Mitropolia Ardealului, Anul XXXI, Nr.

6, Noiembrie-Decembrie, 1986

+ V ASILE
DIN MILA LUI DUMNEZEU,
EPISCOPUL DE DUMNEZEU PAZITEI EPISCOPII ORTODOXE ROMANE
A ORADIEI

Iubitului cler ți dreptcredincoșilor creștini, har, milă și pace de la

Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Domnul nostru, iar de la sme­
renia noastră arhierești binecuvintări.

„Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu

și pe pămînt pace, între oameni bună-
voire." (Luca II, 14).
lubiții mei fii sufletești,
Cu aceste cuvinte a întîmpinat ceata îngerilor minunea Nașterii Domnului,
pe care o sărbătorește întreaga creștinătate în fiecare an în ziua de 25 decembrie.
Primind cu credință și evlavie acest mesaj îngeresc, am ajuns și noi, cu
ajutorul lui Dumnezeu, să sărbătorim Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus
Hristos în acest an.
Ca odinioară păstorilor, vine și la noi îngerul Domnului în chip tainic și
ne spune: „Nu ud temeți! Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va
fi pentru tot poporul. Căci ui s-a născut azi Mîntuitor, care este Hristos Domnul,
în cetatea lui David" (Luca II, 10—11).
Cîntarea îngerilor ne aduce solia mult așteptată de neamul omenesc că Dum­
nezeu s-a milostivit și, în nespusa Lui iubire, a împlinit dorul oamenilor după
mîntuire și a trimis lumii un Mîntuitor, care să o ridice din „întunericul și umbra
morții".
Bucuria este de nedescris în această zi, precum spune cîntarea bisericească:
„Cerul și pămîntul s-au unit astăzi, năsdndu-se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe
pămînt a venit și omul la cer s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om. Cel
din fire nevăzut. Astăzi Cel necuprins de marginile lumii se lasă cuprins în brațe
de Fecioară." Cuvîntul lui Dumnezeu vine în lume, fără a se despărți de Tatăl.
Oamenii împreună cu îngerii se bucură și cîntă: „Mărire întru cei de sus lui
Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bunăvoire" (Luca II, 14).

Iubiți credincioși,
împreună cu păstorii și cu îngerii care au fost primii vestitori ai Nașterii
Domnului să venim și noi în fața sfintelor altare, ca în fața staulului din Bet-
leemul Iudeii, să ne închinăm cu evlavie Iui Dumnezeu, care pentru noi oamenii
și pentru a noastră mîntuire a trimis în lume pe Unul Născut Fiul Său.
PASTORALE ARHIEREȘTI 53

Să deschidem larg mintea și inima și să ascultăm cîntecul preamăririi lui

Dumnezeu și al împăcării noastre, prin Iisus Hristos.
Sărbătoarea Crăciunului este socotită îndeobște sărbătoarea darurilor. In
aceste zile, mai mult ca oricînd, credincioșii își fac daruri unii altora. Părinții
aduc daruri copiilor și îi îmbracă în haine noi. Soții își arată prețuirea și afec­
țiunea unul față de altul prin daruri. Rudeniile se duc la rudenii și nu merg
fără să ducă sau să primească un dar de Crăciun. Punțile de legătură între
oameni sînt acum mai multe și mai trainice. Totul e îmbrăcat în haină nouă,
curată. Desigur, prin toate acestea se exprimă dragostea și comuniunea dintre
ei, ajungînd să înțeleagă că întreaga viață e un dar de la Dumnezeu, un dar ce
trebuie să-l comunicăm unii altora. Acest obicei străbun s-a născut din credința
că la Crăciun s-a adus vieții cel mai prețios dar, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
El este darul cel de mare preț, deoarece prin El s-a arătat iubirea cea nesfîrșită
a Iui Dumnezeu față de oameni, ca să-i încredințeze că nu i-a lăsat singuri, ci
îi iubește necontenit și le poartă de grijă.
Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om ca să împlinească dorul omului după Dum­
nezeu. La început, omul a fost în strînsă legătură cu Dumnezeu, prin creație.
El avea toate puterile și darurile de a fi fericit și să se bucure de această legă­
tură cu Dumnezeu. Dar, căzînd în păcatul neascultării, a pierdut această fericire.
Mintea s-a întunecat și nu a mai cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, ajungînd
să se închine diferitelor zeități sau fenomene ale naturii. Simțirea s-a învîrtoșat
și a devenit stăpînită de patimi, cărora a ajuns să Ie fie rob. Voința a slăbit
atît de mult încît nu mai putea împlini voia lui Dumnezeu.
Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a refăcut această legătură a omului
cu Dumnezeu. Zidul despărțitor dintre cer și pămînt, dintre Dumnezeu și om 3-a
surpat. Dumnezeu a venit la om ca să-i redea fericirea dintîi.
In marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu nu l-a lăsat pe om să rătăcească,
,
ci, la „plinirea vremii
** a trimis pe Unul Născut Fiul Său, ca să-L facă cunoscut
pe adevăratul Dumnezeu și să-i arate calea adevăratei vieți.
Cuvîntul lui Dumnezeu s-a întrupat ca să împlinească acest dor fundamental
al omului și să restabilească raportul filial dintre om și Dumnezeu.
Fără această întrupare, omul ar fi rămas neputincios, ar fi ajuns în robia
păcatelor, un prizonier al firii înconjurătoare, al lucrurilor ce-1 înconjurau, pe
care le-ar fi iubit peste măsură și ar fi ajuns să se închine lor și să le slujească,
în loc ca ele să-i slujească și să-i ajute să devină adevăratul lor stăpîn.
Iisus Hristos a venit în lume ca să ne arate pe Tatăl ceresc, pe Creatorul
nostru și să ne ajute să fim împreună cu El. „Cine mă vede pe Mine vede pe
Tatăl care M-a trimis" (Ioan 14, 9), a spus unuia dintre Apostoli și „Cine Mă
ascultă pe Mine, ascultă pe Tatăl, pentru că Eu și Tatăl Meu una sîntem" (loan
10, 30).
Iisus Hristos a venit în lume ca să arate oamenilor că „Dumnezeu este iubire",
că nu este poruncă mai mare decît porunca iubirii, că nu este fericire mai mare
decît aceea de a trăi în iubire de Dumnezeu și de oameni. Un medic creștin
spunea, într-o conferință, că nu este un medicament mai binefăcător decît me­
dicamentul iubirii, și omenirea de azi, îmbolnăvită de atîta ură și vrăjmășie,
are mare lipsă de acest medicament.
Prin Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu vine întru întîm-
pinarea oamenilor spre a le ajuta să înțeleagă adevăratul rost al vieții, să trăiască
în demnitatea pe care au avut-o de la început, să-i scoată din robia păcatului.
Dumnezeu n-a creat lumea ca să o lase la voia întîmplării, în calea forțelor
distructive, ca să o aducă Ia nimicire, ci a creat-o din iubire și o conduce ca un
Părinte iubitor. De aceea a trimis pe Fiul Său în lume ca să arate cîtă dragoste
și cîtă purtare de grijă are pentru destinul ei, pentru mîntuirea oamenilor.
Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu a refăcut legătura oamenilor cu
Dumnezeu.
„Biruind rînduiala firii", cum spune cîntarea bisericească, Domnul nostru
Iisus Hristos a dat omului puterea de a se naște din nou prin har și de a se
întoarce „acasă" Ia Tatăl ceresc.
54 MITROPOLIA ARDEALULUI

Iubiți credincioși.
Pe cit de adevărată este Nașterea Domnului, ca o sărbătoare a darurilor, tot
cu atit temei este numită și sărbătoare a păcii. Deși prăznuim acest eveniment
din istoria mîntuirii neamului omenesc în vreme de iarnă răcoroasă, el eete adu­
cător de o negrăită căldură sufletească, de liniște și pace interioară.
Nașterea Domnului nostru lisus Hristos a adus împăcarea omului cu Dum­
nezeu, pace și liniște în făptura omenească; a adus pacea omului cu sine însuși
și i-a dat puterea de a fi ziditorul păcii în lume. Prin învățătura Sa dumnezeiască,
prin pilda vieții Sale, Mîntuitorul a arătat calea care duce la zidirea omului nou.
a omului păcii, dreptății și bunei înțelegeri.
In ceea ce privește împăcarea omului cu Dumnezeu prin lisus Hristos, Sf
Maxim Mărturisitorul spune: „Mîntuitorul s-a făcut păcat pentru mine, după
moarte și stricăciune, pentru că a luat de bunăvoie condamnarea firii mele, ca
sd condamne păcatul în firea mea." lată cît de mare este prețul împăcării noas­
tre cu Dumnezeu. Cît de scumpă este această pace cu Dumnezeu, pe care ne-a
adus-o lisus Hristos. El a murit în locul nostru și pentru noi.
Sfinții Părinți învață că prin lisus Hristos am dobîndit nu numai 'mpâcarea
cu Dumnezeu, ci și pacea sufletească, armonia dintre trup și suflet, primind
puterea de a biriu răul și a face voia lui Dumnezeu.
„Slujirea împăcării lui Hristos a rodit în firea noastră pacea și armonia
dintre trup și suflet. Ceea ce omul a pierdut prin călcarea poruncii, a primit prin
lisus Hristos, care l-a îndreptat prin Iubire și l-a făcut părtaș la legea harului",
spun Părinții Bisericii.
în al treilea rînd, Mîntuitorul ne-a arătat datoria și calea care duce la îm­
păcarea cu toți oamenii. Pacea este un dar divin, dar este și o datorie sfîntă a
omului de-a o apăra și de a contribui la zidirea ei. Prin aceasta omul a primit
și o mare răspundere înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor pentru apărarea însăși
a vieții
Un mare cimp în care se cuvine să strălucească razele păcii este „pacea a
toată lumea". Adevărata pace este aceea de care se împărtășesc toți oamenii și
care le asigură dezvoltarea liberă. Solia păcii este adresată tuturor oamenilor,
ea are un caracter universal.
Crăciunul este sărbătoarea păcii, pentru că dumnezeiescul Prunc, născu!
intr-o iesle sărăcăcioasă în Betleemul Iudeii, a venit ca „Domn al păcii", așa cum
L-a profețit cu sute de ani înainte profetul Isaia. El a venit ca să aducă „pace
și bunăvoire între oameni și popoare". Proorocii Legii Vechi au profețit despre
venirea lui Mesia ca despre Acela care va aduce o vreme de pace, o vreme în
care popoarele „vor arde armele ... arcurile, săgețile, lăncile și sulițele" (lezechil
tj, 9)
Domnul nostru lisus Hristos a spus apostolilor: „Pacea mea o las uouă"
(Ioan 14, 27). Tot El a spus mulțimilor care îi ascultau cuvîntul: „Fericiți făcă
tarii de pace, că aceia fiii Iui Dumnezeu se vor chema" (Mat. 5, 9).
Credincioasă învățăturii Mîntuitoruiui, Biserica noastră a vestit de-a lungul
vremurilor și vestește șl în zilele noastre, „celor de departe și celor de aproape"
(Efes. 2, 17). „Evanghelia păcii" (Efes. 6, 15). Ea îndeamnă pe credincioși să tră­
iască în pace cu toți oamenii, să caute pacea și dreptatea, care sînt nedespărțite
una de alta. Nu poate fi pace acolo unde nu este dreptate și nu este dreptate
adevărată fără pace. Drumul păcii este drumul dreptății, al progresului și al
mîntuirii.
Din păcate, solia păcii adevărate este călcată în picioare de anumiți oameni,
care susțin o „pace asupritoare", pace care duce la moartea prin înfometare a
milioane de oameni.
lubiții mei fii sufletești.
Vă este cunoscut faptul că anul acesta, către sKrșitul căruia ne apropiem,
se numește Anul Internațional al Păcii. Este anul în care oamenii de bine au
făcut și fac multe eforturi pentru apărarea păcii, pentru înlăturarea spectrului
unui război atomic, care ar însemna distrugerea întregii vieți de pe planeta noastră
PASTORALE ARHIEREȘTI 55

In acest an s-au ținut multe adunări, multe conferințe, s-au desfășurat ma­
nifestări pentru pace și împotriva războiului, împotriva înarmării cu arme nucleare,
împotriva amplasării de rachete ucigătoare în diferite părți ale pămîntului și
îndeosebi în Europa.
In situația dramatică în care se află omenirea zilelor noastre, cînd unii
încearcă să pregătească un cataclism prin fabricarea și amplasarea de arme, îndeo­
sebi nucleare, popoarele din lumea întreagă se string și luptă pentru apărarea
păcii, bunul suprem al omenirii.
In rîndul acestora și între cele dintîi se află poporul român. El a exprimat
in diferite rînduri dorința sa de pace, hotărîrea de a lupta pentru apărarea ei.
Răspunzînd chemării pe care a făcut-o Președintele țării. Domnul Nicolae
Ceaușescu, întreagă suflarea românească s-a pronunțat în ziua de 23 noiembrie
a. c. printr-un referendum pentru reducerea cu 5 la sută a armamentelor, efecti­
velor și cheltuielilor militare, precum și hotărîrea de a milita pentru așezarea și
apărarea unei păci drepte în lume.
Prin aceasta, s-a trecut de la vorbe la fapte concrete pentru apărarea păcii
șl s-a confirmat vocația de pace a poporului nostru, care, în toată istoria lui,
și-a afirmat voința de a trăi în bună înțelegere cu toate popoarele.
Ca fii ai Bisericii strămoșești care a susținut totdeauna năzuința de pace,
de progres, de lumină și dreptate a poporului român, toți credincioșii s-au aflat
în primele rînduri în ziua de 23 noiembrie și au exprimat printr-un hotărît „DA“,
voința lor de pace, dragostea de muncă pentru înflorirea patriei.
Cuvîntul pace, care zboară în aceste zile pe buzele a milioane de oameni și
care exprimă însăși dragostea de viață a omenirii, are temeiuri adînci în Sfînta
Scriptură, în învățătura Bisericii noastre și este însăși condiția fundamentală și
bunul suprem al vieții.
Drept aceea vă îndemnăm, iubiții mei, să „căutați pacea cu toată lumea
și sfinfenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12, 14).
„Trăiți în pace unii cu alții" (Mc. 9, 50). în viața voastră de toate zilele, în
familia voastră, la locul de muncă, dovediți-vă a fi prin dragoste și muncă fii
ai păcii.
„Pe cit stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii" (Rom.
12. 18).
Avem datoria să fim ziditori ai păcii, să o vestim în lume și să o apărăm.
Avem datoria să ne iubim Patria, să o facem din ce în ce mai frumoasă și mai
prosperă.
Ea este pămîntul sfînt în care s-a născut poporul român, pe care l-a locuit
și muncit neîntrerupt și l-a apărat cu sîngele fiilor ei, generații după generații,
cînd a fost nevoie.

lubiții mei fii sufletești.

In istoria Bisericii Ortodoxe Române s-au întîmplat în acest an evenimente
de o deosebită însemnătate.
în ziua de 31 iulie. Dumnezeu a chemat la Sine sufletul Prea Fericitului
întru adormire patriarhul Dr. Iustin Moisescu. După păstrarea doliului cuvenit
pentru cinstirea vrednicului patriarh Iustin, Colegiul electoral bisericesc a ales
la 9 noiembrie a. c. cu mare însuflețire și în unanimitate ca patriarh pe înalt
Prea Sfințitul Mitropolit al Moldovei și Sucevei Teoctist Arăpașu. In ziua de 16
noiembrie, a avut loc, întronizarea Prea Fericirii Sale în scaunul de Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române.
Prea Fericirea Sa este cunoscut pentru evlavia și rîvna pe care a depus-o
în slujba Bisericii și a Neamului timp de mai bine de cincizeci de ani de activi­
tate rodnică. Clerul și credincioșii eparhiei Oradea cunosc dragostea și activitatea
Prea Fericirii Sale, deoarece mai bine de un an, în 1969—1970, a condus și desti­
nele eparhiei Oradea, drept care rugăm pe Dumnezeu să-i dăruiască Prea Fericirii
Sale and mulți, cu sănătate și roade bogate în slujba Bisericii și a Patriei.
56 MITROPOLIA ARDEALULUI

împărtășindu-vă aceste învățăminte, vă îndemnăm să rămîneți statornici și

să păstrați credința moșilor și strămoșilor voștri, trăind în legea românească pe
care ne-au lăsat-o ca pe o zestre scumpă și stăruind „sd păziți unitatea Duhului
în legătura păciii" (Efes. 4, 3). Tăria unui popor stă în unitatea lui. Prin ea,
păstrează și dobîndește existența lui liberă și independentă.
Datori sîntem să ne alăturăm tuturor celor ce se străduiesc întru apărarea
păcii în lume și să ne împotrivim celor ce uneltesc războaie, bine știind că răz­
boiul este urmarea păcatului, iar pacea este leagănul și scutul vieții. „Dumnezeu
ne-a chemat să trăim în pace" (I Cor. 7, 15), „Domnul nostru Iisus Hristos a
venit în lume ca lumea viață să aibă și mai multă să aibă" (Ioan 10, 10).
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împăr­
tășirea Sfîntului Duh sd fie cu voi cu toți" (II Cor. 13, 13).
Al vostru el tuturor de tot binele voitor și fierbinte rugător către Hristos
Domnul.
t VA SI LE
Episcopul Oradiei