea Evangheliei, pe de o parte i, pe de alt
parte, din viaa trit dup Evanghelie. Acestea sunt totodat unul i acelai lucru, i nu sunt unul
i acelai lucru, pentru c, dac propovduii Evanghelia, dar nu trii dup ea, n realitate nu

propovduii Evanghelia. Iar, dac trii dup Evanghelie, dar nu o propovduii, nu trii dup
Evanghelie.
Cnd spunei c toi trebuie s se lepede de lume, nseamn c toi trebuie s devin monahi?
Nu.
Atunci cine poate deveni monah?
Exist un criteriu simplu. Dac vrei s l iubii pe Dumnezeu, dac tii c suntei un mare
pctos, dac nelegei c, trind n lume, singur nu v putei sfini i dac suntei contient c nu
suntei ndeajuns de puternic ca s atingei acest el n cstorie, devenii monah.
Dar, dac nu devin monah, atunci ce s fac?
Dumneavoastr nu putei hotr dinainte ceea ce vei face. Dumneavoastr trebuie s v
ngduii s fii deschis, s fii sensibil pentru Sfntul Duh. Domnul spune: d-Mi Mie viaa ta,
vino i urmeaz-Mi Mie. Aici nu ncape discuie. El nu spune unde v va duce. Dac suntei gata
s murii, atunci vei nelege ce trebuie s facei. Iar, dac nu suntei gata s murii, nu vei gsi
rspuns la ntrebarea dumneavoastr.
Surs: (Schiarhimandrit Ioachim Parr, Convorbiri pe pmnt rusesc, Editura Egumenia, 2015)
Preluat de pe: MarturieAthonita.ro | Aceast lume moare, iar voi v purtai ca i cum navigai
ntr-o croazier captivant

Pentru a lsa un comentariu trebuie s te nregistrezi.

F-i un Cont nou dac e prima oar cnd vrei s lai un comentariu.
Dac ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Sa nu preferi nimic iubirii lui Hristos - vol. 1

SCRIERI DUHOVNICESTI
SCRIERI DUHOVNICESTI

Schiarhim. Ioachim Parr

Editura Egumenita
SCRIERI DUHOVNICESTI (C6)
2015

312 pagini
20x13
345 grame
9786065502086
Stoc limitat
PRET: 16 RON 14.4 RON
Adauga la Favorite (wishlist)

Prezentare:
Dumnezeu a creat inima omului cu un singur scop: ca s-L iubeasc pe El. Fr dragoste
nu exist via, la fel i fr dragoste pentru Dumnezeu nu exist via. De aceea, trebuie
s ne confruntm mereu cu realitatea, care ne pune n fa ntrebarea: Dar pe cine
iubim, de fapt? Majoritatea dintre noi vor spune c se iubesc pe ei nii. ns, dac
monahul va spune c se iubete pe sine nsui, nseamn c nu l iubete pe Hristos. Iar
dac nu l iubete pe Hristos, atunci nu mai e monah i nu conteaz ce fel de fgduine
a fcut i ce fel de haine poart, nu are importan dac este stare sau novice.
Dac nu ne strduim s-L iubim pe Hristos mai presus de orice, atunci lucrul acesta nu
se va mplini. Hristos trebuie s ocupe primul loc n inimile noastre. Devenind clugri,
ne lipsim de dreptul de a iubi pe altcineva n afar de Hristos, la fel ca atunci cnd,
cstorindu-ne, ne lipsim de bunvoie de dreptul de a iubi pe altcineva n afar de so
sau soie, deoarece le oferim acestora viaa noastr. Iubirea noastr le aparine lor, iar
dac vom ncepe s ne iubim pe noi nine sau pe alii, devenim infideli.
Toate nenorocirile monahilor provin din faptul c ei uit aceast realitate
duhovniceasc. Ne aflm aici doar ca s-L iubim pe Dumnezeu. Noi iubim pe cineva sau
ceva doar ntru Hristos i lucrul acesta nseamn c, n virtutea dragostei noastre pentru
Hristos, suntem eliberai de propriul eu, iar eliberarea de propriul eu ne deschide
posibilitatea de a-i iubi pe toi ceilali.
Autorul

Sa nu preferi nimic iubirii lui Hristos - vol. 2

SCRIERI DUHOVNICESTI
SCRIERI DUHOVNICESTI

Schiarhim. Ioachim Parr

Editura Egumenita

SCRIERI DUHOVNICESTI (C6)

2015
464 pagini
20x13
485 grame
9786065502123
Disponibila
PRET: 20 RON 18 RON
Adauga la Favorite (wishlist)

()

Prezentare:
Msura tuturor lucrurilor pe care le facem trebuie s fie iubirea. Nu sentimentalismul,
nu sentimentele, ci iubirea adevrat. Iar iubirea adevrat este ntotdeauna dorina ca
oamenii pe care i iubim s triasc n bunstare, n prosperitate. Ne este foarte greu s
nelegem asta. Pentru c avem impresia c, dac iubim ceva sau pe cineva, trebuie s
posedm acel lucru sau acea persoan. S ne agm de acel om i s nu-l mai lsm.
Dar, dup cum tii, aa ceva este imposibil. Iubirea este eliberare, nu robie. Dac iubim
un om, nu putem s-l posedm. Trebuie s-i permitem s fie el nsui. Dac nu se
ntmpl aa, nseamn c iubim n el numai ceea ce ne place. Reiese c ne iubim pe noi
nine. Ct de periculoas e starea noastr!
Domnul ne spune: Dac nu vei muri fa de voi niv, fa de mndria voastr, fa de

eul vostru, nu vei putea s avei via. Noi ns ne agm de eul nostru, de
drumurile noastre bttorite, iar apoi ne mirm de ce nu putem s ne rugm, de ce viaa
noastr se transform n ruine. Se ntmpl deoarece, n loc s-L ascultm pe Domnul,
ne ascultm pe noi nine. El ne spune: Trebuie s murii, trebuie s renunai la viaa
voastr. Dar noi spunem: Nu, n acest caz, El vrea s spun altceva. Asta nu se refer la
mine. Pot s fac ceea ce vreau, oricum voi ajunge acolo.