A TREIA ZI DE CRĂCIUN

SFÂNTUL ARHIDIACON ȘTEFAN

-2018-
De ce trebuie ca tinerii să-L mărturisească și să-l slujească pe Dumnezeu?

Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi
să se apropie anii despre care vei zice: «N-am nici o plăcere de ei!…» (Ecclesiastul 12:1)

Iubiți credincioși, astăzi, în a treia zi de Crăciun, facem pomenirea Sfântului

Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic, care, a fost ucis cu pietre din cauza faptului că a stat
drept, de partea lui Hristos. Ce se întâmplase de fapt? Era la începutul misiunii Bisericii când
după Sfânta Liturghie, toţi creștinii rămâneau la masă şi Apostolilor le era foarte, foarte greu
să se îngrijească şi de predică şi de slujbă şi de împărțirea mâncării. Atunci, au ales șapte
diaconi, între care şi Sfântul Arhidiacon Ştefan. Ei aveau misiunea să împartă mâncarea şi
ajutoarele care se strângeau şi se împărțeau în mod egal creștinilor. Apoi ei îi ajutau pe
Apostoli, pe preoţi şi pe episcopi la slujba de la Sfântul Altar.

Sfântul Arhidiacon Ștefan a fost un tânăr cu nume bun, a fost un tânăr plin de Duhul
Sfânt, plin de credință și plin de înțelepciune și care făcea minuni și semne mari în popor. El
mărturisea pe Hristos şi spunea că „Hristos, a venit, S-a născut, a murit, a înviat şi a
înlocuit Legea”. Care Lege? Legea Vechiului Testament. Când auzeau așa, evreii se tulburau
foarte tare. A ținut chiar și o cuvântare pe care o găsiți în Sfânta Scriptură, în cartea Faptele
Apostolilor, capitolul 7. În această cuvântare, spre final, i-a acuzat în mod direct pe iudei de
răstignirea Domnului Iisus Hristos!

La auzul acestor cuvinte, iudeii n-au mai putut de furie și în cele din urmă, l-au pus în
mijloc, au luat pietre, au aruncat în el și l-au omorât. Omenirea, de atunci încoace, tot
omoară, continuu. Avem cu milioanele mucenici care au spus: „Sunt creştin, mărturisesc
pe Iisus Hristos, nu mă închin dumnezeului străin”, și pentru aceasta au fost uciși. Şi noi
ar trebui să facem la fel: să nu ne închinăm la dumnezeii străini, ci la Dumnezeul adevărat,
Iisus Hristos, Cel născut în iesle, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. La
acest Dumnezeu să ne închinăm; şi dumneavoastră, care aţi venit astăzi la Biserică, la acest
Dumnezeu vă închinați.

Iubiți credincioși, Sfântul Arhidiacon Ștefan a fost un tânăr, un tânăr care a ales să-L
slujească pe Dumnezeu! Vârsta la care el a murit a fost aproximativ 30 de ani. Deci era un
tânăr, un tânăr care a mărturisit dreapta credință și pentru aceasta a murit. Este unul dintre

1
cele mai dificile lucruri de făcut pentru un om –să-L mărturisească și să-l slujească pe
Domnul Iisus Hristos în cuvânt și în faptă la vremea tinereții.
Concepția poporului român, în acest sens, este următoarea: lasă, să se distreze omul
cât este tânăr, să guste din toate, doar o viață are! Scrie în Sfânta Scriptură: Bucură-te,
omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii
tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce
la judecata Sa. (Ecclesiastul 11:9). Și uite așa ne cheltuim tinerețea gustând din toate
plăcerile vieții și făcând multe lucruri care nu ne sunt de folos...și uite așa trece viața și ne
vedem bătrâni, și numai atunci ne gândim să ne dăm în calea lui Dumnezeu.
Cei care fac așa, Îl tratează pe Dumnezeu cu mult dispreț…Îl tratează pe Dumnezeu
ca pe-un animal din gospodărie. Păi numai unui animal îi arunci resturile care îți rămân după
ce ai mâncat și te-ai săturat. Noi nu trebuie să-I dăm lui Dumnezeu doar resturile vieții
noastre -adică bătrânețea. E ca și cum ai avea un butoi cu vin și tu ai bea tot vinul bun, iar lui
Dumnezeu să-i dai ce rămâne pe fund, adică ce-i mai rău. Dar ce poți să-i mai dai lui
Dumnezeu la bătrânețe? Să-ți ajuți semenii nu prea mai poți,…să te rogi nici atât, pentru că
nu te mai poți concentra cum trebuie ș.a.m.d.
Poate va zice cineva: chiar dacă nu mai putem face multe lucruri la bătrânețe,
totuși putem să le vorbim altora despre Domnul Hristos!  Eu zic că nici măcar atât! Ce poți
să zici tu despre Cineva pe care nu L-ai cunoscut personal? Nici măcar tu nu te vei crede!
Oricum, ideea este că nu-i ușor să mai faci ceva pentru sufletul tău la bătrânețe dacă
nu te-a interesat deloc la tinerețe. Dar problema cea mare este alta! De unde știi tu, tânăr
fiind, că o să ajungi bătrân? Doar știți cum este vorba în popor: Ne naștem pe rând și murim
pe sărite! Și o altă problemă este aceea că un om care n-a dat nimic pe Dumnezeu la tinerețe,
cu greu va da ceva la bătrânețe. Doar știți proverbul: Calul bătrân cu greu se învață la ham!
Cu fiecare zi în care trăim, iubiți credincioși, devenim mai bătrâni! Sunt foarte mulți
oameni în vârstă care ar dori să dea timpul înapoi și să fie din nou tineri ca să trăiască altfel,
iar alții, deși sunt la vremea copilăriei, doresc să înainteze în vârstă cât mai repede. Rasa
umană are tendința de a crede că nu este niciodată la vârsta potrivită. De aceea spune
Eclesiastul: Adu-ţi aminte de Ziditorul tău (acum) în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină
zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: «N-am nici o plăcere de ei!…»
(Ecclesiastul 12:1).
Înaintarea în vârstă este un proces cu neputință de stopat. Omului nu îi este dat să aibă
control asupra îmbătrânirii. Însă, chiar dacă nu putem controla trecerea timpului, totuși,
putem avea control asupra modului în care ne petrecem acest timp. Felul în care îmbătrânim

2
este o alegere a fiecăruia dintre noi. Dumnezeu dorește ca noi să învățăm să îmbătrânim cu
har și cu demnitate! El vrea ca noi să fim desăvârșiți, să urmăm poruncilor Lui ca să nu
regretăm nimic în zilele cele de pe urmă ale vieții noastre pământești.
Una dintre cele mai mari capcane în care cade omul contemporan este aceea să creadă
că își va face timp altă dată pentru Dumnezeu și pentru sufletul său. Foarte mulți au căzut
pradă acestei minciuni, crezând că au timp, și au murit neînsușindu-și învățătura Domnului
Iisus. Timpul pentru pocăință, pentru schimbare, este acum, este azi! Celor care cred că au
timp destul, li se potrivesc cuvintele lui Dumnezeu adresate acelui om bogat căruia i-a rodit
țarina: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. (Luca 12:20). Vedeți, nu
îți garantează nimeni că mâine vei mai fi în viață!
Iar cei  ce cred că un Doamne iartă-mă! zis la sfârșitul vieții, sau din când în când, îi
poate mântui, li se potrivesc cuvintele Domnului Iisus Care spune așa: Nu oricine Îmi zice:
Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui
din ceruri. (Matei 7:21).
Iubiți credincioși, am fost preot într-un sat cu o populație destul de îmbătrânită. Am
întâlnit foarte mulți bătrâni în satul acela care toată viața și-au dedicat-o slujirii lui
Dumnezeu. Au trăit conform Evangheliei. Martor îmi este Dumnezeu că pe nici unul dintre ei
nu l-am auzit vreodată să spună că îi pare rău că a trăit după cuvântul lui Iisus. În schimb, am
întâlnit oameni care, bătrâni fiind, spuneau cu multă amărăciune: Părinte, multe greșeli am
făcut cât am fost tânăr! De-aș fi avut atunci mintea pe care o am acum! Și uite așa, se
împlinesc cuvintele: Dacă tinerețea ar ști… și dacă bătrânețea ar putea!
Totuși, nu aș vrea să-i deznădăjduiesc pe cei care în viața lor, nu au fost deloc
interesați de credința creștină. Trebuie să știm că Dumnezeu ne primește în orice ceas și la
orice vârstă, dar trebuie să dăm tot ce putem în timpul care ne-a mai rămas, ca să ne
schimbăm felul de a fi, ca să ne pocăim, ca să împlinim poruncile Lui! Nu-i imposibil să-L
cunoști pe Dumnezeu la bătrânețe, dar este puțin mai greu.
Sfântul Apostol Pavel, i-a spus unui tânăr așa: Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile
tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu
credinţa, cu curăţia (1 Timotei 4:12). Fără tineri, comunitățile creștine sunt lipsite de viață!
De multe ori am auzit pe unii spunând că tinerii sunt viitorul Bisericii. Nu este adevărat!
Tinerii nu sunt viitorul! Tinerii trebuie să fie parte integrantă activă a Bisericii acum, nu în
viitor!
Sfântul Ștefan L-a mărturisit pe Domnul Hristos cât timp a fost tânăr, și pentru
aceasta s-a învrednicit de vederea lui Dumnezeu. Atunci când era ucis cu pietre, a văzut

3
cerurile deschise și pe Domnul Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este răsplata
celor care îl mărturisesc pe Dumnezeu la tinerețe…ei se învrednicesc de vederea lui
Dumnezeu! Nu uitați niciodată că Dumnezeu îi iubește cel mai mult pe tineri, pentru că ei
sunt foarte încercați...ei trebuie să aleagă între Dumnezeu și lumea aceasta cu toate patimile
ei! Dacă un tânăr Îl alege pe Dumnezeu, automat trebuie să renunțe la multe plăceri pătimașe,
trebuie să devină altfel…dar aceasta presupune să își asume și riscul de a fi marginalizat de
cei apropiați…să fie luat în râs…dar ce mai contează când el știe că-L are pe Dumnezeu! O
să închei cu un verset din psalmul 55, al lui David, marele rege al poporului Israel, pe care
mi-aș dori, ca voi cei mai tineri, să-l aveți în minte atunci când, poate, veți avea și voi de
suferit din cauză că L-ați ales pe Iisus Hristos: În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie omul? (Psalmii 55:11).

Amin!