Mitropolia Ardealului, Anul XXX, Nr.

1-2, Ianuarie-Februarie, 1985

76 MITROPOLIA ARDEALULUI

CUVÎNT LA ÎNMORMÎNTARE *
„Bine, slugă bună ți credincioasă,
peste puține ai fost credincioasă, pes­
te multe te voi pune; intră întru
bucuria Domnului tău“
(Matei 25, 21)
Ne aflăm aici, prea cucernici părinți și întristată asistență, pentru
a conduce, la locul de veșnică odihnă, un vrednic păstor, pe adormitul
în Domnul V. G. Părăsește această lume un preot care, în viața și activi­
tatea sa, a fost călăuzit de duhul slujitor al dragostei Bisericii străbune.
1. în acest duh, ce caracterizează tradiția de două ori milenară a
Bisericii noastre, părintele adormit în Domnul a fost un pilduitor sluji­
tor al altarului Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Fiind dăruit de
Dumnezeu cu un minunat glas muzical, și-a valorificat talantul punîn-
du-1 în slujba ziditoarei noastre cîntări bisericești.
La amvon n-a încetat să amintească ascultătorilor săi faptul că Sf.
Evanghelie e „Legea dezrobirii sufletești", a înălțării omului la negrăita
cinste de fiu al lui Dumnezeu după har. în cuvîntul său era un sol al
nădejdii, al bunei speranțe. în predicile sale, străbătute de un fior sfînt,
pleda mereu pentru acele bucurii „care nu putrezesc", care nu pier
niciodată.
2. Dar preoția părintelui nu s-a limitat numai la altar, la amvon,
la oficierea Sf. Taine — aspect esențial al misiunii preoțești. Ci ea s-a
afirmat, ziditor, și în largul vieții, în tumultul ei. Pretutindeni, cuvîn­
tul, fapta și întreaga sa viață au fost în armonie cu frumusețea și exi­
gențele chemării preoțești. Viața sa era marcată de sobrietăți apropiate
unor asprimi monahale.
3. Gata să slujească oricînd, la orice oră din zi și din noapte, știa
să îndulcească o amărăciune. Era orientat tot timpul asupra stării sănă­
tății enoriașilor și se transpunea în situația fiecăruia. îi mîngîia, pe cei
tulburați de diferite nefericiri, nu doar de departe, de la amvon, ci și
direct și activ, la domiciliul lor. Osteneala spre omul greu încercat o
aprecia ca pe o sfîntă și bineprimită rugăciune, iar puterea pătrunzătoare
a dragostei de om l-a ajutat să găsească drumul, uneori atît de colțuros,
spre inima păstoriților, particularizîndu-i. Cuvîntul său era esențial iubi­
tor. în preajma sa, suferindul încerca o caldă și odihnitoare bucurie. Căci
părintele știa să observe, să colaboreze cu membrii familiei și cu alți
credincioși întru împlinirea îndemnului Sf. Ap. Pavel: „Datori sîntem noi
cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși" (Rom. 15, 1). în
această jertfelnică preocupare, credincioșii au cunoscut și au simțit că
preotul lor justifică titlul nobil de părinte care poartă în sine atîtea
frumoase obligații. „întru aceasta vor cunoaște oamenii că sînteți uce­
nicii mei, de veți avea dragoste între voi" (loan 13, 35).
4. Părintele însuși a avut parte de mult zbucium sufletesc. Rămas
văduv, i-a fost dat să cunoască strigătul de durere al singurătății în
• Rostit la inmormîntarea preotului Vasile Glodeanu.
Îndrumări omiletice 77

viață. Căci, oricît de buni și de cuminți copiii, nepoții, ei nu-1 pot înlocui
pe tovarășul de viață.
După trecerea la cele veșnice a maicii preotese, părintele a fost
greu încercat de moartea, cu totul neașteptată, a unuia dintre fiii săi.
Din ziua aceea, ideea părăsirii acestei lumi l-a invadat așa de mult încît
își dorea odihna eternă. Și iată că, într-o zi necunoscută dinainte, la o
oră neștiută, dar pe care a așteptat-o cu ochii sufletului deschiși, Dum­
nezeu s-a milostivit și l-a chemat acasă... în împărăția cea veșnică.
S-a despărțit de această lume în conștiința că, prin tot ceea ce i-a fost dat
să treacă, a experimentat adevărul că suferința, în numele Mîntuitoru­
lui’ îl purifică pe om, îl sfințește și-1 apropie de Dumnezeu.
5. în aceste clipe, cînd totul este pregătit pentru înmormîntare,
credincioșii pe care i-a păstorit în pomuna Chichiș, în variatele parohii
pe care le-a administrat, mulțumește bunului lor părinte! Recunoștință
veșnică pentru modul în care i-a condus pe drumul mîntuirii și i-a sfă­
tuit spre o viață în respect și iubire față de semeni, pe temeiul frater­
nității tuturor în Hristos-Domnul.
Valoarea bunelor sfătuiri ale preotului duhovnic nu poate fi apre­
ciată în cifre. Ea are, totuși, o excepțională însemnătate. O înțeleaptă
sfătuire la vreme de răscruce, d£ delicată cumpănă, prețuiește mai mult
decît o comoară de aur. Preotul duhovnic poate preveni, adesea, prin com­
petentă sfătuire o cădere, o mare nefericire. Iar părintele adormit în
Domnul a îndrumat cu prudență și înțelepciune. A reliefat urmările
nefericite ale unor vicii și a accentuat faptul că dreapta măsură, mo­
destia, smerenia, stau la baza sănătății trupești și sufletești.
6. Noi, preoții, care ne îndeplinim misiunea în protopopiatul Sf.
Gheorghe, precum și cei din parohiile situate în imediata apropiere a
parohiei Chichiș (la hotarul dintre cele două județe. Brașov și Covasna),
reținem puternica lecție de adevărat păstor și de viață a părintelui ador­
mit. Promitem să-i păstrăm vie memoria și să-l pomenim în sfintele
rugăciuni către Dumnezeu.
La rîndul său, adormitul în Domnul roagă, cu stăruință, să fie ier­
tat pentru cele ce, fără gînd și fără voia sa, va fi mîhnit pe vreunul din­
tre frații întru aceeași misiune. în această rugă mulțumește călduros
slujitorilor Bisericii și credincioșilor care l-au înțeles, l-au stimulat și
l-au ajutat adeseori. Gînd bun preoților acestui sfînt lăcaș pe cale să
primească o frumusețe excepțională, originală, prin lucrările de pic­
tură ce se apropie de sfîrșit. Le mulțumește pentru dragostea frățească
pe care i-au arătat-o în răstimpul viețuirii aici, în frumosul cartier
„Trei Stejari" al orașului Sibiu.
7. Pămînt al Patriei noastre, primește acum trupul obosit al părin­
telui Vasile! Culcă-1, domol, lîngă osemintele soției sale în mormîntul
din cimitirul străjuit de arborii seculari ai minunatei Dumbrave a
Sibiului. Primește, Doamne, sufletul credincios și bun al slugii Tale vred­
nice! Binecuvintează toate silințele lui! Iar pe noi, slujitori ai altarelor
strămoșești, întărește-ne și ne ajută întru împlinirea nobilelor îndato­
riri ale sfintei chemări. Sînt prezente, în ruga noastră, și bătăile inimi­
lor unor preoți în devenire, ale studenților teologi care au cîntat, așa de
duios, la oficierea slujbei acestei înmormîntări.
78 MITROPOLIA ARDEALULUI

8. Promitem, Mîntuitorule, să ne implicăm conștiința noastră pas­

torală în minunata tradiție a Bisericii și a neamului nostru. Prețuirea
și iubirea omului va sta la baza întregii noastre activități. Ca și părin­
tele adormit în Domnul, vom avea ușile casei și ale inimii mereu des­
chise, pentru a-i ajuta pe oameni să mediteze asupra propriilor lor vieți,
asupra ceea ce este bine și ce este rău. Vom cultiva, în sufletul și viața
enoriașilor, buna rînduială spre o viață cinstită, cu adevărat creștinească.
Ajută-ne Doamne și ne întărește în hotărîrea noastră! Iar cînd ne vei
chema la Tine, învrednicește-ne pe toți, preoți și credincioși mireni, de
blînda și mîntuitoarea Ta chemare: ,,Bine, slugă bună și credincioasă,
peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru
bucuria Domnului tău“ (Matei 25, 21). Amin.
Pr. Gheorghe Rățulea