PREDICĂ ÎN DUMINICA A XXIV –A DUPĂ RUSALII

-învierea fiicei lui Iair (Luca 8, 41-56)-

-2016-

Introducere

Ne aflăm în Duminica a XXIV –a după Rusalii, în care ați auzit citindu-se din
Evanghelie întâmplarea cu femeia care a avut scurgere de sânge timp de 12 ani, dar care,
atingându-se de haina Mântuitorului a primit vindecare. Totodată, ați mai auzit citindu-se și
despre o a doua minune, mult mai înfricoșătoare, și anume, învierea fiicei lui Iair. Astăzi ne
vom opri puțin la cea de-a doua minune, mai concret la cuvintele Mântuitorului pe care le-a
zis lui Iair și femeii sale după ce le-a înviat fiica: Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui
ce s-a întâmplat. (Lc.8:56).

Cuprins

Ne spune Evanghelia că Iair, mai marele sinagogii, adică cel care se îngrijeşte de acel
loc sfânt, L-a chemat pe Domnul Iisus Hristos să îi vindece fiica care era pe moarte. Însă, pe
când ei mergeau înspre locuința lui, a venit un servitor din casa mai marelui sinagogii și i-a
zis: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul (Lc.8:49). Atunci, auzind aceste cuvinte,
Mântuitorul cu grăbire i-a spus lui Iair: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi! (Lc.8:50).
Odată ajunși în casa mai marelui sinagogii, Domnul Hristos nu i-a lăsat decât pe părinții fetei
să intre în cameră cu El și pe trei dintre ucenicii Lui. Toți cei care erau în curtea casei au
început să râdă de Mântuitorul, pentru că El a zis că fetița nu e moartă ci doarme numai. Și
într-adevăr iubiți creștini, ce este moartea trupului altceva decât un somn din care se va ridica
la a doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ! Locul în care noi ne înmormântăm rudele
se cheamă cimitir. Iar cuvântul cimitir în limba greacă înseamnă loc de dormit sau dormitor.
Provine de la grecescul kimamai, care înseamnă „a dormi”.

Ei bine, după ce Domnul Hristos a înviat-o pe fiica lui Iair, ne spune Evanghelia că
părinții ei au rămas încremeniți, iar Mântuitorul le-a poruncit să nu zică nimănui ceea ce s-a
petrecut (Lc.8:56).

Asupra acestor cuvinte aș vrea să mă opresc puțin: să nu spuneți nimănui nimic! De

ce Mântuitorul le-a spus să nu spună nimănui ceea ce s-a petrecut? Era absurd. De parcă toți
acei oameni nu au văzut că Domnul Hristos a intrat în camera copilei care era moartă, și după
ce a ieșit era vie! Ideea este alta! După ce ți se întâmplă o asemenea minune în viață, mai ales
cum a fost aceasta –să-ți învie singurul copil, este cu neputință ca tu, ca părinte, să nu lauzi
pe Cel Care ți-a înviat copila, să nu mărturisești și altora că Acela este Fiul lui Dumnezeu.
Gândiți-vă că atunci când ai o asemenea durere, ești în stare să faci orice pentru cel care te
ajută să scapi din încercarea respectivă. Să zicem că ai avea o boală gravă care necesită o
operație foarte costisitoare, și tu chiar dacă ai vinde tot ce ai, tot nu ai putea plăti o asemenea
operație, și să vină cineva să-ți zică: plătesc eu operația, stai liniștit! Păi tu, dacă ești om

1
recunoscător, oare nu o să vorbești numai de bine despre cel care te-a scos din această durere?
Ba da, cum să nu! Dar uite că Mântuitorul îi spune lui Iair și femeii sale să nu spună nimănui
despre cele petrecute. Adică să nu înceapă să vorbească încă despre El oamenilor.

Știți de ce a zis Mântuitorul așa? Pentru că Iair și femeia lui încă nu erau pregătiți
pentru o astfel de misiune, nu erau pregătiți să vorbească despre El. Iair era mai marele
sinagogii și dacă el începea să-L mărturisească pe Domnul Iisus, fără îndoială că ar fi avut de
suferit din partea iudeilor. Cu siguranță că în acel moment s-a născut credința în ei că Hristos
este Mesia Cel mult așteptat. Dar, încă nu erau întăriți în credință. Ne spune sfântul Nicolae
Velimirovici că sunt trei lucruri despre care omul nu trebuie să vorbească: 1. Despre
Dumnezeu dacă nu ai o credință puternică; 2. Despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoști pe al
tău și 3. Despre ziua de mâine până ce nu se luminează.

Prin urmare, Iair și femeia lui încă nu erau întăriți în credință, de aceea Fiul lui
Dumnezeu nu i-a lăsat încă să vorbească despre El!

Să știți iubiți creștini că nu mulți dintre noi avem o credință întărită! Și întrebarea care
se pune este următoarea: Ce trebuie să facem ca să ne întărim credința? În primul rând
trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu. Nu este cu putință să ai o credință puternică dacă nu ai o
relație personală cu Dumnezeu. Și această relație se bazează pe rugăciune. E ca și cum ai zice
că iubești pe cineva, dar să nu vorbești niciodată cu acea persoană, sau dacă o faci, să fie așa
din când în când, la nevoie. În al doilea rând trebuie să postim. Desigur, la măsura la care
putem fiecare. Dacă omul nu este în stare să se înfrâneze de la anumite lucruri de natură
păcătoasă și de la anumite mâncăruri pentru o perioadă de timp, degeaba zice că el crede în
Dumnezeu, credința lui este doar teoretică. În al treilea rând, trebuie să respectăm toate zilele
pe care Biserica le-a rânduit ca sărbători creștine. Dacă vrei să-ți întărești credința în
Dumnezeu, trebuie să mai renunți puțin la lucrul tău și să-ți mai faci timp și pentru suflet.
Vedeți, sărbătorile nu sunt zile ale lenei. Adică zile în care omul să nu facă nimic. Ci sunt zile
în care omul trebuie să se îngrijească mai mult de suflet. Auzeam pe cineva zicând: abia
aștept să vină Duminica ca să pot dormi toată ziua! Nu zice nimeni să nu dormi, dar nu în
timpul sfintei Liturghii. Dacă vrem să ne întărim credința în Dumnezeu, trebuie să respectăm
zilele rânduite ca sărbători creștine.

Concluzie

În concluzie, Mântuitorul le-a poruncit lui Iair și femeii sale să nu vorbească încă
despre El, tocmai pentru că nu aveau o credință întărită, și modul în care omul își poate întări
credința este rugăciunea, postul și respectarea sărbătorilor creștine. Și desigur că la acestea
mai putem adăuga și altele, cum ar fi citirea Sfintei Scripturi și a altor cărți ziditoare de suflet,
prin care ne cunoaștem conținutul credinței, ș.a.m.d.

Amin!