Revista Teologică, Serie Nouă, Anul I, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1991

DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL EPARHIEI VADULUI,

FELEACULUI ȘI CLUJULUI

Iubitului nostru cler și binecredincioșilor creștini din această epar­

hie: har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la Noi calde urări de bine
și arhierească binecuvîntare.
„Slavă lui Dumnezeu întru cele înalte"
(Lc. II. 14)
labilii noștri Iii duhovnicești,

Nimic mai firesc ți mai de folos pentru noi în acesle momente și în acest sfînt
lăcaș decit să ne ducem cu gîndul lingă ieslea din Betleem care găzduiește pe lisus
pruncul, comoara cerului și răscumpărarea lumii, bucuria oamenilor și a îngerilor.
îngcnunchiați la picioarele pruncului ceresc să ne închinăm Lui ca unui Dumne­
zeu al nostru și să-I vădim toată recunoștința ți dragostea de care sîntem capabili.
Să ne bucurăm de omagiile pe care I le vădesc îngerii, noi care nu sîntem în stare
să vădim decit smerite laude și închinăciuni.
Și totuși este fapt neîndoielnic că evlavia voastră v-a adus astăzi la biserică,
în praznicul Crăciunului, purtați de dorința de-a vă ridica mintea și inima de la
bucuriile cele pămîntești la bucuriile cele cerești.
Ati pășit pragul casei Domnului cu dorința de a vă lumina cugetul și inima cu
lumina lui Hristos, binețtiind că El este trimisul Cerului și strălucirea slavei Celui
Preainalt. Ati făcut popas sufletesc în preajma Sfîntului Altar ca să vă închinați
pruncului lisus laolaltă cu reprezentanții evreilor, cu păstorii din Betleem ți laolaltă
cu reprezentanții paginilor, cu magii de la Răsărit. Poposind în preajma Altarului,
ati poposit aievea în preajma ieslei din peșterea Betleemului. Șl aici ca și atunci
acolo petrece sub înfățișarea de mare smerenie Fiul Fecioarei Maria, care este tot­
odată și Fiul unic al lui Dumnezeu, este Cel Unul Născut din Tatăl (Ioan I 14).
în Sfînta Euharistie care neîncetat se păstrează ți ziua și noaptea pe Altar, noi
avem aievea trupul ți sîngele lui Hristos, noi avem ți ne bucurăm de prezența reală
a lui Hristos cel coborît în Betleem.
Ori de cite ori ne împărtășim — noi preoții și credincioșii — rostind cu evlavie
rugăciunile de la cuminecare spunem cu apăs, precum bine știti: „Cred Doamne și
mărturisesc că Tu ești (în Potir) cu adevărat Hristos. Fiul iui Dumnezeu care ai venit
în lume să mlntuiești pe cei păcătoși... Cred că acesta este însuți Preacurat Trupul
Tău și acesta este însuși scump slngele Tău", Bine-știind nai că Hristos a înviat,
nu va fi greu să credem că în trupul Său cel de taină noi ne împărtășim totodată cu
sufletul ți cu dumnezeirea Sa.
Așadar, în Sfînta împărtășanie noi primim pe Hristos întreg, biruitor și prea­
mărit. Acolo în potir și în chivot noi păstrăm o comoară de preț nespus de mare.
Acolo pe masa Altarului a rămas ru noi ca să ne fie de folos în truda noastră
pentru dobîndirea vieții veșnice. Cel ce a zis despre sine: „Eu sînt Plinea vielii...
Eu sînt plinea cea vie care s-a pogor jt din Cer" [loan VI 48, 51).
Sfînta Euharistie este așadar o pîine vie, o pîine cerească, o piine gînditoarc,
o pîine simțitoare și ajutătoare. Mana pe care au primil-o evreii în călătoria lor
către Țara făgăduinței a fost numită în Biblic „pline cerească" și „hrană îngerească"
(Ps. 77, 28—29), numai pentru motivul că ea prevestea era, timpul Sfintei împăr­
tășanii, adevărata hrană îngerească și pîine cerească (loan VI. 32, 35).
PASTORALE ARHIEREȘTI 11

In rugăciunile pe care numai preotul le rostește în taină înainte de cumine-

carea sa, Sfînta Biserică vestește deslușit prezenta reală a lui Hristos în Euharis­
tie. Astfel în nrima rugăciune se roagă așa: „Ia aminte Doamne, Ifsuse Hrfstcase,
Dumnezeul nostru din s'lnt lăcașul Tău și de pe tronul slăvit ai împărăției Tale și
vino aa să ne Sfințești pe noi Cel ce sus Împreună cu Tatăl șezi și aici In chip ne­
văzut aievea cu noi împreună ești". Să fie cineva prezent în același timn în două
sau mai multe locuri „la oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu
toate lucrurile slnf cu putintâ" (Matei 19, 26).
Să nu ne Îndoim așadar despre acest strălucit și mlngpetor adevăr ce ni se
vestește: Cel ce sus șade la dreapta Tatălui In aceeași vreme In mod nevăzut Îm­
preună cu noi petrece.
Cînd preotul liturghisitor sfărîmă Aqnetul adică bucata de pline prefăcută In
Sfînt Trupul lui Hristos, prin qlasul lui Biserica proclamă: „Se slărîmă si se Împarte
acum Mielul lui Dumnezeu, Cei ce se slărîmă și nu se desparte. Cel ce se mănlncă
pururea fin cuminecare) si niciodată nu se sflrșește, ci pe cel ce se Împărtășesc li
*
sfințește.
Este prin urmare neîndoielnic: Biserica în cutezanța ei de „stllp și temelie al
adevărului" (I Timotei III, 15), învață’deslușit și cu apăs această doctrină: tn Sfînta
Euharistie es»e prezent și sfințește pe cel ce o primește Însuși „Mielul lui Dumne­
zeu care ridică păcatul lumi!" (Ioan 1, 29) Este prezent în smerenie Cel culcat odi­
nioară în aceeași smerenie în ieslea necuvîntătoarelor,
Iubiți și cinstiți credincioși,

Nădăjduiesc că am izbutit să vă încredințez mai adînc despre adevărul vestit

dinlotdeauna de Biserica noastră Ortodoxă si anume: poposind în preajma Sfîntutui
Al’ar din această biserică, ati făcut popas în apropierea ieslei din peștera Betlee-
mului. Fiindr-g șj aici astăzi ca si acolo odinioară găsiți sub Înfățișare de mare sme­
renie ne Cel ce deodată es *e Fiul Tatălui ceresc, din veșnicie și Fiul Fecioarei „clnd
a venit împlinirea vremii" (Gal. 4, 4).
Cel dintîi scriitor sfînt care a folosit pentru Mesia, numirea de Emanuel a fost
profetul fsaia. El a scris: ,,De aceea Domnul Însuși vd va da un semn: Ictă, Fecioara
va rămlne însărcinată, va naște un fiu și-l va pune nudele Emanuel" (Isaia 7, 14).
Evanghelistul Male! completează... Emanuel care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu
este cu noi" (Matei 1, 23).

Iubiți credincioși,

Ce motiv mare de bucurie, ce izvor bogat de mîngîiere, ce lumină dătătoare

de pace și de fericire este această veste bună: „Dumnezeu este cu noi"! Creatorul
a tot ce există este lînqă noi. El ne iubește, ne ocrotește. ne susține si no călău­
zește în toate clipele vieții noastre. Noi sîntem lucrarea mîinilor Lui, sîntem opera
iubirii Sale, sîntem rodul înțelepciunii, a bunătății și a puterii Lui. Omul singura­
tic și omenirea întreagă este zidită duoă chinul și asemănarea Lui. Amăgiți fiind
de cel rău și căzuti în păcat, El nu ne părăsește, ci hotărăște îndată trimTtorea
unui Izbăvitor. „Aceasta sdmlnțd a femeii, fiu) Măriei, a! femeii celei mai alese. Iisus
Mîntuitorul — acesta îțf va zdrobi capul ție diavole" (Facere 3, 15). „losite. Hui lui
David... ce s-a zămislit întrlnsa (în Maria logodnica ta) este de la Duhul Sfînt.
Ea va naște un fiu, și vei pune numele Iisus, pentru cd El va mlntul pe poporul
Lui de păcatele safe" (Matei 1, 20—21).
Iubiți credincioși,

Iată cum se vădește nesecata dragoste părintească a lui Dumnezeu. Cînd ne

răzvră'im și îl ofensăm cu păcatele noastre, El ne povățuiește spre îndreptare,
dar nu ne părăsește. Hristos este Emanuel — este Dumnezeu cu noi — în orice
împrejurare, în orice greutate sau nevoie.
Deci este vădit că Dumnezeu ne poartă de grijă, totuși silă nu ne face. El
nîcicînd nu uită de noi dar totuși noi sîntem liberi să uităm de noi înșine, să uităm
de chemarea noastră la luptă cu răul, cu ispitele. In același timp noi sîntem slobozi
12 revista teologica

ți capabili să nu uităm de chemarea noastră la slujire, ia urcușul spre desăvîrțire:

„voi dar liți desăvîrșiți după cum ți Tatăl vostru cel ceresc desăvlrșit este. Fiți
milostivi cum ți Tată! vostru este milostiv" (Matei 5, 48).
Sînt strîns legate laolaltă acestei trei chemări: la luptă, la biruință, la răs­
plătire. „Celui ce va birui, li voi da să sadă cu Mine pe tronul Meu, după cum ți
Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe tronul Lui“ (Apoc. 3, 21).

Iubiți credincioși.

In anul acesta Biserica noastră s-a bucurat laolaltă cu țara întreagă cu oca­
zia sărbătorii de 1 Decembrie, sărbătoarea națională a românilor de acum încolo.
Am mulțumit lui Dumnezeu pentru unirea Ardealului cu țara-mamă-România și pen­
tru celelalte uniri ale provinciilor locuite de români. Ele au fost dobîndite cu
eforturi mari și jertfe numeroase de vieți ostășești și cetățenești.
Păstrarea și dăinuirea numeroaselor biruințe obținute de neamul nostru româ­
nesc de-a lungul veacurilor trecute, cere de la noi cei ce le-am moștenit și bene­
ficiem de ele, hotărîri neclintite de a duce o viață curată și jertfelnică, de-a munci
cinstit în ogorul patriei noastre iubite. Numai așa ne vom arăta urmași demni ai
înaintașilor ce au trudit și și-au jertfit viața pentru slava neamului nostru, pentru
libertatea și demnitatea fiilor săi.
La încheierea acestor povățuiri creștinești, rog pe Bunul Dumnezeu să vă în­
vrednicească să petreceți sfintele sărbători ale Crăciunului, ale Anului Nou și ale
Bobotezei In pace, cu sănătate și bucurii curate și să le ajungeți întru multi ți
fericiți ani!
Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și impăr
tășirea Sfîntului Duh să fie cu voi cu toți.
Nașterea lui Hristos să vă fie de folos!

Al vostru al tuturor, voitor de tot binele,

t T E O F I L
Arhiepiscopul Clujului