Revista Teologică, Serie Nouă, Anul I, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1991

t VASILE
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMANE
A ORADIEI

Iubitului cler și dreptcredincioșilor creștini har, milă și pace de la

Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi
arhierești binecuvîntări.
„întru aceasta s-a arătat iubirea lui
Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cei
Unul Născut L-a trimis Jn lume, ca prin El
*
viată să avem (I Ioan 4, 9).
Iubiții mei fii sufletești,

Marile praznice creștinești, pe care le petrecem totdeana cu atltea bucurii și

cu nădejdi cerești, revarsă In sufletele noastre înmiresmate daruri duhovnicești. Sînt
momente în care ne desprindem de grija cea lumească și de preocupările noastre
de fiecare zi, spre a ne îndrepta gîndurile și simțămintele cele mai profunde către
bunul și atotmilostivul Dumnezeu, cu dragoste și cu recunoștință adlncă, privind
cu ochii cei lăuntrici și retrăind sfintele și dumnezeieștile evenimente pe care ni le
înfățișează așa de frumos Sfintele Evanghelii și cintările slujbelor noastre bisericești.
Prin darul și binecuvântarea lui Dumnezeu, iată ne Învrednicim să întîmpinăm
din nou marele praznic al Nașterii Domnului, tn care „taina cea din veac ascunsă și
de Îngeri neștiută
* se descoperă iarăși nouă, oamenilor, cerurile se deschid și Stă-
pînul și Făcătorul a toate cele văzute și nevăzute lși îndreaptă fața spre făptura
Lui, spre a ne cuprinde în lumina veșniciei Sale. Cu adevărat, vedem și putem spune
astăzi cît de mare este taina creștinătății: „Dumnezeu S-a arătat In trup, S-a În­
dreptat In Duhul, a fost văzut de Îngeri, S-a propovăduit Intre neamuri, a fost crezut
In lume. S-a înălțat Intru slavă" (I Timotei 3, 16).
De aceea, cu atîta bucurie In suflete, vestim tuturor, prin graiul frumoaselor
noastre colinde, că cele cerești sînt astăzi una cu cele pămintești, In aceeași pli­
nătate de simțire și slăvire:
Cerul și pămlntui
Jn clntări răsună,
îngeri și oameni
Clntă Împreună.

Hristos se naște,
Domnul coboară,
îngerii clntă,
Magii 11 adoră.
Păstori aleargă.
Ieslea o-nconjoară.
Mari minuni se Intim piară.
Sfîntul Apostol și Evanghelist loan, ucenicul cel plin de iubire, care și-a pus
capul pe pieptul Mintuitorulul la Cina cea de Taină, ne descrie astfel strălucirea
acestui praznic al Nașterii Domnului:
„Si Cuvlntul S-a iăcut trup șl S-a sălășluit Intre noi șl noi am văzut mărirea
iMi, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har șl de adevăr" (Ioan 1, 14).
 14 REVISTA TEOLOGICA

Iată, deci, o mărturie cit se poate de clară și de convingătoare pentru noi a

unui Apostol care L-a urmat pe Domnul cu atîta credincioși^ în toate momentele lu­
crării Sale mîntuitoare, pină pe culmea Golgotei ți care avea să scrie în finalul
Evangheliei sale despre sine că ol este „ucenicul care mărturisește despre acestea
ți care a scris acestea și știm că mărturia lui e adevărată" (loan 21, 24).
Iubiți credincioși,

Prin tradiția moștenită din străbuni, noi creștinii împodobim în casele noastre la
aceste sărbători bradul de Crăciun, singurul pom care rămîne verde chiar ți sub
gerul aspru ți zăpezile iernii. E ți aceasta un semn al credinței noastre că prin
venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu dobîndim și noi via la cea veșnică ți nepie­
ritoare, înfruntînd cu stăruință umbra păcatelor ți gerul pătrunzător al ispitelor.
Sub brad, bătrînul și bunul Moș C’ăciun aduce daruri pentru toți, pentru cei
mai miri ,dar mai ales pentru cei mici ,pentru copii, care poartă pe chipurile lor
gingașe nevinovăția ți blindețea Pruncului lisus din ieslea Betleemului. Și ne aducem
aminte în aceste momente de darurile pe rare le-a adus Mîntuitorul la venirea Sa
în lume, vestite de cîntarca îngerilor: „Mărire Intru cci de sus lui Dumnezeu, pe
pămînt pace, între oameni bunăvoire".
In ieslea acestui veac, care se apropie de sHrșit, sînt de mare trebuință aceste
daruri, căci prea multe sînt veștile ți evenimentele care ne aduc îngrijorare, teamă,
neliniște ti nesiguranță. E prea multă tulbu are și învrăjbire, prea mult egoism și
nepăsare între noi, prea mult ș-a răcit dragostea, pacea și buna înțelegere dintre-
oameni. Și nu numai la noi, ci pretutindeni în lume. Se pare că, într-un fel, ome­
nirea a intrat în „Întunericul ți umbra mărfii". după cuvîntul Sfintei Scripturi, șl că
are atîta lipsă de „lumina lui Hristos, care luminează pe tot omul ce vine In lume"
(Matei 4. 16).
Omenirea se află intr-n cumpănă grea a existentei ei, cînd liniștea ți buna
înțelegere, dreptatea și adevărul, iubirea și pacea sînt răstignite și alungate din
inimile multor oameni. Din această pricină, mii ți mii de semeni ai noștri flămîn-
zesc și însetează nu numai după hrana cea de toate zilele, ci mai ales după ade­
văr, armonic, echitate, frățietate, apropiere ți întrajutorare.
Ne întrebăm: cum le vom putea împlini acestea, cum le vom infăntui? In nici
un caz singti'i, minați de mîndrie ți egoism, si nici alergînd pe căile pierzătoare ale
ispitirilor lumii de asfăzi, ale goanei după îmbogățire pe orice căi, călcind drep-
ta'ea ți iubi'ea frățească, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu. fără de c^ro ivțîn * ”!-
lorul ne spune că nu putem face nimic, și cu împlinirea cuvîntului adevărului Său.
Am văzut odată o frumoasă icoană care zugrăvea nașterea Pruncului tisus
in peștera din Betleem. Ceea ce ieșea în evidență era lumina care învăluia peștera
ți care alunga întunericul nopții. Razele luminii porneau din ieslea în care rra dum­
nezeiescul Prunc și străbateau in depărtări, spre a risipi umbrele lumii vechi.
Tot ața si astăzi, praznicul Crăciunului vine către noi ca o lumină cerească,
spre a ne risipi umbrele răutății ți dezbinărilor, a tulburării sufletești și a no aduce
liniștea, pacea și încrederea intr-un viitor mai bun.
Această încredere izvorăște ți din cuvintele pe care lc-a s-us innerul păsto­
rilor în noaptea sfînta: ,,Nu vă !eme(i. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie
marc, care va Ii pentru Iot poporul. Că vi s-a născut azi Mîntuitor, Care este
Hristos Domnui" (I.uca 2, 10—11).
Bucuria aceasta au trăit-o ți cei trei magi de la răsărit cînd au văzut steaua
ți s-au lăsat conduși de ea, spre a-L găsi pe Domnul. Tot ața și noi, astăzi, să ne
lăsăm conduși de acest fior sfint al praznicului Crăciunului, care ne deschide calea
spre cer, spre bucuria celor nepieritoare. Căci mesajul cel slint și binefăcător al
Nașterii Domnului esle bucuria că Dumnezeu nu a părăsit lumea, nu a lăsat-o la
voia intîmplării, ci a venit printre noi. a îmbrăcat firea noastră omenească, spre a ne
mintui din păcat și din moarte. Această bucu ie ne încredințează de nesfîrțita iubire
a lui Dumnezeu, care ne ajută, prin lisus Hristos, să ne putem împlini rostul ce-1
avem în vială ți să dobîndim mintuirea.
In vremea încercărilor, a necazurilor și a greutăților de tot felul cu care nc-
confruntăm in viață, credința ți nădejdea în Dumnezeu ne dă putere ca să le invin-
PASTORALE ARHIEREȘTI 15

gem. De altfel, Mîntuitorul ne spune deschis: „în lume necazuri veți avea, dar În­
*
drăzniți, căci Eu am biruit lumea' (loan 16, 33). Iar cînd se afla cu apostolii în
barca amenințată de valurile furtunoase ale lacului Ghenizaret, Domnul i-a îmbăr­
bătat cu cuvintele: „Nu vă temeți. Eu sînt cu voi". Aceeași încredințare ne-a făcut-o
și nouă înainte de înălțarea la cer: „Eu cu voi sînt in toate zilele, plnă la sfîrșItuJ
veacului" (Matei 28, 20).
Iată de ce, orice fel de probleme, de îngrijorări și de frămîntări ne aduc aceste
vremuri de adînci transformări în toate domeniile, pe care nu numai noi le trăim
ci și alte popca'e, noi, creștinii, ne punem nădejdea în ajutorul Părintelui ceresc,
cîntînd împreună cu Psalmistul: „Cu noi este Dumnezeu, înjcîegefi neamuri și vă
plecați, căci cu noi este Dumnezeu".
Este greșit să confundăm nădejdea cu resemnarea. Ele sînt două stări sufle­
tești deosebite una de cealaltă. Resemnarea înseamnă capitularea în fața răului, iar
nădejdea înseamnă îndemn și putere în biruirea răului.
Sfîntul Apostol Pavel ne înfățișează aceste trepte ale stărilor sufletești prin
care trece omul în timpul încercărilor, spunînd: „Să ne lăudăm Intru nădejdea sla­
vei tul Dumnezeu, bine știind că necazul aduce răbdare, răbdarea Încercare și în­
cercarea nădejde, far nădejdea nu rușinează, pentru că iubirea Iui Dumnezeu s-a
vărsat In inimile noastre, prin Duhul SHnt, Cel dăruit nouă" (Romani 5, 2—5).
în cartea psalmilor găsim numeroase îndemnuri la nădejde, pe care o dobîn-
dim prin rugăciunea și evlavia noastră către Dumnezeul indurărilor și a toată mi­
lostivirea. Și zice Psalmistul: „Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, pleacă urechea
Ta și mă mlntulește, că întărirea și scăparea mea ești Tu. Nu mă lepăda In vremea
necazului, Doamne, cînd va lipsi tăria mea. Dumnezeul meu, spre ajutorul meu fa
aminte. Eu pururea voi nădăjdui spre Tine șl voi înmulți lauda Ta. Gura mea va
vesti lauda Ta" (Psalm 70).
Drept aceea, să înmulțim în aceste zile de praznic bucuria și nădejdea noastră
în Domnul, să căutăm să fim mai buni, mai iertători, mai îngăduitori și mai apro-
piați fată de. toți semenii noștri și, așa cum ne povățuiește Sfînta Scriptură, nimă­
nui cu nimjc să nu fim datori, decît numai cu iubirea, fiind rîvnitori spre tot lucrul
bun, bineplăcut Iui Dumnezeu și de folos oamenilor și neamului nostru.
După cuvîntul Sf. Ap. Pavel, vă îndemnăm: „Bucurați-vă, desăvlrșiți-vă, mln-
gllați-vă, liți uniți In cuget, trăiți în pace unii cu alții și Dumnezeul dragostei și a!
păcii va li cu voi" (II Cor. 12, 11).

Iubiți credincioși,

Am sărbătorit de curînd, la 1 Decembrie, în cel de-al doilea an al libertății

noastre, Ziua națională a României, zi simbol a triumfului unității și demnității
poporului nostru.
Idealul unității naționale a fost dc-a lungul veacurilor farul călăuzitor al nea­
mului românesc și de dorul lui ..ne-au murit moșii și strămoșii", ctitorind o tară pe
temelii de nesfîrșile jertfe și strădanii. Orice izbeliști au venit peste noi, oricîte
stăpînirî străine au încercat să ne despartă și să ne împartă, n-au reușit, căci ne-am
simlit una întru toate și neîntrerupte legături ne-au menținut în aceeași unitate do
conștiință și spiritualitate.
Intre toți românii din Țara Românească, Moldova și Transilvania a fost o co­
muniune neîntreruptă etnică, de limbă, bisericească și culturală. Carpațli n-au fost
niciodată zid despărțitor între frați, ci, așa precum a spus Octavian Goga, au fost
„coloana vertebrală" a pămîntului românesc.
Pentru aceea, la „plinirea vremii", cînd a venit ceasul izbăvirii, la 1 Decem­
brie 1918, s-au adunat la' Alba Iulia, pe cîmpia lui Horea, peste o sută de mii de
români, care au rostit atunci, cu o gură și cu o inimă, voința neamului nostru de a
fi pe vecie una: o țară, un neam, o limbă și o credință, o singură simțire româ­
nească.
Alba Iulia a devenit, astfel, simbolul unității noastre. Aici a fost inima Ardea­
lului, cetatea în care s-au afirmat drepturile poporului român pentru dreptate- și li­
bertate, pentru unitate și independență națională.
Veacuri de-a rîndul, Alba Iulia a fost centru de cultură, unde s-au tipărit cărți
pentru toți românii, ca o cetate de apărare a ortodoxiei. Aici Mihai Viteazul a intrat
 16 REVISTA TEOLOGICA

cu triumful împlinirii, pentru prima dată, a idealului unirii, zidind apoi aici o bise­
rică, Aici au suferit atîtea prigoane mitropolitii Ilie lorest și Sava Brancovici, fiind
bătuți și Închiși pentru credință și de aceea li socotim în rîndul mucenicilor și măr­
turisitorilor dreptei credințe.
Tot aici au fost zdrobiți pe roată Horea, Cloșca și Crișan, purtătorii revoltei
poporului împotriva nedreptății în care a fost ținut neamul nostru românesc veacuri
de-a rîndui. In anul 1852, a fost întemnițat vremelnic la Alba Iulia șl craiul mun­
ților, Avram lancu. Dar cu toate suferințele îndurate, năzuințele noastre după drep­
tate, libertate și unitate națională n-au putut fi Înăbușite.
Purtind mai departe aceste sfinte moșteniri și aceste scumpe idealuri, azi gîn-
durile și privirile noastre se îndreaptă către frații noștri de-un sînge, de-un grai și
de-o credință din Basarabia și Bucovina, ținuturi românești smulse prin silnicie din
trupul țării de puteri străine. Acum, cînd suflul puternic de libertate și independență
a sfărîmat vechile zăgazuri ce au înlănțuit popoarele din răsăritul Europei, avem
sacra datorie de a întinde peste „Prutul lacrimilor noastre", cum spune poetul, mîi-
nile și inimile noastre, intr-un firesc gest de îmbrățișare caldă a fraților noștri din
aceste ținuturi, spre a reface iarăși România Mare. Se cuvine să facem acest legă-
mint, urmînd astfel strălucitele pilde ale bravilor înaintași, ca să putem lăsa celor
care vin după noi o țară întregită și înfloritoare.
Intr-un asemenea gest de solidaritate și frățietate, bihorenii au dăltuit de cu-
rind un frumos monument creștinesc și l-au așezat cu pietate la mormîntul marelui
luptător pentru unitate națională lancu Flondor de la Storojeneț din Bucovina, dim­
preună cu rugăciunile înălțate către milostivul Dumnezeu să ne ajute „ca toți sd tim
una", buni români și buni creștini.

Iubiții mei fii sufletești

Nașterea Domnului este minunea prin care s-a arătat în lume iubirea cea ne­
mărginită a lui Dumnezeu față de oameni.
Dar noi prăznuim la aceste sărbători nu numai Nașterea MIntuitorului din
Preacurata Fecioară Maria, ci și sălășluirea Lui în inimile și sufletele noastre. De
aceea, nu vorbim despre această minune dumnezeiască la timpul trecut, ca și clnd
ne-am aminti doar de un eveniment petrecut demult, ci vorbim la timpul prezent.
In actualitate, căci știm că Domnul pururea este cu noi. Cîntarea bisericească a
Crăciunului exprimă atît de frumos acest adevăr astfel:
Hristos se naște, măriți-L,
Hristos clin ceruri, intimpinați-L,
Hristos pe pămint. Jnd/tațLvd,
Clntaț! Domnului tot pămlntull
La acest mare praznic, inimile noastre se deschid cu evlavie și cu mulțumită,
ca să-L primească pe dumnezeiescul Prunc, spre a ne înnoi viața și a ne întări sufle­
tește în lupta cu patimile șl păcatele ce caută să ne Împresoare.
Să căutăm, așadar, să ne curățim simțirile de toată răutatea și ispitirea, bine-
știind că Domnul nu se poate sălășlui decît Intr-un lăcaș al curăției sufletești și al
dragostei de Dumnezeu și de semeni, după îndemnul Sf. Apostol Pavel, care zice:
„Peste toate lmbrăcați-vă Intru dragoste, care este legătura desdvîrșirii. Și pacea
tui Hristos, Intru care aii iost chemați, ca sd tiți un singur trup, sd stăplnească In
Inimile voastre" (Coloseni 3, 12—15).
Impărtășindu-vă aceste glnduri și învățăminte, vă îndemn cu toată dragostea
părintească să păstrați cu sfințenie credința moșilor și strămoșilor noștri, trăind în
„legea românească" pe care ei ne-au transmis-o din neam în neam.
De praznicul Crăciunului, vă întîmpin cu urarea străbună a colindei:
Aceastd zi preaslintită
Și sărbătoare slăvită
Vd dorim ca sd vd tie
întru multi ani cu bucurie-1
Al vostru de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos Domnul,
t VASILE
Episcopul Oradiei