Sfântul loan cel Nou de la Hozeva (5 august)

Iubiți credincioși,
Sfântul Ioan de la Neamț este un sfânt român mai nou canonizat de Biserica
Ortodoxă. Viața lui aleasă, nevoința lui mulți ani în peșteră, smerenia lui și, mai ales, aflarea
moaștelor lui întregi și neputrezite, l-au făcut vrednic să fie canonizat și trecut în ceata
sfinților.
Acest ales cuvios român s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni - Botoșani,
fiind singur la părinți. Din botez a primit numele Ilie. După 6 luni de la naștere mama sa a
plecat la Domnul, apoi și tatăl său a murit în primul război mondial. Rămânând orfan, copilul
a fost crescut de bunica sa Maria. După zece ani a decedat și ea, iar copilul Ilie a fost luat de
un frate de-al tatălui său. El l-a dat la școală și la liceu.
În anul 1933 tânărul Ilie a intrat în viața monahală la Mănăstirea Neamț, fiind ales de
Duhul Sfânt să slujească lui Hristos. Aici s-a călugărit la 8 aprilie 1936, primind numele
de Ioan, iar în toamna acelui an s-a dus să se închine la Mormântul Domnului și a rămas în
Țara Sfântă până la sfârșitul vieții.
Intrând în obștea Mănăstirii Sfântul Sava, s-a nevoit acolo zece ani ca paraclisier și
infirmier, apoi a fost hirotonit preot la Mormântul Domnului și a fost cinci ani stareț la
mănăstirea românească de la Iordan, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, având ucenic pe
monahul Ioanichie.
Din anul 1952 Cuviosul Ioan lacob se retrage, împreună cu ucenicul său, la peștera
Sfânta Ana de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici se nevoiește în
neîncetată rugăciune, în post și în cugetare la cele cerești, până la 5 august, 1960, când își dă
sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind în vârstă de 47 de ani.
Aceasta este, pe scurt, viața Sfântului Ioan Iacob, numit și "Hozevitul", după numele
locului acela pustiu, care se cheamă Hozeva.
Fiind îngropat în peștera Sfânta Ana, unde s-a nevoit în ultimii opt ani, trupul
Sfântului Ioan a stat acolo timp de 20 de ani  până la 8 august, 1980, căci, prin minune, s-a
desfăcut mormântul și i s-a aflat trupul întreg, neputrezit, răspândind bună mireasmă. Apoi,
cu binecuvântarea Patriarhului Benedict de la Ierusalim, a fost dus la Mănăstirea Sfântul
Gheorghe Hozevitul, așezându-i sfintele moaște în racla frumos împodobită, în care se află
până astăzi în biserică, unde vin mulți pelerini și o sărută.
În anul 1992, la 20 iunie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat,
trecându-l în rândul sfinților, sub numele de "Sfântul Ioan de la Neamț".
Iubiți credincioși,
Iată pe cine face Dumnezeu sfinți! Iată pe cine preamărește Dumnezeu pe pământ și
în cer! Nu pe cei mândri, ci pe cei smeriți, pe cei blânzi, pe cei care se roagă neîncetat și au
inima curată. Pe aceia îi laudă Dumnezeu, întru aceia se preamărește Hristos și pe aceia îi

1
face sfinți și îi numără în ceata Cuvioșilor Părinți din Rai. Acolo se află Sfântul Ioan de la
Neamț!
Cu adevărat minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi! Minunată este viața sfinților și a
creștinilor evlavioși. Deci cei ce au evlavie și frică de Dumnezeu, totdeauna se roagă,
totdeauna cugetă la Hristos, nu lipsesc de la biserică niciodată fără o bună motivație, sunt
milostivi, trăiesc în pace cu toți și nu se tem de moarte niciodată.
Aceștia sunt cei mai fericiți creștini. Pe aceștia îi iubește cel mai mult
Dumnezeu.  Acestora se cade să le urmăm și noi, dacă vrem să ne mântuim.
Amin!

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an, Editura

Episcopiei Romanului, pp. 443-445