A DOUA ZI DE CRĂCIUN

Soborul Maicii Domnului

-2018-

Iubiți credincioși, prăznuim astăzi, a doua zi după Nașterea

Domnului, soborul Născătoarei de Dumnezeu. Cuvântul „sobor”
înseamnă „adunare a credincioșilor”. De aceea, sărbătoarea de acum
este, pe de o parte, o chemare către cei credincioși, ca să ne adunăm
astăzi, în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ, iar pe de altă parte,
ne aduce aminte că Maica Domnului se află preaslăvită, fără de
asemănare, în mijlocul tuturor Sfinților din ceruri și că, așa fiind,
adunarea noastră de astăzi, de pe pământ, este, de fapt, o împreună
prăznuire a noastră cu cetele tuturor Sfinților și Îngerilor din ceruri.
Adunarea cea cerească se unește, astăzi, cu adunarea noastră
pământească, la cinstirea Maicii Domnului.

Și este drept să fie așa, după ce am prăznuit ieri Taina în care

Maica Domnului este aceea care unește pe veci toată omenirea cu
Dumnezeu, născând ca Mamă, pe Mântuitorul Hristos, adică pe
Dumnezeu Cel întrupat. De aceea, și Biserica Ortodoxă o numește pe
Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu. Și poate vă veți întreba: păi
cum L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că Fiul lui Dumnezeu
este din veșnicie? Așa este, este din veșnicie după dumnezeirea Lui,
dar după umanitate, El nu este din veșnicie, ci de la nașterea Sa din
Fecioara Maria. Domnul Iisus, știți prea bine că are două firi, o fire

1
omenească și una dumnezeiască. Dacă firea dumnezeiască nu are
început, firea omenească să știți că are un început! Era singura cale prin
care Dumnezeu putea să ne mântuiască! Dacă la început, Dumnezeu l-
a născut pe om, desigur, în sensul că l-a creat după chipul Său, uite că
prin Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu se naște din om și se face
asemenea omului căzut! Numai făcându-se asemenea nouă, putea Fiul
lui Dumnezeu să ne mântuiască, pentru că omul numai din interior
putea fi vindecat.

În acest sens, iubiți credincioși, Maica Domnului a fost

prefigurată în Vechiul Testament prin rugul aprins care ardea și nu se
mistuia (Iș.3:2). Adică Fiul lui Dumnezeu când s-a coborât în pântecele
Maicii Domnului a fost ca o flacără extraordinară, dar Care, n-a mistuit-
o pe Maica Domnului datorită purității ei, adică a curăției ei interioare.
Alt prototip al Macii Domnului este bine cunoscuta scară din visul lui
Iacob care lega cerul cu pământul și pe care suiau și coborau îngerii lui
Dumnezeu. Această scară este chipul Fecioarei Maria, care a legat cerul
cu pământul și care, prin curăția sufletului și a trupului ei a coborât pe
Fiul lui Dumnezeu printre oameni.

Dumnezeiescul şi marele Vasile zice: „Din câte a făcut

Dumnezeu în cer şi pe pământ, nici o minune nu este mai mare ca
aceasta, ca Dumnezeu să Se întrupeze şi să Se facă om, să Se pogoare
din ceruri, din slava Sa cea negrăită şi să Se facă asemenea nouă,
afară de păcat”.

2
 Iubiți credincioși, Nașterea Domnului Hristos din Fecioara Maria
este un eveniment istoric, pentru că se petrece într-o anumită epocă, pe
vremea când în Imperiul Roman domnea Cezarul Augustus, iar în
Iudeea guverna Irod. Sfinții Evangheliști insistă în accentuarea
caracterului istoric al evenimentului, pentru că vor să arate că Hristos a
fost o personalitate istorică, ceea ce înseamnă că a luat cu adevărat trup
omenesc și că întruparea nu a fost o presupunere sau o închipuire. Însă,
în ciuda caracterului său istoric, acest eveniment este o taină. Știm că
există Dumnezeu-Om, Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, dar felul
în care firea dumnezeiască s-a unit cu cea omenească în Persoana
Cuvântului rămâne o taină. De altfel, ceea ce s-a petrecut în Persoana
lui Iisus Hristos, adică unirea ipostatică a firii dumnezeiești cu cea
omenească, este un eveniment unic. De aceea Sf. Ioan Damaschin
avea să spună că nașterea lui Hristos este „singurul lucru nou sub
soare”, adică singura noutate după zidirea lumii. Aceasta înseamnă că
după facerea lumii și a omului nimic nu mai este nou în univers. Toate
sunt supuse repetiției și morții datorită păcatului, la fel cum frumos
spune psalmistul David: Întru început Tu Doamne ai întemeiat
pământul, și lucrul mâinilor Tale sunt cerurile. Acestea vor pieri, iar
Tu vei rămâne; și toate ca o haină se vor învechi, și ca un veșmânt le
vei strânge și se vor schimba. (ps.101:24-25).

Iubiți credincioși, Maica Domnului a fost o persoană aleasă de

Preasfânta Treime, din toate popoarele pământului, ca fiind cea mai
curată şi mai Sfântă Fecioară ca să slujească la mântuirea neamului
omenesc. La Nașterea Pruncului Iisus, ea a fost lângă El atunci când L-

3
a născut în iesle. Ea a fost cea mai aproape de Mântuitorul. Ea L-a
purtat nouă luni în pântece, L-a hrănit cu lapte un an, L-a purtat în braţe;
şi de câte ori nu L-a sărutat pe Acela Care a făcut cerul şi pământul, de
câte ori nu L-a mângâiat, de câte ori nu L-a îmbrăţişat, de câte ori n-a
plâns de bucurie, pentru că ea nu era numai o fecioară preasfântă şi
preacurată, ci era şi proorociţă. Ea ştia că Acela pe Care L-a născut în
peşteră nu este numai om, ci este şi Dumnezeu, Ziditorul ei, Care a
zămislit-o şi pe dânsa în pântecele maicii sale. Gândiţi-vă câtă bucurie
era în inima ei când îşi dădea seama că ea poartă în braţe pe Acela Care
ţine în palma Lui cerul şi pământul!

Noi creștinii, o numim pe Fecioara Maria mama noastră. O

numim așa întrucât prin Biserică, prin Sfintele Taine, noi ne unim tainic
cu Hristos, devenind astfel frații Lui și implicit copiii Maicii Domnului!
Și dacă suntem copiii ei, totodată, suntem și sub ocrotirea ei. E ca și
când Maica Domnului, privind la Domnul Iisus, în primul rând, și apoi
la noi toți cei credincioși, „frații mai mici” ai Domnului, ar spune astăzi,
către Tatăl ceresc, cuvântul acesta de adâncă și fericită mulțumire, din
Scripturi: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu» (Evrei
2:13).

Iubiți credincioși, Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu

pentru a fi Născătoare de Dumnezeu, datorită purității ei. Să medităm
astăzi la puritatea ei! Păcatul nu este o lege! Ce înseamnă o lege?
Înseamnă să te supui ei, fie că vrei, fie că nu! Să luăm spre exemplu
legea gravitației, fie că vrei sau nu, tu eşti sub puterea acestei legi, nu
ai ce să faci! Dar cu păcatul nu este aşa! El nu este o lege! Tu alegi să-
4
l faci! Ține de libertatea ta dacă te supui sau nu unui păcat! Dumnezeu
ne-a făcut ființe libere, cu liber arbitru. Așa se explică puritatea și
curăția Maicii Domnului! Dacă Fecioara Maria a arătat prin puritatea
ei că se poate să nu te supui păcatului, atunci se poate! Dumnezeu a
sădit încă de la creație în noi, o forță inimaginabil de mare, care se
cheamă libertatea! Spune sf. Apostol Pavel: Căci voi, fraţilor, aţi fost
chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji
trupului. (Galateni 5:13). Voi încheia cu îndemnul lui Dumnezeu către
poporul iudeu, îndemn care, cu siguranță, ni se potrivește: Să-Mi fiţi
sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt şi v-am deosebit
de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei. (Leviticul 20:26).

Amin!