SCHIMBAREA LA FAȚĂ

(luată de pe net)

-2015-

Introducere

Astăzi Biserica noastră Ortodoxă sărbătorește schimbarea la față a Domnului Hristos.

Acest eveniment, petrecut în viața Mântuitorului a avut menirea de a le arăta celor trei ucenici
care au luat parte la minune, Petru, Ioan și Iacov, adevărata obârșie a Domnului Iisus.

Cuprins

Toți iudeii așteptau să vină Fiul lui Dumnezeu pe pământ, însă nimeni dintre ei nu se
aștepta să vină în felul acesta. Acest chip al smereniei desăvârșite al lui Hristos i-a uimit pe
toți. Oricum nu prea credeau ei că El este „Cel trimis”, „Cel așteptat”, „Cel promis” care
trebuia să vină să izbăvească omenirea de sub jugul răului. Până și diavolul a rămas uimit de
acest chip al smereniei care nu existase până atunci în întreaga lume, și nici nu va mai exista.

Și ca să înțelegem cât de puțin acest chip al smereniei, trebuie să ne aducem aminte că

Hristos, când s-a născut din Preasfânta Născătoare, s-a arătat în lume ca un om comun, ca cel
mai sărac om. Noi, de bine de rău, avem o căsuță, avem un acoperiș deasupra capului, El însă,
nu a avut unde să locuiască. Când cineva a vrut să-L urmeze, Hristos a spus: Păsările și
vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-și plece capul. (Mt. 8:20).

Haine scumpe n-a purtat. Bani în buzunar nu a avut. Pe jos mergea din sat în sat ca să
propovăduiască Evanghelia. Așadar, văzându-l oamenii așa, nu și-au putut imagina că sub
acest chip smerit se poate ascunde Dumnezeu cel viu, Ziditorul făpturii.

Ştiţi ce a făcut Hristos? Ceva asemănător cu ce a făcut odată un împărat din Rusia,
înainte cu mulţi ani, în vremea ţarilor. Acesta, în palat, purta coroană pe cap, era îmbrăcat în
veşmânt, cu sabie şi însemnele regale, iar când ieşea afară toţi i se închinau. A înţeles însă că
toate acestea sunt formale şi ascund o ipocrizie. De aceea, ce a făcut? Într-o noapte şi-a scos
coroana, sabia şi hainele de mătase, s-a îmbrăcat în hainele unui cerşetor, a luat un toiag şi a
început să se plimbe desculţ printre supuşii săi. Toţi îl alungau. Puneau şi câinii să-l alunge. Şi

1
nimeni nu-şi închipuia că sub zdrenţe se ascunde ţarul tuturor ruşilor. Doar o colibă din afara
Moscovei s-a deschis şi l-a primit… Aşadar, ceva asemănător a făcut şi Hristosul nostru. Nu
S-a arătat pe pământ ca un împărat al îngerilor şi arhanghelilor, cu măreţia orbitoare a
Dumnezeirii Sale. S-a arătat ca un om comun şi sărac, şi, de aceea, puţini au crezut în El.

Dar astăzi, în această sfântă zi, Hristos a arătat că este Dumnezeu. Cum a arătat-o?
Prin minunea pe care a făcut-o. Schimbarea la Faţă este o minune diferită de celelalte. Hristos
a făcut minuni în natură: pe mare, pe uscat, în multe făpturi ale Sale; dar această minune a
făcut-o asupra propriei Sale Persoane. Adică?

I-a luat pe cei trei ucenici – Petru, Iacov şi Ioan, şi s-au suit pe un munte înalt, care
există până astăzi, iar în această sfântă zi urcă acolo creștinii şi are loc întotdeauna
Dumnezeiasca Liturghie în cinstea şi pomenirea evenimentului.

Prin urmare, în timp ce Hristos era pe Tabor cu cei trei ucenici, deodată ce s-a
întâmplat? Smerita Lui Faţă, care nu se deosebea de faţa oricărui om, a strălucit ca soarele –
parcă se coborâse soarele pe pământ – şi hainele lui sărace, pe care le-a ţesut Preasfânta, s-au
făcut albe ca lumina. Ce măreţie dumnezeiască! Lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga, s-au
arătat două fizionomii cunoscute şi vorbeau împreună cu El. Unul era Moise, care murise
înainte cu 2000 de ani, iar celălalt Ilie, pe care l-a luat Dumnezeu la cer – precum ştim. Petru
uluit, zice: Să rămânem aici, Doamne; să nu mai coborâm de aici (în faţa acelei privelişti
uitase de femeie, copii, rude); dacă vrei, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru
Moise şi una pentru Ilie (pentru el însuşi nu voia nimic; îi era de-ajuns că-L vedea pe Hristos).
Şi în timp ce zicea acestea, un nor luminos i-a acoperit şi din nor s-a auzit un glas zicând:
Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care bine am voit. Pe Acesta să-L ascultaţi (Matei 17,
5).

Concluzie

În încheiere, minunea de astăzi are menirea de a le arăta celor trei ucenici cine este cu
adevărat Iisus Hristos, iar pe noi ne învață un lucru extraordinar! Ne învață că smerenia este
înainte mergătoarea harului. Amintiți-vă ce v-am spus Duminica trecută despre ava Lot! Când
el zicea: „Doamne nu mă slăvi în lumea aceasta!”, fața lui strălucea ca soarele.

Amin!