CUVÂNT LA VECERNIE MIERCURI

SEARA
13.06.2018

Iubiți credincioși, în această seară vreau să vă

spun câteva cuvinte despre datoria creștinului de a
ierta pe cei ce i-au greșit. Cei care ați fost
dimineață la Sfânta Liturghie ați putut auzi
citindu-se din Sfânta Evanghelie despre chinurile
prin care aveau să treacă ucenicii Domnului Iisus
din cauza propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu.
La finalul pericopei evanghelice, Mântuitorul le-a
spus ucenicilor Săi așa: Şi veţi fi urâţi de toţi
pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în
sfârşit, acela se va mântui. (Matei 10:22).
Auzind aceste cuvinte, mă gândeam la ce
trebuie să fi fost în inima Apostolilor când semeni
de-ai lor le făceau atâta rău? De exemplu, dacă un
om ne-ar face nouă rău, oare ce sentimente am
avea față de el? Cu siguranță că în mulți dintre noi
s-ar naște ura față de persoana aceea. Nu puține

1
sunt cazurile în care oamenii nu pot să ierte și țin
mânie unii pe alții până la moarte!
Însă revin la întrebarea inițială, oare ce să fi
fost în inima Apostolilor când erau chinuiți,
bătuți, schingiuiți și aruncați în închisori pe
nedrept? Oare au fost ei în stare să împlinească
cuvântul Fiului lui Dumnezeu: cel ce va răbda
până în sfârşit, acela se va mântui? Cu siguranță
iubiți credincioși! Auziți ce zice Sfântul Apostol
Pavel care suferit atât de mult, despre atitudinea pe
care trebuie să o avem față de cei ce ne fac rău:
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc,
binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. (Romani
12:14). Desigur că, atunci când cineva ne greșește,
parcă ceva în noi urlă după răzbunare, vrem
răzbunare! Vrem să-i arătăm noi! Dar, tot sf.
Apostol Pavel ne învață așa: Nu vă răzbunaţi
singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui
Dumnezeu), căci scris este: «A Mea este
răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul».
(Romani 12:19).
Dragii mei, cu privire la iertarea celor ce ne-au
greșit, Cel mai mare exemplu în acest sens și cel
2
mai cutremurător este comportamentul lui Iisus pe
cruce. Cu mâinile și picioarele străpunse de
piroane, cu fruntea sângerândă, cu ochii-n lacrimi,
privind la cei ce-L chinuiau, a spus așa: Părinte,
iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. (Luca 23:34).
Acesta este Dumnezeu nostru, Acesta este Iisus al
nostru în care credem și pe care trebuie să-L
urmăm! Petru Dugulescu, referitor la chinurile
Mântuitorului, în poezia Șiroaie de Sânge, spune:
Șiroaie de sânge îți curg pe obraz,
Și-n ochii Tăi lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii Tu luneci și cazi,
Iar spinii în carne-Ți pătrund.

Adâncă-i durerea ce-n suflet o strângi!

Urcușul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi și plângi,
Iisuse, Iisuse sunt eu.

Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,

Te rogi pentru cei ce Te bat:
„Părinte, ai milă de dușmanii mei,
Și iartă-i, ei nu știu ce fac!”

3
 Tu om al durerii, de toți părăsit,
Pe cruce Te stingi luminând.
A morții putere prin moarte-ai zdrobit,
În lume speranță-aducând.

Iisuse, la Tine mă-ntorc azi căit,

Și știu că Tu n-o să mă cerți,
Eu, omul cel josnic ce-atunci Te-am lovit,
Plângând azi, Te rog să mă ierți!

Și ne va ierta Domnul Iisus, iubiți creștini,

numai să nu uităm ce ne-a spus: Iar când staţi de
vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi
Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă
greşealele voastre. (Marcu 11:25).
Amin!