ADORAŢIE PENTRU JOIA SFÂNTĂ

06.04.2023
Cântec: Duhule Sfânt, izvorul iubirii

Rugăciune introductivă: E noapte… Dar în faţa ta, Doamne, chiar şi noaptea cea mai întunecată este
suportabilă. Lângă tine nouă nu ne este teamă. Simţim cum inima ta plină de iubire este ca o lampă care arde în
viaţa noastră. Da! E Adevărat! Adesea ne îndepărtăm de tine, dar acum suntem aici; ochii noştri se întâlnesc cu
ai tăi, ritmul bătăii inimii noastre alternează cu bătaia inimii tale. Nu suntem spectatori muţi în faţa unui
mormânt. Suntem mărturisitori care vestesc şi iau puterea lor de la izvorul vieţii. Iată-ne la picioarele altarului
iubirii tale, unde tu acum ai frânt pâinea pentru noi toţi. În ciuda trădărilor noastre, a pierderilor noastre, suntem
aici ca să-ţi întâlnim ochii şi să citim în privirea ta iertarea şi dovada că tu ne iubeşti aşa cum suntem. De aceea,
în interiorul nostru se deschide larg un orizont infinit de pace.

Cântec: Isuse, cred…

PRIMA PARTE: SIMON PETRU ŞI NOI

Luca 22,32–34; 40–46; 55-62

1: Simon, Simon, iată, Satana a pretins ca să vă cearnă ca pe grâu; eu însă m-am rugat pentru tine, ca să
nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi”. El i-a spus: „Doamne, sunt gata să merg
cu tine şi la închisoare şi la moarte”. Dar el i-a zis: „Îţi spun ţie, Petre, că astăzi nu va cânta cocoşul până când
vei nega de trei ori că mă cunoşti”.
(…)Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. Ajungând în acel
loc, le-a spus: „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!” El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi,
îngenunchind, se ruga: „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să se
facă!” Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Şi, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor, iar
sudoarea lui, care cădea pe pământ, s-a făcut ca picăturile de sânge. Când s-a ridicat de la rugăciune, a venit la
discipoli şi i-a găsit dormind din cauza tristeţii şi le-a zis: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă ca să nu intraţi
în ispită!”

2: (…) După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. Şi,
aprinzând un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat de jur împrejur. Petru s-a aşezat printre ei. O servitoare,
văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus: „Şi acesta era cu el!” Dar el a negat, zicând: „Femeie,
nu-l cunosc”. După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ei”. Dar Petru a zis: „Omule, nu
sunt”. După vreo oră, un altul insista, spunând: „Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean”. Însă Petru
i-a zis: „Omule, nu ştiu ce spui”. Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul. Iar Domnul, întorcându-
se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi
cocoşul, mă vei renega de trei ori”. Şi, ieşind afară, a plâns amara.

Scurte reflecţii:
Tânăr 1: Petru, aşa te ştiam şi noi! O persoană cu atitudini contrastante. De multe ori, ştim asta din
Evanghelii, te trezeai vorbind fără să fi gândit în prealabil. Îţi plăcea să te arăţi viteaz, chiar dacă imediat după
aceia te arătai slab. Nu poţi accepta ca Învăţătorul tău să sufere… Nu eşti de acord cu asta. „Cum e posibil? Tu,
Cristos, trebuie să suferi? Tu eşti Mesia, Salvatorul! Nu! Nu se poate!” Drumul acesta nu îţi place. Visai şi tu,
ca toţi ceilalţi, că în curând vei face parte dintre miniştrii „Împărăţii” despre care vorbea Isus. Şi chiar un
ministru însemnat, că doar voiai să-i arăţi că poate conta pe tine… Dar Cristos te pune în încurcătură, iar tu te
înspăimânţi, te zgudui, deoarece planurile tale erau pe cale să falimenteze…
(o scurtă pauză)
Tânăr 2: Cu puţin mai înainte i-ai jurat lui Isus că-l vei urma până la moarte, vei fi lângă el când va
avea nevoie de tine… Acolo, în Grădina Ghetsemani, el avea mai mult ca niciodată nevoie de tine, avea nevoie
de prezenţa ta. E singura dată când Dumnezeu are nevoie cu adevărat de oameni, când simte nevoia de a-şi
rezema capul pe bătaia unei inimi vii. Erai acolo; puteai face acest lucru pentru Învăţătorul tău. Dar nu ai făcut-
o… Isus „i-a găsit dormind şi i-a spus lui Petru: Simon, dormi? Nu ai reuşit să veghezi nici măcar o oră?”
(o scurtă pauză)

1
 Tânăr 3: Lauda ta s-a spulberat într-o clipă. Ucenicul viteaz, capabil să-şi dea viaţa pentru Maestrul
său, s-a stins şi a făcut loc omului slab, care cade la prima încercare: „Nu ştiu ce vorbeşti, nu îl cunosc pe omul
acesta”! Nu o dată, ci de trei ori a-i declarat acelaşi lucru… A fost nevoie de încă o dovadă a iubirii lui Cristos
care iartă. Privirea sa şi-a îndreptat-o spre tine. O aşteptai atât de mult! Această privire e posibilitatea iertării: nu
e un reproş, nu e deziluzie, nu e superioritate, ca şi cum ar vrea să-ţi zică: „Ţi-am spus eu?!” Isus te priveşte
pentru a te ierta. Tocmai în mijlocul patimii sale el găseşte puterea să te privească şi să îţi dăruiască iertarea.
Şi ieșind afară, Petru a plâns amar…

Cântec: Cântă suflete, pe Domnul tău cel sfânt! Cântă suflete, El viaţă dăruie!

Rugăciune:
Tânăr 4: Doamne, acest Petru seamănă foarte mult cu noi. Şi noi ne înspăimântăm adesea. E mai uşor
să ne amintim de tine în ipostaze fericite: când faci minuni sau jocuri de prestigiu precum înmulţirea pâinilor. E
mai comod aşa! Ne place această imagine pe care ne-am format-o despre tine. Ne zguduim şi noi când ne spui
că tu vrei mai mult, că aştepţi mai mult de la noi. Suntem slabi… Dar suntem, în acelaşi timp, conştienţi că
privirea de iertare pe care a-i îndreptat-o asupra lui Petru în noaptea renegării, o îndrepţi şi spre noi, spre fiecare
dintre noi care suntem la fel de inconstanţi în a te urma. Este privirea care ai fi vrut să-l întâlnească şi pe Iuda,
dar el nu s-a lăsat privit. Vrem, Doamne, prezent în faţa noastră, să ne lăsăm priviţi în această noapte de tine, să
simţim, asemenea lui Petru, iertarea ta… Şi să plângem amar căderile noastre…
(O scurtă pauză)
Tânăr 5: Şi mai vrem ceva, Doamne: vrem să înţelegem astăzi că nu te putem urma doar atunci când ne
convine nouă; nu putem elimina Crucea, suferinţa, efortul de a fi treji şi a vedea mereu ce aştepţi de la noi.
Chiar şi acum, deşi suntem lângă tine, poate nu auzim glasul tău care ne cere ajutorul. Suntem prezenţi în jurul
tău, dar poate dormim, fiind insensibili la ceea ce tu aştepţi de la noi. Suntem slabi, Doamne, iar această
slăbiciune ne anesteziază şi nu ne lasă să ţinem ochii deschişi şi să vedem durerea celorlalţi, dar mai ales să
ajutăm pe cei care au nevoi.

Toţi: Doamne învaţă-ne să nu ne iubim doar pe noi înşine, să nu iubim doar pe-ai noştri, să nu iubim
doar pe cei care ne iubesc; învaţă-ne să ne gândim şi la ceilalţi, să-i iubim mai întâi pe cei pe care nimeni nu-i
iubeşte; dă-ne harul să înţelegem că în fiecare clipă sunt mii de oameni, care sunt a-i tăi şi fraţi de-ai noştri, care
mor de foame fără să fi meritat aceasta. Nu permite să fim fericiţi singuri. Ajută-ne să înţelegem că numai aşa te
putem urma!

Cântec: Imnul de la Cluj…

PARTEA A DOUA: IUDA ŞI NOI

In 13, 21-30
3: După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: „Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre
voi mă va trăda”. Discipolii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte. Unul dintre discipolii lui, pe care
îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. Atunci, Simon Petru i-a făcut acestuia semn să întrebe cine ar
putea să fie cel despre care vorbeşte. El s-a aplecat, deci, pe pieptul lui Isus şi i-a zis: „Doamne, cine este?” Isus
a răspuns: „Este acela pentru care voi întinge îmbucătura şi i-o voi da”. Atunci, întingând îmbucătura, a luat-o
şi a dat-o lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. După acea îmbucătură, a intrat Satana în el. Atunci, Isus i-a zis:
„Ceea ce vrei să faci, fă repede!” Dar nici unul dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aceasta.
Şi, cum Iuda ţinea punga cu bani, unii au crezut că Isus îi spune: „Cumpără ceea ce ne trebuie pentru
sărbătoare” sau ca să dea ceva săracilor. Aşadar, după ce a luat îmbucătura, el a ieşit repede. Şi era noapte.
Lc: 22, 47- 48
4: Pe când mai vorbea încă, iată o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei
doisprezece. Apropiindu-se de Isus, l-a sărutat. Dar Isus i-a spus: „Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?”

2
 Reflecţii:
Tânăr 6: Iuda, cât de ciudată este figura ta aşa cum apare în Evangheliei. Un om luminat, isteţ, cel care
are punga, cel în care poţi avea încredere. Ce ai gândit când te-a chemat Isus? Cu siguranţă doreai, ca mulţi
alţii, eliberarea poporului tău şi te considerai un om pe care Isus ar putea conta. Era nevoie cu adevărat de un
om puternic ca tine, de unul care ar fi putut să lupte împotriva romanilor. Şi Isus părea destul de contestator,
părea omul potrivit care să declanşeze revolta. El – Mesia. Şi el te-a chemat în grupul său, printre cei
doisprezece. Acum eliberarea nu mai era un vis cultivat în nopţile lungi de insomnie din Palestina. Acum visul
putea deveni realitate: poporul se va ridica împotriva opresorilor în numele lui Iahve.

Tânăr 7: Însă Isus începe imediat să te dezamăgească. E ceva în comportamentul său care nu se
potriveşte cu aşteptările tale. Este în el ceva intangibil. El, e adevărat, vorbeşte despre luptă, însă culoarea
steagului său este blândeţea; el vorbeşte despre forţă, dar e forţa iubirii. Discursuri dificile, cuvinte ciudate, care
te pun pe gânduri. Isus, după ce era asaltat de mulţime, de multe ori apare singur şi contestat de ceilalţi. Într-o zi
ţi s-a adresat ţie şi celorlalţi unsprezece: „Vreţi oare să plecaţi şi voi”? Tu te-ai gândit să pleci departe de acest
Isus care te-a deziluzionat, pe care îl voiai victorios, dar care îţi făcuse cunoscut doar gustul amar al înfrângerii.

Tânăr 8: Dar nu îl laşi pe Isus… îţi vine în minte o altă idee… Sigur! Cum de nu-ţi venise mai
devreme? Poţi să-l pui pe Isus în încurcătură. Să-l dai pe mâna duşmanilor. Şi el, crezi tu, când se va vedea în
pericol de moarte, va arăta cu adevărat cine e, va fi puternic, va declanşa revolta; visul tău şi al poporului tău va
deveni realitate. Asta da iubire! Se va auzi sunetul suliţelor şi cu mirosul sângelui roman va începe în sfârşit
revolta. „Cât îmi daţi ca să vi-l dau?”

Cântec: Cântă suflete, pe Domnul tău cel sfânt! Cântă suflete, El viaţă dăruie!

Rugăciune:
Tânăr 9: Doamne, cred cu adevărat că nici experienţa lui Iuda nu ne este străină. El te-a urmat, ţi-a fost
aproape timp de trei ani, nu pentru că te iubea, ci pentru că avea nevoie de cineva ca tine pentru a-şi atinge
scopurile. Nu a înţeles cine eşti şi nu a trăit cuvântul tău. Acest lucru nu-l interesa… Era sensibil doar la
avantajele pe care le putea trage de pe seama ta.
Şi noi procedăm de multe ori la fel ca el. Te urmăm, ne place să fim consideraţi de-ai tăi, doar atâta timp
cât acest lucru ne aduce avantaje. Nu te punem pe tine pe primul loc, ci persoana noastră. Nu te iubim pe tine, ci
pe noi… De aceea, atunci când cuvântul tău ni se pare prea exigent, renunţăm la tine, te eliminăm sau te punem
la încercare aşa cum a făcut şi Iuda.
(O scurtă pauză…)
Tânăr 10: Doamne, îmi dau seama că prin Iuda ai vrut să ne dai o lecţie. Este adevărat, el nu este un
sfânt, dar, totuşi, era unul din cei doisprezece, unul pe care tu l-ai ales aşa cum i-ai ales şi pe ceilalţi: pe Petru,
pe Ioan, pe Iacob… L-ai ales, deşi erai convins că nu o să aducă roade sută la sută, nici 60 la sută, nici măcar 30
la sută. Ştiai că te va răstigni ca pe un tâlhar printre râsetele trecătorilor. Şi totuşi l-ai vrut cu tine. De fiecare
dată când le încredinţai ucenicilor tăi vreo misiune, i-o încredinţai şi lui. Cu siguranţă l-ai iubit şi pe el şi chiar
erai în stare să-l ierţi pentru gestul său cumplit de a te vinde. Dar el nu a mai crezut în iertarea ta. S-a
condamnat singur. Nu a putut rezista blândeţii privirii tale care îl fixa, inimii tale care ardea, parfumului de
bunătate care iradia din tine. Nu a rezistat să-i răspunzi cu atâta iubire – „Prietene!” – actului său de trădare. Şi
s-a sinucis…

Tânăr 11: Isuse, nici slăbiciunile noastre nu-ţi sunt străine. Tu cunoşteai trădările noastre înainte ca noi
să le fi făcut. Cu toate acestea, ne-ai acceptat aşa cum suntem. Acum iată-ne în faţa ta… Contemplăm iubirea ta
care s-a manifestat prin Cruce; întâlnim privirea ta blândă din Sf. Euharistie şi simţim parfumul păcii cu care
vrei să ne inunzi sufletul. Eşti gata să uiţi totul, să ne ierţi totul. Cuvântul tău ne mişcă şi cele mai ascunse
coarde ale sufletului nostru: „Prietene”! Isuse, iartă-ne şi scuteşte-te de eventualele noastre trădări ulterioare!

Toţi: Doamne, Dumnezeule, căile tale nu sunt căile noastre şi căile tale nu sunt căile noastre. În planul
tău de mântuire este loc şi pentru cruce. Fiul tău Isus nu s-a dat înapoi în faţa ei. Nimeni nu l-a putut întoarce de
la decizia fermă de a împlini voinţa ta şi de a vesti împărăţia ta. Întăreşte-ne prin darul Duhului tău. El să ne
facă să-l urmăm pe Isus cu mult curaj şi fidelitate, să ne facă imitatorii săi în a face din tine şi din Împărăţia ta
sens pentru viaţa noastră. Să ne dea puterea să suportăm dificultăţile şi aversiunile, pentru ca noi şi în toţi să
înmugurească adevărata viaţă. Amin.
3
 Să-l adorăm cu evlavie sinceră pe Mântuitorul nostru, care, la Cina cea de Taină, în noaptea care era vândut,
a încredințat Bisericii memorialul morții şi învierii sale pentru a fi celebrat de-a pururi. Să-l rugăm spunându-i:

Sfințește poporul pe care l-ai răscumpărat cu Sângele tău!

Isuse, Răscumpărătorul nostru, dă-ne harul să intrăm mai adânc în Patima ta prin pocăință, ca să dobândim
mărirea învierii! R...

Dă-ne să ne bucurăm de ocrotirea Mamei tale, Mângâietoarea mâhniților, şi învaţă-ne săi întărim pe cei
întristați cu alinarea pe care şi noi o primim de la tine! R...

Dăruiește-le credincioșilor, în greutățile lor, să fie părtași la pătimirea ta, pentru ca mântuirea ta să se
vădească în ei! R...

Tu, care te-ai smerit făcându-te ascultător până la moarte, şi încă moartea pe cruce, dă slujitorilor tăi harul de
a fi ascultători şi răbdători! R...

Binevoiește a-i face pe cei răposați asemenea cu trupul măririi tale şi fă-ne şi pe noi părtași cândva de
fericirea lor! R...

Tatăl Nostru…

Rugăciune de încheiere
Dumnezeule care ai răscumpărat pe toţi oamenii prin misterul pascal a lui Cristos, păstrează în noi lucrarea
îndurării tale, pentru ca amintindu-ne mereu de misterul mântuirii, să ne învrednicim de roadele lui. Prin
Cristos Domnul nostru.

Cântec: Tineri voi…