DUMINICA A XVII –A DUPĂ RUSALII

-a Cananeencei-

Ne aflăm în Duminica a XVII –a după Rusalii în care ați auzit o pericopă evanghelică
cam ciudată, și aici mă refer la comportamentul Mântuitorului. Ne-am putea întreba: Cum se
face că în dialogul cu femeia cananeeancă Domnul Iisus declară la început ceva, după
care spune altceva? La început, când acea femeie I-a cerut ajutorul, El a zis foarte
limpede: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel…Nu este bine să
iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. (Matei 15:24-26). De ce, după aceste declarații,
spune: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în
ceasul acela. (Matei 15:28). Apare aici, cumva, o contradicție! Înainte să o laude, spunându-i
cât de mare îi este credința, o jignește, numind-o indirect câine. Astăzi, aș vrea să vedem de
ce s-a comportat Domnul Iisus așa!
Înainte de această întâmplare, au venit din Ierusalim fariseii și cărturarii, și au încercat
să-L ia la rost pe Mântuitorul. Nu de puține ori au încercat conducătorii religioși să-I găsească
Domnului Iisus vreo vină, așa încât să-L condamne, iar poporul să nu mai meargă după El. Și
auziți cu ce acuză vin ei la Fiul lui Dumnezeu: Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina
bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine. (Matei 15:2).
Chiar înainte de această interogație, Domnul Iisus a vindecat o mulțime de bolnavi
(Mt.14:14; Mt.14:36), a înmulțit pâinile (Mt.14:19-20), a umblat pe mare (Mt.14:26), și
după toate aceste fapte minunate despre care nu s-a mai auzit niciodată, uite că se trezesc
fariseii și cărturarii să vină și să încerce să discrediteze lucrarea extraordinară a Domnului
Hristos! Și, în acest sens, se folosesc de o datină rabinică pe care ucenicii Domnului Iisus nu
o respectau –spălarea mâinilor.
Să știți că această întrebare reflectă ceva din credința și comportamentul religios al
fariseilor și cărturarilor. Voltaire spunea așa: Judecă un om după întrebările pe care le
pune, şi nu după răspunsurile pe care le dă. Întrebarea lor punea în lumină relația
poporului iudeu cu Dumnezeu, care în foarte multe rânduri, a fost o relație exterioară.
Însuși Domnul Iisus le-a spus: Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
«Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. (Matei 15:7-
8). Cum am spus, întrebarea fariseilor și cărturarilor reflectă o relație epidermică sau de
suprafață cu Dumnezeu!
Ce înseamnă să ai relație de suprafață cu Dumnezeu? Înseamnă să nu înțelegi
poruncile Lui și să le împlinești așa, ca un animal care trage la jug. De exemplu: să zicem că
unui om îi arde casa în zi de Duminică și tu zici: îmi pare rău, nu pot să te ajut pentru că
Dumnezeu a poruncit să nu lucrăm Duminica! Să nu lucrezi da…dar să nu ajuți, asta n-a
poruncit Dumnezeu! Și sunt foarte multe exemple de felul acesta! Însuși Mântuitorul, după ce
a vindecat-o pe femeia gârbovă în ziua de odihnă, și după ce mai marele sinagogii a zis: Şase
zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua
sâmbetei! (Luca 13:14), El a zis: Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare,
sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui
Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie
dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? (Luca 13:15-16).

1
 Oricum, ideea este că ei se raportau formal la Dumnezeu, și acest mod de raportare îl
aveau într-o oarecare măsură și Apostolii, întrucât, după ce Domnul Iisus spune că nu spurcă
pe om ceea ce intră în gură ci ceea ce iese din ea, ei, prin gura lui Petru, Îl roagă pe Domnul
Iisus să-i lămurească. Și El le spune cu o oarecare doză de mânie:  Acum şi voi sunteţi
nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar
cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri
rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt
care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. (Matei 15:16-
20). Apostolii nu cred că au înțeles tare multe din ce le-a spus Mântuitorul, așa că El se
hotărăște să le de-a o lecție și astfel îi duce în părțile Tirului și ale Sidonului. 
Știți când un om își vede cel mai bine propriul caracter? Atunci când altul se comportă
cu el așa cum el s-a comportat cu ceilalți. De exemplu, să zicem că vorbești urât și nu pui preț
pe cuvintele tale…dar când vine altul și vorbește ca tine, parcă începi să te trezești și să zici:
oare chiar așa vorbesc și eu? Ideea este că noi conștientizăm, de cele mai multe ori propriile
greșeli, numai când alții ne-o arată explicit prin același comportament. Asta a încercat să facă
și Mântuitorul! A vrut să le arate Apostolilor ca într-o oglindă caracterul pe care ei îl aveau.
După concepția iudeilor, acea femeie cananeeancă era spurcată…era considerată
câine…era demnă de cele mai josnice injurii. Desigur că aici, ei se bazau probabil pe porunca
lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu alte popoare. Da…dar de ce a poruncit Dumnezeu asta?
Tocmai ca ei să nu-și piardă credința din pricina amestecării cu neamuri care aveau o credință
păgână. Nu le-a zis Dumnezeu: Vedeți…pe ăștia să-i considerați câini și spurcați! Nu a zis
Dumnezeu așa ceva! Dar ei, pentru că nu înțelegeau duhul poruncii, se raportau la litera ei,
iar despre asta spunea sf. Apostol Pavel așa: litera ucide, iar duhul face viu. (2 Corinteni
3:6).
Deci Mântuitorul, acolo, în părțile Tirului și ale Sidonului a preluat chipul iudeului
formal și s-a raportat la acea femeie întocmai, ca să le arate Apostolilor cum erau ei de fapt.
Însă, lor nu le-a plăcut de acest chip al Domnului Iisus, întrucât Îl roagă ei înșiși s-o dezlege
pe acea femeie, care, după mintea lor, era nevrednică de așa ceva! Deci din această cauză
Mântuitorul face pe cel aspru cu ea, tocmai ca să le arate iudeilor caracterul și modul de
gândire pe care ei îl aveau deja.
Vedeți, acest mod de gândire îl aveau iudeii, ei nu priveau în duh, ci în literă, și de
aceea, după ce Domnul Iisus a făcut minuni de care omul să se înspăimânte, fariseii și
cărturarii au venit și L-au întrebat: de ce ucenicii tăi nu se spală pe mâini? În loc să
slăvească pe Dumnezeu pentru tot ce vedeau, ei se raportează formal și se leagă de lucruri
exterioare.  

În încheiere, țineți minte că, deși pare că Domnul Iisus o jignește pe această

femeie siro-feniciană, nu este deloc așa! El a făcut asta ca să le de-a o lecție Apostolilor…să-i
învețe să nu se mai raporteze în literă la poruncile lui Dumnezeu, ci doar în duh. Și cred că
Apostolii au înțeles cât de cât...ceva în ei s-a trezit, s-a mișcat, din moment ce Îl roagă ei
înșiși pe Domnul Iisus s-o ajute pe acea femeie. Chiar dacă nu au înțeles ei foarte mult atunci,
totuși, după Înviere, meditând la tot ceea ce a făcut Învățătorul lor, cu siguranță că au priceput
cum trebuie să te raportezi la poruncile lui Dumnezeu sau altfel spus, cum trebuie să fie
relația omului cu El. 

2
 Amin!