Martie 2019

Anul 6, Nr. 60

Biserica Maranata
Festivitatea de inaugurare

Interviu
cu păstorul Viorel Candreanu

DUCEȚI-VĂ ÎN TOATĂ LUMEA ȘI PROPOVĂDUIȚI EVANGHELIA

Investiție în închinare
Păstor Viorel Iuga

Traian Dorz
Mărturie

CU
1
DUMNEZEU, CU OAMENII LUI DUMNEZEU, PENTRU OAMENI!
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
 SPERANȚA - REVISTĂ EDITATĂ DE BISERICILE BAPTISTE DIN AUSTRALIA

Echipa de consilieri spirituali PITT POPOVICI

Gelu Bondor, Biserica Adelaide
Dorel Brândaș, Biserica Harul
Ioan Bușan, Biserica Perth
„Cum m-a trimis pe mine Tatăl, așa
Teofil Ciortuz, Prima Biserică Baptistă Română
vă trimit și Eu pe voi”.
Daniel Cârpean, Biserica Harul
Marin Cucuian, Biserica Maranata
Câți ați fost gata ca în săptămâna
Traian Secară, Biserica Maranata trecută să-L mărturisiți pe Domnul? „Cine, eu? Să mărturisească
Cornel Ghiță, Biserica Maranata fratele păstor Daniel, că doar pentru asta este plătit!”. O, nu.
Daniel P. Nicolici, Biserica Speranța Fratele Daniel este ca antrenorul la fotbal. Îi învață pe cei care
joacă, niciodată nu intră el pe teren să joace. O, Doamne, cum ar
Echipa editorială trebui să fie ascultarea noastră!? Sunt unii frați și unele surori
Constantin Oprănescu, Ioan Ciobotă – Radio Vocea care știu că Domnul le-a spus și lor: „Duceți-vă în toată lumea și
Evangheliei Timișoara, Aneta Oprănescu. predicați Evanghelia!”, și până astăzi n-au predicat nimănui.
Consultant tehnic, expediere email și facebook: Mâine, poimâine or ajunge în sicriu, vor ajunge în fața Domnului,
Adrian Buzgău. Telefon: 0433766376 vor dori răsplată, dar pentru ce?

Pentru detalii, corespondenții
Adrian Buzgău, Biserica Maranata 0433766376
Aurel Coța, Biserica Philadelphia 0419925990
Gheorghe Bedreag, Biserica Maranata 0490345608
Daniela Hălmăjan, Biserica Speranța 0405574219
Iacob Cerbu, Prima Biserică Baptistă 0425295401
Leon Curelușa, Biserica Betania 0414333225
Lidia Crișan, Biserica Perth 08 93494561
Viorel Sabou, Biserica Adelaide 08 83878393
Sarah Văran, Biserica Harul 0401754759
Costul unui abonament pe un an este de $40.00 +
cheltuieli de transport.
CONT: Romanian Speranta Association Inc.
National Australia Bank
BSB - 083214
CONT Nr. – 879530941
Adresa Redacției: 35 Reid Street, Brown Hill, 3350 Vic;
Ph. 0423659724, email: sperantaaus@gmail.com
Pe câți ai întors la Domnul? Nu știu dacă în sufletul vostru se
petrece pocăința de păcatul acesta al neascultării. Noi avem în
cărțile vechi o cântare:
„Mă iartă Doamne, că eu merit osânda pentru al meu păcat, Mă
iartă milostive Tată, că foarte mult Te-am supărat”.
Nu știu câți mai zic „Doamne iartă-mă, de acum vreau să Te
ascult”. Nu știți cântarea: „Am dat oare ce am mai bun lui Isus?”.
Noi toți suntem sub nivelul cerințelor Lui. Am dat oare tot? N-am
dat tot...
Eu am trăit 25 de ani în California. N-am făcut tot ce trebuia
făcut. Am încercat, m-am străduit, dar n-am făcut totul.
Cântarea spune:
„O, Doamne, n-am avut milă de alții,
I-am lăsat să moară-n drum,
căci am trecut înainte pe alături,
Și mă-nfior de-al meu păcat acum.
Pe nimeni n-am întors la Calea Dreaptă,
Pe nimeni din păcat n-am liberat.
Da, știu că n-am dat ce am mai bun lui Isus.
Ah, mă doare că eu singur m-am înșelat”.

Stimați cititori ai revistei Speranța (din Melbourne), Câți oare își dau seama de autoînșelarea aceasta? Veniți
Stimați cititori ai revistei Speranța (din Melbourne), duminică de duminică la Biserică, ascultați Cuvântul Domnului și
vă invităm să ascultați postul de radio creștin în
vă invităm
limba să ascultați
română, postulde
pe lungimea deundă
radio 97.1
creștin
FM.în plecați cum ați venit. Mulți sunt chemați, dar există un final când
limba română pe lungimea de undă 97.1 FM. se petrece alegerea. Întreabă-te, ești tu printre cei aleși la
dreapta, sau vei fi trecut la stânga? Un frate îmi spunea odată,
Păstorul Corneliu Tuchlei transmite în fiecare marți
Păstorul Corneliu după ce a citit pilda celor zece fecioare: „Noi am alunecat prea
seara, între oreleTuchlei
7:00 - transmite
8:00, mesajeîn fiecare marți
și cântări mult spre raționalism, căutăm să le rezolvăm pe toate cu capul și
seara, între orele 7:00 - 8:00, mesaje și cântări
creștine, interviuri și diverse știri din Bisericile lipsește dragostea din inimă”. Biserica din Efes era bine
creștine, interviuri și diferite știri din Bisericile
românești. organizată (Apocalipsa 2:2-5) avea multe fapte bune, însă și-a
românești. părăsit dragostea dintâi. Nu cumva și tu ești unul dintre aceștia?
Audiție plăcută!
Audiție plăcută! Adu-ți aminte cum ai fost la începutul pocăinței tale, când te-ai
cutremurat de orice ispită a vrășmașului, de orice păcat. Astăzi
privim la televizor tot felul de păcate și râdem cu ei. Ne dăm
seama oare de starea noastră? Duhul Domnului să vă convingă
de starea voastră...

„Îmi iartă greul meu păcat, îmi iartă, Doamne...”.

E mai bine pocăință decât împietrire. Domnul să aibă milă de
fiecare dintre voi, și de mine. Amin!
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 2
 În balon...
D upă cum știm cu toții, majoritatea dintre tinerii creștini
s-au născut într-un iluzoriu balon creștin. Eu vin din
acest balon creștin, majoritatea dintre noi trăim în acest
balon iluzoriu. Totul în viața noastră este foarte stabil, totul
pare să fie bun, noi suntem protejați de multe pericole. Îmi
amintesc că în tinerețea mea nu am văzut niciun om
folosind droguri. Odată, mergând prin Dandenong, am
văzut un om vomitând, am crezut că este bolnav și am vrut
să-l duc la spital, dar, cumva, am realizat că era drogat . M-
am ascuns din nou în balonul meu și asta facem aproape
toți.
Dar cu cât înaintăm în vârstă, realizăm că este viață și în
afara balonului nostru, și este o viață total diferită de cea
dinăuntru. Este o viață instabilă, o viață plină de durere. De
fapt, cred că este naiv, imatur să gândim că cerul nostru o
să fie întotdeauna senin, mereu pajiști pline de rouă, că nu
va fi durere în viață sau coșmaruri de noapte. Nu este
înțelept să gândești așa. În dimineața asta șase tineri au fost
botezați în această Biserică. Ar fi o copilărie, o naivitate fără
suport biblic, dacă ei ar gândi că dragostea dintâi, pe care
au experimentat-o azi, va continua pentru tot restul vieții
lor, că nu vor avea momente de îndoială, că nu vor veni
momente de slăbiciune când dorința lor de a-L satisface pe
Dumnezeu se va diminua pe această cărare a vieții, sau
apropierea de Dumnezeu va avea aceeași intensitate
întotdeauna. E o copilărie să gândești așa. Biblia nu descrie
viața în felul acesta.
Aș vrea, cu mare grijă, să te fac să privești dincolo de pereții
balonului tău iluzoriu și să vezi că viața este mult mai
complicată. Psalmii vorbesc despre viață într-un fel diferit
decât cel obișnuit. Iată câteva exemple: „Sunt gârbovit,
peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare”
(Psalm 38:6); „Nu mai pot gemând! În fiecare noapte îmi
stropesc așternutul, și-mi scald patul în lacrimi” (Psalm 6:6).
Acești psalmi, și mulți alții, descriu viața, descriu realitatea,
ne descriu pe noi.
Ceea ce vreau eu este să privim cu toții la această realitate.
Este durere, regret, sunt remușcări în viață. Dacă acesta
este adevărul, cum putem să izbutim prin toate aceste
încercări ale vieții? Dacă este adevărat că acești tineri care
au fost botezați azi vor trece prin zile întunecate și vor
experimenta aceste stări descrise în psalmi, ce este de
făcut? Astăzi am primit un telefon de la un prieten pe care-l
cunoaștem toți și ne rugăm pentru el. Acest prieten, în
vârstă de 35 de ani, are o tumoare la cap... Asta este viața...
Să ne concentrăm atenția la psalmul 73, care se ocupă de
acest subiect. Este psalmul lui Asaf, care are ceva probleme,
și anume, el vede că cei răi au parte de prosperitate, iar el
nu, cu toate că a trăit o viață de evlavie. Ba mai mult, în
fiecare zi este lovit, și în toate diminețile este pedepsit. Asaf
este descurajat, dezamăgit. Aceste stări ne apasă și pe noi
toți în diferite timpuri și situații. Pentru mine, Asaf
reprezintă realitatea zilelor noastre. Lupta noastră în viață
nu este în primul rând împotriva păcatului, ci este împotriva
3 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
descurajării, împotriva necredinței, împotriva emoțiilor și
simțurilor noastre. Să vedem cum se luptă Asaf, cum
rămâne pozitiv, cum rămâne în picioare în ciuda acestor
încercări care vin peste el. În versetul 23 Asaf spune: „Însă
eu întotdeauna sunt cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna
dreaptă”, iar în versetul 24: „mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă”. Primul gând al lui Asaf este de
a-și muta atenția de la situația și simțurile lui, la Adevăr. Și
Adevărul este că Dumnezeu este mereu cu el, chiar îl ține
de mână. Creatorul Universului este cu tine, te ține de
mână, te conduce și dorește să te primească în gloria Lui. Și
toate acestea în timpul când Asaf era „prost și fără
judecată, era ca un dobitoc înaintea Domnului” (v. 22), când
era cu inima zdrobită, dezamăgit și în depresie. Dar
Dumnezeu este lângă cel cu inima zdrobită, cu duhul
mâhnit, în aceste situații El se apropie. Dar oare care ar fi
avantajul lui Dumnezeu în cazul când este de partea celui
zdrobit? Cu toți avem prieteni cu gânduri negative, totul în
jurul lor este întunecat, mizerabil. Nimănui nu-i place să fie
în compania acestor oameni. Dumnezeu este interesat de
astfel de oameni și se apropie de ei, sunt valoroși înaintea
Lui, le prinde mâna și-i călăuzește. Acesta este Dumnezeul
nostru, gata să ne prindă de mână când suntem în nevoie,
când suntem în situații întunecate. Prin jertfa Domnului Isus
Cristos avem o mână care să ne ridice, care să ne
călăuzească spre viața veșnică.
Asaf a înțeles că ieșirea din această stare de descurajare
este apropierea de Dumnezeu. „Cât pentru mine, fericirea
mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul
Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc
toate lucrările Tale” (v.28). Suferințe, dificultăți, descurajări
și depresie sunt mijloace prin care Dumnezeu ne aduce mai
aproape de El, iar această apropiere este de neprețuit. Ce
putem face noi pentru a ne apropia de Dumnezeu? Iată ce a
făcut Domnul Isus Cristos: A petrecut mult timp pe munte,
în rugăciune. Acest timp l-a ajutat atunci când totul părea
că se prăbușește, atunci când și ucenicii l-au părăsit. Timpul
de rugăciune este important. Apropierea de Dumnezeu nu
se face doar prin venirea la Biserică duminica sau vinerea, ci
prin relația zilnică.
Australia este o țară ciudată. Este, cumva, o țară de
fantezie, un fel de Disneyland. Trăim aici fără griji,
nepăsători, totul pare să fie în ordine, fiecare face ceea ce
trebuie. Și totuși, nu aceasta este realitatea. Lumea este
întinată de păcat și acesta aduce cu sine suferința și
durerea.
Încurajarea mea pentru noi toți este: „Să înțelegem cât de
minunat este Dumnezeul nostru, care întotdeauna ne
poartă, ne ajută și ne conduce la glorie. Să avem copii care
să spună: «Tatăl meu, mama mea nu au altă dorință mai
mare decât de a fi aproape de Dumnezeu!». Să trăim în așa
fel încât această lume să poată vedea că suntem diferiți.
Dumnezeu este adăpostul nostru. Aceasta este vestea cu
care noi trebuie să mergem în toată lumea”.
A. C
FESTIVITATE DE DESCHIDERE
Biserica Baptistă Română Maranata, Melbourne
Pe data de 10 Februarie 2019, s-a inaugurat noua clădire a Bisericii Maranata, Melbourne.
După aproape trei ani de eforturi și jertfire din partea credincioșilor, clădirea este gata de a fi folosită spre slava
Domnului, ca o cetate așezată pe o stâncă. La festivitatea de inaugurare au participat peste 500 de frați, surori și
păstori de la aproape toate Bisericile române baptiste și penticostale, precum și invitați din Comunitatea Română.
De asemenea a participat și păstorul Viorel Iuga, din Arad, președintele Uniunii Baptiste din România.

Întreg serviciul în Biserică a fost coordonat de către păstorul Bisericii Maranata, Cornel Ghiță, sub călăuzirea Duhului
Sfânt. Festivitatea s-a încheiat cu o masă de dragoste.
Din lipsă de spațiu, redăm în această ediție a Revistei Speranța, succint, din mesajele pe care le-au avut doi dintre
păstorii prezenți la această sărbătoare.

„DOMNUL A FĂCUT LUCRUL ACESTA ȘI ESTE O MINUNĂȚIE ÎNAINTEA OCHILOR NOȘTRI”

Păstor Dorel Brîndaș, Biserica Baptistă Harul

Aș vrea să vă spun ceva, Biserică Maranata. Pe o rază de aproximativ 3 km2 în zona în care ne aflăm acum, locuiesc
peste 1000 de români. Locul acesta strategic, unde este așezată Biserica, vă conferă o responsabilitate foarte mare.
Aș vrea să vă reamintesc un verset din Psalmul 118:23, care spune că: „Domnul a făcut lucrul acesta și este o
minunăție înaintea ochilor noștri”. Și ceea ce se întâmplă aici eu văd o minunăție a lui Dumnezeu. Urmărind
statisticile de la Uniunea Baptistă, realizăm că numărul de membri în Biserici scade de la an la an. Am observat că
sunt atâtea clădiri frumoase, unde altădată se aduna poporul lui Dumnezeu ca să Îl laude pe Dumnezeu, și au rămas
goale, unele dintre ele s-au închis, altele au fost transformate în săli pentru afaceri, în restaurante. Când astăzi se
închid atâtea Biserici, eu văd aici o minune ca să se deschidă o Biserică nouă, Biserica Maranata.

Aș mai avea o dorință pentru Biserica Maranata și nu numai pentru ea. Biserica aceasta să calce pe urmele Bisericii
primare: să stăruiți în învățătura apostolilor, să fiți mereu în legătură frățească, în frângerea pâinii și să fiți oameni ai
rugăciunii. Doamne, binecuvântează Biserica Maranata cu aceste calități. Amin

LA ADĂPOSTUL CASEI DOMNULUI

Păstor Mircea Câmpeanu, Biserica Penticostală Tabor

Mă rog Domnului ca această Biserică, acest loc, să fie un loc unde oamenii sunt pregătiți pentru venirea
Domnului Isus Cristos. Noi atât de mult ne pregătim pentru viața aceasta, și este bine și normal să facem așa,
dar venind în locuri ca acesta, venim ca să ne pregătim sufletele pentru veșnicie, pentru întâlnirea cu Domnul Isus
Cristos. De aceea binecuvântarea Domnului să fie peste tot poporul din locul acesta. Cuvântul vestit în locul acesta
să fie plin de putere, necompromis, adevărat, care să proclame bunătatea și dragostea lui Dumnezeu, un cuvânt care
să ducă făclia personală prin care păcătoșii se întorc, familii se întorc și-L laudă pe Dumnezeu.
Ne uităm afară și vedem atâta necredință, atâta nenorocire, atâta violență, iar tu să
știi că îți este familia adunată la adăpostul Casei Domnului, copiii sunt la adăpost, cu
toții suntem adunați aici și împreună ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. Cei ce stau
în Casa lui Dumnezeu, cei care caută prezența lui Dumnezeu, rămân în Casa
Domnului și sunt o bucurie înaintea Domnului.

Foto: Vass Porumb

Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 4
 Foto: Vass Porumb

La ceremonia de inaugurare a noii clădiri a Bisericii Maranata au participat mai mulți păstori ai Bisericilor din Australia;
alături de aceștia fiind păstorul Viorel Iuga din Arad, președintele Uniunii Baptiste din România.
Redăm secvențe din mesajul fratelui păstor Viorel Iuga, ținut cu această ocazie:

Venind în locul acesta de câteva zile, am auzit cât de mult au contribuit frații și surorile, comunitatea românească, la
ridicarea acestui loc frumos. Mi-am dat seama că astăzi ați face o mare greșeală dacă vă întrerupeți contribuția de până
acum. Îndemnul meu scurt și clar este să continuați să contribuiți, nu întrerupeți ce ați făcut până acum.

Nu o să vă spun să contribuiți la curățenie că aveți aspiratoare bune, nici la buget, dar o să vă spun să contribuiți la...
procent! Poate o să vă surprindă, dar eu mi-aș dori ca locul acesta frumos, cu atâtea spații și atâtea anexe,
să-l folosiți cât mai puțin. Câte ore pe săptămână folosiți locul acesta? După programul Bisericii, trei ore duminică
dimineața, două seara, una vineri seara, ceva program și cu copii, sunt cam zece ore pe săptămână. Nu vă supărați, cine
face o clădire pentru ca să o folosească zece ore pe săptămână?! Dar, dacă ceea ce fac în locul acesta mă ajută afară să
fiu ceea ce trebuie, atunci merită. Eu mă rog lui Dumnezeu să folosiți locul acesta cât mai puțin.

Oricât de multe servicii ați avea, trebuie să ajungeți la concluzia că nu aici faceți cel mai mult pentru Domnul. Și să vă
spun pentru ce vorbesc așa. Se pare că cea mai multă vreme o petrecem la serviciu. Acolo nu ne închinăm lui
Dumnezeu? Prin trăirea noastră, prin corectitudinea noastră, prin hărnicia noastră ne închinăm lui Dumnezeu? Eu aș
dori ca la locul vostru de muncă să se uite oamenii toți din jur și să se întrebe: „Cei cu ăsta? Ce-i cu asta? Ia uite câtă
hărnicie, câtă atenție, câtă responsabilitate...”. Și într-o zi să fie așa de curioși încât să-ți pună astfel de întrebări. Iar tu
să răspunzi: „Eu lucrez aici de dragul lui Dumnezeu, eu sunt aici într-un câmp de misiune, trăiesc în prezența Domnului și
aștept într-o zi răsplată de la Dumnezeu”. Și dacă te întreabă : „Unde ai învățat asta?”, răspunsul va fi: „Mă duc așa,
câte un ceas, două la o Biserică, poți să vii și tu, o să-ți traducem și ție”. Oamenii vor înțelege că ceea ce se întâmplă
acolo, două ceasuri, te ajută pe tine să trăiești frumos o săptămână.

Continuare la pag. 11

5 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

 N

Pe data de 10 Februarie 2019, la Prima Biserică Baptistă Română s-a celebrat căsătoria dintre Rafael Emerich
și Daniela Lazăr. Au cerut binecuvântarea Domnului păstorul Bisericii Teofil Ciortuz și bunicii miresei, păstorii
Belciu Busuioc și Petru Lazăr. Dorim tinerei familii o viață fericită împreună cu Domnul Isus Cristos

Pe data de 17 Februarie 2019 șase tineri au mărturisit credința lor în Domnul Isus Cristos, primind botezul în
apă. Botezul a fost oficiat de păstorul Teofil Ciortuz. A condus programul de rugăciune păstorul Busuioc
Belciu, iar cuvântul a fost vestit de păstorul Viorel Iuga.

Foto, De la stânga la dreapta: Păstor Busuioc Belciu, Ruben Tripon, Emanuel Sârbu, Edy Garcia,
Păstor Teofil Ciortuz, Dennis Brancea, Samuel Brancea, Alex Bedreag, păstor Viorel Iuga.
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 6
 La revedere!
Eben Ezer
Grupul de seniori Eben Ezer de la Prima Biserică Baptistă
Română, s-a întâlnit pe data de 21 Februarie pentru un timp
de părtășie și rugăciune. Această întâlnire s-a încheiat cu un
prânz la restaurantul Manhattan.

Ne-am luat rămas bun de la păstorul Petru Lazăr și soția sa

Ionica, înainte de întoarcerea lor în România după vizita
făcută Bisericilor din Australia.
Păstor Teofil Ciortuz

Dumnezeu a spus „Nu!”

Claudia Minden Welsz
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia mândria,
și Dumnezeu a spus „Nu’’.
A spus că el nu trebuie să o ia
ci eu trebuie să renunț la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi vindece copilul

handicapat,
Și Dumnezeu a zis „NU”.
Familia Brancea, de la Prima Biserică Baptistă,
A spus că spiritul lui este sănătos,
aduce închinare și mulțumire Domnului; încă
iar trupul e doar temporar.
două nume din această familie au fost scrise în
Cartea Vieții.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă facă mai răbdător,
și Dumnezeu a spus „NU”. „E sărbătoare, e-o zi măreață,
A spus că răbdarea se capătă prin suferință Mulți dintre noi sunt cu lacrimi pe față,
nu se primește, se dobândește. Îmbrăcați în haine albe de iubire
Încheind un legământ cu Tine”.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire,
și Dumnezeu a spus „NU”.
A spus că El dă binecuvântări, Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea
fericirea depinde de mine. Nicolae Moldoveanu

I-am cerut lui Dumnezeu să mă cruțe de durere, Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea,
și Dumnezeu a spus „NU”. Un joc de cristale e trecerea mea.
A spus: „Suferința te îndepărtează de grijile lumești Se scutură clipa din timpul deplin,
și te aduce mai aproape de Mine.” Surâde şi cade, şi altele vin.

I-am cerut lui Dumnezeu să facă să cresc spiritual, Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
și Dumnezeu a spus „NU”. Ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
A spus că trebuie să cresc singur, Ţărâna rămâne şi uită de el
dar El mă va curăța pentru ca să pot aduce roade. Şi alt fir se-nalţă şi cade la fel.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalți Eu nu sunt mai mult ca o rază-n abis,
așa cum mă iubește El pe mine, Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
și Dumnezeu a spus: Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu,
„Ah, în sfârșit ai înțeles.” Pe fruntea mea, însă, e scris: Dumnezeu!

7 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

 Interviu
CU PĂSTORUL EVANGHELIST VIOREL CANDREANU
P ăstorul Viorel Candreanu a avut bunăvoința de a
acorda un interviu pentru cititorii revistei
Speranța. Interviul i-a fost luat în Parcul Botanic din
Ballarat, Victoria, pe malul lacului Wendouree, cu
ocazia unei părtășii frățești.
Întrebare: Frate păstor, vă rugăm să ne spuneți câte
ceva despre dumneavoastră, au trecut mai bine de 20
de ani de când v-am întâlnit și v-am ascultat prima
oară, la Perth, Australia de Vest. Știam că aveți mai
multe fete...
Răspuns: Avem șase fete ale noastre și încă două care
au crescut în familia noastră. Una dintre aceste două
s-a căsătorit în America, cealaltă este căsătorită în
Ipotești. Din șase fete patru sunt căsătorite. Celelalte
două sunt în Ipotești. Cea mai mare a stat 10 ani la
Paris, dar, după ce a început problema cu
Barnevernet, și-a luat copiii și s-a întors acasă, la
Ipotești. Copiii merg la școală aici și ne bucurăm cu
toții de ei.
Întrebare: Noi, cei din Australia, vă cunoaștem de
peste 25 de ani. Știm că sunteți implicat în
evanghelizare. Cum vă împărțiți timpul între familie,
Biserica locală și călătoriile misionare?
Răspuns: Am fost păstor în Biserica din Ipotești 34 de
ani. Ne-am adus un păstor nou, un tânăr din Chișinău,
din Basarabia, care a făcut școala la Emanuel, la
Oradea. S-a căsătorit cu o fată din Botoșani și a slujit la
noi doi ani de zile după care l-am ordinat păstor. Frații
l-au ajutat să-și construiască o casă în Ipotești, are
deja o fetiță. Am lăsat toată greutatea pe umerii lui
pentru ca eu să pot călători mai mult, să pot face
lucrarea aceasta de evanghelist. Călătoresc acolo unde
sunt invitat. Mai des merg în Moldova, în Basarabia,
am ținut conferințe cu tineretul, cu frații. Călătoresc în
toate țările Europei, dar și la Suceava, la Iași, la
București, oriunde sunt solicitat să duc Evanghelia.
Întrebare: În urma călătoriilor în Moldova, Basarabia,
care este părerea dumneavoastră despre Bisericile de
acolo in comparație cu cele din România?
Răspuns: Am o bucurie deosebită când merg în
Moldova în misiune pentru că moldovenii mi se par
mai evlavioși decât ai noștri, probabil și datorită
faptului că din punct de vedere economic, material,
sunt mai puțin dotați decât la noi. Îi văd mult mai
doritori de ascultarea Cuvântului, de a se întoarce la
Dumnezeu. În momentul când particip la
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
evanghelizări, dacă la noi poate fi o ridicare de mână,
aici îi văd pe moldoveni cum vin în fața Bisericii,
îngenunchează, se roagă împreună cu păstorii.
Hotărârile lor sunt mai statornice, mai serioase și cei
mai mulți dintre ei ajung la botez. Bisericile din
Moldova sunt mai calde, poate și datorită faptului că
au mare nevoie de lucrători, de slujitori. Când ajungi
între ei și vezi roadele, te gândești că se merită
evanghelizarea, este necesară. Probabil din această
cauză și fratele Busuioc Belciu preferă în fiecare an să
călătorească o lună în România și cel mai mult timp
să-l petreacă în Basarabia, cu frații din Moldova care a
fost Sovietică. Deci, pot să spun, într-adevăr, este o
diferență. Ceea ce era la noi prin anii 1990 - 1994,
acum vedem la ei.
Întrebare: Ați predicat în Biserici mari din Europa, cum
ar fi Bisericile din Austria unde sunt mii de credincioși
și sute de copii, sau Bisericile din Irlanda, cum vi se
pare starea acestora comparativ cu Bisericile din țară?
Răspuns: Trăiesc cu impresia, sau cu convingerea, că
în Europa Bisericile românești se întăresc din ce în ce
mai mult, parcă pentru vremurile astea Dumnezeu a
dat românilor preoția Europei. Ne-am împrăștiat în
toate țările Europei, țări care altădată au fost țări
predominant creștine, dar multe locașuri de închinare,
Catedrale mari, locașuri de Biserică s-au golit. În unele
locuri chiar cu durere constatăm că se coboară crucea
de pe asemenea clădiri și apare semiluna în locul ei;
vedem acolo totuși grupuri de români care, acolo
unde au ajuns au întemeiat Biserici. Avem sute și sute
de Biserici românești în țările Europei, unele mult mai
mari și mai puternice decât cele din țara respectivă. Îi
văd mult mai implicați, au un program bogat, luni
seara se întâlnesc cu comitetul, marți au rugăciune,
miercuri seara studiu biblic, joi program săptămânal,
vineri repetiție de cor, sâmbătă întâlnire cu familiile,
cu copiii; Bisericile acestea înseamnă mai mult decât
Biserica din România. Vin străini și-și aduc copiii în
comunitatea de români ca să-și crească copiii în frică
de Domnul și să învețe să comunice unii cu alții,
pentru că există bariera aceasta de limbă. Avem țări în
Europa unde pocăiții români sunt mai mulți decât
pocăiții autohtoni. De exemplu, în Irlanda, într-o
Catedrală care e de o frumusețe deosebită, dimineața
se întâlnesc în ea vreo treizeci de prezbiteri irlandezi
bătrâni, iar după masă se duc acolo peste șapte sute
de români, cu femei, cu copii, îmbrăcați ca oamenii
pocăiți, cu Biblia sub braț, cu copii în jurul lor; cred că
8
sunt ei înșiși o Evanghelie vizibilă pentru localnici.
Deci, am putea spune că Dumnezeu Își primește
închinarea, Își primește jertfa. Sunt măcar zece
persoane într-o Sodomă, care mai aduc închinare,
aduc jertfa care I se cuvine, și Dumnezeu, cu tot
păcatul, cu toată întunecimea spirituală care se
accentuează în țările Europei, totuși, mai
binecuvântează Europa, și credem noi că datorită
acestor grupuri de credincioși. Deci putem spune că,
într-adevăr, Dumnezeu Își face lucrarea cu frații noștri,
cu surorile noastre, cu copiii noștri.
Sunt și probleme, sunt și confruntări, este lipsă de
bătrâni, este nevoie de lucrători. Din ce în ce mai mult
se ridică lucrători din Biserici, se fac studii de
pregătire, de echipare a slujitorilor prin
corespondență, prin învățători biblici care călătoresc și
fac întâlniri cu programe de studiu, susțin examene și
în felul acesta se echipează slujitorii, iar lucrarea
devine tot mai puternică, tot mai temeinică. Credem
că noul val, copiii care cresc acolo, fac școala și învață
limba țării respective, vor deveni Biserica de mâine
care va putea să influențeze, dacă Dumnezeu ne mai
lasă pe pământ, și pe localnici. În felul acesta putem fi
un nou model de evanghelizare a Europei.
Întrebare: Privind la conjunctura politică și
economică, se pare că persecuția creștinilor a ajuns la
culme în țările arabe, dar și în țările europene. Este un
întuneric spiritual care îngrădește libertatea creștinilor
de a propovădui Evanghelia, chiar afectează viața
celor care duc o viață sfântă. Ați întâlnit această formă
de persecuție diavolească în călătoriile
dumneavoastră?
Răspuns: Deocamdată se face mare caz pe teme de
libertatea de exprimare. Europa totuși vrea să pozeze
a fi liberă democratic, totuși, de la o zi la alta, se
observă că legile sunt tot mai demonice, tot mai
antibiblice, antimorale, tot mai anticreștine. Este
interesant să vezi că terorismul islamic înfricoșează
într-un fel autoritățile din țările Europei și față de
Islam țările Europei au un sistem diferit pe măsura
situațiilor. Atunci când este vorba de creștini, pentru
că sunt mai docili, mai supuși, mai pașnici, legile care
se votează restricționează drepturile creștinilor și
posibilitățile lor de a face misiune, evanghelizare, de a
face lucrarea Domnului. Legile care se votează sunt
introduse de oameni tot mai stricați din punct de
vedere moral și spiritual. Toate legile acestea ne arată
că ne îndreptăm către un viitor cu o puternică
persecuție pentru credincioși. În unele cazuri, când
sunt expuse păcate ale societății actuale, slujitorii
Evangheliei trebuie să plătească, să fie amendați,
închiși pentru ceea ce cred și predică. Acesta este
9 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
prețul pe care trebuie să-l plătim dacă Dumnezeu va
îngădui.
Întrebare: Aveți un cuvânt de încurajare pentru
cititorii revistei Speranța?
Răspuns: Cred că pot într-adevăr și așa este normal,
să aduc un mesaj de încurajare din partea Domnului,
dar aș vrea să aduc și un mesaj de responsabilizare.
Trăiți în niște locuri binecuvântate de Dumnezeu, vă
bucurați de condiții pe care alții nu le au. Le-ați dorit,
Dumnezeu v-a ajutat să ajungeți la ele, dar
binecuvântările acestea merg mână în mână cu
responsabilitatea pe care o aveți de a-I sluji lui
Dumnezeu așa cum se cuvine. Dacă propășiți din
punct de vedere material, se cuvine să propășiți și din
punct de vedere spiritual. Scriptura spune: „Așa cum
sporește sufletul tău, așa să sporească și sănătatea
ta”. Cred că Dumnezeu le asociază împreună
binecuvântarea cu responsabilizarea, așa că eu am
îndemn să vă spun: Luptați-vă din toată inima pentru
adevărul complet, desăvârșit al Scripturii, luptați-vă
pentru drepturile pe care deocamdată le aveți,
păstrați-le și vegheați ca să nu vină unii care să
atenteze la drepturile pe care le aveți. Rugați-vă ca
Dumnezeu să mai lase deschisă o ușă pentru Cuvânt și
evanghelizare, posibilități de slujire, de lucrare în
aceste vremuri. Să nu uităm, oricare va fi până la urmă
considerația lor, legile lor, intenția lor de a opri Calea
lui Dumnezeu „Cel ce este în noi este mai puternic
decât cel ce este în lume”, și Dumnezeul nostru este
Dumnezeul care stăpânește Cerul și pământul. El este
Cel care poate să aducă biruința și El va aduce biruința
finală - dreapta Domnului câștigă biruința în orice
situație. Noi să rămânem alături de Domnul, pentru că
cine rămâne alături de Domnul va reprezenta
majoritatea și va avea garantată întotdeauna biruința.
Dumnezeu zice: „Eu știu ce gânduri am cu privire la
voi, gânduri de pace, nu de nenorocire, să vă dau un
viitor și o nădejde”. Și cuvântul acesta îl spune Ieremia
pentru Diaspora din Imperiul Babilonului, dar pentru
că este veșnic și adevărat, Cuvântul Domnului este
valabil și pentru Diaspora din vremurile noastre.
Dumnezeu, potrivit cu făgăduința, va împlini ceea ce a
promis. Amin!
Întrebare: Noi vă mulțumim foarte mult, ne-am
bucurat de câte ori ați venit în această parte a lumii și
am putut să vă vedem și să vă ascultăm. Știm că
viitorul este în mâna Domnului, totuși, mai aveți
dorința de a reveni în Australia?
Răspuns: Vreau întotdeauna să fiu acolo unde
Dumnezeu mă trimite, dorința mea este să răspund
„Da” la chemarea lui Dumnezeu.
Ce poţi să-mi dai?
Benoni Catană
Ce poţi să-mi dai, amar pământ,
mai mult decât zădărnicie?
Tot ce-mi promiţi sunt vorbe-n vânt!
Eu cred al Domnului Cuvânt
și nu renunţ la veşnicie!

Ai tu ceva să-mi dăruieşti,

mai mult decât o amăgire? Aş vrea să fug
Eu nu vreau glorii pământeşti!
Oricâte îmi făgăduieşti, Aş vrea să fug, Doamne, de Tine,
eu nu renunţ la mântuire! Departe-n zări să mă ascund,
Sunt păcătos, o ştiu prea bine,
Ce poţi să-mi dai, pământ bătrân, De-aceea pleacă de la Mine
mai mult decât deşertăciune? Şi lasă-n valuri să m-afund…
În faţa ta nu mă închin!
Eu cu Isus vreau să rămân Aş vrea să nu mă mai pândeşti,
și nu renunţ la rugăciune! La ţărmul mării să dispar,
Deşi Tu tot mă urmăreşti
Ai tu ceva ce n-ai primit? Şi nu-ncetezi să mă iubeşti
Ai tu ceva să fie-al tău? Aşa cum sunt, gol şi murdar…
De-atâtea ori m-ai amăgit,
însă de-acum, sunt hotărât: Aş vrea să-mi liniştesc fiinţa
eu nu renunţ la Dumnezeu! În locuinţa celor morţi…
Mă oboseşte necredinţa
Ce poţi să-mi dai, pământ hain Şi mă striveşte neputinţa
fără robia ta de moarte? Sub groaza astei crude sorţi.
Pentru o cupă de venin
și blestematul tău festin, Aş vrea să plec, dar nu-i niciunde
eu nu renunţ la libertate! Vreun loc să nu mă mai găseşti
Şi-n care să nu poţi pătrunde
Nici pacea ta nu mă încântă, Cu-ale iubirii Tale unde
promisă fără suferinţă… Şi inima să mi-o zdrobeşti…
Eu nu vreau pacea ta coruptă,
mai bine sufăr orice luptă Mai bine, Doamne-n faţa Ta
căci nu renunţ la biruinţă! Rămân cu toată goliciunea,
Cu toată inima cea rea,
Ce poţi să-mi dai, murdară lume, Şi-arunc în praf mândria mea,
mai mult decât o veselie Oricât şi-orice ar spune lumea.
ce ţine-un ceas, şi-apoi apune?
Pentru comoara ta de glume, De ce să fug de-a Ta privire
eu nu renunţ la curăţie! Şi-n bezna lumii să m-afund,
Când Tu mă chemi la mântuire?
Să-mi dăruieşti, tu zici că vrei, De ce-aş pieri-n nelegiuire?
plăceri şi fericiri sublime… De ce de Tine să m-ascund?
Dar eşti un hoţ în ochii mei:
cu-o mână dai, cu alta iei, Sunt prins în lanţuri de mormânt,
mai bine pleacă de la mine! Un păcătos printre ruine,
Dar nu-mi mai pasă de cum sunt,
Destul să ştiu că Tu eşti sfânt
Şi Te-ai jertfit şi pentru mine.

Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 10

 Oaspeți la Biserica Baptistă Harul, Melbourne

Îvizita făcută în Australia, a predicat la Biserica Harul. Păstorul local, fratele Dorel Brîndaș
n seara de duminică, 17 Februarie, păstorul Petru Lazăr, care în curând își va încheia

a condus programul de închinare, iar frații Nelu Albu și Ivanko Dumitrovici, au condus
programul de laudă cu care Biserica s-a prezentat înaintea Domnului. Fratele Petre Vețan
a cântat spre slava Domnului
frumoasa cântare „Eu nu sunt
mai mult decât fulgul de nea”. Petre Vețan

Păstorul Pertu Lazăr a citit din Marcu 5, despre îndrăcitul

din Gadar și a explicat în mod simplu și ușor de înțeles
care sunt ofertele lumii, ale diavolului: lanțuri, obezi care
duc la moarte, și care este oferta lui Dumnezeu: iertare,
mântuire și viață veșnică. Fratele Ovidiu Buzgău,
coordonatorul revistei Speranța, a prezentat activitatea și
realizările revistei în cei 5 ani de la apariție.
Păstorii Petru Lazăr și Dorel Brîndaș
Mulțumim lui Dumnezeu pentru această seară
binecuvântată în care am simțit prezența Duhului Sfânt și dragostea lui Dumnezeu între noi.

Investiție în închinare (continuare de la pag. 5)

Păstor Viorel Iuga

Noi mergem pe stradă, trăim între vecini, trecem prin bucurii și prin greutăți, prin spital, oare noi numai aici ne
închinăm lui Dumnezeu? De aceea aș pune întrebarea: „Unde Îl iubești tu mai mult pe Dumnezeu, unde-L
slujești mai mult, unde te închini mai mult?”. Răspunsul: „Cel mai puțin în Biserică, eu mă închin mult mai mult
în afară, la lucru, între vecini, între prieteni, între dușmani, și mă închin și în Biserică, nu lipsesc de la niciun
serviciu, dar, procentual, la Adunare mă închin cel mai puțin”. Primii creștini se rugau și în templu, dar și acasă.
Un frate din Biserică se ruga cam așa: „Îți mulțumim, Doamne, că am fost prezenți aici, că ne-m rugat, că am
cântat, iar acum... când plecăm la ale noastre....”. Eu mi-am dat seama că omul spunea adevărul. Că unii, când
plecau din Adunare, în curtea Bisericii își vedeau de... ale lor. Când îi vedeai prin oraș erau la... ale lor și
câte-odată erau departe de ...ale Domnului. Nu trebuie așa, ale Domnului sunt aici, dar și în afara Bisericii.

Depinde de noi ca procentul de închinare să fie mai mare în afara Bisericii, iar aici să ne adunăm pentru
sărbătoare, bucurie și pentru surprizele lui Dumnezeu. Să nu uitați, casa asta a fost investită pentru noi. Poate o
să spuneți: „Noi am făcut-o pentru Dumnezeu!”. Oare așa este? Chiar avea Dumnezeu nevoie de ea, de băncile
astea faine, de un sistem de sonorizare, de aer condiționat, avea nevoie de toate astea ca să Se simtă bine!?
Nu, dragii mei, deși noi i-am închinat-o lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a primit-o, adevărul este că această clădire
este pentru noi. Dar s-a plătit mult, și vă întreb, dacă investiția asta nu mă ajută să fiu mai sfânt, mai serios, nu
mă ajută să-mi iubesc soția mai mult, nu mă ajută să-mi cresc copiii mai bine, să am mai mult bun simț, să-l
respect pe fratele meu ca frate pentru care a murit Cristos, dacă investiția aceasta nu mă ajută să am inima mai
bună, să fiu mai darnic, să fiu mai asemănător cu Isus Cristos, atunci ce rost are investiția asta? Vreau să rămâi
cu gândul acesta: „Investiția aceasta a fost făcută pentru noi!”.

Să nu uităm că înainte de a investi voi o sumă de câteva milioane ca să ridicați această clădire, Cineva a făcut o
investiție mult mai mare. Dumnezeu, când S-a uitat la noi, S-a hotărât să investească pentru salvarea sufletului
meu, al nostru, al familiilor noastre, vecinilor noștri, pentru salvarea românilor și nu numai a lor, Dumnezeu S-a
hotărât să investească TOT! „Mă investesc pe mine, sunt gata să-Mi trimit Fiul, și Eu voi fi în Fiul și împreună cu
Fiul voi fi în lume și pe cruce”. Asta pentru că Dumnezeu, fără să fie obligat, a ales să ne iubească.

Este alegerea noastră. Noi putem să ne batem joc de investiția acestei case și putem să ne batem joc de
investiția lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că nu vom răspunde într-o zi înaintea lui Dumnezeu. Întrebarea
este: „Te-ai gândit tu cum vei scăpa dacă stai nepăsător față de o mântuire atât de mare și de scumpă?”.

11 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

 Întâlnire frățească la Prima Biserică Baptistă Română

In data de 4 Februarie 2019 mai mulți păstori și lucrători din Bisericile Baptiste și Penticostale din Melbourne
s-au întâlnit pentru părtășie, rugăciune, învățătură din Sfintele Scripturi și un prânz oferit de Prima Biserică
Baptistă Română din Australia.

Împreună cu noi am avut pe frații Viorel Iuga, președintele Uniunii Baptiste din România și Viorel Candreanu,
vicepreședinte cu Misiunea al aceleiași uniuni. Ne propunem să repetăm astfel de întâlniri binecuvântate.
Păstor Teofil Ciortuz

Fratele păstor Viorel Iuga a vizitat

de asemenea Biserica Baptistă
Harul.

La această părtășie frățească au

participat și alți păstori români.
Cu toții am lăudat pe Domnul și
ne-am bucurat și de o masă de
dragoste oferită de surorile
Bisericii Harul.

Îi mulțumim Domnului care ne-a

creat această posibilitate de a fi
împreună la închinare.
Corespondentă Sara Văran

Pe data de 15 ianuarie 2019, Aurel și

Lenuta Velja de la Prima Biserică Baptista
Română din Australia, au sărbătorit cea
de-a 60-a aniversare a nunții, împreuna cu
familia și prietenii apropiați.

Împreuna cu noi toți,

ei au mulțumit Domnului
pentru cei 60 de ani de căsătorie.

Ne rugăm ca Domnul să îi binecuvinteze în

continuare cu mulți ani fericiți.

Aurora Marinau
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 12
You Are Not Alone!
Dr Rachel Carling-Jenkins
My marriage fell apart a few years ago when I found out
that I was married to a man who had hidden his extensive
collection of child exploitation material (pornography)
from me. (I took this information to the Police and he
ended up serving time as a consequence).
I have found it difficult to re-engage with church since this
happened. Most of my Christian friends from that time,
unable to comprehend what had happened to my
marriage, turned away from me.
Subsequent to this, I have spent periods of time not
attending church at all. I have also spent time where I
have allowed myself to become angry that criminals like
my ex-husband seem to be more supported within the
church than I, and I have found it very hard to be
accepted (and to allow myself to be accepted).
So, on this Sunday afternoon, I am writing to anyone who
feels as I have in the past or in the present to simply let
you know that I understand. I understand and I’m sorry
you’ve been hurt by the church, I’m sorry if misguided
church goers with outwardly-perfect lives have made you
feel inadequate or small, and I’m sorry you are struggling.
In the past few months I have begun to regularly reattend
church due to the one-on-one encouragement of a friend.
I have found acceptance, friendship and inspiration for
the first time in a long time.
But if you missed church this morning because you are
still struggling which I want to stress again – I completely
understand – I wanted to write a simple and encouraging
message to you:
You are not alone. God is with you.
He loves you, He cares for you, and He understands you.
Hebrews 13:5 says, “I will never leave you nor forsake
you”. I know this to be true. Even when I was feeling lost
and alone post-marriage-breakdown, God never left me
and he never abandoned me (NB: to forsake is to
abandon). He waited for me to return to Him. He
reminded me that He was there in many ways – the
encouragement of a friend, the reminder of a Bible verse
during a discouraging day, or the smile from a stranger.
Look to Him today.
May God bless you and keep you,
13 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
Foaie creștină de
zidire sufletească
15 Iunie 1924
Redactor Dumitru Cornilescu
Ce fel de mlădiță ești?
„Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul. Pe
orice mlădiţă care este în Mine şi n-aduce rod, El o
taie, şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţeşte,
ca să aducă şi mai mult rod” (Ioan 15:1,2).
În pilda aceasta Domnul Isus se aseamănă pe Sine cu
vița, iar pe creștini cu mlădițele.
Ca întotdeauna în Scriptură sunt două feluri de
mlădițe: roditoare și neroditoare. Și tot așa, nu sunt
decât două feluri de creștini: creștini adevărați, care
sunt mlădițele roditoare și creștinii care au doar
numele de creștini și care seamănă cu mlădițele
neroditoare.
Ce fel de creștin ești tu, cititorule? Poate că la
întrebarea asta dai din umeri și te întrebi și tu: „Știu
și eu?! Nu știu!”. Ei bine, asta înseamnă că ești ca
mlădița neroditoare. Căci creștinul hotărât știe prea
bine dacă este în Cristos sau nu. El știe că a fost o
vreme în viața lui când era și el ca toată lumea, adică
se numea creștin, dar habar n-avea de Isus și de
Evanghelia Lui și viața lui nu era cârmuită de Isus.
Dar a venit o vreme când a văzut că viața fără Isus
este o viață pierdută. A înțeles că tot ce făcuse până
acum era numai păcat, căci izvora din orice, dar nu
din dragoste pentru Isus, iar plata păcatului este
moartea, adică iazul de foc din Apocalipsa.
El s-a îngrozit și a zis: „Așa nu mai merge, căci sunt
pe drumul care duce la foc”. Și s-a întors de pe
drumul acesta pe drumul unei vieți în care
stăpânește Isus. A primit iertare de la El pentru toate
păcatele lui trecute și a început o viață nouă în care
se întreabă la fiecare vorbă, la fiecare faptă sau
gând: „Îi place lui Isus?”. Și dacă înțelege că Îi place,
îl face, iar dacă nu Îi place lui Isus, nu-l face, oricât de
mult l-ar costa. Ținta lui, de acum, este să aducă și
pe alții la Isus, din dragoste pentru El.
Ai avut tu o asemenea clipă în viața ta, cititorule?
Dacă nu, să știi că ești o mlădiță neroditoare, și
soarta este: vei fi aruncat în foc. Dar dacă da, ești o
mlădiță roditoare, Domnul o curățește ca să aducă și
mai multă roadă.
Din arhiva fratelui Nelu Albu
Ecce Homo (Iată Omul)
Marcel Urs
Suntem din nou în preajma Paștelor. O perioadă de
aducere aminte și comemorare a evenimentelor care
s-au petrecut la cumpăna istoriei omenirii: moartea și
Învierea Mântuitorului Isus Cristos. El a avut parte de
o moarte cumplită, Omul Isus, Creatorul Universului și
al Pământului, Salvatorul omenirii.
Moartea prin crucificare a fost una dintre cele mai
oribile formă de tortură și condamnare a unei
persoane.
Imperiul Roman a adoptat această metodă de tortură
pentru două motive: unul pentru a pedepsi pe
răufăcătorii din imperiu, iar celălalt pentru a impune
autoritatea imperială asupra cetățenilor din teritoriile
ocupate. Scena unde se petreceau aceste execuții
oribile era, de obicei, în afara limitelor localității.
Persoana era torturată sistematic și meticulos pentru
a-i induce o cât mai mare suferință în trup, în timp ce
călăii romani aveau grijă ca persoana să nu își dea
duhul prea repede. Executorii acestor pedepse erau,
de obicei, soldați romani, instruiți anume pentru acest
act al crucificării. Erau obișnuiți cu astfel de scene. În
timp ce așteptau moartea lentă a condamnatului,
jucau jocuri de noroc și beau alcool la piciorul crucii.
Odată ce condamnatul își dădea duhul, pentru ei era
terminată treaba. Puteau să meargă înapoi la
garnizoană sau acasă. Corpul neînsuflețit al
condamnatului rămânea pe cruce, pradă păsărilor
răpitoare, muștelor și a câinilor vagabonzi. Din cauza
căldurii din zonă, corpul intra în descompunere încă
de a doua zi. După câteva zile, ce a mai rămas din
persona condamnată era doar un cadavru descompus,
cădea jos și era devorat de câini. Trupul Domnului Isus
a fost luat de pe cruce, seara, de către Iosif din
Arimatea, pentru a evita tot ce se putea întâmpla cu
trupul Domnului Isus după ce și-a dat duhul.
Pe cât a fost de grea și odioasă moartea lui Isus, pe
atât de măreață și glorioasă a fost Învierea Lui. După
ce trupul a fost adus la locul unde urma să fie
înmormântat de către Iosif, a fost îmbălsămat după
obiceiul vremii. A fost așezat în grota săpată în stâncă.
De obicei, mormântul era lăsat deschis, accesibil
pentru ca trupul persoanei decedate să mai poată fi
văzut și să se mai adauge mirodenii și soluții folosite la
îmbălsămare. Însă în cazul lui Isus, peste intrarea
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
mormântului a fost tăvălită o piatră, iar lângă ea au
fost puși soldați de strajă, care răspundeau cu viața
lor pentru obiectivul păzit. Toate acestea pentru ca să
fie siguri că trupul lui Isus nu va fi furat de către
ucenici și apoi să spună că a înviat. De înviere se
temeau marii preoți din aceea vreme! De înviere i-a
fost frică și diavolului! Însă, în ciuda tuturor piedicilor,
Isus Cristos a înviat a treia zi. A fost biruința eternă a
Creatorului asupra păcatului și, implicit, a morții.
Pentru că El a murit, noi nu mai murim. Pentru că El a
înviat, și noi vom învia. Domnul a plătit întreaga plată
a păcatului.
„A ieşit, deci, afară, purtând cununa de spini şi haina
de purpură. «Iată omul!» le-a zis Pilat” (Ioan 19:5).
Un Om care:
În chimie a transformat apa în vin.
În fizică, a ignorat Legea gravitaţiei prin faptul că s-a
înălţat la cer.
În biologie, a fost născut fără o concepţie normală.
În economie, a sfidat legile economice prin hrănirea a
5000 de oameni cu doar doi peşti şi 5 pâini.
În medicină, a vindecat orbi, şchiopi, leproşi şi alte
feluri de boli fără o singură doză de medicamente.
În istorie, este Începutul şi Sfârşitul.
În politică, El a zis că îl vor numi Minunat, Sfetnic,
Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
În religie, a zis că nimeni nu merge la Tatăl decât prin
El.
Nu a avut servitori, dar îl numeau Stăpân.
Nu a avut nicio şcoală, dar l-au numit Învăţător.
Nu a avut nici un fel de medicament, dar Îl numeau
Vindecător.
Nu a avut nicio armată, dar împăraţii lumii se temeau
de El.
Nu a câştigat niciun război, dar El a cucerit lumea.
Nu a comis nicio crimă, dar L-au executat prin
crucificare.
A fost înmormântat într-un mormânt, dar azi trăieşte.
Numele Lui este Isus, cel mai mare Om din istoria
omenirii. Cel despre care zicea Pilat: „Iată Omul”, fără
să îşi dea seama că Îl are în faţa lui pe Creatorul
Universului, al Pământului şi Creatorul nostru.
Să așteptăm Paștele cu credință.
14
M-a cucerit...
M-a cucerit când a ales Calvarul
Și S-a făcut păcat în locul meu.
Am înțeles prin El ce-nseamnă harul
Și pacea dintre om și Dumnezeu.
M-a cucerit când a căzut sub cruce
Și a ales să fie vinovat.
Prin prăbușire a putut Să-mi urce
Sufletu-mi gol din groapa de păcat.
M-a cucerit când S-a întins pe bârne
Să ispășească-n sânge viața mea;
Între tâlhari, Isus, a vrut s-atârne
Ca orice om să poată-ngenunchea.
M-a cucerit când M-a strigat pe nume
Fără să am un nume și un rost.
M-a luat de braț din mările cu spume,
Din tâlhăria inimii ce-am fost.
...
M-a cucerit și încă o mai face
În orice zi mă simt tot mai iubit.
Cărarea Lui e tot ce-n lume-mi place
Sunt doar al Lui, de-aceea-s fericit!
15 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
Statistici alarmante!
Ce înseamnă să fim creștini într-un oraș unde există câte o Biserică
la fiecare kilometru? Înseamnă un har foarte mare. Este foarte ușor
să ne obișnuim cu libertatea și influența creștină în Australia, uitând
că, de fapt, o mare parte din populația lumii nu cunoaște acest har.
Din 7.59 de miliarde de oameni care există pe fața pământului,
41.4 % sunt clasificați ca fiind încă neatinși de Evanghelie. Aceasta
înseamnă că 3.1 miliarde de oameni trăiesc în locuri unde sunt mai
puțini de 2% creștini. Trăind într-un astfel de loc, posibilitatea de a
găsi materiale creștine, un vecin creștin sau o Biserică este de 2%.
Ce este mai surprinzător este aceea că 1.79 miliarde de oameni din
cei 3.1 miliarde trăiesc în locuri unde creștinii sunt mai puțin de
0.1%. De exemplu, dacă un turc creștin, trăind în Istanbul, ar
întreba în fiecare zi pe un alt turc dacă Îl cunoaște pe Domnul Isus
Cristos ar fi nevoie de 42 de ani de a tot întreba până va găsi un alt
turc creștin. Există încă popoare care nu au Biblia tradusă în limba
lor, nu au nicio Biserică creștină și încă nu s-a dus niciun misionar
care să învețe limba lor și să trăiască printre ei ca să le vestească
Evanghelia.
Este un lucru să fii pierdut într-o pădure și totuși să ai o speranță,
știind că este o echipă de salvare care te caută. Dar este total
altceva să fii pierdut într-o pădure, dar fără nicio singură persoană
care să fie în căutare după tine. Din punct de vedere spiritual
aceasta este realitatea pentru o mare parte din populația globului.
Este foarte surprinzător, dacă nu chiar înspăimântător că trăim în
anul 2019 cu atâta tehnologie și cunoștință și totuși 41% din
populația lumii încă trăiește în locuri fără acces la evanghelie.
Într-adevăr sunt multe motive pentru care numărul acesta este atât
de mare. Pot fi restricții impuse de țările închise, sau presiune
spirituală împotriva evanghelizării, de asemenea, greutatea ca să
ajungă creștinii să intre și să locuiască în mijlocul acestor oameni.
Totuși, cea mai mare problemă rămâne aceea că, de fapt, ei mai
mulți creștini și Bisericile din care fac parte sunt nepăsători față de
misiune și evanghelizare.
Statisticile privind Biserica Mondială arată că 96.8% din venitul
Bisericii se consumă în Biserica locală, 2.9% este folosit pentru
misiune printre cei de lângă Biserică sau în țări predominant
creștine, doar 0.3% din venitul anual al Bisericii se folosește
pentru a ajunge la cei 3.1 miliarde de oameni care nu au auzit încă
Evanghelia. Apoi o altă problemă este că din 400 000 de misionari
care s-au dus în câmpul de misiune internațional, 77% slujesc în
locuri unde o mare parte din populație este deja creștină, numai
22.7% se focalizează în lucrarea lor printre cei care încă nu au
posibilitatea de a auzi Evanghelia.
Această realitate pe care o arată statisticile, pentru noi creștinii din
vest este enorm de tristă. Ne rugăm ca Domnul să dea în Bisericile
române o dorință urgentă de a ajunge cu Evanghelia Domnului Isus
cât mai repede în cele mai întunecate părți ale lumii.
Autenticitatea statisticilor se poate verifica:
https://joshuaproject.net/global/progress
http://www.thetravelingteam.org/stats/
 Sfinții lui Dumnezeu sunt oameni cu „școală”
Păstor Teofil Ciortuz

A șa este sistemul la noi, trebuie să mergem la școală. Vrând-nevrând, copilul ia în spate ghiozdănelul nou și,
luat de mână de părinții săi, o ia spre școală. Drumul școlii se va termina, în structura sa oficială, după ani
de zile, la terminarea liceului sau a studiilor universitare. Anii de școală rămân întipăriți în mintea noastră
pentru toată viața.

Sistemul de învățământ din vremurile biblice era diferit de cel din învățământul actual. Responsabilitatea învățării
fiilor era lăsată în seama părinților și în special a tatălui; fiicele erau probabil învățate de mamă. Fiii proorocilor din
vremea lui Elisei învățau despre Dumnezeu de la mentorul lor. Saul din Tars a învățat la picioarele lui Gamaliel.
Odată cu instaurarea culturii elenistice, sistemul de învățământ începe să prindă contururi moderne.
Biblia vorbește însă numai despre trei școli de a căror absolvire depinde formarea caracterului plăcut lui
Dumnezeu. Iată-le:

(1) Școala înțelepciunii: Proverbele 15:33 „Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea
slavei.” La această școală se predau două materii foarte importante: (a) frica de Domnul – evlavia, pietatea,
respectul sfânt față de Dumnezeu și cele sfinte, și (b) smerenia – atitudinea de umilință, profundă recunoaștere a
propriei nimicnicii și inadecvări în comparație cu Ființa Creatorului divin. Nu poți absolvi această școală fără să fii
nu numai un bun cunoscător, dar și un trăitor al evlaviei și umilinței. Cei ce absolvă această școală sunt înțelepți
nu în felul lumii, ci după standardele lui Dumnezeu.

(2) Școala uceniciei: Faptele apostolilor 19:9 „Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de
rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi
pe norod în şcoala unuia numit Tiran.” Numai clădirea era a cetățeanului numit Tiran; cei ce învățau în școala
uceniciei erau separați de cei împietriți, necredincioși și bârfitori ai căii Domnului. Aceștia erau ucenici dedicați,
care nu erau la școală doar duminica, ci în fiecare zi. Ucenicia se învață prin dedicare constantă, continuă.
Cursurile acestei școli au ținut doi ani, ceea ce ne indică faptul că nu este prea bine să îmbătrânești pe băncile
acestei școli, ci trebuie să o absolvi și să mergi mai departe.

(3) Școala disciplinei: Evrei 12:11 „Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare şi nu
de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.”
Credinciosul trecut prin școala disciplinei (sau a pedepsei) învață că anumite virtuți se dobândesc prin suferință.
Aceasta este școala lacrimilor, a durerii, a nevoinței trupești, a deprinderii lucrurilor bune prin acceptarea
pedepsei din partea Dumnezeului iubitor. Rezultatul absolvirii acestei școli este o neprihănire producătoare de
pace. Probabil această școală ar putea fi comparată cu o școală militară, o perioadă de mari privațiuni, dar la
sfârșitul ei poți privi înlăcrimat și bucuros medalia neprihănirii acordată de Dumnezeu.

Sfinții lui Dumnezeu sunt oameni cu școală; unii au și școlile lumii acesteia și au strălucit în studiile făcute, iar alții
sunt fără prea multă educație școlară. Unii sfinți, cu doar două clase, au fost mai înțelepți și mai sfinți decât mulți
absolvenți de universități. Într-adevăr, între noi „nu sunt mulți de neam ales”.
Dar nu există sfânt al lui Dumnezeu fără să fi trecut cu bine prin cele trei școli prezentate mai sus.

Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 16

 Mi-am zidit casa pe stâncă
Sergiu Grossu

„A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat

vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a
prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă”
(Matei7:25)

Tristeţea, poate, nu mi-o ştiţi. E gravă. și-ţi pierzi, pe totdeauna, Paradisul?

De ani de zile tot mereu zidesc.
Zidesc, în chinuri mari, un turn de slavă,
o casă pentru omul meu firesc.
Zidesc, ce-i dreptul, pe nisipuri ude,
pe-un vârf de deal cu panta nisipoasă.
Din locul tainei mele se aude
chemarea lumii vie, zgomotoasă...
Zidesc din răsputeri, zidesc într-una,
să pot să las şi eu o dâră-n urmă.
Dar vântul, ploaia, apele, furtuna
îmi prăbuşesc clădirea şi mi-o scurmă.
Zidesc. Vreau singur să zidesc. Mă latră
plăcerile şi mă atrage balta.
Dar vai, a doua zi, o piatră
nu mai găsesc, din ce-am tăiat cu dalta…
O, deznădejdea a-nceput să sape!
Când totul, totul îmi părea pierdut,
aud un glas... Isus umbla pe ape...
— Iubitul meu, mă lasă să-ţi ajut!
Zădărnicia îţi ucide Visul.
Nu simţi că-n neputinţă tu te scalzi
Ce ochi senini avea Isus şi calzi...
O, vino, Doamne! Uite, bolovanii...
Te-aşteaptă viaţa mea înfrântă.
Vreau din molozul marilor strădanii
să faci o casă trainică şi sfântă;
Să faci o casă, ca un cer curată,
având ferestrele deschise larg spre soare,
Din jertfa Ta, o casă îmi ridică
pe stânca dragostei, ce-n veci nu moare.
Degeaba, vântule, îmi tulbură odaia
suflarea ta năprasnică şi rece!
Degeaba fantomele, ceaţa şi ploaia
Se luptă şi vor să mă-nece!
Degeaba, o, moarte, îţi fâlfâi aripa,
pierzi vremea degeaba, Satan, lângă uşă!
Iubirea învinge şi veacul şi clipa
și-aprinde luceferi din stinsa cenuşă.
Nu mi-e teamă de voi, duhuri rele, furtunilor!
Nu mi-e teamă de tine, noapte adâncă!
Eu trăiesc minunea minunilor:
mi-am zidit casa pe stâncă...

Copiii eternității
D a nie l B râ nze i

Un creștin este un om care trăiește la intersecția dintre două lumi, el fiind, în același timp,
un om muritor și unul care are viața veșnică. Paradoxul acesta este o realitate la care ne
gândim prea puțin.

Pentru noi, eternitatea a început din momentul nașterii din nou. Avem încă de pe acum posibilități pe care alți oameni
nu le au. Biblia le definește ca „degustări ale puterilor veacului viitor“ (Evrei 6:5).
Nu ne-am mutat încă acolo, dar eternitatea a venit ea la noi prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt. Am fost făcuți părtași
firii dumnezeiești. Creștem și ne maturizăm , „în omul dinlăuntru“.

„Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi”
(2 Cor. 5:17).
„Căci în Cristos Isus nici tăierea împrejur şi nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă“ (Gal. 6:15).

17 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

 Merg singur către rugul meu şi sunt fericit
Traian Dorz
N ici nu împlinisem o săptămână de la ieşirea din
spital, eram încă pe pat acasă, până ce au şi venit
la mine cei doi necunoscuţi de la spital. Tocmai lucram la
meditaţiile asupra Psalmilor. Pe pat în jurul meu erau tot
felul de caiete, Biblia, hârtiile. Când am auzit apropiindu-
se maşina şi apoi vorbe în faţa uşii, am avut doar atâta
timp cât să întorc pătura peste toate acestea, acoperindu-
le lângă mine pe pat. Au intrat, unul după altul, trei. Un
maior, un locotenent şi şeful postului de Miliţie.
„Doamne Isuse”, am şoptit eu, „apără Tu toată munca
asta. Dacă vor afla şi vor lua toate astea, s-a dus o muncă
de atâţia ani…”.
– Suntem de la Securitate, zise primul. Trebuie să vă
facem o percheziţie generală. Puteţi să vă sculaţi din pat?
– Nu prea pot. Mă simt încă rău cu inima!
– Bine, atunci vom căuta noi cărţile dumitale. Pe unde
mai ai cărţi, caiete, scrisori?
– Astea sunt, pe care le vedeţi!
– Trebuie să mai chemăm doi martori. Au chemat doi
vecini. Au răscolit, au luat cărţi, au scris în procesul-
verbal.
După trei ceasuri de răvăşire a tot ce era prin casă, au ales
şi au umplut un sac cu cărţi, caiete, scrisori, reviste, benzi
de magnetofon… Tot ce au putut afla au luat. Numai de
pat nu s-au atins. Şi ar fi fost destul doar pătura să o ridice
puţin!
„O, Dumnezeul meu! Îţi mulţumesc că ai apărat aceste
lucrări. Toată munca mea de câţiva ani s-ar fi pierdut”.
A trebuit să mă scol şi să scriu pe fiecare obiect confiscat:
„Găsit la mine“. Şi să semnez. Am semnat, fericit că îmi
rămăsese ceea ce era mai de preţ. Ceea ce luaseră era
nimic pe lângă ceea ce mi-a rămas.
La plecare, maiorul mi-a spus:
– Azi e sâmbătă! Bagă de seamă: luni dimineaţa la ora
8:00 să fii prezent la Inspectoratul de Securitate din
Oradea! Şi au plecat.
Ştiind bine ce a urmat de fiecare dată când mi-au făcut
percheziţie şi m-au arestat, înţelegeam la fel de bine că
de data asta n-am să mă mai întorc din mâinile lor. Eram
socotit, după părerea lor, un „recidivist“, un „incorigibil“,
unul cu care se încercase totul fără niciun rezultat… Prin
urmare, la ce altceva urma să mă aştept decât la moarte
acolo, mai ales în condiţiile sănătăţii mele de acum? Aşa
că era normal să mă pregătesc pentru plecarea din urmă.
„Slăvit să fie Domnul!”, mi-am zis plin de pace şi de
resemnare. „Acolo, în închisoare mi-am trăit eu cei mai
mulţi ani din adevărata mea viaţă. Acolo este normal şi să
mor. Pentru Domnul meu mi-am trăit viaţa, pentru El este
frumos şi drept şi să mor”.
Mi-am pregătit astfel familia, pe cei care îmi erau
aproape. Ne-am rugat pentru ultima dată împreună.
Mi-am luat traista mea, care îmi fusese mereu pregătită,
încă de când venisem, cu câteva lucruşoare de care să mă
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
folosesc până voi trăi şi care apoi să le
rămână după mine celor care au să mă
îngroape undeva. Mi-am luat „ultimul
rămas bun“ şi am plecat. La Beiuş, pe
unde treceam, am întâlnit fraţii, care mă aşteptau. Le-am
dat „ultimele îmbărbătări“ şi, după ce ne-am rugat „încă o
dată împreună“, ne-am îmbrăţişat plângând, mai având
singura nădejde a revederii doar în Împărăţia lui
Dumnezeu… Era ceva atât de frumos şi de ceresc în
această despărţire liniştită şi sfântă pentru mergerea la
moartea cea mai minunată…
Sunt fericit că m-au lăsat să merg singur… N-aş merge aşa
de fericit dacă aş fi dus. Merg singur către rugul meu şi
sunt fericit că merg singur, şi nu forţat. Să vadă Domnul
meu că dragostea mea faţă de El nu merge la jertfă silită,
ci merge de bunăvoie. Să vadă astfel că tot ce I-am spus şi
I-am cântat n-a fost minciună.
Să vadă şi fraţii acest lucru: că nu trebuie să se meargă la
moartea pentru Cristos împins sau tras cu de-a sila, ci cu
linişte – şi chiar cu o anumită bucurie.
Să vadă şi vrăjmaşul că puterea credinţei şi a dragostei
faţă de Dumnezeu este mai tare decât frica morţii. Şi să
nu aibă satisfacţia că ne-a învins. „Te rog, Doamne Isuse,
ţine-mi în inimă puternica încredinţare şi marea linişte pe
care mi-o dai acum, până la sfârşit”.
Chiar în faţa clădirii Securităţii de la Oradea este o
Biserică deschisă toată ziua, de dimineaţa până seara. În
această Biserică este o cruce mare, cu Isus Cel Răstignit.
La picioarele lui Isus este un loc de îngenunchere şi de
rugăciune. Cu câtăva vreme înainte de ceasul când
trebuia să fiu în faţa asupritorului meu, eram în această
Biserică, îngenuncheat la picioarele Crucii lui Isus Cel
Răstignit.
De acolo m-am sculat şi am mers în faţa celor care mă
cercetau cu ameninţări. Am fost dus iarăşi pe scări şi prin
coridoare, până la o uşă dosnică, într-o cameră
lăturalnică. Acolo iarăşi trebuia să stau în faţa unui dosar,
tot mai gros, care conţinea toate pârele aduse împotriva
mea de către toţi cei ce îmi pândiseră de zeci de ani toată
umblarea mea cu Isus, scumpul şi urmăritul meu
Mântuitor. De data asta, înapoia acestui dosar, mi s-a
părut că văd un om, şi nu o fiară. Să vedem! De altfel, mie
îmi este acum tot una. Când hotărârea morţii îţi este
luată, mergi sau stai liniştit oriunde. Nu te mai
interesează nici cine, nici cum, nici unde te va ucide.
Doreşti doar un singur lucru: să se termine cât mai
repede. Şi faci totul în vederea acestui lucru.
Anchetatorul se uită la traista mea şi râse:
– Ce faci cu asta? De ce ai adus-o?
– O să-mi folosească pentru câtva timp. După aceea… să-i
rămână ceva de la mine cuiva.
18
– Bine! În sfârşit… Şi, deschizând dosarul, se uită pe o
însemnare lungă şi îmi zise:
– Dumneata ai scris „Tinerime rătăcită“?
– Eu!
– Şi spune dumneata, nu conţine asta idei duşmănoase?
Nu este asta o instigare la ură? Un îndemn la revoltă
împotriva regimului nostru? Ascultă:
„Tinerime rătăcită, prinsă-n lanţul celui rău,
Oastea Domnului te cheamă să te-ntorci la Dumnezeu.
Rupeţi lanţul ce vă leagă, biruiţi-l pe Satana
şi smulgeţi-vă din inimi şi din suflet buruiana!“
- Pe cine vizezi dumneata aici? Care este „lanţul celui
rău?”, nu filozofia noastră marxistă? Care este
„buruiana“? Nu educaţia aceasta care se dă acum
tinerimii? Cine este „Satana?”. Spune, pe cine ai vizat
dumneata direct prin aceste scrieri?
– Domnule, ştiţi dumneavoastră când am scris eu
cântarea asta? În 1934. Aveam atunci abia 20 de ani. Sunt
aproape patruzeci de ani de atunci. Cine credeţi că s-a
putut gândi la acea vreme că peste patruzeci de ani va
veni cineva să o interpreteze în felul cum dumneavoastră
o interpretaţi acum?
– Da, dar ea se cântă acum! Deci se poate interpreta ca
privind starea de lucruri de acum!
– După felul acesta de a judeca, dumneavoastră mă puteţi
condamna tot atât de uşor şi pentru că spun „Tatăl
nostru!”.
– Cum să te condamnăm pentru că spui „Tatăl nostru?”.
– Da, tot prin interpretarea pe care o daţi cântării
„Tinerime rătăcită“, care a fost scrisă acum patruzeci de
ani. „Tatăl nostru“ a fost scris acum două mii de ani, dar
eu îl spun astăzi. În „Tatăl nostru“ există un cuvânt care
spune: „şi ne izbăveşte pe noi de cel rău“. Iar dacă
dumneavoastră interpretaţi că eu, spunând „cel rău“, vă
vizez pe dumneavoastră, iată că mă condamnaţi!
– Doar nu suntem absurzi!
– O aşa absurditate este şi cealaltă interpretare.
– Bine, să zicem că o lăsăm pe asta! Sunt şase ani de când
ai ieşit de la închisoare. Atunci ai semnat o declaraţie că
te vei abţine de la orice activitate împotriva regimului. De
ce n-ai respectat această declaraţie? De ce ai început să
organizezi din nou Oastea Domnului? De ce ai cutreierat
ţara în lung şi-n lat, agitând lumea? De ce nu laşi oamenii
în pace, să-şi vadă de muncă? De ce nu-ţi vezi şi
dumneata de muncă?
– Domnule maior, şi aceasta este o exagerare.
Dumneavoastră ştiţi că eu şi familia mea suntem
colectivişti. Dumneavoastră ştiţi că nouă ni se
repartizează pe număr de case suprafeţe obligatorii de
muncit, de săpat, de secerat, de cosit… Dumneavoastră
În dimineața de 12/02/2019, Vasile Mureșan a plecat în veșnicii.
Ă trăit o viață demnă și frumoasă, de aproape 85 de ani.
Conducerea BPR Philadelphia Melbourne, membrii Bisericii, transmit sincere condoleanțe
fratelui păstor Doru Mureșan (păstor asistent) și familiei lui, în aceste momente deosebit de
grele, când se desparte de tatăl său, plecat în veșnicie. Fie ca Dumnezeul oricărei mângâieri să
fie cu voi toți și să vă dea putere să treceți peste această situație deosebită!
Păstor Gabi Izsak
19 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019
ştiţi că eu n-am în casă decât două femei bătrâne, mama
şi soţia. Şi trebuie să ştiţi că numai cu ele am muncit şi
muncesc toată suprafaţa repartizată nouă şi că niciodată
n-am rămas în urmă cu aceste lucrări…
– Ei şi? Ce are asta cu ceea ce te-am întrebat?
– Dacă eu mi-am făcut toată această muncă aproape
singur şi la timp, atunci când am avut eu vreme să
cutreier „toată ţara în lung şi în lat“? Să organizez şi să
agit?
– De ce eşti împotriva manifestărilor culturale? De ce
predici contra filmelor, teatrelor, conferinţelor ce se ţin în
cadrul acţiunilor de culturalizare a maselor?
– Niciodată n-am predicat împotriva acestora! Eu n-am
spus nimic împotriva nimănui, decât împotriva păcatului.
– Ce înţelegi prin „păcat“?
– Tot ceea ce este rău şi pierzător de suflet!
– Deci, după părerea dumitale, şi astea!
– Asta o spuneţi dumneavoastră, care vreţi neapărat să
mă condamnaţi nu pentru ce am spus, ci pentru ce n-am
spus!
Tot timpul discuţiilor noastre îl priveam liniştit şi senin
drept în ochi! În privirile mele era numai ceea ce îmi era şi
în inimă: linişte şi seninătate hotărâtă şi împăcată. Şi, de
fiecare dată, privirea lui trebuia să se plece sau să fugă,
nu a mea. Ştiam că lupta adevărată se dă între priviri. În
lupta aceasta, slăvit să fie Domnul că privirile lui fuseseră
înfrânte. Cam în felul acesta a durat discuţia noastră până
târziu la amiază, când el s-a dus să mănânce.
– Dumneata nu mănânci? m-a întrebat.
– Am să mănânc şi eu.
– Atunci eşti liber până la ora patru, când trebuie să fii din
nou aici. Şi m-a condus până la poartă, ca paznicul să mă
lase să ies.
Am trecut peste drum, am intrat din nou în Casa
Domnului meu şi am îngenuncheat la picioarele Crucii Lui,
spre a-I mulţumi pentru felul minunat în care m-a sprijinit
tot timpul acestei lupte. L-am rugat să-mi dea acelaşi
sprijin şi mai departe, până la capăt. Nu-mi păsa că mor,
dar voiam să-L slujesc curajos pe Domnul meu şi să-I apăr
frumos lucrarea până la moarte. Ştiam că judecata mea
va fi sumară… Pentru condamnarea unui recidivist aşa
incorigibil pentru ei, cum eram eu, nu se pierde prea
multă vreme cu cercetările şi cu motivarea sentinţei: e
destul motiv trecutul cu nenumăratele lui condamnări
fără „îndreptare“.
„Facă-se voia Ta! Eu, iată, sunt gata la orice şi chiar
acum! Numai fii nedespărţit de mine clipă de clipă şi pas
de pas, Domnul meu Isus. Să mor frumos şi biruitor!”.
IN MEMORIAM
Copiii ne învață

Sufletul are o formă de inimă (7 ani).

De ce circulă sângele în corp?

Sângele umblă prin corp, ca să îi prindă pe microbi și să îi înece (6 ani).

La ce folosesc sprâncenele?
Sprâncenele folosesc ca să țină fruntea sus, să nu-i vină fruntea pe ochi (6 ani).

De ce ne spălam cu săpun?
Noi ne spălam, ca să dăm săpun în ochi la microbi (5 ani).

De ce se pun potcoave la cai?

La cal se pun potcoave, să nu cadă calul pe spate; atunci când pune frâna, calul se înțepenește în potcoave (9 ani).

Ce este timpul?
Timpul este o vreme care trece tot timpul. (5 ani)

Ce sunt buruienile?
Buruienile sunt niște plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci când nu trebuie să știe poliția. (6 ani)

Ce este zâmbetul?
A zâmbi înseamnă să râzi parcă în gândul tău. (8 ani)
A zâmbi este când niște oameni râd cu gura închisă, ca să nu deranjeze oamenii de la bloc. (7 ani)

La ce folosește steagul?
Steagul folosește, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu știau în ce țară
veneau și atunci noi le arătam steagul și după aia ei știau.

Ce este igiena?
Igiena este când vin neamurile și văd ce curat e în casă. (7 ani)

Din ce se face săpunul?

Săpunul se face din mai mulți clăbuci, la un loc. (6 ani)

Dirijorul are un băț în mână, că e urât să arate cu degetul la cel care cântă cu
Sursa: Despina Bullmer

contrabasul, ca să vadă cum merge simfonia. (10 ani)

De ce găina nu zboară pe sus, ca și celelalte păsări?

Găina nu zboară pe sus ca și celelalte pasări, pentru că-i e frică să nu scape oul,
când îi vine să-l facă. (10 ani)

UN TURIST ÎN APUSENI!!!
Un turist, într-un sătuc din Apuseni, se adresează unui localnic:
- Vai, bade, da' înapoiați mai sunteți în satu' ăsta!... Nici curent electric
nu aveți!... Măcar niște brânză de oaie aș putea să cumpăr de la careva?
- Păi, da, dară!...
- De la cine? Poți să-mi dai adresa?
- No, apăi cum nu!... No, ia notează matale așa: www.branzadeoaie.ro!...

Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 20

 reo cheesecake fără coacere
INGREDIENTE:
(tavă cu diametrul de 16 cm)

Pentru bază:
154 g. biscuiți Oreo
30 g. unt

Pentru cremă: Pentru decor: 3-4 biscuiti

500 g. brânză mascarpone
60 g. zahăr pudră
150 ml. smântâna
100 g. biscuiți Oreo rupți în bucățele medii
13 g. gelatină praf
30 ml. lapte

PREPARARE:
Cu ajutorul unui robot / mixer mărunțim biscuiții, apoi îi amestecăm cu untul topit. Îi punem în forma de tort cu
pereți detașabili, apăsăm ușor și dăm la rece până pregătim crema.

Mixăm frișca lichidă cu o linguriță de zahăr pudră până se întărește, dar nu prea tare – să nu devină ca untul.
Pagină realizată de Aneta Oprănescu

Punem gelatina într-un vas, o hidratăm cu lapte și o lăsăm să aștepte.

Mixăm brânza mascarpone cu zahăr pudră. Punem apoi gelatina la baine-marie. În momentul în care se dizolvă,
adăugăm 2 linguri din mascarpone peste gelatină, amestecăm și turnăm totul peste restul de mascarpone. Mixăm
imediat, la viteză mare. Adăugăm frișca, omogenizăm, păstrăm 2-3 linguri din cremă în alt vas, apoi punem
biscuiții rupți și amestecăm.

Turnăm crema de mascarpone cu oreo peste blat și acoperim cu cremă simplă, păstrată separat. Nivelăm si lăsăm
cheesecake-ul 4-6 ore la frigider înainte de a fi servit!

Poftă bună!

21 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

Commonwealth Bank
Hi, I’m Lucy Schneider
As a Home Lending Specialist in Melbourne
I understand that no two home buyers are the same.

I can guide you through home buying process,

provide you with a conditional pre-approval.
I can help you to choose the right home loan
for your financial situation and lifestyle.
Call me to arrange an appointment.
Mobile: 0410 428 469
Email: lucia.schneider@cba.com.au

Retail Banking Services

Commonwealth Bank
Level 1, 17 Douglas Street,
Noble Park Vic 3174

ROMAN LAWYERS
Thinking of Selling or just curious to know how much your
property is worth in the current market?

Call me on 0413 246 294 for an obligation free appraisal.

SPECIAL commission rate when mentioning this add!
Suntem avocați cu
All suburbs welcome. experiență, specializați într-o
varietate amplă de domenii:
Adresa poștală:
MELVIC REAL ESTATE 5 Llewellyn Place, Dreptul familiei, litigație
CARE - HONESTY - INTEGRITY Eumemmering, 3117, civilă, comercială și
Victoria, Australia. testamentară și dreptul
MARGARETA ULICI PH.: 0423 810 460 criminal. Testamente,
Sales consultant Fax: +61 3979 7997 împuterniciri financiare și de
M: 0413 246 294 Email: sănătate. Vânzări sau
E: margareta@melvicre.com.au info@romanlawyers.com.au cumpărări de case.
7-9 Siddons Way, Hallam, Vic. 3803
Nu ezitați să ne contactați dacă aveți întrebări, sau dacă
doriți să discutați despre nevoile dumneavoastră specifice.

Travel counsellors AUSTRALIAN SCHOOL OF MINISTRY

With us... it’s personal
Whatever your reasons for
travelling, I can arrange it from
start to finish.
Mihaela Gale Please contact me for all your
Ph. 0449 544 987 Leisure and Business Travel
Email: mihaela.gale
needs. I am available to meet you
@travelcounsellors.com.au at a convenient time - even
outside of normal business hours.
Speaking both Romanian
and English, I have many I look forward to hearing from
years’ experience in the you.
Travel Industry. Mihaela
Tipărește prin Revista Speranța. Oferim servicii de tipărire prin
Revista Speranța la prețuri rezonabile. Tipărește-ți orice materiale de
reclamă, flyers, newsletters etc., pentru organizația unde lucrezi.
Cursuri acreditate de echipare pentru slujire
Aceste cursuri te vor ajuta să fii un ambasador al Împărăției lui
Dumnezeu.
Avantajele școlii sunt următoarele:
- echipare pentru influența în societate
- teologie și practică (baza Biblică și activare în slujire)
- școala
Weeste
giveacreditată
support fordeall
guvernul Australian
operating systems versions of
- online (cursuri disponibile 100% online, oriunde în lume)
Microsoft Windows & AppleMac
- foarte accesibilă ($4,800, plățile pot fi făcute și săptămânal)
- studii flexibile (doi ani, part-time sau un an full-time)
Viziunea noastră este să echipăm o generație nouă de slujitori cu
influență în societate
Înscrierea se face online: www.asom.org.au
We fix your computer problems at a fixed fee of $89.
(This fee is applicable to residential customers only).
Replacement parts/hardware not included.
Raul Izsak

Se va face o estimare a costului și în același preț se include trimiterea prin poștă la orice adresă din Australia.
Pentru mai multe detalii, email: AdrianBuzgau@gmail.com
Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019 22 22
 Welcome to If you are looking for a
Vass Porumb Photo professional
\ photographer in
Doublesstudio Studio
Melbourne, we are here
to help you.
Videography Whether you are looking
for a wedding
photographer who can
Contact: Cristian Ștefănuț help you to have the best
Doublesstudio@iprimus.com.au day ever, or family
Mobile: 0404 112631 portrait, baby, baptism or
any event photography,
we have the skill and
We are a corporate and editorial film maker and videographer expertise to ensure you
with extensive international experience, specializing in weddings, will love the results.
family events, sports, news and live transmission.

Doublesstudio Videography believes that everybody deserves the Contact:

chance to have their wedding or any important event Mobil 0407 250 846
professionally recorded to cherish the memories. That`s why we Email: info@vassphotography.com
can accommodate any budget. Website www.vassphotography.com

TRAIAN SECARĂ - MINISTER OF RELIGION

În calitate de Minister of religion,

oficiez căsătorii civile și
Email: office@cgdpartners.com.au religioase în Australia de
peste 20 de ani.
For exceptional business results, talk to our friendly tax
specialists today. We’ll help you discover better tax strategies
and provide timely business support.
Mă puteți contacta la:
Our real value is in the tailored advice, planning, consulting and
research we offer. Take advantage of our strong technical skills Telefon: 0407-708-887
and up-to-the-minute knowledge of tax solutions and tax Email: tsecara@hotmail.com
strategies for your business.

Cafe Transylvania
Original recipes,
Fresh and delicious
We make birthday cakes.
Everything served in the
premises is home made.
We make reservations for
birthdays or any occasion.
Our program is:
Tue to Thu: 9am - 5.30pm
Fri and Sat: 9am - 9pm
Sunday: 9am - 6pm
DELIVERY! (Condition apply)

Shop 4 Spring Square, Hallam,

VIC 3803,
Phone number:
03 9796 5227, 04 3216 2907
kate@cafetransylvania.com

23 Speranța - Melbourne - Australia. Martie, 2019

 .... !

Melbourne, 10 FebruarieSperanța
2019 - Melbourne - Australia. Martie, 2019 Foto: Vassphotography.com
24