SPERANȚA

Iunie - 2020
Anul 7 - Nr. 76

DUCEȚI-VĂ ÎN TOATĂ LUMEA ȘI PROPOVĂDUIȚI EVANGHELIA

Teofil Ciortuz

Loredana Rotaru

Nu te teme!
1
CU DUMNEZEU,
Speranța CU OAMENII LUI- DUMNEZEU,
- Melbourne Australia.PENTRU OAMENI
Iunie 2020
 SPERANȚA - REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE DIN AUSTRALIA

ECHIPA DE CONSILIERI SPIRITUALI:

Gelu Bondor, Biserica Adelaide
Dorel Brândaș, Biserica Harul
Ioan Bușan, Biserica Perth
Daniel Cârpean, Biserica Harul
Marin Cucuian, Biserica Maranata
Traian Secară, Biserica Maranata
Daniel P. Nicolici, Biserica Speranța

ECHIPA EDITORIALĂ:
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă – Radio Vocea
Evangheliei Timișoara, Aneta Oprănescu.
Consultant tehnic, printing, expediere email și facebook:
Adrian Buzgău. Telefon: 0433766376

PENTRU DETALII, CORESPONDENȚII: La Cina Domnului...

Adrian Buzgău, Biserica Maranata 0433766376
Aurel Coța, Biserica Philadelphia 0419925990
Gheorghe Bedreag, Biserica Maranata 0490345608 Să-mi fii, Isuse, azimă și vin
Daniela Hălmăjan, Biserica Speranța 0405574219 Și izbăvire, și Cuvânt, și dor;
Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă 0425295401 Să fii lumină, jertfă și păstor,
Leon Curelușa, Biserica Betania 0414333225 În întuneric, Tu, să-mi fii senin.
Viorel Sabou, Biserica Adelaide 08 83878393
Sarah Văran, Biserica Harul 0401754759 Să-mi fii, Isuse, patimi și cuprins
Și înfiere, și minuni, și zbor;
Costul unui abonament pe un an este de Să-mi fii tărie, jertfă și păstor
$40.00 + cheltuieli de transport. În pustiire să-mi fii rug aprins.
Să-mi fii, Isuse, inimă și scut
CONT: Romanian Speranta Association Inc.
National Australia Bank,
Și înviere, și apărător;
BSB - 083214, CONT Nr. – 879530941 Să-mi fii credință, jertfă și păstor,
Și-nsuflețirea trupului de lut.
Adresa Redacției: 35 Reid Street, Brown Hill, 3350 Vic;
Ph. 0423659724, email: sperantaaus@gmail.com
Christian Dume

INVITAȚIE DIN PARTEA BISERICII PENTICOSTALE ROMÂNE PHILADELPHIA MElBOURNE:

MOTTO:
ASCULTAȚI TOATĂ BIBLIA ÎN 90 DE ORE!
Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Cristos
Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Fratele Ioan Ciobotă,
Împărăţia Sa: de la postul de radio
propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la Vocea Evangheliei
timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi Timişoara, a înregistrat
învăţătura. CÂNTĂRIaudio
SPRE SLAVA DOMNULUI
toată Biblia.
Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere
CUVÂNTUL
Se poate găsiDOMNULUI
pe
învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri Youtube sau pe
plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Google dacă tastați:
Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre
istorisiri închipuite. „Biblia audio lectura
Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul Ioan Ciobota”. Ioan Ciobotă
unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.
2 Timotei 4:1-5
2
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
 Ceva mai bun
Păstor Teofil Ciortuz
Acest psalm este un psalm plin de
promisiunile lui Dumnezeu. Și totuși
auzim de oameni care s-au
îmbolnăvit, în această perioadă, și
nu numai oameni din rândul celor
necredincioși, ci chiar credincioși.
Nu de mult am auzit de un frate
care a murit și a lăsat în urmă o
familie cu 10 copii. A fost un
credincios. Și mulți alții. Acum câtva
timp a murit păstorul Viorel
Candrianu. Cum rămâne cu psalmul
91? Este Cuvântul lui Dumnezeu. Ar
putea cineva, privind la acest psalm
și la ceea ce se întâmplă să zică:
„ceva nu merge, mi-am pus
încrederea în niște versete, texte
care spun că Dumnezeu ne păzește,
și uite că nu i-a păzit pe unii. Cel
puțin așa se pare...”
Apoi cum putem răspunde la
întrebările copiilor noștri:
„Tată, Dumnezeu spune că ne va
păzi, atunci ce este cu molima
aceasta? De ce și credincioșii sunt
atinși? De ce parcă Dumnezeu nu Se
ține de cuvânt?”. Lucrul acesta este
cât se poate de acut. O femeie din
Marea Britanie, a cărei fiică a avut
un accident și a murit, a ajuns de s-
a lepădat de credință, tocmai din
cauza acestor promisiuni care nu s-
au împlinit.
Deci Dumnezeu promite,
credincioșii totuși se îmbolnăvesc și
atunci ce LEspunem copiilor? Este
Cuvântul lui Dumnezeu vrednic de
încredere? Da, este, dar totuși se
întâmplă situații de acestea. Cum
rămâne cu psalmul 91, cu psalmul
121? - „Domnul te va păzi la plecare
și la venire de acum și până în
veac...”, ce se întâmplă...?
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
PSALMUL 91
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, și se odihnește la umbra Celui
Atotputernic, zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare, și cetățuia
mea, Dumnezeul meu în care mă încred»”.
Citind psalmul 91 vedem că se referă la cei credincioși - „cel ce stă sub ocrotirea Celui
Preaînalt” - și îndreaptă atenția către caracterul lui Dumnezeu: „căci scut și pavăză
este credincioșia Lui”. „Nu trebuie să te temi”, continuă psalmul „nici de groaza din
timpul nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric,
nici de molima care bântuie ziua..., o mie să cadă alături de tine și zece mi la dreapta
ta...” (v. 5, 6). Păi în America o sută de mii au murit, și dintre ei credincioși. Sunt multe
promisiuni în continuarea acestui psalm: „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu
el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi, îl voi sătura cu viață lungă și-i voi arăta
mântuirea Mea.” (V. 15, 16), și totuși unii oameni nu apucă o viață lungă... Ce putem
înțelege? Nu cumva Dumnezeu Și-a încălcat promisiunile din acest psalm?
Când avem întrebările astea în mintea noastră sau alții ne întreabă, sau copiii noștri,
noi trebuie să avem un răspuns. Psalmul acesta are de-a face cu trecutul, prezentul
cât și cu viitorul și nu trebuie interpretat ca o promisiune de protecție absolută.
Dumnezeu nu a promis niciodată că nu vom avea suferințe, nu trebuie interpretat în
felul acesta, pentru că experiența persoanelor din Biblie și experiența noastră
dovedește că nu este așa. De ce s-a îmbolnăvit Iov? Nu a fost cel cu care S-a lăudat
Dumnezeu și a spus că nu este om pe pământ ca Iov? Și totuși s-a îmbolnăvit grav. Dar
cei trei tineri din cuptorul cu foc din cartea lui Daniel, de ce au ajuns acolo? Dar
Ștefan, om plin de Duhul Sfânt și de credință, de ce a trebuit să fie omorât cu pietre?
Apostolul Pavel de ce a avut acel țepuș în carne? Nici nu a fost scutit de suferință, de
lovituri și de boli. Dar Domnul Isus Cristos? Nici El nu a fost scutit. Când a fost ispitit,
diavolul vine chiar cu acest text din psalmul 91 și-I spune: „Dumnezeu a promis că va
trimite îngerii să vegheze asupra Ta...” Domnul i-a răspuns satanei: „Nu scoate
lucrurile din context, nu asta scrie acolo!”. Dar martirii Vechiului Testament, n-au fost
ei credincioși? Ba au fost și totuși au trecut prin suferințe.
Care a fost scopul acestor suferințe? Iată ce scrie în Evrei 11:36-40: „Alții au suferit
batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare... Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru
credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în
vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi”. (Aceasta
este cheia pasajului). S-ar putea ca Dumnezeu să aibă ceva mai bun pentru cel care
îngăduie să treacă prin suferință, și chiar prin moarte, adică veșnicia împreună cu
Domnul. Moartea să fie o poartă deschisă spre veșnicie.
Deci, da, psalmul 91 este adevărat, dar înțelegerea mea despre Dumnezeu trebuie să
aibă o modificare: da, Dumnezeu mă „va izbăvi de lațul vânătorului, de ciumă și de
pustiirile ei”, cu excepția cazului în care El, în dragostea și înțelepciunea Lui, va
considera că pot trece prin acestea pentru a obține ceva mult mai bun. Dacă în urma
unei suferințe Dumnezeu mă scoate de acolo mai alb, mai pocăit, ca pe Iov, slavă
Domnului.
Poate ne punem întrebarea: de ce a îngăduit Dumnezeu ca să treacă aproape două
luni fără să ne întâlnim în Biserică? De ce în toată lumea Bisericile sunt închise?
Pentru că Dumnezeu are ceva mai bun la nivel personal, să ne pocăim, să ne
îndreptăm căile, are ceva mai bun pentru casele noastre, ca fiecare casă să fie
Biserică. Dumnezeu are ceva mai bun pentru noi, să nu ne legăm de pământul acesta,
să vedem cât suntem de trecători, și să ne legăm de Cer. Dacă nu suntem izbăviți de
suferință este pentru că Dumnezeu are ceva mai bun pentru noi. Dacă Domnul Isus
nu ar fi trecut prin suferință nu am fi avut noi astăzi parte de mântuire.
Atunci când privim la Psalmul 91 și la psalmul 121 prin aceste lentile, vom spune:
„Doamne, Te laud pentru că știu că și atunci când mă treci prin încercare ai pentru
mine ceva mai bun!”. Prin suferință Dumnezeu ne arată că se poate trăi mai aproape
de Cer, cu inima strâns legată de Domnul, care ne-a promis că într-o zi vom fi cu El.
3
 ȘI A FOST ISUS
COPIL...
Costache Ioanid

Şi a fost Isus copil...

Fără leagăn, fără slavă.
Şi-n fiinţa Lui firavă
au pătruns fiori de ger.
Şi a fost Isus copil,
ca să aibă toţi copiii
Tată-n cer.

Şi a fost Isus sărac.

Se uitau cu milă bacii
cum L-ardeau pe faţă macii.
Cel mai trist dintre copii...
Şi a fost Isus sărac,
ca să aibă toţi săracii
bogăţii.

Şi a fost Isus flămând.

Şi plângea din albul pânzei
cum plâng mieii-n zori,
plăpânzii,
cu-a lor ochi înrouraţi.
Şi a fost Isus flămând,
ca să fie toţi flămânzii
săturaţi.

Şi a fost Isus un miel...

ce-L pândeau pe-afară leii
şi din culmile Iudeii
şi-n pustiul arzător...
Şi a fost Isus un miel,
ca să aibă-n El toţi mieii
un Păstor.

Şi a fost un rob Isus...

sus, slujind Împărăţia,
jos, la Iosif şi Maria.
Lumii-ntregi S-a dat răpus.
Și-a fost fiu și rob Isus
ca să-avem şi noi robia
şi-nfierea lui Isus...

4
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Din adancul inimii - Speranța pentru copii - Aleluia!
Aleluia, Te laudă al meu suflet,
Aleluia, Te laudă gura mea mereu.
Aleluia, vreau să spun tuturora
Ce măreț ești Doamne,
Dumnezeul meu.

Din adâncul inimii

Pe Isus vreau a-L vesti
Și să-I cânt mereu un mare Aleluia!

Vreau să spun întregii lumi

Dumnezeu cât e de bun
Împreună să-I cântam cu toții: Aleluia!

ZIUA COPILULUI
Simion Felix Marţian

Ne-ai însorit viaţa cu copii

Şi pentru ei Îţi mulţumim, Părinte,
Pentru aceste bibelouri vii,
Gingaşi, năstruşnici, mofturoşi, zglobii,
Crescuţi cu dragoste şi... „stai cuminte!”.

Vrem să le facem şi azi bucurii

Dar ştim că-n mâna Ta sunt, Doamne, toate
De-aceea Te rugăm să intervii
Şi să adaugi printre jucării
Înţelepciune, zel şi sănătate.

Ne bucurăm de ei, cu ei, prin ei

Şi ştim că sunt o binecuvântare,
Dar Te rugăm în mâna Ta să-i iei
Şi-n turma Ta să fie mieluşei
Urmându-Te, alături de mioare.

Vedem cum râde ceru-n ochii lor

Din suflet alb de nevinovăţie,
Dar vrem să fie-aşa şi-n viitor
Şi-având sfinţenia ca strai de zbor
Să ne-ntâlnim cu ei în veşnicie,

Căci din ce-ai dat şi încă ne vei da

Ca binecuvântări, ca daruri sfinte,
Tot ce-om putea de pe pământ lua
Când înspre veşnicie vom zbura
Vor fi copiii noştri dragi, Părinte.

De-aceea azi, o, Tată-ndurător,

La tronul Tău primeşte-ne solia
Prin care Te rugăm stăruitor:
Sfinţeşte-această zi în viaţa lor,
O zi ce ţine cât copilăria!
Gabi Gorcea Cucurigu!!!!
5
5
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
IOSIF DIN ARIMATEEA – un om între două lumi
(Din cartea „Un Paște mai profund”)
Păstor Daniel Brânzei
O ricât ar fi de superficială citirea textelor din cele
patru evanghelii, ceva iese imediat în evidență:
Iosif din Arimateea a încercat din răsputeri să meargă
o vreme cu picioarele în două bărci. Ca „om al
sistemului“, Iosif a fost bogat, influent și cu trecere la
autoritatea romană. Ca ,,ucenic al Domnului Isus“,
Iosif a fost un om fascinat de predicile, minunile și
speranța pe care o propovăduia Nazarineanul. Iosif a
întrevăzut în El zorii Împărăției pe care o aștepta.
Problema s-a născut atunci când „sistemul“ din care
făcea parte Iosif l-a condamnat pe Isus din Nazaret.
Atunci el a trebuit să aleagă. Paradoxal, Iosif a ales să
se auto-demaște ca „simpatizant“ al Învățătorului
tocmai atunci când totul părea pierdut. A făcut-o însă
pentru că trebuia s-o facă! Conștiința lui nu i-a lăsat
nicio altă alternativă.
Oare cât poți merge în duplicitate fără să te frângi?
Cât poți fi „ucenic pe ascuns“? Cât te poți feri de
diagnosticul etern pus de „Învățătorul“ venit ,,de sus“:
„De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea
oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu
care este în Ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine
înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea
Tatălui Meu care este în Ceruri.” (Mat. 10:32-33).
Nu ni se spune, dar putem intui că în inima și în
conștiința lui Iosif din Arimateea a fost un conflict
neîncetat. Era un om care se gândea la moarte. Își
făcuse chiar și un mormânt săpat în stâncă pentru
odihna trupului său. Sufletul însă i-a fost pentru multă
vreme chinuit și sfâșiat pe dinăuntru. Astea toate până
într-o bună zi, când … a trebuit să aleagă!
Iosif din Arimateea este un om care și-a ratat Paștele.
Un om neprihănit în religia iudeilor, mai ales unul de
talia lui Iosif din Arimateea, știa că atingerea de trupul
unui mort însemna „necurăție“ și că acest gest se
pedepsea cu izolarea temporară de ceilalți:
„...Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este
necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie
lungă, totuşi să prăznuiască Paştele în cinstea
Domnului. Şi să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a
patrusprezecea, seara; să le mănânce cu azimi şi
ierburi amare“ – (Num. 9:4-11).
Cei ce se întinau prin atingerea de trupul unui mort,
nu puteau să serbeze Paștele împreună cu ceilalți, ci
trebuiau să aștepte trecerea unei luni de zile.
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Prin hotărârea de a cere de la Pilat trupul lui Isus și
prin așezarea lui în propriul mormânt, Iosif din
Arimateea și-a forfetat dreptul de a lua Paștele din
sabatul acela.
Să analizăm puțin gestul lui Iosif din Arimateea. El s-a
produs în contextul în care și autoritățile iudaice și
autoritățile romane îl declaraseră pe Isus din Nazaret
„vrednic de moarte“. Împotriva ucenicilor Lui se
pornise deja o prigoană. Asta i-a făcut să se adune
doar în spatele ușilor încuiate. Gestul lui Iosif din
Arimateea a însemnat o declarație publică de simpatie
și prețuire pentru Cel răstignit. Prin aceasta, Iosif a
ales, în sfârșit, a ales! Mai bine cu un Isus mort, decât
cu un sobor viu! Pentru prima dată în viața lui, Iosif s-a
așezat alături de Ioan, de Maria și de celelalte femei
care-L urmaseră pe Domnul Isus la cruce. El a fost gata
să piardă totul. Ce l-a determinat s-o facă?
Eu cred că Iosif s-a frânt sub cruce, acolo unde toată
mulțimea, până și sutașul roman, martor împietrit la
atâtea și atâtea răstigniri, și-a dat seama de tragedia
erorii pe care o făcuse. A exclamat:
„Sutaşul, care sta în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a
dat astfel duhul, a zis: «Cu adevărat, omul acesta era
Fiul lui Dumnezeu!»“ (Marcu 15:39). „Şi tot norodul,
care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele
întâmplate, s-a întors, bătându-se în piept“ (Luca
23:48).
Conștiința lui Iosif a triumfat atunci când, în mintea lui
de cunoscător al profețiilor legate de venirea
Împărăției lui Dumnezeu, a răsunat ecoul multor
versete din vechiul Testament. Voluntar sau
involuntar, știind sau neștiind, Iosif din Arimateea a
împlinit profeția din Isaia 53:
„Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui
la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio
nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui“
(Isaia 53:9). Ce nevoie mai avea el de „mielul pascal“,
când Îl avea în brațe pe „Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatul lumii“ (Ioan 1:36). Iosif i-a lăsat pe alții
să meargă înainte cu Paștele cel vechi, iar el s-a
hotărât să sărbătorească Paștele cel nou. Gestul lui
este ilustrativ pentru poziția nouă pe care o vor
îmbrățișa apoi toți ucenicii adevărați ai lui Cristos:
„Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală
nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Cristos, Paştele
noastre, a fost jertfit. – 1 Cor. 5:7.(.....)
6
 În momente de criză și de restricție, Biserica
Penticostală Română Elim din Chicago, se arată May 14th, 2020
temătoare și ascultătoare de Dumnezeu și nu de
oameni. Păstorul Cristian Ionescu a deschis ușile
Casei de Închinare și oameni temători de
Dumnezeu au răspuns invitației, trecând peste
interdicțiile impuse de guvernatorul statului
Illinois.

„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi

împotriva noastră?” (Romani 8:31).

PRIMA BISERICĂ BAPTISTĂ ROMÂNĂ DIN AUSTRALIA - 8 MAI 2020

dddddddddddd

Cei mici au pășit pragul Casei Domnului în limita permisă de

noile reguli. Domnul să asculte glasurile lor și să ridice cât mai
curând această molimă care s-a abătut peste pământ la
această vreme.
„Nu voi uita mângâierea-Ți dulce,
din ceasul greu, de la acea răscruce”...

„Tu ai săvârșit lucruri

mari, Dumnezeule,
cine este ca Tine?
Ne-ai făcut să trecem
prin multe necazuri și
nenorociri; dar ne vei
da iarăși viața, ne vei
scoate iarăși din
adâncurile
pământului”.
(Psalmul 71: 19, 20).

17 Mai 2020 - Fratele Samuel Micuț

cheamă poporul Domnului la rugăciune.
77
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
ADMINISTRATORI CREDINCIOȘI
Loredana Rotaru, Germania
U
Un om bătrân se îndreaptă către templu,
unde slujește ca preot. Astăzi urmează să
aibă o întâlnire care îi va aduce o mare
bucurie, deși nu o va putea sărbători decât
cu gura închisa. A făcut drumul acesta de
mai multe ori și mă întreb oare de câte ori
s-a gândit că în urma lui nu va rămâne
nimeni care să slujească „la rândul cetei
lui”? De câte ori nu și-a imaginat cum își
putea învăța fiul despre slujba preoției și a
slujirii lui Dumnezeu, cum l-a văzut cu ochii
minții și ai inimii recitând Tora în sinagogă?
„Ar fi devenit poate un preot bun, dacă aș fi
avut un fiu”. Numărul întrebărilor și
intensitatea lor nici nu mai contează,
important este răspunsul pe care Zaharia și
Elisabeta și-l dau, răspuns pe care eu nu-l
cunosc cu exactitate, dar, cunoscând ce
spune Biblia despre ei amândoi, pot să-mi
imaginez că a fost unul al acceptării voii lui
Dumnezeu, oricât de grea ar fi fost aceasta.
Astăzi Zaharia „iese la sorți să intre să
tămâieze în Templul Domnului” (Luca 1:9).
Pe când își face slujirea, Zaharia primește
vestea că „rugăciunea” i-a fost ascultată,
acea rugăciune stăruitoare și care părea că
Îl lasă pe Dumnezeu rece: „Nevastă-ta,
Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia Îi vei
pune numele Ioan. El va fi pentru tine o
pricină de bucurie și veselie… căci va fi
mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin,
nici băutură amețitoare, și se va umple de
Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale.
El îi va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la
Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea
lui Dumnezeu în duhul și puterea lui Ilie, ca
să întoarcă inimile părinților la copii și pe
cei neascultători la umblarea în
înțelepciunea celor neprihăniți, ca să-I
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:13-
17). Ce viitor glorios i se anunță lui Zaharia pentru fiul lui!
Dar chiar a fost glorios viitorul lui Ioan Botezătorul? Când citesc
descrierea lui Matei din capitolul 3 despre el, precum și cea a
Domnului Isus din Luca 7, parcă îmi lasă senzația că Ioan a dus o
viață aspră, de renunțări la luxul lumii, trăind majoritatea vieții lui
în pustie. În plus, el nu a avut familie, a fost iubit de unii, dar urât
profund de alții, și a murit de tânăr, undeva în jur de 32-33 de ani.
Oare s-a potrivit viața lui Ioan cu viitorul dorit de părinții lui
pentru el? Au fost visele lor năruite sau împlinite peste așteptări?
Ce am învățat eu din povestea lui Zaharia și a nașterii lui Ioan? În
primul rând, că nașterea lui Ioan face parte din narațiunea vieții
lui Zaharia, dar că, deși primirea unui fiu a marcat un moment
crucial pentru acesta, totuși el nu devine una cu viața lui Zaharia,
modul lui de a se împlini ca individ. Zaharia era un om înrădăcinat
în Dumnezeu și în voia Lui. El a putut să dea drumul fiului său,
pentru ca acesta să poată fi și deveni ce avea Dumnezeu pregătit
pentru el. Mai învăț că Dumnezeu a auzit tot timpul „rugăciunea”
lui Zaharia și a Elisabetei, și nu a rămas rece, doar că trebuia să
vină timpul potrivit pentru Ioan, timpul când Dumnezeu avea
nevoie de un premergător al Domnului Isus, iar acela trebuia să
fie fiul lor.
De multe ori ne dorim copii doar cu gândul de a ne împlini nouă
înșine o nevoie sufletească, și uităm poate că și copiii au rolul lor
în această lume, că Dumnezeu are planul Lui cu ei, prin urmare și
nașterea lor își are timpul ei. Acest gând a fost liniștitor pentru
mine în toți anii singurătății, când auzeam des că odată trecute,
unele trenuri nu se mai întorc. În momentele mele de slăbiciune Îi
mai spuneam și eu lui Dumnezeu că îmbătrânesc și trece vremea
posibilității de a avea copii, însă mă simțeam mereu încurajată să
știu că și copiii mei trebuie să se nască într-un anumit timp, nu
atunci când îmi doresc eu. Nu știu ce viitor va avea fetița mea,
însă știu că Dumnezeu a hotărât ca ea să fie sănătoasa și să se
nască, pentru că El are un plan pentru ea. De ce subliniez acest
lucru? El pentru ea? Pentru că uneori văd cum ambiția mea
omenească mă împinge la fapte de care apoi trebuie să mă
pocăiesc. Desigur că trăiesc cu ochii deschiși, încercând să îmi
cunosc copilul și să văd ce o motivează și îi face plăcere, pentru a
o putea călăuzi în viață, știind că Dumnezeu a înzestrat-o deja cu
cele necesare pentru a-L sluji. Însă lucrul cel mai bun pe care pot
să îl fac pentru ea este să mă rog ca voia Lui să se împlinească în
viața ei, iar noi să fim un instrument bun în această direcție.
Dorințele omenești ieșite din cadrul voii lui Dumnezeu duc la
multe probleme atât în viața de familie cât și în trupul lui Cristos.
Eu și soțul meu suntem doi oameni cu afinități diferite. Dacă ceea
ce ne dorim cel mai mult pentru copilul nostru este ceea ce vrem
noi să împlinim cu el, ar trebui să îl tăiem în două sau să îl
manipulăm și controlăm în direcția dorită de fiecare dintre noi.
Consecințele vor fi distructive, atât pentru relația noastră ca soți,
8
cât și pentru relația noastră cu copilul, care
ori îl va urî pe unul și îl va iubi pe celălalt,
sau ne va urî pe amândoi.
În ceea ce privește relațiile din trupul lui
Cristos, dorința de a ne afirma prin copilul
nostru va duce la comparații sociale, din
care cu siguranță va lipsi dragostea
frățească, fapt care va duce, la rândul lui, la
conflict cu valorile creștine pe care ar
trebui să le avem mai presus de orice, ca fii
de Dumnezeu. Am auzit odată, fără să
vreau, discuția dintre o mama și fiul ei de
17 ani, care stăteau pe rândul din spatele
meu intr-o adunare. Mama critica frizura
unui alt tânăr din adunare, cu un an mai
mare decât respectivul băiat. În același
context, tatăl băiatului spunea de câte ori
nu l-a văzut pe celălalt bând cu alți
prieteni, iar acum iată-l cântând la chitară
în adunare. Am vrut atunci să mă întorc și
să întreb dacă a simțit vreodată în aceste
circumstanțe, dragoste frățească față de
acel tânăr și familia lui. „Probabil că nu“,
mi-am răspuns în sinea mea. Pentru că
acolo unde suntem nesiguri sau mai bine
zis neîncrezători în planul pe care
Dumnezeu Îl are pentru copiii noștri, vom
vrea să îi promovăm noi cu toate
mijloacele, și astfel îi așezăm, vrând
nevrând, în competiție cu ceilalți copii de
vârste asemănătoare din adunările
noastre, iubindu-i pe ceilalți, fie aproape
deloc ori doar la suprafață. Și vom
sărbători cu ei, dar nu reușitele și bucuriile,
ci eșecurile și greșelile. Reușitele însă nu
doar că le vom invidia, dar ne vor duce,
inconștient sau conștient, la a pune și mai
mare presiune pe copiii noștri, ceea ce nu
înseamnă altceva decât dragoste
condiționată. Este un exemplu pueril, dar
IN MEMORIAM
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Annelies (fetița noastră), a avut nevoie de câteva luni bune
pentru a-și da drumul la mers. Copii care erau născuți după ea
zburdau, în vreme ce ea abia se ținea pe picioare. Am rostit multe
rugăciuni de pocăință în acea perioadă, până când am zis:
„destul!”, și am început să mă desfăt în cine este Annelies, să mă
bucur de punctele ei tari, iar pe cele slabe să le aduc Domnului.
Doar atunci am putut să îi binecuvântez cu adevărat pe ceilalți
copii.
Dacă nu învățăm repede că nașterea copilului nostru nu
echivalează cu o noua șansă de a ne împlini pe noi ca indivizi,
atunci cu siguranță vom distruge seva divină care ar putea curge
prin viața copiilor noștri și multe alte relații din jurul nostru. Noi
trebuie sa ne cercetam pe noi înșine, pentru că din inimile
noastre curg izvoarele vieții, care se vor revărsa în viețile copiilor
noștri.
„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți,
prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui
Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Romani 12:2).
Acest verset mă duce cu gândul mai departe și îmi trage semnale
de alarmă. Ca adult venit la Cristos dintr-o familie de creștini
ortodocși, am învățat că omul cel nou trebuie să își înnoiască
mintea și să nu se mai conformeze tiparului lumesc. Au fost
domenii în viața mea cu care m-am luptat să las lumina Domnului
să mă schimbe, pentru că ele au fost învățături primite în casa
părintească, acolo unde nu a domnit Cristos. Nu îmi judec părinții,
pentru că nici ei nu au știut mai mult. Însă acum, ca mamă, Îl
cunosc pe Cristos și vreau să iau în serios ce valori îi transmit
copilului meu, prin grai și prin purtare, pentru că știu că, atunci
când va veni vremea, și ea va trebui să se înnoiască; nu aș vrea să
fiu eu cea care îi dă mult de lucru. Lumea este strălucitoare și, din
dorința de a le da ce este cel mai bun copiilor noștri, precum și
șansele pe care noi nu le-am avut, s-ar putea să le dăm gunoi, cu
a cărui spălare vor trebui să lupte mai târziu.
Să ne bucuram de copiii noștri ca de niște daruri prețioase, să-i
iubim adânc și cu respect, dar să ne asigurăm că mergem la pas
cu Dumnezeu în împlinirea destinului lor. Poate Zaharia și-a
imaginat un viitor strălucit pentru Ioan, însă Dumnezeu a împlinit
o viziune infinit mai glorioasă pentru el!
În data de 30 Aprilie 2020 fratele Valter Danciu în vârstă de 78 de ani a
fost chemat acasă . Înmormântarea a avut loc în 4 May 2020.
Condolences to the
Danciu family and
Tabor Romanian Pentecostal Church friends.
Melbourne
Due to restrictions,
only few family
members can
attend.
Many messages
were sent to the
Valer family from
friends and loved
ones. Thank you!
9
 DOAMNE, GRIJILE NU-S ALE MELE...

Doamne, grijile nu-s ale mele

-
Fie că mor sau trăiesc;
Să te iubesc și să te slujesc e partea mea,
Iar acest har al Tău îl doresc.

Dacă viața va fi lungă mă voi bucura -

Să mă supun Ție mult timp;
Dacă e scurtă, de ce m-aș întrista, - , ,
Pentru ce să doresc o zi fără sfârșit? -ntr-
....
Apoi voi încheia tristele mele plângeri .
Și zilele trecute prin păcatul greu,
Și împreună cu sfinții triumfători
Voi cânta laudă Mântuitorului meu. -
Cunoștința mea despre această viață este ,
mică,
Ochiul credinței mele este slab;
Dar este destul că Isus știe totul, .
Și că într-o zi voi fi cu El ”.

Sarah Davis:
Pe 4 ianuarie, tatăl meu,Ravi Zacharias, a - - ,
recitat acest imn al regretatului. ,
Richard Baxter (1615-1691).
-
.

-
- ,
, ,
- , .

- ,
,
În dimineața zilei de 19 Mai 2020,
apologistul Ravi Zacharias a plecat acasă
pentru a fi alături de Isus. Sarah Davis,
împărtășește despre tatăl ei: - ...

...Evanghelia după Ioan înregistrează

aceste cuvinte ale lui Isus: „Pentru că eu
trăiesc, și tu vei trăi” (14:19) - Sunt
cuvinte care au schimbat traiectoria vieții , .
lui Ravi Zacharias în urmă cu 57 de ani.
Azi tatăl meu este mai viu decât a fost
vreodată. Îi mulțumim lui Dumnezeu .
pentru el.
Cu dragoste profundă și recunoștință.
Sarah Davis 10
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DUMNEZEU
im Woodford nu a avut niciun
interes pentru credinţă până
când a experimentat puterea
supranaturală a lui Dumnezeu în
lumea modernă. El se afla în spital,
conectat la aparate care îl
menţineau în viaţă, atunci când a
primit un avertisment puternic.
„Toate lucrurile care eu am crezut
că sunt doar o nebunie, o legendă
veche, sunt reale. Este o altă
dimensiune, la fel de reală şi
adevărată cum este cea în care
trăim fizic. Ceva mai presus de
imaginaţia mea avea să mi se
întâmple,” spune Jim.
Jim era un om ambiţios, o
persoană realizată, a cărui scop în
viaţă era acela de a asigura un trai
de lux pentru el şi familia lui. După
cum mărturiseşte şi soţia lui,
„nicio problemă nu era prea
dificilă pentru Jim. Putea rezolva
orice.” Însă Lorraine, soția lui Jim,
o credincioasă devotată, se ruga
pentru ceva mai mult pentru soțul
ei. Ea se ruga: „Te rog, Doamne,
schimbă-i inima. Adu-l la credinţa
în Isus Cristos şi fă o schimbare în
viața lui; fă-l să schimbe acest
mod materialist de a vedea viaţa.”
De-a lungul anilor, banii şi
materialismul l-au consumat pe
Jim şi l-au îndepărtat, în acelaşi
timp, de familia lui.
„Mă trezeam în timpul nopţii şi îmi
ziceam: «Oare asta-i totul?»”, îşi
aminteşte Jim. „Niciodată, şi asta
arată cât de plin de aroganță
eram, nu m-am oprit să mă uit în
interiorul meu sau să mă uit spre
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Cer şi să spun «Doamne, dacă Tu
exişti, ajută-mă!»”, spune Jim.
La vârsta de 61 de ani Jim a fost
diagnosticat cu sindromul Guillain-
Barre, o boală rară autoimună, a
cărei efect sunt dureri cronice.
„Simţeam că un curent electric
trece prin fiecare parte din corpul
meu, însoţit de o paralizie care nu
mă lăsa să fac nicio mişcare,”
explică Jim. În următorii ani Jim
lua multe medicamente pentru a-l
ajuta să controleze durerile.
„Boala l-a transformat într-o
persoană foarte nervoasă. Durerile
îl consumau pur şi simplu,” îşi
aminteşte Lorraine. În aprilie
2014, Lorraine a înălţat o
rugăciune disperată pentru viața
lui Jim. Mai târziu, în aceeaşi lună,
după ce a luat o doză de
medicamente de patru ori mai
mare decât cantitatea obişnuită,
Jim s-a suit în maşină şi s-a
îndreptat spre un teren pe care îl
avea în proprietate şi pe care
intenţiona să-l vândă. În timp ce
conducea, Jim îşi aminteşte cum
senzaţia unui foc care îl arde a
început să-i străbată picioarele.
„Dintr-o dată am simţit că nu mai
pot să respir. Mă simţeam de
parcă interiorul maşinii s-a umplut
de apă. La momentul când
credeam că-mi voi da ultima mea
suflare, de undeva din interiorul
meu, dintr-un loc care nici nu
ştiam că poate exista…. am
strigat: «Doamne iartă-mă!
Iartă-mă!»”.
Când a văzut că Jim nu se mai
întoarce acasă, Lorraine a sunat la
poliţie. Jim fusese găsit inconștient
în maşina lui oprită la marginea
drumului. A fost dus la spital.
Lorraine i-a sunt pe toţi cei pe care
îi ştia ca să le ceară să se roage
pentru Jim.
„La spital doctorul neurochirurg a
venit la mine şi mi-a zis, «Soțul
dumneavoastră are leziuni pe
creier. Nu mai are deloc activitate
cerebrală. L-am conectat la
aparate pentru că organele lui nu
mai funcţionează. Nu avem ce să
facem pentru el!»”, îşi aminteşte
Lorraine. Ceea ce nu ştia ea, este
că Jim era într-o cu totul altă
realitate în tot aceste timp.
„Mă aflam într-un loc şi, când
mi-am îndreptat privirea spre
dreapta, am văzut o pajişte
minunată, plină de flori şi iarbă
verde. M-am uitat spre stânga şi
am văzut cum această iarbă verde
îşi schimbă culoarea în negru, ca și
cum a fost arsă de foc, şi apoi cum
dispare toată într-o crăpătură. Am
văzut o creatură hidoasă, cea mai
urâtă fiinţă pe care şi-o poate
imagina cineva. Şi am simțit frică,
o teroare în formă maximă.
Privirea acelei creaturi era plină de
ură, pentru mine şi pentru
întreaga omenire. În acel moment
mi-am îndreptat privirea în sus
către lumină, mi-am ridicat
mâinile şi am strigat: «Doamne
ajută-mă. Ajută-mă!»”.
Sursa: Ionuț Poteraș
(continuare la pag. 18)
11
Nu TE
NU te teme
TEME– –cinci
cincipromisiuni
promisiunidin
dinIsaia 41:1041:10
Isaia
PăstorDavid
Păstor DavidToma,
Toma,Bethel
BethelBrisbane,
Brisbane,44Aprilie
Aprilie2020
2020

Isaia 41:10 este unul dintre versetele mele favorite, pe care îl recomand cu
căldură să fie memorat. El conține cinci promisiuni prețioase ale lui Dumnezeu.
Cunoașterea și încrederea în aceste promisiuni ne vor ajuta în toate furtunile
care vin în viețile noastre, inclusiv în situația de criză în care ne aflam. „Nu te
teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău;
Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea
biruitoare.” – Isaia 41:10

Isaia 41:10 ne reamintește de cinci promisiuni pe care Dumnezeu le-a făcut și

care ne dau asigurarea că nu e nevoie să ne fie frică: „Eu sunt cu tine”, „Eu sunt
Dumnezeul tău”, „Eu te întăresc”, „Eu îți vin în ajutor”, „Eu te sprijin cu dreapta
Mea biruitoare”. Aceste cuvinte ne dau încredere și credință în Dumnezeul
nostru măreț pe care Îl slujim. Acestea sunt promisiuni care ne ajută în orice
luptă sau in orice furtună prin care trecem. Aceste promisiuni sunt date
poporului lui Dumnezeu, Israel, și acum și noi suntem beneficiarii lor. Prin minunata lucrare a lui Cristos, noi nu mai
suntem „nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din Casa lui Dumnezeu”
(Efeseni 2:19). Avem nevoie de aceste promisiuni pentru că am putea să ne înfricoșăm de lucrurile care se petrec în
jurul nostru, acum sau în viitor. Însă aceste promisiuni vin de la Dumnezeu și ne dau încrederea necesară să trecem
peste orice frică.

1. „EU SUNT CU TINE”

Prima promisiune ne vorbește de prezența lui Dumnezeu: „nu te teme, căci Eu sunt cu tine”. Sunt versete în Biblie în
care ne este reamintit că Dumnezeu ne-a promis că o să fie cu noi. Isus a spus „…Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). De asemenea, Isus ne-a mai spus în Ioan 14:18: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi
întoarce la voi”. Apostolul Pavel a scris „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră” (Romani 8:31). În
epistola către Evrei putem citi: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi” (Evrei13:5).

Nu suntem niciodată singuri, căci Dumnezeu este întotdeauna cu noi. El este cu noi când Îi aducem glorie Lui, când
dormim, când suntem la muncă, chiar și atunci când mergem la doctor sau ne aflăm pe un pat de spital. Nu există loc
pe întreg pământul unde Dumnezeu să nu fie cu noi. Biblia ne spune că prezența lui Dumnezeu este peste tot. Nici cei
răi nu se pot ascunde de Dumnezeu. Ei nu pot face lucruri care să fie ascunse în întuneric și să nu fie văzute de El, Cel
care vede totul pretutindeni:
„Domnul privește din înălțimea cerurilor și vede pe toți fiii oamenilor.
Din locașurile locuinței Lui, El privește pe toți locuitorii pământului” (Psalm 33:13-14).
„Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo.
Dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
și acolo mâna Ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca.
Dacă voi zice: «Cel puțin întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu»,
iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noaptea
strălucește ca ziua și întunericul, ca lumina” (Psalm 139:7-12).
Dar când vorbim de promisiunea lui Dumnezeu „Eu sunt cu tine”, nu vorbim numai în sensul general că El este
prezent pretutindeni. Ci mai degrabă vorbim despre faptul că Dumnezeu este cu noi personal – nu doar în sensul că ne
vede, ci că este de partea noastră. El este cu noi! Dumnezeu este cu noi în pofida circumstanțelor dificile, El este cu noi
prin furtunile puternice ale vieții, prin testul de foc, când lucrurile ne merg bine și, la fel, e cu noi când viața este grea.

2. „EU SUNT DUMNEZEUL TĂU”

A doua promisiune minunată din Isaia 41:10 este „nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău”.
Dumnezeu se relaționează la poporul Lui în cel mai minunat mod. În versetele 8-9 din Isaia 41, citim că Dumnezeu
cheamă poporul Său, cei care Îl slujesc, aleșii Lui, din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului. Aceasta se aplică în
primul rând poporului Israel, pe care Dumnezeu l-a chemat din mijlocul altor neamuri. Apoi ni se aplică și nouă, celor
care credem în Cristos.

„Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Cristos” (Efeseni 2:13).

12
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Deoarece El este Dumnezeul nostru, trebuie să privim către El. Promisiunile lui Dumnezeu ne dau motive să nu ne
uităm cu spaimă în jurul nostru, ceea ce ar fi ușor să se întâmple în momentele actuale de criză. Pentru că El este
Dumnezeul nostru, nu trebuie să ne uităm cu anxietate la lucrurile care se întâmplă, ci putem să avem liniște în
încrederea noastră că Dumnezeu controlează toate lucrurile și veghează asupra noastră.

3. „EU TE ÎNTĂRESC”
Expresia „te întăresc” se referă la curaj (încurajare, încredere, tărie mentală, putere).
Când Domnul ne întărește, El ne face curajoși. În alte cuvinte, El ne dă tăria să putem face față încercărilor cu care ne
vom confrunta. Ne face curajoși în acele situații. Să luam exemplul apostolilor. Ei au fost atât de curajoși în fața
ostilității venite din partea autorităților religioase, însă nu au fost astfel la cruce, de unde au fugit. Dumnezeu ne face
curajoși prin Duhul Său.
Ca urmași ai lui Cristos, suntem întăriți prin prezența și lucrarea Duhului Sfânt. Așa cum Pavel se roagă: „…să vă facă să
vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință…”
(Efeseni 3:16,17).
Dumnezeu este cu noi nu doar în sensul general, ci și în interiorul nostru, fiind Cel care ne întărește. El ne dă curajul să
stăm în picioare în mijlocul greutăților.

4. „EU ÎȚI VIN ÎN AJUTOR”

Dar ca să nu credem că Dumnezeu ne echipează pentru încercări și ne trimite singuri, următoarea parte a promisiunii
este foarte importantă: „Eu îți vin in ajutor”. Dumnezeu nu ne face doar curajoși și ne trimite în luptă cu tot ce avem
nevoie, El și veghează asupra noastră. Este cu noi și ne dă ajutorul Său divin. Lucrul acesta necesită credință. Dumnezeu
ne ajută la nevoie. Când avem nevoie de ajutorul Lui, El va fi acolo. Avem nevoie de puterea Sa să facem față
încercărilor, și apoi avem nevoie să ne încredem că El va fi cu noi și ne va da ajutorul Său divin exact atunci când avem
nevoie de el.

Gândiți-vă la Moise. Dumnezeu i-a promis că va fi cu el. Moise a condus poporul Israel spre Marea Roșie și au fost prinși
între mare și armata lui Faraon. Oamenii au fost înspăimântați. Ce vor face acum? Ce va face Moise?
Dumnezeu nu i-a dat lui Moise un set de instrucțiuni pe care să le urmeze când a condus poporul lui Israel afară din
Egipt. El a trebuit să meargă prin credință, și când Moise a fost în aceasta situație, Dumnezeu l-a ajutat. A fost lângă el
și i-a auzit strigătul. „Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o, și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul
mării ca pe uscat” (Exodul 14:16).

Și noi avem nevoie să mergem prin credință. Iar când ni se pare că drumul ni se închide, trebuie să ne uităm la Domnul.
El este Cel care ne ajută pentru că este cu noi pretutindeni.

5. „EU TE SPRIJINESC CU DREAPTA MEA BIRUITOARE”

Ultima promisiune din Isaia 41:10 ne dă asigurarea că Dumnezeu ne va ajuta să continuăm să rămânem în picioare: „Eu
te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”.
Din nefericire, mulți oameni cred că Dumnezeu nu există (ateii) sau că dacă El există, noi nu am avea de unde să știm
(agnosticii). Dar adevărul pe care Dumnezeu ni l-a arătat prin Cuvântul Său este că în același timp El este independent
de creație (El este existent prin Sine însuși și nu depinde de creație), dar El este și prin ea (lucrează în lume și face parte
din viețile noastre). Cacă am fi lăsați singuri, am cădea ușor. Dumnezeu este Cel care personal ne susține.

Faceți-vă timp astăzi să Îl lăudăm și să Îl adorăm pe Cel care este glorios, mai presus de orice lucru, însă totuși care Se
află în jurul nostru și în interiorul nostru.

ÎN CONCLUZIE, AVEM CINCI MOTIVE SĂ NU NE TEMEM:

* Dumnezeu este cu noi - nu doar în sensul general, dar și specific prin faptul că este de partea noastră.
* El este Dumnezeul nostru – de El trebuie să ascultăm și să ne temem, nu de oameni sau alte circumstanțe.
* El ne va întări – ne va da curaj și ne va face puternici
* El ne vine in ajutor – ne va da ajutorul Său divin când avem nevoie de El.
* El ne va sprijini – să nu cădem.

Aceste lucruri ne dau o mare asigurare că, în mijlocul furtunii în care suntem, Dumnezeu nu este doar deasupra,
observând ceea ce se întâmplă, ci El este cu noi în mijlocul furtunii.

13
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
 NU SUNTEM
SINGURI
Aneta Oprănescu

nul acesta, la 30 Aprilie se piepturile noastre strigăte de îngrijorez, să nu disper, pentru că El

Aîmplinesc 25 de ani de când pocăință. Am strigat din adâncul este îndeajuns de puternic să mă
am intrat în apa Botezului sufletului: „Doamne, ai milă de susțină. Mi-a spus cu voce clară că:
mine”. Astfel, în acea Duminică de „de la începutul existenței omului pe
fericiți și liberi, soțul meu și cu mine,
octombrie, am răspuns chemării pământ nu a fost, nu este și nu va fi o
în Biserica Baptistă din Perth. Domnului, pe care am auzit-o de la singură ființă fără probleme și dureri,
amvon prin fratele păstor Gavril nici una măcar”. Astfel am înțeles că
A fost cam așa:
Crișan: „Veniți la mine voi toți cei și eu, de când L-am acceptat pe
În anul 1994 soțul meu, copilul
trudiți și împovărați...”. Domnul Isus și crucea Lui în viața
nostru în vârstă de 7 ani, și eu, am
noastră, suntem în radarul diavolului
părăsit în grabă orașul Adelaide. Am
Am părăsit Casa de închinare cu 24/7. El vrea să ne facă să credem că
lichidat în pierdere 3 afaceri, o casă,
lacrimi în ochi, cu inima ușoară. Încă suntem părăsiți, de aceea numai noi
și am lăsat în urmă pe mama și pe
nu știam că era ușoară fiindcă avem atâtea greutăți, suntem învinși.
sora mea. Am crezut că fugim de
Domnul Isus ridicase greutatea Dar Domnul Isus ne spune:
prieteni răi, dușmani, decizii
păcatelor care mă apăsau, curățindu- „În lume veţi avea necazuri, dar
neînțelepte, relații și amintiri
mă cu sângele Lui și rupând lanțurile îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan
dureroase, eșecuri, pierderi și
cu care satana mă legase. Am părăsit 16:33). „Domnul întărește pașii
amenințări, și departe de toate, (la
cu greu acel loc binecuvântat, omului, când Îi place calea lui; dacă
Perth, 3500 km), vom începe o viață
primind multe îmbrățișări calde, se întâmplă să cadă, nu este doborât
nouă, cu planuri noi, cunoștințe noi,
binecuvântări, invitații și... o pâine. de tot, căci Domnul îl apucă de
alegeri făcute cu discernământ și
Îmi vine greu să recunosc că în toată mână”. (Psalmul 37:23, 24).
înțelepciune.
căsnicia noastră de 25 de ani, nu
întâlnisem atâta dragoste sinceră, Dumnezeu este credincios și plin de
Totuși, începuturile noi nu se
instantanee, de la un număr așa de dragoste și L-a dat pe Domnul Isus ca
dovedeau a fi prea diferite. Lanțurile
mare de oameni. El să fie Calea de scăpare din ispite.
păcatului (alcoolul, minciuna,
....... Dacă-I rămânem credincioși, Duhul
violența) și stăpânul căruia îi slujeam
Dragi tineri și tinere, feriți-vă să Lui ne poartă și ne ajută în ispite și
ne așternea zi după zi aceleași ispite
priviți cu bunăvoință, cu ușurătate, încercări. El ne dă putere să ieșim
și capcane. Puterile noastre și
sau să poftiți viața din lume. Diavolul victorioși. Noi nu suntem singuri, nici
bucuria vieții slăbeau în fiecare zi.
este tatăl minciunii și va încerca să vă părăsiți! Nu contează cât de mult
Dar chiar în momentele când am
ispitească poate cu muzică nouă, cu o te-ai depărtat de Casa Tatălui, cât de
crezut că nu mai este loc de scăpare,
aventură ușoară, cu un pahar sau o slab, bolnav, lovit, deznădăjduit și
Dumnezeu mi-a trimis o carte de
țigară (poate doar așa... când și când, încolțit te vezi, strigă la Isus și El va
vizită cu adresa Bisericii Baptiste
să nu râdă prietenii), cu un „joint”, veni îndată să te ajute să pornești
Perth. Astfel, într-o duminică însorită,
filme... de tot felul, el are o tolbă mai înapoi spre Casa Tatălui, căci nu ești
din curiozitate și ca să mai
bogată decât Moș Crăciun. singur. Să fii sigur că Tatăl te
cunoaștem lumea, eventual să ne
așteaptă, El te va vedea încă de
facem prieteni și să mai auzim
Dragă frate, dragă soră, dacă departe, îți va ieși înainte, te va ierta
românește, am călcat pragul acestei
greutățile vieții, boala, pierderea și te va îmbrăca într-o haină curată,
Biserici, unde am fost întâmpinați cu:
celor dragi, răni provocate de cei spălată în sângele Domnului Isus
„Bun venit în Casa Domnului”. Apoi,
apropiați, te-au rănit adânc, nu (Luca 15:11-32 Pilda fiului risipitor).
cu toate că nu eram familiari cu ceea
dispera... căci nu sunteți singuri.
ce se întâmpla și nu înțelegeam nimic
Acum câteva luni, strigam la Să vă încredeți cu toată ființa în
din ceea ce vedeam și auzeam, am
Dumnezeu și Tatăl meu cu inima Domnul căci nu sunteți singuri:
simțit ceva deosebit, o pace ireală.
ruptă (și încă mai strig), că mă simt „De multe ori vine nenorocirea peste
așa de zdrobită că nu mai pot..., că cel fără prihană, dar Domnul îl scapă
Nu știam încă nimic despre Duhul
abia mai merg pe Cale... Domnul mi-a totdeauna din ea” (Psalmul 34:19).
Sfânt, dar când Biserica a început
răspuns și m-a asigurat că nu
rugăciunea, fără să ne dăm seama, și
contează că eu sunt slabă, să nu mă
soțul meu și eu, am scos din

14
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
 RADIO VOCEA EVANGHELIEI TIMIȘOARA -
Interviu cu păstorul Ioan Bușan,
Biserica Baptistă Română din Perth, Australia de Vest
Reporteră Cristina Olariu
Reporteră: Citeam un raport care spunea: „Australia este
locul în care declarațiile cu infectări de virus COVID - 19
au cea mai mare acuratețe față de restul lumii”. Pentru
că sunteți din Australia, cum ne puteți explica lucrul
acesta?
Păstor Ioan Bușan: Cred că această problemă este legată
de cei care sunt în fruntea țării. Primul Ministru al
Australiei este creștin practicant și aici lucrurile se
întâmplă în mod autentic, adevărul se spune până la
capăt, mai ales că în ciuda a ceea ce se cheamă
proximitatea laică, Primul Ministru al nostru și-a îngăduit
ca acolo, în Parlament să aibă un timp de rugăciune, o
rugăciune la care ne-a chemat pe toți. Este un om care
nu se rușinează de Cristos și rămâne lângă adevăr.
R: Ne uităm cu jind la fiecare țară în fruntea căreia este
un conducător care se roagă și care-și afirmă identitatea
creștină. Din ce în ce astfel de cazuri sunt tot mai rare.
I. B.: Cred că Australia este printre puținele țări care are
un astfel de conducător care își îngăduie să spună fără
niciun fel de rezervă cine este, în Cine crede și să-i cheme
pe oameni să împărtășească convingerile lui.
R.: Dacă nu în problemele de criză când să-L caute
oamenii pe Dumnezeu? Dacă nu acum, când?
I. B.: Vedeți, aici este problema. Crizele niciodată nu-i
formează pe oameni, crizele îi descoperă doar și-i așează
pe scenă.
R.: În aceste vremuri, criza aceasta generează multă
panică, multă anxietate. Oamenii cumpără în mod abuziv
anumite produse, aceasta fiind reacția unei frici
exacerbate. Spuneați că o criză nu formează ci scoate la
iveală ceea ce este înăuntru. Privind înăuntrul societății,
ce vedeți acum pe plan mondial în viețile, prioritățile,
credința și religia oamenilor?
I. B.: De mulți ani trăim o vreme când Dumnezeu a fost
împins la periferie, se pare că oamenii nu mai au nevoie
de Dumnezeu, deci sigur că situațiile de criză nu fac
altceva decât să tulbure societatea. Cel mai irațional
lucru care m-a intrigat este că într-o situație de viață și
de moarte, interesul cel mai mare a fost pentru hârtia
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Păstor Ioan Bușan
igienică. Nu știu cât este experiment sau realitate în
această situație, cert este că lumea este foarte ușor de
manipulat.
R.: Ce credeți că ar trebui să știe oamenii care, fiind
bombardați de tot felul de informații false, sunt atrași în
direcții greșite? Ce ar trebui să știe cineva pentru a
rămâne echilibrat?
I.B.: Echilibrul nu poate veni decât din convingerile pe
care le are fiecare. Dacă mă întrebați pe mine care sunt
lucrurile care mă țin stabil într-o vreme de criză, ca
aceasta, și în același timp mă motivează să îi încurajez pe
alții să rămână echilibrați, tot ceea ce pot să spun este că
liniștea mea, încrederea mea, vine din ceea ce eu știu
despre caracterul lui Dumnezeu. Relația noastră cu
Dumnezeu este aceea care, într-o situație deosebită ne
poate echilibra. Când înțeleg că Dumnezeul pe care Îl
am, pe care-L mărturisesc și în care cred, Cel care a făcut
cerurile și pământul, când cred, uitându-mă în Sfânta
Scriptură, că este drept și credincios făgăduințelor
făcute, când mă gândesc la promisiunile Lui în legătură
cu creația și mai ales cu cei care-l cunosc pe El, atunci îmi
pot permite să fiu echilibrat și să-i încurajez și pe alții.
R.: Aceasta este starea în care trăiesc oamenii în
Australia?
I. B.: Asta depinde de ceea ce poartă fiecare în sufletul
lui. Oamenii care se încred în Dumnezeu îndrăznesc să se
uite la lucruri nevăzute, pentru că viața adevărată se
bazează pe lucrurile nevăzute care ne sunt îmbiate prin
credință. Oamenii din Australia care se încred în Domnul
sunt echilibrați, se încred în ocrotirea Lui.
R.: Din cele ce ați spus înțelegem că totul devine
secundar în raport cu calitățile lui Dumnezeu. Dar
oamenii ar fi trebuit să le experimenteze înainte de criză
ca să se poată baza pe ele acum. Totuși asistăm la o lume
care se confruntă cu criza și care se pare că nu și-a făcut
bagajele mai dinainte și e descumpănită. Ce le puteți
spune acestor oameni?
I. B.: Acelora care sunt debusolați în această vreme de
criză aș vrea să le spun că momentul acesta este un
15
moment de cercetare. Este un moment pe care sunt
sigur că nu Dumnezeu l-a creat, acest lucru trebuie să fie
limpede pentru că Dumnezeu nu poate să fie ispitit ca să
facă rău. Este un moment în istoria națiunilor pe care
Dumnezeu îl îngăduie, și asta pentru că Îi pasă de noi.
Sunt momente de cercetare. Despre Domnul Isus se
spune că atunci când a intrat în Ierusalim a plâns pentru
cetate pentru că Ierusalimul nu a cunoscut vremea când
a fost cercetat. Dumnezeu Își cercetează națiunile, îi
cercetează pe oameni pentru că vrea să-i întoarcă cu fața
spre El.
Dumnezeul nostru are toată puterea în Cer și pe pământ,
ne-a promis că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor.
Citim în psalmul 91: „Cel ce stă sub ocrotirea Celui
Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic
zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare şi
cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»”. Mă
încred în Domnul meu ca scăparea mea, ca o cetate de
adăpost pentru că-L cunosc. În momentele astea de criză
Dumnezeu vrea să-i trezească pe oameni. Desigur că, la
urma urmei, este o chestie de opțiune. Unii vor lua în
serios cercetarea, alții vor merge mai departe în
împietrirea lor, dar ocrotire din partea lui Dumnezeu au
aceia care-L caută.
R.: Acum viața este atât de complicată și există un grad
de îngrijorare foarte mare. Acum oamenii Îl caută pe
Dumnezeu disperați, de teama morții. Într-un fel,
momentul acesta ar trebui valorificat, dacă l-ați numit un
moment de cercetare, de analiză interioară. Care sunt
pașii pe care ar trebui să-i facă o persoană chiar așa,
disperată cum este, căutându-L pe Dumnezeu cu un scop
anume, cum poate ajunge la această pace lăuntrică
despre care vorbiți?
I. B.: Este vorba despre viața de credință. Un om care are
în mintea lui, în inima lui, în sufletul lui o credință
autentică, o credință reală, este omul care își găsește
echilibrul. Credința, spune Scriptura, este acea încredere
neclintită în lucrurile nădăjduite, încredințarea puternică
despre lucrurile care nu se văd. Lucrurile care se văd sunt
menite să ne-nfioare, să ne-nspăimânte. Panica este mai
contagioasă decât COVID -19. Oamenii sunt
înspăimântați pentru că în momente ca acestea nu au
puncte de sprijin. Un om care vrea un punct de sprijin în
aceste momente trebuie să înțeleagă că această credință
la care suntem chemați este mai mult decât a ne pune
rațiunea noastră în acord cu informațiile găsite în Sfânta
Scriptură. Credința reală implică încrederea în
făgăduințele lui Dumnezeu. Când vorbim despre
situațiile acestea înfiorătoare, dacă credința noastră nu
mizează pe ceea ce înseamnă făgăduința lui Dumnezeu,
credincioșia lui Dumnezeu, nu ne ajută la nimic. Îmi vine
în minte Psalmul 23: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea
umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu
mine!”. Asta este convingerea mea, chiar dacă voi trece
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
prin această situație, știu că Domnul este cu mine.
Lumea este speriată de moarte, spaima morții îi înfioară
pe mulți. Pentru noi, credincioșii, sigur că este o
problemă. Cine dintre noi ar vrea să moară? Noi suntem
făcuți pentru viață, dar, prin cădere, moartea este parte
din existența noastră. Pentru cel credincios, spune
apostolul Pavel, a trăi este Cristos și moartea este un
câștig, dar pentru asta ai nevoie de o credință puternică,
de convingeri care să se bazeze pe promisiunile lui
Dumnezeu, pe ceea ce este El și pe ceea ce lucrează El.
Cercetarea aceasta cheamă la o credință reală, chemare
la o credință în care îmi joc întreaga viață pe mâna lui
Dumnezeu. S-ar putea ca unii dintre noi să treacă la
Domnul, sunt slujitori care au murit, unii prieteni ai mei.
Mă gândesc la Viorel Candrianu, la Nelu Șerban, este
tragedie pentru cei rămași în urmă. Pentru cei care au
plecat, ei s-au dus să se întâlnească cu ceea ce au
nădăjduit o viață întreagă. Câștigul unui credincios care
moare este de nedescris. Mă gândesc la un trup mai bun,
o casă pe care ne-a pregătit-o Domnul. Dincolo, în
existența care ne așteaptă nu mai este moarte, un cerc al
părtășiei care se întregește. Nu am de ce să mă tem. De
unde îmi vine echilibrul acesta? Din faptul că îmi cunosc
Stăpânul, din faptul că experiența mea, viața mea, a
confirmat că merită să mizez ceea ce sunt și ceea ce fac
pentru Dumnezeul pe care-L am, pe care-L cunosc,
Dumnezeul care mă iubește și-mi poartă de grijă.
R.: Foarte încurajatoare această mărturie. Vorbeați
despre un moment al cercetării, în special pentru lumea
care nu crede în Dumnezeu. Ceea ce experimentăm
acum este ceva absolut unic. Cel puțin în istoria pe care
eu o cunosc, niciodată creștinii nu au fost atât de
separați. Au mai fost Biserici închise, dar credincioșii se
întâlneau pe ascuns; ne amintim de perioada comunistă
când credincioșii se întâlneau prin case. Acum nu mai
este posibil nici acest lucru, ci creștinii experimentează
izolarea. Ce înseamnă pentru creștini izolarea aceasta?
I. B.: Și eu m-am gândit la asta. Nu a trebuit să vină o
prigoană ca să se închidă Bisericile. Primul gând al meu a
fost: „ce așteaptă Dumnezeu de la noi într-o situație ca
aceasta?”. Am înțeles că Dumnezeu așteaptă de la noi să
fim prudenți și să respectăm legile comunitare care, la
urma urmei, sunt legi de bun simț. De asemenea
Dumnezeu așteaptă de la noi să ne ascultăm inima și să
ne întoarcem cu fața către El. Da, suntem izolați, dar
totuși putem să comunicăm prin media, mesajele le
împărtășim credincioșilor și rezultatul este încurajator.
Dacă nu gestionăm corect situația în care ne aflăm s-ar
putea ca după ce se termină starea de criză să constatăm
că ne adunăm greu, că începem să nu ne mai cunoaștem.
R.: Sperăm și ne rugăm să nu se întâmple lucrul acesta.
Vă mulțumim foarte mult pentru acest timp
binecuvântat.
16
CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT
Francis Dixon, traducere păstor Teofil Ciortuz

PĂZIREA PORUNCILOR
„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Ioan 14:15-16.

Viața plină de Duh trebuie să fie experiența normală a tuturor credincioșilor. Este absolut necesar ca un copil al lui
Dumnezeu să fie umplut cu Duh; Biblia este clară când spune că viața plină de Duh este posibilă. Să studiem
semnele unei vieți umplute de Duhul Sfânt.

CE NU ESTE VIAȚĂ PLINĂ DE DUHUL SFÂNT.

(1) Dacă un om este plin de Duhul Sfânt, el nu va fi neapărat mai zgomotos, mai agitat sau plin de forță fizică.
Viața plină de Duh este o viață de calm și încredere liniștită (Is. 30:15).
(2) A fi umplut cu Duhul Sfânt nu înseamnă a ajunge la o stare de desăvârșire fără păcat sau a ajunge la o stare în
care vechea natură este eradicată (1 Ioan 1:8,10).
(3) Viața plină de Duh nu este o viață fără ispite (1 Corinteni 10:13).
(4) Viața plină de Duh nu este o viață în care creșterea este imposibilă sau inutilă (2 Petru 3:18).
Există cel puțin șapte moduri prin care putem studia caracteristicile vieții pline de Duh. Ar fi nevoie de prea mult
timp pentru a expune aceste șapte linii de studiu pe deplin, dar sunt menționate aici pe scurt ca un ghid pentru
studiul individual.

1. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT, AȘA CUM SE VĂD ÎN VIAȚA DOMNULUI ISUS.
Viața creștină este viața Domnului Isus reprodusă în noi de Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că viața plină de Duh
este o viață plină de caracteristicile Domnului Isus Cristos Însuși. Citiți cele patru Evanghelii și, oriunde observați
un anumit lucru despre viața Lui, amintiți-vă că acel lucru ar trebui să vă caracterizeze viața dacă sunteți plini de
Duh.

2. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN ÎNVĂȚĂTURA DOMNULUI ISUS DESPRE
DUHUL SFÂNT.
Această învățătură este subliniată în special în Evanghelia după Ioan, capitolele 14-16. Căutați și studiați
următoarele referințe:
1. El este Duhul Adevărului (Ioan 14:17), de aceea El ne face oameni ai adevărului.
2. El este Învățătorul nostru (Ioan 14:26), de aceea El ne oferă cunoștințe și înțelepciune.
3. El este Călăuza noastră (Ioan 16:13), de aceea El ne conduce pe calea cea bună.
4. El Îl preamărește pe Domnul Isus (Ioan 16:14), de aceea El ne ține smeriți.
5. El dezvăluie lucrurile viitoare (Ioan 16:13), făcându-ne înțelepți cu privire la viitorul program al lui Dumnezeu.

3. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN VIEȚILE APOSTOLILOR ȘI A PRIMILOR
CREȘTINI.
Comparați experiența apostolilor înainte de Rusalii și după Rusalii. Citiți Cartea Faptelor și subliniați fiecare
referire la Persoana și lucrarea Duhului Sfânt. Observați în special caracteristicile acelor oameni despre care ni se
spune cu siguranță că au fost plini de Duhul Sfânt. (1) Petru (Fapte 2:4,14); (2) Biserica (Fapte 4:31); (3) primii
diaconi (Fapte 6:3,5,7); (4) Ștefan (Fapte 6:15; 7:60); (5) Saul (Fapte 9:17-18); (6) Pavel (Fapte 13:9,10); (7) Ucenicii
(Fapte 13:52).

4. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN GALATENI 5:22-23.
În acest pasaj avem roada Duhului Sfânt. Vrei să știi cum este o viață plină de Duh? Este dragostea, bucuria,
pacea, răbdarea, blândețea, bunătatea, încrederea, blândețea, smerenia... Comparați Galateni 5:16-21; 24-26.

5. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN EFESENI 5, ACOLO UNDE NI SE
PORUNCEȘTE SĂ FIM PLINI DE DUH.
Citiți acest capitol și observați în special versetele 19,20,21,22,25; iar în capitolul 6 observați versetele 1,4,5,9. Aici
ni se spune cum ar trebui să acționeze soții, soțiile, copiii, tații, stăpânii și slujitorii plini de Duh.

17
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
6. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN STUDIUL NUMELOR ȘI TITLURILOR
DUHULUI SFÂNT.
De exemplu, El este Duh de...:
VIAȚĂ - Romani 8:2; 2 Corinteni 3:6. Astfel, când El ne umple, El ne umple de viața Lui.
SFINȚENIE - 1 Petru 1:2. Astfel, când El ne umple, El ne umple de sfințenia Sa.
HAR - Evrei 10:29. Astfel, atunci când El ne umple, vom fi milostivi.
ADEVĂR - Ioan 14:13-17. Astfel, atunci când El ne umple, vom fi oameni ai adevărului.
PUTERE - Zaharia 12:10. Astfel, atunci când El ne umple, vom fi oameni cu putere.

7. CARACTERISTICILE VIEȚII PLINE DE DUHUL SFÂNT AȘA CUM SE VĂD ÎN STUDIUL SIMBOLURILOR DUHULUI
SFÂNT.
Există cel puțin paisprezece simboluri ale Duhului Sfânt. Cercetați-le și vedeți în ele caracteristici frumoase ale
vieții pline de Duh:
Porumbelul, indicând frumusețea și blândețea caracterului Duhului (Matei 3:16; 10:16).
Sigiliul, indicând siguranța harului Duhului (Efeseni 1:13; 4:30; 2 Timotei 2:19; Apoc. 7: 3-8).
Uleiul, indicând harul Duhului și iluminarea învățăturii Sale (Luca 4:18; Fapte 10:38; 2 Corinteni 1:21; 1 Ioan 2:27).
Focul, indicând lucrarea Sa de purificare (Matei 3:11; Evrei 12:29; Apocalipsa 4: 5).
Vântul, indicând natura puterii Sale (Ioan 3: 8; Fapte 2: 2).
Roua, indicând harul răcoritor și fertilizant al prezenței Sale (Psalmul 133: 3; Isaia 18: 4).
Apa, indicând suficiența Lui (Ioan 4:14; 7:37-38).

„FIȚI PLINI DE DUH!” (Efeseni 5:18).

mărturie (continuare de la pag. 11)

Jim îşi aminteşte cum, după acest strigăt, trei îngeri
au venit şi l-au ridicat spre Cer. „Mi-am dat seama că
mă aflam chiar în faţa Domnului Isus Cristos, Fiul lui
Dumnezeu. Şi El s-a uitat la mine cu nişte ochi ce
păreau a avea o culoare violacee şi mi-a zis: «Jim, ce
ai făcut cu viaţa pe care ţi-a dat-o Tatăl Meu?». Nu
aveam niciun răspuns… Însă, pe când mă uitam în
ochii Lui, a început să-mi zâmbească. Mi-a zâmbit. El
mă ştia. Am văzut o iubire şi o iertare atât de intensă
pentru mine, eu care nu meritam nimic. Şi acesta a
fost momentul… am înțeles că eram al Lui pentru
totdeauna. Orice urma să se întâmple cu mine, eram
al Lui. Îl iubeam şi El mă iubea”.
Jim spune că el ar fi vrut să rămână în acel loc, însă
Isus avea alte planuri pentru el.
Isus i-a spus: „Du-te şi spune fraţilor şi surorilor
minunile pe care le-ai văzut aici. Dintr-o dată m-am
trezit pe o targă în salonul spitalului şi am început să
strig atât de tare că am speriat toate asistentele!”.
Lorraine îşi aduce aminte: „O asistentă a ieşit şi a
venit la mine: «Doamna Woodford, puteţi veni cu
mine?», şi m-am gândit că... gata-i, s-a dus!”.
Mai târziu, Jim a spus: „Sunt copleşit de recunoştinţă
că am putut să o văd pe Lorraine din nou. Primele
mele cuvinte au fost: «Lorraine, L-am văzut pe Isus,
L-am văzut pe Isus!»”.
„Cu cât vorbeam mai mult cu el, cu atât îmi dădeam
seama că da, el e în toate minţile. Dumnezeu l-a
adus înapoi întreg”, spune Lorraine. Ea şi-a dat
seama că Dumnezeu i-a răspuns la rugăciunea ei de
a-l „transforma pe Jim şi a-l face o persoană nouă!”.
Ea a mărturisit: „Acum Jim este un om schimbat, este
o persoană preocupată de Domnul Isus. Şi a devenit
mult, mult mai blând”.
Chiar dacă analizele lui Jim arată că el încă are
sindromul Guillan Barre, el spune că nu a mai simţit
deloc dureri. Astăzi Jim este determinat să spună
tuturor despre mântuirea care se găseşte în Isus
Cristos. „Trebuie să deschizi uşa inimii ca El să intre,
uşa inimii mele este acum larg deschisă”,
mărturisește el.
sursa: Ionuț Poteraș, stiri crestine.ro

18
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
 (Continuare din ediția trecută)
Păstor Adrian Tișe, SUA
„De aceea, fraţi sfinţi, care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al
mărturisirii noastre, adică Isus” (Evrei 3:1).
Cum se manifestă conjunctivita?
Cei bolnavi de conjunctivită au
senzația că cineva le-a aruncat nisip
în ochi. Și, iubită Biserică, așa ar
trebui să simțim noi când ne uităm
la mizeriile pe care lumea le aruncă
în ochii noștri. Dar unii dintre noi
suntem atât de confortabili să ne
uităm la aceste mizerii ale lumii,
care ar trebui să ne producă,
durere, iritare. Dar nu, iată ce scrie
apostolul Petru: „Le scapără ochii
de preacurvie și nu se satură de
păcătuit” (2 Petru 2:14). Aici este
vorba despre preacurvia cu ochii.
Așa sunt oamenii care își întorc
capul după... cineva. Fii atent la ce
privești, ochii te fac să păcătuiești.
Dacă suntem chemați de
Dumnezeu, ochii noștri trebuie să
fie curați, să fim responsabili
asupra a ceea ce privim. Matei
5:28: - „Dar eu vă spun că oricine se
uită la o femeie ca s-o poftească, a
și preacurvit cu ea în inima lui”.
Ochii noștri trebuie să fie curați.
Cataracta
Este o altă boală a ochilor.
Această boală afectează cristalul
ochiului și duce la orbire. Aceasta
este o orbire cu ochii deschiși.
Vorbind din punct de vedere
spiritual, câți dintre noi avem ochii
deschiși, dar suntem totuși orbi.
Biblia vorbește despre doi ucenici
care mergeau în drum spre Emaus.
Ei s-au întâlnit cu Isus, au mers cu
Isus, au vorbit cu Isus, dar nu au
putut să-L vadă pe Isus. Biblia
spune că „ochii lor erau împiedicați
să-L cunoască” (Luca 24:16). Ochii
lor li s-au deschis mai târziu, când
Isus a frânt pâinea, atunci L-au
cunoscut. Cum oare? Ochii lor au
fost deschiși în tot timpul acesta,
cum nu L-au văzut de la început?!
Pentru că au suferit de această
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
boală - cataractă! Pentru că priveau
în altă parte, o pată albă le-a
acoperit ochiul și nu L-au văzut pe
Isus. S-au uitat la Isus dar nu L-au
văzut pe Isus. Noi venim la Biserică,
Isus este aici; persoana de lângă
tine Îl vede pe Isus, dat tu nu Îl vezi
pentru că tu suferi de cataractă
spirituală, ești orb cu ochii deschiși.
Nictalopia, sau orbul găinilor
Este o altă boală a ochilor.
Aceasta este o boală care afectează
ochiul la întuneric (o boală a
găinilor). Cum stingi lumina găinile
devin oarbe. Pocăitul trebuie să
aibă o vedere nocturnă, adică să
vadă și noaptea, că de fapt trăim în
noapte; chiar dacă este ziuă afară,
este noapte spirituală. Dar noi, care
avem chemarea cerească, suntem
datori să vedem bine noaptea.
„Să trăim frumos, ca în timpul zilei,
nu în chefuri și în beții, nu în curvii și
în fapte de rușine, nu în certuri și în
pizmă...” (Romani 13:13), spune
Biblia. Și este un verset și mai greu:
„Dar cine urăște pe fratele său este
în întuneric, umblă în întuneric, și
nu știe încotro merge, pentru că
întunericul i-a orbit ochii” (1 Ioan
2:11). Dacă nu-l iubești pe fratele
tău, suferi de orbul găinilor, dragul
meu, ești ca o găină căreia i s-a
stins becul. Doamne ferește-ne de
această orbire. Zorii se apropie, dar
trebuie să vedem bine noaptea, pe
întunericul acestei lumi.
Strabismul
Este altă boală a ochilor.
Această boală o are cineva care nu
se uită drept înainte, cum mai
spunem noi este o vedere în cruce,
un ochi se uită într-o parte și altul
în altă parte. Iată ce zice Cuvântul
Domnului în Proverbe 4:25: „Ochii
tăi să privească drept, și pleoapele
tale să caute drept înaintea ta”.
Dacă ochii tăi văd drept o să mergi
drept, dar dacă ochii tăi văd în cruci
- vorbim spiritual - vei merge pe un
drum greșit. Am vorbit despre găini
mai înainte. Găinile au o mare
problemă, ochii lor sunt într-o parte
și alta, nu în față. Au o dificultate
pentru că fața lor este într-o parte
și privirea în altă parte, asta poate
crea confuzie. Dar când Dumnezeu
ne-a creat pe noi ne-a pus ochii în
față și fața noastră este îndreptată
acolo unde se îndreaptă privirea
noastră. Nu putem avea ochii la
Domnul și fața într-altă parte. „La
Tine îmi ridic ochii, la Tine care
locuiești în Ceruri” (Psalmul 123:1).
Acolo unde privesc ochii mei, acolo
se îndreaptă și capul, fața. Nu poți
avea ochii către Cer și fața către
lume!
Am vorbit despre toate aceste boli
ale ochilor din punct de vedere
spiritual. Dacă noi avem parte de
chemarea cerească, avem obligația
de a ne feri de aceste boli. Din
punct de vedere fizic unele boli
apar din cauza vârstei, dar spiritual
este invers: pe măsură ce
îmbătrânim trebuie să vedem mai
bine și aceasta este
responsabilitatea noastră. La
încheiere am un îndemn pentru toți
copiii lui Dumnezeu:
„Ațintiți-vă privirea la Isus!”.
19
(O călătorie imaginară)
Îun prieten către un sat numit
ntr-o zi mergeam împreună cu
Emaus, care este la o depărtare de
șaizeci de stadii de Ierusalim.
Vorbeam între noi de cele ce se
întâmplau în lume la acea vreme.
Pe când vorbeam noi, S-a apropiat
un drumeț; nu L-am cunoscut. El
ne-a dat binețe și ne-a întrebat:
„Ce vorbe sunt acestea pe care le
schimbați între voi pe drum?”.
Prietenul meu, Cleopa, I-a zis:
„Tu nu știi ce s-a întâmplat în
Ierusalim și în toată lumea?”.
„Ce?”, ne-a zis El. Noi am început
să-I spunem:
„Nu știi ce molimă, ce pandemie a
dat peste Ierusalim și peste lumea
întreagă? Cum s-au contaminat
trei milioane de oameni și au murit două sute de mii?”.
Cleopa a adăugat:
„S-au închis școlile, s-au închis fabricile, nu mai circulă
autobuzele, că de aia umblăm acum pe picioare.
Molimă mare...”.
„Și voi ce ați făcut?”, a mai întrebat Străinul.
„Ne-am închis în case, nu am mai dat mâna unii cu alții,
ne-am izolat; doar, doar vom scăpa. Ba ne-am și rugat
mai vârtos ca de obicei și Dumnezeu ne-a ascultat
rugăciunea că am scăpat...”.
„Și ce altceva mai vorbeați între voi pe drum?”, a mai
întrebat Străinul. Și eu I-am răspuns:
„Păi toată lumea vorbește despre un cip pe care vor să
ne oblige să-l purtăm pe mâna dreaptă, noi credem că
este semnul fiarei și o mare frică ne-a apucat că ne-am
hotărât să ne ascundem la Emaus”.
„Și ce altceva mai vorbeați între voi pe drum?”, a mai
întrebat Străinul. Cleopa I-a zis:
„Cum, Tu nu ai auzit că se pregătește venirea lui
anticrist, că o să vină Imperiul Universal care să
stăpânească lumea? Iată că noi am intrat în panică și
ne refugiem la Emaus”.
„Și altceva?”, a mai întrebat Străinul.
„N-ai auzit despre Încălzirea globală, cum că se topesc
ghețarii și vor veni mari călduri și inundații peste noi?
Noi ne strămutăm la Emaus că este loc mai înalt, mai la
deal, și este mai răcoare”. Străinul a mai întrebat:
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
„Dar despre un prooroc vestit în
fapte și cuvânt, venit din Nazaret,
și ce I S-a întâmplat în această
vreme, nu ați auzit, nu ați văzut
nimic?”. I-am răspuns Străinului:
„Nu Ți-am spus că mai marii
noștri ne-au poruncit să nu ieșim
din casă și să păstrăm o distanță
de un metru și jumătate între
noi? Nu am văzut nimic, nu am
auzit!”. Străinul a mai întrebat:
„Dar la Biserică nu vi s-a spus
nimic?”.
„Străine, doar Ți-am spus că
Bisericile au fost închise”. Străinul
a mai întrebat:
„Și păstorii voștri ce au făcut?”.
„Ei, sincer să fiu, păstorii au
comunicat cu noi prin toate
mijloacele electronice posibile.
Au ținut predici prin YouTube în fiecare Duminică,
studii biblice și seri de rugăciune, aici nu avem ce
zice”. Străinul a mai întrebat:
„Atunci cum nu ați auzit ce s-a întâmplat zilele acestea
în Ierusalim?”. Cleopa I-a răspuns:
„Am auzit eu câte ceva că am deschis computerul în
fiecare duminică, dar știi cum este... acasă ca acasă...
Am plantat ceva flori în grădină, mai mă uitam pe geam
să văd cum au crescut... Ca acasă...”. Eu am adăugat
spășit:
„Ba, mărturisesc, eu, în toiul predicii, am tras un pui de
somn... Mă scol devreme, ce să fac... Dumnezeu să mă
ierte”. Străinul m-a privit cu dragoste și mi-a zis:
„Te iartă, fiule!”.
Și iată că ne-am apropiat de satul la care mergeam.
Străinul ne-a urat de bine și a mers mai departe. Noi
am intrat în casă obosiți și ne-am așezat la masă.
I-am spus lui Cleopa:
„Nu știu Cine a fost Străinul acesta pe care L-am
întâlnit pe drum. Parcă m-a ars inima în mine când mi-a
spus că Dumnezeu mă iartă, parcă a fost vocea lui
Dumnezeu...”
„Ți s-a părut, așa ești tu, mai inimos din fire. Te-ai
spălat pe mâini?”, m-a întrebat Cleopa. Eu i-am
răspuns cu tristețe în glas:
„Ce rost mai are? S-a dus, a trecut pe lângă noi...”
Consemnează Costică Oprănescu,
un călător pe care îl iubește Isus.
20
RUGĂ PENTRU
Prin ciuma roşie trecuţi În blocuri triste, cenuşii,
În noua libertate, Bătrânii mor de foame,
Ucidem pruncii nenăscuţi, Uitaţi de stat şi de copii.
Mânaţi de voluptate. O, fie-Ţi milă, Doamne!

Există oare în Galaad Incesturi, crime, sodomiţi, Te rog pentru poporul meu,
Vreun leac de vindecare? Abundă prin ziare. Pentru al Tău sfânt Nume,
Căci neamul meu este bolnav, Suntem o casă de smintiţi, Căci rana lui miroase greu
Şi rana lui e mare. În plină destrămare. În ţară şi în lume.

Se cere leac vindecător, În ţara cu guvern corupt, Ascultă-ne din cerul Tău,
Se cere o minune Parlamentari, miniştri, Tămăduieşte ţara!
Să vindece al meu popor, Ca din pământ au apărut Ne mântuieşte de cel rău,
Româna naţiune. Miliardari siniştri. La fel ca la Gadara!

Există-un doctor priceput Ne vrem o ţară de creştini Ridică, Doamne-acest blestem!

Să-i oblojească rana? Şi-o afirmăm din gură, Redă-ne bucuria!
Că-l doare-aşa cum n-a durut, Dar de Cristos suntem străini, Ne-ascultă ruga, fă un semn,
Şi-l chinuie satana. La fel şi de Scriptură. TREZEŞTE ROMÂNIA!

Nu-i minciună...
Sorin Cigher, Sibiu - 1 aprilie 2020

Cea mai lungă perioadă de carantină a fost pe vremea lui

Noe. Într-o vreme însorită, liniștită, oamenii își vedeau
de rutina zilnică, fiecare cu treaba lui, dar exista o
problemă: s-au depășit limitele morale, însă pentru cei
mai mulți aceasta nu era o problemă.

Noe muncea de zor. Chiar dacă cei din jur nu înțelegeau ce face, el și-a văzut de treabă. Era preocupat cu lucruri de
durată, serioase. A primit schița proiectului direct de la Creator și s-a ținut de plan, fără să se abată de la el. Oamenii
nu știau că acea corabie, pe care Noe o construia, era, de fapt, singura salvare de care se vor putea bucura, însă au
beneficiat doar el și casa lui. După multă vreme, a venit și ziua inaugurării! Toate animalele au fost aduse la locul de
protecție. După ce au intrat și cei opt, când totul a fost în ordine, s-a închis ușa. A fost închisă de Dumnezeu, pe
dinafară. Acesta a fost momentul în care oamenii și-au dat seama că e de rău. Au venit ploile torențiale..., dar au fost
oameni care au crezut că va trece... Dar nu a trecut...

În plină nenorocire, oamenii au început să strige după ajutor și să bată în ușa corabiei care se pregătea de lansare pe
apă! Au vrut să scape..., dar nu a mai fost cine să îi scape! Și-au adus aminte de vremea de har..., dar au dat cu
piciorul în tot ce a fost bun. Nu au crezut că este chiar așa de periculos! Da, au avut o șansă, însă au ratat-o! Chiar a
fost rău pentru ei! Au pierit în necredința și ignoranța lor. Au fost nimiciți de ironia în care și-au făcut veacul. Nu au
crezut că Dumnezeu este chiar serios în mânia Lui. Au crezut că Dumnezeu nu va îngădui răul! Dumnezeu a fost bun,
le-a acordat o șansă; cine a crezut-o, a primit-o, iar cine a sfidat-o, a ratat-o!

Dumnezeu rămâne bun și drept! Ne aflăm într-o vreme asemănătoare! Salvarea noastră a fost pregătită la cruce! La
Golgota a fost înălțată crucea! Domnul Isus a fost răstignit pentru toți. A murit pentru noi! Ne-a iubit așa de mult... și
asta spune tot. Cine acceptă salvarea, într-o zi va fi ocrotit de toate nenorocirile vieții. Cine refuză, va regreta toată
veșnicia. Vor fi regrete târzii! Va fi un „prea târziu!”.

Așadar, câtă vreme stai în casă, meditează la ușa deschisă. Încă poți fi salvat și protejat pentru totdeauna! Nu lua în
glumă lucrurile serioase, așa cum au făcut-o contemporanii lui Noe!
Fii înțelept și intră în corabie! Vei fi salvat și asta contează până la urmă!

21
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
THE LITTLE
The little boy put on his clothes for
the cold and then told his father:
"Ok dad I'm ready."
His Dad, the pastor, said: "Ready for
what?"
"Dad, it's time to go outside and
distribute our flyers."
Dad replied: "Son, it's very cold
outside and it's drizzling."
The child looked surprised at his
father and said: "But dad, people
need to know about God even on
rainy days."
Dad replied, "Son, I'm not going
outside in this weather."
With despair, the child said: "Dad,
can I go alone? Please!"
His father waited for a moment and
then said: "Son, you can go. Here are
the flyers, be careful." "Thank you
dad!"
And with this, the son went out into
the rain. The 11-Year-old walked all the streets of the
village, handing out the flyers to the people he saw.
After 2 hours walking in the rain and in the cold and
with his last flyer in his hand, he stopped in a corner
to see if he saw someone to give the flyer too, but the
streets were totally deserted. Then he turned to the
first house he saw, walked to the front door, touched
the bell several times and waited, but no one came
out.
Finally the boy turned to leave, but something
stopped him. The child turned back to the door and
began to touch the bell and pound the door strongly
with his knuckles. He kept waiting. Finally the door
was opened gently.
An old lady came out with a very sad look and gently
asked:
"What can I do for you, son?” With radiant eyes and a
bright smile the child said:
"Lady, I'm sorry if I upset you, but I just want to tell
you that God really loves you and that I came to give
you my last flyer, which talks about God and His great
love.” The boy then gave her the flyer.
She just said, "Thank you, son, God bless you!"
Well, next Sunday morning, the pastor was in the
pulpit and when the service began he asked:
"Someone has a testimony or something they want to
share?"
Gently, in the back row of the church, an older lady
stood up. When she started talking, a radiant and
glorious look sprouted from her eyes:
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
"Nobody in this church knows me. I
have never been here, even last
Sunday I was not Christian.
My husband died a while ago leaving
me totally alone in this world.
Last Sunday was a particularly cold
and rainy day, and it was also in my
heart; that on that day I came to the
end of the road, since I had no hope
and didn't want to live anymore. Then
I took a chair and a rope and went up
to the attic of my house. I tied and one
end of the rope to the rafters of the
roof; then I climbed onto the chair and
put the other end of the rope around
my neck. I then stood on the chair, so
alone and heartbroken, I was about to
throw myself off the chair, when
suddenly I heard the loud sound of the
door being knocked. So I thought: ‘I'll
wait for a minute and whoever it is
will go’. I waited and waited, but the door knocking
was getting louder and louder every time. It got so
loud that I couldn't ignore it anymore. So, I wondered,
who could it be? No one ever comes close to my door
or come to visit me!
I released the rope from my neck and went to the
door, while the bell was still ringing and the door was
still being knocked on. When I opened the door, I
couldn't believe what my eyes saw, in front of my
door was the most radiant and angelic child I've ever
seen. He's smile, ohhh, I can never describe it! The
words that came out of his mouth made my heart,
dead so long ago, come back to life, when he said with
the VOICE OF CHERUB: ‘Lady, I just want to tell you
that God really loves you’. When the little angel
disappeared between the cold and the rain, I closed
my door and read every word of the flyer. Then I went
to the attic to remove the rope. I didn't need it
anymore. As you see. Now I am a happy daughter of
the King. As the direction of the boy, when he left,
was to this church, I came personally say thank you to
that little angel of God who came just in time and, in
fact, to rescue my life from an eternity in hell, and
replaced it with an eternity in God's presence. "
Everyone cried in the church. The Pastor came down
from the pulpit to the first bench of the front, where
the little angel was sitting; he took his son in his arms
and cried uncontrollably.
Rae O'shea/Facebook 22
 nevoie și în timpul iernii. Obținerea Vitaminei D depinde de sezonul, locația,
tipul de piele și suprafața de piele expusă.
Deoarece lumea este din ce în ce mai mult bazată pe tehnologie și cei mai mulți
dintre noi lucrăm în interior, expunerea la soare este redusă.

CUM OBȚINEM MAI MULTĂ VITAMINA D?

Tamara Vasilciuc
Biserica Tabor, Melbourne
În Australia, în special, deficiența
de vitamina D este frecventă la
peste 30% dintre adulți, ceea ce
poate duce la:
dureri osoase și articulare, risc
crescut de căderi și fracturi la
persoanele în vârstă, rezultă
rahitism (când este grav), și are
impact asupra copiilor nenăscuți
la mamele care au deficiență de
vitamina D.
Punctul de plecare este pur și simplu petrecând ceva timp la soare.
Ați putea spune: „ce se întâmplă cu expunerea la soare și cancerul de piele?”.
Atunci trebuie să punem și întrebarea: „Ce zici de expunerea minimă la soare și
cancerul de piele?”. Da, există studii pentru ambele întrebări, deci ce ar trebui
să facem?
Este simplu: Există mijloace de protecție (umbrele), îmbrăcăminte specială, în
așa fel încât să ne putem feri de dogoarea soarelui.
Cel mai simplu mod de a obține Vitamina D de la soare este să avem 20 de
minute pe zi expunere directă, în jurul prânzului. (3)
În ceea ce privește suplimentele, este de preferat vitamina D3 deoarece corpul
o produce în mod natural atunci când este expus la lumina soarelui.
Cea mai bună combinație este D3 și K2, care direcționează calciul către zonele
din corpul nostru unde este necesar, cum ar fi oasele și dinții și îl ține departe
de zonele în care nu ar trebui să fie: țesuturile moi și artere. (4)
Cantitatea zilnică recomandată de vitamina D este:
- 400 de unități internaționale (UI) pentru copii până la 12 luni
- 600 UI pentru vârste cuprinse între 1 și 70 de ani și
- 800 UI pentru persoanele de peste 70 de ani.

În America, numărul de COVID-19 ȘI VITAMINA D

adolescenți cu deficiență de
vitamina D este de 75%! (1)
Fără vitamina D, numai 10-15%
din aportul nostru de calciu este
absorbit. Pentru a vă oferi o cifră,
Vitamina D îmbunătățește
absorbția calciului cu 30-40%. (2)
Majoritatea dintre noi obținem
Vitamina D prin expunerea la
soare. Ea este produsă atunci
când pielea noastră este expusă la
lumina ultravioletă B (UVB) de la
soare. Cantitatea de expunere de
care avem nevoie este relativ
redusă, dar uniformă, deci avem
Sistemul nostru imunitar este responsabil pentru protejarea corpului împotriva
bolilor, iar vitamina D ajută celulele din sistemul nostru imunitar, astfel încât să
își poată face treaba mai eficient. (5)
În anul 2017, cercetările au concluzionat că suplimentarea cu vitamina D este
indicată și că protejează împotriva unor infecții ale aparatului respirator. (6)
În cazul gripei, Vitamina D nu pare să aibă un efect direct asupra virusului în
sine, dar totuși întărește funcția imună, ceea ce permite corpului nostru să lupte
cu virusul mai eficient, ceea ce face Vitamina D utilă împotriva infecției cu
SARS-CoV-2. (7)
Nu există o regulă generală care se potrivește tuturor și suplimentarea trebuie
luată în considerare în urma unei analize a sângelui. Dar nu trebuie să te bazezi
doar pe această suplimentare cu vitamina D. Dumnezeu a pus soarele pe cer,
ieși la soare în fiecare zi și ai să te simți mult mai bine.

REFERINȚE:
(1) https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/fullarticle/414878
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3356951/
(3) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18348449/
(4) https://www.mercola.com/article/vitamin-d-resources.htm
(5) https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1471489210000378
(6) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5310969/?report=classic
(7) https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2020/04/07/coronavirus-treatment.aspx

23
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020
Suntem
Suntem pădurea cea bătută
De vânturile aspre, reci,
Ce-și crește azi, înviorată,
Mlădițele lângă poteci.

Suntem ca apa din adâncuri

Ce-a tăinuit ca un mormânt
Și-ar vrea un val măcar să spună
Din tot ce știe, din cuvânt.

Suntem ca norul plin de lacrimi

Ce, călător, a plâns mereu,
Și-ar vrea acum să strălucească
Frumos, pe cer, un curcubeu.
Suntem ca cerul fără stele
Ce-și strânge pânzele de nori,
Să poată răsări în pace
Luceferii strălucitori.
Suntem ca stâncile din munte
Ce-ar vrea să prindă alt ecou;
Nu lanțuri, bocete și plânset
Ci al speranței cântec nou.
Suntem ca apa-nvolburată
Oprită-n drum de stăvilar
Ce-așteaptă pietrele să cadă,
Să curgă-n șopot vesel iar.
Suntem un clopot vechi de țară
Ce triste liturghii vestea,
Și sărbătoarea bucuriei
O cântă azi din stea în stea.
Ce-am fost cândva, și azi ce suntem?
O, Doamne, numai Tu o știi!
Doar Tu, cu mâna Ta de tată,
Ne-ai ocrotit prin vijelii.
Ce suntem azi, când după noapte
Răsari, iubitule Isus
Și când ne-arăți, din Cer, primejdii,
La ce limanuri ne-ai adus?
Când ne cobori privirea-n vale
Pe drumul greu ce l-am suit,
Și-apoi ne-arăți, pe înălțime,
Cărarea ce ne-ai pregătit.

Am vrea, ca stropul mic de rouă,

Oglindă soarelui să fim,
În viață, doar pe Tine, Doamne,
Și Numele să Ți-l vestim.

Că tot ce-avem și tot ce suntem,

Ești numai Tu, Isuse bun.
Și-Ți mulțumim în orice clipă
Cât n-am cuvinte azi să spun!
24
Speranța - Melbourne - Australia. Iunie 2020