GHID AL CUNOSTIINTELOR BIBLICE DE BAZA NECESARE LA

DEMASCAREA FALSURILOR SPIRITUALE, APARAREA EVANGHELIEI SI

PROTEJAREA SUFLETELOR NOASTRE

TEST
Pentru a va usura munca (sau mai degraba, indatorirea crestina!) de detectare a cultelor,
falsurilor spirituale si a religiilor false, vreau sa va prezint principalele
caracteristici comune ale cultelor, caracteristici depistate in urma compararii
doctrinelor si teologiei lor cu Scriptura, autoritatea finala in materie de religie. Aceasta
practica este familiara celor ce doresc sa pastreze caracterul integru al credintei crestine.
Testul de fata nu are pretentia sa fie exhaustiv, dar in confuzia religioasa existenta in tara
noastra este nevoie sa se efectueze astfel de "teste", ce sunt comparatii ale doctrinelor
acestor miscarii cu doctrinele Scripturii. Ele vor fi revelatoare cu privire la multe religii
indigene cat si cu privire la cele importate dupa Revolutie, deoarece "toate aceste lucruri,
cand sunt osandite de lumina, sunt date la iveala (revelate, expuse, demascate); pentru
ca ceea ce scoate totul la iveala, este lumina" (Efeseni 5:13). Ce ne indreptateste sa
numim un anume grup religios, cult sau secta? Sau sa osandim o doctrina sau o teologie
ca fiind falsa? Lumina! Cuvantul lui Dumnezeu este lumina care le demasca si totodata
le condamna. Cei ce nu cred ca Scriptura poate oferi coordonate atat de exacte in
determinarea naturii unei doctrine sau miscari religioase, probabil ca nu recunosc
autoritatea ei si folosesc alte criterii, cum ar fi traditia sau experienta.
O alta motivatie pentru efectuarea unui astfel de test este, dragostea. Dragostea
incarnata, adica Domnul Isus Hristos i-a demascat pe farisei folosind termeni care erau
foarte duri ("hypocrites", in greaca) doar fiindca ii iubea pe acesti oameni si dorea ca ei sa
vada ca se inselau singuri. El urma sa moara chiar si pentru ei! Dragostea crestina trebuie
sa ramana si pentru noi motivatia in demascarea falsurilor spirituale si confruntarea celor
ce le proclama. Sa nu uitam ca membrii cultelor sunt si ei suflete pentru care Isus a murit,
iar Lumina Evangheliei lui Isus Hristos este exact ceea ce le trebuie pentru a realiza ca
sunt adeptii "unui alt Isus", primitorii "unei alte evanghelii" si a-i "unui alt duh" (2
Corinteni 11:4). Sa le-o predicam, pastrandu-ne in dragostea desavarsita a lui Isus!
Iata acum cele mai evidente caracteristici intalnite la astfel de miscari:
DENUNTARE A ALTORA. Se manifesta prin instrainarea de oricine nu crede teologia
Ior si nu se alatura Ior, ajungand la ELITISM RELIGIOS. Observati expresii ca, "doar noi
suntem biserica adevarata", "doar...cunosc adevarul", "toate celelalte grupuri crestine
sunt false, gresesc", etc. O vehementa critica este indreptata impotriva oricarui alt grup
crestin. Nimeni nu pare sa intre in gratiile acestei organizatii. Ei "sunt" poporul lui D-zeu!
PREZENTAREA UNEI IMAGINI FALSE A NATURII, PERSOANEI SI
LUCRARII LUI ISUS HRISTOS (a unei alte imagini decat cea Scripturala).
- Negarea Dumnezerii lui Hristos (vezi, Ioan 1:1, 5:18,10:33 ; Tit 2:13, etc.).

- Negarea Identitatii de Natura (Faptura/Substanta) cu Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant

(vezi, Ioan 5:18,23; 8:24 "Eu Sunt"; 10:30; 20:28; etc.).
- Negarea existentei Lui vesnice (eterne) (vezi, Ioan 1:2,3; 5:26; Col.1:17; Apoc. 22 :13
etc.).
- Negarea invierii Lui trupesti din morti (contra clasicului Luca 24:36-43, Ioan 20: 27).
- Coborarea Lui pe o pozitie inferioara Tatalui (Ioan 10:30; 2 Petru 1:17;1Ioan 5: 20).
- Reinterpretarea jertfei de ispasire a lui Isus Hristos: negarea ei, nu este suficienta, se
continua si-n zilele noastre, etc. (Ioan 19:30; Evrei 9:23-28; 10:10-14, observati, "odata
pentru totdeauna" "o singura data"!)
INLATURAREA DIN SISTEMUL TEOLOGIC AL CULTULUI A DOCTRINEI
TRINITATII (sau, Treimii Dumnezerii), sau reformularea si prezentarea ei sub o alta
imagine decat cea biblica (contrar lui Mat.28:19; Fapte 7:55 "Dumnezeu" "Duhul Sfant"
"Isus"; la fel in Efes.4:4-6, Gen.18).
O DOCTRINA DEFICIENTA A DUHULUI SFANT:
- Negarea personalitatii si Dumnezeirii Lui (Fapte 5:3-4 = Duhul Sfant este D-zeu ! Fapte
13:2; 1Tim.4:1 = Duhul Sfant a vorbit; deci este o Persoana! Apoc.22:17, etc.)
MANTUIREA PRIN FAPTE ("credinta + fapte = mantuire" este evident o socoteala
eronata!) Este opusul lui Efes.2:8,9; Tit 2:5; Gal.2:16; 2Tim.1:9; Rom.3:20; 9:11; 11:6;
Fapte 15, Fapte 13:38,39; Ioan 6:29, etc.).
REVELATIE EXTRA-BIBLICA, SUPLIMENTARA (adica, a pretinde ca este
revelatie ceva ce nu este scris in Biblie). A primi ceva "nou" de la Dumnezeu. Vezi,
publicatiile Turnului de Veghere si cartea lui Mormon, cartea lui William Branham,
"Descoperirea Celor Sapte Peceti", etc. (Vezi, Apoc.22:18,19; Iuda 3; 1 Ioan 4:1-3; 2 Ioan
9-11; 2 Petru 1:20-21; 2:1-3; 1 Tim.4:1-6, etc)
UN LIDER SAU O ORGANIZATIE CARE SA SE PREZINTE CA FIIND
RASPUNSUL LA TOATE INTREBARILE SI PROBLEMELE GRUPULUI DE
ADEPTI:
- Un om care a fost ales fntr-o calitate mesianica sau profetica (vezi, Ioan 14:6; Fapte 4 :
12)
- Apartenenta la organizatie - conditie a securitatii spirituale a credinciosului?! (Biblia
subliniaza "apartenenta" la Isus: Ioan 10:27-29; 1 Ioan 4:13-15)
RESPINGEREA CRESTINISMULUI ISTORIC (include antagonism feroce fata de
sustinatorii lui si emiterea pretentiei de a reprezenta un "crestinism restaurat") Vezi,

Mat.16:18; Efes.5:24-27; Apoc.21:3; 22:3-4; Isus ne-a spus dinainte ca va avea o Biserica
la sfarsitul veacurilor, care a supravietuit tuturor persecutiilor si apostaziilor!
NU SE INDENTIFICA DE REGULA CU NUMELE LOR POPULAR (cunoscut)
Vezi, practica Martorilor lui Iehova care se recomanda, atunci cand o fac (?!) ca fiind
"studentii Bibliei" sau chiar doar "crestini"?! Apoi, mormonii, care se auto-intituleaza
"sfinti ai ultimelor zile" sau "Biserica lui Isus Hristos a sfintilor din ultimele zile", sau
Biserica Noului lerusalim. De obicei, isi dezvaluie adevarata titulatura cand initiatul este
deja pe calea indoctrinarii lui. O practica diametral opusa celei a primilor crestini care nu
si-au ascuns identitatea nici chiar atunci cand le era amenintata viata: Fapte 2-4; 5:32;
11:26.
EXPLOATARE FINANCIARA. Se remarca printr-o necontenita chemare la cotizare.
Doar daca se cotizeaza respectivei organizatii este asigurata binecuvantarea divina (Sic!).
Apostolul Pavel i-a binecuvantat pe multi dar cu toate acestea nu s-a folosit de dreptul lui
- vezi, 1Cor.9; Gal.6:6; Filip.4:15 - cu atat mai putin sa abuzeze si sa profite de el !
PRACTICA TRAFICUL CU PREZICERI ALE DEZASTRULUI FINAL
OFERIND DATE PRECISE(?!) SI CRONOLOGII IMAGINARE (cateodata si le
provoaca singure! - vezi Jonestown 1978, Waco (Texas) 1993, Ordinul Templului Solar
(Elvetia Canada) 1994 etc.) Biblia este foarte categorica in privinta obiceiului stabilirii de
date: Mat.24:36; Fapte 1:7; 1 Tes. 5:1-2.
SUBSTITUIREA AUTORITATII BIBLIEI CU CEA A ALTEI SCRIERI. E vorba de
literatura chipurile ajutatoare la interpretarea biblica dar care in realitate joaca principalul
rol de intepret al Scripturilor.
- Se caracterizeaza printr-o terminologie si o exprimare deosebita de cea cunoscuta in
crestinismul istoric.
- De obicei castiga intaietate asupra Bibliei, din moment ce ea (literatura aceasta) este
folosita pentru a justifica doctrinele autorului si nu invers, doctrinele Bibliei sa fie cele ce
justifica continutul publicatiei. (2Tim.3:14-17; 2Petru 1:20 "Scriptura se interpreteaza
numai cu Scriptura!"

FOARTE IMPORTANT !
Pentru a fi in stare sa:
- detectati cultele necrestine si falsurile spirituale (imitatiile crestinismului biblic)
- sa aparati Evanghelia inaintea celor ce sustin doctrinele cultice si imbratiseaza sisteme
religioase false ...
D-voastra trebuie sa:

- cunoasteti foarte bine continutul Evangheliei si sa fiti antrenati in prezentarea ei...

- sa cunoasteti foarte bine doctrinele fundamentale ale credintei crestine (familiarizarea
cu originalul este vitala pentru a fi in stare sa descoperi falsul!*)
CU INTENTIA FINALA DE A-I ADUCE LA HRISTOS, IN DRAGOSTE!!
*American Banking Association are un program de pregatire al celor care depisteaza
bancnotele false si care se desfasoara in felul urmator. Mai multi angajati ai bancii sunt
izolati intr-o incapere unde timp de mai multe zile la rand nu le trec prin mana decat
bancnote autentice. Astfel, cand sunt trimisi la bancile din teritoriu, fiindca sunt atat de
familiarizati cu ORIGINALUL, pot "din prima", sa recunoasca FALSUL.
Ideea se aplica si crestinilor ! Pentru a fi in stare sa descopere falsurile sau imitatiile de
crestinism, ei trebuie sa devina foarte familiarizati cu ORIGlNALUL si nu cu FALSUL!
Adica, cu Isus Hristos prin rugaciune si cu Biblia, prin citire!
IATA CATEVA MOTIVE PENTRU A FACE ACESTE LUCRURI :
- voi aveti o responsabilitate fata de aceasta societate (1 Petru 3:15).
- de voi depinde auzirea de catre aceasta generatie a Evangheliei (Rom.10:14-17).
- prin felul vostru de viata cat si prin atitudinea pe care o luati fata de falsurile spirituale
va indepliniti insarcinarea voastra de a apara Evanghelia (Filip.l:16).
- Crestinul este misionarul lui Hristos si catre ucenicii unui fals Mesia!
Ganditi-va indelung la aceasta intrebare:

SUNTETI DISPUSI SA FACETI PENTRU ADEVAR CEEA CE

CULTELE FAC PENTRU O MINCIUNA ?

INFORMATII BIBLICE GENERALE REFERITOARE LA

FENOMENUL CULTIC
(pentru ca acest material sa va fie de folos, deschideti Biblia la pasajele indicate!)
CE ESTE UN CULT? Definitie: Un cult este un grup de oameni ce depind (stransi in
jurul interpretarii specifice a Scripturii) de interpretarea neconforma (de catre un om,
lider proeminent, sau o organizatie autoritara) principiului literar, istoric si lingvistic, a
Bibliei, de catre un om sau o organizatie religioasa, care pretinde sa se armonizeze cu
Crestinismul biblic, dar negand doctrinele fundamentale ale Trinitatii, Dumnezeirii lui
Isus Hristos, Personalitatii Duhului Sfant, jertfei de ispasire a lui Isus, mantuirii
prin har si prin credinta, invierii trupesti a lui Isus si autoritatii finale a Scripturii.

TERMENUL "CULT" ARE ASTAZI APROXIMATIV TREI UTILIZARI:

1) Desemneaza un alt mod de inchinare; cuvantul deriva din latinescul "cultus", care
inseamna mod de inchinare, ritual, liturghie, venerare. De exemplu, "cultul" (modul de
inchinare) crestin ortodox al Bisericii Ortodoxe Romane este diferit de "cultul" (modul de
inchinare) al Crestinilor dupa Evanghelie.
2) Cuvantul este un termen peiorativ, depreciativ pentru o miscare religioasa care nu face
parte din ceea ce se crede a fi "biserica de stat" si "singura pastratoare" a traditiei crestine.
Aceasta utilizare este o confuzie a termenului si o utilizare rautacioasa inspirata de
interese partizane si de nerecunoasterea Scripturilor ca unic etalon de credinta. Este o
utilizare la care recurg unii ziaristi, politicieni, oameni religiosi, sociologi, etc. Confuzia
este inevitabila la aceia care nu au nici o pozitie religioasa.
3) Termenul indica o miscare devianta de la crestinismul biblic, negand doctrinele
fundamentale ale acestuia. Aceasta utilizare este determinata de criterii teologice.
APARITIA CULTELOR SI A PROFETIILOR/HRISTOSILOR FALSI SI A
IMITATIILOR CRESTINISMULUI BIBLIC A FOST PREZISA DE:
Domnul Isus Hristos : Vezi, Mat.24:4,5,11,23,24,25,26 etc.
Apostolul Pavel: Vezi, Fapte 20:29,30,31; 2Tim.4:3; 1Tim.4:1-5
Apostolul Ioan: Vezi,1Ioan 2:18,19,26; 4:1-3
Apostolul Petru : Vezi, 2 Petru 2 :1-3 ; etc.
DE ACEEA, ELE NU AR TREBUI SA CONSTITUIE O SURPRIZA!
FENOMENUL AR FI TREBUIT SA NE PRINDA PREGATITI.
CARE ESTE ORIGINEA CULTELOR? DE UNDE AU APARUT?
Citind pasajele urmatoare veti avea o descoperire socanta ! 1Ioan 2:18, 19 "Copilasilor,
este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina anticrist, sa stiti ca acum
s-au ridicat multi anticristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma. Ei au
iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri. Caci daca ar fi fost dintre ai
nostri, ar fi ramas cu noi; ci au iesit, ca sa se arate ca nu toti sunt dintre ai nostri" ;
2Petru 2:1-2 "In norod s-au ridicat si prooroci mincinosi, cum si intre voi vor fi
invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de
Stapanul care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare napraznica.
Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita
de rau". ; 1Tim.4:1 "Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor
lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor...".

Asadar, de unde au venit cultistii, sectantii, profetii falsi, etc.? Din mijlocul nostru! Din
mijlocul bisericilor crestine care au esuat in indeplinirea divinei porunci de echipare a
sfintilor cu adevarurile fundamentale ale credintei crestine - Efes. 4:11-12 "Si El, a dat pe
unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti, pe altii, pastori si invatatori,
(pentru ce ?) pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea
trupului lui Hristos". Cultele sunt "politele neplatite ale Bisericii!" a spus, dr.Walter
Martin. Cateva cauze ale aparitiei lor: analfabetismul biblic (nu se predica Scriptura in
biserici, ci traditia sau linia teologica a cultului de apartenenta), indiferenta fata de
doctrina (acum se povestesc basme si vise in loc de a se studia Cuvantul!), lipsa de
discernamant doctrinar a membrilor, etc.
CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI LOR ? DE CE AU ATAT DE MULTI
MEMBRII?
"Multi ii urmeaza", ne spune si Biblia. Dar conform lui 1Ioan 4:5, "Ei sunt din lume, de
aceea vorbesc ca din lume, si lumea ii asculta". Nu poseda sfintenia care caracterizeaza
pe adevaratii crestini, nici comportamentul care sa "ameninte" starea de pacat a lumii. Ei
se simt "ca acasa" in aceasta lume, pentru ca niciodata nu au fost despartiti de ea.
2Tim.4:3-4 "Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura
sanatoasa, ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa
poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri
inchipuite". Comentariul este inutil. Aceasta este starea de lucruri a epocii in care traim!
Insa o alta explicatie biblica pentru care miscarile religioase false sunt atat de populare in
zilele noastre si fac atat de multi prozeliti, este faptul ca, SUNT ENERGIZATE DE O
IMITATIE FALSA A ORIGINALULUI ISUS, A HRISTOSULUI BIBLIC, asa cum Pavel
a dorit sa ne incunostiinteze in 2Cor.11:3-4:
"Dar ma tem ca, dupa cum sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile
voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. Intr-adevar,
daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus (deci, exista un altul !! Unul fals !) pe
care noi nu l-am propovaduit, sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati
primit, sau o alta Evanghelie, pe care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine!"
sau, Gal.1:6-9:
"Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o alta
Evanghelie. Nu doar (pentru) ca este o alta Evanghelie, dar sunt unii oameni care va
tulbura, si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi insine sau un
inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care vam propovaduit-o noi, sa fie anatema (deci, blestemat, in greceste)! Cum am mai spus-o,
o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care
ati primit-o, sa fie anatema!"

CONCLUZIE: "HRISTOSUL" CULTELOR ESTE, "UN ALT ISUS",

ADUCATORUL "UNEI ALTE EVANGHELII" SI DATATORUL "UNUI ALT
DUH" !! FERITI-VA DE ACEST FALS!
Puterea de amagire a oamenilor de catre aceste imitatii false ale Hristosului istoric, sta in
practica consacrata de deghizare a diavolului intr-un inger de lumina, faptura minunata
care n-are cum sa-i indeparteze si infricoseze pe oameni, ci de a se "da drept" Hristos si
Mantuitor, cu scopul de a amagi si atrage la el sufletele nebanuitoare si mintile
neprecaute. Din nou, Pavel a avertizat cu privire la eficienta diavolului de a trece drept
mesager al lui Dumnezeu sau inger al Lui. Un exemplu concludent este marturia sincera a
lui Joseph Smith, fondatorul Mormonismului. Aceasta o puteti citi in materialul intitulat
"Mormonismul".
2 Cor.11:14.15 "Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de
lumina. Nu este mare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii".

CARE ESTE DATORIA BISERICII?Deschideti la 1Petru 3:15 si Iuda 3:

Pregatita sa ofere raspuns, cu blandete si teama, sa lupte pentru credinta! MOTIVUL
pentru care trebuie sa ofere un raspuns, sa fie pregatita, sa lupte? 1Tim.3:15. Fiindca
Biserica a fost randuita de D-zeu sa fie, CASA, STALPUL SI TEMELIA

ADEVARULUI!
CUM SE DEMASCA SISTEMELE RELIGIOASE FALSE? CUM SE
DEPISTEAZA, DESCOPERA FALSURILE SPIRITUALE?
-APLICAND TESTUL SCRIPTURII. Care este acesta? 1Ioan 4:2,3; 2:22,23 sau Efeseni
5:13 - Aceste doctrine trebuie privite din "lumina" invataturilor Bibliei, atunci sunt date la
iveala, demascate, descoperite. Scriptura reprezinta criteriul obiectiv al acestui test.
-PRIN COMPARATIE CU HRISTOSUL BIBLIC. Puneti aceeasi intrebare pe care a
pus-o Isus in Matei 16:13,14,15. Cine zic .... ca este Isus? Sa intrebam cine zic acesti
"profeti", aceste organizatii cultice si biserici pseudo-crestine, ca este Hristosul.
IATA CAZURI IN CARE CRESTINII SI-AU INDEPLINIT CU SUCCES
ACEASTA INDATORIRE SI AU PREZENTAT EVANGHELIA INTR-UN MOD
CONVINGATOR: Apoc.2:22; Fapte 26:19-29 : "nebun de atata invatatura", "cauta
sa-i incredinteze", "repede mai vrei tu sa ma indupleci sa ma fac crestin"! etc.
CATEVA METODE DE EVANGHELIZARE A MEMBRILOR CULTELOR SAU A
CELOR CE IMPARTASESC DOCTRINE CULTICE FARA A FACE PARTE
DINTR-UN SISTEM CULTIC
(vezi, materialul intitulat, "Modele de evanghelizare a membrilor cultelor...")

I. A-i prezenta cultistului Evanghelia ca oricarui alt om, ignorand apartenenta lui la o
organizatie ce anterior l-a indoctrinat si i-a format "gandirea cultica", care l-a supus
"programarii cultice".
II. A-i ataca, contesta, infirma, frontal conceptia deformata pe care acesta o are despre
Mantuitor, Domnul Isus Hristos.
III. Slabirea increderii cultistului in organizatia care-l controleaza, prin criticarea ei, prin
demascarea profetiilor ei false, mentionarea scandalurilor financiare, morale, etc.
IV. Prin prezentarea marturiei tale personale, cultistului.
Folositi discernamant pentru a determina care metoda este cea care e potrivita unei
imprejurari sau alteia!
O NECESARA CLARIFICARE DE TERMENI
-Termenul "cultist" nu se doreste sa fie jignitor la adresa nimanui ci doar descriptiv
pentru cei ce fac parte ca membrii dintr-un cult, care este un grup de oameni stransi in
jurul interpretarii specifice a Scripturii de catre un om, lider proeminent, sau o organizatie
autoritara, care pretind sa se armonizeze cu Crestinismul biblic dar negand doctrine
fundamentale ale acestuia ca, Trinitatea, dumnezeirea Domnului Isus, nasterea din
fecioara, invierea trupeasca a lui Hristos, mantuire prin har si prin credinta - aceasta este
definitia unui "cult" si a unui "cultist". Aceasta clarificare este ceruta de confuzia creata
de catre denumirea unor biserici protestante sau neoprotestante in acest fel. Este necesara
devreme ce exista o utilizare predominant defaimatoare a termenului, ignorandu-se faptul
ca in latina "cultus" inseamna un mod diferit de inchinare, sau venerare. Utilizat in acest
sens termenul de cult nu contine nimic neclar sau jignitor.

Compilarea acestui material a fost posibila datorita bunavointei lui CHRISTIAN RESEARCH
INSTITUTE (P.O.Box 500, San Juan Capistrano, CA 92693, USA), o reputabila organizatie anti-cultica
din Statele Unite.
Pentru informatii suplimentare cu privire la cuIte, miscari religioase false, alternative spirituale, etc. luati
legatura cu: CAPELA CRESTINA PETROSANI (se intalneste in Sala Mica a Casei de Cultura din
Petrosani, sau in Sala Mica a Clubului din Petrila, in fiecare Duminica de la orele 10 dimineata si 18 seara,
in Petrosani si in fiecare Miercuri de la ora 18, in Petrila). ADRESA: CAPELA CRESTINA
PETROSANI, str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD, Romania

<--Apologetica

MORMONISMUL
"BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINTILOR DIN ULTIMELE ZILE" in mod
normal cunoscuta sub numele de "Biserica Mormona" numara in zilele noastre mai mult

de 4,2 milioane de membrii, sprijina mai bine de 29.000 de misionari peste hotare, iar
conform numarului din martie 1976 al revistei "Utah Holiday", are un venit brut de peste
3 milioane de dolari pe zi.1
Mormonii sunt zelosi, bine organizati si chiar sinceri in propagarea religiei lor despre
care ei sustin ca este o credinta crestina, de fapt singura credinta crestina autentica a
vremurilor noastre (vezi, ce spune "Test"-ul despre asftel de afirmatii!). Mormonii afirma
ca adevaratul Crestinism a fost virtualmente disparut de pe pamant cand in 1820 Joseph
Smith Jr., fondatorul Mormonismului si principalul profet al organizatiei a fost ales de
catre Dumnezeu pentru a restaura istorica religie crestina. "Profetul" Smith a descris
intalnirea sa cu Dumnezeu in urmatorii termeni care dezvaluie limpede atitudinea
mormona fata de toti ne-mormonii pe care cu dispret, ii numesc neamuri.
"Cand lumina s-a asezat asupra mea, am vazut doua personaje a caror stralucire si glorie
sfida orice descriere si care se aflau deasupra mea, in aer. Unul dintre acestea mi-a vorbit,
chemandu-ma pe nume si a spus, aratand catre celalalt: ACESTA ESTE FIUL MEU
PREA IUBIT, ASCULTA-L ! Motivul meu pentru care il cautam pe Domnul era de a afla
care dintre toate sectele era cea buna, ca eu sa stiu si sa ma alatur ei. Imediat ce mi-am
revenit in fire incat sa pot vorbi, am intrebat personajele in lumina care stateau deasupra
mea, care dintre toate sectele era cea buna, (la aceea vreme nu-mi dadusem seama ca
toate erau gresite) si la care sa ma alatur. Mi s-a raspuns ca nu trebuie sa ma alatur
niciuneia, fiindca toate erau gresite, si personajul care mi se adresa a spus "ca toate
crezurile lor erau o uraciune in ochii lui; ca toti acei invatatori erau corupti, ca se apropie
de mine cu buzele lor, dar inimile lor sunt departe de mine; ei invata ca o doctrina
poruncile oamenilor, avand o forma de evlavie, insa tagaduindu-i puterea". Din nou,
acesta mi-a interzis sa ma alatur vreunuia dintre ei..." 2 (Vezi, "Test", la punctul 8,
Revelatie extra-biblica, suplimentara - n.tr.)
Chiar de atunci de la inceputurile lui, mormonismul a fost ostil tuturor bisericilor
crestine, un fapt pe care acum mormonii evita sa-l recunoasca. Cu toate acestea nu ezita
sa incerce sa-i converteasca pe cei ce apartin altor biserici, pornind de la premiza ca toate
sunt gresite si doar mormonii au adevarata religie!

DOCTRINA MORMONA CU PRIVIRE LA DUMNEZEU

Conceptul esential care separa Mormonismul de Crestinism este invatatura mormona cu
privire la Dumnezeu. Teologia mormona este politeista, afirmand ca exista mai multi
dumnezei in univers care sunt condusi de catre un Dumnezeu Suprem (Elohim). Pe
deasupra, fiecare barbat mormon poate atinge o "inaltare" si poate sa devina el insusi un
dumnezeu. Urmatoarele citate din publicatii oficiale ale bisericii demonstreaza cu
claritate acest crez bizar al mormonilor:
"La inceput, conducatorul Dumnezeilor a intrunit un consiliu al Dumnezeilor; iar ei s-au
strans impreuna si au pregatit un plan de a crea lumea si oamenii din ea" 3 "Multi oameni
spun ca exista un singur Dumnezeu; Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt doar un singur
Dumnezeu ! Eu spun ca acesta este un foarte ciudat Dumnezeu - trei in unul si unul in

trei!... Toti acestia se presupune sa fie inghesuiti intr-un singur Dumnezeu, conform
sectarianismului" 4 "Tatal are un trup de carne si oase, palpabil ca si al omului; Fiul la fel;
insa Duhul Sfant nu are un trup de carne si oase, ci este un personaj de Spirit" 5
"Dumnezeu insusi a fost odata asa cum suntem noi acum si este un om inaltat/glorificat...
Eu spun ca daca ar fi fost ca voi sa-l vedeti astazi, l-ati vedea asemenea unui om cu o
infatisare asemenea voua, in intreaga persoana, ca imagine si chiar ca forma de om" 6
"Acum, ascultati voi locuitori ai pamantului...Cand parintele vostru Adam7 a venit in
gradina Edenului, el a patruns in ea cu un trup ceresc si a adus-o pe Eva, una din sotiile
lui cu el... El, este Tatal nostru si Dumnezeul nostru, si singurul Dumnezeu cu care
noi avem de-a face." 8 "Dumnezeii exista, si mai bine ne-am stradui sa ne pregatim sa fim
ca ei." 9 "Iata care este atunci, viata eterna - sa cunosti pe singurul si pe adevaratul
Dumnezeu; iar voi trebuie sa fiti voi insiva dumnezei si cum sa fiti preoti ai lui
Dumnezeu, acelasi lucru pe care l-au facut toti dumnezeii de dinainte de voi, adica, de a
avansa de la un rang mai mic la altul, si de la o putere mai mica la una mai mare; din har
in har, din inaltare in inaltare, pana ce ajungeti la invierea din morti si veti putea sa locuiti
in flacarile nemuritoare (!!) si sa sedeti in glorie asa cum fac cei ce stau intronati in
nemuritoarea putere" 10
Din cele de mai sus este vizibil ca politeismul mormon nu poate fi considerat monoteism
crestin. Ca este clar ca cele doua se exclud in mod reciproc, v-o poate confirma orice
dictionar obisnuit. Un om nu poate fi atat politeist cat si crestin in acelasi timp! Mormonii
sunt politeisti, de aceea pretentia lor de a se inscrie in randul miscarilor crestine este
neintemeiata. Daca ar fi crestini, ar renunta la politeism! Mormonii ar trebui sa citeasca
Geneza 3:5 care dezvaluie faptul ca autorul doctrinei progresiei oamenilor spre
dumnezeire este Satana, care in mod vizibil este cel ce l-a convins pe Joseph Smith la fel
cum a convins-o si pe Eva, ca "veti fi ca Dumnezeu" (!), Smith insa perpetuand
inselaciunea prin intermediul tinerei teologii mormone. Cu privire la natura inselatoare a
Satanei, a vorbit Domnul nostru Isus Hristos, atunci cand l-a descris ca fiind "un
mincinos si tatal minciunii" (Ioan 8:44).
Mormonilor le-ar trebui evidentiata o asemenea dovada biblica ce indica originea acestei
doctrine pe care Smith a raspandit-o si care este popularizata global de biserica lui, in
zilele noastre.

DUMNEZEUL BIBLIEI
De pe paginile Sfintelor Scripturi vine completa infirmare a Mormonismului. Daca
cineva nu greseste la toate capitolele doctrinei crestine dar greseste la cel cu privire la
Persoana si Natura lui Dumnezeu, aceasta greseala este indeajuns de grava incat
mantuirea respectivului si viata lui vesnica sa fie pusa la indoiala. Pot sa aibe o doctrina
corecta a sfinteniei sau a preotiei, dar daca nu accepta doctrina biblica a Dumnezeirii,
atunci tot sistemul lor doctrinar este fals. Biblia le spune mormonilor in termeni pe care
nimeni nu-i poate intelege gresit, urmatoarele:
"Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este singurul Domn" (Deuteronomul 6:4) !
Deci, unul singur!

"Asa vorbeste Domnul, Imparatul lui Israel si Rascumparatorul lui, Domnul ostirilor: 'Eu
sunt Cel dintai si Cel de pe urma, si afara de Mine, nu este alt Dumnezeu... Nu va temeti
si nu tremurati; caci nu ti-am vestit si nu ti-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi imi
sunteti martori! Este oare alt Dumnezeu afara de Mine? Nu este alta Stanca; nu cunosc o
alta" (Isaia 44:6,8).
"Eu sunt Domnul, si nu mai este altul, afara de Mine nu este Dumnezeu: Eu te-am incins,
inainte ca tu sa Ma cunosti... Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la
marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu si nu altul" (Isaia 45:5, 22 )
"Deci, cat despre mancarea lucrurilor jertfite idolilor, stim ca in lume un idol este tot una
cu nimic, si ca nu este decat un singur Dumnezeu. Caci chiar daca ar fi asa numiti
'dumnezei', fie in cer fie pe pamant (cum si sunt in adevar multi 'dumnezei' si multi
'domni'), totusi pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu,Tatal de la care vin toate
lucrurile si pentru care traim si noi si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate
lucrurile si prin El si noi" (1 Cor.8:4-6)
"Dar mijllocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu este unul
singur" (Galateni 3:20) "Caci este un singur Dumnezeu, si este un singur mijlocitor intre
Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos" (1 Tim. 2:5).
Pozitia Bibliei afirma ca exista doar un singur Dumnezeu adevarat. Oamenii pot sa faca
dumnezei din ingeri (2 Cor.11:14), lemn, metal sau din alte fapturi create, insa ei nu sunt
Dumnezeu prin natura, ci numai falsuri, imitatii ale Celui care este Originalul. Toti acesti
inchipuiti dumnezei fac parte din Creatie pe cand adevaratul Dumnezeu nu poate fi o
creatura, El fiind Creatorul tuturora. Apostolul Pavel ne informeaza ca idolii nu inseamna
nimic si ca ei nu sunt "prin natura lor dumnezei" (Gal.4:8, din greaca) si ca sacrificiile si
inchinarea adusa lor este in realitate adorare si inchinare demonilor (1 Cor.8:4-6 si
10:19,20). Aici, Mormonismul paseste pe un teren periculos fiindca nu admite ca exista
doar un singur Dumnezeu adevarat, necreat si vesnic iar invatatura paveliana il dezvaluie
ca fiind un veritabil politeism. Ca Dumnezeul adevarat este necreat si existent din
vesnicii Pavel ne-o spune din nou in Coloseni 1:17: "El este mai inainte de toate
lucrurile (exista inainte de a se fi creat ceva - era Dumnezeu!) si toate se tin prin El".
Doar Dumnezeu putea sa fie cel ce era mai inainte de creatie si mai ales doar prin
Dumnezeu toate lucrurile create pot exista astazi. Acela este Dumnezeul adevarat, nu o
faptura oarecare, fie ea om sau altceva, care a avut un moment in care a inceput sa existe,
deci nefiind "mai inainte de toate lucrurile"!
Hinduismul savarseste aceasi greseala ca si Mormonismul, afirmand ca toata natura este
Dumnezeu, din nou introducand politeismul, fiindca omul, animalele, lemnul, piatra
devin Dumnezeu. Mormonismul este politeist.

NATURA LUI DUMNEZEU

Joseph Smith Jr. si succesorul sau, Brigham Young l-au conceput pe Dumnezeu Tatal in
termeni materiali si au sustinut, asa cum fac toti mormonii de astazi ca, "Tatal are un trup
de carne si oase, palpabil ca si al omului...".11 Este important de remarcat ca Biblia
contrazice in mod deliberat acest concept necrestin si inca prin autoritatea incontestabila
a singurului Fiu al lui Dumnezeu, care nu este nimeni altul decat Domnul Isus Hristos.

Domnul nostru a oferit definitia finala si autoritara a naturii Tatalui Sau atunci cand a
spus: "Dumnezeu este Duh" (Ioan 4:24) si apoi a continuat in Luca 24 sa declare ca,
"un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu" (vers.39). De aceea,
mormonii gresesc grosolan cand incearca sa-i ofere lui Dumnezeu Tatal un trup de carne
si oase, iar crestinii ar trebui sa fie prompti sa le atraga atentia asupra acestei grave erori !

O ALTA EVANGHELIE
Departe de a fi, asa cum se sustine, "Biserica lui Isus Hristos a sfintilor din ultimele zile"
(haina de oaie pusa pe spatele unui lup feroce!), care este pretentia mormonilor la o
titulatura crestina, religia mormona este foarte evident promotoarea uneia dintre "celelalte
evanghelii" despre care vorbeste Scriptura, ce bantuie lumea zilelor noastre si impotriva
careia se presupune ca noi crestinii sa ne opunem cu toate mijloacele biblice pe care le
cunoastem. Apostolul Pavel ne atrage atentia sa nu acceptam o alta "evanghelie" chiar de
ar fi proclamata de "un inger din ceruri" (vezi, Gal.1:8,9). Mormonismul afirma exact
aceasta deosebire de celelalte religii crestine normative, bazate doar pe revelatia
Scripturilor, in persoana "ingerului" Moroni, care chipurile s-a aratat "profetului" Smith
in 1823 si i-a spus unde sa gaseasca cartea lui Mormon. Acela este unul din personajele
ce i s-au aratat in revelatia descrisa de el.
Apostolul Iuda reaminteste Bisericii Crestine ca in marturia Noului Testament noi avem
credinta care a fost, "data odata pentru totdeauna sfintilor" (Iuda 3), si sub aceasta forma
am avut-o noi timp de aproape doua milenii. De aceea, nu este deloc nevoie de o
"restaurare" a ei din partea mormonilor! In realitate, Mormonismul nu este o restaurare a
unei credinte crestine apuse, ci o sistematica deformare si mutilare a Crestinismului
istoric nemuritor. Sa nu se uite niciodata ca Biblia este cea mai veche revelatie a lui
Dumnezeu, ea datand anterior, asa cum de altfel si mormonii accepta, propriilor lor carti
"sacre" : mai inainte de "Cartea lui Mormon", de "Perla de Mare Pret", sau de "Doctrina
si Legamintele".
Din moment ce Dumnezeu nu se poate contrazice singur (vezi, 1Sam.15:29; Mal.3:6 si
Iac.1:17), faptul ca Biblia antedateaza si se deosebeste esential de aceste alte carti,
dovedeste neindoielnic greseala si lipsa de credibilitate a acestora. "Dumnezeii"
mormonismului nu pot fi egalati cu Dumnezeul Bibliei. Intre acestia si El exista o mare
diferenta, numita Sfanta Scriptura. Ea este cea care demasca mesajul Mormonismului ca
fiind o alta "evanghelie" cu privire la care Dumnezeu si-a avertizat Biserica Lui.
Iata care sunt cuvintele Scripturii:
"Dar ma tem ca dupa cum sarpele a amagit-o pe Eva cu siretlicul lui, tot asa si gandurile
voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. In adevar,
daca vine cineva sa va propovaduiasca UN ALT ISUS pe care noi nu l-am propovaduit,
sau daca este vorba sa primiti un ALT DUH pe care nu l-ati primit, sau o ALTA
EVANGHELIE pe care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine... Oamenii acestia sunt
niste apostoli mincinosi, niste lucratori inselatori, care se prefac in apostoli ai lui Hristos.
Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina. Nu este mare

lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa
faptele lor" (2 Cor.11:3,4,13-15).
Sarcina noastra este atunci, dubla: intai sa-i evanghelizam pe aceia care-l urmeaza pe
Smith si ingerul Moroni deoarece si ei sunt suflete pentru care Hristos a murit, iar in al
doilea rand, "sa fim gata intotdeauna sa dam un raspuns fiecarui om care ne intreaba de
speranta care este in noi" (1 Petru 3:15). Acesta este indemnul ce ramane valabil in orice
veac si va continua sa fie pana ce Domnul nostru va spune: "Iata, Ma voi intoarce" (Ioan
14:3).
Scris de catre Walter Martin - fondatorul lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, un institut american
de cercetarea religiilor false si apararea evangheliei, din California. Una dintre cele mai recunoscute
organizatii anti-cultice din S.U.A. ce opereaza actualmente in toata lumea. Materialul a fost preluat, tradus
si adaptat de Teodor Macavei, CAPELA CRESTINA PETROSANI, str. Radu Sapca 2B, Petrosani 2675,
HD, Romania.
Pentru orice informatii va rugam sa ne contactati. Sa auzim numai de bine!

SURSE CITATE:
1 Evident ca acum cifrele sunt mult mai mari. Acest scurt articol privitor la Mormonism
provine din anul 1980. A fost necesara traducerea lui fiindca mormonii sunt dupa
Revolutie prezenti si-n Romania desfasurand multiple activitati, de preferinta in orase
mari ca Bucuresti, Timisoara, etc. Organizatia este in principal de provenienta americana,
fiindca in SUA a luat fiinta si s-a dezvoltat. Ar fi deosebit de interesant sa studiati istoria
Americii pentru a vedea punctul de vedere guvernamental cu privire la aceasta miscare
religioasa cu care a purtat un razboi sangeros, "Razboiul din Utah", la sfarsitul sec.XIX !
2 Joseph Smith, "Perla de Mare Pret", (Liverpool:F.D.Richards, 1851) pag, 38.
3 Joseph Smith, "Istoria Bisericii", vol.VI (1844; rpt, Salt Lake City: Deseret Book Co.,
1975), pag.308.
4 idem, pag.476
5 idem, vol.V (1843), pag.325; Doctrina si Legamintele 130:22.
6 idem, vol.VI (1844), pag.305.
7 Multi mormoni incearca sa evite faptul ca Brigham Young a inventat doctrina
"Dumnezeului Adam", desi multe volume ale scriitorilor mormoni o confirma.
8 Brigham Young, "Jurnalul Discursurilor", vol.I, (Liverpool: F.D.Richards, 1855),
pag.50.
9 idem, vol.VII (1860), pag.238.
10 Joseph Smith, "Istoria Bisericii", vol.VI (1844), pag.306
11 idem, vol.VI (1843), pag.325; Doctrina si Legamintele 130:22
<--Apologetica

IN BLOCUL RASARITEAN, CULTELE BENEFICIAZA DE NOI

OPORTUNITATI
In lunile de sfarsit ale anului 1989 lumea a privit cu uluire prabusirea, unul cate unul, a
guvernelor comuniste ale Europei Rasaritene. Zeci de ani de teama si de represiune au
cedat unui curaj reinnoit, au cedat sperantei si libertatii.In Uniunea Sovietica, glasnostul a
insemnat o mai mare posibilitate oferita exprimarii libertatii religioase. Pe toata
intinderea blocului rasaritean crestinii celebreaza cu precautie inca, inceputul sfarsitului
unei epoci intunecate.
In trecut, gratiile represiunii nu numai ca au reusit impiedicarea marturiei crestine
publice, ci au si ferit tarile comuniste de o mai intensa activitate cultica. Astfel o
consecinta sumbra a noului climat de deschidere este prilejul pe care culte recunoscute il
au de a-si raspandi mesajul lor in tari in care odata aceste grupuri erau interzise. Indelung
suprimata foame dupa adevar spiritual a Europei Rasaritene este acum satisfacuta cu
otrava, dupa cum ne-o demonstreaza urmatoarele exemple:

Martorii lui Iehova

Turnul de Veghere care odata opera clandestin in spatele Cortinei de Fier, in prezent isi
desfasoara liber activitatea in tari ca, Ungaria, Polonia si Romania, inregistrand rezultate
notabile. In 1989, la mitinguri ale organizatiei au fost atrasi peste 160.000 de Martori si
simpatizanti, inclusiv alte "zeci de mii de cehi, germani si rusi", conform numarului din 1
ianuarie a binecunoscutei de acum reviste a "Turnului de Veghere".
Dealtfel in Polonia, Martorii lui Iehova sunt acum, cel de-al doilea mare grup religios,
dupa catolici.
Pe 21 aprilie 1990, Societatea Turnului de Veghere a dobandit statut legal si in Romania,
unde ea a fost interzisa din 1948.

Biserica Unificarii
Pe data de 29 aprilie, 1991, ziarul New York Times a tiparit uluitoarea stire ca pretinsul
mesia (si totodata, fanatic anticomunist), Sun Myung Moon, s-a intalnit in particular cu
presedintele sovietic Mihail Gorbaciov. Intalnirea a avut loc in timpul celei de-a 11-a
intruniri "World Media Conference", care s-a tinut in Moscova sub auspiciile lui "World
Media Association" (unul din grupurile de frunte ale lui Moon). Patru zeci de fosti
conducatori de stat, s-a spus ca au luat parte. Unul din observatori, Georgie Anne Geyer a
facut urmatorul comentariu: "Cu ce se alege, Moon din aceasta unica relatie sovietica?
Dupa cum a spus unul din principalii sai asistenti, 'el, (adica, Moon) spune ca a adus
mesajul lui Dumnezeu chiar in inima Kremlinului'" (fara indoiala ca prin aceasta pavand
calea viitoarelor sale eforturi de racolare).

Strategia sovietica a lui Moon mai include de asemenea si evenimente culturale ca,
debutul norei sale la renumitul balet Kirov.

Stiintele Mintii (Mind Sciences)

In loc de a deplasa misionari in Europa Rasariteana, cultul Stiintei Crestine isi
raspandeste mesajul lui prin intermediul radioului. Intr-o scrisoare oficiala din februarie
(1990) trezorerierul bisericii, Donald Bowersock a scris ca: "Recunoasterea de curand in
Republica Democrata Germana, cat si in alte tari rasaritene a stiintei Crestine, este o clara
dovada ca prezenta lui Hristos este marturisita. Nu de mult timp ne bucuram ca dreptul
deplin si nerestrictiv de inchinare a fost acordat Bisericii noastre din Polonia, de catre
guvern pe data de 16 februarie 1990. Deosebit de recunoscatori suntem fiindca
programele nostre de pe undele scurte au fost si sunt inca receptionate in aceste tari...
Odata cu acestea, noi am utilizat in mod constiincios rezervele financiare ale Bisericii
Mama. Trebuie sa refacem aceste fonduri, iar nevoia este de 37 de milioane de dolari care
au fost cheltuiti la constructia statiei pe unde scurte".
Intre timp, "Progress Newsletter" din primavara lui 1990, publicata de catre Scoala Unita
a Crestinismului (engl. Unity School of Christianity), informa ca, "cele mai recente si mai
entuziasmante servicii au avut loc in Rusia! Oamenii au primit cu bucurie, brosuri,
periodice si carti de la slujbasi ai Unitatii care au vizitat Rusia".

Biserica Mormona
Sau altfel numita, Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile, se bucura acum
de statut legal in, Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, avand misiuni programate sa-si
inceapa lucrarile la 1 iulie (probabil 1991, data curentei informatii). In luna februarie,
autoritati de inalt rang mormone au efectuat vizite exploratorii in Romania si Bulgaria,
oferind ajutoare orfanilor din prima tara mentionata.
De asemenea, rapoarte independente din Uniunea Sovietica spun ca in Leningrad
(actualmente, St.Petersburg) si Tallinn (Estonia), reprezentanti ai mormonismului, au
tinut in ciuda lipsei unei recunoasteri legale, lecturi publice pe subiecte ca, "Restaurarea"
(e vorba de doctrina unui "crestinism restaurat" pe care a lansat-o fondatorul miscarii,
Joseph Smith, care in urma unei pretinse revelatii a ajuns la concluzia ca prezentul
crestinism nu este cel adevarat, clasand astfel miscarea in randul cultelor necrestine), in
sali inchiriate. Se afirma ca, Biserica Mormona a castigat in Leningrad in jur de 50 de
convertiti.
Se afirma de asemenea ca, misionarii mormoni din Austria se afla la treaba in taberele
refugiatilor din tarile blocului rasaritean, distribuind printre noii veniti copii gratuite in
limba rusa ale Cartii lui Mormon (noua revelatie a Ingerului Moroni, care in teologia
cultului surclaseaza autoritatea Bibliei).

A tat aceste exemple cat si multe altele demostreaza ca rasturnarile politice din Rasarit nu
au luat principalele culte prin surprindere (poate faptul ca Martorii lui Iehova si-au

desfasurat activitatea adevarat, clandestina, dar nu si nerodnica, constituie o confirmare).

Din contra, toate dovezile indica ca timp de multi ani, mormonii - pentru a cita doar un
exemplu - se pregateau grijuliu pentru a exploata orice deschidere a tarilor blocului
rasaritean. Pregatiri asemanatoare se fac acum si pentru "continentul" chinez cat si pentru
alte tari.
Faptul poate cel mai tulburator dintre toate este ca atat biserica crestina cat si publicul
larg din Europa de Est, sunt in mare masura ignorante si cat se poate de vulnerabile in
fata acestei invazii cultice. Stiind ca cultele isi vor concentra eforturile lor mai ales in
randul credinciosilor, crestinii din Occident (si evident nu numai din aceasta parte de
lume), trebuie sa raspunda de indata acestei campanii, prin a furniza literatura, materiale
audio-vizuale si sa puna la dispozitie oricare alte resurse ar mai fi necesare pentru a
imuniza si echipa pastori, studenti ai seminariilor si laici din toata aceasta parte de lume,
inainte de a se aduce o paguba spirituala de mari proportii si ireparabila.
Principalele culte sunt dedicate purtarii si castigarii la scara globala a razboiului ce se da
pentru sufletele oamenilor. Noi crestinii, nu ne putem permite sa ne multumim cu mai
putin!

Sunt convins ca multi va veti intreba acum daca suntem indreptatiti sa acuzam aceste
mari organizatii religioase de raspandirea de erezii. Ei bine, atunci dati-mi voie sa spun ca
majoritatea acestor grupuri pretind ca doctrinele lor armonizeaza cu Scriptura. Insa pentru
a vedea daca este adevarat, trebuie conform indemnului la vigilenta spirituala pe care-l
gasim tot in Scriptura, sa cercetam toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:21-22) si sa testam
spiritele (1 Ioan 4:1-3).
Asadar, cu autoritatea pe care Cuvantul lui Dumnezeu ne-o da putem concluziona ca
aceste grupuri prezinta interpretari ale Scripturii care sunt specifice unui cult. Acum,
constient fiind de utilizarea neadecvata a termenului voi descrie pe scurt ce este un cult.
Astfel, un cult este un grup de oameni polarizat in jurul interpretarii de catre un om a
Bibliei, grup si interpretare care pretinde sa armonizeze cu crestinismul biblic dar care
neaga principalele doctrine ale lui: trinitatea, dumnezeirea lui Isus Hristos, invierea
trupeasca a Domnului, persoana si natura Duhului Sfant, autoritatea finala a Scripturii,
etc. Din nefericire, aceste grupuri fac tocmai asta.
In numerele urmatoare, vom detalia cum o fac, dar pana atunci cuvintele lui Isus Hristos
raman inca valabile: "Bagati de seama sa nu va insele cineva" (Mat.24:4)!
Tradus si adaptat dupa articolul lui Paul Carden din
"The Christian Research Newsletter" volume3,issue3
de Teodor Macavei.

<--Apologetica

INTREBARI SI RASPUNSURI PENTRU MARTORII LUI IEHOVA

Martorilor lui Iehova le-a fost spus prin intermediul publicatiilor organizatiei lor, "Turnul
de Veghere" si "Treziti-va!", revistele viu colorate pe care acum acestia le raspandesc cu
generozitate, ca adevaratul nume al lui Dumnezeu este "Iehova". Ei au fost invatati asa de
catre lideri care poseda o pseudo-cunoastere a limbilor greaca si ebraica. Deci, martorii in
general nu cunosc limbile in care s-au scris Vechiul si Noul Testament ci se incred in
interpretarea acestora de catre organizatia lor. Dupa cum se stie, insusi intemeietorul
miscarii Martorilor lui Iehova (care de la inceputuri si pana in zilele noastre a purtat mai
multe denumiri), Charles Taze Russell a fost condamnat de catre un tribunal din S.U.A.
pentru sperjur, minciuna sub depunere de juramant, pentru ca dupa ce initial jurase ca
cunoaste ebraica, atunci cand a fost confruntat cu alfabetul limbii (nici macar cu o copie a
unui manuscris al Vechiului Testament!) nu a fost in stare sa-i recunoasca literele iar
ulterior a si recunoscut ca nu cunoaste aceasta limba. Demn de mentionat este faptul ca
Russell este cel ce a intentat procesul in care s-a facut vinovat de sperjur, impotriva unui
pastor baptist J.J.Ross, care anterior l-a demascat public ca fiind un farsor religios.
Distinctia pe care acestia cred ca au obtinut-o prin restaurarea in Biblie a numelui
"Iehova", nume pe care, pretind ei, "superstitiosii carturari evrei l-au inlaturat din texte"
este o falsa pretentie religioasa, un pretext. "Un text scos din context este un pretext". Pe
baza acestui pretext este fundamentata intreaga teologie cultica a Martorilor si a
elitismului lor religios.
Comitetul de Traducere al Bibliei Lumii Noi a Turnului de Veghere, a introdus numele
"Iehova" in Noul Testament la propria lui discretie, in locurile unde s-a crezut ca textul
se refera exclusiv la Tatal. Acest mit este inlaturat de indata ce cineva deschide Biblia
pentru a cerceta justetea acestei pretentii. Noul Testament scoate in evidenta un cu
totul alt nume decat "Iehova" si acela este numele lui Isus Hristos. Pentru a-l ajuta pe
interesatul Martor al lui Iehova sa inteleaga acest adevar, derulati inaintea lui urmatoarele
intrebari la care Scriptura raspunde:

IN AL CUI NUME TREBUIE NOI SA NE ADUNAM? MARTORII SPUN

CA IN NUMELE LUI IEHOVA. DAR CE SPUNE BIBLIA?
Matei 18:20 -Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu (Isus e cel ce
vorbeste!), sunt si Eu in mijlocul lor
1 Corinteni 5:4 -In Numele Domnului Isus, voi si duhul meu, fiind adunati laolalta, prin
puterea Domnului nostru Isus...

IN AL CUI NUME SUNT SUPUSI SI DRACII?

Luca 10:17 -Cei saptezeci s-au intors (la Isus) plini de bucurie si au zis: Doamne chiar si
dracii ne sunt supusi in Numele Tau. Isus le-a zis...

Fapte 16:18- ...Pavel, necajit s-a intors si a zis duhului: In Numele lui Isus Hristos iti
poruncesc sa iesi din ea. Si a iesit chiar in ceasul acela.

IN AL CUI NUME TREBUIE PREDICATA POCAINTA SI IERTAREA

PACATELOR?
Luca 24:47 Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor in Numele Lui, (contextul indica
clar Numele lui Isus!) pocainta si iertarea pacatelor...

IN AL CUI NUME SE PRESUPUNE SA CREDEM SI SA PRIMIM

IERTAREA PACATELOR?
Ioan 1:12- Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, (contextul
se refera la Isus) le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.
Fapte 10:43- Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata prin
Numele Lui (in context este vorba de Isus), iertarea pacatelor.
1 Ioan 3:23; 5:13- Si porunca Lui este sa credem in Numele Fiului Sau Isus Hristos... Vam scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu,
aveti viata vesnica.

PRIN AL CUI NUME SI NU PRIN ALTUL CAPATAM NOI

MANTUIRE?
Fapte 4:12 -In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat
oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.

AL CUI NUME TREBUIE INVOCAT ATUNCI CAND ADUCEM

CERERILE NOASTRE INAINTEA LUI DUMNEZEU, IN
RUGACIUNE?
Ioan 14:13,14- ...si orice veti cere in Numele Meu (Isus vorbeste), voi face, pentru ca
Tatal sa fie proslavit in Fiul. Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face.
Ioan 15:16- ...pentru ca orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, sa va dea.
Ioan 16:23 -Adevarat, adevarat, va spun ca, orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, va
va da.

IN AL CUI NUME ESTE TRIMIS DUHUL SFANT?

Ioan 14:26 -Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-l va trimite Tatal, in Numele
Meu, va va invata toate lucrurile...

AL CUI NUME SI A CUI AUTORITATE AU INVOCAT-O UCENICII LA

VINDECAREA OLOGULUI DIN NASTERE?
Fapte 3:16- Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta...
Fapte 4:7-10,30- ...s-o stiti toti si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza
inaintea voastra pe deplin sanatos, in Numele lui Isus Hristos din Nazaret...

IN AL CUI NUME AU CERUT APOSTOLII SA SE FACA ALTE

MINUNI?
Fapte 4:30- ...si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele
Robului Tau cel Sfant, Isus.

PE CARE NUME NE-A SPUS PAVEL SA-L CHEMAM?

1 Cor.1:2- ...catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, catre cei ce au fost sfintiti in
Hristos Isus...si catre toti cei ce cheama in vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul
lor si al nostru...

CARE NUME ESTE MAI PRESUS DE ORICE NUME?

Efes.1:20,21- ...in Hristos prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta
Sa, in locuri ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de
orice dregatorie si de orice nume, care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in
cel viitor.
Filipeni 2:9 -De aceea si Dumnezeu l-a inaltat nespus de mult si i-a dat Numele care este
mai presus de orice nume; pentru ca in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al
celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant si orice limba sa marturiseasca spre slava
lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.
Referintele biblice de mai sus demonstreaza fara tagada care este Numele prin care
adevaratii credinciosi trebuie sa se identifice. Nu nesocotim Numele Iehova al lui
Dumnezeu dar dovezile acestea sunt concludente cu privire la Numele pe care Noul
Testament il scoate in evidenta. Acesta este Numele ISUS HRISTOS si nu Iehova. Din
acest motiv, cat si din multe altele martorii lui Iehova nu pot fi considerati crestini.
Aceasta afirmatie o facem cu ingrijorare pentru destinul lor etern si nu ca o condamnare a
lor.
CAPELA CRESTINA PETROSANI 1996.
Teodor Macavei. Material inspirat din "The Bible Answer Man" (Marian Bodine)
Christian Research Newsletter, vol.5, nr.3, Mai/Iunie 1992.
Tel/Fax 054 - 55 00 11

<--Apologetica
[1] [urmatoarea pagina]

RELIGIILE ORIENTALE
LA MODA...
In ultimii zeci de ani a avut loc o crestere exploziva a interesului public in religiile
orientale. Aceasta s-a manifestat intai in Occident apoi in tarile fostului bloc comunist. In
zilele noastre exista literalmente sute de secte care promoveaza idei si practici comune
religiilor orientale. Religiile orientale vin cu pretentia de a inlocui vidul spiritual existent
intr-o societate numita "post crestina". In ciuda afirmatiei multor yoghini de a reconcilia
invataturile Crestinismului cu traditiile si conceptiile hinduse care stau la baza multora
dintre aceste religii, totusi acestea sunt, dupa cum vom vedea, absolut incompatibile.
Partea cea mai ingrijoratoare a acestei explozii de interes fata de religiile orientale este
faptul ca cei mai multi adepti ale lor sunt tinerii, si dintre acestia mai ales tinerii studenti
in ale caror universitati se tin frecvent cursuri de yoga si de meditatie transcedentala, fara
ca in prealabil acestia sa posede discernamantul spiritual pe care il pot dobandi doar din
Scripturile crestine si din relatia personala cu Autorul acestora ! De multe ori fenomene
antisociale si stranii insotesc pe practicantii acestor religii. Nu a trecut mult timp de cand
in Romania s-au format grupuri ce au dezvoltat practici care vin in contradictie nu doar
cu principiile credintei crestine, dar care sunt anormale, lipsite de bun simt si care
frizeaza ridicolul. Cum altfel oare poate fi descrisa practica de consumare a propriei urine
la care guru-l yogin Grig Bivolaru i-a indemnat pe discipolii sai, oameni ce nu erau lipsiti
de o educatie stiintifica? Cum pot fi calificate sedintele de yoga in nud pe plajele
litoralului romanesc? Sunt acestea o dovada a emanciparii spirituale sau a eliberarii
spiritului celor ce simpatizeaza sau adopta diversele practici ale unor religii orientale?
Sau, este o dovada de inalta educatie atunci cand pe standurile de carti se vad publicatii
de felul "Urinoterapiei"? Desigur ca se vor gasi unii care se vor grabi sa raspunda ca
acestea au fost devieri de la adevarata yoga sau, ca sunt abuzuri ale ei, luand apararea
beneficiilor ce totusi se gasesc in yoga. De fapt s-au si pronuntat astfel de pozitii si s-a
invocat dreptul la exprimare si practicare libera a acestor religii. Recunosc ca din punct
de vedere democratic si constitutional au acest drept. Dar Biserica Crestina are nu numai
dreptul dar si indatorirea divina de a apara adevarul si credinta care a fost data sfintilor
odata pentru totdeauna si facand aceasta, sa compenseze lipsa educatiei religioase, sa
echipeze oamenii cu discernamantul necesar pentru protejarea propriilor lor suflete de
amagirile spirituale ale veacului si de a-l cunoaste pe singurul si adevaratul Dumnezeu
proclamat de Fiul Sau, Isus Hristos !

ORIGINI
La sursa si originea multora dintre aceste practici si credinte se gaseste Hinduismul. Insa
Hinduismul zilelor noastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani. Religia
hindusa a evoluat in ultimii 5000 de ani de istorie religioasa indiana. Acum ea cauta sa fie
o sinteza a diverselor idei si influente ce strabat intreg subcontinentul indian si care
reprezinta sute de grupuri sociale, culturale si tribale. De fapt, insasi termenul "hindu" nu

este originar din India. El este denumirea persana a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka
face aceasta observatie:
"Diferitele secte hinduse, desi practic par sa fie religii diferite, in realitate se considera a
nu fi decat diferite secte si diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei, bineinteles,
fiecare considerandu-se pe sine ca fiind cea mai buna si mai favorizata exprimare si
interpretare a ei."1

SCRIERI SACRE
Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani, incepand cu scrierea traditiilor
orale existente in ultima jumatate de mileniu inainte de Hristos. Aceste scripturi sunt
cunoscute sub numele de Veda (care inseamna, "intelepciune" sau "cunoastere").
Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este numita Upanishads, care reprezinta o sinteza
a invataturilor vedantice. Principalele invataturi ale scrierilor Upanishads includ crezul in
panteism, in ispasirea karmica2 si in reincarnare. Poate cea mai bine-cunoscuta parte a
Vede-lor este legenda hindusa a lui Bhagavad-Gita, care este povestea unui print
razboinic, pe numele de Arjuna si a conducatorului sau de car Krishna3, o incarnare
deghizata a zeului hindus Vishnu. Gita a fost scrisa si ulterior modificata intre anii 200
i.H. si 200 d.H.
O ilustratie a pluralismului si a naturii contradictorii a Hinduismului se gaseste in
compararea dumnezeului legendei Gita cu dumnezeul literaturii vedice timpurii.
Dumnezeul descris de catre Gita este personal si adeseori pare monoteist4 (adica, e vorba
de un singur Dumnezeu care este personal si nu parte a creatiei ce exista). Cu toate
acestea atunci cand cineva citeste scriptura vedica timpurie, va descoperi ca Dumnezeu
este prezentat ca fiind negresit panteist5 (adica, toata creatia este una, fie ca este divina
sau nu). Caracteristicile monoteiste ale Gitei au fost insusite de fondatorul Societatii
Internationale pentru Constiinta Krishna6 si ca prin urmare Societatea invata astazi o
formula mai mult monoteista decat panteista a Dumnezeirii.

HINDUISMUL CONTEMPORAN
Exista trei clasificari de baza in care sutele de secte hinduse se impart: (1) monistii
abstracti, care subliniaza, unitatea filozofica a universului in locul ideii religioase sau
teiste; (2) adeptii lui Vishnu care sunt devotati inchinarii (in multe forme diverse) zeului
Vishnu (manifestat in forme diverse), si considerat forma suprema de divinitate; (3)
adeptii Shivei, care se devoteaza inchinarii zeului Shiva cea mai superioara manifestare a
divinitatii.
Meditatia Transcedentala, cu accentul ei filozofic, se incadreaza in clasa monista, in timp
ce S.I.C.K. (deci, Societatea Internationala pentru Constiinta Krishna), sustine ca
Krishna, dumnezeul suprem, este totuna cu Vishnu, astfel ei fiind identificati cu adeptii
Vishnu-ismului.
Expertul in religiile lumii Profesorul Ninan Smart remarca problemele diverselor sisteme
contemporane de crezuri hinduse:

"In concluzie ar trebui sa se puna intrebarea, Care este esenta Hinduismului? Este o
intrebare grea. Exista hindusi ortodocsi care neaga existenta lui Dumnezeu. Altii, desi nul neaga pe Dumnezeu, ii acorda un loc secundar, considerandu-l o faza iluzorie a
Absolutului. Intr-o asemenea varietate de opinii teologice, ce ramane necesar crezului
hindus? Cu certitudine, doctrinele renasterii si a eternitatii sufletului. Imaginea lumii ca
un loc in care spiritul nemuritor al omului este la nesfarsit implicat in ciclul reincarnarii
domina imaginatia indiana de aproape trei milenii. Ca adaugire, un complex sistem social
a dat forma religiei actuale a subcontinetului intr-o indelungata perioada de timp. "7
De aceea, Hinduismul nu este doar una dintre cele mai vechi religii ale lumii ci si una
dintre cele mai complexe. Aceasta complexitate manifestata prin unghiurile diferite din
care se determina realitatea finala este cea care atrage si ii fascineaza pe multi
intelectuali.
Desi foarte variat, dupa Josh McDowell, apologet crestin, in Hinduism se mai gasesc
urmatoarele concepte comune:
* Brahman, eternul Trimutri, sau Dumnezeu trei-in-unul (trinitar?!): odata, Brahma, ca si
Creator, apoi, Vishnu, ca si Pastrator si in final, Shiva, ca Nimicitor.
*Supunerea Soartei, devreme ce omul nu este in afara ci este parte a lui Brahman.
*Sistemul Castelor, determinate de legile lui Manu.
*Nirvana, starea finala atinsa la emanciparea sufletului din lantul de nasteri si renasteri.
*Yoga, disciplina care-l face in stare pe individ sa-si controleze trupul si emotiile.
*Dharma, Legea Ordinii Morale, pe care fiecare individ trebuie sa o gaseasca si sa o
urmeze pentru a atinge nirvana.
John Baker observa spunand ca,
"Esenta Hinduismului este ca, exista multe feluri diferite de a privi la un singur obiect,
fara ca nici unul sa ofere o imagine completa a lui, dar fiecare este absolut valabil in felul
sau"
Ca prin urmare Hinduismul este foarte tolerant fata de celelalte religii fiindca gaseste o
asemanare la fiecare si cauta sa le asimileze.

CREZURI HINDUSE
DUMNEZEU - Nu exista despre Dumnezeu nici o idee hindusa unica. Conceptele
hinduse despre divinitate includ oricare dintre urmatoarele: monismul (toata creatia existenta - este una); panteismul (toata creatia, tot ce exista este divin); panenteismul
(Dumnezeu se afla in creatie ca si sufletul in corp); animismul (Dumnezeu sau mai multi
dumnezei traiesc/salasluiesc in obiecte cum ar fi copacii, pietrele, animalele, etc.);
politeismul (exista multi dumnezei); henoteismul (exista mai multi dumnezei dar ne
inchinam unuia singur); monoteism (exista doar un singur Dumnezeu).
KARMA SI SAMSARA - Fundamentala pentru gandirea hindusa este idea ca toate sufletele
sunt eterne si raspunzatoare pentru faptele lor din timp. Karma se refera la datoria creata

de faptele rele ale unui om pentru care trebuie sa se ispaseasca (prin diferitele sisteme
hinduse), pentru ca el sa scape din ciclul de samsara, sau de reincarnari (in care sufletul
locuieste in trupuri omenesti succesive), sau de transmigrare (in care sufletul locuieste in
trupuri succesive - omenesti, animale, sau chiar de plante si alte obiecte fara viata). Legea
karmei se aplica atat oamenilor cat si animalelor. De aceea, renasterea poate lua o forma
superioara sau inferioara, urcand prin ea in sus pe scara sociala, (renastere ca membru al
unei caste superioare) sau coborand pe scara sociala, (renastere intr-o casta mai inferioara
sau ca animal !).
MANTUIRE - Cele trei cai principale hinduse de "mantuire" includ karma marga (adica,
"metoda"), care este calea actiunii dezinteresate; bhakti marga, care este calea devotarii;
si jnana marga, care este calea cunoasterii si a descoperirii mistice. Jnana marga obtine
realizarea de sine prin constienta intuitiva si revelatie mistica. Bhakti marga obtine
realizarea de sine prin jertfe rituale si disciplina.
MOKSHA - concept cunoscut si sub numele de mukti, este termenul hindus folosit pentru
scaparea, eliberarea sufletului din ciclul karmei. De aceea, pentru un hindus, telul suprem
al existentei sale este sa fie eliberat din samsara (ciclul obligatoriu al vietii) si din legea
karmei cu sirul ei nesfarsit de nasteri, morti si renasteri. Cand cineva obtine aceasta
eliberare, respectivul se crede ca intra intr-o stare de desavarsire, de perfectiune.
SISTEMUL DE CASTE - este o trasatura unica a religiei hinduse. Relatarea originilor
castelor este o foarte interesanta poveste. Se spune ca Brahma l-a creat pe Manu, care a
fost primul om. Din Manu s-au nascut patru feluri de oameni, dupa cum a hotarat
creatorul Brahma. Din capul lui Manu au iesit Brahmanii, cei mai buni si cei mai sfinti
oameni. Din mainile lui Manu au iesit Kshatriyas, cei ce sunt conducatorii si razboinicii.
Meseriasii au iesit din coapsele lui si au fost numiti Vaisyas. Restul oamenilor au iesit din
picioarele lui Manu si sunt cunoscuti sub numele de Sudras. Odata cu trecerea timpului
sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungand astazi sa existe mii de
subcaste. Acesta constituie inca parte integrala a ordinii sociale a Indiei chiar daca a fost
scoasa in afara legii de catre guvernul indian.
Din vremurile cele mai timpurii, hindusii au venerat vaca si au considerat-o posesoarea
unei mari puteri. Urmatoarele versuri din AtharvaVeda slavesc vaca identificand-o cu
intregul univers vizibil:
Inchinare tie, cand primesti viata si inchinare tie cand te nasti !
Inchinare, o Vaco, parului cozii tale, copitelor si trupului tau ! ...
Vaca este Raiul, Vaca este Pamantul, Vaca este Vishnu, Domnul Vietii ...
Cel ce da o Vaca Brahmanilor, castiga toata lumea ...
Atat Dumnezeii cat si muritorii depind in viata si existenta, de Vaca.
Ea a devenit acest univers; tot ce este sub soare este ea. (Atharva Veda X:10)

HINDUISMUL SI CRESTINISMUL
In privinta notiunii de Dumnezeu, fiinta suprema a Hinduismului este indefinita, este
impersonalul Brahman, absolutul filozofic. De partea cealalta, Crestinismul afirma ca

exista o singura fiinta suprema care este infinitul Creator personal. Pe deasupra
Dumnezeul crestin este iubitor si deosebit de interesat si implicat in treburile umanitatii,
in puternic contrast cu distanta divinitate a Hinduismului. Biblia ne spune raspicat ca lui
Dumnezeu ii pasa de ce ni se intampla fiecaruia dintre noi:
"Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi ! " (Psalm
50:15) "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna" (Matei 11:28)
Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahman, lipsit de
valoare individuala sau personala. Crestinismul insa, ne invata ca omul a fost facut in
imaginea lui Dumnezeu avand personalitate si capacitatea de a primi si de a oferi
dragoste. Desi imaginea lui Dumnezeu din om a fost corupta la caderea acestuia in pacat,
omul este inca nespus de pretuit de catre Dumnezeu. Lucrul acesta a fost demonstrat de
catre faptul ca Dumnezeu l-a trimis pe singurul lui Fiu, pe Isus Hristos, sa moara pentru
a-l rascumpara pe omul pacatos chiat atunci cand omul era inca razvratit impotriva lui
Dumnezeu. Biblia ne spune ca,
"...pe cand eram noi inca fara putere, Hristos la vremea cuvenita a murit pentru cei
nelegiuti. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui,
poate s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul
ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi" (Rom.5:6-8).
"ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala
pacatele lor si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. Noi dar, suntem
trimisi imputerniciti ai lui Hristos si ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam
fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu ! Pe Cel ce n-a cunoscut nici
un pacat, El l-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El." (2
Cor.5:19-21)
In Hinduism nu exista ideea de pacat impotriva unui Dumnezeu sfant. Faptele nelegiuite
nu sunt savarsite impotriva vreunui dumnezeu ci sunt in principal rezultatul ignorantei.
Aceste rele pot fi biruite urmand principiile si doctrina mantuirii castei din care face parte
respectivul. Spre deosebire, Crestinismul, vede pacatul ca fiind un act real de rebeliune
impotriva unui Dumnezeu perfect si sfant. Toate pacatele sunt in final acte de razvratire
impotriva legii lui Dumnezeu. Scriptura afirma ca,
"Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau; asa ca vei fi drept
in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta". (Psalm 51:4)
"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Rom.3:23)
In Hinduism mantuirea se poate dobandi in trei feluri: prin cunoastere, fiindca a cunoaste
reprezinta parte a fundamentalului Brahman si nu o entitate separata; prin devotament,
care inseamna dragoste si ascultare fata de o anumel zeitate, sau prin fapte savarsite
conform ritualurilor. Aceasta mantuire este necesara din aparent nesfarsitul ciclu de
nasteri, morti si renasteri. In contrast, mantuirea in Crestinism este scapare de la
potentiala separare eterna de Dumnezeu si ea nu se poate obtine prin fapte bune ci in

schimb este oferita fara plata de Dumnezeu tuturor celor ce vor sa o primeasca. In Biblie
ni se spune ca,
"...prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui
Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni." (Efes.2:8-9)
"El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui,
prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant" (Tit 3:5)
"Cine crede in Fiul, are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul, nu va vedea viata, ci
mania Lui Dumnezeu ramane peste el" (Ioan 3:36)
Hinduismul considera lumea materiala ca fiind trecatoare si de importanta secundara fata
de descoperirea Brahmanului, in timp ce Crestinismul considera lumea ca avand o
realitate obiectiva ce isi are sursa in vointa creatoare a lui Dumnezeu. Hindusii privesc
lumea ca fiind doar o extensie, o prelungirea a lui Brahman, o parte a absolutului, in timp
ce crestinii o privesc ca fiind o entitate cu totul diferita in natura ei de Dumnezeu si care
nu este parte a unui sistem universal sau monist.
Biblia ne spune ca, la inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamantul (Geneza 1:1). De
aceea, devreme ce Pamantul a fost creat de Dumnezeu, acesta nu se poate identifica cu El
sau cu natura Lui eterna.
Aceste contradictii reprezinta diferentele majore care exista intre cele doua religii. Mai
sunt multe alte diferente care insa nu pot fi discutate in acest spatiu limitat. Cu toate
acestea, chiar si din acest numar limitat de diferente puteti constata ca cele doua credinte,
hindusa si crestina, nu se pot impaca niciodata. Fundamentele pe care fiecare este
intemeiata se exclud reciproc.8
YOGA
Crestinul de origine indiana Vishal Mangalwadi este colaboratorul revistei Cornerstone in
care a publicat informatiile despre yoga care vor urma. El desfasoara o lucrare eficace
printre concetatenii lui hindusi si aceste informatii doreste sa le puna la dispozitia tuturor
celor ce doresc sa-i inteleaga pe practicantii de yoga, sa le comunice cu succes evanghelia
si sa-i aduca la Hristos. Centrul de Cercetari Apologetice (The Centers for Apologetics
Research) din San Juan Capistrano, California, condus de Paul Carden, mi-a furnizat
acest material pentru care imi exprim recunostiinta.
Conform Hinduismului problema fundamentala a omului nu este morala ci metafizica.9
Omul nu este vinovat ca a incalcat legea morala a lui Dumnezeu ci pentru ca si-a uitat
cumva adevarata lui natura iar acum se recunoaste ca fiind altcineva. Omul nu este un
pacatos. Pur si simplu el este ingorant fata de sine, de adevaratul lui eu. Problema se afla
in constiinta lui. Mantuirea lui consta in atingerea acelei stari originale de constiinta pe
care a pierdut-o. Adevarata natura a omului sau constiinta lui originala este definita in
moduri diferite de guru monisti sau panteisti. Guru-l monist, care crede ca Dumnezeu,
omul si universul sunt de fapt unul, afirma ca Omul este Constiinta Infinita sau

Dumnezeu, dar care intr-un fel sau altul s-a incurcat intr-o constiinta finita, rationala si
personala. Atata vreme cat ramane in aceasta stare, el se va naste de nenumarate ori in
aceasta lume de suferinta. De aceea, mantuirea consta in depasirea, transcenderea, acestei
constiinte personale si finite si prin contopirea cu Constiinta Infinita si Impersonala (sau
cunoasterea ei), in felul acesta scapand din ciclul de nasteri si morti.
Cu alte cuvinte, mantuirea este o chestiune de perceptie sau de realizare. Deja esti una cu
Dumnezeu, nu-ti ramane decat sa percepi sau sa realizezi acest fapt. A percepe, in acest
context, nu este o activitate a mintii. Nu se pune problema de a cunoaste din punct de
vedere intelectual sau de a deduce logic ca noi suntem Dumnezeu, ci mai degraba de a
transcende, de a depasi, aceasta cunoastere rationala si constienta si de a experimenta o
stare "superioara" de constiinta sporita care se crede ca este Dumnezeu si adevaratul sine.
Guru-l ne-monist (deci, fie panteist sau altceva - n.tr.), cat si miscarea din aceasta
categorie cum ar fi Hare Krishna, nu sustine ca omul este sau devine vreodata Dumnezeu.
Conform membrilor Hare Krishna, Dumnezeu este o fiinta personala pe numele de
Krishna. Starea originala a omului este constiinta Krishna iar adevarata lui natura este de
a fi un slujitor iubitor al lui Krishna. Dar omul a uitat acest lucru si a devenit captivul
acestei lumi materiale. Acum trebuie sa-si restabileasca legatura cu Krishna si sa
dobandeasca Constiinta Krishna. Doar atunci omul va iesi din ciclul de nasteri si morti si
va trai pentru totdeauna impreuna cu Krishna in Goloka, adica cer.10
Astfel pentru a concluziona, in Hinduism mantuirea consta in realizarea (descoperirea),
perceperea sau experimentarea asa-numitei noastre "naturi adevarate". Aceasta realizare
are loc atunci cand putem sa ne modificam constiinta noastra si sa ajungem la ce se
numeste o stare "superioara/sporita" de constiinta.
Cum putem sa ne modificam constiinta noastra? Prin manipularea sistemului nostru
nervos deoarece constiinta noastra este dependenta de el. In mileniul care s-a scurs, s-au
pus la punct numeroase tehnici care sa manipuleze sistemul nervos al omului pentru a
putea obtine modificarea constiintei lui. Aceste tehnici sunt in general cunoscute sub
numele de tehnici yoga.11 Vom discuta in materialul de fata doar cateva dintre tehnicile
popularizate de guru12 moderni. Una dintre aceste tehnici este,
HATHA YOGA: MANTUIREA PRIN EXERCITIUL FIZIC
Hatha Yoga, care consta din exercitii fizice si de respiratie este o metoda foarte veche.
Crezul ca omul poate dobandi "mantuirea" prin exercitii fizice se bazeaza pe faptul ca
mantuirea se presupune sa fie o chestiune de perceptie ce depinde de starea sistemului
nervos al omului care la randul lui depinde de conditia lui fizica. Prin manipularea
psihologica a trupului omenesc, sistemul nervos poate fi imbunatatit iar constiinta
modificata (schimbata).
Problema pe care o creaza hatha yoga este faptul ca ea necesita un proces indelungat si
anevoios care cere multa disciplina si un profesor competent.

Intrebarea frecvent pusa este daca un crestin poate sa practice hatha yoga. Multi crestini
nu vad nimic gresit in practicarea ei fiindca adeseori este recomandata ca fiind de natura
nereligioasa si laudata pentru calitatile ei terapeutice. Insa odata ce o persoana cunoaste
modificarea de constiinta si are o "viziune a posibilitatilor" (dupa, Mahesh Yoghi),
aceasta se deschide filozofiei hinduse pe care se bazeaza hatha yoga. S-ar putea sa existe
unii instructori de hatha yoga care sa nu fie interesati deloc in propagarea conceptelor ei
filozofice, ci doar implicati in invatarea ei pentru a castiga bani sau a promova sanatatea.
Eu nu sunt calificat sa ma pronunt asupra beneficiilor ei terapeutice, dar cred ca daca o
persoana practica din motive de sanatate anumite exercitii ce provin din India, respectivul
sau respectiva nu ar trebuie sa spuna ca practica yoga, deoarece aceste exercitii fizice
devin yoga doar atunci cand ele sunt folosite pentru a modifica starea de constienta sau
pentru a realiza contopirea/identificarea cu Dumnezeu, pentru ca yoga inseamna unirea
sufletului cu "Dumnezeu".13
Daca se pune intrebarea, ce este rau in modificarea/alterarea artificiala a constientei? In
sine nu cred ca este nimic rau intr-o stare modificata/schimbata de constiinta. Nebunia,
somnambulismul si halucinarea, toate constituie stari "modificate" ("alterate") de
constiinta care nu detin un caracter moral rau, desi nu sunt de dorit. Insa a considera
propria ta stare de constiinta, constienta, modificata a fi Dumnezeu, este din punct de
vedere biblic un lucru rau. De asemenea, a atribui semnificatie spirituala unor exercitii
fizice inseamna a cadea victima amagirii Satanei.
Utilizarea de droguri halucinogenice in India (cat si pretutindeni - n.a.) a devenit de
asemenea o recunoscuta metoda de alterare a constiintei. Cu toate acestea multi din
popularii guru ai zilelor noastre descurajeaza utilizarea lor fiindca rezultatele folosirii lor
au fost imprevizibile, vicioase, si distrugatoare.
O alta metoda/tehnica de transformare a constiintei este,
JAPA YOGA: "METODA MECANICA" DE MANTUIRE
Japa14 inseamna repetarea sau invocarea unei mantre (de regula, este o formula care
contine numele unui dumnezeu sau al un duh rau). Miscarea Hare Krishna scandeaza
numele lui Krishna si Rama, in felul urmator:
"Hare Krishna, Hare Krishna
Krishna Krishna, Hare Hare
Hare Rama, Hare Rama
Rama Rama, Hare Hare"
Guru-l de orientare monista prefera sa folosesca un nume simbolic al lui Dumnezeu cum
ar fi, "Om", sau o mantra al carei inteles initiatul discipol nu-l cunoaste pentru ca astfel
numele sau mantra respectiva sa nu creeze, prin asociere, in mintea lui, ganduri sau
imagini. Repetarea constanta a unui sunet elimina toti ceilalti stimuli, concentrand astfel
mintea asupra lui si in cele din urma sunetul devenind un non-stimul. Faptul acesta
induce o stare in care mintea este constienta sau treaza, dar nu este constienta sau treaza
fata de ceva anume sau de vreo idee. Se spune ca aceasta este constienta constiintei. Ca

omul este constient de constiinta. Ea este numita Constiinta Pura sau Constiinta
Transcedentala.
Pentru ca aceasta tehnica sa fie eficienta in "realizarea-Dumnezeirii", trebuie sa se
practice de la 3 la 4 ore pe zi. Maharishi Mahesh Yoghi, cel ce a popularizat in Occident
Meditatia Transcedentala o prescrie noilor initiati doar pentru 40 de minute pe zi. Acest
sfat este menit sa le ofere o degustare a ei si sa-i ajute sa aibe o "viziune (descoperire) a
posibilitatilor". Pentru stadiile avansate, Maharishi prescrie pana la o saptamana intreaga
de meditatie in tacere.
Fiindca initierea in Meditatia Transcedentala este o chestiune privata multi crestini o
considera foarte misterioasa. De fapt, ea este foarte simpla. Celui ce este interesat in
initiere i cere sa aduca flori, dulciuri, o batista alba, camfor, etc., alaturi de o substantiala
suma de bani ca si taxa pentru o ceremonie puja. In timpul ceremoniei instructorul se
inchina unei fotografii a guru-lui lui Maharishi Mahesh Yoghi si apoi ii cere initaitului sa
se plece inaintea pozei acestuia. Invatatorul sau instructorul cere binecuvantarea
diversilor zei si diferitelor zeite apoi ii transmite initatului o mantra. De obicei, mantra
este un cuvant scurt, nume al unei divinitati cum ar fi Ram, Om, Hrim, Sring, sau Aing.
Discipolului ii este cerut sa seada intr-o pozitie confortabila, sa-si inchida ochii si sa
repete mantra cu voce joasa, de exemplu, "Ram...Ram...Ram... ", primele 20 de minute. I
se spune ca mai intai va uita de restul lumii si ca va deveni constient doar de mantra.
Apoi, va uita si de mantra si va transcende toate gandurile si simtamintele devenind
constient de constiinta. Aceasta este starea transcedentala de constiinta.
Dupa ceva timp cel ce mediteaza atinge o stare superioara de constiinta, numita
Constiinta Cosmica, stare in care el este constient atat de lume cat si de Constiinta Pura.
Dupa ce au trecut mai multi ani de meditatie, respectivul poate atinge Constiinta
Dumnezeieasca ("The God-Consciousness"), in care el ajunge sa perceapa nivelurile mai
subtile ale lumii obiective. Se spune ca in aceasta stare omul poate chiar comunica cu
pasarile, cu animalele, cu plantele si cu pietrele. Dupa aceasta se ajunge la starea finala de
Unitate a Constiintei, in care omul se percepe in unitate/contopire cu universul. Aceasta
este considerata eliberarea.
Mahesh Yoghi numeste aceasta metoda, "metoda mecanica de realizare a Dumnezeirii".
El spune ca este posibil sa-l descoperi pe Dumnezeu pe o cale mecanica fiindca
"Realizarea Dumnezeirii" ("God Realization") este o chestiune de perceptie iar "procesul
de perceptie este atat mecanic cat si automatic". Pentru a percepe obiectele externe nu
trebuie decat "sa ne deschidem ochii iar vederea obiectului vine automat fara folosirea
intelectului sau a emotiilor". In acelasi fel, pentru a percepe constiinta interioara, nu
trebuie decat ca noi sa ne indreptam atentia inspre interior (launtric) si in mod automat
vom ajunge sa o percepem.
"Fie ca perceptia este externa sau launtrica" scrie Maharishi, "ea este automata si
mecanica. Perceptia exterioara este rezultatul cresterii progresive a activitatii sistemului
nervos. Perceptia launtrica este rezultatul diminuarii activitatii ...pana ce intreg sistemul
nervos inceteaza sa mai functioneze si atinge o stare de liniste, o stare de atentie

odihnitoare. In felul acesta se ajunge la realizarea lui, "Stai nemiscat si afla ca Eu sunt
Dumnezeu".15 (?! - vezi materialul intitulat CELE MAI FRECVENTE ERORI DE
INTERPRETARE A BIBLIEI - O SCURTA DEFINIRE A 20 DE ERORI DE
INTERPRETARE - o lista de 20 de erori de interpretare pe care am preluat-o si am
adaptat-o dupa excelentul material care se gaseste in mai cuprinzatoarea lucrare asupra
acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulata
"SCRIPTURE TWISTING - 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE"
("Deformarea/Rastalmacirea Scripturii - 20 de moduri in care cultele abuzeaza Biblia").
[1] [urmatoarea pagina]
<--Apologetica
[1] [urmatoarea pagina]

CELE MAI FRECVENTE ERORI DE

INTERPRETARE A BIBLIEI
O SCURTA DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE
Urmarind metodologia deformarii Scripturii putem distinge niste erori de interpretare a
Bibliei care se repeta de la o miscare religioasa la alta si care demonstreaza incalcarea,
ignorarea sau saraca cunoastere a principiilor hermeneuticii. Aceasta este o stiinta exacta
care odata angajata cu onestitate in procesul de interpretare a Bibliei face dreptate
textului ei si ne face cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea sa ne comunice prin Cuvantul Sau
si nu ceea ce subiectivitatea umana s-ar stradui sa intuiasca. Acum, bineinteles si aceasta
stiinta poate fi abuzata sau exagerata!
Aceasta lista de 20 de erori de interpretare am preluat-o si am adaptat-o dupa excelentul
material care se gaseste in mai cuprinzatoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului
James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulata "SCRIPTURE TWISTING - 20
WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE" ("Deformarea/Rastalmacirea Scripturii 20 de moduri in care cultele abuzeaza Biblia"). Motivul rezumarii acestora este pentru a
oferi accesibilitate mai multor crestini si pentru simplificarea sarcinii noastre ca si crestini
de a "nu lua deloc parte la lucrarile neroditoare ale intunericului, ba inca mai degraba
osandindu-le" (Efes.5:11), de a ne proteja de falsuri spirituale si de a le demasca public.
De asemenea, ca si crestini suntem insarcinati sa "luptam pentru credinta care a fost data
sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3), care inseamna ca este de datoria noastra sa o
aparam de deformari si falsuri.
In zarva care s-a creat in jurul "dreptului fiecaruia de a interpreta Biblia cum vrea",
evidentierea acestor abuzuri ale unor oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvant al lui
Dumnezeu este absolut necesara, avand in vedere ca Biblia pronunta in mod expres ca

"nimeni sa nu adauge sau sa scoata din ea" (Apoc.22:l8-19), "sa nu treaca peste ce este
scris" (1 Cor.4:6), "sa nu rastalmaceasca/deformeze" (2 Petru 3:16) si sa nu scoata texte
din contextul lor (2 Petru 2:20-21). Cineva a spus foarte abil ca, "UN TEXT SCOS DIN
CONTEXT ESTE UN PRETEXT". De fapt, aceste deformari si rastalmaciri ale textelor
biblice sunt PRETEXTELE intemeierii atator religii false si a popularizarii atator de
multe falsuri si alternative spirituale care li se ofera astazi oamenilor. Dar, cu privire la
mantuirea sufletelor nu exista cu adevarat nici o alternativa, caci Isus a zis, "Eu sunt
Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14:6). Isus a
dovedit aceasta inviind din morti. El e inviat si Adevarul va invia intotdeauna. Minciuna
desi poate pretinde asta, nu a inviat si nu va invia niciodata, dovedindu-se astfel minciuna
!
Va atrag atentia asupra denumirilor fiecarei erori de interpretare ilustrata mai jos:
Retineti-le, stiti cat de greu va este cateodata sa le definiti si nu puteti !
1) CITARE INEXACTA - In acest caz se face referirea la un text din Biblie insa
acesta ori nu este citat asa cum apare in vreo traducere standard ori este atribuit
gresit.
Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditatiei Transcedentale, care a venit din
India la Londra pentru a deveni gurul Beatles-ilor, a declarat: "Hristos spune: "Stai
nemiscat si afla ca Eu sunt Dumnezeu". Textul este folosit de Maharishi pentru a invata
ca eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmatie des intalnita la acesti guru orientali. Insa, aici
Domnul Dumnezeul lui Israel este cel ce spune ca este Dumnezeu si nu "eu-l" lui
Maharishi! Pe deasupra, textul se gaseste doar in Psalmi. Este o citare inexacta! Nu
Hristos a spus-o, ci Tatal Sau. Textul este atribuit gresit.
2 ) TRADUCERE DEFORMATA - Textul biblic este retradus insa in neconformitate
cu o sanatoasa exegeza a limbii originale a textului (greaca, ebraica), cu scopul de a
fi conformat doctrinei preconcepute si preformulate a unui cult.
Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1:1 in felul urmator: "La inceput era Cuvantul
si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era un dumnezeu" (?!). Este un fapt
binecunoscut ca gramatica limbii grecesti nu permite introducerea acestui articol
nehotarat "un" inaintea ultimului "Dumnezeu" din text. Daca se face acest lucru in Ioan
1:1 atunci respectiva regula gramaticala ar trebui aplicata cu uniformitate mai multor
texte ca, Mat.5:9; 6:24, Luca 1:35, 78; 2:40, Ioan 1:6,12,13,18; 3:2,21; 9:6,33;
Rom.1:7,17,18; 1Cor.1:30; 15:10; Filip.2:11,13; Tit 1:1....si atunci in Crestinism am avea
cel putin doi dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic si inca "un" dumnezeu. Dar
aceasta retraducere tendentioasa s-a facut fiindca Martorii neaga ca Isus este Dumnezeu
si au dorit sa potriveasca Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor.
3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICA) - Un text al Scripturii este
citat cu intentia mascata de a atrage/captiva atentia cititorilor sau a ascultatorilor,
citare care apoi este urmata de o invatatura atat de nebiblica incat le-ar parea celor
mai multi extrem de dubioasa daca nu ar fi fost precedata de o referire din

Scriptura ! Din pacate, realitatea ne demonstreaza ca exista oameni care sunt

inclinati sa accepte astfel de doctrine stranii doar fiindca sunt investmantate in
versete biblice. Neindoielnic, traim vremurile despre care Pavel vorbeste in 2
Timotei 4:3-4!
Exemplu: Misionarii mormoni citeaza Iacov 1:5 care promite intelepciunea lui
Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer si continua explicand ca atunci cand Joseph Smith,
initiatorul Mormonismului a facut lucrul acesta, lui i-a fost facuta o revelatie din care el a
dedus ca Dumnezeu Tatal are un trup?! La aceasi experienta ii indeamna misionarii
mormoni pe toti cei dispusi sa-i asculte, spunand-le ca daca simt "fierbinteala" sau
"caldura" in piept, Dumnezeu le vorbeste. Textul din Iacov este doar "momeala" cu care ii
conving sa incerce experienta
aceasta !
4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT - Se citeaza un text din Scriptura dar
acesta este indepartat si izolat de versetele care-l inconjoara si care formeaza
contextul lui imediat pe baza caruia sa i se poata deduce adevaratul sens.
Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea "Beyond Theology" ("Dincolo de Teologie"),
ataca autoritatea lui Isus si a Cuvantului Sau citand prima jumatate a versetului din Ioan
5:39 ("Voi cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica..."),
pretinzand ca Isus contesta accentul prea mare pus de ascultatorii Sai pe Vechiul
Testament, dar restul contextului imediat spune, "dar tocmai ele marturisesc despre Mine.
Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata !" (vers.39-40), care demonstreaza ca de
fapt Isus recunoaste valoarea, inspiratia si autoritatea Vechiului Testament ca fiind o
marturie privitoare la El. Trebuie mentionat ca aceasta este una dintre cele mai intalnite
erori de interpretare nu doar la cultisti, ci din pacate la crestini care frecventeza biserici
biblice !
5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE - Doua sau mai multe versete care nu au
nimic in comun sau daca au o legatura aceasta este foarte greu de depistat, sunt
asociate ca si cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.
Exemplu: Mormonii asociaza Ieremia 1:5 cu Ioan 1:2,14 sugerand astfel ca ambele
versete vorbesc despre existenta de dinainte de nasterea in lumea aceasta, a tuturor
fiintelor omenesti. Cu toate acestea Ieremia 1:5 se refera la precunoasterea (cunoasterea
mai dinainte) de catre Dumnezeu a lui Ieremia si nu la existenta lui (Ieremia) de dinainte
de nastere, iar Ioan 1:2 se refera intr-adevar la pre-existenta lui Dumnezeu Fiul, dar sub
nici o forma la aceea a fiintelor omenesti.
6) EXAGERARE - Din textul biblic este trasa o concluzie mult prea detailata sau
mai exacta decat ne-o ingaduie textul.
Exemplu: Manualul mormon de misiune citeaza pilda fecioarelor (Mat.25:1-13) pentru a
argumenta ideea ca "viata aceasta de muritor este perioada provizorie in care ne pregatim
sa-l intalnim pe Dumnezeu". Dar pilda fecioarelor inseamna fara indoiala ceva mai putin

exact, spre exemplu, faptul ca oamenii ar trebui sa fie pregatiti oricand pentru a-l intalni
pe Dumnezeu sau de a vedea cea de-a Doua Venire a lui Isus Hristos. Evident, aceasta
este o forma destul de subtila de exagerare, dar ce ziceti de o celebra pretentie a unei
respectabile biserici: Petru, a fost primul papa catolic !?
7) JOC DE CUVINTE - Un cuvant sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este
examinata si interpretata ca si cum revelatia s-a facut in respectiva limba in care
este facuta traducerea.
Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea cultului Stiintei Crestine (Christian Science)
afirma ca numele Adam este alcatuit din doua cuvinte "A" ( in engleza, "un" ) si "Dam"
( in engleza, "baraj", "dig", "piedica") si il interpreteaza ca insemnand "obstacolul pe care
sarpele si pacatul il va pune intre om si Dumnezeu, creatorul lui". Dar limba originala a
revelatiei este ebraica si aramaica si nu engleza, iar in aceasta limba Adam nu inseamna si
nici nu simbolizeaza un dig !
8) FALSUL FIGURATIVULUI - Care poate insemna, (1) a confunda exprimarea
literala cu cea simbolica/figurativa, sau (2) a confunda exprimarea simbolica cu cea
literala.
Exemplul (1): Marry Baker Eddy, intemeietoarea cultului Stiintei Crestine interpreteaza
"seara" ca insemnand "incetosarea gandirii morale; slabiciunea mintii muritoare; vederi
obscure; pace si tihna" (?!).
Exemplul (2): Teologul mormon Tames Talmage interpreteaza profetia "vei fi doborat la
pamant si de acolo vei vorbi" (Isaia 29:4), ca insemnand faptul ca Dumnezeu le va vorbi
oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperita in pamantul inaltimii Cumorah,
din statul New York, la sfarsitul secolului trecut ?!
9) INTERPRETARI SPECULATIVE ALE PROFETIEI PREDICTIVE - O profetie
predictiva (adica, care priveste viitorul) este explicata cu prea mare usurinta de
evenimente istorice deosebite in ciuda faptului ca devotati cercetatori biblici
considera interpretarea extrem de dubioasa/indoielnica.
Exemplu: Toiagul lui Iuda si toiagul lui Iosif din Ezechiel 37:15-23 sunt interpretate de
catre mormoni ca insemnand Biblia si Cartea lui Mormon.
Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul razboi
mondial) ca insemnand revenirea in secret si invizibila a Domnului Isus Hristos.
Revenire, care bineinteles le-a fost revelata doar Martorilor !
10) A SPUNE DAR A NU CITA - Un autor afirma ca Biblia spune cutare si cutare
lucru dar nu citeaza textul exact la care face referire (fapt care indica ca s-ar putea
sa nu existe nici un text care sa spuna acel lucru!).

Exemplu: Se vehiculeaza in lume ca Biblia spune ca, "Dumnezeu ii ajuta pe aceia care se
ajuta singuri". Pe langa ca nu exista nici un text care sa autorizeze o astfel de conceptie,
Isus a venit ca sa-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta singuri.
Exemplu: Erich Von Daniken, autorul celebrei carti "Amintiri despre viitor" afirma ca,
"fara sa consult Exodul, par sa-mi amintesc ca Arca Legamintului era adesea inconjurata
de scantei". No comments !
11) CITARE PREFERENTIALA - Pentru a aduce dovezi in favoarea unui argument
este citat doar un numar limitat (selectat) de texte, pe cand invatatura completa a
Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferita de cea a
autorului erorii.
Exemplu: Martorii lui Iehova critica conceptul traditional crestin al Trinitatii fara a lua in
considerare toate textele cu care cercetatorii biblici documenteaza incontestabil prezenta
unui astfel de concept in Biblie. Astfel citeaza Ioan 14:28, "Tatal este mai mare decat
Mine", dar ignora sau rastalmacesc Ioan 10:30 unde se spune, "Eu si Tatal, una suntem",
precum si multe altele care afirma trinitatea.
[1] [urmatoarea pagina]
<--Apologetica

MODELE DE EVANGHELIZARE
A MEMBRILOR CULTELOR SAU A CELOR CE IMPARTASESC
DOCTRINE CULTICE DAR FARA A FACE PARTE DINTR-UN
SISTEM CULTIC
Pentru inceput trebuie mentionat ca fiecare metoda a fost testata practic si a dat rezultate!
Problema este ca se crede ca o metoda este mai eficienta decat alta sau ca ar trebui aleasa
in functie de caz. Intentia acestui material este de a va familiariza cu cateva dintre aceste
metode de evanghelizare a celor amagiti spiritual, pentru a avea la dispozitie un model si
putin din experienta altora din acest domeniu al confruntarii falsurilor spirituale si
deprogramarii cultice a indivizilor. Intr-un limbaj mai pe inteles, sugestii pentru
castigarea cultistilor la Hristos!
O CLARIFICARE DE TERMENI, NECESARA
Termenul "cultist" nu se doreste sa fie jignitor la adresa nimanui ci este doar descriptiv
pentru cel ce face parte ca membru dintr-un cult, care este un grup de oameni stransi in
jurul interpretarii specifice a Scripturii de catre un om, lider proeminent, sau o organizatie
autoritara, care pretinde sa se armonizeze cu Crestinismul biblic dar negand doctrine
fundamentale ale acestuia ca, Trinitatea, dumnezeirea Domnului Isus, nasterea din

fecioara, invierea trupeasca a lui Hristos, mantuire prin har si prin credinta - aceasta este
definitia unui "cult" si a unui "cultist". Aceasta clarificare este necesara in confuzia creata
de catre denumirea unor biserici protestante sau neoprotestante in acest fel. Trebuie
facuta devreme ce exista o utilizare predominant defaimatoare a termenului, ignorandu-se
faptul ca in latina "cultus" inseamna un mod diferit de inchinare, sau venerare. Utilizat in
acest sens termenul de cult nu contine nimic neclar sau jignitor.
I. O prima metoda de evanghelizare a unui cultist este de ...
A-I PREZENTA EVANGHELIA CA ORICARUI ALT OM,
ignorand apartenenta acestuia la o organizatie probabil foarte autoritara care l-a
indoctrinat in prealabil si i-a format gandirea cultica (l-a "programat cultic": a gandi dupa
coordonatele de interpretare biblica oferite/impuse de cult), conditionind astfel psihologic
raspunsul lui la orice contestare a modului in care el intelege Biblia.
De aceea, un foarte puternic argument contra folosirii de catre crestini a acestei metode
este faptul ca acest om nu se poate increde din toata inima in Isus, fara a-si abandona mai
intai conceptiile modelate de cult (organizatie) si sadite in mintea si inima lui.
Un foarte convingator argument pro, deci in favoarea utilizarii acestui model de marturie
crestina este faptul ca pana ce nu s-a pocait de pacatele lui si nu si-a daruit viata lui Isus
Hristos (pentru mantuire), cultistul se afla in intuneric spiritual si nu se poate astepta sa
inteleaga erorile crezurilor sale si ale organizatiei religioase careia apartine. Cu toate
acestea, metoda a avut succes si se poate aplica. Alegerea va revine.
REFERINTE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 5:20; 1 Ioan 2:18; 4:1-3; etc.
II. O a doua metoda de evanghelizare a unui cultist este de ...
A-I ATACA/CONTESTA/INFIRMA FRONTAL CONCEPTIA DEFORMATA PE
CARE O ARE DESPRE MANTUITORUL
Aceasta poate constitui o metoda de abordare a cultistului care sa-i deprogameze gandirea
cultica. Cu toate acestea, a starui indelung si in detaliu asupra pasajelor pe care a fost
invatat sa le rastalmaceasca ar putea sa duca la conflict si la intreruperea comunicarii cu
acesta. Incapatanarea constienta a cultistului cat si reflexele de gandire conditionate de
doctrinele cultului de care apartine il impiedica sa priveasca si sa interpreteze pasajele
biblice independent de linia organizatiei. De asemenea, atacul d-voastra asupra conceptiei
sale despre Mantuitorul s-ar putea sa fie rezistat cu usurinta daca cultistul este foarte
versat in contra-argumentele cultului. Continuarea acestui mod de abordare s-ar putea sa-i
devina insuportabil si sa renunte la dialog, sa rupa relatia cu d-voastra nemaiavand astfel
sansa de a-l evangheliza!
In acelasi timp, trebuie sa luam in considerare faptul ca el nu a avut niciodata ocazia sa
auda o alta interpretare a pasajului folosit abuziv de el pentru justificarea doctrinei lui

cultice, si in cazul in care interpretarea care i se ofera este cea biblica (deci, este
adevarul!), conceptia lui cultica despre Mantuitor sa-i fie spulberata facandu-i loc realului
Mantuitor! Intalnirea cultistului cu adevarul poate fi dura dar eficace avand in vedere
obiceiul unora de a nu citi materiale critice la adresa grupului, marturii ale unor fosti
membrii ai organizatiei care s-au intors la Dumnezeu si au dat in vileag necinstea
scolastica a grupului. Folosita in mod independent sau combinata cu alte metode atacarea
frontala a doctrinelor cultistului si confruntarea deschisa cu acesta, desi produce o
tensiune neplacuta si riscanta daca caracterul d-voastra va tradeaza, este o metoda care se
poate folosi cu succes.
REFERINTE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 11:3-4; Ioan 8:31-32; 1 Tim.4:1-3; Iuda 3-4; etc.
III. O a treia metoda de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor
cultice este de ...
A-I SLABI INCREDEREA IN ORGANIZATIA SAU GRUPUL CARE-L
CONTROLEAZA PRIN CRITICAREA ACESTORA :
- DEMASCAND PROFETIILE FALSE
- MENTIONAND SCANDALURILE FINANCIARE, MORALE, ETC.
- ISTORIA RUSINOASA
Aceasta metoda este adesea adoptata si folosita in special de catre ex-cultisti (deci, fosti
membri), care sunt buni cunoscatori ai "afacerilor interne" ale organizatiei si care uneori
se afla in posesia unor documente si materiale demascatoare. Se afirma ca aceasta forma
de abordare a cultistului trebuie sa preceada evanghelizarii lui. Sustinatorii acestei tehnici
stiu ca datorita autoritatii si influentei pe care cultul o are asupra victimei lui, aceasta nu
este deschisa evangheliei pana ce nu-i este zdruncinata increderea in infailibilitatea si
integritatea grupului. Statutul pretins divin este pus la indoiala aratandu-i cultistului
profetiile false (neimplinite!) facute de-a lungul anilor folosind fotocopii ale publicatilor
in care au aparut, sau documentand cu articole din ziarele vremii, diverse publicatii, etc.,
scandalurile financiare si morale care au zguduit organizatia. Foarte eficace poate fi o
scurta descriere a istoriei organizatiei de la intemeiere si pana in zilele noastre stiut fiind
faptul ca aceasta istorie este presarata de minciuni, conflicte, schimbari de doctrine, crime
si imoralitati.
Aceasta metoda are totusi si o parte slaba. Uneori membrii unor astfel de organizatii nu
pot verifica aceste informatii si nu au acces la sursele organizatiei. Lucrul acesta s-a
dovedit adevarat mai ales in ce-i priveste pe membrii din alte tari decat tara de origine a
cultului sau pe membrii mai proaspat recrutati. Unele organizatii au prevazut acest
"pericol" si au luat masuri. Spre exemplu, desi istoria ne poate dovedi clar ca un Charles
Taze Russell a fost un impostor (exista documente de la procese, microfilme in muzee,
ziare si alte publicatii ale vremii), Martorilor lui Iehova li s-a spus ca toate acestea au fost
inventate pentru a-l defaima si a-i distruge cariera de reputatie publica a acestui "om al lui
Dumnezeu". Daca astazi li se spune ca, Russell intemeietorul organizatiei lor, a fost
acuzat de sperjur de catre un tribunal federal din S.U.A. (minciuna sub depunere de
juramant), cultul a produs contra-argumentul care nu este argument deloc, dar care

creeaza reflexul de gandire al Martorului cu care mintea lui apara autoritatea organizatiei
de care apartine impotriva a ceea ce a fost invatat sa perceapa ca fiind un atac rauvoitor,
sau din invidie.
In alte situatii s-a mai observat ca eschiva cultistului se manifesta prin refuzul ferm de a
privi la orice fotodocumente, de a primi literatura de discernamant, marturii ale unor
"fosti" care au parasit organizatia lui, sau de a considera trecutul miscarii din care face
parte. Toate aceste comportamente denota gandirea cultica a respectivului in care
organizatia detine suprematia, autoritatea ei neputand fi contestata.
Desi mai trebuie recunoscut si faptul ca aceste documentatii nu se pot obtine usor de catre
toti crestinii, totusi metoda a dat roade de indata ce un cultist a putut sa vada erorile,
minciunile si istoria rusinoasa a organizatiei din care face parte, rezultand in desprinderea
de ea si mai ales in descoperirea unei relatii personale cu Domnul Isus Hristos in afara
cultului, increderea lui fiind pusa acum in El si nu in organizatie, in biserica sau in
interpretul cultic al Scripturii.
REFERINTE BIBLICE: Deut.18:20-22; Ieremia 23:16-40; 2 Cor.5:20; Ioan 8:36; 2
Petru 1:20; 2:1-3; etc.
IV. O a patra metoda de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor
cultice este de ...
A-I PREZENTA CULTISULUI MARTURIA TA PERSONALA
Pe langa miracolul propriei tale convertiri faptul ca o relatie personala cu Isus Hristos iti
ofera ceea ce nici o organizatie sau grup din lume nu poate sa-ti ofere poate constitui o
miscatoare marturie personala care sa starneasca invidia cultistului. Adevarul pe care el
se straduieste atat de mult sa-l descopere in granitele cultului tie iti este cunoscut pentru
ca il cunosti pe Isus si esti liber. Aceasta este o marturie personala greu de negat!
Cu toate acestea fiindca imitarea si falsificarea sentimentelor si trairilor religioase este
atat de desavarsita in cult, uneori depasindu-le cu mult in intensitate pe cele ale unui
crestin adevarat, cultistul poate replica cu ceea ce el gaseste atat de minunat la organizatia
"mama".
REFERINTE BIBLICE: Tit 2:11-12; 3:4-7; 1 Ioan 5:18-20; 2 Tim.2:24-26; 1 Petru
3:15; etc.
DISCERNAMANTUL ISI VA SPUNE CUVANTUL...
in alegerea metodei cu care sa-i abordati pe cultisti. De aceea, fie ca le prezentati
evanghelia ca oricarui om, facand abstractie de apartenenta lor la o organizatie cultica, fie
ca le atacati conceptia deformata pe care o au despre Mantuitorul, le slabiti increderea in
organizatia care ii controleaza, sau fie ca le oferiti marturia voastra personala trebuie sa
luati in considerare darurile pe care fiecare le are. In functie de acestea va fi legitim sa
preferati o metoda sau alta. De asemenea, o cunoastere a doctrinelor biblice fundamentale

va ofera posibilitatea sa determinati daca cultistul spune adevarul sau nu. Va ajuta sa
descoperiti eroarea crezurilor sale.
Cunoasterea macar partiala a doctrinelor cultice este necesara. Prin aceasta sa nu se
inteleaga ca trebuie sa fim la curent cu tot ceea ce Tatal minciunii inventeaza. In primul
rand nu se poate din punct de vedere practic afla mai dinainte ce perversiune a adevarului
va fauri si in al doilea rand nu este sanatos sa ne umplem mintea cu gunoi. Insa a
cunoaste principalele crezuri cultice asigura comunicarea cu sustinatorii lor si evidentiaza
adevarurile biblice care trebuie subliniate in dialogul cu ei.
Fie ca alegeti o metoda sau alta, discernamantul, sensibilitatea, rugaciunea, calauzirea
Duhului Sfant si bagajul de cunostiinte biblice cu care sa puteti demasca falsurile
spirituale si sa descrieti calea mantuirii nu pot sa lipseasca din abordarea membrilor
cultelor sau sustinatorilor doctrinelor cultice.
Odata un apologet a carui lucrare era indreptata inspre cultisti, s-a apropiat de un pastor al
unei alte biserici si l-a intrebat: "Sunt atat de multi martori ai lui Iehova in cartierul tau.
Cum ii evanghelizezi? Ce metoda ai?". La care pastorul a raspuns: "Nu o fac! Eu nu
discut cu ei!" "Atunci metoda mea este mai buna!! ", a replicat apologetul dand sa plece.
"Care este aceasta metoda?", l-a mai intrebat intrigat pastorul. "O discutie cu ei!". Prin
aceasta ilustratie vreau sa intelegeti ca oricare ar fi metoda pe care o alegeti a-i
evangheliza pe cultisti face parte din Marea Insarcinare data de Domnul Isus tuturor
crestinilor. Cu dragoste si curaj si aceste suflete pot fi castigate pentru Evanghelie!
TEODOR MACAVEI - CAPELA CRESTINA PETROSANI - str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD.

<--Apologetica

CREDINTA NESABUITA
Multi oameni cred despre credinta ca fiind inerent nobila. Un cantec popular lauda
virtutiile care se gasesc in a crede spunand: "cred ca dupa fiecare picatura de ploaie ce
cade, creste o floare". Bineinteles ca nimeni nu crede cu adevarat asa ceva, dar nu asta
vreau sa spun. Cantecul este o oda adusa credintei, dar fara sa considere continutul acelei
credinte. Obiectul credintei nu constituie o preocupare pentru autorul cantecului.
Sentimentul pe care acel cantec il exprima nu este deloc biblic. Este un ecou al celor mai
oribile minciuni ale erei noastre - ideea ca nu conteaza ce crezi atata vreme ce o crezi cu
destula pasiune.
Stiati ca credinta poate fi de fapt foarte daunatoare? Unele feluri de credinta pot de fapt sa
indeparteze pe cineva de la adevaratul Dumnezeu, inlocuind adevarul cu superstitia, cu
falsul sau cu insasi credinta. In mod inevitabil o asemenea credinta duce la dezastru
spiritual. Aceasta este o credinta nesabuita.

Credinta nesabuita are doua extreme. De la un capat al spectrului priveste inauntru,

bazandu-se pe simtaminte, voci launtrice, fantezie sau senzatii subiective. De la cealalta
extrema isi fixeaza speranta pe vreo autoritate umana externa ei. Pe invataturile unui lider
suprem, pe traditia religioasa, pe dogma sau pe un alt canon arbitrar.
Un exemplu evident necrestin al primei extreme este misticismul New Age-ului. Un al
doilea exemplu evident al celei de-a doua este Islamul. Insa chiar printre grupurile care se
marturisesc crestine sunt vizibile ambele varietati de credinta nesabuita. Spre exemplu,
miscarea carismatica tinde inspre prima extrema. Romano-Catolicismul o intruchipeaza
pe cea de-a doua. Printre crezurile religioase care sunt etichetate "crestine" se afla
nenumarate idei care sunt credinta nesabuita de un fel sau altul si adesea un amestec de
tendinte ale ambelor extreme.
Observati ca la ambii poli, credinta nesabuita cauta adevarul spiritual in afara Scripturii
iar acesta este chiar punctul in care aceasta devine nesabuita. Ambele feluri de credinta
nesabuita mai au de asemenea in comun urmatorul lucru: sunt irationale si antiintelectuale. Prin "anti-intelectual", totusi a nu se intelege ca se opun snobismului
intelectual. Inseamna ca respinge intelectul si incurajeaza o incredere oarba si naiva.
Adesea, anti-intelectualii pun credinta impotriva ratiunii, ca si cum acestea doua ar fi
opuse una celeilalte. Acel fel de "credinta" inseamna credulitate. Este nechibzuinta, nu
credinta biblica. Credinta biblica nu este niciodata irationala.
Pentru inceput trebuie facute trei deosebiri foarte atente. Intai, aparand rationalismul nu
sugerez ca ratiunea umana chiar in cele mai bune momente ale ei, poate duce un om la
credinta mantuitoare. Pacatul a corupt si a intunecat mintea si inima oricarui om in asa fel
incat nici unul din noi nu putem sa ne gasim rational calea mantuirii noastre. De aceea,
Dumnezeu ne-a oferit revelatie supranaturala in inspiratul Sau Cuvant, Biblia. Scriptura
este revelatia lui Dumnezeu facuta noua. Este adevarata fiindca Dumnezeu este adevarat
(Rom.3:4). Nu rationalizam acest adevar, ci mai degraba incepem prin a-l crede pe
Dumnezeu pe Cuvant asezand Scriptura ca temelie pe baza careia se rationeaza.
In al doilea rand, spunand ca oamenii nu-si pot gasi rational singuri calea la adevarul
Scripturii nu inseamna ca aceasta este in sine irationala. Biblia este perfect rationala,
consecventa in sine, adevarata in toate partile ei, demna de incredere ca si baza a logicii
noastre, credibila ca baza a unei bune judecati si autoritara ca test final al doctrinei
sanatoase. Fiindca, este purul adevar, ea este perfect rationala. In al treilea rand, a
combate irationalismul nu inseamna a lua apararea rationalismului. Rationalismul este o
filozofie care neaga revelatia divina. Rationalismul este contra supranaturalului, este antibiblic si este adesea cinic fata de toate religiile. Rationalistii considera ratiunea umana ca
fiind atat sursa cat si testul final al adevarului. Pe scurt, pun ratiunea umana in locul
Scripturii. Pe drept cuvant, crestinii au respins din totdeauna rationalismul ca fiind ostil
credintei crestine.
Iata ce-i de facut: desi trebuie sa respingem rationalismul, sa nu indraznim sa repudiem
rationalitatea - folosirea corecta a ratiunii sfintite, a logicii sanatoase, a gandirii clare si a
bunului simt. Aceia care resping rationalitatea anuleaza prin absurd, tot adevarul. Acestia

abandoneaza toate facultatile mintale esentiale intelegerii. Ei descriu credinta ca fiind un

salt in gol, ca fiind ceva ce ocoleste intelectul. O asemenea "credinta" este fie bazata pe
sentimente fie este transformata intr-un act ce apartine in intregime vointei. Oricum ar fi,
tot credinta nesabuita este.
Credinta autentica nu poate ocoli mintea. Nu poate fi irationala. La urma urmei,
credinta priveste adevarul. Adevarul este informatie obiectiva ce trebuie studiata,
contemplata si inteleasa. Toate acestea sunt activitati care angajeaza intelectul. Lucrul
acesta inseamna ca Crestinismul nu poate fi anti-intelectual. Adevarul pe care este
bazata credinta noastra are profunzimi care sunt tainice, de neadancit sau de nepatruns
pentru mintea umana, insa adevarul nu este niciodata irational. Ca prin urmare, ceea ce
Dumnezeu spune este adevarat iar antiteza acelui lucru este falsa. Adevarul nu se poate
contrazice singur. Adevarul are sens. Nonsensul nu poate fi adevarat.
In plus, doctrina pe care ne bazam credinta noastra trebuie sa fie sanatoasa, care inseamna
a spune ca trebuie sa fie biblica (1 Tim.4:6; 2 Tim.4:2-3; Tit 1:9; 2:1). "Daca invata
cineva pe oameni invatatura deosebita si nu se tine de cuvintele sanatoase ale Domnului
nostru Isus Hristos si de invatatura care duce la evlavie, este plin de mandrie si nu stie
nimic" (1 Tim.6:3-4, cu sublinierile autorului). Ca prin urmare, doctrina biblica si
sanatoasa sta la baza oricarei intelepciuni adevarate si a credintei autentice. Atitudinea
care dispretuieste doctrina in timp ce eleveaza sentimentele sau credinta oarba nu poate in
mod legitim sa fie numita credinta, chiar daca se da drept crestina. Ea este in realitate o
forma irationala de necredinta. Dumnezeu ne considera raspunzatori pentru ceea ce
credem cat si pentru ce credem despre adevarul pe care El l-a revelat. Intreaga Scriptura
marturiseste faptul ca Dumnezeu vrea ca noi sa cunoastem si sa intelegem adevarul. El
doreste ca noi sa fim intelepti. Vointa lui este ca noi sa ne folosim mintile. Se asteapta de
la noi sa gandim, sa meditam - sa avem discernamant. Luati spre exemplu, aceste bine
cunoscute versete. Observati utilizarea repetata a unor cuvinte ca, adevar, cunoastere,
pricepere (discernamant), intelepciune si intelegere:
* "Dar tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii; fa dar sa patrunda intelepciunea
inauntrul meu! " (Ps.51:6)
* "Frica Domnului este inceputul intelepciunii; toti cei ce o pazesc, au o minte sanatoasa"
(Ps.111:10)
* Invata-ma sa am intelegere (cunoastere) si pricepere (discernamant), caci cred in
poruncile Tale" (Ps.119:66)
* "...daca vei lua aminte la intelepciune si daca-ti vei pleca inima la pricepere; daca vei
cere intelepciune (in acest caz cu sensul de "discernamant") si daca te vei ruga pentru
pricepere (intelegere), daca o vei cauta ca argintul si vei umbla dupa ea ca dupa o
comoara, atunci vei intelege frica de Domnul, si vei gasi cunostinta lui Dumnezeu. Caci
Domnul da intelepciune; din gura lui iese cunostinta si pricepere (aici, cu sensul de
"intelegere")" (Prov.2:2-6)
* "Iata inceputul intelepciunii: dobandeste intelepciunea si cu tot ce ai, dobandeste
priceperea (intelegerea)" (Prov.4:7)
* "...nu incetam sa ne rugam pentru voi, si sa cerem sa va umpleti de cunostinta voii Lui,
in orice fel de intelepciune si pricepere duhovniceasca" (Col.1:9)

* "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa

indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire" (2 Tim.3:16)
Ca si crestini nu trebuie sa ne temem sa ne folosim facultatile noastre mintale. Nu e
nevoie sa discreditam logica sanatoasa. Nu trebuie si nu putem indrazni sa abandonam
ratiunea. Cand Luther a fost chemat la Dieta de la Worms in 1521 si i-a fost cerut sa-si
retraga invataturile el a raspuns: "Pana ce nu sunt convins de Scriptura si de simpla
ratiune, constiinta mea este captiva Cuvantului lui Dumnezeu. Nu pot si nu voi retrage
nimic, caci a ma impotrivi constiintei nu ar fi nici drept si nici sanatos. Sa ma ajute
Dumnezeu. Iata-ma, nu pot s-o fac."1
Binecunoscuta formula a lui Luther, "Scriptura si simpla ratiune" (mai poate insemna si
"bunul simt"), este singura baza pe care putem intemeia cum se cuvine, un adevarat
discernamant spiritual. Discernamantul este puterea de a intelege, a interpreta si a aplica
adevarul cu maiestrie. Discernamantul este un act de cunoastere. De aceea, cel ce
respinge doctrina dreapta sau ratiunea sanatoasa nu poate avea cu adevarat discernamant.
Un autentic discernamant spiritual trebuie sa inceapa de la Scriptura - adevarul revelat.
Fara o ferma inradacinare in revelatia divina, ratiunea umana va aluneca intotdeuna in
scepticism (negand ca ceva s-ar putea cunoaste sigur), rationalism (teoria conform careia
ratiunea este o sursa a adevarului), secularism (principiul de viata care in mod deliberat il
exclude pe Dumnezeu), sau oricare alta filozofie anti-crestina. Daca Scriptura condamna
intelepciunea omeneasca (vezi, 1 Cor.3:19), ea o face nu fiindca denunta ratiunea
propriu-zisa, ci ideologia umanista ce este divortata de adevarul divin revelat al
Cuvantului lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ratiunea lipsita de Cuvantul lui Dumnezeu
duce inevitabil la idei nesanatoase, dar o ratiune supusa Cuvantului lui Dumnezeu poate
sta la baza unui discernamant spiritual plin de intelepciune.
Confesiunea de credinta de la Westminster, recunoaste clar ca formula Scriptura si
ratiunea sanatoasa este baza discernamantului. Confesiunea afirma: Tot sfatul lui
Dumnezeu...este fie redat cu claritate in Scriptura, fie printr-o chibzuire buna si necesara
acesta poate sa fie dedus din Scriptura (capitolul 1, sectiunea a 6-a). Altfel spus, o logica
atenta si sanatoasa trebuie aplicata Scripturii pentru a obtine o intelegere deplina si
matura a adevarului spiritual pe care Dumnezeu l-a descoperit. Aceasta insa nu este o
negare a suficientei Scripturii. Formula nu spune, Scriptura plus filozofie, ci Scriptura
interpretata de o gandire atenta, profunda si directionata de Duhul. Aceasta este esenta
discernamantului.
Pe scurt, anti-intelectualismul este incompatibil cu intelepciunea spirituala veritabila. Cei
ce cred despre credinta ca fiind abandonul ratiunii nu pot fi cu adevarat intelepti.
Irationalitatea si discernamantul se afla la poluri opuse. Cand Pavel s-a rugat ca dragostea
filipenilor sa "creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere (sau, discernamant)"
(Filip.1:9), el afirma rationalitatea credintei adevarate. De asemenea, el a vrut sa sugereze
ca discernamantul si cunoasterea merg indiscutabil mana-n mana cu o veritabila crestere
spirituala.

Ca prin urmare, credinta biblica este rationala, logica si inteligenta. Are sens. Iar adevarul
spiritual este de asteptat sa fie contemplat rational, examinat logic, studiat, analizat si
folosit ca unica baza de incredere pentru luarea unor decizii intelepte. Acest proces este
exact ceea ce Scriptura numeste discernamant.
Acest articol este o pledoarie pentru discernamant. Este o aducere aminte a faptului ca
adevarul lui Dumnezeu este un bun pretios care trebuie tratat cu grija, nu diluat de crezuri
capricioase sau legat de traditii omenesti. Atunci cand o biserica isi pierde vointa ei de a
discerne intre doctrina sanatoasa si eroare, intre bine si rau, intre adevar si minciuni, acea
biserica este pierduta.
Apostolul Ioan a stabilit o foarte clara distinctie (deosebire) intre Crestinism si duhul lui
Antihrist si cu ravna a sustinut teza ca "oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui
Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul.
Daca vine cineva la voi si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa
nu-i ziceti, "Bun venit!" Caci cine-i zice, "Bun venit!" se face partas faptelor lui rele" (2
Ioan 9-11). Astfel, Ioan le-a poruncit celor ce erau in grija lui spirituala sa vegheze cu
atentie si discernamant (la orice doctrina, invatatura) si sa nu aibe nimic de a face cu
eroarea anticrestina sau cu cei ce-o promoveaza. Contrastati aceasta atitudine cu
atitudinea multor crestini ai zilelor noastre care se linistesc singuri cu opinia ca exista
doar putine lucruri care sunt cu adevarat negru pe alb. Problemele doctrinare, chestiunile
morale si principiile crestine, toate sunt prezentate in nuante confuze, cenusii. Nu se
presupune ca cineva sa traseze linii clare sau sa declare absoluturi. Fiecare este incurajat
sa faca ce-i drept in ochii lui, adica exact ce-a oprit Dumnezeu (vezi, Deut.12:8,
Judecatori 17:6, 21:25). Biserica nu-si va manifesta niciodata puterea in societate pana ce
nu va recapata o dragoste pasionata pentru adevar si o ura fireasca pentru eroare.
Adevaratii crestini nu pot tolera sau desconsidera influentele anticrestine din mijlocul lor
si apoi sa se astepte la binecuvantarea lui Dumnezeu. "Este ceasul sa va treziti in sfarsit
din somn, caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului si
sa ne imbracam cu armele luminii" (Rom.13:11-12).
Fiule, daca vei primi cuvintele mele, daca vei pastra cu tine invataturile mele, daca vei
lua aminte la intelepciune si daca-ti vei pleca inima la pricepere; daca vei cere
intelepciune, si daca te vei ruga pentru pricepere (discernamant), daca o vei cauta ca
argintul, si vei umbla dupa ea ca dupa o comoara, atunci vei intelege frica de Domnul si
vei gasi cunostinta lui Dumnezeu. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese
cunostinta si pricepere. (Prov.2:1-6)
1 Din Henry Bettenson, Documents of the Christian Church (New York: Oxford, 1963),
201.
(Intr-o societate ostila tuturor celor ce declara unele absoluturi, care tolereaza credinta indiferent de
continutul ei, care valoreaza emotiile mai presus de ratiune si preferintele o iau inaintea convingerilor, nu
este nici o surpriza ca multe biserici si multi credinciosi si-au pierdut puterea de a discerne adevarul biblic
de eroarea doctrinara. O asemenea credinta bazata pe simtaminte, o credinta nesabuita, duce inevitabil la
dezastru spiritual si ii lasa pe toti adeptii ei fara aparare in fata invaziei de doctrine cultice si false. Acest

articol este extras din cartea CREDINTA NESABUITA - CE SE INTAMPLA ATUNCI CAND BISERICA
ISI PIERDE VOINTA DE A DISCERNE, a pastorului si binecunoscutului autor crestin, John F.MacArthur,
o pledoarie fierbinte, inspirata din Biblie, in favoarea renasterii discernamantului spiritual la membrii
tuturor bisericilor crestine. O invitatie adresata Bisericii de a se reintoarce la adevar si de a-l pretui cum se
cuvine!)
CAPELA CRESTINA PETROSANI, Aurel Vlaicu nr.28, Petrosani, HD, 2675, ROMANIA. Teodor
Macavei.

<--Apologetica

WILLIAM BRANHAM
MISCAREA "LATTER RAIN" - "PLOAIE TARZIE"
Cea mai bine documentata si completa lucrare de cercetare a originilor Miscarii "Ploii
Tarzii" este lucrarea lui Albert James Dager, numita Kingdom Theology. Majoritatea
acestui material se inspira din lucrarea aceasta.

Conform celor spuse de Dager, Miscarea "Latter Rain" (deci, "Ploaie Tarzie"), a aparut
la sfarsitul anilor 40 cu persoana lui Franklin Hall, cel care a infiintat un "mare centru de
postire si rugaciune pentru trezire" in 1946, in San Diego, California. Pentru a putea sa-l
analizam pe William Branham trebuie sa-l cunoastem mai intai pe Franklin Hall. Pe
vremea aceea, Franklin Hall a scris cartea Putere Atomica prin Post si Rugaciune.
Aceasta carte care amesteca idei din ocultism cu terminologia crestina a avut un impact
semnficativ asupra unui numar de alte organizatii de pe atunci. Spre exemplu, Hall a
afirmat ca rugaciunile crestinilor sunt impiedicate daca acestia nu postesc, iar rugaciunile
paganilor primesc raspuns atunci cand postesc:
"Multe, daca nu toate triburile de indieni americani, au cautat revelatie de la Marele Spirit
prin Rugaciune si Post. Cand acestia aveau foamete, lipsuri, seceta, etc., Marele Spirit era
cautat prin rugaciune si post, iar rugaciunile acestora primeau raspuns".

In toate invataturile sale, Hall a afirmat un numar de idei care demonstreza crezul sau ca
Zodiacul, un studiu bazat pe astrologie, este o modalitate corecta de interpretarea a
revelatiei lui Dumnezeu facute omului. In cartea sa a spus:
"In semnul zodiacal "Scorpio", care este cel de-al optulea semn al Zodiacului, avem o
imagine a scorpionului cu acul ridicat gata de atac. Acesta este semnul mortii si se
presupune sa guverneze zona sexului. Exact inainte de semnul cerului se afla semnul
Judecatorului. Isus, care este datatorul VIETII, merge inspre moarte si-i scoate MORTII
ACUL. "Unde iti este biruinta moarte? Unde iti este boldul (acul) moarte?"

O alta idee principala din invataturile lui Hall a fost teoria nemuririi in care el a afirmat:

"adormita, nefundamentala infiintata biserica trebuie trezita la "cauza reala si la chemarea

implinirii Cuvantului care odata savarsita va rezulta in tasnirea adevaratelor izvoare si
torente ale mult intarziatei si asteptatei, ploii a neprihanirii. A ploii nemuririi,
imortalitatii pe pamant despre care au scris si au vorbit atat de multi profeti in profetiile
lor."

Printre numerosele invataturi eretice ale lui Hall, se afla si pretentia ca ar exista o
"Substanta Nemuritoare" ("Immortal Substance") care vine asupra credinciosului care
se hraneste cu ea "din noul trup al lui Hristos". Hall a numit inchipuita substanta,
"substanta lui Isus (care este) lucioasa ca metalul". Hall a afirmat ca aceasta "Substanta
Nemuritoare" poate fi vazuta deasupra celor ce frecventau intalnirile sale sub forma unui
superb material auriu sau argintiu stralucitor ce era emanat de vizibilele "Obiecte Ceresti
Nemuritoare" (IHO - Immortal Heavenly Objects), "Obiecte Ceresti Neobisnuite" (UHO
- Unusual Heavenly Objects) sau "Obiecte Zburatoare Neidentificate" (UFO Unidentified Flying Objects)?!

Fara indoiala ca Hall a fost sincer in dorinta lui de a dobandi iluminare spirituala, cum
sunt si cei din zilele noastre ce considera experientele ca fiind etalonul spiritualitatii. Este
insa clar ca ocultismul amestecat cu expresii crestine si cu referinte din Biblie a fost o
piatra de poticnire pentru cei amagiti.
STIATI CA WILLIAM BRANHAM NU A MURIT ?

Un influent exponent din trecut al "vinului nou" si ale carui invataturi sunt reinviate
astazi de invatatorii moderni ai "vinului nou" si ai "Binecuvantarii Toronto" ("trezirea
rasului sfant"!?), este nimeni altul decat William Branham. Influentat de Franklin Hall,
Branham s-a facut in 1948 din baptist, penticostal si a inceput sa invete ceea ce el a numit
"Cea De-a Saptea Era a lui Dumnezeu pentru Biserica". Branham a crezut
literalmente ca el este "ingerul" despre care se vorbeste in Apocalipsa 3:14 si 10:7,
profetul Epocii Laodiceene, epoca sfarsitului. Branham a crezut ca mesajul sau va aduce
ordinea in lume si dupa aceea Isus se va intoarce. Branham si urmasii lui au crezut ca
dovada posesiunii Duhului Sfant era daca-l urmai pe "profetul lui Dumnezeu", William
Branham ! Invataturile lui Branham sunt pline de crezuri eretice, printre care se numara,
"doctrina samantei sarpelui", prin care afirma nasterea lui Cain (biblicul, nu Paul
Cain !) din adulterul Evei cu Satana (?!), precum si "Armata lui Ioel" prin care el
sustinea ca "ploaia tarzie" reprezinta Miscarea Penticostala a vremii lui. Branham a
invatat ca doctrina Trinitatii, crezul ca Dumnezeu este din Trei Persoane, Tatal, Fiul si
Duhul Sfant, se bazeaza pe un mit babilonian. In vehementa cu care neaga doctrina
Trinitatii William Branham nu este cu nimic diferit de Martorii lui Iehova. El a sustinut
ca Dumnezeu este doar o Singura Persoana care si-a manifestat (aratat) trei atribute
diferite. El a mai invatat ca Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu ne-a fost oferit sub trei forme
diferite: Zodiacul, piramidele egiptene, si Scripturile ?! Insa pretentia lui cea mai mare la
faima au fost, inchipuitul lui dar al vindecarii si al descoperirilor care el spune ca ii
erau facute de "glasul" pe care-l identificase ca fiind al unui inger. De obicei, Branham
cadea in transa in timpul serviciilor de vindecare si atunci ingerul sau lucra prin el. Cand

era intrebat daca vindecarile sale erau savarsite de catre Duhul Sfant, Branham
raspundea, "Nu, ingerul meu le face"!?

Viata lui William Branham s-a curmat brusc in anul 1965, la sase zile dupa ce masina lui
a fost lovita frontal de un sofer beat. Multi din urmasii lui Branham au crezut ca intradevar el venise in duhul lui Ilie. Altii, au crezut ca era Dumnezeu, nascut dintr-o
fecioara - Fiul Omului. S-au asteptat sa invie din morti dupa trei zile ?! Insa, pana in
aceasta zi trupul lui Branham zace in mormant. Piatra sa funerara, o piramida, se poate
vedea intr-un cimitir din Jefferson, statul Indiana. Inscrisa pe ea este pretentia lui ca ar fi
fost "profetul" bisericii din zilele din urma. Acum, desi Branham este mort, invataturile
sale ocultice sunt inca vii prin cei care-i poarta mesajul sau.
WILLIAM BRANHAM SI PLOAIA TARZIE

La sfarsitul anilor 40, Branham a exercitat o puternica influenta asupra unui grup din
North Battleford, din districtul Saskatchewan, Canada, grup cunoscut sub numele de
Fratii Sharon. Invataturile raspandite de acest grup, cunoscute sub numele de "Miscarea
Ploii Tarzii" ("Latter Rain Movement") s-au bazat pe ereziile lui Franklin Hall si William
Branham. Aceasta invatatura a "Ploii Tarzii", care este o combinatie a invataturilor lui
Hall si Branham, sugereaza ca toate pasajele din Scriptura referitoare la refacerea
Israelului in zilele din urma, privesc de fapt Biserica. Adeptii acestei invataturi, numiti
"biruitori" ("overcomers") sau "Fii Descoperiti ai lui Dumnezeu" ("Manifested Sons
of God"), deveneau sfintii desavarsiti si puternici care puneau stapanire pe Pamant pentru
a intemeia Imparatia lui Dumnezeu. Acest grup este un cult despre care organizatiile anticultice si apologetice din Statele Unite avertizeaza crestinii de pretutindeni.

O alta parte importanta a acestei miscari o constituie doctrina cunoscuta sub numele de
"Armata lui Ioel". Sustinatorii "Ploii Tarzii" isi intaresc teoria lor bizara a "Fiilor
Descoperiti ai lui Dumnezeu", interpretand armata de lacuste din capitolele 1 si 2 (din
Ioel) ca fiind o puternica armata a lui Dumnezeu - de fapt adevarata biserica (adica, ei)
care pune stapanire pe planeta pentru a o pregati pentru venirea lui Isus.
FII DESCOPERITI AI LUI DUMNEZEU

Un bun semnal al prezentei unei doctrine false intr-o biserica este atunci cand o
invatatura il proiecteaza pe om ca fiind mai mare si mai puternic iar pe Dumnezeu
manipulat si supus planurilor si intentiilor omului. Este limpede ca aceasta idee a "Fiilor
Descoperiti ai lui Dumnezeu" se incadreaza in aceasta categorie.

Un studiu complet al acestei erezii precum si legatura ei cu invatatura de actualitate

cunoscuta sub numele de teologia "Imparatia Acum" ("Kingdom Now") pot fi subiectul
unei carti. Desi putini din cei ce astazi afirma aceasta conceptie "Imparatia Acum" sunt
dispusi sa recunoasca ca au o legatura cu aceasta periculoasa erezie a trecutului, cei ce leau studiat similaritatile spun ca exista o legatura puternica. Spre exemplu, Albert James
Dager, un expert in acest domeniu, considera ca ideile "Fiilor Descoperiti ai lui
Dumnezeu", a "Imparatiei Acum", a "stapanirii/dominarii", a "Vinului Nou" si a "Ploii

Tarzii", au o baza comuna si un efect similar. Intr-un articol inititulat Profetii Ploii Tarzii:
Legatura cu Kansas City, Dager ne demonstreaza asemanarile dintre invatatura Fiilor
Descoperiti ai lui Dumnezeu si "Mesajul Imparatiei" prin urmatoarele definitii:
1) In zilele din urma slujbele de profet si de apostol vor fi reactivate.
2) Profetii vor chema Biserica la sfintenie si la respingerea influentelor lumesti aflate in
bisericile denominationale. Adevarata infiere a lui Dumnezeu se va primi in urma
parcurgerii etapelor perfectiunii: slujitor, prieten, fiu, si in cele din urma insasi
dumnezeirea.
3) Apostolii vor conduce Biserica prin infiintarea de biserici independente neafiliate
denominatiunilor corupte. Exceptie vor face acele biserici conventionale care-si vor
parasi denominatiunea si se vor alatura miscarii.
4) Prin semne si minuni savarsite de apostoli si profeti, o trezire globala va izbucni si
majoritatea lumii va fi adusa la Hristos. Semnele si minunile vor include binecuvantari
pentru aceia pe care apostolii si profetii ii vor binecuvanta si blesteme pentru aceia pe
care apostolii si profetii ii vor blestema.
5) Trezirea va avea loc ca si rezultat al invingerii de catre Biserica a spiritelor demonice,
prin rugaciune, postire, si lupta spirituala, in care sa se angajeze prin inchinare si lauda
intensa, prin mustrarea puterilor demonice si a spiritelor teritoriale. Refacerea laudei si
inchinarii cunoscuta sub numele de Cortul lui David, include, dansul, cantecul, si lauda
exuberanta in limbi.
6) Cei ce ating un anumit nivel de sfintenie sub directia apostolilor si profetilor, isi vor
invinge toti dusmanii, printre care si moartea si ca prin urmare vor deveni nemuritori. Vor
duce la bun sfarsit cucerirea natiunilor inainte de reintoarcerea lui Hristos. Cucerirea se
va face de catre armata lui Ioel, o armata de fiinte nemuritoare, care vor judeca pe
necredinciosi si pe cei ce nu accepta autoritatea apostolilor si profetilor.
7) Unii cred ca cea de-a doua Venire a lui Hristos se va savarsi in si prin Biserica.
Biserica va deveni prezenta lui Hristos pe Pamant si va stapani natiunile cu un toiag de
fier. Altii cred ca dupa ce Biserica a pus stapanire pe toate neamurile (sau macar pe o
parte semnificativa a lor), Biserica glorioasa si triumfatoare il va chema inapoi pe pamant
pe Isus si-i va inmana natiunile supuse.

Luata izolat, teologia lui William Branham este in intregime bazata pe propria sa
interpretare a cartii Apocalipsei. Astfel, el a pretins ca cele sapte stele din Apocalipsa 1:20
au fost urmatoarele personaje care au fost repartizate fiecarei perioade a Bisericii:
Sf.Pavel a fost trimisul sau mesagerul catre Efes, intre 53-170 d.H (dupa Hristos); Ireneu
a fost trimisul catre Smirna, intre 170-312 d.H.; Martin catre Pergam ?; Sf.Columba 6061520 d.H.?; Wesley catre Filadelfia, 1750-1906 d.H.; iar William Branham catre
Laodicea 1906- ? (din, "O Expunere a Epocilor celor Sapte Biserici", pag.4).

Inutil sa o mai spunem, dar acestea sunt pure nascociri care nu se pot argumenta
scriptural (chiar daca adeptii lor pretind ca se poate, n.tr.), iar cei pe care Branham i-a ales
ca "mesageri" se afla in totala contradictie cu el devreme ce acestia au sustinut doctrina
Trinitatii pe cand el o neaga.

El s-a auto-intitulat profetul pentru aceasta dispensatie (adica pentru aceasta perioada
a Bisericii - n.tr.), spunand ca la fel cum Ioan Botezatorul a avut puterea si duhul lui Ilie
si a pregatit calea Domnului tot asa William Branham a venit ca sa implineasca restul
din Maleahi 4:5, verset care din punctul de vedere al Bibliei este o profetie ce priveste
sfarsitul vremurilor, "ziua Domnului, ziua aceea mare si infricosata". Cu alte cuvinte, el
pretinde ca este chiar prevestitorul Zilei Judecatii lui Dumnezeu, parand sa inteleaga
bine la ce se refera acel "restul" din Maleahi, insa nefiind persoana potrivita pentru
asumarea acelei insarcinari (el afirma aceasta in "Epoca Bisericii Laodiceene", pag.9-11).

Branham a fost la inceput ordinat ca predicator baptist, dar dupa participarea la o

adunare penticostala a decis ca nu avea tot ce-i trebuie pentru a predica (a afirmat-o in
"Evanghelia Supranaturala", pag.11). Astfel, a continuat sa-l caute pe Dumnezeu si apoi a
pretins ca i s-au facut revelatii, aratari ale ingerilor, a auzit glasuri care i-au vorbit si a
primit viziuni ale viitorului (vezi, "Asa vorbeste Domnul", vol.2, nr.5, pag.28-29). Una
din aceste pretinse revelatii este tiparita cu constanta in diversele publicatii pe care
adeptii teologiei lui le raspandesc si este aceea a norului circular chipurile format de
ingerii care i-au descoperit taina celor sapte peceti. Recent despre acelasi nor s-a afirmat
ca ar fi chipul Domnului Isus (vezi, "Impactul Descoperirii").

Cu privire la el s-au mai facut si alte afirmatii extraordinare, incluzandu-se printre

acestea si cea proprie ca el a venit ca "slujitor al lui Dumnezeu care a avut o multime
de vedenii, dintre care nici una nu a dat gres vreodata... " (vezi, "Epoca Bisericii
Laodicene", pag.6). Adeptii sai de la Cortul lui Branham (Branham Tabernacle) cred ca
adevarata biserica sunt ei si ca aceasta a fost refacuta si resturata prin lucrarea lui
Branham ("Asa vorbeste Domnul", vol.2, nr.5, pag.11). La randul sau, Branham numeste
Biserica Romano-Catolica, "marea curva" a cap.17 al Apocalipsei, iar Bisericile
Protestante le numeste "stricate" (idem, pag.13).

Cu toate acestea, eroarea cea mai grava pentru care William Branham nu poate fi un
profet al lui Dumnezeu iar teologia lui nu se poate numi crestina, este negarea doctrinei
Trinitatii. Argumentul sau este ca, "la Consiliul Nicean, invataturile apostolilor au fost
inlocuite cu mult mai noua si recenta doctrina a Trinitatii". Sau ca, "fiecare grup religios
care s-a format pana in aceea clipa a anului 1914 este un ferm sustinator al Trinitatii.
Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene" (idem, pag.4-7). Ostilitatea fata de orice
alte grupuri crestine este o trasatura comuna a cultelor. Martorii lui Iehova, mormonii,
sunt doar unii dintre cei care impartasesc acest crez comun.

Reinterpretarea pe care Branham o ofera Trinitatii este urmatoarea: Dumnezeu este o

singura persoana care se poate descoperi/manifesta/arata sub trei forme diferite - ca Tata,
ca Fiu si ca Duh. Si in privinta acestei interpretari este adevarata zicala, "erezii vechi in
vestminte noi", deoarece aceasta este doctrina cunoscuta in istorie sub numele de
modalism sau sabelianism, dupa numele promotorului ei timpuriu, Sabelius, care a
afirmat ca Dumnezeu s-a aratat in trei "moduri" (sau "chipuri") diferite, dar El fiind o
singura persoana. Aceasta invatatura se afla in clara contradictie cu Scriptura care invata
ca in natura unui singur si adevarat Dumnezeu se afla trei persoane distincte si egale intre
ele, care exista in mod simultan: Tatal, Fiul, si Duhul Sfant. Biblia spune ca:

1. Exista un singur Dumnezeu: Isaia 43:10; 44:6; Deut.4:35; 6:4; 1Tim.2:5, etc.
2. Tatal este Dumnezeu: Filip.2:11-12; Ioan 17:3; 1Cor.8:4-6; 1Petru 1:3, etc.
3. Fiul este Dumnezeu: Ioan 1:1,14,18; 8:58; Exod.3:14,15, Ioan 10:30; 20:28; Rom.9:5;
Filip.2:6; Evrei 1:8; Isaia 9:6, etc.
4. Duhul Sfant este Dumnezeu: Fapte 5:1-4; 13:2, comparati cu 1Cor.1:1; 2Cor.3:17 si cu
Exodul 34:34; Matei 28:19.

De asemenea, Biblia afirma ca exista o deosebire, o distinctie intre persoanele Trinitatii

fiindca Fiul spune Tatalui, "nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu" (vers.Cornilescu), sau
"faca-se nu voia Mea ci voia Ta" (din engleza) (Matei 26:39), iar in afirmatia din Ioan
10:30 redata cu acuratetea limbii grecesti ne spune, "Eu si Tatal (noi) una suntem".
Datorita formei verbului, ei sunt acelasi Dumnezeu, dar ca persoane diferite. O alta
distinctie, deosebire de persoane observam ca exista intre Isus si Duhul Sfant si intre
Tatal si Duhul Sfant atunci cand Isus spune in Ioan 14:15-16 ca Tatal ne va trimite "un
altul", "un alt Mangaietor" (cuvantul grecesc pentru "un altul" insemnand "un altul de
acelasi fel").

Concluzia la care ajungem este ca invataturile lui Branham sunt gresite si ca in

consecinta el vesteste "un alt Isus" (2Cor.11:3-4), (care nu este acelasi cu cel ce este
vestit in Biblie !), iar mesajul lui este "o alta evanghelie" decat cea biblica ! Crestinii
care respecta Cuvantul lui Dumnezeu nu ar trebui sa sustina aceste crezuri ci sa le
demaste ! Iar adeptiilor teologiei si crezurilor popularizate de William Branham ar trebui
sa li se dovedeasca adevarata lor origine si sa fie incurajati ca vina la adevaratul Isus. A-l
cunoaste pe El inseamna a avea viata vesnica!
de Carl Beisner, Consultantul Cercetarii
tradus si adaptat de Teodor Macavei
SURSE FOLOSITE:
CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE - FACT SHEET 21: WILLIAM BRANHAM
NEW WINE OR OLD DECEPTION ? A Biblical Perspective of Experience-Based
Christianity - by Roger Oakland
CAPELA CRESTINA PETROSANI - str.Radu sapca 2B, Petrosani, 2675, HD.

<--Apologetica
[urmatoarea pagina]

RAZBOIUL IMPOTRIVA RATIUNII

In ultimii zeci de ani discernamantului adevarat i s-a ridicat o opreliste deosebita, fiindca
ratiunea a inceput sa fie supusa atacului in interiorul Bisericii. Asa cum Francis Schaeffer

avertiza cu aproape treizeci de ani in urma in cartea sa Dumnezeul ce exista, biserica de

astazi urmeaza irationalul filozofiei seculare. Ca prin urmare, credinta nesabuita s-a
raspandit in comunitatea evanghelica. Multi dispretuiesc doctrina in favoarea experientei
personale. Altii, spun ca sunt dispusi sa desconsidere deosebirile biblice esentiale pentru a
realiza o unitate externa intre toti crestinii declarati. Crestinismul marcat de o credinta
inteligenta si biblica pare sa fie in declin chiar printre cei mai conservatori evanghelici.
ABANDONUL ADEVARULUI OBIECTIV
Biserica evanghelica a generatiei noastre a devenit uluitor de toleranta cu doctrinele
aberante si ideile bizare, dar ce-i mai grav, a devenit inspaimantator de Intoleranta fata de
invatatura sanatoasa. Conceptia evanghelica populara a "adevarului" a devenit aproape in
intregime, subiectiva. Adevarul este privit ca fiind fluid, intotdeauna relativ, niciodata
absolut. A sugera ca vreun criteriu obiectiv poate fi folosit pentru a distinge adevarul de
eroare, inseamna a fi extrem de demodat fata de spiritul epocii.
In unele cercuri, la Scriptura s-a renuntat ca fiind testul de incredere al adevarului. La
urma urmei, Biblia poate fi interpretata in atat de multe feluri - cine poate spune care
interpretare este corecta? In plus, mai sunt multi altii care cred ca adevar exista si-n afara
Bibliei.
Toata aceasta relativitate a avut efecte dezastruoase asupra abilitatii obisnuite a
crestinului de a deosebi adevarul de minciuna, binele de rau. Cele mai clare si limpezi
invataturi ale Bibliei sunt acum puse la indoiala printre cei ce se auto-declara credinciosi
in Biblie. Spre exemplu, unii crestini nu mai sunt deloc convinsi ca homosexualitatea ar
trebui clasata printre pacate. Altii, sustin ca agenda feminista este compatibila cu
Crestinsmul. Televiziunea "crestina", radio-ul, revistele ofera o nefiresc de larga gama de
idei, de la cele doar capricioase la cele foarte periculoase, si astfel crestinul de rand este
jalnic de prost echipat pentru a sorta adevarul de minciuni.
Chiar faptul de a sugera ca exista o diferenta intre adevar si minciuni este privita de unii
ca fiind o periculoasa dovada de intoleranta. Exista o notiune raspandita ce spune ca orice
disputa asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerata ca fiind
incompatibila cu unitatea crestina. Doctrina in sine, este etichetata diviziva (adica,
provocand dezbinarea), iar aceia care fac din doctrina o problema sunt numiti uraciosi,
altfel spus, lipsiti de iubire crestina. Nimanui nu-i mai este permis sa critice crezurile
altuia, indiferent cat de nebiblice par sa fie acele crezuri.
Un articol recent din Christianity Today exemplifica aceasta tendinta. Articolul care este
intitulat, La vanatoare de erezii i-a profilat pe doi bine-cunoscuti lideri crestini care au
fost supusi "unui atac necrutator din pricina unor scrieri controversate".1 Unul dintre ei
este un popular vorbitor, lector de universitate si celebru autor. Acesta a scris o carte in
care i-a incurajat pe homosexuali sa lege relatii stabile de convietuire. Sa locuiasca
impreuna. El afirma despre comunitatea evanghelica ca, sufera de "homofobie". Este
convins ca a locui impreuna este pentru homosexuali singura alternativa la singuratate, ei
fiind oameni care el crede ca "sunt nascuti avand o orientare homosexuala" diferita. Sotia

acestui om a publicat un articol intr-o revista a homosexualilor in care "afirma cu

entuziasm" relatiile sexuale monogame dintre homosexuali. Autorul si vorbitorul cu
pricina spune ca se afla intr-un dezacord "foarte, foarte puternic" cu aprobarea de catre
sotia lui a relatiilor sexuale intre homosexuali, dar propria lui vedere pare sa ingaduie
homosexualilor sa se angajeze in orice alte relatii fizice cu exceptia actului sexual.
Celalalt lider crestin profilat in articolul din Christianity Today este o femeie care
impreuna cu sotul ei au aparut pe posturi nationale de radio si televiziune. Lucrarea lor nu
reprezinta o ramura ciudata a unei secte deviante ci este chiar fieful recunoscut si foarte
respectat al curentului evanghelic. Ea, este de asemenea presedinta uneia dintre cele mai
mari organizatii de studenti crestini, din lume. Aceasta femeie a scris o carte in care
relateaza niste experiente spirituale foarte neobisnuite. Aceasta carte ea si-a dedicat-o
alter ego-ului ei barbatesc(?!), o persoana imaginara numita "Episcopul Eddie", ce o
desfata in visele ei. Ea mai afirma de asemenea ca are viziuni ale "pruncului Hristos ce se
afla inauntrul ei". El este infatisat ca fiind un copil descult caruia ii curg balele, deformat,
un "copil cretin", imbracat intr-un tricou rupt avand "capul complet chel si strambat intr-o
parte". Femeia aceasta a angajat-o pe o calugarita catolica pe postul de "director
spiritual", ajutand la interpretarea viselor si fanteziilor ei. Cartea este un amestec de
misticism, psihologie Jung-iana, experiente afara-din-trup, idei ale feminismului,
experiente religioase subiective, la care se adauga fanteziile romantice ale acestei femei,
totul devenind un neobisnuit amalgam literar si spiritual. Cartea este atat de bizara, incat
va spun sincer, este daunator s-o cititi.
Lucrul demn de retinut din articolul din Christianity Today este faptul ca acesta nu a fost
scris pentru a demasca ideiile aberante sustinute de acesti doi evanghelici de seama.
Dimpotriva, lucrul evidentiat de editorii acestuia este faptul ca aceste persoane erau
supuse atacului din cauza vederilor pe care le au.
In lumea curentului evanghelic modern, este acum ingaduit sa se sustina cele mai
nebiblice si mai neconventionale doctrine, atata vreme cat acorzi si altora acelasi
privilegiu. Singurul lucru considerat astazi tabu este intoleranta acelora care indraznesc sa
arate erorile altora. In zilele noastre daca cineva este suficient de indraznet incat sa
sugereze ca ideile cuiva sunt nesanatoase sau nebiblice, este de indata socotit certaret,
diviziv, uracios sau necrestin. Este voie sa afirmi ce idei doresti, dar nu este voie sa critici
vederile altui om, indiferent cat de desavarsit nebiblice pot fi vederile acestuia.
Cand toleranta este mai pretuita mai presus decat adevarul, cauza adevarul va fi in
suferinta. Istoria Bisericii ne-o demonstreaza. Doar atunci cand poporul lui Dumnezeu s-a
angajat intr-o puternica defensiva a adevarului si a doctrinei sanatoase, biserica a inflorit
si a prosperat. Reforma, Era puritana, Marile Treziri sunt toate exemple ale acestui fapt.
Vremurile de declin din istoria Bisericii au fost intodeauna marcate de un accent
necuvenit asupra tolerantei, atitudine care a condus inevitabil la nepasare, la lumesc, la
compromis doctrinal si la o mare confuzie in biserica.
IN DERIVA PE MAREA SUBIECTIVISMULUI

Faptul ca biserica isi pierde punctul de reper in aceasta era, reprezinta un pericol mai
mare ca oricand, deoarece in ultimii o suta de ani si ceva, lumea s-a schimbat intr-un mod
foarte dramatic si inspaimantator. Oamenii nu mai privesc adevarul cum au facut-o mai
demult. In realitate, traim cu o filozofie dominanta care a devenit ostila ideii de adevar
absolut.
De la inceputul istoriei cunoscute si pana la sfarsitul secolului trecut, practic toata
filozofia umana presupunea necesitatea adevarului absolut. Adevarul era in mod universal
recunoscut ca fiind ceea ce era adevarat si nu ceea ce este fals, ceea ce era drept si nu
eronat, ceea ce era corect si nu incorect, ceea ce era moral si nu imoral, ceea ce era just si
nu injust, ceea ce era bine si nu rau. Virtualmente, toti filozofii de la Plato incoace au
presupus obiectivitatea adevarului. De fapt filozofia insasi era o cautare a intelegerii
supreme a adevarului. O asemenea preocupare era considerata posibila, chiar necesara,
fiindca adevarul era inteles ca fiind acelasi pentru fiecare om. Dar asta, desigur, nu
insemna ca toata lumea era de acord cu privire la care era acest adevar. Dar, practic, toti
erau de acord ca, oricare ar fi fost acest adevar, el era adevarat pentru toata lumea.
Aceasta atitudine s-a schimbat complet in secolul al XIX-lea odata cu nasterea
existentialismului. Existentialismul sfideaza o definire precisa, dar include conceptul care
recunoaste ca adevarul suprem este subiectiv (adica, avandu-si sursa in mintea
individului) si nu obiectiv (adica, ceva care in realitatea exista independent de indivizi).
Existentialismul eleveaza experienta individuala si alegerea personala a fiecaruia,
minimalizand sau chiar eliminand standardurile absolute de adevar, moralitate si altele
asemenea. Putem caracteriza exact existentialismul ca fiind nimic altceva decat
abandonul obiectivitatii. Existentialismul este inerent anti-intelectual, irational.
Filozoful danez Soren Kierkegaard este cel ce a folosit prima oara termenul "existential".
Viata si filozofia lui Kierkegaard a orbitat in jurul experientelor pe care le-a avut cu
Crestinismul. Ideile crestine si terminologia biblica se intalnesc des in multe din scrierile
sale. El a scris mult despre credinta si fara indoiala ca s-a considerat un crestin. Multe din
ideile sale au inceput sub forma unei reactii legitime impotriva formalismului invechit al
Bisericii Luterane de stat din Danemarca. In mod indreptatit el s-a simtit ofensat de
ritualismul steril al bisericii, indignat de faptul ca oameni care nu aveau o dragoste pentru
Dumnezeu, se numeau crestini doar fiindca s-a intamplat sa se nasca intr-o natiune
"crestina".
Insa in reactia lui impotriva lipsei de viata a bisericii de stat, Kierkegaard a lansat o falsa
antiteza. El a concluzionat ca obiectivitatea si adevarul sunt incompatibile. Pentru a
contracara ritualismul fara viata si formulele doctrinare moarte pe care le-a vazut in
luteranismul danez, Kierkegaard a promovat o conceptie religioasa a purei pasiuni,
complet subiectivista. Credinta, a sugerat el, inseamna respingerea ratiunii si elevarea
sentimentului si a experientei personale. Kierkegaard este cel ce a lansat expresia de "salt
in credinta". Pentru el, credinta era o experienta irationala, mai presus de orice, o alegere
personala. El a scris aceste cuvinte in jurnalul lui, pe data de 1 august 1835: "Ce conteaza
este sa gasesc un adevar care sa fie adevarat (valabil) pentru mine, sa descopar ideea
pentru care eu sa traiesc si sa mor".2

Este clar ca Kierkegaard a respins din start si a desconsiderat crezul ca adevarul este
obiectiv. Jurnalul lui continua cu aceste cuvinte:
"La ce ar folosi descoperirea asa-numitului adevar obiectiv...Ce bine mi-ar face mie
adevarul, daca ar sta inaintea mea, gol si rece, indiferent daca l-as fi recunoscut sau nu, si
producand in mine mai degraba un cutremur de frica decat un sentiment de
incredere?...Raman ca si un om care a inchiriat o casa si care si-a strans toata mobila si
lucrurile, dar care nu si-a gasit inca iubita cu care sa impartaseasca bucuriile si necazurile
vietii...Aceasta latura divina a omului, acesta actiune launtrica, este cea care inseamna
totul si nu o masa de informatie (obiectiva)".3
Dupa ce a repudiat obiectivitatea adevarului, Kierkegaard a inceput sa tanjeasca dupa
experienta existentiala care credea ca ii va aduce sentimentul de implinire personala.
Statea pe marginea prapastiei pregatindu-se sa faca saltul sau in credinta. In cele din
urma, ideea pentru care a ales sa traiasca si sa moara a fost Crestinismul, dar un fel de
Crestinism marcat de un subiectivism deosebit.
Desi Kierkegaard a fost un necunoscut in timpul vietii sale, scrierile sale s-au pastrat si au
influentat profund filozofia care a aparut ulterior. Ideea sa de "adevar valabil pentru
mine" s-a infiltrat in gandirea populara a vremii noastre si a dat tonul respingerii radicale
de catre generatia noastra a oricaror standarde obiective.
Kierkegaard a stiut cum sa-si faca irationalismul sau sa para profund. "Dumnezeu, nu
exista. El este etern" (sesizati subtilitatea? - n.tr.), scria el. De asemenea, el sustinea ca
Crestinismul este plin de "paradoxuri existentiale", pe care le-a considerat contradictii
reale, dovada a irationalitatii adevarului.
Folosind exemplul sacrificarii de catre Avraam a fiului sau Isaac (Geneza 22:1-19),
Kierkegaard a sugerat ca Dumnezeu l-a chemat pe Avraam sa incalce legea morala prin
uciderea fiului sau. De aceea, pentru el, dorinta lui Avraam de a-si "suspenda" covingerile
etice pe care le avea, intruchipeaza saltul in credinta pe care fiecare trebuie sa-l faca.
Kierkegaard a crezut ca exemplul acesta demonstreaza ca, "omul (Avraam) este mai
presus de legea universala (legea morala)"4. Dezvoltand aceasta concluzie filozoful danez
ofera urmatoarea observatie: "Avraam reprezinta credinta... El actioneaza in virtutea
absurdului, caci tocmai in aceasta virtute a absurdului el ca si individ este mai presus de
lege"5. "Nu pot sa-l inteleg pe Avraam", declara Kierkegaard, "desi intr-un fel nebunesc il
admir mai mult decat pe altii"6.
Nu este greu de vazut cum o asemenea gandire plaseaza adevarul pe taramul
subiectivitatii absolute, chiar ducandu-l pana la absurd sau dementa. Totul devine relativ.
Absoluturile se dematerializeaza, sunt neantizate. Sunt spulberate. Diferenta dintre adevar
si nonsens devine inutila. Tot ceea ce conteaza este experienta personala. Iar experienta
unei persoane este la fel de valabila ca si experienta alteia, chiar daca experienta fiecareia
conduce la conceptii contradictorii adevarului. "Adevarul care este valabil (adevarat)
pentru mine", poate fi diferit de adevarul altuia. De fapt, desi crezurile noastre pot fi
complet contradictorii, totusi "adevarul" altuia nu-l invalideaza deloc pe "al meu".

Fiindca "adevarul" este autentificat de experienta personala, singura lui relevanta

(valoare) este pentru cel ce face saltul sau in credinta. Acesta este existentialismul.
Existentialismul s-a remarcat indeosebi in filozofia seculara. Friedrich Nietzsche, spre
exemplu, a respins si el ratiunea si a subliniat vointa individului. Desi probabil, Nietzsche
nu a stiut nimic de lucrarile lui Kierkegaard, intre ideiile acestora se gasesc paralele in
punctele cheie. Cu toate acestea, spre deosebire de Kierkegaard, Nietzsche nu a facut
niciodata saltul in credinta Crestina. In loc, el a concluzionat ca Dumnezeu este mort. Se
pare ca adevarul care "era valabil" pentru el, s-a dovedit a fi opusul adevarului pe care l-a
ales Kierkegaard. Dar epistemologia lor (deci, modul in care ei au ajuns la ideilor lor
-n.tr.) a fost exact aceeasi.
Existentialistii de mai tarziu, un Martin Heidegger sau Jean-Paul Sartre, au rafinat ideile
lui Kierkegaard dar urmand in acelasi timp ateismul lui Nietzsche. Heidegger si Sartre,
amandoi au crezut ca ratiunea este inutila iar viata fara sens. Aceste idei au avut o
influenta puternica asupra gandirii secolului XX. Lumea devenind tot mai atee, mai
secularizata si tot mai irationala, noua ne este de folos sa intelegem ca este propulsata in
aceste directii de puternicele influente existentialiste descrise mai sus.
EXISTENTIALISMUL INVADEAZA BISERICA
Sa nu credeti insa ca influenta existentialismului se limiteaza doar la lumea seculara. Din
clipa in care Kierkegaard a intretesut ideile existentialiste cu Crestinismul, teologia neoortodoxa a fost rezultatul inevitabil.
Neo-ortodoxia este termenul folosit pentru a identifica o varietate existentialista a
Crestinismului. Fiindca aceasta neaga baza obiectiva esentiala a adevarului - adevarul
absolut al Scripturii si autoritatea ei - neo-ortodoxia trebuie inteleasa ca fiind pseudocrestina (n.tr. - care nu inseamna "jumatate" crestina, ci conform grecescului "pseudo",
este falsa). Ea si-a atins punctul culminant la mijlocul secolului XX, prin scrierile lui Karl
Barth, Emil Brunner, Paul Tillich si Reinhold Niebuhr. Acesti oameni au reverberat
limbajul si mentalitatea lui Kierkegaard, vorbind despre intaietatea "autenticitatii
personale" in timp ce minimalizeaza si neaga semnificatia adevarului obiectiv. Barth,
parintele neo-ortodoxiei, si-a recunoscut fara echivoc mostenirea primita de la
Kierkegaard.7
Atitudinea fata de Scriptura a neo-ortodoxiei este un intreg univers de sine statator al
filozofiei existentialiste: Biblia nu reprezinta in mod obiectiv, Cuvantul lui Dumnezeu, ci
ea devine Cuvantul lui Dumnezeu, in timp ce-mi vorbeste mie. In neo-ortodoxie, se
impune aceleasi subiectivism asupra doctrinelor Crestinismului istoric. Se folosesc
termeni familiari, dar redefiniti sau afirmati intr-un mod intetionat vag, pentru a nu
transmite un sens obiectiv al lor ci unul simbolic subiectiv. La urma urmei, orice "adevar"
pe care l-ar comunica niste termeni teologici, acesta este unic pentru omul care are
credinta. Ceea ce Biblia spune, sau semnifica, devine neimportant. Ce inseamna pentru
mine si ce-mi spune mie, conteaza. Toate acestea reprezinta ecoul inconfundabil al
conceptului lui Kierkegaard de, "adevar care este (adevarat) valabil pentru mine".

Astfel desi, teologii neo-ortodocsi par sa afirme crezuri traditionale, conceptiile lor
religioase difera radical de intelegerea istorica a credintei crestine. Negand obiectivitatea
adevarului, acestia transfera teologia pe taramul relativismului subiectiv. Neo-ortodoxia
este teologia perfect potrivita pentru epoca in care traim. Tocmai de aceea, este atat de
ucigatoare.
Lucrarea lui Francis Schaeffer din 1968, The God Who Is There, include o sensibila
analiza a influentei lui Kierkegaard asupra gandirii moderne si teologiei moderne8.
Schaeffer a numit frontiera dintre rationalism si irationalism, "linia disperarii". Prin
secolul al XIX-lea el a observat cum existentialismul ducea gandirea seculara dincolo de
linia disperarii. Neo-ortodoxia religioasa n-a fost decat "intarziatul" raspuns al teologilor
care se urcau in caruta existentialismului, urmand arta seculara, muzica si cultura lumii:
"Neo-ortodoxia nu a adus nici un raspuns nou. Ceea ce filozofia existentialista deja
spusese in limbajul secular, era acum afirmat in termeni teologici... (odata cu aparitia
neo-ortodoxiei) si teologia cadea si ea sub linia disperarii"9.
Schaeffer a continuat sa analizeze cum in cele din urma neo-ortodoxia face loc
misticismului extrem:
"Karl Barth a deschis usa pentru saltul existentialist in teologie...El a fost urmat de multi
altii, ca Reinhold, Niebuhr, Paul Tillich, Episcopul John Robinson, Alan Richardson si de
toti ceilalti noi teologi. S-ar putea ca ei sa difere in detalii, dar impasul lor a ramas acelasi
- impasul omului modern care a renuntat (la ratiune). In ce-i priveste pe teologi...noul lor
sistem nu este deschis verificarii; el trebuie pur si simplu crezut"10.
Asa cum specifica Schaeffer, un asemenea sistem este lipsit de integritate. Cei ce-l adopta
nu pot trai fara sa sufere repercursiunile propriei lor lipse de logica. "In realitate, omul nu
poate respinge complet ratiunea, oricat de mult l-ar indemna sistemul sau s-o faca, ci doar
daca sufera vreo forma de dezechilibru mintal". In acest fel oamenii sunt fortati sa
coboare la un nivel si mai inferior de disperare: "un nivel de misticism care nu contine
nimic"11.
[urmatoarea pagina]
<--Apologetica

LUCRURILE PE CARE LE AU IN
COMUN
Confuzia religioasa care domneste in zilele noastre este mai mare ca oricand! O
explicatie o constituie inmultirea falsurilor spirituale la o rata alarmanta. Unul din
semnele vremurilor este aceasta proliferare de culte, secte, de miscari religioase false si
de profeti falsi (Mat.24), dar care totusi, cu nici un chip, nu poate fi confundata cu

fenomenul diversitatii religioase si varietatii de miscari care exista in lume. Tot mai mult
oamenii se intreaba, "Cum pot sa deosebesc falsul de original ?", "Cine sunt adevaratii
crestini?", "Care biserica este buna?"
Aceasta confuzie poate fi dispersata de indata ce se efectueaza o observare constanta a
practicilor, doctrinelor si atitudinilor. Insa, confuzia poate disparea total de indata ce
aplicam testul Scripturii in analizarea doctrinelor si afirmatiilor acestor grupuri, deoarece
Scriptura este insuflata de Dumnezeu si ea este criteriul final in chestiuni de credinta. Ea
il prezinta pe adevaratul Mesia in termeni care nu pot fi confundati sau gresit interpretati.
De aceea in urma unor astfel de analize, pentru care le suntem datori unor apologeti de
seama ai Bisericii, s-au descoperit caracteristici care se intalnesc la fiecare grup. Nu toate
grupurile sunt caracterizate de aceste trasaturi comune, dar au unele care se gasesc si la
celelalte. Folosindu-le veti putea sa determinati daca emisarii unui grup sau ai altuia fac
parte din acest fenomen al sfarsitului la care am facut referire. Datorita parametrilor
descrisi in Biblie, ai unui adevarat grup de crestini, nu mai trebuie sa va lasati amagiti de
oricine, a venit sau vine, in numele lui Hristos!
EXPLOATAREA FINANCIARA. In loc de a apela la harul lui Dumnezeu ca mijloc de
colectare de fonduri, cultele pretind membrilor lor sa "dea" un anumit procent, sau sa
"daruiasca" din bunurile lor personale. Tot la fel de mult timp se dedica banilor cat
lucrarii spirituale ! In cazurile mai bizare insa, membriilor (sau chiar posibililor membrii),
li se cere sa-si incredinteze toate averile organizatiei. Membrii devin sclavii organizatiei
si depind de ea pentru orice.
INVATATURI BIBLICE INCOMPLETE, INCONSECVENTE. De regula, se
concentreaza doar asupra unor adevaruri biblice in loc de a studia intreg sfatul (Cuvantul)
lui Dumnezeu (din pacate, aceasta trasatura se observa si la biserici crestine
respectabile!). Adeseori, acorda mai multa atentie invataturilor liderilor sau fondatorilor
propriei organizatii, decat Scripturilor. Invatatura lor este uneori un colaj de texte biblice
care nu au nici o legatura imediata. Deductiilor le sunt aplicate ideile preconcepute ale
miscarii. Pe calapodul doctrinelor specifice acestea sunt fortate sa se potriveasca ! Chiar
daca nu ies in fata cu multe din aceste doctrine cultice, urmariti-le tehnica de studiere a
Bibliei si veti observa folosirea unor texte a caror concluzie directa si evidenta, o evita.
MINIMALIZAREA, DEFORMAREA SAU NEGAREA DUMNEZEIRII
DOMNULUI ISUS HRISTOS. In ciuda afirmatiilor clare ale Scripturii, aceste grupuri
insista sa demonstreze ca Isus nu este Dumnezeu. Folosesc trucuri necinstite, cum ar fi
introducerea de cuvinte, neaflate in original, in textul biblic (vezi, Martorii lui Iehova)
sau deductii nefondate si nesprijite de intreaga marturie a Scripturii pentru a ocoli
invatatura categorica a Bibliei asupra acestui subiect.
MISTERIOASE DESCOPERIRI (REVELATII) CUNOSCUTE DOAR LOR.
Invataturile grupului nu se pot intelege fara ajutorul lor. Pana ce nu sunt cunoscute
regulile lor speciale, pe care doar ei le cunosc, nu se poate afla adevarul ! Astfel, omul
devine un sclav doctrinar al sistemului si orice investigatie a invataturilor este dispretuita
sau chiar pedepsita cu excomunicarea.

DENUNTAREA TUTUROR CELORLALTE ORGANIZATII RELIGIOASE.

Miscarile religioase false se prezinta drept detinatoarele exclusive ale adevarului. Refuza
sa accepte ca o alta organizatie religioasa poate sa cunoasca (detina) adevarul.
FLEXIBILITATEA DOCTRINELOR. Uneori se fac schimbari majore ale
invataturilor, datorita unor situatii specifice. Incearca cu disperare sa ascunda aceste
schimbari doctrinare de orice investigatie istorica. Multe din aceste organizatii dobandesc
un avantaj zdrobitor activand in tari unde trecutul lor este complet necunoscut.
Exploateaza ignoranta fata de ei a cetatenilor unor tari unde informatiile cu privire la
trecutul lor rusinos, nu ajung sau nu exista deloc.
CONDUCERI AUTORITARE. Conducatorii sau fondatorii acestor miscari pretind (in
mod direct sau indirect) inchipuite calitati mesianice ca temei al autoritatii lor. Tind sa
pretinda supunere absoluta. Liderul cultului este plasat pe piedestalul divinitatii. Odata
ajunsi sub influenta cultului putini membrii mai indraznesc sa o puna la indoiala.
Uneori persoanele care-si aroga astfel de pozitie sunt inlocuite de organizatii, sau de
conducerile lor (vezi, "corpul de guvernare" - Martorii lui Iehova), a caror autoritate si
calauzire divina in decizii, de asemenea, nu poate fi chestionata.
INCREDERE IN ALTE TEXTE SACRE DECAT SCRIPTURA. Alte carti castiga
intaietate fata de Scriptura si o interpreteaza. Biblia este eclipsata de "revelatiile" mai noi,
care de obicei, provin de la liderii sau fondatorii grupului.
MANTUIREA PRIN FAPTE. S-ar putea sa sustina mantuirea prin har si prin credinta,
dar sa pretinda fapte omenesti, pentru a adauga la jertfa primita de Dumnezeu a
Domnului Isus. Aceasta conceptie reprezinta ilustrarea esentiala a falsului Crestinism.
Reprezinta pervertirea harului minunat al lui Dumnezeu si darul fara plata al mantuirii
prin moartea si invierea lui Isus.
CE ESTE UN CULT? Definitie: Un cult este un grup de oameni ce depind (stransi in
jurul interpretarii specifice a Scripturii) de interpretarea neconforma (de catre un om,
lider proeminent, sau o organizatie autoritara) principiului literar, istoric si lingvistic, a
Bibliei, de catre un om sau o organizatie religioasa, care pretinde sa se armonizeze cu
Crestinismul biblic, dar negand doctrinele fundamentale ale Trinitatii, Dumnezeirii lui
Isus Hristos, Personalitatii Duhului Sfant, jertfei de ispasire a lui Isus, mantuirii
prin har si prin credinta, invierii trupesti a lui Isus si autoritatii finale a Scripturii.
TERMENUL "CULT" ARE IN PREZENT APROXIMATIV TREI UTILIZARI:
1) Desemneaza un alt mod de inchinare; cuvantul deriva din latinescul "cultus", care
inseamna mod de inchinare, ritual, liturghie, venerare. De exemplu, "cultul" (modul de
inchinare) crestin ortodox al Bisericii Ortodoxe Romane este diferit de "cultul" (modul de
inchinare) al Crestinilor dupa Evanghelie sau,
2) cuvantul este un termen peiorativ, depreciativ pentru o miscare religioasa care nu face
parte din ceea ce se crede a fi "biserica de stat" si "singura pastratoare" a traditiei crestine.
Aceasta utilizare este o confuzie a termenului si o utilizare rautacioasa inspirata de
interese partizane si de nerecunoasterea Scripturilor ca unic etalon de credinta. Este o

utilizare la care recurg unii ziaristi, politicieni, oameni religiosi, sociologi, etc. Confuzia
este inevitabila la aceia care nu au nici o pozitie religioasa. Sau,
3) termenul indica o miscare devianta de la crestinismul biblic, negand doctrinele
fundamentale ale acestuia. Aceasta utilizare este determinata de criterii teologice si
acestea sunt cele ce trebuie sa determine categorisirea.
CARE ESTE ORIGINEA CULTELOR? DE UNDE AU APARUT? Citind pasajele
urmatoare veti avea o descoperire socanta! 1Ioan 2:18, 19; 2Petru 2:1-2; 1Tim.4:1. Din
mijlocul nostru! Cultele sunt "politele neplatite ale Bisericii!". Cauze: analfabetismul
biblic, indiferenta fata de doctrina, lipsa de discernamant doctrinar, etc.
CARE ESTE SECRETUL SUCCESULUI LOR? "Multi ii urmeaza", ne spune Biblia.
1Ioan 4:5; 2Tim.4:3; 2Tim.4:4. SUNT ENERGIZATE DE 0 IMITATIE FALSA A
ORIGINALULUI ISUS, A HRISTOSULUI BIBLIC: 2Cor.11:3-4, 13-15; Gal.1:6-10.
"HRISTOSUL" CULTELOR ESTE : "UN ALT ISUS", ADUCATORUL "UNEI
ALTE EVANGHELII" SI DATATORUL "UNUI ALT DUH" !!
CUM SE DEMASCA SISTEMELE RELIGIOASE FALSE? CUM SE
DEPISTEAZA, DESCOPERA FALSURILE SPIRITUALE?
* APLICAND TESTUL SCRIPTURII. Care este acesta? 1Ioan 4:2,3; 2:22,23 sau
Efeseni 5:13
- Aceste doctrine trebuie privite din "lumina" invataturilor Bibliei, atunci sunt date la
iveala, demascate, descoperite. Scriptura reprezinta criteriul obiectiv al acestui test.
* PRIN COMPARATIE CU HRISTOSUL BIBLIC. Puneti aceeasi intrebare pe care a
pus-o Isus in Matei 16:13,14,15. Cine zic ....(puteti completa d-voastra, cu numele
celor ce spus ca vin in Numele lui Dumnezeu) ca este Isus? Sa intrebam cine zic acesti
"profeti", aceste organizatii cultice si biserici pseudo-crestine, ca este Hristosul. Daca
descrierea lor a Domnului Isus nu se potriveste cu cea a Bibliei atunci, ei nu-l predica pe
adevaratul Isus Hristos, ci un "altul", despre care Apost.Pavel ne-a avertizat: "Intr-adevar
daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Isus pe care noi nu l-am propovaduit, sau
daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit, sau o alta Evanghelie, pe
care n-ati primit-o, oh, cum il ingaduiti de bine !" (2 Cor.11:4). Asemenea credinciosilor
din Corint, si d-voastra trebuie sa fiti constienti ca exista un alt Isus, unul fals, care este
"Hristosul cultelor", o versiune falsificata a Hristosului descris in Biblie si care a umblat
pe acest pamant acum 2.000 de ani, care a murit pe cruce pentru pacatele noastre si care a
fost propovaduit de apostoli ca fiind Mantuitorul nostru. Daca treceti crezurile oricui, prin
filtrul Cuvantului lui Dumnezeu, veti fi la adapost de aceste versiuni falsificate ale
Mantuitorului!
Sunteti dispusi sa faceti pentru adevar ceea ce cultele fac pentru o minciuna?

Materialul a fost tradus si adaptat de catre, Teodor Macavei, dupa capitolul "Scheme of
Cultism" din cartea pastorului lui Grace Brethren Church din Long Beach, California,
Richard Mayhue, "Unmasking Satan", (Victor Books, P.O.Box 1852, Wheaton, Illinois,

60189). De asemenea, compilarea acestui material a fost posibila datorita bunavointei lui
CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE (P.O.Box 500, San Juan Capistrano, CA
92693, USA), o reputabila organizatie anti-cultica din Statele Unite.
CAPELA CRESTINA PETROSANI (se intalneste in Sala Mica a Casei de Cultura din Petrosani, sau in
Sala Mica a Clubului din Petrila, in fiecare Duminica de la orele 10 dimineata si 18 seara, in Petrosani si in
fiecare Miercuri de la ora 18, in Petrila. Oricine este binevenit ! Va stam la dispozitie pentru echiparea dvoastra cu argumente biblice pe care sa le aduceti in apararea Evangheliei si a doctrinelor Crestinismului
istoric de deformarile si atacurile la care sunt supuse in prezent. De asemenea, dorim sa va oferim materiale
care sa va dezvolte sau sa va sporeasca discernamantul in vederea protejarii sufletelor d-voastra de falsurile
spirituale. Acestea predomina in vremea in care traim si nici un om nu ar trebui sa-si puna in pericol
destinul sau etern. Luati seama cui va incredintati sufletele !)

<--Apologetica
RASPUNSURI BIBLICE LA CELE MAI INTALNITE INTREBARI ALE
CONTEMPORANILOR NOSTRI
[inapoi la index]
PASAJE CONSIDERATE DIFICILE SAU CONTRADICTORII POT AVEA
EXPLICATII FOARTE SIMPLE
daca sunt interpretate in intregul context al Bibliei
Exista pasaje care se afirma ca ar fi contradictii sau cel putin dificultati ale Bibliei, dar
care in urma reasezarii lor in context se dovedesc a fi fost doar aparente dificultati, in
realitate niste adevaruri mai profunde.
De exemplu, la o citire si interpretare superficiala a lui:
1) DUPA IOAN 10:34, TE INTREBI DACA, DUPA SPUSELE UNORA, A
AFIRMAT INTR-ADEVAR ISUS HRISTOS CA OMUL POATE DEVENI
DUMNEZEU?
PROBLEMA:
Isus, raspunzand unui grup de Iudei, a zis: "Nu este scris in Legea voastra: "Eu am zis:
Sunteti dumnezei?" Inseamna oare aceasta ca oamenii pot deveni Dumnezeu, asa cum
afirma mormonii sau miscarea "Cuvantul Credintei" (engleza - "The Word of Faith
Movement"), numeroasele religii panteiste (mai multi dumnezei) sau promotorii New
Age-ului?
REZOLVAREA:

Contextul acestui pasaj dezvaluie ca Hristos tocmai s-a pronuntat una cu Tatal spunand:
"Eu si Tatal una suntem" (Ioan 10:30). Iudeii vroiau sa-l omoare cu pietre fiindca ei au
crezut ca Hristos huleste din moment ce se considera El Insusi egal cu Dumnezeu (vezi,
versetele 31-33).
Isus a raspuns prin a cita din Psalmul 82:6, care spune: "Eu am zis: Sunteti dumnezei".
Acest Psalm se adreseaza judecatorilor randuiti in Israel si care judecau nedrept poporul.
Astfel titlul de "dumnezei" nu este atribuit oricui, ci doar acelor judecatori despre care
Isus a spus ca sunt, "cei la care (a venit, sau la care) le-a vorbit Cuvantul lui Dumnezeu"
(v.35). Isus demonstra ca daca Scripturile Vechiului Testament puteau sa confere un statut
divin unor judecatori in mod divin randuiti, atunci de ce li se parea lor incredibil ca El isi
spunea singur, Fiul lui Dumnezeu? Astfel, aici Isus isi apara de fapt, propria Sa
dumnezeire si nu afirma deificarea (adica, dumnezeirea) omului! El aducea un argument
in favoarea dumnezeirii Sale (deci, faptului ca numai El era Dumnezeu) si nu in favoarea
dumnezeirii omului!
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
2) A INVATAT / AFIRMAT PAVEL DOCTRINA SOMNULUI SUFLETULUI?
INTREBARE: In 1 Tesaloniceni 4:13 se spun urmatoarele: "Nu voim fratilor, sa fiti in
necunostinta despre cei ce au adormit, ...." Indica aceasta expresie ca sufletele oamenilor
sunt inconstiente dupa moarte si nu pot trai, fie, experienta iadului fie a cerului?
PROBLEMA: De mai multe ori Biblia se refera la cei morti ca fiind adormiti.
Inseamna lucrul acesta ca sufletul nu este constient, dupa moarte si pana la inviere?
REZOLVAREA:
Atat sufletele credinciosilor cat si ale necredinciosilor sunt constiente dupa moarte si
pana la inviere. Necredinciosii se afla intr-un chin constient (vezi, Luca 16:23; Marcu
9:48; Mat.25:41), iar credinciosii se afla intr-o mangaiere constienta. Termenul "adormit,
adormire/somn" se refera la trup, nu la suflet. Somnul sau adormirea este o figura de stil
proprie mortii trupului, devreme ce moartea este temporara pana la inviere cand trupul se
va "trezi" din ea.
Dovada scripturala ca sufletul (sau, duhul) omului este constient de la moarte si pana la
inviere este incontestabila si foarte clara, dupa cum ne-o demonstreaza urmatoarele
referinte:
1. Enoh a fost luat (mutat) pentru a fi impreuna cu Dumnezeu (Gen.5:24; Evrei 11:5).

2. David a vorbit de bucurie avuta in prezenta lui Dumnezeu dupa moarte (Ps.16:10-11).
3. Ilie a fost ridicat la cer, constient fiind (2 Imparati 2:1).
4. Ilie si Moise erau constienti pe Muntele Schimbarii la Fata (au vorbit cu Isus)
Mat.17:3), la multa vreme dupa ce au murit.
5. Isus a spus ca s-a dus la Tatal dupa ce-a murit (Luca 23:46).
6. Isus i-a fagaduit talharului rastignit alaturi care s-a pocait, ca va fi impreuna cu El in
rai in clipa in care murea (Luca 23:43).
7. Pavel a spus ca ar fi fost cu mult mai bine sa moara si sa fie impreuna cu Hristos
(Filipeni 1:23).
8. Pavel a afirmat ca atunci cand "parasim trupul acesta", suntem "acasa la Domnul" (2
Cor.5:8).
9. Autorul epistolei catre Evrei se refera la ceruri ca fiind locul unde "duhurile celor
neprihaniti" sunt facute desavarsite (Evrei 12:23).
10. "Sufletele" celor martirizati (ucisi din pricina marturiei lor despre Isus) in timpul
Necazului Cel Mare erau constiente in ceruri, cantandu-i si laudand pe Dumnezeu.
11. Si in sfarsit, Dumnezeu ii considera pe toti cei morti ca fiind vii. Desi Avraam, Isaac
si Iacov au murit de mult Dumnezeul lor se numeste Dumnezeul celor vii (Luca 20:3738; Mat.22:32-33; Marcu 12:26-27!).
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
3) GENEZA 1:1 - CUM POATE UNIVERSUL SA AIBA UN "INCEPUT" CAND
STIINTA MODERNA AFIRMA CA ENERGIA ESTE ETERNA?
PROBLEMA:
In conformitate cu Prima Lege a Termodinamicii, "energia nu poate fi creata si nici
distrusa". Daca este asa, atunci universul trebuie sa fie etern fiindca este facut din energie
indestructibila. Totusi Biblia arata ca Universul a avut un "inceput" si ca nu a existat
inainte ca Dumnezeu sa-l fi "creat" (Gen.1:1). Nu este aceasta o contradictie dintre Biblie
si stiinta?

REZOLVAREA:
Exista intr-adevar un conflict de opinii aici, dar nu o contradictie reala, bazata pe
fapte/dovezi. Dovada reala ne arata ca universul nu este etern si ca a avut un inceput asa
cum spune Biblia. Se pot face aici cateva observatii relevante.
Intai de toate, Prima Lege a Termodinamicii este adesea exagerata, afirmandu-se ca
energia "nu poate fi creata". Totusi stiinta este bazata/intemeiata pe observatie iar
afirmatii de felul "poate" sau "nu poate" nu se bazeaza pe observare ci sunt
pronuntari/declaratii dogmatice. Prima Lege ar trebui afirmata dupa cum urmeaza: "(Atat
cat noi putem observa) cantitatea de energie prezenta in univers ramane constanta".
Adica, dupa cate stim, cantitatea actuala de energie din univers nu scade si nu creste.
Afirmata in felul acesta Prima Lege a Termodinamicii nu face nici un fel de declaratii
privitoare la sursa ei, sau de cand exista (in univers). Astfel, nu contrazice afirmatia din
Geneza ca Dumnezeu a creat universul.
In al doilea rand, o alta foarte bine-cunoscuta lege stiintifica este A Doua Lege a
Termodinamicii. Ea afirma ca, "cantitatea de energie utilizabila (utila) (folosita) in
univers, scade". Conform acestei legi, universul se descompune, se distruge. Energia lui
se transforma in caldura nefolositoare. Daca este asa, atunci universul nu este etern, din
moment ce energia utila i s-ar fi epuizat de mult. Sau, spunand-o altfel, daca universul se
descompune/desface, atunci este distrus, el isi incheie existenta. Daca ar fi avut o
cantitate infinita de energie nu s-ar deteriora.
De aceea, universul a avut un inceput, asa cum ne spune Geneza 1:1!!
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
4) EXODUL 20:8-11; DE CE CRESTINII SE INCHINA DUMINICA CAND
LEGEA A SFINTIT (SI ALES) SAMBATA CA FIIND ZIUA DE INCHINARE?
PROBLEMA:
Aceasta porunca din Lege afirma ca a saptea zi a saptamanii, Sambata este ziua pe care
Domnul a ales-o ca fiind o zi de odihna si de inchinare. Cu toate acestea in Noul
Testament Biserica Crestina a inceput sa se inchine si sa se odihneasca in prima zi a
saptamanii, adica Duminica. Nu inseamna aceasta ca crestinii incalca porunca Sabatului
inchinandu-se in prima zi a saptamanii in loc de ziua a saptea?
REZOLVAREA:

Intai de toate, baza poruncii de a tine Sabatul, asa cum este afirmata in Exodul 20:11, este
ca in ziua a saptea Dumnezeu s-a odihnit dupa sase zile de lucru, si ziua a saptea a
binecuvantat-o si sfintit-o. Ziua de Sabat a fost instituita ca fiind o zi de odihna si de
inchinare. Poporul lui Dumnezeu trebuia sa urmeze exemplul lui Dumnezeu in modul
Sau de lucru si de odihna. Cu toate acestea, asa cum Isus a spus, corectand/mustrand
conceptia deformata a Fariseilor, "Sabatul a fost facut pentru om, iar nu omul pentru
Sabat" (Marcu 2:27). Isus spunand prin aceasta ca Sabatul nu a fost facut (instituit)
pentru a-i inrobi si a-i asupri pe oameni, ci pentru a le fi de folos. Spiritul respectarii
Sabatului este pastrat si continuat de catre respectarea Noului Testament a odihnei si a
inchinarii din prima zi a saptamanii.
In al doilea rand, trebuie amintit ca in conformitate cu Coloseni 2:17, Sabatul a fost
"umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos". Respectarea Sabatului a fost
asociata in Deuterenomul 5:15 cu rascumpararea, unde Moise a spus: "Adu-ti aminte ca
si tu ai fost rob in tara Egiptului si Domnul, Dumnezeul tau, te-a scos din ea cu mana
tare si cu brat intins: de aceea ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau sa tii ziua de odihna
(adica, Sabatul)". Sabatul a fost o umbra a mantuirii/izbavirii/rascumpararii care va fi
oferite in Hristos. El a simbolizat odihna din lucrarile noastre si intrarea in odihna lui
Dumnezeu, oferita de lucrarea Sa incheiata pe cruce.
In cele din urma, desi principiile morale exprimate in porunci sunt reafirmate in Noul
Testament, porunca de a pune deoparte (de a sfinti) ziua de Sambata ca fiind o zi de
odihna si de inchinare este singura porunca care nu s-a repetat! Pentru aceasta exista niste
motive foarte bune. Credinciosii Noului Testament nu sunt sub Legea Vechiului
Testament (vezi, Rom.6:14; Gal.3:24-25). Prin invierea Sa in prima zi a saptamanii
(Mat.28:1), aratarile Sale repetate in Duminicile care au urmat (Ioan 20:26) si prin
coborarea Duhului Sfant, Duminica (Fapte 2:1), Bisericii crestine primare i-a fost oferit
modelul inchinarii din ziua de Duminica. Primii crestini au facut lucrul acesta cu
regularitate dupa cum vedem in Fapte 20:7, 1 Cor.16:2. Inchinarea in ziua de Duminica a
fost sfintita si de Domnul care i s-a aratat/descoperit lui Ioan de "Ziua Domnului", in
aceea ultima mare viziune a cartii Apocalipsei, cap.1, vers.10. Acestea sunt motivele
pentru care crestinii se inchina Duminica in loc de Sabatul evreiesc.
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
5) 1 TIMOTEI 5:23 - RECOMANDA PAVEL CRESTINILOR SA BEA VIN?
PROBLEMA:
Biblia avertizeaza in repetate randuri impotriva abuzului bauturilor tari si betiei
(Prov.20:1; 31:4-5; Isa.24:9; 1 Cor.6:9-10; Efes.5:18). Totusi in acest loc Pavel ii spune

lui Timotei, "sa nu mai bei numai apa, ci sa iei si cate putin vin din pricina stomacului
tau si din pricina deselor tale imbolnaviri". Nu incurajeaza aceasta bautul vinului?
REZOLVAREA:
Odata ce s-a inteles intregul context nu exista aici nici un temei pentru ca cei ce sunt
crestini sa participe la bautul vinului (sau a altor bauturi alcoolice) impreuna cu alti
oameni. Intai, Pavel spune "putin", nu mult. In alta parte, Pavel ii indeamna pe liderii
crestini sa nu "fie betivi" si "nu bautori de mult vin" (1 Tim.3:3,8).
In al doilea rand, din cauza deselor sale imbolnaviri i-a spus acestea lui Timotei si nu de
placere! Cu alte cuvinte, i-a fost recomandat in scopuri medicinale, tamaduitoare, nu in
scopuri sociale.
In al treilea rand, Biblia vorbeste des despre relele bautului de vin. Ea pronunta
nenorociri/amenintari acelora care beau mult (Isaia 5:11; Amos 6:6; Mica 2:11). Ii
avertizeaza pe toti oamenii ca alcoolul mult va aduce rusine si judecata (Amos 6:6-7).
In final, vinul care se folosea in vremurile biblice era amestecat cu trei parti de apa la o
parte de vin, diluandu-l astfel si reducandu-l la o foarte inofensiva cantitate de alcool.
Cand acest vin era luat intr-o cantitate mica impreuna cu mancarea de la o masa, exista o
foarte mica sansa ca intr-o societate ne-alcoolica ca acesta sa fie daunator fata de cel ce la baut sau cei din jurul sau. Lucrul acesta nu mai este valabil astazi, din moment ce vinul,
berea si whiskey-ul baut este considerat dupa standarde biblice ca fiind "bauturi tari".
Faptul acesta devine si mai problematic intr-o tara unde un om din zece se transforma
intr-un "bautor problema", sau altfel spus, intr-un alcoolic din momentul in care se apuca
de baut (n.tr. - aici este vorba evident de Statele Unite, dar daca s-ar face si la noi un
sondaj, oare care ar fi proportia?). In acest context este mai bine sa urmezi sfatul lui Pavel
din Romani 14:21, unde a spus ca "bine este sa nu mananci carne, sa nu bei vin si sa te
feresti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tau un prilej de cadere, de pacatuire
sau de slabire".
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
6) EXISTA UN PURGATORIU? MAI AU SANSE DE MANTUIRE (DE INTRARE
IN CERURI), CEI MORTI?
INTREBARE: In 1 Corinteni 3:13-15 se spune ca, "...lucrarea fiecaruia va fi data pe
fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi
cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramane in
picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cat

despre el, va fi mantuit, dar ca prin foc". Romano-catolicii si uneori ortodocsii apeleaza
la acest pasaj pentru a-si argumenta doctrina pedepsei temporare a acelora care nu sunt
indeajuns de buni pentru a merge direct in Cer. Ei indica faptul ca in acest pasaj se
vorbeste despre aceia care "isi vor pierde rasplata" cand faptele lor vor fi "arse", dar care
sunt in cele din urma "mantuiti". Ne invata Biblia prin acest pasaj ca exista un "iad
temporar" (un "purgatoriu" - dupa terminologia catolica) unde oamenii platesc pentru
pacatele lor inainte de a fi admisi in Cer? Este acesta argumentul biblic al doctrinei
catolice a purgatoriului?
RASPUNS: Biblia nu sustine niciunde doctrina purgatoriului. Aceasta doctrina este
opusa multor dovezi ale Scripturii. Odata, iadul (sau, gheena) este un loc permanent, nu
temporar, unde se afla un "foc vesnic", conform lui Matei 25:41. Inseamna, conform lui
1 Tesaloniceni 1:9 "o pierzare vesnica de la fata Domnului" sau intr-o traducere mai
actuala, "o distrugere vesnica din prezenta Domnului". O despartire pe vesnicie si
definitiva de Dumnezeu. Isus a afirmat in Marcu 9:45,48 ca, acesta este un loc unde
"focul nu se stinge" niciodata si unde trupul "nu moare"!
In al doilea rand, odata ce cineva ajunge in iad, acesta nu mai poate iesi de acolo
niciodata. Isus a spus in Luca 16:26, ca exista "o prapastie mare, asa ca cei ce ar vrea
sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata"! Faptul acesta ramane
neschimbat chiar daca acesta regreta ca se afla acolo, dupa cum il vedem pe bogat
regretand amarnic, dar cu regrete prea tarzii, ca a ajuns acolo (vezi, textul din Luca
16:23,28)!!
In al treilea rand, doctrina purgatoriului inseamna o insulta adusa suficientei (si eficientei)
mortii lui Isus Hristos, pe cruce. Cand Isus a murit pentru pacatele noastre (1Cor.15:3), El
a declarat ca "s-a ispravit!", "s-a terminat!" (vezi, Ioan 19:30). Inainte de cruce, El s-a
rugat Tatalui spunand: "Eu...am sfarsit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17:4).
Dupa aceea, in cartea Evrei ni se spune ca, "El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura
jerfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (Evrei 10:12),
"Caci printr-o singura jertfa El (Isus) a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce
sunt sfintiti" (Evrei 10:14).
In al patrulea rand, singurul purgatoriu (sau, mai bine zis, "purificatoriu" - n.tr.) prin care
a trecut vreodata cineva a fost acela trait de catre Hristos pe cruce atunci cand El ne-a
curatit sau adaptand termenul, a purgat, a purificat, pacatele noastre! Evrei 1:3 ne spune
ca El, "a facut curatirea (purificarea) pacatelor, si a sezut la dreapta Maririi in locurile
prea inalte".
In al cincelea rand(!), doctrina purgatoriului este bazata pe cartea apocrifa 2 Macabei, mai
exact pe textul din cap.12, vers.46, unde se spune ca "sfant si cucernic gand a fost, ca a
adus jertfa de curatie (purificare) pentru cei morti, ca sa slobozeasca de pacat"(!). Dar
aceasta carte din cel de-al doilea secol inainte de Hristos nu pretinde in vreun loc sa fie
inspirata, cum de altfel nu o face nici o carte apocrifa. Ba chiar, prima carte a Macabeilor
neaga ca ar fi inspirata. Aceste carti apocrife nu au fost niciodata acceptate de Iudaism ca
fiind inspirate de Dumnezeu. Nici nu-l vedem pe Isus sau pe vreunul dintre cei ce au scris

Noul Testament citandu-le ca fiind inspirate. Chiar parintele Ieronim, traducatorul

Romano-catolic al celebrei versiuni a Bibliei latine Vulgate a respins 2 Macabei alaturi de
alte carti apocrife. Pe deasupra, cartea 2 Macabei nu a fost adaugata oficial Bibliei de
catre Biserica Romano-Catolica decat din anul 1546, adica la vreo 29 de ani dupa ce
Luther a tradus Biblia in germana initiand reforma in care a luat o puternica pozitie
impotriva purgatoriului si rugaciunii pentru morti.
In cele din urma, chiar si atunci cand cartea 2 Macabei a fost adaugata Bibliei de Roma,
(impreuna cu alte carti apocrife) ea contrazicea o alta carte apocrifa care se opune
categoric rugaciunilor pentru morti. Cartea 2 Ezdra (numita de romano-catolici, 4 Ezdra,
neinclusa de ortodocsi - n.tr.), vorbind despre ziua mortii, spune ca "nimeni sa nu se
roage pentru un altul in aceea zi" (vezi, 2 Ezdra 7:105, Versiunea Catolica Douay). A
respinge aceasta carte dar a accepta pe cea a Macabeilor demonstreaza arbitrariul
deciziei de a alege carti care sa sprijine invataturi ce nu se gasesc in Biblie!
Astfel, in 1Cor.3:13-15, Pavel nu vorbeste de un purgatoriu, ci de "scaunul de judecata
al lui Hristos" inaintea caruia trebuie sa vina toti credinciosii pentru a-si primi rasplatile
pentru faptele "pe care le-au facut cand traiau in trup" (vezi, 2Cor.5:10). Lucrarea
fiecaruia va fi descoperita de foc. Daca lucrarea cuiva sta in picioare, acesta va primi o
rasplata, conform lui 1Cor.3:13-14. Iar daca lucrarea cuiva va fi arsa, acesta isi va pierde
rasplata, dar el va fi mantuit, insa ca prin foc. Din moment ce mantuirea de la iad este
prin har si nu prin fapte (dupa cum o multime de pasaje biblice ne-o dovedeste: Rom.4:5;
Efes.2:8-9; Tit 3:5-7, etc.), este clar ca acest pasaj se refera la "lucrarea" si la "rasplata"
credinciosului in slujirea lui Hristos si nu la vreun inchipuit purgatoriu unde ei si nu
Hristos, sufera pentru pacatele lor!!
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
7) SI-A IESIT ISUS DIN FIRE? A PACATUIT?
INTREBARE: In Matei 21:18-20, il vedem pe Isus infometat blestemand un
smochin la care El nu a gasit rod sa manance. Nu este aceasta o dovada ca Hristos
si-a pierdut cumpatul si si-a iesit din fire?
RASPUNS: La prima vedere si la o citire superficiala a pasajului aceasta pare sa fie o
iesire temperamentala. Dar sa recitim pasajul: "Dimineata pe cand se intorcea in cetate, ia fost foame. A vazut un smochin langa drum, si s-a apropiate de el; dar n-a gasit deloc
frunze si i-a zis: De acum incolo in veac sa nu mai dea rod din tine! Si indata smochinul
s-a uscat". Doar la o citire a pasajului vedem ca nu poate fi vorba de o "iesire din fire" a
Domnului Isus. Nu este furios si nu-i arunca vorbe necugetate arbustului. Mai degraba
sesizam ca ceea ce spune are o anumita semnificatie pentru ucenici: "Ucenicii cand au

vazut acest lucru s-au mirat si au zis: "Cum de s-a uscat smochinul acesta intr-o clipa?"
(v.20). Atunci Isus le ofera o lectie despre credinta in care le spune ca daca ar avea
credinta ar face nu numai ce s-a facut smochinului acela, dar ii vor putea zice muntelui:
"Ridica-te de aici si arunca-te in mare" si se va face. Si mai completeaza invatatura
despre credinta spunand: "Tot ce veti cere cu credinta, prin rugaciune, veti primi" (v.22).
Aceasta este semnificatia imediata a incidentului. Cu toate acestea trebuie sa observam ca
in acea vreme a anului, pe la mijlocul lui Aprilie, era prea devreme ca Isus sa se astepte
sa gaseasca niste smochine crescute si coapte. Problema a fost ca nu a gasit nici micile
roade numite taqsh, care se faceau mai devreme si care erau comestibile. Acest smochin
nu avea nimic, "decat frunze", un indiciu sigur ca era bolnav si ca nu va mai face
smochine in acel an. Atunci Isus a spus: "De acum incolo in veac sa nu mai dea rod din
tine!" Nu vedem nici urma de furie, sau de iesire din fire cu care sa atace copacul. A facut
o afirmatie simpla si copacul s-a uscat. Ce este gresit in asta? Credeti ca un om care
foloseste o drujba pentru a reteza un pom sau foloseste un harlet pentru a dezradacina
niste buruieni face un lucru moralmente, rau? Intrebarea care trebuie pusa este daca am
mai auzit de cineva care doar cu un cuvant poate sa faca un tufis sa se usuce? Daca as
crede ca buruienile din gradina mea reactioneaza asa la niste cuvinte, le-as spune cateva!
De aceea, intamplarea de fata ne demonstreaza ca Isus este mai mult decat un om. El este
Dumnezeu. Iar ceea ce i-a facut smochinului, nu este pacat.
Semnificatia intamplarii este totusi ceea ce conteaza. Biblia foloseste de multe ori
smochinul ca si simbol al poporului Israel. Dumnezeu a dorit ca Israelul sa fie rodnic
spiritual, dar pe vremea lui Isus sistemul religios al natiunii era sterp, ne-avand "decat
frunze". Era plin de ritualuri exterioare si de fatarnicie, dar neroditor in privinta evlaviei
si spiritualitatii. "Blestemand" (observati ca este un subtitlu al pasajului si nu face parte
din textul biblic!!) smochinul, Isus prevestea caderea Israelului si apropierea vremii cand,
in cuvintele Lui, "Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si data unui neam, care va
aduce roadele cuvenite" (Mat.21:43). Blestemarea smochinului semnifica sterilitatea
spirituala a Israelului si lepadarea lui din centrul planului de mantuire al lui Dumnezeu.
Asta este exact ceea ce s-a intamplat la trecerea de la vechiul Legamant al Vechiului
Testament la Noul Legamant si intemeierea Bisericii. Inainte de a incheia comentariul
asupra acestui incident, merita observat ca, este singura data cand Isus a savarsit ceva ce
aducea a judecata si ca in mila Sa fata de oameni, a ales sa o aplice unui obiect
neinsufletit (smochinului). Fapta Lui a fost fara indoiala miraculoasa, dar sub nici o
forma nu poate fi calificata drept rautacioasa!
(adaptare dupa: "Will the real Jesus, please stand up?", de John Blanchard, pag.74-75,
Evangelical Press)
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]

8) POATE FI ACUZAT CRESTINISMUL DE EXCLUSIVISM FIINDCA SUSTINE

CA MANTUIREA ESTE DOAR PRIN ISUS?
INTREBARE:
In cartea Faptele Apostolilor, cap.4, vers.12, Petru declara ca, "in nimeni altul nu este
mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim
mantuiti". El spune ca doar prin Isus, oamenii pot fi mantuiti. Nu este acesta exclusivism
si obtuzitate? Ce se va intampla cu paganii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca
budistii, hindusii, etc? Ii va trimite Dumnezeu in iad fiindca cred intr-un alt nume?
RASPUNS:
Pentru un raspuns adecvat la aceste intrebari sunt necesare niste observatii.
Intai de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevarului. Multi oameni au gresit si
inca pot gresi, din sinceritate. Biblia confirma aceasta observatie adevarata spunand in
Proverbe 14:12 ca, "multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la
moarte".
In al doilea rand, adevarul este, prin insasi natura lui, exclusivist. Adevarul ca "doi plus
trei, fac cinci" este foarte exclusivist. Nu ingaduie o alta concluzie, nu da un alt rezultat.
Acelasi lucru ramane adevarat in sistemul de valori sociale. Afirmatii ca, "rasismul este
gresit" sau "oamenii nu ar trebui sa fie cruzi", sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu
tolereaza alte alternative.
In al treilea rand, toate afirmatiile adevarate sunt exclusiviste. De exemplu, daca
umanismul este adevarat, atunci oponentii lui gresesc. Daca ateismul este adevarat, atunci
toti cei ce cred in Dumnezeu gresesc. Fiecare afirmatie adevarata o exclude pe opusul ei.
Ca prin urmare, daca Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai exista o alta.
Aceasta afirmatie nu este mai exclusivista decat alte afirmatii adevarate. Intrebarea care
ar trebui sa se puna este daca afirmatia e adevarata!
Argumentul de necontestat al veridicitatii acestei afirmatii, deci ca Isus ar fi singura cale
de mantuire este invierea Lui din morti. Acest eveniment este cel ce autentifica toate
celelalte afirmatii facute de el, adeverindu-le. Dupa aceea, Noul Testament subliniaza in
repetate randuri ca Isus este singura cale de mantuire.
Isus a spus, "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine"
(Ioan 14:6). De asemenea, in Ioan 10:9, Isus a afirmat ca El este Usa, dupa ce in versetul
1 a insistat ca, "cine nu intra pe usa...este un hot si un talhar". Apostolul Pavel a adaugat
in 1Timotei 2:5 ca, "este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu
si oameni: Omul Isus Hristos".
Pe langa marturia documentara a Noului Testament care adevereste pretentia de
exclusivitate a caii de mantuire numai prin Isus, avem si marturia istorica a invierii Lui.

Acestea sunt probe mai mult decat suficiente pentru a valida o astfel de afirmatie si a
inspira incredere.
[inapoi la index]

<--Apologetica
[inapoi la index]
9) POATE DIAVOLUL SAVARSI MIRACOLE?
INTREBARE:
Apocalipsa 16:14 ne vorbeste despre "duhuri de draci/demoni care fac semne
nemaipomenite". Afirma oare Biblia prin aceasta ca demonii pot savarsi miracole si
minuni?
PROBLEMA:
Uneori Biblia foloseste aceleasi cuvinte (somn, minuni, puteri, etc.) pentru a descrie
miracole ale lui Dumnezeu (vezi, Apocalipsa 16:14 si 2Tes.2:9). Cu toate acestea, un
miracol este un act supranatural al lui Dumnezeu si doar Dumnezeu poate savarsi
asemenea acte. Diavolul si demonii lui sunt fiinte create posedand astfel doar o putere
limitata.
REZOLVAREA:
Desi Satana poseda mari puteri spirituale, exista o diferenta uriasa intre puterea
diavolului si puterea lui Dumnezeu. In primul rand, Dumnezeu este infinit in putere
(adica, omnipotent) pe cand diavolul (si demonii lui) sunt doar finiti si limitati.
In al doilea rand, doar Dumnezeu poate crea viata (Gen.1:1, 21; Deut.32:39) dar diavolul
nu poate (compara cu Exod.8:19). Doar Dumnezeu poate invia pe cei morti
(Ioan10:18;Apoc.1:18), iar diavolul nu poate sa o faca, desi se spune ca el a dat suflare (a
animat) imaginii (icoanei) idolatre a Antihristului (vezi, Apoc.13:15). Diavolul are o mare
putere de a-i amagi/insela pe oameni (Apoc.12:9), de a-i poseda/stapani pe acestia (Fapte
16:16). El este un maestru magician, un inselator si un super savant. Avand o vasta
cunoastere a lui Dumnezeu, a omului si a universului, el este capabil sa savarseasca
"semne (minuni) mincinoase" (deci, false miracole), asa cum 2Tes.2:9 si Apoc.13:13,14,
le numeste. Insa miracolele adevarate pot fi savarsite numai de Dumnezeu.
Diavolul poate savarsi lucruri iesite din comun sau poate face anormalul, dar nu si
supranaturalul. Doar Dumnezeu poate controla legile naturii, pe care El le-a randuit, desi
intr-o imprejurare El i-a ingaduit Satanei sa distruga familia lui Iov cu un vant puternic

(vezi, Iov 1:19). Pe deasupra, intreaga putere pe care o are diavolul ii este data de catre
Dumnezeu si este limitata cu grija si supravegheata (comparati cu Iov 1:10-12). Hristos la infrant pe diavol si a triumfat asupra lui si a ostirii sale (Evrei 2:14-15; Col2:15), dand
astfel putere poporului Sau de a fi biruitor asupra fortelor demonice (Efes.4:4-11).
Ca prin urmare Ioan le spune acum credinciosilor ca, "Cel ce este in voi, este mai mare
decat cel ce este in lume" (1Ioan4:4).
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
10) DESPRE "FECIORIA VESNICA" - "VIRGINITATEA PERPETUA" A
MARIEI.
PROBLEMA:
In Matei 12:46-50 Isus pare sa nege ca ar fi avut frati de sange. Sa citim: "Pe cand
vorbea inca Isus noroadelor, iata ca mama si fratii Lui stateau afara si cautau sa
vorbeasca cu El. Atunci cineva I-a zis: " Iata, mama Ta si fratii Tai stau afara, si cauta
sa vorbeasca cu Tine." Dar Isus a raspuns celui ce aducea stirea aceasta: "Cine este
mama Mea si fratii Mei?" Apoi si-a intins mana spre ucenicii Sai , si a zis: "Iata mama
Mea si fratii Mei ! Caci oricine face voia Tatalui meu care este in ceruri, acela Imi este
frate, sora si mama."
INTREBARE:
A ramas Maria, mama lui Isus, o fecioara, dupa nasterea lui Isus sau a mai avut si alti
copii? Romano-Catolicismul si pe alocuri Ortodoxismul Rasaritean invata ca Maria are o
feciorie vesnica (sau, o virginitate perpetua), ca ea nu a avut niciodata relatii sexuale cu
Iosif, sotul ei, dupa nasterea lui Isus, din fecioara. Este adevarat ca atunci cand Biblia se
refera la "fratii si surorile" lui Isus (vezi, Matei 13:56), vrea sa spuna veri si verisoare sau
alte rude apropiate?
RASPUNS:
Este adevarat ca, "frate si sora" pot insemna rude apropiate. Insa lucrul acesta trebuie
determinat de context si de alte pasaje ale Scripturii, iar in cazul fratilor si surorilor lui
Isus contextul indica ca acestia erau intr-adevar frati buni, de sange, si surori de sange.
Pe deasupra, niciunde in Biblie nu se afirma aceasta doctrina a "fecioriei vesnice" a
Mariei. Asemenea doctrinei Romano-Catolice care afirma ca Maria nu era o pacatoasa, ca

ea era fara de pacat, nici pentru aceasta afirmatie nu exista vreo dovada in Biblie, care sa
o sprijine.
De asemenea, atunci cand "frati si surorile" sunt cuvinte folosite in asociere cu tatal si
mama, ele nu inseamna veri si verisoare, ci adevarati frati si surori de sange. Pentru
verificare, cititi Luca14:26. Asa stau lucrurile in cazul fratilor si surorilor lui Isus.
Mat.13:55-56 spune: "Oare nu este El fiul tamplarului? Nu este Maria mama Lui? Si
Iacov, Iosif, Simon si Iuda nu sunt fratii Lui? Si surorile Lui sunt toate printre noi?"
Astfel de texte demonstreaza fara tagada ca Isus, a avut intr-adevar fratii si surori de trup
si ca prin urmare, Maria nu a putut sa ramana, pe veci, fecioara.
In Biblie mai exista si alte referiri la fratii lui Isus. Ioan ne informeaza ca, "nici fratii Lui
nu credeau in El" (Ioan7:5). Iar dupa aceea, Pavel vorbeste despre, "Iacov fratele
Domnului". Intr-o alta imprejurare Marcu se refera la mama si fratii lui Isus in Marcu
3:31. Ioan a vorbit despre "mama, fratii si ucenicii Lui", in Ioan 2:12, iar Luca o
mentioneaza pe "Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui", ca se aflau in odaia de sus, in
Fapte1:14.
In concluzie, nu putem spune decat ca Biblia infirma doctrina catolica a "fecioriei
vesnice" a Mariei, mama lui Isus. Ea s-a nascut din dorinta de a o eleva pe o pozitie pe
care Cuvantul lui Dumnezeu nu i-o acorda.
[inapoi la index]
<--Apologetica
[inapoi la index]
11) SUSTINE BIBLIA REINCARNAREA? Multi adepti ai religiilor orientale
afirma ca, da. Care este realitatea?
INTREBARE:
Una din expresiile biblice pe care acestia le aduc in sprijinul unei astfel de afirmatii (ca,
Biblia invata reincarnarea) este, "nascut din nou". Indica expresia "nascut din nou" ca
Isus a sustinut reincarnarea?
PROBLEMA:
In mod traditional crestinii au crezut ca Biblia nu invata (afirma) doctrina reincarnari,
sustinand ca Evrei 9:27 ne spune ca omului ii este randuit sa moara o singura data, iar
dupa aceea "urmeaza judecata". Cu toate acestea multe grupuri religioase folosesc aceasta
afirmatie a lui Isus din Ioan 3:3, pentru a spune ca reincarnarea este necesara.
REZOLVAREA:

Ceea ce Isus invata/afirma aici nu este reincarnare, ci regenerare. Lucrul acesta ne este
demonstrat de urmatoarele. In primul rand, doctrina reincarnari afirma, ca dupa ce un om
moare, acesta intra intr-un alt trup muritor pentru a trai din nou pe acest pamant. Acest
proces se repeta de la sine de nenumarate ori intr-un ciclu practic nesfarsit al nasterii,
mortii si renasterii intr-un alt trup muritor. Daca Isus ar fi sustinut reincarnarea, atunci El
ar fi spus ca, "daca un om nu se naste din nou, si din nou, si din nou ...s.a.m.d.", nu poate
intra in Imparatia cerurilor.
In al doilea rand, doctrina reincarnarii invata ca oamenii trebuie sa moara de mai multe
ori pana ce ating perfectiunea (Nirvana). Contrar acestei invataturi orientale Biblia,
Cuvantul lui Dumnezeu, afirma cu claritate in Ev.9:27 ca, "oamenilor le este randuit sa
moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata".
In al treilea rand, in versetele care urmeaza, Isus explica ce vrea sa spuna (insemne) prin
expresia, a fi "nascut din nou". Isus spune, "daca nu se naste cineva din apa si din Duh,
nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). Desi exista comentarii care nu
sunt de acord la ce se refera aceasta "apa", toate sunt de acord ca este imposibil sa se
refere la reincarnare. A fi nascut din nou, inseamna a fi curatati de pacatele noastre si a
primi viata lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu (vezi, Rom.3:21-26; Efes.2:5;
Col.2:13). Mai inseamna schimbarea definitiva a vechii noastre naturi pacatoase cu
faptura cea noua, prin convertire: "Caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua.
Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi" (2Cor.5:17). "Nasterea din nou"
nu inseamna un ciclu de schimbari ale resedintei materiale a spiritului nostru, ci o
radicala (unica si permanenta) schimbare a spiritului nostru, schimbare ce zadarniceste
prezenta intr-un alt trup. Celebra maxima este valabila mai ales in cazul infirmarii
reincarnarii. "Cine se naste o singura data, trebuie sa moara de doua ori: o data in trup si
odata spiritual, dar cine se naste de doua ori in aceasta viata, moare o singura data : in
trup doar, dar traieste vesnic in duhul". Si exact despre aceasta "a doua nastere", ce se
poate petrece aici si in aceasta viata, vorbeste Isus, pentru ca prin ea, noi pacatosii evitam
definitiva "moarte a doua" (Apoc.20)!
[inapoi la index]

<--Apologetica
[inapoi la index]
12) A FOST IOAN BOTEZATORUL REINCARNAREA LUI ILIE?
INTREBAREA:
Matei:11:14 "Si daca vreti sa intelegeti, el este Ilie care trebuia sa vina". Isus se refera
aici la Ioan Botezatorul, spunand ca el este, "Ilie care trebuia sa vina". Dar devreme ce

Ilie a murit cu multe secole inainte, atunci Ioan trebuie sa fi fost o reincarnare a lui Ilie.
Nu a spus Isus ca Ioan Botezatorul era Ilie reincarnat?
PROBLEMA:
Si acest text este folosit in mod nejustificat pentru a sustine "biblic" reincarnarea. Ce
inseamna de fapt aceasta atribuire lui Ioan Botezatorul a "duhului si puterii lui Ilie"?
REZOLVARE:
Exista multe motive pentru care acest pasaj biblic nu sustine reincarnarea. Intai de toate,
Ioan Botezatorul si Ilie nu au fost unul si acelasi (deci, una si aceeasi persoana) si nici
una si aceasi fiinta. In schimb, ei au avut aceeasi slujba, au detinut acelasi oficiu, acelasi
rol, sau o ispravnicie asemanatoare. De aceea, Isus nu invata ca Ioan Botezatorul era
literalmente Ilie, ci pur si simplu, ca el venise "in duhul si puterea lui Ilie", dupa cum tot
Biblia ne invata in Luca1:17, pentru a continua lucrarea lui profetica.
In al doilea rand, ucenicii lui Isus au inteles ca El vorbea despre Ioan Botezatorul, din
moment ce Ilie s-a aratat pe Muntele Schimbarii la Fata (vezi Mat.17:10-13). Fiindca
Ioan deja traise si murise pana atunci si devreme ce in scena schimbarii la Fata, Ilie inca
avea acelasi nume si personalitate (sau, constiinta de sine), este evident ca el, Ilie, nu
fusese reincarnat in persoana lui Ioan Botezatorul!
In al treilea rand, Ilie nu satisface modelul reincarnarii dintr-un alt motiv, si anume din
pricina faptului ca el nu a murit. Dupa cum stim, el a fost luat in ceruri asemenea lui
Enoh care nu "a vazut moartea" (vezi, 2 Regi2:11 si compara cu Evrei 1:5). Iar conform
conceptului traditional al reincarnarii, omul trebuie sa moara inainte ca sa se reincarneze
intr-un alt trup.
Si in al patrulea rand, daca mai exista vreo indoiala privitoare la acest pasaj, el ar trebui
inteles in lumina invataturii clare a Scripturii care se opune reincarnarii, spre exemplu,
Evrei 9:27 unde ne declara ca, "oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar
dupa aceea vine judecata", nu reincarnarea!
Vezi, de asemenea, si Ioan 9:1-3: "Cand trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere.
Ucenicii Lui L-au intrebat: " Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui,
de s-a nascut orb?" Isus a raspuns: "N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci sa nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Pasajul ne arata clar ca Isus nu
credea in ispasirea prin reincarnare a pacatelor din "vietile anterioare" (legea karmei) si
nici in pacatul mostenit de la parinti.
[inapoi la index]
<--Apologetica

[inapoi la index]
13) BIBLIA ESTE UNEORI CITATA DE ASTROLOGI SI ESTE FOLOSITA
PENTRU A CONFIRMA INFLUENTA ASTRELOR ASUPRA VIETILOR
NOASTRE. SUSTINE BIBLIA INVATATURA ASTROLOGIEI?
INTREBARE:
In Matei 2:2 se vorbeste despre Steaua din Rasarit care a anuntat nasterea lui Isus.
De ce ii lauda Biblia pe magii care au urmat Steaua, cand de fapt ea condamna
astrologia?
RASPUNS:
Da, este adevarat ca in conformitate cu Lev.19:26, Deut.18:10 si Isaia 8:19, Biblia
condamna aspru astrologia, dar totusi vedem ca Dumnezeu i-a binecuvantat pe intelepti
(magi) pentru ca s-au folosit de o stea ce indica nasterea lui Hristos, sa ajunga la El si sa I
se inchine Lui.
Pentru a intelege de ce Biblia condamna astrologia, trebuie mai intai sa aflam ce este ea.
Astrologia este crezul ca studiul pozitiei (aranjarii) si miscarii stelelor pe bolta cereasca,
pot sa-l faca in stare pe om sa prezica unele evenimente din viitor - fie bune sau rele.
Pentru ca Biblia descrie planul lui Dumnezeu pentru om, contradictia dintre a asculta de
astre sau de Dumnezeu, este evidenta! Este adevarat ca astrele au o mecanica a lor
prescrisa de Dumnezeu, dar in ciuda acestui fapt, ele nu sunt destinate de El sa fie
mesagere sau mijlocitoare ale voii lui Dumnezeu pentru omenire. Doar Fiul a indeplinit
aceasta lucrare! Stele pot cel mult sa ne declare gloria Lui si sa ne aminteasca de
existenta unui Creator.
In al doilea rand, steaua folosita in relatarea biblica mai sus mentionata, ANUNTA
nasterea lui Hristos, ce a avut loc si nu "prezicea" ca urmeaza sa se petreaca acest
eveniment. Dumnezeu le-a revelat magilor steaua pentru a le vesti ca Isus fusese deja
nascut! Stim ca El deja s-a nascut, fiindca in Mat.2:16, vedem ca Irod a dat porunca de a-i
omori pe toti copiii de parte barbateasca - deci, baieti - din Betleem si vecinatati, care
erau in varsta de 2 ani sau mai putin, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la
magi. Deci, de la momentul nasterii si cel al sosirii magilor (in urma descoperirii stelei),
s-au scurs cel putin doi ani. De aceea, Dumnezeu nu a folosit-o pentru a "prezice"
nasterea lui Isus, ci doar pentru a o anunta!
In al treilea rand, mai exista in Biblie si alte cazuri in care stelele si planetele sunt folosite
de Dumnezeu pentru a revela dorintele Sale. Ps.19:1-6 afirma ca, "cerurile declara Slava
lui Dumnezeu", iar Romani 1:18-20 ne spune ca creatia reveleaza existenta lui
Dumnezeu. Hristos se refera la ceea ce se va intampla cu soarele, luna si stelele, in
preajma celei de-a doua veniri (vezi Mat.24:29-30), si la fel a facut-o si Ioel (2:31-32).
Steaua care i-a calauzit pe Magi nu a fost folosita ca sa prezica nasterea lui Hristos, ci
pentru a PROCLAMA (a o vesti, sau anunta)! Pentru primirea de catre ei a acestei vestiri

si pentru ceea ce au facut ulterior inaintea Pruncului Hristos, Biblia vorbeste despre ei la
termeni laudativi!
[inapoi la index]

<--Apologetica
[inapoi la index]
14) Martorii lui Iehova refuza transfuziile de sange din motive religioase ce par
puternic ancorate in invataturile Scripturii. Este justificat refuzul transfuziei de
sange si ar trebui ca toti crestinii sa adopte aceasta practica?
INTREBARE:
Capacitatea medicini moderne de a prelungi sau salva viata oamenilor prin intermediul
transfuziei de sange este, fara indoiala, folosita de numerosi crestini. Cu toate acestea,
unele grupuri religioase, ca Martorii lui Iehova folosesc urmatorul verset pentru a afirma
ca transfuziile de sange sunt impotriva vointei lui Dumnezeu si sunt o incalcare a legii
Lui. Sustine acest pasaj ca este pacat sa primesti sange prin transfuzie?
Faptele Apostolilor 15:28 "...sa li se scrie doar sa se fereasca de pangaririle idolilor, de
curvie, de dobitoacele sugrumate si de sange"
RASPUNS:
Acest pasaj vorbeste despre restrictiile din Vechiul Testament impotriva mancatului si
bautului de sange (vezi, Gen.9:3-4; compara cu Fapte15:28-29). Cu toate acestea, o
transfuzie de sange nu este totuna cu a "manca" sau a "bea" sange. Lucrul acesta se poate
demonstra dupa cum urmeaza.
Intai, chiar daca un doctor administreaza unui pacient hrana intravenos si numeste aceasta
"mancare", sau "hranire intravenoasa", a-i administra sange pe aceeasi cale, adica
intravenos, inseamna cu totul altceva, deoarece sangele nu este primit de corp ca si
"hrana" sau "mancare"! A spune ca hranirea intravenoasa si transfuzia de sange sunt unul
si acelasi lucru, doar fiindca se administreaza aparent in acelasi fel, dovedeste o ignoranta
a rolului medical pe care il au acestea pentru corpul omenesc.
In al doilea rand, a numi introducerea directa a hranei in sange, "mancare/hranire", este
doar o expresie figurativa (metaforica/simbolica). Desi absorbirea hranei in sange se face
intr-un mod similar absorbirii ei prin functiile digestive normale, mancatul inseamna
introducerea literara a mancarii, in maniera normala, prin gura la sistemul digestiv.
Motivul pentru care injectiile intravenoase sunt poreclite "hranire sau mancare" este
fiindca rezultatul final la care se ajunge prin folosirea lor, este primirea de catre corp a

hranei pe care ar primi-o in mod normal prin mancare. Este la fel cum ai spune mancarii
ca este "sanatoasa". Mancarea in realitate nu este sanatoasa, fiindca sanatatea este o
conditie a unor fiinte vii, nu a mancarii ! Insa, numim mancarea "sanatoasa" fiindca
produce sanatate in organism.
In al treilea rand, singurul mod de a intelege cuvantul "mancare" atat in Vechiul
Testament cat si in Noul Testament este procesul de introducere in trup a ceva ce serveste
drept mancare, prin gura in sistemul digestiv. Faptul acesta este foarte evident din
moment ce tehnologia ce face posibile injectiile intravenoase nu era inca inventata pe
vremea cand au fost scrise pasajele.
Dupa aceea, este limpede ca acest pasaj din Vechiul Testament nu se preocupa in
principal de mancarea sangelui. Mai degraba, subliniaza faptul ca viata este in sange.
Leviticul17:10-12 afirma clar acest lucru: "Daca un om din casa lui Israel sau din
strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel, Imi voi intoarce Fata
impotriva celui ce mananca sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau. Caci
viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa il puneti pe altar, ca sa slujeasca de
ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el, face sangele ispasire". De aceea
am zis copiilor lui Israel: "Nimeni dintre voi sa nu manance sange, si nici strainul care
locuieste la voi sa nu manance sange".
Interdictiile din Gen.9:3-4 si Lev.17:10-12 au fost in principal indreptate impotriva
mancarii carnii care inca pulsa de viata fiindca sangele cald mai era inca in ea. Dar,
transfuzia sangelui nu inseamna si nu este mancarea carnii care sa mai aiba inca in ea
sange cald! In incheiere, interdictia din Faptele Apostolilor, cap.15, nu a fost data
neaparat ca o lege dupa care crestinii trebuiau sa traiasca, fiindca N.T. ne invata clar ca
noi nu suntem sub lege (vezi Rom.6:14, Gal.4:8-31). Mai degraba, putem presupune ca
adunarea Bisericii din Ierusalim ii sfatuia pe crestinii dintre Neamuri sa-si respecte fratii
evrei prin respectarea acestor practici tipice acestora, evitand astfel un prilej de poticnire
"fie Evreilor sau Grecilor sau Bisericii lui Dumnezeu" (1Cor.10:32). Sub nici o forma,
aceasta restrictie nu poate fi interpretata ca fiind o interdictie impotriva transfuziilor de
sange!
[inapoi la index]

<--Apologetica
[inapoi la index]
15) POT PREOTII IERTA PACATELE?
INTREBARE:

Ioan 20:22-23 spune: "Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei, si le-a zis: "Luati Duh Sfant!
Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute".
Credinciosii catolici si ortodocsi sustin ca Isus le-a oferit ucenicilor Sai puterea de a ierta
pacatele si ca aceasta putere a fost transmisa de-a lungul secolelor preotilor RomanoCatolici si Ortodocsi. Sprijina acest pasaj ideea ca preotii au puterea de a absolvi
pacatele?
RASPUNS:
Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista
si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie
ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a
pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos.
Observati contextul pasajului.
Intai de toate, multi inteleg acest pasaj ca fiind o extindere a puterii promise in Mat.18:18
de a lega si dezlega pacate cu "cheile imparatiei" (vezi si Mat.16:19). Ea este data tuturor
apostolilor nu doar lui Petru (cum catolicilor le place sa afirme), iar fiindca misiunea
biserici se intinde "pana la sfarsitul veacului" (vezi, Mat.28:20) Hristos este cu noi,
prezent sa ierte pacatele tuturor acelora la care li se predica Evanghelia, indiferent de loc
sau de timp.
In plus, aceasta este paralela pe care Ioan o face la Marea Insarcinare din Matei 28. Isus o
introduce prin cuvintele "Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi" (Ioan
20:21). Insa, clerul (preotimea) nu este singurul grup insarcinat sa-i slujeasca lui Hristos,
ci fiecare credincios se presupune sa fie un slujitor al Lui (compara cu, Mat.28:18-20;
2Cor.4:1 si versetele urmatoare).
Toti cei ce astazi sunt impacati cu Dumnezeu, prin credinta in jertfa Fiului Sau, au
incredintata slujba despre care vorbesc versetele urmatoare: "Si toate lucrurile acestea
sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos, si ne-a incredintat
slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine,
netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei
impacari. Noi dar, suntem trimesi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar
indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: Impacati-va cu Dumnezeu!
Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim
neprihanirea lui Dumnezeu in El" (2Cor.5:18-21).
In cele din urma, aceasta putere este prezenta numai prin Duhul Sfant. Isus a spus: "Luati
Duh Sfant" (Ioan 20:22). Lucrul acesta este o paralela cu tot ceea ce Isus a spus mai
tarziu: "voi veti primi o putere, cand se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-mi veti fi
martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte
1:8).
Astfel toti credinciosii au aceeasi putere de a pronunta iertarea pacatelor ca fiind marturia
vestii bune a lui Hristos, in toata lumea. Nu exista aici nici o mentiune a unei puteri

preotesti unice rezidente intr-o preotime speciala. Acesta este pur si simplu echivalentul
lui Ioan al Marii Insarcinarii a tuturor credinciosilor de a proclama mesajul iertarii lui
Hristos intregii lumi (compara cu, Luca 24:47) afirmat si in Luca 24:41: "Si sa se
propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si IERTAREA
PACATELOR... ".
[inapoi la index]

<--Apologetica
[inapoi la index]
16) Ezechiel 1:5-28 "Fapturile vii insa cand alergau si se intorceau, erau ca fulgerul.
Ma uitam la aceste fapturi vii, si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la
fiecare din cele patru fete ale lor. Infatisarea acestor roate si materialul din care erau
facute, pareau de hrisolit, si toate patru aveau aceeas intocmire. Infatisarea si alcatuirea
lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roate"
INTREBARE:
ESTE ACEASTA O RELATARE A UNOR O.Z.N.-URI SI UN INDICIU AL
EXISTENTEI UNEI INTELIGENTE EXTRATERESTRE?
PROBLEMA:
Ezechiel vorbeste aici despre niste "fapturi vii" a caror chip este ca o "fata de om" si care
se deplasau ca "fulgerul" (v.14). Acestea se "ridicau de la pamant" (v.19), iar impreuna cu
ele "se ridicau si roatele de la pamant" (v.20). Unii le-au interpretat ca reprezentand niste
O.Z.N.-uri si extraterestri. Exista in spatiul extraterestru creaturi asemenea oamenilor?
REZOLVARE:
Aceasta nu este o referinta la O.Z.N.-uri, ci o viziune (vedenie) a gloriei lui Dumnezeu.
Lucrul acesta este evident din mai multe motive. Intai de toate, textul afirma clar ca
aceasta era "aratarea slavei Domnului" (Ez.1:28).
In al doilea rand, acestea sunt numite de Ezechiel, "vedenii dumnezeiesti", chiar din
primul verset, iar viziunile (sau, vedeniile) se dau, de obicei, intr-o forma accentuat
simbolica (compara cu, Apoc.1:9-20). De aceea, "aratarea" (v.28) era doar o asemanare (a
unor lucruri) care nu poate fi luata literar, ci simbolic.
In al treilea rand, "fapturile vii" erau niste ingeri, devreme ce se spune ca acestia aveau
"aripi" (v.6) si zburau pe cer. Acestea se pot compara (asemana) cu ingerii mentionati in

Isaia 6:2 si indeosebi cu "fapturile vii" (ingeri) care se aflau in jurul tronului lui
Dumnezeu (din Apoc.4:6).
In al patrulea rand, mesajul acestora venea de la "Domnul Dumnezeul" lui Israel si era
adresat profetului Ezechiel (compara cu 2:1-4), nu de la niste inchipuite fiinte
extraterestre. Contextul era mesajul Dumnezeului lui Israel transmis prin profetul evreu
Ezechiel, "poporului Sau indaratnic/razvratit" (2:3-4 si compara cu, 3:4).
In al cincelea rand, nu exista nici o dovada reala care sa indice existenta unor O.Z.N.-uri,
sau creaturi asemenea oamenilor, undeva in Univers. Dar, exista totusi, spirite demonice
pe care Biblia le numeste "un duh de minciuna" (1Imparati 22:22), si "duhuri inselatoare"
(1Tim.4:1). Acesti demoni, sau ingeri cazuti, pot sa-i insele pe oameni convingandu-i ca
sunt fiinte extraterestre. Insa, ele pot fi dezvaluite de catre invataturile lor false si
practicile pacatoase pe care le incurajeaza, ca, idolatria, vrajitoria, astrologia, ghicitul,
prezicerea viitorului si contactarea spiritelor oamenilor morti (vezi, Deut.13:1-9; 18:9-14;
1Tim.4:1-3).
[inapoi la index]
<--Apologetica

Definire de termeni:
Cultul si Ocultul
INSTITUTUL DE CERCETARE CRESTINA (The CHRISTIAN RESEARCH
INSTITUTE) este profund dedicat echiparii crestinilor in vederea familiarizarii lor cu
fundamentele (doctrinele esentiale ale) Crestinismului istoric, astfel incat atunci cand
apar la orizont falsurile spirituale, acestia sa le recunoasca instantaneu. In ciuda acestui
tel pozitiv, mass-media indentifica frecvent institutul noastru ca fiind cea mai mare
organizatie evanghelica anticultica, din lume. In consecinta, multi imi cer sa definesc
termeni cum ar fi, "cult", "cultic", si "ocultic".
Grupurile de acest fel pot fi denumite culte pe baze teologice, comportamentale (sau,
sociologice), sau in unele cazuri, pe baza ambelor criterii. Din punct de vedere teologic
un grup poate fi numit cult daca pretinde sa reprezinte invataturile adevarate ale unei
religii mondiale, dar care totusi sa le redefineasca intr-o asemenea masura incat natura
acelei religii devine radical modificata. Pentru a oferi un exemplu al unei religii
necrestine, grupul intitulat "Natiunea Islamului" ("Nation of Islam") este un cult pseudoislamic.
Cultele pseudo-crestine neaga in mod explicit sau implicit doctrine crestine
fundamentale. Ele opereaza sub masca Crestinismului, insa deviind de la invataturile
ortodoxe ale credintei crestine istorice, asa cum ne sunt comunicate de Scripturi si

formulate de crezurile ecumenice stravechi. Astfel de grupuri sunt specializate in

scoaterea unor texte din context pentru a-si formula pretextele deformarilor lor teologice.
Walter Martin (1928-1989; fondatorul lui Christian Research Institute, fost pastor baptist
ordinat si profesor de religie comparativa la Simon Greenleaf University), a definit cultul
dupa cum urmeaza: "Un cult este un grup de oameni, stransi in jurul unei anume persoane
sau a unei deformari specifice a Bibliei de catre o persoana".
Dintr-o perspectiva teologica, cultele pseudo-crestine includ organizatii ca cea a
Mormonismului, a Societatii Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova, a Bisericii
Stiintei Religioase, sau a Caii Internationale. Aceste culte si-au pus la punct o adevarata
arta a utilizarii terminologiei crestine, turnand propriile sensuri nebiblice in cuvinte deja
consacrate. Un exemplu concludent, este acordarea de catre mormoni, lui Isus, creatorul
tuturor lucrurilor, a statutului de spirit frate a lui Lucifer, in timp ce Martorii lui Iehova il
reduc pe Domnul la statutul arhanghelului Mihail. De aceea, in abordarea cultistilor dintro perspectiva teologica, este esential ca cei ce sunt crestini sa devina iscusiti in
escaladarea barierei limbajului.
Din punct de vedere comportamental (asa cum s-a mai precizat, sociologic - n.tr.), un cult
este o secta religioasa sau semireligioasa ai carei discipoli sunt controlati de un puternic
lider (sau, mai multi) carismatic, in practic fiecare domeniu al vietii lor. De regula acestia
arata o loialitate oarba fata de guru-l si grupul lor, fiind controlati prin tactici psihologice
de intimidare si un regim insuportabil de indoctrinare si aservire grupului. Membrii
acestor culte poseda de cele mai multe ori o mentalitate de tipul "noi/ei" care duce la
izolarea cat mai mare posibila de toate legaturile lor (sociale) anterioare, inclusiv a
rudelor lor apropiate.
Cultele astfel definite, includ organizatii de felul, adeptilor lui Moon (cunoscuti in
Occident sub numele de "Moonies", membrii ai Bisericii Unificarii din Corea de Sud, a
rev.Sun Myung Moon, pretins Mesia), a adeptilor Hare Krishna, si a "Copiilor lui
Dumnezeu" (cunoscuti si sub numele de "Familia Dragostei"). Desi sociologii seculari,
de obicei se abtin de la a emite judecati privitoare la conduita personala a membrilor
cultului, dintr-o perspectiva crestina atat comportamentul acestora cat si doctrinele lor,
trebuie evaluate in lumina invataturilor si principiilor biblice.
Date fiind aceste definitii este absolut justificat sa caracterizam unele grupuri ce fac parte
din Miscarea New Age, ca fiind culte - fie, din punct de vedere teologic, fie sociologic,
sau in unele cazuri, din ambele puncte de vedere. Totusi, in clasificarea Miscarii New
Age ca si intreg, este mult mai sigur sa folosim termenul cultica, date fiind asemanarile ei
cu caracteristicile cultului. Aceasta deosebire este importanta fiindca clarifica faptul ca
termenul "cult" se refera la grupul cu doctrine uniforme si structuri organizationale rigide.
Miscarii New Age, pe de alta parte, ii lipseste controlul centralizat si are o organizare
mult mai toleranta. Astfel, desi cultele sunt monolitice in privinta doctrinelor si practicilor
lor, miscarea New Age este pluralista si diversa.
In timp ce termenul "cult" este folosit cu privire la o grupare monolitica, iar "cultic" cu
referire la o miscare care poseda unele trasaturi comune cultelor, cuvantul "ocult" este de

regula asociat cu practicile esoterice (secrete) si fenomenul spiritist. Lumea ocultului

utilizeaza metode secrete si interzise biblic de dobandire a unei puteri personale, fiind
caracterizata de o dependenta de activitatea spiritelor (demonice) pentru atingerea
obiectivelor ei. Practicile oculte includ activitati de felul prevestirii, astrologiei, a
diverselor forme de ghicire, canalizarii de spirite, si a vrajitoriei (vezi, Exodul 22:18;
Deuteronomul 18:9-11; Isaia 2:6; 47:13; Ieremia 27:9). Practicantii ocultului folosesc
mijloace de felul cartilor Tarot, globurilor de cristal, sau al plansetelor Quija.
Este important de observat ca in unele cazuri are loc o semnificativa imixtiune a lumii
ocultului in imparatia cultelor. Spre exemplu, un cult cum este cel de felul satanicului
"Templu al lui Set", se angajeaza fatis in practici oculte. In schimb, despre o grupare ca
cea a miscarii Bisericii lui Hristos din Boston ("Boston Church of Christ"), nu se poate
spune acelasi lucru.
Atat, imparatia cultelor cat si lumea ocultului constituie o provocare crescanda "credintei
care a fost data sfintilor, odata pentru totdeauna" (Iuda 3). De aceea, nu mai este deloc
suficient ca noi doar sa blestemam intunericul, ci mai degraba, responsabilitatea noastra
ca si credinciosi ar fi de a ridica un far in mijlocul furtunii. Rugaciunea mea este, ca prin
harul lui Dumnezeu, d-voastra sa fiti pregatiti si ehipati sa folositi devierile intunericului
ca o trambulina a comunicarii mesajului vietii si luminii.
Hank Hanegraaff

Materialul este preluat, tradus si adaptat de Teodor Macavei (CAPELA CRESTINA PETROSANI,
str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD, ROMANIA), din CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL,
volumul 18, nr.4, din primavara lui 1996, pag.53. "Jurnalul CRI" ca si organ al lui CHRISTIAN
RESEARCH INSTITUTE, are ca si obiectiv principal indeplinirea insarcinarii din Epistola lui Iuda, vers.3,
si anume aceea de a "lupta pentru credinta, care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna". JURNALUL
este devotat continuarii proclamarii si apararii evangheliei istorice a Domnului Isus Hristos, si facilitarii
cresterii bisericii Sale in doctrina sanatoasa si formarea discernamintului spiritual. Astfel, el slujeste atat
unor scopuri evanghelistice cat si educationale.
Domeniile de cercetare specializata a CRI-ului includ: 1) religiile necrestine, sectele si cultele, 2) lumea
ocultului (incluzand practicile ei, fenomenele si miscarile ei); si 3) preocuparile teologice si apologetice
contemporane (prin, analizarea unor invataturi crestine si practici aberante, a speculatiilor filozofice si
istorice care contesta credibilitatea Bibliei, cat si a teoriilor conspirative senzationaliste). JURNALUL se
straduie sa mentina o abordare savanta a tuturor acestor teme, facand-o totusi sub o forma populara si usor
de citit, prin oferirea unor analize atat biblice cat si rationale.
Cultura occidentala este profund adancita intr-o criza spirituala. In fata numeroaselor pretentii
contradictorii si confuze de dominatie a omului, dorim ca cei se sunt crestini sa poata aduce sanatoase
argumente logice si istorice pentru credinta in Isus Hristos. Intr-o era a subiectivismului si a relativismului
moral, fie ca cei ce cred sa-si poata baza credinta lor si valorile pe care le afirma, in valoroasa si obiectiva
marturie demna de crezare, a Sfintelor Scripturi.
CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL (fost "Forward") este publicat trimestrial si are copyright-ul detinut
de catre Christian Research Institute International, 17 Hughes, Irvine, CA 92718-1902, U.S.A.

CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL este indexat in Religious Index One: Periodicals. Recenziile de
carte sunt indexate in Index to Book Reviews in Religion (publicat trimestrial). Ambele indexe sunt
publicate de catre ATLA, American Theology Library Association, si sunt disponibile in direct prin Dialog
Information Services, Palo Alto, CA, sau pe CD-ROM prin ATLA. JURNALUL mai este de asemenea,
MEMBRU AL E.P.A. - EVANGELICAL PRESS ASSOCIATION.
Intrebarile d-voastra se pot trimite pe adresa: CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL, P.O.Box 7000,
Rancho Santa Margarita, CA 92688-7000, U.S.A.
Fondator: Walter R.Martin (1928-1989)
Editat de: Christian Research Institute
Presedinte: Hendrik H.Hanegraaff
Vicepresedinte executiv: Paul Young
Redactor sef: Elliot Miller
Director artistic: Pamela Poll
Manager editorial: Melanie M.Cogdill
Autori colaboratori: E.Calvin Beisner, Harold O.J.Brown, Norman Geisler, Douglas Groothuis, Dean
C.Halverson, H.Wayne House, Gordon R.Lewis, Ralph McKenzie, J.P.Moreland, Ronald Nash, Gretchen
Passatino, Eric Pemet, David A.Reed, John R.Weldon, James White.

<--Apologetica
[1] [3] [urmatoarea pagina]

"THE WORD OF FAITH MOVEMENT"

MISCAREA "CUVANTUL CREDINTEI"
"Nu demult, in timp ce-i observam pe niste pescarusi ce se hraneau pe o plaja de langa
Sydney, in Australia, Dumnezeu mi-a aratat ceva deosebit. Pescarusii s-au strans pe acea
plaja fiindca stiau ca vor primi de mancare. Oamenii le aruncau mancare de la picnicurile
lor. Desi cei mai multi le aruncau bucati de paine si de carne, am observat pe un om care
ii pacalea aruncandu-le bucati din polistirenul unui ambalaj pe care pescarusii le prindeau
in cioc, crezand ca sunt mancare.
Aproape instantaneu am vazut legatura dintre crestinii care asemenea pescarusilor, cauta
sa fie hraniti pentru a creste din punct de vedere spiritual si pentru a se apropia mai mult
de Dumnezeu, si acesti pescarusi, care pentru a creste din punct de vedere se hraneau cu
ceva daunator. La fel ca si polistirenul pe care-l mancau pescarusii, astazi unii crestini
consuma o mancare spirituala, oferita in numele Crestinismului, care nu este deloc
hranitoare!
Cu toate ca pescarusii credeau ca primeau mancare, polistirenul oferit nu avea nici o
valoare nutritiva. De fapt, daca continuau sa-l manance, mureau."
Roger Oakland, "Un Vin Nou sau O Amagire Veche ?"

Acest material a fost scris in spiritul acestei ilustratii. Autorul, desi nu a fost niciodata in
Sydney, Australia, din pacate a putut privi acelasi "spectacol", si in aceasta tara. Pentru
ca multi sa fie feriti de o astfel de dieta otravitoare si pentru ca adevarul sa fie separat
de eroare, a fost necesar efortul culegerii si prezentarii acestor informatii privitoare la
cei ce servesc crestinilor romani, un "polistiren teologic".
CUPRINS:
1. Un indemn la verificare
2. Cateva doctrine caracteristice miscarii
3. Ce este miscarea "Cuvantul credintei" ("Word of Faith") ?
4. Cativa dintre principalii promotorii ai "Cuvantului Credintei"
5. Consecinte ale acceptarii "Cuvantului Credintei"
6. Concluzie
1. UN INDEMN LA VERIFICARE
Fondatorul lui "Rhema Bible Training Center" din Tulsa, statul Oklahoma, este
Dr.Kenneth E. Hagin, considerat bunicul miscarii credintei, iar parintele ei fiind, Essek
William Kenyon. Acestei scoli biblice i se suprapun "Kenneth Hagin Ministries", astfel
incat totul orbiteaza in jurul acestui om, a viziunii sale, a profetiilor, si a interpretarilor
Scripturii de catre acesta. Alaturi de Jeff Beard, care a parasit miscarea, foarte multi il
considera ca fiind un autentic profet al Domnului.
Hagin a afirmat ca, chemarea sa divina a fost atestata de catre cazuri de vizite ale
ingerilor si bineinteles, ale lui Isus Hristos.[1]
Pentru a- si proteja pretinsa chemare divina, el cat si alti "invatatori ai credintei", se
folosesc in mod abuziv de un pasaj din Scriptura care, chipurile, indica imunitatea lor. In
acest fel, ei neputand fi chestionati pentru ceea ce invata si nici autoritatea lor pusa la
indoiala fiindca facand aceasta se nesocoteste avertismentul lui Dumnezeu de a nu- i
atinge pe "unsii Sai": Ps.105:15 "Nu va atingeti de unsii Mei, a zis El si nu faceti rau
proorocilor Mei !". In marturia sa personala, dupa desprinderea din adunarile "credintei",
Jeff Beard, povesteste cum inca din prima sa saptamana de la scoala biblica Rhema li s-a
spus ca nu puteau sa-l "atinga" pe unsul Domnului, nici macar intr-un mod prietenos,
nicidecum agresiv, fiindca, "Doctorul Hagin este mult prea ocupat cu lucrarea si
umblarea in Duhul pentru rezolvarea intrebarilor si problemelor lor".[2]
Desi foarte multi crestini ar incepe sa banuiasca din cele citite pana acum ca acesta este
un atac asupra acestor venerabili reprezentanti ai unor segmente importante ale
evanghelicilor din Statele Unite sau de pretutindeni, doresc sa va incunostiintez ca

afirmatiile pe baza carora acestia sunt "judecati" se pot documenta. Este necesar sa se
faca o astfel de precizare, avand in vedere faptul ca acesti invatatori cat si simpatizantii
lor au pretins ca lucrurile pe baza carora un Benny Hin, un Kenneth Hagin sau un
Kenneth Copeland au fost criticati si demascati ca fiind invatatori aberanti, au fost
inventate cu scopul de le distruge cariera si de a li se compromite imaginea publica a
acestor "vrednici slujitori". Aflandu-ne in posesia unor casete audio pe care acesti
invatatori sunt inregistrati proclamandu-si invataturile, aceste contraacuzatii, de fapt, se
comporta asemenea unui bumerang: nu numai ca nu-si ating tinta, dar se si intorc
impotriva celor ce le-au aruncat !
Sinceritatea acestor oameni nu doresc sa o pun la indoiala, dar trebuie sa recunoastem ca
pentru a promova doctrina biblica sanatoasa sinceritatea, desi necesara, nu este suficienta.
In marturia sa personala, Jeff Beard a mentionat ca la inceputul "aventurii" sale in
"credinta", i-a exprimat lui Dumnezeu urmatoarele: "Doamne, vreau mai mult de la tine,
in viata mea !"[3]O foarte sincera dorinta care dealtfel se intalneste la multi, dar care nu
l-a impiedicat pe Jeff sa traiasca experienta pe care el o descrie:
"Am ajuns sa cunosc miscarea credintei prin intermediul programului televizat al lui
Kenneth Copeland iar la scurt timp dupa aceea am gasit o biserica care se conforma
invataturilor reverendului Copeland si ale miscarii credintei. De indata, am luat parte
trei zile la rand la studii tinute de invatatorul credintei, Charles Capps. El a predicat un
mesaj despre credinta si despre marturisirea pozitiva intitulat, "A numi acele lucruri
care nu sunt ca si cum ar fi". El cunostea mai mult din Biblie decat mine si vorbea cu o
asemenea autoritate incat am fost convins sa-i accept expunerea sa biblica. Fara sa-mi fi
dat seama pe atunci, am fost foarte subtil influentat sa accept ideea ca eu aveam puterea
de a transforma realitatea sau chiar de a o crea, utilizand puterea credintei.
Cu doi ani mai tarziu, simtind chemarea in lucrare, am decis sa frecventez singura
scoala despre care stiam ca-si pregateste studentii cu "adevarata" putere a revelatiilor
Bibliei. Aceea scoala era, Rhema Bible Training Center din Tulsa, Oklahoma, fondata de
Dr.Kenneth Hagin...
Pot acum sa inteleg cat de usor este sa ajungi sa fi implicat in grupuri cultice. Modul cel
mai bun de a descrie ce mi s-a intamplat este experimentul "broastei fierte". In acest
experiment o broasca este pusa intr-un vas cu apa iar dupa aceea vasul asupra unei
flacari mici. In timp ce temperatura apei creste incetisor si constant, broasca ramane
nemiscata si este complet nepasatoare fata de ceea ce i se intampla. Dupa o perioada de
timp apa atinge in cele din urma punctul ei de fierbere, fierband impreuna cu broasca.
Fara sa simta schimbarea de temperatura (si putand oricand sa sara singura afara), ea
moare nesesizand ca ceva nu era in regula.
In tot acest timp in care devoram aceasta eretica teologie a "credintei", eu am crezut
sincer ca invatam Crestinismul istoric ortodox. Am fost convins ca presupusii carturari
ai celorlate universitati cunosteau doar litera legii dar ca nu aveau nici o pricepere reala
a lucrurilor spirituale.

Imi amintesc de o ora de la Centrul de Pregatire Biblica Rhema, la care toti am fost
invatati cum sa proorocim si cum sa vorbim in limbi (?!). La un alt curs intitulat "Legile
Darniciei" s-a discutat modul de aplicare al legilor lui Dumnezeu pentru dare si primire.
De la dr.Hagin am invatat despre vindecare si despre cresterea spirituala, impreuna cu o
multime de alte subiecte. Am participat la asemenea cursuri fiindca doream "ungerea",
un lucru de care auzisem ca aveam nevoie pentru a putea sa-i ajut eficace pe cei bolnavi,
pe cei in suferinta si pe cei pierduti. Am fost convins, din ceea ce am auzit de la
invatatorii credintei ca aceasta era intr-adevar, calea spre o viata spirituala mai
puternica..."
Aici Jeff si-a cunoscut sotia, iar dupa absolvirea de catre ea a scolii in 1985, s-a casatorit.
La scurt timp, au acceptat impreuna pozitia de pastori asistenti si de directori de scoala
biblica dintr-un alt stat unde s-au devotat aplicarii intru-totul a ceea ce au fost invatati.
Dar s-a intamplat ceva. In pregatirea claselor sale de Biblie i-au cazut in maini scrierile
lui Arthur W.Pink (un remarcabil autor crestin cunoscut pentru integritatea teologiei sale),
care nu erau aprobate de Rhema si care o contraziceau fara echivoc. Astfel s-au nascut
primele semne de intrebare cu privire la ceea ce el personal credea, pe atunci. Dar sa-l
urmarim in descrierea sa a acestei etape nu tocmai premergatoare "evadarii" sale din
miscare.
"...mi-am dat seama ca aveam nevoie de niste explicatii. Am decis astfel sa-i vizitez pe
doi invatatori ai Bibliei din Tulsa pe care-i cunosteam si carora le-am explicat ca nu
puteam sa gasesc in Scriptura argumente pentru multe din lucrurile pe care le-am invatat
si aplicat in miscarea credintei si la Rhema. Insa raspunsurile pe care le-am primit mi-au
otravit si mai mult sufletul, facandu-ma sa ma indepartez si mai mult de adevar. "Jeff,
trebuie sa intelegi ca in duhul sunt unele lucruri care nu se pot gasi in Biblie (?!). Iti
dai seama ca sunt corecte dupa marturia interioara", mi s-a spus.
Si intr-adevar eram destul de infometat dupa putere spirituala incat sa accept acest
rationament subred. Mi s-a spus ca profetii credintei care au dobandit acest profund
nivel spiritual au reusit sa ajunga aici dupa multe ore de rugaciune in duhul si de
postire. Astfel, "mi-am turnat benzina pe foc" si mi-am inceput inca odata cautarea mea
spirituala, mai hotarat ca niciodata.
Curand am ajuns in miscarea "Latter Rain" ("Ploaie Tarzie"), care m-a adoptat in
cercurile ei de "izbavire" si de "mijlocitori". Aici mi s-a spus ca fiecare crestin are
demoni, chiar daca este nascut din nou.
Am continuat sa pastoresc timp de doi ani o biserica, unde am practicat expresiile,
formulele si marturisirile de "credinta" pe care le-am invatat incercand sa-l "ajut pe
Isus, sa-i slobozeasca pe captivi". Dar am devenit tot mai epuizat si frustrat fiindca nu
vedeam rezultatele care mi s-au spus ca vor veni. "Ceva e gresit", mi-am spus si eram
pregatit pentru reale raspunsuri - raspunsuri scripturale".
Acum, oare veti pune d-voastra la indoiala sinceritatea acestui om ? Sigur ca nu ! Dar
ceea ce trebuie sa puneti la indoiala este totusi teologia care l-a dus in eroare pe Jeff. Si

este ceea ce nu voi pregeta sa fac, tocmai pentru ca cei sinceri care sunt inrobiti de aceste
doctrine aberante sa fie stimulati sa le puna la indoiala.
Pentru aceasta voi pune la indoiala autoritatea spirituala a acestor personaje, exact cu
scopul de a-i face pe cei sinceri, dar amagiti, sa-si piarda increderea in corectitudinea
invataturilor enuntate de apostolii acestei alte evanghelii.
Cu toate ca aceasta analiza este critica, vreau sa afirm de la bun inceput ca se va face o
deosebire atenta intre invatatorii falsi si invataturile false. Nu afirm fara echivoc ca toti
cei criticati in aceasta analiza sunt fara indoiala niste invatatori falsi, dar nu voi ezita sa
demonstrez ca promoveaza doctrine nebiblice. Dintr-o perspectiva obiectiva, un
invatator fals este acela care cunoaste adevarul dar care in mod deliberat, il
respinge. De partea cealalta, invataturile false reprezinta un amestec de adevar si de
eroare. Astfel unii oameni pot sa fie incurajati si hraniti de unele lucruri spirituale care
sunt adevarate, dar din neatentie, sa accepte in acelasi timp si eroarea. Din nefericire, si
aici e tragedia spirituala a multora, chiar si o mica cantitate de eroare poate fi daunatoare.
Ceea ce acesti invatatori ofera este paharul cu apa dat celui insetat care contine doar un
gram de otrava. Crezand ca el este tot adevarul, intentia oferirii lui poate fi sincera. Doar
contine 99,999 apa. Tot sincera poate fi si primirea lui, insa efectul este fatal.
Este util sa ne amintim aici de exemplul lui Apolo din cartea Faptele Apostolilor. Despre
el ni se spune ca Priscila si Aquila "l-au luat deoparte (la ei) si i-au aratat mai cu deamanuntul Calea lui Dumnezeu" (Fapte 18:26). Este evident ca Apolo nu era instruit cum
trebuie in lucrurile lui Dumnezeu si ca prin urmare el promova eroarea fara sa-si dea
seama. Cu toate acestea, el a fost dispus sa asculte sfatul lor chiar daca era deosebit de
respectat si era considerat un mare invatator in biserica: "avea darul vorbirii si era tare in
Scripturi. El era invatat in ce priveste Calea Domnului, avea un duh infocat, si vorbea si
invata amanuntit pe oameni despre Isus" (Fapte 18:24-25). Ca rezultat, atat el cat si
biserica au avut mult de castigat (vezi vers.27,28).
Speranta noastra este ca si foarte stimatii predicatori romani care promoveaza astfel de
doctrine, sa asculte la sfatul continut in aceasta analiza si ca rezultat cauza Evangheliei sa
aibe de castigat.
Poate va temeti ca aducerea in atentia publicului a acestor probleme dupa unii, doar
interne, ale bisericilor nou-testamentale, va clatina credinta celor ce le frecventeaza,
creand o suspiciune si o neincredere care le va stanjeni progresul si asa ingreunat intr-o
tara unde exista o accentuata tendinta de monopolizare a religiei de catre o singura
biserica nationala.
Dar cum ortodoxia nu este privilegiul numai al unui singur grup religios, credem ca o
reintoarcere a celor ce au deviat de la calea crestinismului istoric la doctrina sanatoasa a
Scripturii este preferabila chiar si pluralizarii religiei. De aceea, aceasta temere este
nejustificata pentru ca daca ceea ce vor afla este adevarul si minciuna va fi demascata,
atunci credinta lor in Dumnezeu, in loc sa se piarda va fi mai degraba, testata si inobilata.

Reputabilul A.W.Tozer a spus: "O gradina neingrijita va fi in scurt timp biruita de

buruieni. Inima care nu se ocupa de cultivarea adevarului si de smulgerea erorilor, va
deveni in scurt timp o salbaticie teologica". Despre cei din Berea s-a spus ca, "aveau o
inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul cu toata ravna si cercetau
Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa" (Fapte 17:11), iar
acesta este un deziderat pentru Biserica Crestina a secolului XX.
Credinta este un dar, spune Biblia (Efes.2:8-9). De aceea, daca l-ai primit, nu-l poti
pierde. Adevarata credinta rezista oricarui test, mai ales testului Cuvantului lui
Dumnezeu. De altfel, noi suntem indemnati sa ne testam singuri daca suntem in credinta:
"Pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va. Nu
recunoaste-ti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati" (2
Cor.13:5). A face lucrul acesta nu-ti va zgudui credinta, ci o va asigura!
Henry Drummond a spus despre indoiala urmatoarele: "Hristos a deosebit indoiala de
necredinta. Indoiala spune, << Nu pot sa cred >>. Pe cand necredinta spune, << Nu
vreau sa cred >>. Indoiala inseamna sinceritate, pe cand necredinta inseamna
incapatanare".
Daca, in timp ce cititi analiza critica a acestei miscari va incearca neincrederea,
nevenindu-va sa va credeti ochilor ca niste foarte populari predicatori ai zilelor noastre
pot afirma aberatiile doctrinare ce li se atribuie, cautati ca mirarea d-voastra sa se
transforme rapid intr-o febrila cautare a tuturor pasajelor abuzate pentru confirmarea,
respectiv, infirmarea criticilor sau suspiciunilor.
In schimb, daca ambitia personala si interesele care castiga intaietate inaintea unei
simplitati in viata si relatia d-voastra cu Dumnezeu, va conving sa neglijati sau sa ignorati
aceste ingrijoratoare curente contemporane din spectrul evanghelic din Romania sau de
pretutindeni, atunci va revine aceeasi raspundere pe care a purtat-o natiunea israelita intro situatie din Vechiul Testament. Atunci, intr-o incercare de a cuceri cetatea Ai, evreii au
fost in mod neasteptat infranti de locuitorii ei. Dumnezeu ne reveleaza de ce: "Copiii lui
Israel au pacatuit cu privire la lucrurile date spre nimicire" (Iosua 7:1). Dar asa cum
stim, numai un singur om a facut raul si a furat din lucrurile de aur date spre nimicire, si
in ciuda acestui fapt, Dumnezeu a tras la raspundere intreaga natiune: "Israel a
pacatuit...de aceea, copiii lui Israel nu pot sa tina piept vrajmasilor lor..." (Iosua 7:1112). Atunci, intreaga natiune a suferit consecintele tolerarii doar a unei singure nelegiurii.
Aplicand aceasta ilustratie intregului trup al lui Hristos de astazi, Bisericii, daca numai un
singur membru al Sau tolereaza, ignora, neglijeaza, existenta in biserica a doctrinelor
false, fara a lua atitudine, toti ceilalti crestini vom avea de suferit. Lucrul si mai
inspaimantator, este ca urmarile acestea nu se limiteaza numai la generatia care le-a
cauzat. Multe din erorile doctrinare ale zilelor noastre sunt erorile necontestate si tolerate
ale trecutului. Ceea ce noi confruntam acum sunt, "erezii vechi, in vestminte noi". Ele
s-au mostenit generatiilor care au urmat de crestini, fiindca biserica vremii aceleia, "si-a
pierdut vointa de a discerne. A neglijat divina porunca de a, "lupta pentru credinta
care a fost data sfintilor, odata pentru totdeauna"(Iuda 3).

Departe de a fi ceea mai recenta miscare de trezire spirituala, "THE WORD OF FAITH
MOVEMENT" este de fapt principala platforma de pe care se emit grave deformarii ale
credintei crestine istorice. Spre deosebire de teologia ortodoxa reformata, reafirmata si
pecetluita de sangele martirilor reformatori din sec.XVI-lea, "miscarea credintei" se
concentreaza inconfundabil asupra sanatatii, bogatiei, prosperitatii si proeminentei de
care adeptii ei pot beneficia. In timp ce teologia reformata il repune pe Dumnezeu in
centrul ei, "miscarea credintei" il pune in centrul ei pe om, si toate capriciile lui.
Suveranitatea lui Dumnezeu este notiunea ceea mai abuzata si absenta din "marturisirile
de credinta" si "confesiunile pozitive" ale acestei miscari. Jeff Beard povesteste cum pe
toata durata prezentei sale la Rhema, suveranitatea lui Dumnezeu nu a fost mentionata
"nici macar odata (!?)".[4]
Dar, Dumnezeu nu ar mai fi deloc Dumnezeu daca El nu ar fi suveran in toate
imprejurarile. Chiar si imparatul Nebucadnetar devine perfect constient de acest
fundamental adevar, atunci cand spune: "...eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer si
mi-a venit iarasi mintea la loc. Am binecuvantat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe
Cel ce traieste vesnic, Acela a carui stapanire este vesnica si a carui imparatie
dainuieste din neam in neam. Toti locuitorii pamantului sunt o nimica inaintea Lui; El
face ce vrea cu oastea cerului si cu locuitorii pamantului si nimeni nu poate sa stea
impotriva maniei Lui, nici sa zica: << Ce faci? >>" (Daniel 4:34-35). Cu mentiunea ca,
pentru a recunoaste aceasta, Nebucadnetar a trebuit sa fie smerit!
[1] [3] [urmatoarea pagina]
<--Apologetica

"TRADUCEREA LUMII NOI"

(NEW WORLD TRANSLATION)
A MARTORILOR LUI IEHOVA
SUPUSA UNEI SCURTE EXAMINARI
Traducerea Lumii Noi (in engleza, New World Translation)* este traducerea oficiala
a Bibliei Martorilor lui Iehova publicata de Turnul de Veghere si Societatea
Tractatului din Brooklyn, New York, si care acum este folosita de aproape
majoritatea Martorilor din lume. Desi nu a aparut tradusa in intregime si in
romaneste, ea este citata in publicatiile organizatiei din limba romana, fiind astfel
folosita si de catre Martorii romani. Aceasta traducere a fost aspru criticata pentru
redarile ei partinitoare a unor texte cruciale care in mod traditional afirma
dumnezeirea Domnului Isus Hristos, invierea Lui trupeasca sau trinitatea. Desi
studiul unor pasaje izolate ale acestei traduceri poate oferi impresia gresita ca
Traducerea Lumii Noi este cu toate acestea o traducere acceptabila, avand doar o

mana de versete contestate, nu aceasta este realitatea. Aceasta scurta analiza nu

doreste decat sa atraga atentia crestinilor cat si necrestinilor asupra unei Biblii care
pe nedrept se poate numi asa, sa dezvaluie cateva din metodele folosite la falsificarea
Cuvantului lui Dumnezeu si adaptarea Lui la doctrinele prestabilite ale cultului
Martorilor lui Iehova.
Asa cum am indicat in mica introducere, scopul acestui articol este de a demonstra ca
Martorii lui Iehova deformeaza in mod sistematic Biblia pentru a o potrivi pe calapodul
crezurilor lor preconcepute*. Voi dovedi cum Traducerea Lumii Noi reflecta aceasta
practica de deformare sistematica intr-un numar de texte biblice care privesc aproape
fiecare aspect al doctrinei crestine traditionale.
Spatiul nu permite o discutie privitoare la autorii acestei traduceri, ce pregatire erudita au
avut, cat de competenti au fost acestia, sau ce opinii au exprimat lingvisti cunoscuti care
nu sunt Martori ai lui Iehova, cu privire la Trad.Lumii Noi. O alta restrictie datorata
spatiului este ca aceasta analiza se va limita la Noul Testament sau Scripturile crestine
grecesti, cum le numesc Martorii.
Este de asemenea necesar sa clarific de la bun inceput ce inseamna sa acuzi o traducere a
Bibliei de partinire doctrinara. Desi toate traducerile Bibliei, care s-au efectuat pana
acum reflecta intr-o oarecare masura convingerile doctrinare ale traducatorului, unele
traduceri sunt prea partinitoare ajungand pana in punctul in care distorsioneaza grav
intelesul general al Bibliei. Recunoscand acest fapt, ca toate traducerile reflecta unele
partiniri si inclinatii, acestea sunt in majoritatea lor lipsite de importanta in comparatie cu
devierile Trad.Lumii Noi!
Pentru textele care vor fi discutate nu se va recurge la examinari complete ci doar la
scurte comentarii pentru a se putea acoperi un numar cat mai mare de pasaje. In cele mai
multe cazuri cititorul poate verifica ce s-a spus consultand propria (daca poseda una!)
Traducere Interliniara a Regatului a Scripturilor Grecesti folosita de Martorii lui Iehova.
Aceasta traducere interliniara are tiparita pe partea dreapta a paginii editia din 1984 a
Traducerii Lumii Noi a Noului Testament. Pe partea stanga se afla textul in greceste din
1881 al lui Westcott-Hort cu propria traducere interliniara cuvant cu cuvant din 1969 a
Societatii Turnului de Veghere, care este tiparita dedesubtul cuvintelor grecesti ale
lexiconului Westcott-Hort*. Editorii Traducerii Interliniare a Regatului explica scopul
acestei lucrari: "Traducerea interliniara cuvant cu cuvant si Traducerea Lumii Noi sunt
asezate paralel in pagina astfel incat sa poata fi facute comparatii intre texte. Doar asa se
poate determina acuratetea oricarei traduceri moderne"*(!?)
In Traducerea Lumii Noi exista mai multe feluri de traduceri gresite. Atentia ne va fi
indreptata doar asupra celor mai grosolane si exagerate.
O prima metoda angajata in deformarea Scripturii este:
ADAUGAREA DE CUVINTE

In Coloseni 1:16-20 cuvantul "celelalte" este adaugat in Trad.Lumii Noi de patru ori
pentru a face sa para ca Hristos este o parte a creatiei ! Astfel Pavel a fost facut sa spuna
ca "toate [celelalte] lucruri" au fost create/facute prin si pentru Hristos ca si cum Hristos
ar fi fost, la randul Lui, unul din lucrurile create. In ce-i priveste pe traducatori este
desigur legitim sa adauge cuvantul "celelalte/alte" acolo unde lucrul acesta nu schimba
intelesul ci doar slefuieste limba in care se face traducerea (ex., Luca 11:41-42; 13:2,4).
Insa in Coloseni 1:16-20, adaugarea lui "celelalte" schimba intelesul in mod considerabil.
Ceea ce nu este atat de adesea recunoscut este ca T.L.N. (deci, "Traducerea Lumii Noi")
face acelasi lucru in multe alte pasaje (vezi, Fapte 10:36; Rom.8:32; Filip.2:9). In Romani
8:32 ("...nu ne va da el cu bunatate/generozitate, impreuna cu el [Isus] toate celelalte
lucruri?"), cuvantul "celelalte" nu este pus nici macar in paranteza, fapt contrar practicii
declarate a acestei traduceri. In fiecare caz intentia vizibila este de a submina sugestia
textului ca Isus Hristos este Dumnezeu.
Exista alte cateva texte unde T.L.N. adauga cuvinte fara a le pune in paranteze, lucru care
le schimba sensul. Unele dintre acestea au o reala semnificatie doctrinara. In Romani
8:28, expresia "toate lucrurile" este schimbata cu, "toate lucrurile lui". Lucrul acesta
sugereaza ca Dumnezeu nu lucreaza "toate lucrurile" impreuna pentru binele acelora
care-l iubesc pe Dumnezeu, ci doar acele lucruri pe care El Insusi le face si asupra carora
El are controlul. Aceasta retraducere ingaduie ca crezul lor sa fie ca Dumnezeu nu are
control asupra tuturor lucrurilor, ceea ce este o foarte slaba perceptie a atotputerniciei
Sale.
In Filipeni 1:23-24 (din T.L.N.) sunt adaugate fara paranteza mai multe cuvinte care
impreuna cu inca cateva schimbari, modifica in intregime constructia versetului si in
consecinta, intelesul textul. In T.L.N. pasajul spune (avand cuvintele adaugate si
ingrosate), "ma aflu sub presiune din partea acestor doua lucruri; insa ceea ce eu doresc
este eliberarea si sa fiu cu Hristos, caci aceasta, fara doar si poate este cu mult mai
bine".
De asemenea, mai exista si alte erori, insa adaugirile indicate mai sus in, mod limpede
schimba intelesul. Martorii lui Iehova traduc versetul in felul acesta pentru a evita
sugestia textului ca la moarte Pavel urma sa fie impreuna cu Hristos. O asemenea
sugestie ar contrazice crezul lor ca moartea inseamna distrugerea (sau, anihilarea)
sufletului omenesc. Iar Martorii tocmai prin acest crez s-au remarcat: dupa moarte,
sufletul omului nu mai exista, asadar dispare!
Unele din adaugirile in paranteza din T.L.N., schimba intelesul atat de clar incat este de
mirare ca alti Martori ai lui Iehova nu le pun la indoiala. In 1 Corinteni 14:12-16,
expresia "dar al" este adaugata in paranteze de cinci ori, schimband "spirit/duh" cu " [ dar
al ] spiritului". Rezultatul este inlaturarea contrastului lui Pavel dintre propriul sau "duh"
si "mintea" lui, fapt care din nou slujeste doctrinei Martorilor lui Iehova ca, spiritul/duhul
nu este o entitate separata care supravietuieste mortii. Pentru a confirma ca acest contrast
lipseste, cuvantul "al meu, a mea" este de asemenea adaugat de doua ori in paranteze,

inaintea cuvantului "mintea" din versetul 15. Astfel simplul contrast dintre "duhul" si
"mintea" este schimbat in "[darul] spiritului" si mintea [mea]".
Urmatoarea metoda angajata de organizatia Turnului de Veghere a Martorilor lui Iehova
in deformarea Scripturii prin retraducerea ei este,
SCOATEREA SAU OMITEREA DE CUVINTE
"Traducerea Lumii Noi" in romaneste (T.L.N.) sau "New World Translation"(N.W.T) in
engleza, omite sau scoate ori de cate ori este nevoie cuvinte cheie atunci cand pastrarea
lor in text contrazice invatatura Martorilor lui Iehova. Cel mai strigator exemplu este
Romani 8:1. Iata redarea lor: "De aceea, aceia in uniune cu Hristos Isus nu au nici o
condamnare", exemplu care omite cuvantul "acum". Aceasta omitere este in mod
evident motivata de faptul ca Martorii lui Iehova nu cred ca cineva poate pretinde sa fie
scapat de condamnare (osandire, n.tr.), in prezent.
Demn de notat este redarea de catre T.L.N. a lui Coloseni 1:19: "fiindca [Dumnezeu] a
vrut ca deplina plinatate sa locuiasca in el". Ceea ce se omite aici este articolul "a",
"plinatate "-a". Lucrul acesta este important fiindca in T.L.N. a traduce "deplina
plinatate" este ambiguu, pe cand "toata plinatatea" se refera limpede la "plinatatea"
propriei fiinte a lui Dumnezeu care a locuit in Isus, vezi Col.2:9, iar o astfel de sugestie
este contrara doctrinei Martorilor in care neaga dumnezeirea Domnului nostru Isus.
Ar trebui de asemenea mentionat Ioan 14:14. In T.L.N. acesta se citeste, "Daca voi cereti
ceva in numele meu, voi face". Totusi textul grecesc din K.I.T. ("Kingdom Interliniar
Translation") are "meu" dupa "cereti". De aceea, ar trebui tradus: "Daca voi imi cereti
mie ceva, voi face". Este adevarat ca unele manuscrise grecesti de mai tarziu au omis
acest cuvant, insa majoritatea celor timpurii l-au inclus, iar cele mai moderne editii ale
Noului Testament Grecesc, inclusiv cele folosite de Martori in crearea T.L.N., il includ.
Dar, nu in ultimul rand, T.L.N. s-ar fi cuvenit sa aiba mentionata aceasta citire intr-o
notita.
Urmatoarea metoda de deformare a Biblie este:
CUVINTELE SCHIMBATE
Pe deasupra T.L.N. este vinovata de traducerea gresita sau parafrazarea unor cuvinte intrun asemenea fel incat nu numai ca se face un deserviciu textului dar ii si tradeaza
predominanta lui subliniere doctrinara. Face lucrul acesta chiar folosind cuvinte tot atat
de scurte precum prepozitiile.
Desigur, este posibil sa se faca prea mult caz de aceasta observatie. Cuvinte ca "in", "al ",
"prin", si "cu" nu poseda intr-adevar o semnificatie doctrinara. Doar atunci cand aceste
parti de vorbire sunt atasate altor cuvinte dobandesc intr-adevar o semnificatie. Este de
asemenea important sa recunoastem ca o prepozitie poate avea intelesuri/sensuri diferite

in contexte diferite. Desi lucrul acesta este adevarat, totusi prepozitiile au sensuri si
functiuni identificabile iar ele nu pot fi traduse dupa bunul plac al cuiva.
Ca o incalcare a acestui principiu, T.L.N. traduce simpla prepozitie "in" (greceste, "en")
cu variatii inutile care deseori ascund sau modifica sensul pasajului. Lucrul acesta este
ilustrat in 1 Ioan 5:20 unde Traducerea Lumii Noi a Martorilor lui Iehova reda dupa cum
urmeaza: "Iar noi suntem in uniune cu cel adevarat, prin Fiul sau, Isus Hristos". Citind
aceasta traducere nimeni nu ar suspecta vreodata ca "in uniune cu" si "prin" traduc
aceeasi simpla prepozitie in greceste. Nu exista nici un motiv intemeiat pentru aceasta
variatie. "Iar noi suntem in uniune cu cel adevarat, in uniune cu Fiul Sau, Isus Hristos" ar
fi scos in evidenta ideea originala a lui Ioan ca uniunea cu Hristos inseamna uniune cu
Dumnezeu!
In continuare, in Coloseni 2:6-12 prepozitia "in" este tradusa de catre T.L.N. folosind
inutile modificari. Expresia greceasca "en auto"("in El") este tradusa "in uniune cu el"
(vers. 6b), iar "in El" (din vers.7a si 9) este tradus "prin el " (vers.10). "En ho"("in care"
in engl. si "in El" in rom.) este tradus "prin relatia cu el" (vers.1 la, 12a ). Aceste
variatii ale lui "in" nu slujesc unui scop util, ci submineaza unitatea pasajului si ascund
ideea autorului ca viata crestina consta intr-o legatura supranaturala cu Hristos, prin
credinta.
Exista multe alte pasaje in T.L.N. unde "in" este parafrazat pentru a evita dealtfel sensul
clar al textului. Spre exemplu, in Matei 5:19 "in" este tradus "cu privire la" sau "in relatie
cu" (n.tr. - fac precizarea ca din lipsa, deocamdata, a unei copii a completei traduceri a
Bibliei de catre Martorii lui Iehova in limba romana intampin o dificultate in a presupune
cum ei vor gasi de cuviinta sa traduca in romaneste expresii introduse de ei in versiunea
engleza a traducerii lor, T.L.N.). Lucrul acesta este facut pentru a evita invatatura
pasajului ca unii care vor nesocoti poruncile Legii si ii vor invata si pe altii sa faca asa,
vor intra cu toate acestea in "imparatia cerurilor" (Martorii lui Iehova cred ca Regatul va
fi limitat la cei 144.000 de credinciosi, in mod special alesi si sfintiti doar dintre ei!).
Un alt fel de traducere gresita priveste cuvantul "a crede". Una dintre cele mai
suparatoare invataturi ale Crestinismului evanghelic Martorilor lui Iehova (suparatoare, si
pentru multi altii! - n.tr.) este ca Dumnezeu socoteste pe pacatos ca fiind neprihanit pe
baza unui simplu act de credinta sau incredere in Hristos. Bineinteles, atunci cand
"credinta" sau "incredintarea" este redusa doar la o acceptare mintala a unei doctrine, in
mod cuvenit aceasta este respinsa. Insa, justificarea/indreptatirea biblica este bazata pe
credinta in Hristos si nu pe credinta intr-o doctrina. Cu toate acestea chiar atunci cand
aceasta invatatura este definita in mod adecvat ea este inacceptabila Martorilor lui
Iehova, dupa cum este evidentiat de catre incercarea lor de a ascunde in Traducerea
Lumii Noi (N.W.T.) acest adevar.
Foarte notabila in aceasta privinta este traducerea cuvantului grecesc "a crede" (pisteuo)
sub forma de, "a exercita credinta" in loc de "a crede". Asa cum si altii au observat, "a
exercita credinta" sugereaza mai mult decat numai a crede. Expresia sugereaza a face
fapte pe baza crezului cuiva. Aproape intotdeauna T.L.N. traduce, "a exercita credinta"

atunci cand versetul priveste indreptatirea si iertarea fara plata a lui Dumnezeu a acelora
care cred in Hristos (ex. Ioan 1:12; 3:16-18; insa observati si vers.15; Rom.4:3; Gal.3:22).
S-a observat mai devreme ca in 1 Corinteni 14:12-16 expresia "dar al" este adaugata in
paranteze de cinci ori, schimband "spirit" in "[ dar al ] spiritului". In alte locuri T.L.N.
parafrazeaza frecvent simplul cuvant "spirit" indeosebi cand el se refera la aspectul
imaterial al naturii umane pentru a evita invatatura bibica clara ca un asemenea spirit are
o realitate distincta si existenta aparte de cea a trupului. Spre exemplu, in Evrei 12:9,
"Tatal duhurilor" ("spiritelor"- ar spune Martorii !), devine "Tatal vietii noastre
spirituale". In Galateni 6:18, "duhul vostru" este parafrazat, "spiritul pe care VOI il
aratati"!!!
Reformulari asemanatoare sunt introduse in pasaje unde traducerea simpla a lui
"duh/spirit" sau "Duh" poate indica ca Duhul lui Dumnezeu este o persoana, contrar
doctrinei Martorilor care afirma ca "spiritul sfant" este "forta activa" a lui Dumnezeu.
Astfel descrierea lui Iuda a unor anumiti oameni "care n-au Duhul" devine, "oameni care
n-au spiritualitate" (Iuda 19).
Un exemplu si mai limpede se gaseste 1 Ioan 4:1-6. Ioan tocmai a afirmat ca noi stim ca
uniunea noastra cu Dumnezeu este sigura "prin (in engleza chiar, "datorita spiritului",
n.tr.) spiritul pe care ni l-a dat" (1 Ioan 3:24). Urmatoarea propozitie (1 Ioan 4:1) din
T.L.N. spune: "Prea iubitilor, nu credeti fiecare expresie/exprimare inspirata, ci testati
afirmatiile/expresiile inspirate pentru a vedea daca sunt originare de la Dumnezeu..."
(4:1a; cu sublinierile proprii). Nimeni nu ar banui vreodata ca aceasta redare
"expresie/exprimare inspirata" traduce acelasi cuvant grecesc ("pneuma"), care acum este
tradus "spirit" in 3:24 (vezi, de asemenea, 4:2, 3, 6). Ideea lui Ioan este ca, desi prezenta
Duhului Sfant in noi ne ofera asigurarea iubirii lui Dumnezeu, nu se presupune sa credem
fiecare "spirit" care pretinde sa fie de la Dumnezeu ci sa testam spiritele prin invataturile
pe care profetii trimisi de acestea, le adopta fiindca "in lume au iesit multi prooroci
mincinosi" (4:1b). T.L.N. ascunde aceasta afirmatie a Cuvantului lui Dumnezeu pentru a
evita ideea ca prin "Spiritul" Sau se vorbeste mai degraba de o persoana decat de o forta
(tot asa cum "spiritele" demonice sunt fiinte/entitati personale si nu forte impersonale,
intocmai cum si Martorii lui Iehova recunosc).
Aceeasi partinire doctrinara este vazuta si in 1 Tim. 4:1 unde T.L.N. spune: "Dar,
exprimarea/rostirea inspirata spune" Un direct, "Duhul spune", ar indica prea evident
personalitatea "duhului".
In cele din urma, modul in care T.L.N. deformeaza intr-un mod foarte sistematic
invataturile Scripturii consta in manipularea de catre aceasta traducere a numelor si a
titlurilor folosite pentru Dumnezeu. Doua cazuri trebuie avute in vedere aici.
Primul si cel mai evident caz este aparitia lui "Iehova" de peste 200 de ori in Noul
Testament al T.L.N. acolo unde textul grecesc contine "kurios" ("Domnul"). Mai sunt si
alti autori care au dezvaluit erorile de eruditie implicate in aceasta pretinsa traducere a

Scripturii*. Nu vom pomeni aici lucrarile lor. In schimb doresc sa scot in evidenta doua
erori care deformeaza invatatura Noului Testament.
Noul Testament urmeaza practica Septuagintei (traducerea in greceste a Vechiului
Testament, utilizata de iudeii vorbitori de limba greaca, din primul secol), in redarea
numelui divin "Yahweh" (sau, "Iehova") sub forma cuvantului "Domnul"(si cateodata,
"Dumnezeu"). Facand aceasta, Noul Testament precizeaza ca folosirea lui "Iehova" nu
este necesara pentru crestini, fapt contrar pretentiilor Martorilor lui Iehova care sustin ca
numele "Iehova" a fost eliminat din textul original de niste carturari evrei superstitiosi.
Insa autorii T.L.N. au recurs la aceasta practica de substituire/inlocuire a lui "Domnul"
cu "Iehova", care adesea ascunde sensul unor pasaje referitoare la Domnul Isus Hristos.
Un bun exemplu al acestei nelegitime substituiri este Romani 10:9-13, unde Hristos este
numit "Domnul" (deci, "kurios") de trei ori, concluzionand cu versetul 13 (care este un
citat din Septuaginta), unde "Domnul" este impropriu inlocuit cu Iehova. Prin a reda in
versetul 13 "kurios" ca "Iehova ", insa "Domnul " in versetele 9 si 12, Traducerea Lumii
Noi a Turnului de Veghere a ascuns faptul ca in acest pasaj Isus este identificat ca fiind
Iehova prin atribuirea Lui a titlului "Domnul"!
A doua eroare prin care Traducerea Lumii Noi a abuzat in mod sistematic titlurile sau
numele divine consta in manipularea textelor in care Isus este numit "Dumnezeu". Exista
noua texte unde se fac afirmatii directe ale faptului ca Isus este Dumnezeu (Isaia 9:6;
Ioan 1:1,18; 20:28; Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1; 1 Ioan 5:20; si Fapte 20:28)
*. Dintre acestea, patru sunt traduse de T.L.N. astfel incat Isus nu mai este deloc numit
Dumnezeu (vezi, redarile T.L.N. din Rom.9:5; Tit 2:13; Evrei 1:8; 2 Petru 1:1 ). Doua
sunt redate astfel incat El devine "un dumnezeu" sau "dumnezeu" ( Ioan 1:1,18). Cele trei
texte ramase (Isaia 9:6; Ioan 20:28; 1 Ioan 5:20) sunt in asa fel interpretate incat Isus nu
mai este deloc numit Dumnezeu, sau este numit Dumnezeu intr-un sens mai restrans care
sa permita interpretarea de catre Martori a calitatii lui Isus de "dumnezeu", dar nu
"dumnezeu" atotputernic ci "un dumnezeu mai mic", interpretare in mod justificat
contestata de teologii ortodocsi. Pe scurt, ori de cate ori a fost cu putinta, Traducerea
Lumii Noi a tradus texte care la citirea lor fireasca il numesc in mod limpede pe Isus
Dumnezeu, cu redari care sa nu mai permita deloc aceasta identificare.
In aceste material s-au prezentat doar cateva exemple ale Traducerii Lumii Noi ("New
World Translation") a Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, exemple de traduceri
deformate motivate din punct de vedere doctrinar sa fie asa. Am vazut cuvinte adaugate,
cuvinte scoase si cuvinte si expresii parafrazate impropriu cu scopul transformarii Bibliei
intr-o doctrina tipica Martorilor lui Iehova. Am vazut ca aceste traduceri gresite sprijina
in mod corespunzator intelegerea specifica de catre Martorii lui Iehova a numelui
"Iehova", sau negarea lor a dumnezeirii lui Hristos, a personalitatii Duhului Sfant, a
separarii spiritului omului de trup, a vietii spirituale a crestinilor dupa moartea trupului, a
controlului absolut al lui Dumnezeu asupra lumii, a unitatii poporului lui Dumnezeu si a
justificarii prin credinta. Toate acestea nu se pot numi nevinovate traduceri partinitoare
care doar ilustreaza influenta teologica a traducatorilor. Pe deasupra, aceste "retraduceri"
nu privesc niste doctrine periferice, neesentiale ale credintei crestine ci chiar crezurile

fundamentale care separa Crestinismul de orice religie a lumii, ii da puterea mantuitoare

si ii arata pecetea divina asupra invataturilor lui. Daca ar fi fost sa ne largim studiul
nostru am fi descoperit ca fiecare particularitate a credintei Martorilor lui Iehova a fost in
mod strategic insinuata in textul Traducerii Lumii Noi intr-un fel in care celor care nu
sunt Martori le demonstreaza clar, partinirea doctrinara de care "lucrarea" da dovada.
O posibila critica a acestei analize ar fi faptul ca nu ia in considerare argumentele pe care
Martorii lui Iehova le-ar avansa in apararea vederilor lor controversate afisate in T.L.N..
Ca raspuns, trebuie sa scot in evidenta ca a te adresa unor asemenea argumente inseamna
neindoielnic limitarea exemplelor de traduceri gresite doar la cateva. Insa, in experienta
mea, cat si a altora, nici un Martor al lui Iehova nu va recunoaste ca exista macar o
singura redare, in aceasta T.L.N., partinitoare din punct de vedere doctrinar, a unui
verset ! Oricum pentru a apara o asemenea pozitie ei trebuie sa infirme sub o forma cat de
cat satisfacatoare toate exemplele oferite aici. In orice caz, cu cat se trateaza mai in
profunzime un text anume (si se face inclusiv evaluarea argumentelor in favoarea lui), cu
atat mai multe dovezi se pot strange care demonstreaza ca traducerile Martorilor lui
Iehova sunt gresite si partinitoare din punct de vedere doctrinar, iar din punct de vedere
lingvistic, nu se pot numi, "traduceri".
Este potrivit sa repetam in acest caz, cumplitul avertisment oferit de Apostolul Ioan la
sfarsitul cartii Apocalipsei si la sfarsitul canonului biblic, inconfundabil avertisment oferit
oricui se incumeta sa falsifice Cuvantul scris al lui Dumnezeu, apeland la metode
asemenea celor ce tocmai au fost descrise mai sus:
"Marturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga
cineva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate
cineva ceva din cuvintele cartii acestei proorocii, ii va scoate Dumnezeu partea lui de la
pomul vietii si din cetatea sfanta, scrise in cartea aceasta"(Apoc.22:18,19).
Daca nici aceste cuvinte nu pot descuraja pe cineva sa "umble" la cuvintele cartii lui
Dumnezeu, atunci nimeni nu-l mai poate scapa de la judecata binemeritata ! Totusi noi
speram ca harul si bunatatea Lui sa impiedice pe cei ce perpetueaza acest fals spiritual sasi pericliteze destinul etern!

Traducere si adaptare efectuata de, Teodor Macavei, dupa articolul lui Robert M.Bowman, Jr., publicat in
numarul din iarna/primavara lui 1989 a lui Christian Research Journal, publicatie trimestriala a
celebrului CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, din Rancho Santa Margarita, California.

SURSELE FOLOSITE SAU INDICATE:

In ordine

* "The New World Translation of the Christian Greek Scriptures" a fost publicata prima
oara in 1950, urmata de aparitia completa a Bibliei in 1961. Toate citatele din N.W.T. sunt
preluate din The New World Translation of Holy Scriptures: with References
(Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1984), redate ca N.W.T. (sau, T.L.N.)
(1984).
* "Watchtower Authority and the Bible", CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL 11
(Toamna lui 1988): pag.19-21.
* "By Way of Explanation"din The Kingdom Interliniar Translation of the Greek
Scriptures, editia revizuita (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1985), pag.5.
* Idem.
* Vezi, N.W.T. (1984), pag.7.
* Vezi, Robert H.Countess, "The Jehovahs Witnesses New Testament: A Critical
Analysis of The New World Translation of the Christian Greek
Scriptures"(Phillipsburg, N): Presbyterian and Reformed Publishing Co., 1982), pag.1940, si in special, Dough Mason, "JEHOVAH in the Jehovahs Witnesses New World
Translation"(n.p.: Dough Mason, 1987; carte disponibila de la Bethel Ministries,
P.O.Box 258, Manhattan Beach, CA 92667).
* Cu privire la Ioan 1:1 si 20:28, vedeti cartea mea "Jehovahs Witnesses, Jesus Christ,
and the Gospel of John"(Grand Rapids: Baker Book House, 1989). Cu privire la
Romani 9:5, vedeti cartea lui Bruce Metzger, "The Punctuation of Romans 9:5"din,
"Christ and Spirit in the New Testament: In Honour of Charles Francis Digby
Moule", ed.Barnabas Lindars and Stephen S.Smalley (Cambridge, England: Cambridge
University Press, 1973), pag.95-112.

O MENTIUNE DIN PARTEA TRADUCATORULUI

Am fost motivat in traducerea si adaptarea acestei scurte analize a pretinsei "Traduceri a
Lumii Noi", de faptul ca in confuzia religioasa ce exista in tara noastra, nu mai avem
nevoie de inca o lucrare religioasa ce o poate spori. Potentialul daunator al acesteia este
cu atat mai mare cu cat aceasta "traducere" priveste insasi Cuvantul lui Dumnezeu. Desi
recunosc ca majoritatea Martorilor lui Iehova sunt caracterizati de sinceritate in
apartenenta lor la organizatia elitista a Turnului de Veghere care se considera unic canal
de revelatie al lui Dumnezeu pentru aceasta lume (pretentie pe care o mai intalnim si la
alte miscari cultice), acestia trebuie confruntati pentru sustinerea si raspandirea unei
grave caricaturi in limba romana a Cuvantului lui Dumnezeu. Desi autorul cat si
traducatorul acestui material, sunt neputinciosi in a face sa se opreasca publicarea in
intregime in limba romana a acestei traduceri, ceea ce totusi se poate face de catre toti
crestinii responsabili este refuzarea si demascarea unei atat de brutale pervertiri a Bibliei.

Nu este nevoie de aceasta traducere in literatura crestina romaneasca si nu o putem

accepta ca fiind crestina, pentru ca nu este ! In plus, trebuie spus ca atat pe baza Bibliei
Ortodoxe cat si pe baza asa-numitei "Biblii Protestante"(care de fapt este traducerea
preotului ortodox, Dumitru Cornilescu), se poate pune temelia crestine autentice a
apostolilor: Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care este Dumnezeu impreuna cu
Dumnezeu Tatal, care a murit in trup, a inviat in trup si s-a inaltat in trup, si in numele
caruia Tatal a trimis Duhul Sfant care si El este Dumnezeu impreuna cu Dumnezeu Tatal
si Dumnezeu Fiul, fara ca acestia sa fie trei dumnezei, ci Unul singur. De neintelegerea
dintre protestanti si ortodocsi, profita o grupare complet straina credintei crestine istorice:
Martorii lui Iehova. Profitul pe care acestia il dobandesc consta in suflete carora nu le-a
fost prezentata calea scripturala a Crestinismului: Ioan 14:6 "Isus i-a zis: Eu sunt Calea,
Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine". Acestora le va fi prezentata
o alta "cale", aceea a unui "Isus", care nu este Hristosul Scripturilor, ci "Hristosul"
Turnului de Veghere si al fondatorului sau, Charles Taze Russell, care este un inger (?!),
arhanghelul Mihail !! In virtutea unui astfel de crez si pentru ca el sa aiba greutate,
Martorii au pus la cale acest complot impotriva Cuvantului lui Dumnezeu, care nu se
poate numi "traducere" in adevaratul sens al cuvantului, ci o invesmantare a unei mai
vechi erezii, in haine noi: este vorba de doctrina lui Arius din Alexandria care doar la
cateva secole dupa Hristos, a dedus ca Isus a avut un inceput si a fost creat. Mentionand
ca aceasta erezie a fost de timpuriu infirmata de Atanasie, lucrul acesta nu l-a oprit pe
Russell sa preia erezia si sa-i dea o noua forma, organizand-o la nivel mondial. Pentru ca
traim in vremurile in care faradelegea se inmulteste (Mat.24:12), observam ca organizatia
Turnului de Veghere a raspandit rodul eforturilor Martorilor de polemizare a Trinitatii, a
Dumnezeirii lui Hristos, a pedepsei vesnice sau a imortalitatii sufletului, sub forma
pretinsei "Traducerii a Lumii Noi", publicata deja in limbile daneza, engleza, franceza,
germana, italiana, japoneza, olandeza, portugheza, si spaniola (informatia provine dintr-o
publicatie proprie, "Turnul de Veghere" din 1 martie 1991). Asa cum ati aflat, citate din
T.L.N. sunt deja folosite de Martorii romani, iar traducerea completa in romaneste este
inca in curs de aparitie, sau deja complet publicata. Sper ca pe baza acestei analize sa fiti
in stare sa discerneti singuri si de asemenea sa avertizati pe oricine de acest fals spiritual!
Teodor Macavei - Decembrie 1997
Pentru informatii suplimentare privitoare la miscari religioase false, culte, secte si grupari religioase
aberante, sau pentru ajutor in formarea unei vieti de devotiune personala Domnului Isus, puteti
contacta Capela Crestina Petrosani, str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 26675, HD, Romania.

<--Apologetica
[urmatoarea pagina]

SCIENTOLOGIA:

DE LA FICTIUNE, LA RELIGIA EREI SPATIALE

Unul dintre produsele cele mai stranii si controversate ale pietei religioase a zilelor
noastre este Biserica Scientologiei. Biserica a fost intemeiata prin anii '50 de catre
Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), in California. Ea este rodul mai timpuriei
sale teorii nereligioase a "Dianeticii".1
In zilele noastre Scientologia pretinde ca poseda peste 700 de centre in 65 de tari si ca
este una dintre cele mai prospere religii noi. Celebritati ca Tom Cruise, John Travolta,
Kirstie Alley si Sonny Bono (sau cunoscutul jazzman, Chick Corea, asa cum ne indica
Time din 6 iunie 1991, care ne-a vizitat tara in decembrie 1997; n.tr.), sunt doar cativa
dintre "credinciosii" din Hollywood care o sustin in mod activ (din acest motiv
organizatia a mai fost numita, "Biserica Celebritatilor" - n.tr.). Totusi aceasta religie noua
isi are criticii ei, asa cum ne demonstreaza numere recente si inca in circulatie ale
publicatiei Readers Digest (din mai 1980, si septembrie 1981) si ale revistei Time (din 6
mai, 1991 - numar aflat in posesia traducatorului!).
FILOZOFIA SCIENTOLOGIEI
Crezurile de baza ale Scientologiei sunt rezultatul unui amestec omogen dintre filozofia
orientala si cercetarile personale ale lui Hubbard facute intr-o varietate de discipline, cat
si ale "datelor" dezvaluite in urma "audierilor" (semnificatia acestor termeni va va fi
dezvaluita pe parcursul materialului. Acestia sunt specifici Scientologiei - n.tr.).
"Audierea" (engl."auditing") reprezinta metoda de "consiliere" scientologica care consta
in examinarea profunda a vietii prezente, sau a "vietilor anterioare", a celui ce este numit
"necurat" (engl. "preclear" - "inainte de curatire"), sau novice. Intr-una din numeroasele
lui definitii, Hubbard a descris Scientologia ca fiind, "continuarea vestica si anglicizata a
numeroase forme stravechi de intelepciune".2 Printre acestea se includ, scrierile Veda
(literatura sacra a hindusilor - n.tr.), Taoismul, Budismul, Iudaismul, Gnosticismul si
intelepciunea civilizatiei grecesti timpurii, invataturile lui Isus, Nietzsche si Freud.
Conform spuselor lui Hubbard, "Scientologia a atins telul religiei din toata istoria scrisa a
Omului, eliberarea sufletului prin intermediul intelepciunii".3
Scientologia imparte mintea omului in doua compartimente - cel analitic si cel reactiv care sunt aproximativ paralele cu constientul si inconstientul omului, numit si irational.
Experientele extrem de socante, durerea, sau pierderea cunostiintei duc la producerea
"engramelor", a impresiilor senzoriale, care sunt inregistrate in compartimentul reactiv
al mintii. Aceste imagini mintale, sunt la randul lor cauza numeroaselor noastre probleme
emotionale sau chiar fizice, ale prezentului.4 De acestea se poate scapa doar prin
Scientologie.5
Desi aceste imagini de memorie sunt retinute perfect, ele sunt inactive in creier pana ce
evenimente similare le restimuleaza, le readuc la viata. Cand sunt trezite, acestea
cauzeaza un comportament reflexiv si conditionat ce este daunator dispozitiei unei
persoane. Astfel, atunci cand creierul vede o situatie asemanatoare unei experiente
amenintatoare a trecutului, si chiar daca aceasta nu constituie acum o amenintare asupra

vietii, el ii raspunde ca atare, producand un comportament impropriu si defensiv. De

exemplu, daca un baiat cade dintr-un copac tocmai cand pe strada trece o masina rosie si
isi pierde cunostinta, mai tarziu, ca adult, masinile rosii (sau chiar alte lucruri de aceeasi
culoare) ii pot retrezi episodul nefericit in mai multe feluri si sa-l impinga la reactii
irationale. De aceea, acest om s-ar putea sa refuze sa se urce intr-o masina rosie, poate
chiar sa se simta bolnav sau sa aibe ameteli, cand este pus in fata situatiei.
Din acest punct de vedere, cu totii suntem mai mult sau mai putin niste fiinte conditionate
- adevarate "masini" care raspund pur si simplu la manipulatorul lor (care se spune ca este
compartimentul reactiv al mintii). Scientologia sustine ca aceasta restimulare sau trezire,
este automata. Cu alte cuvinte, noi nu suntem fiinte libere: suntem sclavii unei minti
(reactive) "aberante/deviate". De aceea, Scientologia afirma ca prin Dianetica si/sau prin
terapie scientologica putem ajunge direct la "engramele" noastre si sa le "stergem",
devenind astfel "curati" ("clear"), sau altfel spus, stapani pe comportamentul nostru ("la
cauza"), in loc de a depinde de o minte reactiva bolnava ("in efect").
Din nefericire Scientologia ne informeaza ca din cauza reincarnarii, cu totii am acumulat
"engrame" timp de miliarde si miliarde de ani. Astfel, pentru a rezolva "engramele"
ascunse, initiatul nu doar ca trebuie sa fie azvarlit mintal, inapoi in timp pentru a
reexperimenta efectele daunatoare ale acestei vieti, dar si pe cele ale nenumaratelor vieti
anterioare.
Conform Scientologiei, fiecare om este de fapt un "tetan", un spirit nemuritor care a fost
atat de afectat de aceste engrame incat a uitat ca este nemuritor si ca este un tetan. Tetanii,
se spune, poseda controlul absolut asupra trupurilor lor, dar din nefericire, ei cred ca sunt
doar trup (o soarta urata) si de aceea sunt limitati de universul TESM-ului (adica, de
Timp, Energie, Spatiu si Materie). De fiecare data cand moare un trup, tetanul trebuie sa
intre intr-un alt trup, aducand insa cu el toate engramele acumulate de-a lungul a mai
multe miliarde si miliarde de ani. Tetanii, nu mai sunt astfel liberi, ci sunt inrobiti de
universul material.6 Aici intervine Scientologia, afirmand ca ea poate sa-l elibereze pe
tetan.
PRESUPUNERI TEOLOGICE ALE SCIENTOLOGIEI
In lumina pretentiilor religioase ale Scientologiei, voi descrie care sunt presupunerile
teologice ale bisericii cu privire la sase categorii fundamentale: la Dumnezeu, om,
creatie, mantuire, moarte si supranatural.
Dumnezeu
In Biserica Scientologiei conceptul de Dumnezeu pare sa aibe o forma panenteista (care
inseamna a crede ca toate entitatile fizice sunt continute in Dumnezeu, dar nu sunt
identice cu El)7, cu toate ca se poate presupune si existenta unei forme monoteiste. Ceea
ce biserica numeste "Fiinta Suprema", este in mod intentionat lasat nedefinit si chiar
neglijat in teoria sau practica Scientologiei. Dumnezeu este uneori numit sau se sugereaza
a fi "Natura", "Infinitul", "Cea de-a Opta Dinamica", "toata (viata) Teta", si asa mai

departe. De regula, scientologul individual este liber sa-l interpreteze pe Dumnezeu sub
orice forma doreste.
Omul
Scientologia sustine ca in adevarata lui natura omul nu este trupul si eu-l limitat si jalnic
care in mod gresit isi inchipuie ca este. El este un tetan a carui natura fundamentala este
in esenta buna si divina. Nu este decazut moral, ci mai degraba este ignorant de propria
lui perfectiune. Singura lui "cadere" s-a facut in materie si nu in pacat. Cum a venit
aceasta "cadere"?
Se pare ca in urma cu trilioane de ani tetanii au devenit atat de plictisiti incat au dat
nastere la (au emanat) universuri mintale in care sa se joace si sa se amuze. Insa, in scurt
timp au devenit atat de absorbiti de creatia lor si au fost atat de conditionati de
manifestarile proceselor lor de gandire incat si-au pierdut constienta adevaratei lor
identitati si a naturii lor spirituale.8
Acestia au devenit hipnotizati de TESM (va amintiti, sistemul actual de timp, energie,
spatiu si materie? n.tr.) si capturati de el. In compunerea problemei s-a mai adaugat si
nesfarsita acumulare de engrame de-a lungul a trilioanelor de ani de existenta. Rezultatul
final a fost o creatura cu adevarat jalnica - o fiinta inrobita din punct de vedere material
ce exista asemenea unei masinarii stimulate de reflexe. Astazi, tot ce-a mai ramas din
glorioasele fiinte spirituale, este doar sclavia fata de o minte reactiva si robia in universul
TESM. Astfel, conceptul privitor la om al Scientologiei, este descris in lucrarea,
Scientologia: O religie mondiala se naste in era spatiala, dupa cum urmeaza:
"Persoana", este dupa Scientologie (si se descopera ca este), un Tetan (fiinta spirituala)
avand un potential creator infinit care actioneaza in universul fizic insa fara a face parte
din el
"Eternul Eu Indestructibil" (supranumit, "Atman") al Upanishad-elor hinduse a prevazut
de mai demult conceptul scientologic al "tetanului"
Tetanul este de asemenea considerat a fi sursa innascuta a propriului sau univers imaginar
care se suprapune intr-o mare comunitate de suflete, universului creat al celorlalti tetani.
In acest fel este formata lumea simturilor, fata de care, asemenea personajului hindus
"Lila" sau "Jocului Divin", fiecare tetan joaca Jocul Vietii, in comun cu partenerii lui
spirituali
Ca si Fiintacand el descinde in Materialitate, manifestarile vietii sale devin tot mai
greoaie si incurcate, iar cunoasterea de catre el a realitatii, se deterioreaza.9
Creatia
Universul nu a fost creat ex nihilo (latina, "din nimic"), de catre o singura fiinta suprema,
avand astfel o existenta separata proprie. In schimb, universul scientologic consta intr-o

emanatie mintala subiectiva, sau "proiectie" a tetanilor, acesta avand doar o aparenta
realitate si nu una reala. Astfel, tot universul fizic este un Joc, un produs al ingeniozitatii
unui tetan (cu scopul de a scapa de plictiseala -!? ), care se pare ca se trage de la
preistoricul consens original al tetanilor de "crea".10
Ca si produs al mintilor tetanilor, universul poate suferi nenumarate manipulari din partea
unui tetan constient sau iluminat spiritual. De aceea, scientologii considera puterile
ocultice demonstrate in practica bisericii lor ca fiind confirmarea acestei doctrine. Dar
pentru un tetan extrem de ignorant (in principiu, acestia fiind toti ne-scientologii),
universul este o cursa amagitoare si fatala. Tetanii ignoranti sunt limitati de engramele lor
si ca prin urmare cred ca sunt doar niste trupuri fizice. Ca si rezultat al unei astfel de
impresii, ei sunt fiinte slabe, inrobite unui univers material care inhibeaza realizarea de
sine a adevaratei lor naturi de spirit nemuritor.11 In concluzie, creatia materiala asa cum o
cunoastem noi nu este doar o iluzie dar si un rau absolut - ea fiind puternica bariera
distructiva pe care cineva trebuie sa o biruiasca pentru a avansa spiritual.12
Mantuirea
Aceasta jalnica sclavie a tetanului fata de universul, timp, energie, spatiu, materie, a
continuat timp de milenii pana ce L.Ron Hubbard a descoperit natura secreta a umanitatii
si a avansat solutia pentru starea mizera a tetanului, punand la punct un plan universal de
mantuire. Prin "audierea" scientologica, engramele pot fi neutralizate iar tetanul poate
treptat sa devina constient de sine sau "iluminat". Folosind tehnici diverse s-a dezvoltat o
metodologie practica pentru a-l putea face in stare pe initiat sa-si recunoasca existenta lui
spirituala, sa se desparta de trupul TESM si sa inceapa sa-si exercite controlul mintal
asupra universului TESM. Cu alte cuvinte, initiatul poate in cele din urma sa ajunga la
starea de "curat" si dupa aceea, progresand prin numeroasele niveluri ale "Tetanului
Operational" ("Operating Thetan"- "OT"), sa dobandeasca treptat realizarea sinelui. Un
"Tetan Operational" este acela care este din ce in ce mai constient de adevaratele sale
puteri de tetan si sa actioneze conform lor.
Moartea
In conceptia Scientologiei moartea este uneori o binecuvantare, fiindca ea poate permite
eliberarea sufletului din temnita trupului (adica, evolutia tetanului, a sufletului, la o stare
superioara de constienta). Cu toate acestea, dintr-un alt punct de vedere, moartea este
considerata un eveniment atat de banal (unul prin care fiecare persoana a trecut de
miliarde si miliarde de ori), incat este un incident, aproape irelevant si neobservabil in
planul general.13
Ocultul
Implicarea puterilor spirituale si a experientelor "afara-din-trup" (ca si mijloc in folosul
tetanului pentru a-si re-descoperi adevaratele lui puteri) este semnificativa pentru
acceptarea de catre biserica a taramului ocultic. Pe deasupra, propriul fiu al lui Hubbard
merge pana acolo incat sa afirme ca, "magia neagra constituie miezul Scientologiei".14 De

asemenea, se spune ca insusi Hubbard a marturisit ca o entitate spirituala l-a calauzit

toata viata lui,15 iar un numar de cercetatori stiintifici au confirmat natura oculta a
Scientologiei.16
O CRITICA ADUSA SCIENTOLOGIEI
In ciuda incercarilor reusite ale Bisericii Scientologiei de a inhiba criticismul indreptat
impotriva ei17, exista totusi o cantitate apreciabila de literatura disponibila celui ce vrea sa
o cerceteze (din pacate, majoritatea doar in limba engleza - n.tr.). Deosebit de ajutatoare
sunt, (1) investigatiile si rapoartele guvernamentale, (2) transcrierile a numeroase decizii
judecatoresti (unde Scientologia a aparut fie ca acuzator, fie ca parat), (3) analizele
stiintifice ale unor domenii inrudite cu teoriile Scientologiei (cum ar fi, filozofia,
medicina, psihologia, sociologia, teologia, sau etica), (4) analizele presei si investigatiile
facute de ea, din mass-media, (5) cat si literatura publicata de actuali sau fosti membrii ai
gruparii.18
Scientologia si/sau Dianetica nu este lipsita de afirmatii care sa nu se poata verifica, desi
biserica sustine ca Hubbard nu a avut timp sa le ia apararea.19 Cu toate acestea Hubbard a
crezut, printre multe alte lucruri ca, filozofia si metodologia lui este superioara in primul
rand, in expertiza sanatatii mintale, ca (Dianetica) poate avea un succes total, ducand si la
ridicarea coeficientului personal de inteligenta, ca ea poate rezolva problemele majore ale
umanitatii, si ca aceasta este o stiinta rationala si demonstrata (cu exceptia cazului in care
insista asupra studiului spiritului).20 Insa, inainte ca Dianetica sa fi evoluat in Scientologie
ea a fost examinata si criticata de o varietate de cercetatori si infirmata in clauzele ei
esentiale.21
In realitate nici una din pretentiile Scientologiei nu a fost confirmata. Spre exemplu, una
dintre personalitatile legale cele mai cunoscute ale secolului nostru este Lordul Cancelar
Hailsham, educat la Oxford. Acesta a detinut de doua ori cea mai inalta pozitie accesibila
juristilor englezi, si anume aceea de Lord Cancelar, cat si de Ministru al Educatiei si
Ministru al Stiintei si Tehnologiei. El afirma ca: "Nu gasesc conceptele filozofice (ale
Scientologiei) potrivite pentru a-i sprijini teoriilebaza reala pe care au pretins ca au
obtinut rezultate bune in tratamentul indivizilor, nu mi se pare sa fie pe deplin
dovedita".22
In privinta pretentiilor ei asupra sanatatii mintale, aplicarea tehnicilor scientologice a dus
mai degraba la tulburarea unor persoane. Aceste probleme se pot naste din activitatea
ocultica, din procesele scientologice si inexperienta "auditorilor".23 Ele includ
halucinatiile si comportamentul irational, o dezorientare cronica, senzatii corporale
stranii, boli mintale si fizice, inconstienta si sinucidere.24 (asa cum dezvaluie notitele de la
urma, aceste hazarde mai sus mentionate au fost recunoscute si de Hubbard, desi el a
sustinut ca acestea s-au manifestat doar in cazul aplicarii gresite a "tehnologiei"
scientologice.)
De asemenea, Hubbard mai pretinde ca Scientologia este o stiinta dovedita care este
rationala si care foloseste principii stiintifice. Cu toate acestea, metodele lui Hubbard

contrazic aceasta afirmatie si dezvaluie ca din punct de vedere stiintific metodologia

cercetarilor sale este dubioasa si lipsita de incredere.25 Chiar si afirmatiile fiului sau ne
confirma aceasta convingere atunci cand privitor la bestseller-ul de milioane de dolari, al
tatalui sau, "Dianetica: Stiinta Moderna a Sanatatii Mintale", el spune ca,
"nu a facut nici un fel de cercetareiar ceea ce a facut in realitate a fost sa stranga bucati
si franturi de la alti oameni, pe care le-a pus intr-un mixer unde le-a amestecat si de unde
a scos Dianetica ! Toate experientele din carte - cam 200 de "experiente reale din viata" sunt toate rezultatul preocuparii sale obsesive cu avorturile si starile de inconstientaDe
fapt, marea majoritate a acestor intamplari au fost inventate de el. Restul reies din viata
lui secreta, in care a fost profund implicat in ocultism si magie neagra. Aceea implicare o
are de la varsta de 16 ani".26
Pe deasupra, alti cercetatori care au examinat singurul presupus instrument "stiintific" al
Scientologiei ce este capabil sa produca "date", au concluzionat ca este inutil si ca nu are
nici un fel de calitati deosebite.
Acest instrument este "E-meter"-ul, un dispozitiv electric care este folosit la localizarea
engramelor. "E-meter"-ul masoara cu acuratete variatiile de rezistivitate electrica ale
corpului omenesc, asemenea galvanometrului. (Conform descrierii articolului critic din
revista Time din 6 Mai 1991, "E-meter"-ul este un detector de minciuni, mai simplificat,
facut sa masoare schimbarile de electricitate de la nivelul pielii, in timp ce "pacientii"
sunt supusi unui interogatoriu asupra unor subiecte intime ale vietilor lor - n.tr.). Insa,
"nici una din teoriile asociate acestui aparat, sau din pretentiile cu privire la el (Hubbard a
sustinut ca sedintele de consiliere in jurul "E-metrului", pot sterge engramele, pot vindeca
orbirea, si pot chiar spori inteligenta si aspectului unui om - Time, 6 mai 1997), nu sunt
justificate. Ele sunt contrare unor dovezi experte"27
MORALA SCIENTOLOGICA
Scientologia mentine o puternica pozitie publica cu privire la chestiunile de etica:
"Practicarea Scientologiei duce la un nivel superior de etica (morala) si integritate"28
"Milioane de oameni cred deja ca morala Scientologiei, contine mai multa greutate si
onestitate decat legile traditionale si confuze ale neamurilor".29 "Membrii internationali ai
Scientologiei - sunt legatura d-voastra cu niste oameni onesti si morali".30
Din nefericire, scientologii nu reusesc intotdeauna sa traiasca potrivit propriilor lor
marturisiri etice, in parte fiindca etica lor pare valabila doar pentru aceia pe care ii
considera vrednici de ea. De exemplu, criticii bisericii, pot fi tratati ca si dusmani.31
Ar trebui de asemenea observat ca Scientologia poseda propria ei definitie unica de
termeni. Astfel, cuvintele folosite in citatele de mai sus, cum ar fi "etica", "morala",
poarta nu doar semnificatiile binecunoscute ci si cele ale Scientologiei.32
ADEVARUL ESTE MAI CIUDAT DECAT FICTIUNEA

Aceasta afirmatie ne aminteste de o problema asociata Scientologiei: utilizarea subiectiva

de termeni pentru ca informatiile obtinute sa fie manipulate in vederea obtinerii
inchipuitelor descoperiri si adevaruri ale Scientologiei. Poate domeniul cel mai prolific cu
care sa incepem este sa observam priceperea lui Hubbard ca si scriitor (autor) de
literatura stiintifico-fantastica. De fapt, multe din temele care se gasesc in Scientologie,
se regasesc si in lucrarile lui s.f ("se-fe" - science fiction, sau literatura stiintificofantastica; n.tr.).33
Pentru Hubbard, "viata este un joc", si asta este cam singurul lucru care-i da vreo
semnificatie reala.34 Variatele fapte de vitejie ale tetanilor din miliardele de ani trecuti,
constituie lila lor (sau, sportul lor) - jocurile pe care ei le joaca pentru a evita plictiseala
eternitatii. Desigur ca multi critici ar spune ca aventurile tetanilor asa cum sunt descrise
in, "O istorie a Omului" si "Ai mai trait aceasta viata inainte?", ar trebui cotate printre
operele sale stiintifico-fantastice. Iata din ultima sa lucrare, o pretinsa intamplare dintr-o
"viata anterioara" pe care un auditor al Scientologiei l-a descoperit cu "E-metrul" la un
"pacient" supus examinarii:
"Necuratul (deci, e vorba de "pacient" - "preclear" , in engleza; n.tr.) s-a aflat pe Marte
fara un trup, in urma cu 469.476.600 de ani, unde a distrus un pod si mai multe cladiri.
Oamenii au fost chemati la templu, de o alarma. Necuratul (inca odata, initiatul in
Scientologie - n.tr.), s-a dus acolo si a rupt ultima banca si a daramat turnul templului. S-a
refugiat in oras unde a vazut o papusa intr-o vitrina in care a fost intrupat cu forta,
incercand sa-i miste membrele. Oamenii au pus mana pe ea (l-au prins), au batut-o si au
aruncat-o pe fereastra (o cadere de 10 metri). Papusa a fost dusa la templu, unde un
episcop a executat-o cu pistolul lui in timp ce congregatia canta "Dumnezeu este
dragoste". Cand oamenii au plecat, papusa care si-a pierdut controlul, s-a tarat afara unde
a fost calcata de o masina mare si de un cilindru compresor. Atunci a fost readusa inaintea
Episcopului, care a dat ordin sa fie urcata impreuna cu altii intr-un camion, si dusa la
sapat de transee sau santuri, pe o perioada de 2.000 de ani. (Intreaga intamplare a durat
cam 2.000.000 de ani.)
Dupa aceea, a fost luat iar trupul i-a fost inlaturat, necuratului (PC -ului, deci "preclear"ului; n.tr) fiindu-i promis un corp de robot. Tetanul a ajuns intr-o statie de implantare
unde a fost pus intr-un cub de gheata si transportat de o farfurie zburatoare si lasat pe
planeta ZX 432."35
Hubbard insusi marturiseste ca adevarul este atat de ciudat si de straniu, incat nimeni nu
poate, cu adevarat, distinge intre science fiction si realitatea stiintifica (o revelatie pe care,
de asemenea, a gasit-o folositoare in respingerea si manipularea "iluziilor" cunoasterii
conventionale). De exemplu, Hubbard a observat spunand ca, "una dintre cele mai
asemanatoare descrieri ale unui tetan este Alice in Tara MinunilorAcolo, el poate
nascoci, (inventa) iepuri albi si omide, eventual pe Uraciosi. (Tetanul) s-ar simti in
elementul lui".36 Atunci, "cand privesti la localizarea omului in Universul TESM, la ce a
fost sau nu a fost in tot timpul, este pur si simplu incredibileste atat de fantastic incat
nu se poate descrie in cuvinte, si bineinteles, daca s-ar face nimeni nu ar crede-o."37

Daca ne amintim de invatatura lui Hubbard privitoare la creatia materiala observam ca el

o considera o iluzie: "Universul TESM poate fi usor dovedit ca fiind o iluzie"38 Nu se
pune problema ca universul nu exista, ci mai degraba, ca el nu are o realitate
independenta si obiectiva. El este un frivol joc mintal creat si jucat de tetani ! Realitatea
conventionala, rezulta pur si simplu din acordul primordial la care tetanii au convenit
impreuna ("sa inventeze").39 Astfel, realitatea "obiectiva" este doar o simpla manifestare
temporara a mintii tetanilor.
Desigur ca un asemenea univers nu poate oferi o adevarata cunoastere obiectiva a unor
lucruri, pentru ca nici un lucru nu are o existenta independenta si poate fi supus unei
nesfarsite manipulari de catre un tetan constient. Dupa spusele lui Hubbard, doar un tetan
constient (adica, cel care a fost intr-adevar iluminat prin intermediul Scientologiei)
cunoaste lucrurile asa cum sunt in realitate, si evident Hubbard, a fost cel mai iluminat
tetan care exista. De aceea, pentru scientologii care sunt de acord asupra acestei
presupuneri, ceea ce Hubbard spune ca este adevarat, este adevarat si in realitate,
indiferent de cat de fantastic sau contrar pare cunoasterii conventionale actuale.40
[urmatoarea pagina]
<--Apologetica
Duminica, 9 Noiembrie 1997

O CHEMARE LA DISCERNAMANT!
Cateva exemple (intamplari) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de
studiu: experienta lui Artur, Gene from CBN...s-a aciuiat pe aici!!
Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernamant?
Partea II-a : Cum putem deveni niste crestini cu discernamant?
Crestinii asa cum se cunosc astazi pot fi numiti oricum, numai analitici, nu!! In adunarile
crestine ale zilelor noastre se crede ca se poate afirma orice sau aproape orice, fara sa fii
contrazis de nimeni. A ajuns sa fie mai usor sa se sustina orice, decat sa se analizeze
orice. Contrar impresiei populare, crestinul descris de Biblie nu este persoana credula,
naiva, care umbla pe nori si are capul in nori, mai tot timpul...Dimpotriva, ceea ce Biblia
vrea, este sa ne faca pe toti niste critici...!! Da, ati auzit bine!! De ce? Pentru ca noua ne-a
fost incredintata evanghelia si se presupune sa o pastram si s-o aparam de atacuri. Nu este
de mirare ca lumea nedusa la biserica este confuza ! Este asa fiindca cei carora le-au fost
incredintate adevarurile lui Dumnezeu au esuat in apararea si prezentarea lor cu
competenta semenilor lor.
Cauzele lipsei de discernamant la crestinii de astazi sunt variate si complexe, dar cu
toate acestea se pot sublinia cateva foarte evidente:

- relativismul doctrinar, moral si analfabetismul biblic.

LA CE NE TREBUIE DISCERNAMANTUL?
- a deosebi doctrinele false - a-i deosebi pe lideri spirituali falsi - fenomenele sau
evenimentele neobisnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) - pentru a lua deciziile
corecte in viata!
Discernamantul este vital pentru a fi placuti Domnului.
Elton Trueblood: "Nu este posibil a se avea o reala viata crestina pana ce nu sunt
formate si deprinse cel putin trei aspecte ale ei: 1. o viata interioara de devotiune 2. o
viata exterioara de slujire 3. o viata intelectuala de gandire"
VEZI, "DESPRE DOCTRINA BIBLICA"!!
Erezia este lepra mintii
Fotbal fara minge
O minte lenesa, atelierul de creatie (lucru) al diavolului.
IMAGINEA PERFECTA A TEOLOGIEI UNORA
Teologia pestrita - "a cuverturii" - "un ghiveci" - "ii lasam pe studenti sa aleaga!"
(Seminarul Centrului Crestin Bucuresti)
- o "larga gama variata" de crezuri, ideii si pareri - un "sortiment variat de produse"??
- de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocait este o combinatie de petece de
diferite culori si forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu ata
alba pe vestmantul Crestinismului! "Haina pestrita" a teologiei unor biserici. Exemple...
John MacArthur:
"Cititi materiale foarte variate. Toate reprezinta crezuri diferite. Acceptati vreunul din
ele?"
"Caut ce-i bine in toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul si pastrez ce-i bun." (o
pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)
Acesta este o reprezentare gresita a adevarului lui Dumnezeu, a Cuvantului Sau si a
credibilitatii Sale. Adevarul nu este confuz, greu de deslusit, obscur, si tainic.
Adevarul trebuie sa fie limpede, clar si raspicat. Asa ne este prezentat de Scriptura
si asa trebuie pastrat.

BOMBARDAMENTUL CU INFORMATIE, POTOPUL DE LITERATURA

Concurenta notiunilor straine Bibliei este apriga. Un ocean de informatii. Generatia
noastra este expusa unui bombardament cu idei religioase fara precedent. Exista
televiziune crestina, carti crestine, ziare crestine, muzica crestina, ...etc., toate pline de
invataturi bune, dar si deviante si aberante care bineinteles, sunt si ele considerate
adevarate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevarat de ce este fals? Poate s-o
faca? Cum?
Nu este de mirare ca lumea de afara este confuza, ca nu poate sa recunoasca adevarul si
sa identifice minciuna!! Handicapul ei este aprofundat de campania de "incetosare" a
oricaror precepte biblice exacte care s-au pastrat in traditia vreunei biserici. Se renunta la
lucrurile clare si absolute ale Cuvantului lui Dumnezeu, in favoarea relativismului
doctrinar care sa produca o unitate superificiala.
In biserica se gasesc din aceia care citesc tot ce le cade in mana (sau le este pus in
mana, de unii!), fiindca, odata nu prea au de unde alege, literatura crestina romaneasca
fiind foarte saraca, exista din aceia care urmaresc emisiunile tv sau radio cu subiecte
spirituale maniulate dupa bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, si nu au nici o
capacitate de discerne, de a diferentia, de a face deosebiri intre ce se spune.
Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni carora le lipseste abilitatea de a discerne
intre adevar si jumatate de adevar dar, lucru si mai grav, de a discerne eroarea evidenta de
adevar. In permanenta poti sa dai peste credinciosi care sunt incapabili sa replice
deformarilor celor mai evidente ale credintei crestine, de catre cultisti, iar in fata unor mai
profunde erori, se afla complet dezarmati.
Sper ca va este cunoscuta maxima emisa de Walter Martin: "The average Christian is
turned into a "Doctrinal Pretzel"(!!), in five minutes".
FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iuresul)
de doctrine false ce se vor revarsa in biserica, invataturi ale demonilor, al ereziilor
nimicitoare, al miturilor babesti, basmelor frumos mestesugite, minciunilor, filozofiilor
desarte, poruncilor ale oamenilor, speculatiilor (izvodirilor mintii), miturilor lumesti,
intelepciunii lumesti, datinilor si traditiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor
inselatoare, de cei ce strica si rastalmacesc Cuvantul lui Dumnezeu, etc.
- "lupi in haine de oi" (Mat.7:15) - Isus
- Pavel : "lupi rapitori care nu vor cruta turma, se vor vara intre voi", (Fapte 20:29) si
"din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor invata lucruri
stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor" (vers.30).
Tot Pavel i-a scris lui Timotei si i-a spus ca: "oameni rai si inselatori vor merge din rau
in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi" (2Tim.3:13).

Iar, "Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa
se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor..." (1 Tim.4:1)
SI TOTUSI BISERICA CONTEMPORANA PARE NEPUTINCIOASA sa faca fata
acestor fenomene...Inepuizabila credulitate a oamenilor care o alcatuiesc, i-a distrus
capacitatea de a discerne. Invazia de invataturi cultice si aberante i-a surprins pe cei mai
multi, nepregatiti in invataturile elementare ale Crestinismului, multe din bisericile
consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.
Scandalurile din lumea religioasa, in loc sa-i faca pe oameni mai precauti, pare sa-i faca
mai creduli, mai naivi. Credeti ca scandalul starnit de preotul Georgescu ii va pune pe
oameni in garda cu privire la impostorii/sarlatanii religiosi ? Ce era socant in reportajul
de la "Cu ochi-n patru", era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!
Sa ne indreptam ochii inspre Scriptura unde ni se ofera sfatul lui Dumnezeu pentru
formarea, dezvoltarea si intretinerea discernamantului doctrinar si spiritual. Unul
din primele locuri unde ni se porunceste sa devenim niste crestini analitici este,
2 Tesaloniceni 5:21, 22
"Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Feriti-va de orice se pare rau"
Inca, odata, care este porunca?
"Cercetati" - bine observa Horia cand spunea ca Biblia nu spune nicaieri "crede si nu
cerceta"! Dimpotriva, ea ne spune ca inainte de a crede ceva, sa cercetam neaparat. Ea ne
spune sa cercetam inainte de a veni la Domnul, daca are dreptate sa ne pretinda supunere
fata de El (Isaia 1:18-20), sa cercetam tot ceea ce oamenii si spiritele spun (1 Ioan 4:13), sa cercetam tot (2 Tes.5:21-22).
(La urma urmei, este normal avand in vedere cine este STAPANITORUL ACESTEI
LUMII! - Tatal minciunii ) - sunt bombardati de minciuna, din toate partile.
BIBLIA NU PROMOVEAZA CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINTA
OARBA, SALTUL IN GOL, IN NECUNOSCUT, etc. Credinta crestina este o credinta
rationala, cea mai rationala, pentru ca ofera raspunsurile esentiale la dilemele
fundamentale ale vietii. Dimpotriva, Biblia promoveaza o gandire critica, o atitudine de
diferentiere intre adevar si minciuna. Cuvantul lui Dumnezeu ne cheama la formarea,
dezvoltarea si exercitarea discernamantului.
DEFINITIA DISCERNAMANTULUI: inseamna capacitatea sau calitatea de a
deosebi intre adevar si minciuna si mai ales intre adevar si "jumatate de adevar".
Descrierea biblica a unui credincios este foarte contrara imaginii populare a unui
credincios: un credincios este cel ce "cerceteaza toate lucrurile si se fereste de orice pare
rau"!

El nu poate fi un amalgam de adevar si de eroare (minciuna), ce este localizat in

mintea lui si care se manifesta in viata printr-un comportament bizar. Un astfel de
crestin este o parodie a adevarului, o jalnica reprezentare a lui.
"Jumatate de adevar" - este o afirmatie care este adevarata doar in parte, o afirmatie
care amesteca adevar si fals cu intentia voita de a insela, a amagi.
Pe ce baza determina cineva ce este bine si ce este rau? Care este etalonul,
standardul dupa care comparam toate celelalte masuri de credinta care ni se ofera?
Care este criteriul dupa care examinam toate lucrurile si care ne este exterior noua,
pentru ca examinarea noastra sa nu fie subiectiva?
CRITERIUL PE CARE-L AVEM ...
Pentru ca "cercetarea" noastra sa nu fie subiectiva, sa nu fie afectata de pasiunile si
preferintele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lasat in voia
diverselor curente de opinie teologica, a vanturilor de doctrine care bat prin biserica, ci
ne-a oferit ancora solida a Cuvantului Sau, numit "tare, neschimbator, neclintit, vesnic",
dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea inaintea caruia trebuie aduse toate
pretentiile...
Definitia criteriului: Element hotarator sau principiu pe baza caruia se poate face o
apreciere, o clasificare, etc. "Criteriul adevarului" - mijloc de stabilire, de verificare a
veridicitatii cunostiintelor, de discernere a adevarului de eroare.
Ce face Cuvantul sa fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17,
2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32
Pasajul ne spune ca Dumnezeu doreste ca crestinul sa dezvolte o forma de gandire critica,
analitica, cu care sa sorteze ce-i bun de ce-i rau, in crezuri, practici, in fiecare aspect al
vietii sale.
Dumnezeu nu vrea sa fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevarului in care
credem, ci planul Lui inconfundabil este sa devenim niste crestini "critici", cu o gandire
formata sa analizeze orice.
ATENTIE : Un crestin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, banuitor!
ADEVARATUL CRITIC - CRITICUL CEL MAI COMPETENT - este Cuvantul lui
Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cantarire, a unor
crezuri, a unor miscari, a unor fapte, a unor persoane, facuta pe baza Scripturii, poate fi
obiectiva, fara patimi si fara subiectivismul intereselor partizane. De ce? Pentru ca in
Evrei 4:12 Cuvantul este numit "kritikos". Ce se spune despre El?
"Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua
taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva,

judeca simtirile si gandurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol
si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"
CARE SUNT CATEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNAMANT?
SLABIREA CLARITATII DOCTRINARE. O boala mai veche:
MAI BUNI METEOROLOGI DECAT TEOLOGI!
(azi: mai buni oameni de afaceri...etc., decat teologi! Stiau sa determine mai bine starea
vremii decat starea timpurilor!! )
Matei 16:1-4
Cum putem explica nerecunoasterea de catre farisei si saduchei a semnelor
vremurilor? A incapacitatii lor de a discerne vremurile pe care le traiau si revelatiile
care li se faceau? Cum au putut sa nu-l recunoasca pe Mesia? Sa fie atat de orbi,
atat de lipsiti de tact spiritual?
Acesti oameni promovau un fel de credinta a carui obiect nu era Cuvantul ci traditia
creata de ei. Ei nu-i invatau pe oameni sa gandeasca "biblic", sa cerceteze cu seriozitate
Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), sa testeze orice cu Biblia, sa
discearna intre adevar si minciuna. In loc, au formulat reguli si ritualuri, si le pretindeau
oamenilor sa traiasca dupa ele. Ei inlocuiau dragostea pentru adevar si preocuparea fata
de el, cu activitatea religioasa. Le impuneau oamenilor implinirea ceremoniilor si
ritualurilor, in loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau inventiile lor
pe care le-au adaugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legalistilor conducatorii Iudeilor
erau caracterizati de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem
de dure:
"Vai de voi, invatatori ai Legii" a spus Isus. "Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor
sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de
ele" (Luca 11:46)
"Puneti pe spinarea oamenilor" - imaginea catarilor incarcati!! In timp animalul era
incarcat peste masura impleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alaturi de el, cu
mainile goale. Daca poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici macar nu se
deranjau sa le indrepte cu un deget!! Imagine vie!!
"Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostiintei: nici voi
n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre, i-ati impiedicat sa intre" (Luca 11:52)
Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare mostenita de multi in zilele noastre, este
ca devenind atat de absorbiti de ritualurile si traditiile lor, au ignorat si neglijat adevarul
Cuvantului scris. Au mers pana acolo incat de dragul respectarii noilor lor dogme, au
desfiintat si redus la zero - nulificat - invatatura Cuvantului lui Dumnezeu:

"Fatarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: "Norodul acesta Ma
cinsteste cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand
invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti". Voi lasati porunca lui Dumnezeu,
si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti
multe alte lucruri de acestea". El le-a mai zis: "Ati desfiintat frumos porunca lui
Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra." (Marcu 7:6-9)
RELATIVISMUL DOCTRINAR - prea multi crestini sunt multumiti sa priveasca cu
nonsalanta doar la suprafata adevarului biblic, al doctrinelor fundamentale - doar sa-l
survoleze - fara sa plonjeze dincolo de suprafata. Teologia si doctrinele sunt preocuparea
pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rand!
ANALFABETISMUL (IGNORANTA) BIBLIC ... "cresterea spectaculoasa a
cultelor se face in proportie directa cu scaderea cunostiintelor biblice la membrii
bisericilor crestine"
DRAGOSTEA DE ADEVAR : INGUSTIME LA MINTE?
Astazi este la moda sa se afirme ca o preocupare fata de doctrine exacte este un
dezechilibru si duce la dezbinare. Pentru unitatea crestinilor, ar trebui sa sacrificam din
convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera ca exista o diferenta intre adevar
si minciuni este privita de unii ca fiind o periculoasa dovada de intoleranta. Exista o
notiune raspandita ce spune ca orice disputa asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru
ortodoxie este considerata ca fiind incompatibila cu unitatea crestina. Doctrina in sine,
este etichetata diviziva (adica, provocand dezbinarea), iar aceia care fac din doctrina o
problema sunt numiti uraciosi, altfel spus, lipsiti de iubire crestina. Nimanui nu-i mai este
permis sa critice crezurile altuia, indiferent cat de nebiblice par sa fie acele crezuri. Daca
ai o dragoste fata de adevar risti sa fi etichetat ...si criticat pentru
- "despicarea firului in patru"
- "ca cauti nod in papura"
- nesociabil,
iar daca ideile sunt impartasite si de conducatori si oameni politici, vei fi criticat pentru
- atitudine antisociala
- antinationala
- anticrestina?!
- vei fi numit, tradator, eretic, ratacit, pierdut ...

DE CE CREDETI CA I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATAT DE COMPLEXE

SI DETAILATE DE INCHINARE SI VIATA? Pentru a-i forma si dezvolta un simt critic;
a-i invata sa deosebeasca!
Acesta pozitie saboteaza rolul sacru al Bisericii din doua puncte de vedere biblice:
1) (1Tim.3:15) Fiindca, Biserica a fost randuita de Dumnezeu sa fie, CASA, STALPUL
SI TEMELIA ADEVARULUI!
2) Fiindca, in Ioan 17:17-21 se spune:
"Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul...Si Eu insumi Ma sfintesc
pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei
ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata esti in
Mine si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai
trimis"
Deci, e pe tocmai dos! Adevarata unitate este inradacinata in adevar. Unitatea spirituala
fara adevar biblic este compromitatoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este
precedata si urmata de sfintirea in adevar. Partasia celor ce ignora, neglijeaza sau trece cu
vederea doctrinele esentiale ale Crestinismului nu este o adevarata unitate spirituala, ci un
compromis diavolesc.
AVERTISMENT! In ultima vreme mi-a fost dat sa aud cum in urma unor mari crize
economice, crestinii vor ajunge la unitate. Vazandu-si situatia disperata, ei vor incuviinta
sa abandoneze unele convingeri care i-au separat si se vor uni. Aceasta va fi lucrarea
Domnului dinaintea sfarsitului, in urma careia toata lumea va vedea ridicarea in forta a
crestinilor si o mare recolta de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponentii acestor ideii
este d-l Gene din Pennsylvania care afirma ca a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson si
locuieste la o familie penticostala din Petrila. Ceea ce el afirma este cu desavarsire
nebiblic, pentru ca asa cum am vazut in Ioan 17, reteta biblica a unitatii crestinilor
include, nu exclude, ingredientul esential al adevarului! Chiar afirma ca in lipsa lui,
acesta unitate este imposibila!!
De fapt asa cum a spus filozoful crestin, Gordon Clark, "Din moment ce adevarul este
Dumnezeu, dispretul fata de adevar este un dispret fata de Dumnezeu".
ADEVARUL ESTE DIVIZIV SI EXCLUSIVIST!
Isus este Calea, si alta nu este! Numele dat sub cer oamenilor in care sa fie mantuiti, este
Isus, nu altul! Daca noi sustinem ca Isus este Calea, Adevarul si Viata, si este adevarat,
atunci orice alta afirmatie este falsa. Iata caracterul exclusivist al Adevarului. Aceasta este
natura adevarului.
EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradictii

INTREBARE:
In cartea Faptele Apostolilor, Petru declara ca, "in nimeni altul nu este mantuire; caci nu
este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti". El spune ca
doar prin Isus, oamenii pot fi mantuiti. Nu este acesta exclusivism si obtuzitate? Ce se va
intampla cu paganii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budistii, hindusii, etc?
In va trimite Dumnezeu in iad fiindca cred intr-un alt nume?
RASPUNS:
Pentru un raspuns adecvat la aceste intrebari sunt necesare niste observatii.
Intai de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevarului. Multi oameni au gresit si
inca pot gresi, din sinceritate. Biblia confirma aceasta observatie adevarata spunand in
Proverbe 14:12 ca, "multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la
moarte".
In al doilea rand, adevarul este prin insasi natura lui, exclusivist. Adevarul ca "doi plus
trei, fac cinci" este foarte exclusivist. Nu ingaduie o alta concluzie, nu da un alt rezultat.
Acelasi lucru ramane adevarat in sistemul de valori sociale. Afirmatii ca, "rasismul este
gresit" sau "oamenii nu ar trebui sa fie cruzi", sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu
tolereaza alte alternative.
In al treilea rand, toate afirmatiile adevarate sunt exclusiviste. De exemplu, daca
umanismul este adevarat, atunci oponentii lui gresesc. Daca ateismul este adevarat, atunci
toti cei ce cred in Dumnezeu gresesc. Fiecare afirmatie adevarata o exclude pe opusul ei.
Ca prin urmare, daca Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai exista o alta.
Aceasta afirmatie nu este mai exclusivista decat alte afirmatii adevarate. Intrebarea care
ar trebui sa se puna este daca afirmatia e adevarata!
Argumentul de necontestat al veridicitatii acestei afirmatii, deci ca Isus ar fi singura cale
de mantuire este invierea Lui din morti. Acest eveniment este cel ce autentifica toate
celelalte afirmatii facute de el, adeverindu-le. Dupa aceea, Noul Testament subliniaza in
repetate randuri ca Isus este singura cale de mantuire.
Isus a spus, "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine"
(Ioan 14:6). De asemenea, in Ioan 10:9, Isus a afirmat ca El este Usa, dupa ce in versetul
1 a insistat ca, "cine nu intra pe usa...este un hot si un talhar". Apostolul Pavel a adaugat
in 1Timotei 2:5 ca, "este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu
si oameni: Omul Isus Hristos".
Pe langa marturia documentara a Noului Testament care adevereste pretentai de
exclusivitate a caii de mantuire numai prin Isus, avem si marturia istorica a invierii Lui.
Acestea sunt probe mai mult decat suficiente pentru a valida o astfel de afirmatie si a
inspira incredere.

Nimeni nu spune ca dragostea sau unitatea nu este importanta. Noi trebuie sa ne

iubim unii pe altii asa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie sa fim uniti asa cum El este una cu
Tatal. Dar toate acestea se dobandesc pornind de la adevarul necompromitator, absolut al
Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazandu-ne pe adevarul Cuvantului Sau.
Filipeni 1:9 si Coloseni 1:9
Cum s-a ajuns sa se creada ca in calea unitatii sta tocmai adevarul biblic?
RASPUNS : EXISTENTIALISMUL EPOCII!
RELATIVISMUL MORAL
Aproape intreaga societate respinge revelatia biblica. Nu mai exista in societate nici un
standard pentru adevar si minciuna. Curentul umanist a redus fiecare pacat la nimic mai
mult decat o curiozitate, sau la o orientare diferita in viata. (Vezi, interpretarea
homosexualitatii: "a avea o orientare sexuala diferita; un stil de viata alternativ"). O
societate in care nu se mai face nici o evaluare morala. In loc de a fi socata, lumea este
placut impresionata de fortarea limitelor. Esecul de discerne al bisericii se reflecta in
cultura si societatea in care noi traim. Din clipa cand si-a pierdut puterea de a deosebi
binele de rau, revarsarea raului in lume, a fost si mai mare.
Cineva a spus ca, "Prigoana intareste Biserica, dar confuzia (doctrinara) o
slabeste".
Priviti la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultura din Petrosani. Cat de rau se
mai poate ajunge? Pana unde vom impinge limita bunului-simt?
LIPSA DE DISCIPLINA PERSONALA A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)
Prezenta celor "trei D" fatali, in viata credinciosilor : dezorganizare + dezordine +
dezorientare!!

<--Apologetica

CULTUL "COPIII LUI DUMNEZEU"

SAU "FAMILIA"
Aceasta prezentare este o avertizare cu privire la grupul pseudo-crestin raspandit in lumea
intreaga si cunoscut sub numele de "Copiii lui Dumnezeu", sau "Familia Dragostei" (de
asemenea ca, "Muzica cu Semnificatie", "Familia Cerului" - o explicatie pentru
numeroasele denumiri este incercarea de mascare). Dandu-se drept veritabili misionari

crestini, Copiii lui Dumnezeu au ademenit in America si nu doar acolo, studenti creduli,
lucratori din clasa de mijloc si mai ales tineri crestini (membrii in diferite biserici)
convingandu-i sa li se alature. Au reusit sa-si asigure sprijin, protectie si asistenta juridica
din partea unor oameni de afaceri, ofiteri de armata, avocati si chiar politicieni. Aceste
relatii, insa, nu i-au ferit de scandalurile demascate in presa si de urmarire penala atat in
America cat si in alte tari occidentale. Aceste conflicte cu legea l-au determinat pe liderul
grupului sa dea ordin de parasire a Statelor Unite pe motiv ca acestea urmau sa fie
judecate de Dumnezeu printr-un cataclism natural. De la data emiterii profetiei si pana in
zilele noastre dezastrul nu s-a produs, dar in schimb s-a produs raspandirea (sau mai bine
zis, imprastierea) "Copiilor lui Dumnezeu" in intreaga lumea, secta ajungand astfel sa fie
prezenta si in blocul tarilor fost comuniste unde beneficiaza de o larga libertate de
miscare, aparent aceste tari devenind un adevarat refugiu al grupului.
Zelul religios suplineste numarul lor restrans - aproximativ 15.000 - 20.000 pe tot globul.
"Copiii lui Dumnezeu" au o structura piramidala de inalta organizare bazata pe o
neconditionata supunere fata de fondatorul si "profetul" lor, David Berg (cunoscut de
asemenea ca "Moise" David, "Mo", "Taticul" si "Bunicul"!). Toate acestea, impreuna cu
doctrinele lor secrete, practicile ilegale si tehnicile amagitoare de a castiga adepti,
mascate indaratul unei fatade pseudo-crestine, fac din ei o amenintare extrem de
distructiva pentru drepturile individului si ale familiei in orice societate. Articolul din
revista Newsweek, din 13 septembrie 1993, intitulat "Abuzul Sexual si Copiii lui
Dumnezeu", indica efectele nocive asupra comunitatilor in care se adapostesc. Aparitia
lui a fost prilejuita de scandalul pe care grupul l-a provocat in Argentina.
Dintre toate exporturile importante din Statele Unite, cultele religioase sunt probabil cele
mai nedorite. Poate cel mai bine-cunoscut dintre toate este cultul "Copiilor lui
Dumnezeu", care si-a castigat in anii 70 peste 12.000 de membrii din 70 de tari, folosind
sexul liber. Sustinatori ai campaniilor anticultice cat si unii fosti membrii au afirmat ca
acest grup infiintat in California in anul 1968, isi initiaza sexual copiii de la varsta de 12
ani si ca ii exploateaza pentru a face bani si a castiga recruti. Membrii grupului, spun
insa, ca plangerile (impotriva lor - n.tr.) si cercetarile la care sunt supusi reprezinta o
Noua Inchizitie, iar autoritatile australiene, spaniole si franceze nu au reusit in ultimii ani
sa aduca acuzarea lor. China si Egiptul au ales pur si simplu, sa alunge grupul din tarile
lor. Acum este randul Argentinei sa ia masuri. Dupa o investigatie de 3 ani, saptamana
trecuta, politia a efectuat un raid la 10 adrese din Buenos Aires si din jurul lui, de unde au
ridicat 265 de persoane printre care 137 de copii si adolescenti, cu toti facand parte dintro ramura a "Copiilor lui Dumnezeu", numita "Familia". La sfarsitul saptamanii trecute,
16 adulti erau acuzati de rapire, escrocherie, corupere de minori si de violarea drepturilor
copilului. Copiii au fost internati in institutii juvenile pentru a fi supusi unor analize
psihiatrice.
Autoritatile spun ca au gasit o multime de dovezi noi, inclusiv discuri si video-uri
pornografice, unul dintre ele aratand un tata ce intretine relatii sexuale cu fiica. Sursele,
de asemenea, mai sustin ca fosti membrii impreuna cu familiile lor sunt gata sa depuna
marturie impotriva celor retinuti. Problema a fost cu identificarea celor retinuti, care s-a
dovedit a fi un cosmar pentru autoritati. O oficialitate a afirmat ca unii dintre copiii

retinuti care au fost implicati intr-o incercare nereusita de urmarire a grupului, din 1989,
traiesc "intr-un fel de meditatie continua". Autoritatile argentiniene cred ca aproape
jumatate din cei retinuti provin din Statele Unite, iar altii provin din Irlanda, Marea
Britanie, Brazilia, Grecia, Spania, Uruguay si Peru. Cel putin cativa copii proveneau din
Argentina, insa erau copii fara parinti. Investigatia a fost motivata de plangerea unui
cetatean american impotriva retinerii de catre grup a celor patru copii ai sai dupa ce sotia
a parasit grupul si a murit.
"Suntem pur si simplu, un camin" (o familie - n.tr.), a declarat anul trecut un membru al
grupului, unui ziar argentinian. "Hristos ne iarta toate pacatele noastre si ne cunoaste
inimile". Dar daca, autoritatile argentiniene au pus mana pe niste probe, de data aceasta
nu vor fi asa de iertatoare.

ORIGINEA "COPIILOR LUI DUMNEZEU"

Fondatorul lor, David Berg, nascut in California in anul 1919 a fost crescut intr-un mediu
crestin, atat bunicul cat si mama lui fiind evanghelisti itineranti. Din frageda copilarie el a
fost invatat despre importanta "slujirii lui Dumnezeu". Dar si problemele lui Berg au
aparut la o varsta timpurie: el a fost molestat sexual ca si copil de catre adulti de ambele
sexe. A avut contact sexual incestuos cu o verisoara de a lui la varsta de sapte ani iar ca
adolescent a fost obsedat de sex si masturbare - toate acestea in ciuda educatiei morale
deosebit de stricta, pe care o primea. Mare parte din copilaria lui Berg a fost petrecuta, de
asemenea, intr-o lume a fanteziei: era animat de o intensa dorinta de "a fi cineva", ca si
mama si bunicul lui si a crescut cu convingerea ca a fost destinat a fi un mare om al lui
Dumnezeu. De la inceput, insa, visul lui a fost inseparabil intretesut cu devieri sexuale si
pofta de putere.
In 1944, Berg s-a casatorit si a avut apoi patru copii, fiecare din ei avand sa joace mai
tarziu un rol important in fondarea "Copiilor lui Dumnezeu". Spre sfarsitul anilor 1940,
Berg a fost ordinat ca lucrator pastorind o mica biserica vreme de doi ani. Berg pretinde
ca a fost indepartat de la pastorat pe nedrept, din pricina predicilor lui pline de putere si a
tacticilor lui integrative; anumiti membri ai familiei sale pretind insa, ca adevarata cauza
a fost o legatura adulterina cu o membra a adunarii. Oricare au fost motivele, Berg a
afirmat ulterior ca intreaga afacere "m-a infuriat, amarat si scarbit de fatarnicia intregului
sistem bisericesc in asa masura ca aproape am devenit un comunist".
De-a lungul anilor 1950, Berg s-a aflat in cautarea bisericii perfecte, vizitand in acest
scop chiar bisericile spiritiste care cultivau spiritele familiale. Parea sa-si fi gasit o vreme
locul potrivit la "Clinica Sufletului", o miscare radicala cu caracter misionar si
evanghelistic fondata de Fred Jordan, un lucrator baptist. Acolo si-a dobandit Berg zelul
lui riguros, aproape militaresc, pentru marturie personala, o preocupare care va ramane o
caracteristica a "Copiilor lui Dumnezeu", pana in zilele noastre. Apoi, Berg a petrecut
cativa ani promovand programul evanghelistic al lui Jordan prin intermediul statiilor de
televiziune din America.

In ciuda "slujirii lui Dumnezeu", si fiind departe de sotie in timpul calatoriilor sale, Berg
vizita prostituate si se implica in legaturi adultere. Tot pe atunci, el a inceput sa molesteze
sexual pe cea mai tanara fiica a sa, Faithy, ca de la varsta de doisprezece ani sa-si faca din
ea un partener sexual.
Spre sfarsitul anilor 1960, Berg continua "slujirea lui Dumnezeu" conducandu-i pe copiii
lui adolescenti in incursiuni de evanghelizare si condamnand aspru pe crestinii care nu
faceau la fel. Marturisirea credintei era porunca de baza, a conchis Berg, de aceea,
Dumnezeu va trece cu vederea chiar actele lui de curvie, adulter, incest, criticism
impotriva altor crestini si implicarea lui in astrologie si spiritism, atata vreme cat ramanea
ascultator in a "marturisi".
In 1968 s-a mutat impreuna cu familia in Huntington Beach, California, si a inceput sa
marturiseasca printre hippie. Copiii lui adolescenti au convertit pe multi, aducandu-i apoi
la o cafenea unde-l ascultau pe Berg predicand pe un ton violent impotriva bisericii si a
institutiilor religioase. Hippie erau bine tratati si ajutati sa scape de droguri iar apoi
indoctrinati cu crestinismul "Berg-ian".
Fugind de persecutia din California, "Copiii lui Dumnezeu" au plecat la drum in convoaie
de nomazi, oprindu-se in cele din urma la o ferma langa Thurber, Texas, in 1970, unde au
crescut la numar si de unde au inceput sa trimita grupuri spre alte asezari, cu scopul de a
stabili comunitati si a castiga alti convertiti si ucenici.
Interpretand Scripturile intr-un stil de severa condamnare a altora, Berg sustinea ca
bisericile existente se faceau vinovate de neascultare, de compromisuri materialiste, si ca
apartineau "Babilonului, curva cea mare", din Apocalipsa. Fiecare trebuia sa-si "urasca"
si sa-si paraseasca propria familie, de vreme ce doar "Copiii lui Dumnezeu" slujeau pe
Dumnezeu si erau adevarata "Familie". In primii ani ai decadei 1970, tineri si tinere isi
paraseau serviciul cu sutele, renuntau la educatie, familie si toate bunurile materiale ca sa
se alature "Copiilor lui Dumnezeu" atat in Statele Unite si Canada, cat si in Londra
(Anglia) si alte orase mari ale Europei, Australiei si Americii Latine, odata cu raspandirea
lor peste hotare in acei ani.
Inca din 1969 Berg si-a abandonat sotia si a inceput o viata de adulter cu o tanara
ucenica, de curand convertita, pe nume Karen Zerby (sub noul nume de "Maria"),
pretinzand "in mod profetic" ca Maria era "noua biserica", tanara, pe care Dumnezeu o
ridica si ca sotia si mama copiilor lui reprezenta "vechea biserica" pe care Dumnezeu o
abandona pentru ca era "depasita", deoarece Dumnezeu facea "ceva nou". Acesta a fost
inceputul obiceiului lui Berg de a "sfinti" si justifica pacatele lui in loc sa se pocaiasca de
ele, si prin cuvinte "profetice" sa se proclame cu aroganta "profetul lui Dumnezeu pentru
vremurile din urma", facand cunoscut "Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi", scotand
din context versete si exemple din Scripturi, in incercarea lui de a-si justifica noile
doctrine. Ca urmare a exemplului sau personal si a indemnurilor lui deschise,
promiscuitatea sexuala era in floare printre conducatorii "Copiilor lui Dumnezeu".

Usa spre ocultism a fost deschisa larg atunci cand Berg a primit un "ajutor spiritual", si
anume, un tigan din anii 1200 pe nume "Abrahim" pe care, sustinea Berg, Dumnezeu l-a
trimis ca sa-i fie inger pazitor sau calauzitor spiritual.
Cu pacatele sexuale "sfintite" si "justificate" de acum si cu puteri oculte la indemana sa-l
calauzeasca, Berg a indrumat "Copiii lui Dumnezeu" sa se extinda in toata lumea, mai
intai in Europa in 1971, pentru ca mai tarziu sa atinga fiecare continent la mijlocul anilor
1970. De fapt zelul misionar nu a constituit singura motivatie din spatele efortului de
extindere mondiala, existand in plus si nevoia lui Berg de a scapa atat de hartuiala
parintilor infuriati ai caror copii fusesera convertiti, cat si de cea a autoritatilor legale din
unele orase si state.

"COPIII LUI DUMNEZEU" INTRE ANII 1970 SI 1980

In 1973, stabilit la Londra, Anglia, Berg a poruncit adeptilor sai sa inceteze a mai pune
accentul pe marturisirea personala pe strada si sa se concentreze in schimb pe distribuirea
mesajelor lui scrise, dezlanate si confuze, si sa solicite donatii pentru propria lor
finantare. Pozitia lui politica (anti-americana, anti-israeliana, pro-araba) si poemele lui cu
nota explicit sexuala au starnit mania publicului si a presei, iar indraznetele lui profetii
false privind distrugerea Americii odata cu aparitia cometei Kahoutek, au provocat
confuzie in randurile "Copiilor lui Dumnezeu" din toata lumea.
In 1976 Berg era pregatit sa "arunce bomba" ce urma sa pulverizeze odata pentru
totdeauna orice iluzie a "Copiilor lui Dumnezeu" de a fi o grupare crestina, facandu-i
aberanti si inacceptabili atat comunitatii crestine cat si societatii, in general. Dupa un an
sau doi de experiment personal intr-o noua "lucrare" impreuna cu consoarta "Maria",
Berg a cerut tuturor femeilor membre sa inceapa "pescuitul prin cochetarie, prin flirt"
("flirty fishing" in engleza sau pe scurt "FFing" - nota traducatorului) - care insemna
acordarea de favoruri sexuale atat pentru castigarea de noi membri cat si pentru obtinerea
bunavointei functionarilor guvernamentali si a detinatorilor puterii din diferite tari de pe
glob. Intr-o lunga serie de epistole, foarte explicite din punct de vedere sexual, pretinzand
ca Dumnezeu a sfintit de acum adulterul si curvia cu conditia sa fie "savarsite in
dragoste" si "pentru slava lui Dumnezeu", el isi instruia adeptii cum sa procedeze cu
Ffing si cum sa ceara cadouri banesti. Curand zeci de membre ale "Copiilor lui
Dumnezeu" au devenit in mod fatis prostituate cauzand infectarea a sute de oameni cu
boli venerice cum este herpesul (care a atins proportii aproape epidemice in unele
regiuni). Incepand cu revolutia Ffing-ului, "Copiii lui Dumnezeu" au inceput sa-si spuna
"Familia Dragostei".
Excesele sexuale au condus inevitabil la sex infantil. Credincios istoriei sale personale,
Berg pretindea de data aceasta ca incestul si sexul savarsit cu minori sunt permise si astfel
curand au aparut o serie de cazuri de mame si tati deveniti intimi din punct de vedere
sexual cu fiii si fiicele lor, si chiar la copii tineri savarsind acte sexuale cu alti copii sau
cu membri adulti.

Amestecand imoralitatea lui sexuala cu ocultismul, Berg pretindea ca intretine relatii cu

un intreg panteon de zeite pagane, inclusiv Afrodita, Diana, zeita Atlantidei, Mocumba
(care este de fapt numele unui cult afro-brazilian asemanator cu voodoo), si multe altele.
Fascinatia lui oculta l-a condus pe Berg la promovarea spiritismului, consultarea de medii
spiritiste, astrologie si necromantie. El le-a scris adeptilor sai asigurandu-i ca toti au
"ajutoare spirituale" (asa-zisi sfinti crestini trecuti din viata, de fapt, spirite rele care
insotesc in permanenta pe cineva ca ghid si protector - n.tr.) si-i indemna sa afle cine sunt
aceste ajutoare spirituale, sa le cunoasca.
In cele din urma, Berg a comis inevitabilul: in vreme ce continua sa proclame salvarea
prin credinta in Isus, el a inceput sa nege dumnezeirea lui Hristos. Interpretand in mod
eronat versetul din Luca 1:28 (versiunea King James), Berg pretindea ca Isus nu a fost
Fiul lui Dumnezeu zamislit in mod divin, ci mai degraba urmarea coborarii peste Maria a
ingerului Gabriel si a impreunarii acestuia cu ea.
Spre finele anilor 1970, pe cand presa din lumea intreaga ii prezenta pe "Copiii lui
Dumnezeu" intr-o lumina negativa, din pricina practicii lor numita Ffing, iar apoi
masacrul de la Jonestown a indreptat atentia presei asupra cultelor, Berg si-a instruit
adeptii sa declare publicului ca gruparea "Copiilor lui Dumnezeu" s-a destramat. Ei s-au
retras in clandestinitate, au devenit inca si mai secreti, mai inselatori in metodele lor, cel
putin in America de Nord. Totusi ei nu disparusera. Sub orice nume s-ar ascunde, inca
raman bine organizati si autoritari, continuand sa castige prozeliti de-a lungul si de-a latul
lumii, activand in secret chiar si in tari din care fusesera alungati.

"COPIII LUI DUMNEZEU" IN ANII 1990

David Berg este acum trecut de 70 de ani si are o sanatate subreda. "Maria" a preluat
haturile puterii in supravegherea structurii piramidale de conducere a "Copiilor lui
Dumnezeu" si in stabilirea directiei. Ea a insistat sa debaraseze miscarea "Copiilor lui
Dumnezeu" de excesele sexuale cele mai grave, interzicand incestul, abuzul minorilor si
legaturile sexuale dintre adulti si adolescenti, toate pentru a salva miscarea de la autodizolvare. Practica de "pescuire de adepti prin flirt" (Ffing) a fost sistata in mod oficial
spre sfarsitul anilor 1980 din pricina amenintarii flagelului SIDA, dar si asta doar dupa ce
o membra a murit in Japonia rapusa de o pneumonie provocata de SIDA. De la aceasta
data, membrii au fost instruti sa utilizeze "pescuirea prin flirt" numai cu prietenii vechi,
sa foloseasca prezervative si sa efectueze periodic teste HIV. Aceste schimbari au fost
introduse, asa cum s-a afirmat, pentru auto-protectie si nu in urma vreunei schimbari de
conceptie a grupului.
Doctrinele zeitelor si a spiritelor calauzitoare, negarea divinitatii lui Hristos, etc., au
ramas intacte. De asemenea, in pofida faptului ca mii de membrii ai "Copiilor lui
Dumnezeu" sunt infectati cu boli venerice, acestia continua totusi sa se bucure de
"libertatea" de a trai in curvie, adulter, "casatorii deschise" si poligamie, toate savarsite pe
ascuns in timp ce fata de public pretind a fi "misionari crestini", momind noi membrii si
straduindu-se sa castige favorul unor oameni cu influenta in presa, guvern si armata,

pregatindu-se pentru ziua cand va avea loc demascarea inevitabila a crezurilor rusinoase
si a practicilor lor ilegale si imorale.
Astfel de demascari au avut loc frecvent in ultimii ani lansandu-se campanii majore
impotriva "Copiilor lui Dumnezeu" din partea presei sau a guvernelor unor tari ca, India,
Hong Kong, Filipine, Brazilia, Argentina, Spania, Elvetia, iar mai recent Australia si
Japonia. Inversand tactica de asalt indelung folosita, in ultimii cativa ani "Copiii lui
Dumnezeu" au inceput sa se apere in mod agresiv utilizand avocati si facand declaratii de
presa. Iata cateva din aceste tactici. Ca toate cultele distructive, "Copiii lui Dumnezeu"
folosesc tehnici inselatoare de prozelitism. Fete zambitoare, copii cuminti, afise viu
colorate, casete cu muzica "decenta" si benzi video poreclite "Kiddy-Viddy", toate
destinate sa transmita imaginea unor crestini fericiti si devotati. Asemenea altor culte,
"Copiii lui Dumnezeu" isi coplesesc potentialii convertiti cu atentii, cuvinte magulitoare,
priviri galese, atingeri dragastoase, imbratisari, cantece minunate, etc.
Folosind astfel de metode si tactici, ei abordeaza pe oameni pe strada, la locul de munca,
chiar in biserici si librarii crestine, in efortul lor de a strange fonduri prin vanzarea de
casete video si cu muzica. Nu au permise de a colecta donatii, nu sunt inregistrati ca
societate de binefacere si nu platesc taxe. Bunavointa si aparenta lor decenta sunt menite
a preveni publicul credul de la a pune anumite intrebari cum ar fi: "Cine sunteti voi?",
"De ce organizatie apartineti?" si "Cum folositi banii?". In general, ei vor incerca sa fie
evazivi, vagi si sa schimbe subiectul. Unul din raspunsurile mai des folosite este ca sunt,
doar, "misionari independenti", sau uneori dau numele unei false organizatii care variaza
de la tara la tara ("Farmecul Cerului" este un astfel de nume). Intrebati daca apartin
"Copiilor lui Dumnezeu" sau "Familiei Dragostei", de cele mai multe ori neaga, chiar
daca sunt confruntati cu covarsitoare dovezi contrare. Au ajuns pana acolo ca au produs
carti umoristice ilustrate foarte reusit cu scopul de a instrui pe copiii lor cu privire la
justetea minciunii fata de cei din afara grupului si inaintea autoritatilor.
In primele luni in care un eventual membru este cu "Copiii lui Dumnezeu", s-ar putea sa
nu banuiasca deloc ca el sau ea face parte dintr-un cult foarte bine organizat si distructiv;
iar "Copiii lui Dumnezeu" vor face tot ce le sta in putinta sa-i impiedice a descoperi
adevarata lor identitate, inainte de a fi profund implicat.
Deoarece grupul vorbeste despre Isus si despre mantuire si preda studii biblice,
potentialul membru crede ca acestia sunt cei mai sinceri crestini intalniti vreodata si care
cunosc Biblia, atat de bine. Dar odata convins a li se alatura, el va fi supus unui intens
program de pregatire cu scopul de a fi indoctrinat cu scrierile lui David Berg. Acest
proces de indoctrinare va fi atat de profund incat odata ce o persoana este acaparata,
aceasta va fi tinuta ani de zile in randurile lor chiar daca doreste sa renunte.
Cum sa ne raportam la "Copiii lui Dumnezeu"? Ca si in cazul altor culte, membrii
"Copiilor lui Dumnezeu" au fost indoctrinati in asa masura cu invataturile lui Berg si in
acelasi timp atat de mult izolati de alte surse de informatie din afara, incat pur si simplu
nu realizeaza ca sunt un cult. Li se spune ca sunt liberi sa renunte oricand, dar

consecintele cumplite ale unei asemenea hotarari le-au fost descrise atat de raspicat, incat
teama ii tine pe multi membri inca implicati chiar dupa ce au dorit sa plece.
Membrii sunt puternic indoctrinati in a crede ca nu exista alta grupare in lume in cadrul
careia sa-l poti servi pe Dumnezeu 100%. Li se spune clar ca, daca parasesc "Copiii lui
Dumnezeu", parasesc prezenta si binecuvantarile lui Insusi Dumnezeu si ca singura
alternativa este "sistemul lumii, potrivnic lui Dumnezeu". Ei publica "marturisirile
traumatice" ale celor care nu s-au putut descurca in afara si s-au reintors. Pe langa
acestea, multi dintre ei si-au petrecut o mare parte a vietii de adulti in cadrul grupului
"Copiii lui Dumnezeu" ceea ce face ca lumea de afara sa li se para coplesitoare si
imposibil de supravietuit in ea.
Daca esti abordat pe strada, la scoala, la biserica sau la locul de munca, fii atent la afisele
viu colorate cu texte pe spate si la casetele video sau cu muzica oferite in pachete viu
colorate (care pot sa poarte o adresa din Zurich, Elvetia, care spune "World Services, sau
mai recent s-a observat, in Romania, "Maria" Postfach, Martinelli, Viena - n.tr.); prilejul
va fi marcat de prezenta unuia sau mai multora copii draguti si isteti. Nu te grabi sa faci
donatii; pune intrebari. Incearca sa afli de la ei, pe cine reprezinta, cum vor fi folosite
donatiile si asa mai departe. Da-le de inteles ca stii cine sunt ei in realitate si ca daca nu
se renunta la a-ti mai cere bani, anunti autoritatile. Spune-i acelui membru ca nu ai nimic
impotriva lui personal, si ca iti pare rau ca este manipulat si exploatat de o astfel de
grupare.
Multi membrii doresc cu adevarat sa iasa dintre ei, acestia putand fi crestini veritabili
care-l iubesc sincer pe Isus. Satui de excesele sexuale, au indoieli serioase, de multa
vreme, cu privire la Berg si invataturile lui. Sunt dezamagiti de falsele lui preziceri si
scarbiti de abuzul mental. Ei doresc sa paraseasca gruparea, dar dupa ani de zile in care
au citit doar "scrisori Mo" ("Mo letters" - de la "Moses Letters", David Berg, supranumit
"Moses"), acum le este teama. Astfel, unii membri ai "Copiilor lui Dumnezeu", in vreme
ce incearca sa-si inabuse propriile lor indoieli, continua sa promoveze invataturile lui
Berg si sa-i ademeneasca pe altii in cult.
Deci, fii atent! Nu te lasa inselat! Tu poti sa-l cunosti pe adevaratul Isus prezentat de
Biblie si sa cunosti dragostea lui deplina, acceptarea Lui totala si iertarea Lui vesnica. Tu
poti sa fii un adevarat copil al lui Dumnezeu, liber sa-l iubesti pe El si pe alti oameni cu
dragostea Lui. Nu accepta falsul si nu te lasa atras!

Aceasta informare a fost compilata de catre fosti membri ai cultului "Copiilor lui Dumnezeu" si distribuita
de catre "No Longer Children" ("Deloc Copii"), un grup de sprijin pentru cei ce au parasit "Copiii lui
Dumnezeu", si familiile acestora. Daca doriti informatii suplimentare despre "Copiii lui Dumnezeu" si cum
sa fiti refacuti dupa o implicare in acest cult, va rugam sa scrieti pe adresa:
"NO LONGER CHILDREN" SUPPORT GROUP
Box 415 - 8155 Park Road
Richmond, B.C. V6Y 3C9
CANADA

Materialul a fost retiparit si distribuit de catre:

CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE INTERNATIONAL
P.O.Box 500, San Juan Capistrano, CA 92693, USA
Preluarea si adaptarea materialului s-a facut de catre:
Teodor Macavei
CAPELA CRESTINA PETROSANI
str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD, ROMANIA
Mai multe informatii despre culte, secte si miscari religioase false, puteti sa le obtineti de la adresa de mai
sus.
Copyright 1992 by No Longer Children Support Group Association. All rights reserved.

<--Apologetica

PROFETII MESIANICE IMPLINITE IN

ISUS HRISTOS
Ca un supliment la studiile pe care le facem in cap.5, vers.39-40 din Ev. dupa Ioan,
doresc sa va ofer aceasta lista de marturii distincte ale Vechiului Testament, care si-au
gasit implinirea in Isus Hristos. Pentru a vedea despre ce este vorba va trebui sa
deschideti Biblia la pasajele indicate!

DESCRIEREA MARTURIEI

PROFETIA DIN
V.T.

IMPLINIREA DIN
N.T.

Samanta femeii care va zdrobi capul

Geneza 3:15
sarpelui

Gal.4:4; Evrei 2:14-15;

Col.1:13; Apoc.20:10

Urmasul lui Avraam: samanta in

care toate neamurile vor fi
binecuvantate

Geneza 12:3; 22:18;

26:4

Matei 1:1

Urmasul lui Isaac

Geneza 17:19

Luca 3:34

Urmasul lui Iacov

Numeri 24:17

Matei 1:2

Vine din tribul lui Iuda

Geneza 49:10

Luca 3:33

Urmasul pe tronul lui David

Isaia 9:7

Luca 1:32, 33

Uns si Vesnic

Psalm 45:6,7; 102:25Evrei 1:8-12

27

Nascut in Betleem

Mica 5:2

Luca 2:4,5,7

Vremea nasterii Lui

Daniel 9:25

Luca 2:1,2

Nascut din fecioara

Isaia 7:14

Luca 1:26,27,30,31

Uciderea copiilor

Ieremia 31:15

Matei 2:16-18

Fuga in Egipt

Osea 11:1

Matei 2:14,15

I s-a pregatit calea

Isaia 40:3-5

Luca 3:3-6

Precedat de un Inaintas

Maleahi 3:1

Luca 7:24,27

Precedat de Ilie

Maleahi 4:5,6

Matei 11:13,14

Numit Fiul lui Dumnezeu

Psalm 2:7

Matei 3:17

Slujeste in Galilea

Isaia 9:1,2

Matei 4:13-16

Zel/ravna pentru casa lui Dumnezeu Psalm 69:9

Ioan 2:17

Vorbeste in pilde

Psalm 78:2-4

Matei 13:34,35

Va tamadui inimile zdrobite

Isaia 61:1,2

Luca 4:18,19

Respins de ai Sai, de evrei

Isaia 53:3

Ioan 1:11; Luca 23:18

Va fi Profetul

Deut.18:15

Ioan 6:14;7:40; Luca

24:19; Fapte 3:20,22

Preot dupa randuiala lui Melhisedec Psalm 110:4

Evrei 5:5,6

Intrarea triumfala in Ierusalim

Zaharia 9:9

Marcu 11:7,9,11

Laudat de copii

Psalm 8:2

Matei 21:15,16

Nu este crezut

Isaia 53:1

Ioan 12:37,38

Tradat de un prieten

Psalm 41:9

Luca 22:47,48

Vandut pe treizeci de arginti

Zaharia 11:12

Matei 26:14,15

Acuzat de martori mincinosi

Psalm 35:11

Marcu 14:57,58

Tacut in fata acuzatiilor

Isaia 53:7

Marcu 15:4,5

Scuipat si batut

Isaia 50:6

Matei 26:67

Urat fara temei

Psalm 35:19

Ioan 15:24,25

Moare in locul...pedepsit in locul...

Isaia 53:5

Rom.5:6,8

Rastignit impreuna cu raufacatori

Isaia 53:12

Marcu 15:27,28

Strapunse mainile si picioarele

Zaharia 12:10; Psalm

Ioan 20:27
22:1,7,8,16,18

Dispretuit/hulit si batjocorit

Psalm 22:7,8

Luca 23:35

Este chinuit de sete

Psalm 22:15

Ioan 19:28

Ii este dat vin/otet sa bea

Psalm 69:21

Matei 27:34,48

Ocarat

Psalm 69:9

Rom.15:3

Se roaga pentru dusmani

Psalm 109:4

Luca 23:34

Soldatii au tras la sorti pentru

camasa Lui

Psalm 22:17,18

Matei 27:35,36

Parasit de Dumnezeu

Psalm 22:1

Matei 27:46

Nu va avea nici un os
sfaramat/zdrobit

Psalm 34:20

Ioan 19:32,33,36

Strapuns in coasta

Zaharia 12:10

Ioan 19:34

Inmormantat laolalta cu cei bogati

Isaia 53:9

Matei 27:57-60

Inviaza dintre morti

Psalm 16:10; 49:15

Marcu 16:6,7; Fapte

2:27,31

Se va inalta la dreapta lui Dumnezeu Psalm 68:18

Marcu 16:19; 1Cor.15:4;

Efes.4:8

Atunci Isus le-a zis: O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cand este vorba sa credeti tot
ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?
Si a inceput de la Moise si de la toti proorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era
cu privire la El. (Luca 24:25-27)
CAPELA CRESTINA PETROSANI 1997
<--Apologetica

ISLAMUL
DINTR-O PERSPECTIVA CRESTINA
[urmatoarea pagina]

ISLAMUL
DINTR-O PERSPECTIVA CRESTINA
CONTINUT:
1. ISTORIA ISLAMULUI

2. CE ESTE ISLAMUL?
3. DEFINITII
4. SECTE ALE ISLAMULUI
5. CREZURILE ISLAMICE
6. IMPARTASIND EVANGHELIA CU UN MUSULMAN

1
ISTORIA ISLAMULUI
Islamismul, credinta musulmanilor constituie o tendinta dominanta in vietile multor
popoare din Orientul Mijlociu, vestul Asiei si nordul Africii. Impactul acestei credinte
asupra lumii este deosebit de mare. In lumea zilelor noastre, Islamismul este religia care
inregistreaza cea mai rapida crestere dintre toate religiile lumii.
Care este trecutul acestei religii? Constituie rapida ei raspandire o dovada a originii ei
divine? Multi ar fi inclinati sa creada ca asa este, indicand chiar Scriptura pentru a le
confirma presupunerea. Astfel, sfatul lui Gamaliel, "daca incercarea sau lucrarea aceasta
este de la oameni, se va nimici, dar daca este de la Dumnezeu nu o veti putea nimici"
(Fapte 5:33-39), este considerat inspirat fiindca, vedeti, Islamul nu s-a "nimicit", iar
faptul ca cel ce a dat sfatul nu era un crestin, sau ca Duhul Sfant nu a vorbit prin el, este
trecut cu vederea! Nu tot ceea ce este scris in Scriptura este adevarul si vine de la
Dumnezeu, odata, fiindca nu Dumnezeu este cel ce i-a indemnat pe primii oameni la
nesupunere, ci Diavolul (Gen.3) si apoi, nu Dumnezeu este cel ce l-a ispitit pe Isus
Hristos in pustie, ci Diavolul (Matei 4). Dar, Scriptura este extrem de adevarata atunci
cand ne relateaza momentul caderii in pacat sau momentul ispitirii Domnului, inspiratia
ei divina constand in faptul ca ne-a descoperit aceste evenimente din istoria umanitatii ca
fiind adevarate. Daca testul originii divine al unei miscari religioase contemporane l-ar
constitui numarul masiv de membrii, rapida ei crestere (inmultire) sau faptul ca pana in
zilele noastre ea nu s-a "nimicit", atunci cu siguranta ca si mormonii, Martorii lui Iehova,
Noi Apostolicii, si multi alti sectanti ar putea pretinde origine divina (ceea ce oricum
fac!). Insa, noi stim, conform Scripturii, ca Martorii lui Iehova nu pot fi crestini din
moment ce Hristosul lor este un inger (arhanghelul Mihail), un alt Hristos (2 Cor.11:4)
decat Fiul etern, necreat, al Dumnezeului cel viu (Matei 16:16), Fiu care are "viata in
Sine" la fel cum "Tatal are viata in Sine" (Ioan 5:26)! La fel stim ca nici mormonii nu pot
fi crestini din moment ce dumnezeul lor are un trup din carne si din oase, iar ei, la randul
lor, isi asteapta deificarea!
In prezent, toate aceste religii inregistreaza o inmultire impresionanta a numarului
membrilor lor, dar acest lucru nu inseamna deloc ca sunt de la Dumnezeu! Pe deasupra
ceea ce mai stim este ca Biblia ne avertizeaza cu privire la aparitia profetilor falsi si a
Hristosilor falsi, spunand ca nu vor fi putini, ci multi! Ca, cei ce-i vor urma pe acestia,

din nou, nu vor fi putini, ci multi! (citeste Matei 24). Iar numarul mare de membrii sau
succesul unei religii, aspecte pe care unii le considera o dovada a originii si a sustinerii
lor divine, putem vedea ca in Biblie inseamna mai degraba contrariul.
Niciodata de-a lungul istoriei lui, Crestinismul nu a fost caracterizat de popularitate. In
schimb, Biblia ne explica popularitatea multor religii contemporane prin faptul ca, "sunt
din lume; de aceea vorbesc ca din lume si lumea ii asculta" (1 Ioan 4:5). Dar poate oare
purtatul crucii, lepadarea de sine si iubirea, chiar si a dusmanilor, sa fie populare, poate
oare mantuirea numai prin credinta si prin har sa fie populara intr-o lume unde faptele
bune sunt trambitate fara jena la radio si televiziune (cand Isus a spus ca milostenia,
postul, rugaciunea, etc. sa fie facute in ascuns! Mat.6:1-6) si cand acestea sunt
considerate temeiul pe care Dumnezeu iarta si mantuieste omul din pacat?
Oricat ar fi de popular si oricat de repede s-ar raspandi Islamul, asa cum vom vedea, el nu
este de la Dumnezeu si nu are o origine divina, in ciuda patimii cu care unii ar vrea sa-l
apere!
In analizarea miscarilor religioase studierea trecutului istoric este aproape fara exceptie,
revelatoare.
Dupa cum se stie istoria de inceput a Islamului a gravitat in jurul unui singur personaj
central: Mahomed.
Mahomed s-a nascut in jurul anului 570 dupa Hristos, in orasul Mecca din Arabia. Tatal
sau a murit chiar inainte de nasterea sa, iar mama lui, atunci cand el era in varsta de sase
ani. Bineinteles ca nasterea sa nu a fost scutita de legenda. Dar daca nu am cunoaste
influenta Crestinismului asupra vremii si asupra "profetului" insusi, poate povestirii nu iam fi spus acum, "legenda"!
Astfel se spune ca, "noaptea nasterii lui a fost insemnata prin cutremure si mari
evenimente(?!). Palatul puternicului Sosroes se darama complet; ingerii cerului erau in
sarbatoare. Duhurile rele si demonii au observat lumini pe ceruri, care anuntau marea
intamplare. Noul nascut era sarac, complet sarac in aceasta lume a desertului" ("Viata,
Iubirile si Profetiile lui Mahomed, Creatorul Coranului", Th.Martas, Edit."Portile
Orientului",Iasi 1994). Cu unele diferente descrierea nasterii lui Mahomed este izbitor de
asemanatoare cu cea a lui Isus Hristos. Daca nu s-ar fi nascut cu 570 de ani dupa nasterea
Domnului Isus, poate nu ar fi numai o legenda, si atunci relatarea nasterii lui ar fi fost
originala.
Pe langa faptul ca nasterea lui Mahomed nu a fost profetita cu mii de ani mai dinainte ca
cea a lui Hristos, el nu s-a nascut din fecioara, ca si Hristos, nu s-a nascut din poporul
evreu, nu s-a nascut sub Legea lui Moise si in multe alte conditii pe care trebuia sa le
implineasca trimisul lui Dumnezeu, conditii sau profetii pe care vreau sa vi le enumar, pe
scurt.
Astfel, acesta trebuia sa fie:

* Samanta femeii care trebuia sa striveasca capul sarpelui.

* Samanta lui Avraam, Isaac si Iacov care sa binecuvanteze toate neamurile pamantului.
* "Profetul asemenea lui Moise" despre care Dumnezeu a spus "sa ascultati de el!"
* Copilul pe care ni-l va da Dumnezeu si care va avea o "domnie fara sfarsit".
* Cel care a fost strapuns si zdrobit pentru pacatele si faradelegile noastre si asupra
Caruia Domnul a facut sa cada nelegiuirea noastra a tuturor.
* "Unsul" care sa fie "lepadat" dupa 483 de ani.
* Cel ce isi are "obarsia" din vesnicie si care stapaneste peste Israel si s-a nascut in
Betleem, etc.
Pentru o si mai mare detaliere a originii divine a lui Hristos priviti la lista de mai jos,
unde veti vedea profetia facuta in Vechiul Testament si apoi, implinirea in Noul
Testament. Conform acestor profetii, cine doar poate fi "trimisul lui Dumnezeu"?

PROFETII MESIANICE IMPLINITE IN ISUS HRISTOS

IDENTIFICAREA
TRIMISULUI

PROFETIA DIN
V.T.

IMPLINIREA DIN
N.T.

Samanta femeii care va zdrobi capul

sarpelui

Geneza 3:15

Gal.4:4; Evrei 2:14-15;

Col.1:13; Apoc.20:10

Urmasul lui Avraam: samanta in care

toate neamurile vor fi binecuvantate

Geneza
12:3;22:18;26:4

Matei 1:1

Urmasul lui Isaac

Geneza 17:19

Luca 3:34

Urmasul lui Iacov

Numeri 24:17

Matei 1:2

Vine din tribul lui Iuda

Geneza 49:10

Luca 3:33

Urmasul pe tronul lui David

Isaia 9:7

Luca 1:32, 33

Uns si Vesnic

Psalm 45:6,7;102:25Evrei 1:8-12

27

Nascut in Betleem

Mica 5:2

Luca 2:4,5,7

Vremea nasterii Lui

Daniel 9:25

Luca 2:1,2

Nascut din fecioara

Isaia 7:14

Luca 1:26,27,30,31

Uciderea copiilor

Ieremia 31:15

Matei 2:16-18

Fuga in Egipt

Osea 11:1

Matei 2:14,15

I s-a pregatit calea

Isaia 40:3-5

Luca 3:3-6

Precedat de un Inaintas

Maleahi 3:1

Luca 7:24,27

Precedat de Ilie

Maleahi 4:5,6

Matei 11:13,14

Numit Fiul lui Dumnezeu

Psalm 2:7

Matei 3:17

Slujeste in Galilea

Isaia 9:1,2

Matei 4:13-16

Zel/ravna pentru casa lui Dumnezeu

Psalm 69:9

Ioan 2:17

Vorbeste in pilde

Psalm 78:2-4

Matei 13:34,35

Va tamadui inimile zdrobite

Isaia 61:1,2

Luca 4:18,19

Respins de ai Sai, de evrei

Isaia 53:3

Ioan 1:11; Luca 23:18

Va fi Profetul

Deut.18:15

Ioan 6:14;7:40;
Luca24:19; Fapte 3:20,22

Preot dupa randuiala lui Melhisedec

Psalm 110:4

Evrei 5:5,6

Intrarea triumfala in Ierusalim

Zaharia 9:9

Marcu 11:7,9,11

Laudat de copii

Psalm 8:2

Matei 21:15,16

Nu este crezut

Isaia 53:1

Ioan 12:37,38

Tradat de un prieten

Psalm 41:9

Luca 22:47,48

Vandut pe treizeci de arginti

Zaharia 11:12

Matei 26:14,15

Acuzat de martori mincinosi

Psalm 35:11

Marcu 14:57,58

Tacut in fata acuzatiilor

Isaia 53:7

Marcu 15:4,5

Scuipat si batut

Isaia 50:6

Matei 26:67

Urat fara temei

Psalm 35:19

Ioan 15:24,25

Moare in locul...pedepsit in locul...

Isaia 53:5

Rom.5:6,8

Rastignit impreuna cu raufacatori

Isaia 53:12

Marcu 15:27,28

Strapunse mainile si picioarele

Zaharia 12:10; Psalm

Ioan 20:27
22:1,7,8,16,18

Dispretuit/hulit si batjocorit

Psalm 22:7,8

Luca 23:35

Este chinuit de sete

Psalm 22:15

Ioan 19:28

Ii este dat vin/otet sa bea

Psalm 69:21

Matei 27:34,48

Ocarat

Psalm 69:9

Rom.15:3

Se roaga pentru dusmani

Psalm 109:4

Luca 23:34

Soldatii au tras la sorti pentru camasa

Lui

Psalm 22:17,18

Matei 27:35,36

Parasit de Dumnezeu

Psalm 22:1

Matei 27:46

Nu va avea nici un os sfaramat/zdrobit Psalm 34:20

Ioan 19:32,33,36

Strapuns in coasta

Zaharia 12:10

Ioan 19:34

Inmormantat laolalta cu cei bogati

Isaia 53:9

Matei 27:57-60

Inviaza dintre morti

Psalm 16:10; 49:15

Marcu 16:6,7;
Fapte2:27,31

Se va inalta la dreapta lui Dumnezeu

Psalm 68:18

Marcu 16:19; 1Cor.15:4;

Efes.4:8

Mahomed, intemeietorul Islamului nu a implinit nici una dintre aceste profetii, dupa cum
ne-o dovedesc locul nasterii lui, vremea sau poporul din care se trage, si asa mai departe!
De asemenea, stiut fiind faptul ca femeia nu are samanta, ci numai barbatul, Mahomed
care s-a nascut fireste, din samanta barbatului, nu poate sa fie implinirea acelei profetii
referitoare la Mantuitorul.
De aceea, pretentia de concurenta pe care Islamul o face Crestinismului, este intr-adevar
lipsita de confirmare divina.
Mahomed a fost crescut intai de bunicul sau, apoi de unchiul sau. Desi originea lui
Mahomed nu este bine cunoscuta, totusi unii cercetatori cred ca el provenea dintr-o
familie foarte respectabila, fapt care este totusi incert.
La varsta de 25 de ani, el s-a casatorit cu o bogata vaduva in varsta de 40 de ani numita
Khadijah (sau, Kadidja). Norman Anderson ne spune despre viata sa urmatoarele:
"Exista dovezi dintr-o traditie care cu greu pot fi nascocite si care ne spun ca Mahomed a
suferit de tanar, crize de nervi. Cu toate acestea, maturul Mahomed a dat semne de
profunda dispozitie religioasa. El se retragea in pesteri pentru izolare si meditare. Practica
frecvent postitul si era inclinat la visare. Profund nemultumit de politeismul si de crudele
superstitii ale orasului sau natal Mecca, el pare sa fi devenit foarte convins de existenta si
transcendenta unui singur Dumnezeu adevarat. Cat de mult din aceasta convingere el a
datorat-o Crestinismului si Iudaismului, pare imposibil de determinat. Crestinismul
monofizit (adica, cel de conceptie ca doar o singura natura a existat in intrupare), era pe
vremea aceea foarte raspandit in Regatul Arab al lui Ghassan, iar Biserica Bizantina era
reprezentata de calugari hermiti presarati in jurul Hijaz-ului, calugari cu care se prea
poate ca Mahomed sa fi venit in contact. Nestorienii (adica, cei care din intentia de
pastrare a deplinei umanitati a Mantuitorului, i-au separat natura Sa, de asemenea, pe
deplin divina), erau stabiliti la Al Hira si in Persia. Iudeii erau puternic reprezentati in Al
Madina, in Yemen si in multe alte locuri. In plus nu poate exista nici o indoiala ca la un
moment dat din viata lui el a absorbit multa invatatura de la surse Talmudice si ca a avut
contact cu o anume forma a Crestinismului, parand extrem de probabil ca adoptarea
timpurie de catre el a monoteismului sa poate sa-si aiba originea in urma uneia dintre
aceste influente."
Chemarea

Asadar la varsta maturitatii sale, conceptiile lui Mahomed s-au schimbat. El a ajuns sa
creada intr-un singur Dumnezeu, Allah, avand astfel o credinta monoteista. El a respins
politeismul idolatru al celor din jurul sau. Pe la varsta de 40 de ani, de acum religiosul
Mahomed, a avut prima sa viziune. Aceste revelatii constituie continutul celor relatate in
Koran.
La inceput Mahomed a fost nesigur de sursa acestor viziuni; daca ele erau divine sau
demonice. Insa, sotia lui, Kadidja, l-a incurajat sa creada ca acestea proveneau de la
Dumnezeu. Mai tarziu, ea a devenit primul lui convertit. Totusi cel mai important
convertit din randul primilor adepti ai sai a fost un comerciant bogat numit Abu Bakr,
care in cele din urma a devenit si unul din succesorii lui.
"The Cambridge History of Islam" comenteaza privitor la revelatiile lui Mahomed:
"In cursul viziunilor sau la scurt timp dupa acestea, Mahomed a inceput sa primeasca
"mesaje" sau "revelatii" de la Dumnezeu. Cateodata i se parea ca a auzit cuvinte ce i-au
fost adresate lui, insa de regula el parea sa le "fi descoperit pur si simplu, in inima lui".
Oricare ar fi fost "maniera" exacta a revelatiei, si mai multe "maniere" au fost enumerate
de carturarii musulmani, ceea ce conteaza este ca mesajul nu a fost produsul mintii
constiente a lui Mahomed. El a crezut ca putea cu usurinta sa faca deosebirea dintre
propria sa gandire si aceste revelatii."
Mesajele care astfel i-au parvenit lui Mahomed si care depaseau mintea lui constienta,
erau la inceput destul de scurte si alcatuiau scurte versete incheiate de o rima obisnuita
sau de o asonanta. Ele erau memorate de catre Mahomed si de catre adeptii sai si recitate
ca parte a inchinarii comune. Mahomed a continuat sa primeasca mesaje la intervale de
timp pana la moartea lui. In ultimii sai ani, revelatiile incepusera sa fie mai lungi, sa aibe
versete mult mai lungi si sa se adreseze treburilor comunitatii de musulmani din Medina.
Toate, sau cel putin multe din revelatii, au fost probabil scrise in timpul vietii lui
Mahomed, de catre scribii lui.
Aceste viziuni au marcat inceputul chemarii profetice a lui Mahomed de catre Allah.
Mahomed a primit aceste viziuni in timpul urmatorilor douazeci si doi de ani pana la
moartea sa din anul 632 d.H..
Hijira - Fuga
Noua credinta a avut parte de impotrivire in orasul natal al lui Mahomed, Mecca. Datorita
respingerii sale din Mecca si ostracismului vederilor sale, Mahomed si adeptii sai s-au
retras in orasul cunoscut sub numele de Medina care inseamna, "Orasul/Cetatea
Profetului", noua denumire data vechiului oras, Yatrib.
"Hijira" care inseamna "fuga", marcheaza punctul de cotitura din Islam. Toate calendarele
islamice marcheaza aceasta data de 16 iulie, anul 622 d.H. ca fiind inceputul lor. Astfel,
anul 630 dupa Hristos, ajunge sa fie anul 8 dupa Hijira ("in anul al optulea al Hijirei").

In primii sai ani din Medina, Mahomed simpatiza atat cu iudeii cat si cu crestinii, insa ei
i-au respins atat invataturile cat si persoana lui. Din cauza acestei respingeri, Mahomed a
schimbat centrul de inchinare al Islamului de la Ierusalim la Mecca, unde faimoasa piatra
neagra Kaaba a fost inaltata. Mahomed a denuntat toti idolii care inconjurau Kaaba si a
declarat-o un templu pentru singurul Dumnezeu adevarat, Allah.
Cu atentia sa indreptata spre Mecca, Mahomed si-a dat seama ca trebuie sa se intoarca
curand acasa. In cele din urma, profetul izgonit s-a intors in triumf, cucerind cetatea.
Acum Mahomed isi asigurase in Arabia, ascensiunea politica si profetica. Oponentii
activi din jurul sau au fost trecuti prin sabie, iar triburile indepartate au fost invitate, sub
amenintare, sa-si trimita delegati care sa le comunice supunerea. Inainte de subita sa
moarte din 632, el stia ca era aproape de indeplinirea intentiilor lui ambitioase: unirea
tuturor triburilor arabe intr-o teocratie guvernata dupa voia lui Allah.
In perioada dintre intoarcerea sa la Mecca si moartea sa, Mahomed a propagat Islamul cu
un mare zel. In urma militantismului sau si al adeptilor sai apropiati, noua credinta s-a
raspandit cu mare repeziciune in intreaga regiune a Orientului.
Cand Mahomed a murit, el nu si-a exprimat conducatorilor Islamului dorinta de a numi
succesori. Lucrul acesta a rezultat in izbucnirea unei lupte pentru putere intre diferitele
factiuni care credeau ca propriile metode de a stabili un succesor erau mai bune decat ale
rivalilor lor. Principala neintelegere a aparut intre cei ce sustineau ca numai din randurile
conducatorilor islamici trebuia sa fie ales un calif, si intre cei ce credeau ca succesorul
trebuia sa fie ereditar, adica Ali, ginerele lui Mahomed casatorit cu singura lui fiica,
Fatima.
Acesta a fost inceputul faramitarii Islamului in toate sectele islamice pe care noi le
cunoastem in prezent. Despre aceste secte ale Islamului vom vorbi in capitolul 5.

2
CE ESTE ISLAMUL?
Islamul nu este un cult, ci este o mare religie a lumii, deosebit de diferita de Crestinism.
Nu este un cult fiindca un cult inseamna un grup de oameni polarizati in jurul interpretarii
distincte a Bibliei de catre un om sau de catre o organizatie, pe cand Islamul pretinde o cu
totul alta baza a aparitiei si autoritatii lui. El este o alternativa spirituala fiindca ofera
oamenilor o alta revelatie decat Scriptura - Koranul - si o alta cale de mantuire, decat Isus
Hristos - Mahomed. Fiindca Isus Hristos a spus: "Eu sunt calea, adevarul si viata; si
nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14:6), a spune oamenilor ca pot fi mantuiti
pe o alta cale inseamna a le oferi o alternativa. Dar daca Isus este singura Cale de
mantuire, prin urmare, nu exista o alta alternativa!
De aceea, Islamul este o mare religie a lumii care contesta bazele Crestinismului si care
si-a inceput invazia, pe alocuri agresiva, a lumii. Moscheele rasar in multe zone

"crestine", iar daca traiti intr-o tara crestina probabil ca v-ati intrebat ce sunt aceste
constructii cu cupole rotunde din unele mari orase ale tarii d-voastra!
Din nefericire, cei mai multi crestini inteleg foarte putin invataturile Islamului si le este
teama sa-l impartaseasca pe Hristos musulmanilor. Sper ca acest material sa va ajute sa
va pregatiti sa le vorbiti musulmanilor pe care-i intalniti.
"Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este profetul lui Allah" este
marea Shahada, sau "marturie de credinta" pe care musulmanii credinciosi o proclama
zilnic in toata lumea. Aceasta declaratie de credinta este ceea ce deosebeste de fapt
Islamul de celelalte religii ale lumii, Crestinismul, Iudaismul si Hinduismul. Intre zeci si
se pare, sute de milioane de oameni (sunt convins ca la ora scrierii materialului numarul
lor real nu sufera scadere!) din toata lumea il marturisesc pe Allah ca fiind Dumnezeul
lor, iar pe Mohamed, ca profet al lor.
Islamul este una dintre cele patru mari religii ale lumii, pe langa Crestinism, Iudaism si
Hinduism. In aceasta scurta evaluare/analiza a Islamismului vom defini cei mai
importanti termeni ai acestei religii, vom mentiona cele mai proeminente secte ale
Islamului si-i vom rezuma invatatura fundamentala in contrast cu Crestinismul biblic. De
asemenea, va voi oferi niste sfaturi practice pentru evanghelizarea unui musulman.
In zilele noastre exista asadar milioane si milioane de oameni care imbratiseaza credinta
islamica. Numeroase tari sunt guvernate si dominate dupa invataturile, practicile si legile
islamice. Mare parte a lumii occidentale este dependenta de natiunile islamice datorita
marii cantitati de titei importat din sfera lor de influenta. La ora actuala orase occidentale,
universitati si intreprinderi inregistreaza un mai mare aflux de musulmani decat a existat
vreodata. Islamul este o forta religioasa, sociala si politica de care fiecare crestin ar trebui
sa fie constient. De aceea, crestinii mai ales, trebuie sa se echipeze pentru a aduce o
activa apologie credintei crestine biblice fata de pretentiile Islamismului si sa
impartaseasca cu dragoste Evanghelia lui Isus Hristos cu adeptii lui Mahomed. Constienti
de aceasta sarcina haideti sa incepem examinarea impreuna a Islamului.
[urmatoarea pagina]
<--Apologetica
[1]

3
DEFINITII
Islamul, asemenea multor alte religii isi are propriul sau vocabular care-i descrie
crezurile. O scurta privire asupra unora dintre cei mai importanti termeni religiosi ai
Islamismului va furniza temeiul pentru o discutie ulterioara a istoriei si credintei islamice.

Islam - este numele religiei aparute in urma revelatiilor si invataturilor lui Mahomed.
Islam este termenul arabesc pentru "supunere".
Musulman - este numele dat celui ce adereaza la religia islamica. "Musulman" este un
cuvant arabesc inrudit cu termenul de Islam si inseamna "cel ce se supune". Musulmanul
se supune voii lui Allah asa cum este revelata de catre Mahomed.
Allah - este numele islamic pentru Dumnezeu si este greu de tradus in romaneste, sau in
engleza. Un scriitor musulman l-a definit astfel: "Cuvantul inseamna unicul Dumnezeu
care poseda toate insusirile de perfectiune si frumusete in infinitatea lor. Musulmanii sunt
convinsi ca termenul englezesc "God" nu comunica adevarata semnificatie a cuvantului
Allah" (Badru D.Kateregga, si David W.Shenk, "Islam and Christianity", Grand Rapids,
MI:William B.Eerdmans Publishing Company, 1980, pag.1).
Mahomed - a fost numele obisnuit al unui barbat arab, nascut in anul 570 dupa Hristos, in
orasul Mecca si care a murit in 632 d.H. El a afirmat/pretins ca este profetul care
restaureaza adevarata religie si gloria lui Allah in intreaga lume, la fel cum Isus Hristos a
fost pe vremea Lui un profet pentru poporul Sau. Mahomed inseamna "acela care este
glorificat sau laudat".
Koran (sau, Quran) - este termenul arabesc pentru "recitare" si se refera la culegerea de
pretinse revelatii facute de Allah prin arhanghelul sau, lui Mahomed, pastrate si
considerate de catre musulmani ca fiind scripturile islamice. Musulmanii cred in Legea
lui Moise, Psalmii lui David, si in Injil sau Evanghelia lui Isus Hristos. Totusi, ei cred ca
scrierile lor sfinte insuflate prin Mahomed le depasesc pe acestea si ca Biblia folosita de
crestini si de iudei, este o versiune deformata a scripturilor islamice. Ori de cate ori Biblia
contrazice Islamul, musulmanii afirma ca Biblia este cea care greseste.
Sura - termenul se refera la impartirea Koranului si corespunde aproximativ cu termenul
nostru, "capitol". Koranul cuprinde 114 revelatii, fiecare alcatuind o "sura" sau un capitol.
Cele mai scurte revelatii apar primele iar cele mai lungi ultimele. In Koran nu exista nici
o ordine cronologica a scrierilor.
Hadith - aceasta este o alta forma de literatura islamica care are de asemenea un rol
important. "Hadith" este termenul arabesc pentru "culegere de traditii". Aceste obiceiuri
furnizeaza materia prima pentru complicata structura politica si sociala a Islamului.
Calif - este cuvantul arabesc pentru lider (conducator) si se refera la principalii lideri ai
Islamului si indeosebi la succesorii imediati ai lui Mahomed.
Ayatollah - se refera la un stapan spiritual sau lider al Islamului.

4
SECTE ALE ISLAMULUI

Din aceste zeci, chiar sute de milioane de musulmani (din nou va amintesc ca in clipa
cand cititi cifrele au devenit mult mai mari, dar nu posed o statistica recenta si exacta a
lor) din intreaga lume, cel mai mare numar de membrii ii are secta Sunni. Acestia ii
accepta pe cei patru califi care sunt succesorii directi ai lui Mahomed. Sunni-tii practica o
forma moderata de interpretare islamica. Nouazeci la suta dintre musulmanii din Orientul
Mijlociu sunt sunni-ti (de exemplu, 90% din musulmanii egipteni, 90% din musulmanii
iordanieni, 90% din musulmanii Arabiei Saudite, si 98% din musulmanii libieni, sunt
sunni-ti).
Cea de-a doua mare secta a Islamului este secta Shiita. Desi este cu mult mai mica decat
secta Sunnita, aceasta secta Shiita este mult mai literara in interpretarea si aplicarea
Koranului, fiind mult mai militanta si mai fanatica decat secta Sunnita. Nouazeci la suta
dintre musulmanii aflati in Iran sunt shiiti si sunt condusi de unii dintre cei mai puternici
aiatolahi shiiti din toata lumea araba printre care a fost si Khoumeini.
O alta secta islamica demna de luat in seama este secta Ahmdiyan care a fost fondata in
anii 1800. In ultimii patruzeci de ani aceasta mica secta a produs o suma de scrieri
apologetice impotriva Crestinismului si Iudaismului. Ahmdiy-eni sunt extrem de vizibili
in universitatile americane unde practica intense activitati de prozelitism printre studentii
americani.
Secta Sufi este secta mistica a Islamului. Sufi-tii sunt respinsi de majoritatea
musulmanilor conservatori. Unele scrieri ale sufi-tiilor par sa respinga strictul monoteism
unitarian al islamismului traditional in schimbul unei forme de "panteism imanent".

5
CREZURILE ISLAMICE
La prima vedere, crezul Islamului pare sa fie extrem de compatibil si de asemanator
Crestinismului sau Iudaismului. Adesea oamenii pretind ca musulmanii cred in acelasi
Dumnezeu ca si crestinii doar adaugand ca, "numai nu-l accepta pe Isus Hristos". Totusi
asa cum vom vedea, Dumnezeul musulman nu este identic Dumnezeului crestin, de aceea
cei ce fac astfel de afirmatii dezvaluie o crasa ignoranta atat a Islamismului cat si a
Crestinismului.
Islamul respinge doctrinele biblice ale Trinitatii si ale Dumnezeirii lui Isus Hristos. Sa
vedem atunci, care este pe scurt, conceptia islamica despre,

Dumnezeu
Pentru musulmani, "Allah" este singurul Dumnezeu adevarat. La ei, nu exista o blasfemie
de felul "Trinitatii". Isus Hristos este un profet al lui Allah. El nu este Fiul lui Dumnezeu
sau Dumnezeu Insusi (vezi, Sura 4:171). Dumnezeul musulman este inaccesibil omului
pacatos. El este atat de perfect si de sfant incat El poate comunica cu omenirea numai
printr-un lant de ingeri si de profeti. Dumnezeul musulman este un dumnezeu al judecatii

nu al harului, un dumnezeu, mai degraba al maniei decat al dragostei. Dorinta

musulmanului este de a se supune pana in punctul in care el poate stavili bratul judecator
al lui Allah, si poate prin pornirile capricioase ale lui Allah, sa mosteneasca viata vesnica
intr-un paradis pamantesc de lacomie si de satisfactie sexuala. Musulmanii nu-l pot
concepe pe Dumnezeu ca fiind un Tata iubitor si milos.
Care este pentru musulmani, imaginea lui Isus Hristos?

Isus Hristos
Asa cum am mentionat mai sus, Isus Hristos inseamna pentru musulmani doar unul din
numerosii profeti ai lui Allah. Isus Hristos a fost profet pentru poporul Sau la vremea Lui.
Profetul Mahomed il intrece pe Isus Hristos. Isus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu si
nici o parte din vreo Trinitate. Isus Hristos nu a ispasit pentru pacatele nimanui, cu toate
ca ei afirma ca El a fost fara pacat. Isus Hristos nu a murit pe cruce. Diverse traditii
islamice afirma ca in mod miraculos Iuda Iscarioteanul l-a inlocuit pe cruce sau ca
Dumnezeu l-a scapat miraculos din mainile romanilor si ale iudeilor inainte ca El sa fi
fost crucificat. Majoritatea musulmanilor cred ca Isus Hristos a fost luat in ceruri,
trupeste, fara ca El sa fi trebuit sa moara (Sura 4:157).
Dupa ce am vazut ce anume cred musulmanii despre Dumnezeu si despre Domnul Isus
Hristos cred ca este util sa intelegem acum care este conceptia lor despre pacat si despre
mantuire.

Pacat si Mantuire
In Islam, pacatul si mantuirea sunt asociate cu doua conceptii: fapte si soarta (kismet).
Fiecare musulman care spera sa scape de judecata lui Allah trebuie sa indeplineasca
obligatiile celor Cinci Stalpi ai Credintei (Sura 10:29). Aceste fapte religioase includ:
1. Recitarea Shahada-dei ("Nu este alt dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este
profetul lui Allah").
2. Cinci rugaciuni zilnice prescrise (obligatorii) (Salat sau Namaz) in araba. Aceste
rugaciuni includ ingenuncheri si prosternare in directia orasului sfant, Mecca.
3. Milostenia (Zakat), care este deosebita de zeciuiala devreme ce musulmanilor le este
cerut sa ofere numai o patrime din venitul lor ca si contributie caritabila.
4. Postirea (Saum sau Ruzeh) in timpul intregii luni a Ramadanului cand musulmanii
trebuie sa posteasca de la orice mancare si bautura incepand de la rasaritul pana la apusul
soarelui, ca ispasire pentru propriile lor pacate din anul precedent (cu toate acestea, dupa
apusul soarelui multi musulmani tin petreceri, iar altii se trezesc inainte de rasarit pentru
a manca ceva mai mult inainte ca soarele sa rasara si postul sa inceapa din nou!!).

5. Pelerinajul (Hajj) la Mecca, cetatea sfanta, cel putin odata in viata pentru fiecare
musulman.
Razboiul Sfant (Jihadul) era considerat o conditie, sau obligatie a credintei iar
musulmanii de la inceputul existentei Islamului au crezut ca era datoria lor sacra de a
ucide pe cei ce nu adopta singura credinta adevarata. Islamismul contemporan, al zilelor
noastre, este mult mai moderat, desi multi shii-ti doresc restaurarea Jihadului ca fiind
unul din elementele fundamentale ale credintei islamice. Situatia politica a Orientului
Indepartat, Apropiat si Mijlociu demonstreaza cu prisosinta ca Jihadul nu este, din
pacate, doar fictiune religioasa. De asemenea, intreaga lume resimte profund rabufnirile
acestui fel de razboi "sfant", care a socat atat de mult lumea noastra prin violenta si
irationalul manifestarilor lui.
Astfel, acesta este doar un alt motiv pentru care sa-i cunoastem originile si sa-i intelegem
pe cei ce-l promoveaza, cu scopul de a-i castiga pentru Dumnezeul Iubirii si nu al urii!
Nu de alta, dar pentru musulmani, cruciadele reprezinta cam singura imagine a
Crestinismului, de care ei au avut parte!

6
IMPARTASIND EVANGHELIA CU UN MUSULMAN
Cele trei subiecte cheie de discutie dintre un crestin si un musulman ar trebui sa fie,
natura iubitoare a lui Dumnezeu, identitatea si Dumnezeirea lui Isus Hristos si mantuirea
numai prin har fara fapte religioase. Crestinii pot spune musulmanilor ca Dumnezeul
crestin intrece si depaseste marginirea si pacatosenia omului fiindca Acestuia ii pasa de
oameni si ii iubeste in mod individual. Dragostea divina, concept care lipseste din
structura religioasa a Islamului este totusi esentiala impacarii oamenilor cu Dumnezeu si
acceptarii lor de catre El. O puternica marturie a Scripturii in favoarea iubirii lui
Dumnezeu este Ioan 3:16, "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica".
In acest verset se gasesc cele mai multe superlative continute intr-o singura fraza a
Scripturii.
Cel mai mare motiv: "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea"
Cel mai mare iubitor: "Dumnezeu"
Cel mai mare gest: "a dat"
Cel mai mare sacrificiu: "pe Fiul Sau"
Cel mai mare privilegiu: "oricine crede in El"
Cea mai mare salvare: "sa nu piara"

Cea mai simpla conditie: "a crede"

Cel mai mare dar: "viata vesnica"
Cel mai scump cadou: "Isus"
Cel mai nevrednic primitor: "lumea"
Fara aceasta demonstratie de dragoste, in trimiterea Fiului lui Dumnezeu, impacarea cu
Dumnezeu ar fi fost irealizabila din cauza pacatelor oamenilor. Dar, dragostea lui
Dumnezeu s-a aratat in faptul ca in loc de a trimite intai judecata, El l-a trimis intai pe
Fiul Sau pentru a oferi o sansa acelora care vor crede in El. Dar aceasta nu inseamna ca
El nu va mai judeca pacatele, ci numai ca cei ce au pacatuit, dar l-au primit pe Isus, vor
avea parte de dragostea lui Dumnezeu si nu de mania Lui!
Cand li se vorbeste despre Isus Hristos multi musulmani refuza sa asculte, afirmand ca
Scripturile noastre sunt deformate si ca nu merita incredere. Aceasta afirmatie este
nefondata fiindca in zilele noastre exista peste 24.000 de manuscrise numai ale Noului
Testament dintre care 5.300 sunt manuscrise grecesti scrise de mana. Conform stiintei
criticismului textual, comparatiile facute intre aceste manuscrise au stabilit o
acuratete/precizie a textului de 99,5%. Integritatea textului Vechiului Testament este de
asemenea atestata de fidelitatea procesului de transcriere, in urma compararii lui cu
Sulurile de la Marea Moarta si prin compararea cu Septuagintul (traducerea in greaca a
Vechiului Testament efectuata intre anii 280, inainte de Hristos, si 250 inainte de Hristos,
de catre 70 de carturari - de aici, denumirea).
In schimb, in urma compararii Koranului cu Biblia descoperim numeroase inexactitati si
"anacronisme" (adica, erori in fixarea datelor unor evenimente istorice) . Gleason Archer
Jr. prezinta in cartea sa "A Survey of Old Testament Introduction", 13 astfel de erori. Nu
pe acestea vi le prezentam in detaliu in prezentul material insa va indemn sa comparati
astfel de contradictii si inexactitati cu relatari ale Bibliei:

Nr.

SUBIECT

Comparati,
KORAN

BIBLIE

1.

Fii nenumiti ai lui Noe

Sura 11:42-43 Gen. 6,7 si 10

2.

Iosif si fratii sai

Sura 12:11-20 Gen. 37

3.

Sotia lui Potifar

Sura 12:21-32 Gen. 39

4.

Temnita din Egipt

Sura 12:36-55 Gen. 40

5.

Israelitii

Sura 26:55-60 Exod.1:9;12:3136

6.

Intoarcerea evreilor in Egipt

Sura 2:57-60 Exodul, Numeri

7.

Semnele lui Dumnezeu nu sunt

Sura 2:61

(nici o dovada)

crezute
8.

Saul si Ghedeon sunt confundati

Sura 2:249

Jud. 7:5-8

9.

Maria. Sotia lui Imran

Sura 3:31

In toate cele 4
Evanghelii

10. Zaharia ramane mut doar trei zile

Sura 3:41

Luca 1:18-20

11. Dumnezeu ascunde trupul lui Isus

Sura 3:55

Din toate cele 4

Evanghelii

12.

Mahomed este "paracletos", adica

Mangaietorul

Sura 61:6

Ioan 16:7

13.

Trinitatea si Dumnezeirea lui Hristos

nu sunt adevarate

Sura 5:119

Marcu 14:61-62

Chiar fara a poseda multe cunostinte biblice, simpla comparare a pasajelor va dezvalui
care este textul autoritar cu privire la subiectul respectiv.
Inlaturarea prejudecatilor dintre musulmani si crestini
Atunci cand sunteti in situatia de a-i marturisi Evanghelia unui musulman este foarte
probabil ca va veti izbi de prejudecati nascute dintr-o necunoastere a evenimentelor
istorice si a motivelor care au dus la desfasurarea cruciadelor, spre exemplu. Bineinteles
ca prejudecatile exista de ambele parti, dar crestinii care au ca roada dragostea pot sa le
depaseasca, fiindca "dragostea...nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire..."
(1Cor.13:5,6), ci doreste mantuirea tuturor oamenilor!
Iata cateva dintre cele mai intalnite conceptii gresite pe care musulmanii le au despre
crestini si in acelasi timp, pe care crestinii le au despre musulmani:
1. Conceptii gresite/prejudecati cu privire la musulmani
Faptul ca toti arabii sunt musulmani si ca toti musulmanii sunt arabi, este o prejudecata.
Observati ca, exista evrei arabi si de asemenea, arabi crestini. Ca exista, musulmani
europeni si musulmani negri (africani).
Faptul ca, teroristii arabi si radicalii fundamentalisti islamici reprezinta corect Islamul
este o prejudecata. Observati ca, cei mai multi musulmani nu sustin violenta ca o parte
normala sau acceptabila a vietii.
2. Conceptii gresite/prejudecati cu privire la crestini
Faptul ca toti europenii sunt crestini si ca toti crestinii sunt europeni, este o prejudecata.
Observati ca, o mare parte din acestia au fost crescuti si educati in societati comuniste
care-l neaga pe Isus Hristos si ca le-a fost insuflat un spirit ateu. Dupa aceea, mai sunt

alte categorii de europeni care sunt numai membrii nominali ai unei religii dar nu-l
cunosc pe Dumnezeu si nu practica neprihanirea!
Faptul ca cruciadele sunt o dovada a urii crestinilor fata de musulmani, este de asemenea
o prejudecata. Observati ca cruciadele au urmat unei lungi perioade de expansiune
islamica violenta in care au fost distruse mii de biserici din Nordul Africii si din Orientul
Mijlociu. Musulmanii invadasera Europa cu mult timp mai inainte ca sa se organizeze
cruciadele si nu au fost opriti decat dupa ce au patruns adanc in Franta. Dupa cruciade,
musulmanii au atacat Estul Europei si au fost din nou opriti, dar la zidurile Vienei.
Aceasta este realitatea istorica!
Gasiti teren comun
Nu trebuie sa cautati mult fiindca crestinii si musulmanii impartasesc unele crezuri
comune care nu le garanteaza partasia (1 Ioan 1:3), dar care totusi pot sluji drept punct de
plecare al unei discutii constructive, unei usi deschise pentru Evanghelie. Reusita
marturiei crestinilor poate depinde de recunoasterea acestor puncte comune:
1. Exista doar un singur Dumnezeu (Creator si Pastrator al tuturor lucrurilor).
2. Adevarul este obiectiv, vizibil si disponibil tuturor oamenilor.
3. Moise, Isus si Mahomed au fost personaje istorice, reale.
4. Oamenilor le este poruncit sa respecte legea morala din inima sau constiinta lor.
5. Dumnezeu i-a dat omului Legea (Torah-ul), Psalmii si Evanghelia.
6. Dumnezeu este mare.
Dumnezeu este un Tata iubitor
Dumnezeul Koranului (Allah) este un dumnezeu al judecatii si nu al harului, un
dumnezeu al maniei, nu al dragostei. El nu este descris ca fiind un Tata milos si iubitor
care sacrifica ce-i este mai scump, ci mai degraba este descris ca fiind un stapan aspru si
neindurator. Crestinul ar trebui sa sublinieze faptul ca Dumnezeul Bibliei ne arata o
dragoste parinteasca, paterna. Ca Lui ii pasa de oameni ca indivizi si ca noi putem sa-l
cunoastem ca pe un Tata de care sa nu ne fie frica: "Si voi n-ati primit un duh de robie ca
sa mai aveti frica; ci ati primit un duh de infiere, care ne face sa strigam: 'Ava! adica:
Tata!'" (Rom.8:15; Gal.4:6)
Isus nu ne mai numeste robi, ci "prieteni" (Ioan 15:15). Biblia invata ca Dumnezeu este
dragoste. Ca cei ce sunt crestini pot avea viata vesnica datorita lucrarii si iubirii lui Insusi
Dumnezeu! Ca raspuns la acestea, crestinii i se inchina Lui, nu din obligatie sau din
datorie. De aceea, Apostolul Ioan a scris: "Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne
numim copii ai lui Dumnezeu!" (1 Ioan 3:1)

Caracterul de Tata iubitor al lui Dumnezeu ne-a fost ilustrat de Isus prin ceea ce a spus si
a facut: "Eu sunt Pastorul cel bun (nu asprul Mahomed). Pastorul cel bun isi da viata
pentru oi" (ceea ce Mahomed nu a facut niciodata!) (Ioan 10:11).
"Dumnezeu, intr-adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea
sa fie mantuita prin El" (Ioan 3:17) "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a
dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata
vesnica" (Ioan 3:16).
Dumnezeu este "mare"
Musulmanii cred ca Dumnezeu este mare intr-un sens foarte diferit decat crestinii. Exista
doua feluri de maretii. Spre exemplu, "mare" poate sa se refere la:
- un imparat dintr-un palat luxos, departe de problemele zilnice ale poporului sau, sau la
- un stralucit student la medicina care lucreaza din greu si care merge la cei mai saraci
oameni din tara pentru a-i vindeca.
Isus Hristos este cu adevarat "mare", pentru ca desi El era Dumnezeu si El era cel ce
trebuia slujit, a renuntat la pozitia Sa pentru a se face slujitorul nostru al tuturora. In timp
ce "islam" inseamna "supunere" unui dumnezeu ce pretinde slujire, Isus Hristos a spus
ca: "...domnitorii Neamurilor domnesc peste ele si mai marii lor le poruncesc cu
stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul
vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici Fiul
omului n-a venit sa i se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-si dea dea viata ca
rascumparare pentru multi" (Matei 20:25-28).
In religia islamica, piramida maretiei poate fi descrisa cu termenii: "domnitorii
Neamurilor domnesc peste ele". La urma urmei, lupta pentru maretie si putere care o
caracterizeaza este o ilustrare a conceptului despre maretia lui Allah pe care musulmanii
il au. Insa, principiul slujirii tuturora, principiu afirmat de Isus, este devastator pentru
religiile unde slujirea este adusa doar varfului piramidei. De aceea, El a poruncit: "Intre
voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mai mare intre voi, sa fie slujitorul vostru".
Astfel, in Imparatia lui Dumnezeu, piramida maretiei este rasturnata, este pe dos, incat
puterea sau autoritatea se afla la baza, nu in varful ei. Adevarata maretie este slujirea pe
care Dumnezeu ne-a adus-o atunci cand El s-a coborat la baza piramidei. El nu a venit sa
pretinda slujire (supunere), ci sa slujeasca.
El le-a slujit oamenilor fiindca le-a recunoscut valoarea si pentru rascumpararea lor si-a
dat chiar viata Lui. In schimb, Allah cere ca oamenii sa-si dea viata pentru el.
Tendinta religiei islamice este de a "domni" peste oameni, fiindca nu le recunoaste
valoarea si nu-i apreciaza in felul in care Isus Hristos i-a apreciat.
Isus Hristos sau Mahomed?

Desi musulmanii sunt invatati ca Isus este numai un mare profet dar nu Dumnezeu Fiul,
unele din versetele Koranului confirma de fapt, Dumnezeirea lui Isus Hristos. Poate ca vi
se pare surprinzator, dar daca procurati o traducere a Koranului puteti verifica si folosi cu
succes urmatoarele referinte:
Sura 3:45-47- Isus s-a nascut din fecioara Maria.
Sura 19:19- Isus a trait o viata fara pacat.
Sura 3:45- Isus este Cuvantul lui Dumnezeu.
Sura 3:49- Isus a savarsit multe miracole ca, vindecarea vederii unui orb, vindecarea
leprosilor, si chiar a inviat mortii.
Toate acestea fiind descrieri numai ale lui Dumnezeu. In prezentarea acestor argumente,
cautati sa dati dovada de discernamant si de sensibilitate fiindca pentru un musulman a
crede ca Isus Hristos este Dumnezeu inseamna a comite "pacatul de neiertat" (sau, shirk).
In Koran (sura) 7:158, Mahomed a cerut oamenilor sa-l urmeze pe el. Dupa aceea, intrunul din versetele insirate mai sus el a marturisit ca Isus s-a aflat printre aceia care erau
cel mai aproape de Dumnezeu. Si ca El este cinstit (adica, onorat) in aceasta lumea cat si
pe lumea cealalta (Koran 3:45).
Astfel, musulmanii inteleg ca lucrul acesta inseamna ca Isus a fost fara pacat, sfant sau
neprihanit, atribute pe care ei nu le-au pretins niciodata cu privire la Mahomed. De fapt,
in mai multe pasaje din Koran putem citi ca Mahomed a fost indemnat sa caute iertare
pentru greselile lui (Sura 16:61; 40:55; 42:5, 30; 47:19; 48:1-2) si ca nici o
vietate/creatura vie n-ar fi ramas pe pamant daca Dumnezeu le-ar fi pedepsit pentru
nelegiuirea lor. Putem citi ca una din victoriile militare ale lui Mahomed i-a slujit de
asigurare pentru iertarea pacatelor sale atat din trecut cat si din viitor. Pentru ca un
musulman sa nege aceste lucruri inseamna a nu cunoaste ceea ce propria lui scriere sfanta
afirma. Despre Mahomed nu se spune ca a fost fara pacat, in timp ce despre Isus se spune
acest lucru si pe deasupra ca este viu in ceruri, aproape de Dumnezeu, in prezent!
Contrastul dintre cei doi poate fi si mai reliefat prin a mentiona ca mormantul lui
Mahomed se afla astazi in Medina, pe cand Hristos este viu in ceruri si impreuna cu
Dumnezeu.
In Koran (2:253; 3:45-49; 4:158, 171; 5:49; 19:33; 89:22) se observa ca Isus este numit
Mesia, ca a fost nascut din fecioara, ca este printre cei neprihaniti si printre cei mai
aproape de Dumnezeu. De asemenea ca, a primit putere de la Duhul Sfant, ca a facut
toate aceste miracole deja mentionate, ca si-a proorocit propria Sa moarte si inviere, ca a
fost numit Cuvantul lui Dumnezeu si un Spirit de la Dumnezeu. Se mai spune ca El (Isus)
se va intoarce impreuna cu miile de ingeri pentru a judeca lumea.

Toate aceste descrieri scot in evidenta o clara imagine a unui Hristos care a fost mai mult
decat un profet si ca a fost chiar in termeni ai Koranului, superior lui Mahomed.
Deci, chiar folosind Koranul puteti dovedi unui musulman ca Isus Hristos este mai mare
decat Mahomed. Daca nu posedati o copie a lui, puteti cel putin sa-i indicati
musulmanului cu care stati de vorba cateva dintre aceste versete ale Koranului care
contrazic ceea ce sunt invatati, dar care ii obliga sa faca o alegere intre Isus Hristos si
Mahomed. Sa aleaga viata sau moartea!
Reverendul Pfander, care a fost inainte un musulman, a scris in 1935, "The Balance of
Truth", o carte recunoscuta ca fiind de referinta pentru evanghelizarea musulmanilor, a
formulat acest indemn:

"Alegerea este intre: Cel care a facut bine (Isus) sau cel care este numit
Profetul cu Sabie (Mahomed); intre Cel ce-a spus, "Iubeste-ti dusmanii"
(Isus) si cel ce-a zis, "Ucide-ti dusmanii si dusmanii lui Dumnezeu"; intre
Cel ce s-a rugat pentru dusmanii Sai (Isus) si cel ce a facut ca cei ce l-au
denigrat sa fie ucisi (Mahomed)."

BIBLIOGRAFIE:
"The Kingdom of the Cults", de Walter Martin. Bethany House Publishers, Minneapolis, Minnesota
55438, 1985.
"A Ready Defense", de Josh McDowell. Here's Life Publishers - 1990.
"The Facts on Jesus the Messiah", de John Ankerberg & John Weldon. Harvest House Publishers 1993.
"The Christian Research Journal" (summer 1993) "Witnessing to Muslims" - part 2, de Don
McCurry.
"Lecture on Islam" (winter 1994) - Calvary Chapel Bible School from Austria.

[1]
<--Apologetica

PARADISUL AMANAT, SI IARASI,

AMANAT

DE CE AU MARTORII LUI IEHOVA UN RIDICAT COEFICIENT DE

PROBLEME PSIHICE
REZUMAT
O trecere in revista a literaturii stiintifice dezvaluie ca rata de boli psihice a celor ce
fac parte din cultul Martorilor lui Iehova, se situeaza cu mult deasupra mediei.
Informatiile statistice variaza deoarece grupurile examinate au fost alese in perioade
de timp diferite. Mai multi factori cauzatori explica tulburarile psihice (mintale)
tipice Martorilor lui Iehova. Realitatea demonstreaza nu doar ca persoanele cu
probleme emotionale au tendinta de a se alatura gruparii, dar si ca invataturile
Turnului de Veghere si subcultura produsa de acesta tind sa afecteze si sa agraveze
starea psihica a celor implicati in organizatie.
Turnul de Veghere al Martorilor lui Iehova a cultivat, cu grija o imagine publica a unui
popor devotat, temator de Dumnezeu, determinat sa scoata la lumina adevarul lui
Dumnezeu din Scripturi si sa-si traiasca vietile intr-o conformitate perfecta cu acesta.1
Insa in spatele acestei viziuni optimiste se gaseste un cosmar care a rezultat intr-o
explozie de boli mintale si probleme sociale, cu mult mai mare decat cele ce se pot gasi in
practic toate celelalte religii americane (Martorii lui Iehova, sunt prin excelenta, o religie
"americana" - n.tr.). Peste 10 milioane de oameni sunt in prezent, fie implicati activ ca si
Martori membrii, fie studiaza sa devina Martori ai lui Iehova. Cosmarul pe care ajung sa-l
cunoasca aceste milioane de oameni putea insa fi evitat daca ar fi fost constienti de
amagirea spirituala si mlastina doctrinara a Turnului de Veghere.2 Motivele acestei
tragedii tipice Turnului de Veghere sunt complexe si pot fi explorate doar pe scurt in
articolul de fata.
CERCETARILE STIINTIFICE
Incepand indeosebi cu anul 1975, cand nu s-a implinit profetia venirii Regatului lui
Dumnezeu pe Pamant, prezisa de Turnul de Veghere, numeroasele probleme din
congregatiile Martorilor lui Iehova au trecut in atentia oamenilor de stiinta si a
jurnalistilor de pretutindeni.
Mai multe studii academice au explorat problema bolilor mintale (psihice) raspandite
printre Martori.3 Voi revizui cateva dintre acestea, in functie de an, incepand cu cele mai
vechi.
STUDIUL LUI RYLANDER
In anul 1946, Gosta Rylander a investigat un grup de persoane din inchisorile din Suedia,
ce au refuzat serviciul militar. Dintre cele 135 de cazuri alese la intamplare, 126 erau
Martori ai lui Iehova. Dintre acestia 126, Rylander a diagnosticat 51 dintre ei ca fiind
neurotici, 42 psihotici, 32 inapoiati mintal si 5, deranjati mintal ("brain-damaged") (alte
cateva cazuri se includeau in alte doua sau mai multe categorii).4 Diagnosticarea s-a facut
cu strictete pe baza comportamentului care era evident patologic, dupa manifestari
paranoice irationale sau deprimari nervoase grave si de lunga durata.

Rylander a mai dedus din fisele medicale si din interviurile pacientilor sai ca aceste stari
patologice au fost de regula evidente inainte de convertire (la gruparea Martorilor - n.tr.)
si ca influenta Turnului de Veghere a fost si mai daunatoare sanatatii mintale a acestora,
ducand la agravarea uneori severa acestor stari.
Aproximativ 4 procente din populatia suedeza activa a fost declarata "nepotrivita"
psihologic pentru serviciul militar iar cifra corespunzatoare Martorilor lui Iehova a fost
de 21 de procente, sau de cinci ori mai mare. Acest procentaj este apropiat de rata definita
mai tarziu de catre John Spencer,5 al carui diagnostic de "psihotici" (deci, suferind de
psihoze - n.tr.) sau "neurotici", s-a determinat pe baza fiselor de internare in spitalele de
boli nervoase. Doar cateva dintre cazurile studiului lui Rylander ii reprezentau pe niste
Martori marginali, iar cele mai multe ii reprezentau pe cei activ angajati in raspandirea
invataturilor sectei.
De asemenea, studiul lui Rylander a mai concluzionat ca unii Martori individuali au
tendinta de a fi impovarati de o varietate de probleme serioase si ca de multe ori acestia sau alaturat sectei din dorinta de a si le rezolva. Desi rezultatele acestui studiu nu sunt
complet aplicabile la situatia zilelor noastre, totusi multe din concluziile studiului sunt
inca relevante.6 O mare diferenta consta in faptul ca Martorii se gasesc mai mult acum in
clasa sociala de mijloc si ca sunt mai putin respinsi pe plan social. Dar multi Martori,
indeosebi dintre aceia care se afla in tarile in curs de dezvoltare, se confrunta inca cu
multe din problemele raportate de Rylander.
PRIMUL STUDIU AMERICAN
In anul 1949, s-a efectuat primul studiu al sanatatii mintale a Martorilor americani, in
care M.J.Pescor a stabilit diagnosticul de "psihotici" pentru mai mult de 7 procente din
segmentul de 177 de tineri Martori intemnitati datorita ascultarii de prohibitia emisa de
Turnul de Veghere impotriva venirii la arme.7 Sondajul s-a efectuat intervievand pe toti
cei ce au refuzat serviciul militar internati in Centrul Medical al Inchisorii Federale din
Springfield, Missouri. Nivelul psihozei Martorilor apartinand acestui grup a fost de
aproape 17 ori mai mare decat al populatiei civile. Un uimitor procent de 7% au fost
diagnosticati "psihotici" (psihopati), 4% sufereau de alte tulburari mintale si un sfert
dintre acestia au fost declarati neintegrabili social. Din sondajul lui Pescor, a reiesit ca
16% beneficiau de internari in spitale si posedau fise, iar 44% dintre acestia au fost
diagnosticati psihotici (avand diverse psihoze).
MONTAGUE SI ALTI CERCETATORI
Terapistul certificat, Havor Montague, s-a ocupat de monitorizarea internarilor in spitale
psihiatrice de stat si private si in clinicile de sanatate mintale ale statului Ohio, din 1972
pana in 1976.8 Din acest studiu, a 102 cazuri, el a estimat ca, "rata tulburarilor mintale a
Martorilor lui Iehova este de aproximativ 10 sau 16 ori mai ridicata decat rata populatiei
nemembra la grupul Martorilor lui Iehovain jur de 10% dintre "pionierii" Regatului
(membri deplini) ce apartin unei congregatii obisnuite au nevoie serioasa de asistenta

profesionala(in ciuda faptului) ca ei pot ascunde acest fapt destul de bine, mai ales fata
de outsideri"9
In urma interviurilor intensive ale pacientilor Martori, cat si ale altora, Montague a
concluzionat ca persoane ce aveau probleme emotionale au fost atrase la gruparea
Martorilor, insa implicarea acestora in grupare le-a cauzat si mai multe din problemele
emotionale de care sufereau. Lucrul acesta este evident si din faptul ca multi dintre cei
suferinzi au fost mult mai fericiti dupa ce au parasit secta.
Un alt studiu s-a facut in anul 1985, de catre Robert Potter, ca teza de doctorat privitoare
la religie si sanatate psihica.10 El a concluzionat ca, exista "o puternica corelare pozitiva
intre apartenenta la grupul Martorilor si schizofrenia clinica". In acelasi an, Ursula Sack a
evaluat efectul religiei asupra sanatatii psihice a unor pacienti pe care i-a selectat pentru
disertatia ei de doctorat.11 Pacientii ei i-au furnizat un enorm volum de informatie asupra
proceselor patologice ale Turnului de Veghere, informatii ce au suplinit rezultatele
obtinute prin studiile precedente.
Ca adaugire, in anul 1985, un studiu german efectuat de Elmer Koppl12 a ajuns la
concluzii similare, la fel ca si studiul psihologului norvegian, Kjell Totland.13 Folosind
inregistrarile tribunalului districtului Oakland, Michigan, din anii 1965 pana in 1973,
autorul acestui material a descoperit nu doar ca rata tulburarilor psihice este mai ridicata
decat media, dar si rata sinuciderilor si a crimelor, indeosebi a agresiunilor savarsite
impotriva persoanelor fizice, este ridicata.14
DE CE SUNT TULBURARILE PSIHICE ATAT DE FRECVENTE?
Exista multe motive care explica problemele mintale ale Martorilor lui Iehova, insa
cercetarile au dus la descoperirea urmatoarelor, considerate foarte importante.
SCHIMBARILE DOCTRINARE
Turnul de Veghere se afla intr-o permanenta stare de fluctuatie doctrinara, adeseori
efectuand intoarceri de 180%, uneori de trei sau patru ori asupra unui singur subiect. In
nici un domeniu aceste schimbari nu au fost atat de tragice ca si in cazul invataturilor
Turnului de Veghere privitoare la chestiunile medicale. In anii 30 si 40 Turnul de
Veghere a invatat ca vaccinurile nu sunt doar ineficiente ci si constituie o "incalcare
directa" a legii lui Dumnezeu.15 Dupa aceea, in anii 50, vaccinurile au fost lasate pe
seama constiintei personale a fiecarui Martor. In prezent, insa, Turnul de Veghere publica
articole in care lauda virtutile vaccinarilor ce duc la salvarea multor vieti!
O alta chestiune de ordin medical asupra careia Turnul de Veghere al Martorilor s-a
exprimat este transplantul de organe. In anii 60, acesta a fost constient declarat
acceptabil, dar in anul 1967 transplantul de organe a fost interzis.16 Chiar si
transplanturile de cornee sau de rinichi au fost pronuntate eronate, fiind considerate
canibalism. Dupa aceea, in 1980, transplanturile de organe au fost declarate o chestiune
de constiinta,17 cu exceptia transplanturilor de maduva osoasa (fiindca maduva este

producatoare de sange). Cu toate acestea, in 1984, au fost aprobate chiar si transplanturile

de maduva osoasa.
In anul 1909 Turnul de Veghere a afirmat cu claritate ca interdictia evreiasca impotriva
mancarii sangelui nu este considerata o lege valabila si pentru crestini, dar in anul 1961
organizatia a declarat ca a primi sange prin transfuzie este un temei pe care Martorul
poate fi dezasociat (excomunicat din adunare - n.tr).18
Insa in prezent Turnul de Veghere invata ca, "chiar daca un judecator autorizeaza
transfuzia(martorul trebuie) sa depuna eforturi serioase pentru a evita o violare a legii
lui Dumnezeu asupra sangelui, iar daca autoritatile il considera un calcator de lege sau il
aduc in fata instantei, crestinul poate privi aceasta ca o persecutie din pricina
neprihanirii".19
Invatatura actuala a Turnului de Veghere este limpede: Martorii trebuie mai degraba sa
moara decat sa se supuna unei transfuzii, si daca este nevoie, sa-si lase proprii copii sa
moara. Totusi, chiar si in ce priveste aceste subiect, Societatea Turnului de Veghere s-a
schimbat. La un moment dat, utilizarea oricaror produse de sange, in orice scop, era
condamnata. Acum, insa, Martorii pot primi albumina, globulina, factorul VIII si IX, sau
chiar sange de circulatie. In plus, interdictia impotriva fractiunilor sangelui necesare
hemofililor, a fost anulata in anul 1978.20 Serurile sanguine sunt acum aprobate, deoarece,
se explica, cele necesare hepatitelor virale, tetanusului, difteriei, si altor boli, contin doar
"o cantitate infima" de sange.21 Si desi Turnul de Veghere sustine ca Martorii trebuie sa
fie credinciosi "in lucrurile mici", multi privesc aceste exceptii ca fiind dovezi de
ipocrizie.
Carlson Walker, redactorul pe probleme religioase, al publicatiei Argus Leader, din Sioux
Falls, povesteste cum "cu 25 de ani in urma, Gary Busselman, si-a privit sotia, Delores,
murind de leucemie. Ca si Martori ai lui Iehova, cuplul nu a crezut in transfuziile de
sange sau in transplanturile de maduva osoasaAstazi, insa, Busselman crede ca refuzul
acelor proceduri medicale a fost gresit si vrea sa-i ajute pe cei ce au cunoscut tragedii
similare".22 El a mai adaugat ca, "ea a murit in 1971, iar din 1980, ei (Martorii - n.tr.) siau schimbat regulile si de atunci membrii pot avea transplanturi".
Vinovatia si furia sunt consecintele frecvente ale mortii unui copil sau membru al familiei
doar fiindca s-a urmat o doctrina care ulterior a fost recunoscuta de biserica ca fiind
eronata.
TEOCRATIA TURNULUI DE VEGHERE
O alta cauza majora a dezamagirii si deziluzionarii Martorilor lui Iehova se gaseste in
afirmarea de catre Turnul de Veghere a teocratiei, acestia fiind invatati ca organizatia lor
este condusa direct de catre Dumnezeu - o teocratie. Doar cei dinauntrul organizatiei
Turnului de Veghere sunt singurii slujitori adevarati ai lui Dumnezeu, iar toti cei dinafara
ei sunt oamenii rai ce in curand vor fi distrusi la Armaghedon.

Totusi multi sunt constienti de numeroasele cazuri in care Martorii au savarsit fapte
ingrozitoare. Un exemplu recent este acela a doi fosti devotati tineri, Martori ai lui
Iehova, fratii Freeman care, "se intelegeau bine cu parintii lorsi (erau baieti buni)", dar
care si-au ucis mama lor, Brenda, de 48 de ani, pe tatal lor, Dennis, de 54 de ani, si pe
fratele lor, Eric, de 11 ani.23 Amandoi baietii, Brian de 17 ani si David, de 16 ani, si-au
recunoscut vina primind o pedeapsa micsorata de inchisoare pe viata. Aceasta crima
oribila s-a aflat in atentia presei internationale si fara indoiala ca le-a reamintit multor
Martori de celelalte crime infame, savarsite de membri ai sectei.
ESECUL PROFETIC
Multi Martori sufera de o teama profunda, alimentata de o indelungata istorie a
schimbarilor doctrinare si esecurilor profetice, demonstrand ca Turnul de Veghere este o
organizatie religioasa falsa. Din moment ce aceasta idee are implicatii cutremuratoare
pentru urmasii respectivei organizatii, acestia refuza sa-si exploreze temerile, preferand
sa le rationalizeze sau sa le inabuse, refuzand recunoasterea si tratarea lor.
Cea mai recenta schimbare drastica s-a facut cu privire la mai vechea invatatura a
Turnului de Veghere a timpului ramas pana la Armaghedon ce a inceput din anul 1914,
Primul Razboi Mondial constituind principalul semn al revenirii foarte apropiate a lui
Hristos pe pamant pentru a-si intemeia mileniul de imparatie pamanteasca.24 De
asemenea, organizatia a mai invatat ca generatia care a vazut (se afla in viata in) anul
1914 va apuca Armaghedonul si Lumea Noua. Dar intr-un comunicat din noiembrie
1995, reluat de Kenneth Woodward de la Newsweek, se anunta ca, "toate asteptarile
mileniului s-au naruitliderii sectei recunoscand in tacere ca Isus a avut dreptate din
capul locului, spunand ca, nimeni nu stie ziua sau ceasul acela".25 De aceea, Turnul de
Veghere a gresit aproape in fiecare profetie singulara pe care a lansat-o vreodata, iar
aceasta descoperire este deosebit de traumatica pentru persoana care mizeaza pe ceea ce a
sacrificat pentru a deveni Martor al lui Iehova.
La un moment dat, Turnul de Veghere descuraja casatoriile si intemeierea familiilor,
declarand ca, Armaghedonul este prea aproape pentru a risca sa ai copii. In anul 1941,
Turnul de Veghere a publicat o carte numita "Copiii" ("Children"), aratandu-le oamenilor
cum pot "sa-i fie placuti lui Dumnezeu" dobandind "cunostintele potrivite".26 Scopul
principal al cartii era de a-l convinge pe cititor ca doar Turnul de Veghere este organizatia
lui Dumnezeu si doar ascultand-o, se poate capata viata vesnica.27
Legata de acest mesaj este povestea lui John si Eunice, care au decis sa nu se
casatoreasca si in schimb sa slujeasca integral Turnului de Veghere. Au decis sa aibe copii
intr-o zi, dar asta doar dupa Armaghedon. "Armaghedonul este fara indoiala aproape", a
spus atunci, John. "Putem, linistiti, sa ne amanam casatoria pana ce pacea vesnica se va
aseza pe Pamant. Acum, insa nu putem sa mai adaugam nimic poverilor noastre, ci sa fim
liberi si pregatiti de a-i sluji DomnuluiEunice, decizia mea este luata".28
Eunice si John sunt acum in jurul varstei de 70 de ani, asteptand inca Armaghedonul, care
a fost profetit in 1941 ca va avea loc foarte curand. Martorii care dau peste aceste

publicatii mai vechi pot deveni foarte tulburati si surprinsi afland ca Turnul de Veghere
si-a inselat si tradat urmasii sai mai varstnici, iar aceia care au trait pe vremea cand s-au
afirmat aceste lucruri, devin adesea foarte inversunati fiindca s-au sacrificat pentru o
speranta ce s-a dovedit a fi falsa.
Cei ce nu apartin Turnului de Veghere, adesea nu inteleg semnificatia critica pe care o are
in vietile Martorilor profetia neimplinita si invatatura eronata. Publicatiile Turnului de
Veghere nu sunt promovate ca niste simple carti scrise de oameni in incercarea de a
explica Scriptura, ci sunt considerate de acesta, cvasi-inspirate (deci posedand o oarecare
masura de inspiratie divina; uneori o masura deplina - n.tr.). Martorii sunt invatati ca
nimeni, cu exceptia liderilor supremi, nu poate sa discearna voia lui Dumnezeu, nici chiar
in urma unui studiu biblic serios. Omul de rand poate fi mantuit doar daca devine
membru al organizatiei lui Dumnezeu, Turnul de Veghere, care, sustin ei, este "arca
mantuirii". La fel cum la potop, au fost nimiciti toti cei ce nu se gaseau in arca lui Noe, la
fel Armaghedonul ii va distruge pe cei ce nu se gasesc in arca Turnului de Veghere!
Secretul mantuirii nu se gaseste in a fi mantuit, intr-un sens crestin, si nici macar in a fi
un om bun, ci in a apartine organizatiei Turnului de Veghere - desi se invata ca nici macar
acest fapt nu garanteaza mantuirea. Martorii cred cu fermitate, sau cel putin trebuie sa
dea glas credintei lor ferme, ca Turnul de Veghere este singura organizatie a lui
Dumnezeu si ca este calauzita de Acesta. Din aceasta cauza, numeroasele invataturi
schimbate (si exista sute de astfel de exemple), nu pot fi ignorate deloc. Profetia
neimplinita, deci falsa, ii spune fara echivoc Martorului lui Iehova ca si-a devotat viata
unei organizatii religioase false. A infrunta aceasta realitate se poate dovedi extrem de
traumatic, si vor fi nevoie de ani de zile pentru ca acesta sa se ajusteze situatiei, faptul
acesta rezultand in simptome atat psihologice cat si somatice. Cei ce s-au aflat in
organizatie doar pentru scurt timp, de regula nu-si dau seama de trecutul Turnului de
Veghere, dar in timp indoieli suparatoare vor aparea si se vor amplifica, precipitand o
criza de constiinta care-i forteaza pe multi sa-l paraseasca in cele din urma. (Este utila
aici recomandarea unei carti numite chiar asa, "Criza de constiinta", scrisa de nimeni
altul decat de nepotul penultimului presedinte - Frederick Franz - al Turnului de Veghere,
Raymond Franz, in care acesta detaileaza motivele pentru care el a parasit Turnul de
Veghere si dezvaluie multe din trucurile interpretationale si mijloacele propagandistice
ale organizatiei. Raymond Franz a fost membru al "Corpului de Guvernare" al Turnului
de Veghere, cel mai inalt for de conducere al organizatiei Martorilor, iar marturiile sale
privitoare la metodele angajate sunt deosebit de revelatoare vizavi de calauzirea "divina"
a acestui gigant cultic - n.tr.).
Cu toate acestea, parasirea organizatiei nu este deloc o chestiune simpla. Cand se fac
Martori, oamenii sunt indoctrinati lent cu un sistem de crezuri care sa-i oblige sa-si
abandoneze prietenii, uneori chiar si familiile, si sa adopte o noua familie - cea a Turnului
de Veghere. Dupa ce au fost Martori un numar de ani, aproape toti ajung sa aibe prieteni
doar pe alti Martori. Pentru multi, indeosebi pentru aceia care s-au nascut in Turnul de
Veghere, intreaga lor familie cat si numeroasele rude, sunt cu totii Martori ai lui Iehova.
Parasirea organizatiei inseamna adesea dezasocierea (care este termenul specific folosit
de ei pentru a descrie excomunicarea - n.tr.), ce rezulta in retezarea dramatica a oricarei

relatii cu practic toti prietenii, si membrii familiei. In consecinta multi gasesc parasirea
extrem de traumatica, chiar si dupa ce s-au convins pe deplin ca Turnul de Veghere este
eronat. Din aceasta cauza multi aleg sa ramana, tarandu-se cu sila la adunarile Turnului
de Veghere, ascultand si afirmand lucruri pe care ei insisi nu le mai cred. In cele din
urma, conflictul interior poate deveni atat de pronuntat, incat sa trebuiasca sa plece,
abandonand familia, prietenii si toata viata de mai inainte.
INTERDICTIILE TURNULUI DE VEGHERE
Interdictiile Turnului de Veghere s-au extins practic aproape asupra fiecarui domeniu al
vietii si contin detalii care duc in extreme. Aceste interdictii condamna toate sarbatorile si
celebrarile cu exceptia celei intitulate "comemorarea", iar timp de mai multe generatii au
descurajat educatia superioara si succesul in cariera profesionala (desi in ultima vreme
aceasta regula s-a mai destins putin). A lipsi de la una dintre cele cinci intruniri obligatorii
din timpul saptamanii (activitatile Turnului de Veghere pot consuma intre 20 si 30 de ore
pe saptamana, daca Martorul este constiincios), petrecerea timpului cu cei ne-Martori in
alte scopuri decat prozelitismul, este de asemenea condamnata. Ca si rezultat este foarte
greu pentru un copil ce a crescut ca si Martor sa se dezvolte intr-un adult normal,
integrabil social si eficient. Ei sunt invatati ca cei din lume sunt rai, si chiar daca oamenii
lumesti pot parea sa fie buni, aceasta este de fapt tactica Satanei de a-i departa de
organizatia lui Dumnezeu.
Fiindu-le interzis sa se amestece in relatii sociale normale si in majoritatea activitatilor
scolare, Martorii au o copilarie singuratica. Desi devierile printre acestia sunt comune,
acestea inca produc vinovatie si ambivalenta. Pe langa acestea pozitia lor fata de multe
subiecte, in special refuzul lor de a saluta drapelul national sau de a tine sarbatorile, le
atrage adesea o batjocura din partea colegilor, care de regula le ingreuiaza progresul
social normal.29 Turnul de Veghere ii invata pe Martori sa "nu aiba nimic de a face" cu
criticii si sa "nu fie curiosi fata de ce acestia au de spus".30 Totusi in repetate randuri ei se
pun in pozitii antagoniste atunci cand merg din usa-n usa, din aceasta experienta
rezultand adesea paranoia de care sufera. De fapt, schizofrenia paranoica este foarte
raspandita printre acestia.
CATEVA PRINCIPII DE VIATA
Un motiv major pentru care atat de multi Martori sufera de tulburari psihice este emiterea
de catre Turnul de Veghere a unor principii eficiente care sa-i ajute in viata pe membrii
lui. Scopul principal al acestora este de a sluji Turnului de Veghere. Ca prin urmare,
Martorii se simt obligati sa participe la cinci intruniri pe saptamana si sa se angajeze intro campanie nerasplatita de prozelitism din usa-n usa. Multe usi li se trantesc in nas, de
obicei, si desi multe gazde sunt politicoase, dar nu interesate, unele sunt chiar foarte dure.
Unui Martor i se poate intampla sa iroseasca ani de slujire fara sa gaseasca macar o
persoana care sa aibe un interes autentic in doctrina Turnului de Veghere!
Descurajati de la multe din metodele normale de realizare in viata, Martorii isi devoteaza
cu servilitate timpul si toata energia in slujirea unei organizatii careia nu-i pasa de ei ca si

indivizi. Fiindu-le oferite putine sfaturi realiste si practice in infruntarea problemelor

vietii, descurajati de la ocuparea unui loc de munca bine platit si satisfacator, multi cred
ca sunt prinsi intr-o situatie din care orice iesire este practica neplacuta. De aceea, multi
se sacrifica sperand ca Armaghedonul le va veni curand in ajutor, salvandu-i din
neplacuta lor situatie. Intre timp, deznadejdea si deprimarea lor nuanteaza aproape tot
ceea ce fac, in ciuda intentiei lor sincere de parea "fericiti in slujirea lui Iehova".
Atractiile care initial ii aduc pe oameni la Turnul de Veghere nu supravietuiesc prea mult
dupa botez. Prietenii lor Martori, care odata le ofereau atat de mult sprijin si se aratau
toleranti cu lipsa lor de conformitate doctrinara, insista acum sa invete si sa creada cu
strictete doar doctrina Turnului de Veghere. A celebra sarbatorile de nastere, nu mai
depinde deloc "de individ"; in prezent constituie una dintre ofensele ce duce la
excomunicare.
Acesti Martori sunt considerati acum maturi si trebuie sa urmeze cu rigiditate fiecare
capriciu al Turnului de Veghere. Odata ce sunt atrasi, sunt supusi presiuni de a face
lucruri la care s-au opus inainte, uneori cu tarie. Speranta unei "Lumi Noi" iminente, se
amana tot mai mult in viitor incat apare indoiala daca aceasta mult promisa himera se va
implini vreodata.
Descurajarea este o tema intalnita, atat in literatura Turnului de Veghere cat si in discutiile
purtate cu Martori ai lui Iehova. Ei sunt astfel indemnati sa-si pastreze moralul si sa se
concentreze in slujirea Turnului de Veghere, pornind de la presupunerea ca devotand cu
servitudine cam 30 de ore, sau mai mult, pe saptamana, in predicarea mesajului
"Regatului lui Iehova", li se va rezolva de la sine fiecare problema. Dar cand acest lucru
nu se intampla, se instaureaza sentimentul de vinovatie, facandu-l pe Martor sa creada ca
este rau si ca nu va supravietui Armaghedonului. Deprimarea si deznadejdea au condus la
un numar disproportionat de sinucideri si omucideri printre Martori.
CALEA DE IESIRE
Unii isi gasesc scaparea dintr-o astfel de situatie. Insa, multi devin agnostici sau ateisti,
urandu-l pe Dumnezeu si refuzand orice tentativa de a-l intelege sau de a-l cunoaste. Cu
toate acestea mai sunt si unii binecuvantati sa aibe parte de o revenire/recuperare
completa. In urma unor studii biblice foarte intensive, acestia reusesc sa inteleaga ca
Turnul de Veghere se bazeaza pe o intelegere falsa a Bibliei. Aceste persoane mai inteleg
ca credinta cuiva nu se poate baza pe nisipurile miscatoare ale unei organizatii omenesti
dezinformata in privinta Scripturii, Crestinismului istoric si cercetarilor biblice moderne.
Acesti oameni se bizuie pe experienta pe care au trait-o in Turnul de Veghere, crezand ca
aceasta ii poate ajuta si pe altii sa scape din capcana lui. Multi dintre ei se implica in
variatele institutii anti-cultice, folosindu-si cunostintele lor din perioada cand erau
membrii ai Turnului de Veghere pentru a-i ajuta si pe altii sa-si gaseasca mantuirea in El,
care singurul, este, calea, adevarul si viata.

1 Vezi, Joseph Zymunt, Prophetic Failure and Chiliastic Identity: The Case Of Jehovahs
Witnesses (Esecul profetic si identitatea chiliastica: Cazul Martorilor lui Iehova),
American Journal of Sociology 75 (1970): 926-948.
2 Jerry Bergman, Jehovahs Witnesses Experience in the Concentration Camps
(Experienta Martorilor lui Iehova din Lagarele de Concentrare), Church and State,
Winter 1996, 401-427.
3 Lois Randle, The Apocalypticism of the Jehovahs Witnesses, Free Inquiry, Winter
1984, 18-24.
4 Gosta Rylander, Jehovahs Vittnan-En Psykolgisk-Sociologisk Studie (Un Studiu
Psihologic si Sociologic al Martorilor lui Iehova), Nordisk Medicin, (Medicina
Scandinava), 29 (1946): 526-533.
5 John Spencer, Mental Health among Jehovahs Witnesses (Sanatatea Mintala printre
Martorii lui Iehova), British Journal of Psychiatry 126 (1975): 556.
6 Vezi, Christopher Edwards, Crazy for God (Nebuni pentru Dumnezeu) (New Jersey:
Prentice Hall, 1979); Chris Elkins, Heavenly Deception (Amagirea Cereasca)
(Wheaton, IL: Tyndale, 1980).
7 M.J.Pescor, A Study of Selective Service Law Violators (Un studiu al refuzului
selectiv al serviciului militar), The American Journal of Psychiatry, 105 (1949): 641652.
8 Havor Montague, The Pessimistic Sects Influence on Mental Health of Its Members:
The Case of Jehovahs Witnesses (Influenta Pesimista a Sectei asupra Sanatatii Psihice:
Cazul Martorilor lui Iehova), Social Compass, 24 (1977): pag.135-147.
9 Idem, pag.139.
10 Robert Potter, A Social Psychological Study of Fundamentalist Christianity, (Un
studiu psihologic al Crestinismului Fundamentalist) (Ph.D.dissertation, Sussex
University, England, 1985).
11 Ursula Sack, Case Studies of Voluntary Defectors from Intensive Religious Groups
(Cazuri elocvente ale dezertorilor voluntari ce apartin grupurilor religioase intensive)
(Ph.D.dissertation, University or California, 1985).
12 Elmer Kopol, Die Zeugen Jehovas; Eine Psychologische Analyses (Martorii lui
Iehova; O analiza psihologica), (disertatie de doctorat, Universitatea Munchen,
Germania, 1985).
13 Kjell Totland, The Mental Health of Jehovahs Witnesses (Sanatatea Psihica a
Martorilor lui Iehova), Journal of Norwegian Psychological Association, din presa.

14 Jerry Bergman, The Evaluation of an Experimental Program Designed to Reduce

Recidivism among Second Fellony Offenders (Evaluarea unui program experimental
desemnat sa reduca recidivismul printre) (Ph.D.dissertation, Wayne State University,
1976).
15 The Sacredness of Human Blood (Reasons Why Vaccination is Unscriptural)
(Sacralitatea sangelui omenesc - Motive pentru care vaccinarea este nebiblica), Golden
Age, 4 februarie 1931, pag.293-300.
16 Questions from Readers (Intrebari de la cititori), Turnul de Veghere, 15 noiembrie
1967, pag.702-704.
17 Idem, 15 martie 1980, pag.31.
18 Idem, 15 ianuarie 1961, pag.63-64.
19 Idem, 15 iunie 1991, pag.31.
20 Idem, 15 iunie 1978, pag.30.
21 Idem, pag.30-31.
22 Carson Walker, Ex-Jehovahs Witnesses Shares Loss (Fosti Martori ai lui Iehova
impartasesc pierderea), Argus Leader (Sioux Falls, South Dakota), 23 ianuarie 1996,
pag.1.
23 Thomas Nord, Something Poisoned Freeman Brothers (Ceva i-a otravit pe fratii
Freeman, The Detroit News, 3 martie 1995, pag.8.
24 Kenneth Woodward, Apocalypse Later (Apocalipsa, nu acum), Newsweek, 18
decembrie 1995, pag.59.
25 Idem.
26 Children (Despre Copii), (Brooklyn: Watchtower Bible and Tract Society, 1941),
pag.2.
27 Idem, pag.347.
28 Idem, pag.366.
29 Jerry Bergman, Modern Religious Objections to the Mandatory Flag Salute and
Pledge of Allegiance in the United States (Obiectii religioase moderne fata de salutul
obligatoriu al drapelului national si juramantul de credinta, din Statele Unite), The
Christian Quest 2, nr.1 (Vara lui 1989): pag.19-47.

30 The Watchtower, 15 martie 1996, pag.17.

Dr.Jerry Bergman, este profesor universitar la Northwest State Collge din localitatea
Archbold, statul Ohio. A publicat peste 400 de articole in jurnale profesionale si laice, in
opt limbi. Materialul de fata a fost preluat din, CHRISTIAN RESEARCH JOURNAL,
nr.1, vol.19, din vara lui 1996, publicatie a lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE,
P.O.Box 7000, Rancho Santa Margarita, California 92688-7000, USA.
Traducerea si adaptarea articolului este realizata de, Teodor Macavei. Motivul alegerii
acestui articol din cantitatea impresionanta de informatii existente si disponibile,
indeosebi in lumea occidentala, despre organizatia Turnului de Veghere al Martorilor lui
Iehova, este experienta frustranta a subsemnatului, si cred ca a oricui a incercat sa
abordeze Martorii pe teme biblice, in incercarea infiriparii unui dialog normal in care sa
se faca un schimb echitabil de argumente biblice. Acestia par sa fie stapaniti de o
psihoza ce-i priveaza de o judecata libera individuala, inhibandu-i automat fata de orice
tentative de contestare a autoritatii organizatiei lor, a publicatiilor pe care le
raspandeste si a doctrinelor pe care acestia le sustin activ. Comportamentul acesta
necesita luarea in considerare a unor presupuneri psihologice: mintea incuiata,
instalarea psihozei, etc. Cred ca articolul indica un numar de ingrijorari pe care lumea
crestina ar trebui sa le impartaseasca cu privire la membrii adunarilor Martorilor lui
Iehova. Acestia sufera de o orbire spirituala ce are implicatii asupra psihicului si care
duce la multe din problemele evidentiate. Intentia mea in editarea acestui articol nu este
de a-i condamna, sau judeca. Martorii s-au condamnat deja singuri, acceptand o
doctrina ce nu este crestina si nu este insuflata de spiritul lui Hristos! Intentia mea este
ca cei ce sunt crestini si cred in puterea Evangheliei de a le elibera mintile, sa se
angajeze in predicarea acesteia Martorilor lui Iehova! Dedic traducerea materialului de
fata, uneia dintre cunostintele mele cele mai vechi, Martor al lui Iehova din Petrosani,
care dupa propria-i marturisire, a suferit tulburari psihice ce au dus chiar la tratament si
internare. Fie ca Adevarul sa-l elibereze si sa-l vindece!
Citarea sau republicarea, sub orice forma, a acestui material, nu este permisa fara contactarea noastra la
adresa de mai jos!
CAPELA CRESTINA PETROSANI
TEODOR MACAVEI
STR. AUREL VLAICU 28
PETROSANI, 2675, HD
ROMANIA

<--Apologetica

PE CE A MURIT ISUS, PE O CRUCE

SAU PE UN STALP?

Pe ce a fost Isus "rastignit"? Martorii lui Iehova spun ca pe un

"stalp" si neaga cu inversunare ca ar fi fost rastignit pe o
cruce romana. Ce spune Biblia despre o asemenea
afirmatie?
Este deja binecunoscuta negarea de catre gruparea Martorilor lui Iehova a rastignirii lui
Isus pe o cruce. In mod traditional s-a recunoscut ca Isus a murit pe o cruce romana, dar
de la raspandirea mondiala a ereziei Turnului de Veghere al Martorilor, tot mai multi
oameni se intreaba daca intr-adevar El a fost "crucificat" sau "atarnat" pe un stalp. Nu
sunt putine reprezentarile grafice din publicatiile Martorilor, pe care intai le ofera
generos, iar dupa aceea le ofera in speranta unei donatii, in care Isus este aratat "rastignit"
pe un stalp.
Martorii lui Iehova depun mari eforturi in convingerea oamenilor de aceasta interpretare
tipica organizatiei lor, ca si cum nu semnificatia mortii lui este ceea ce conteaza pentru
noi oamenii pacatosi si in nevoie de mantuire, ci forma in care aceasta a avut loc.
Aceasta tagaduire a crucii lui Hristos este menita sa distraga atentia de la importanta
jertfei Lui de ispasire a pacatelor lumii si de a angaja lumea crestina intr-o polemica
asupra obiectului de tortura si pedeapsa folosit de romani in rastignirea Domnului si
Mantuitorului nostru Isus Hristos. Daca ar fi sa acceptam, prin absurd, pentru o clipa, ca
Isus a murit intr-adevar pe un stalp si nu pe o cruce romana, tot va trebui ca fiecare sa ne
intrebam, ce inseamna moartea Fiului lui Dumnezeu pentru noi si cum aceasta ne poate
schimba vietile? Daca El a murit ca jertfa de inlocuire (2Cor.5:21) a pacatelor noastre, ce
se intampla cu vina noastra rezultata din incalcarea Legii lui Dumnezeu si ce efect poate
avea jertfa Lui asupra constiintelor noastre apasate de pacate? Iertarea oferita de
Dumnezeu prin credinta in moartea lui Isus Hristos (fie pe stalp, fie pe cruce!), este
subiectul asupra caruia oamenii au nevoie sa-si indrepte atentia si nu la mijlocul de
executie al lui Hristos!
Dar starnind aceasta disputa asupra crucii lui Hristos, ca si crestini care credem ca Isus a
fost "crucificat sub Pilat din Pont", conform crezului stravechi al Bisericii Crestine
formulat la Conciliul de la Niceea in 325, noi suntem obligati sa tragem niste concluzii
privitoare la aceasta negare a Crucii de catre Martorii lui Iehova.
1) Dispretuirea cu vehementa a crucii lui Hristos, de catre Martorii lui Iehova, ascunde
menirea ei mantuitoare pentru toti cei care isi pun increderea, nu in crucea propriu-zisa, ci
in Cel ce a murit pe ea spunand, "S-a ispravit" (Ioan 19:30), indicand realizarea ispasirii
pacatelor omenirii si, "Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac" (Luca 23:34), indicand iertarea
pusa la dispozitia tuturor celor ce vor crede in moartea lui pe Cruce!
2) Luand aceasta pozitie de opozitie fata de invatatura traditionala a Bisericii Crestine
asupra crucii lui Hristos, Martorii intra sub incidenta condamnarii apostolice de,
"vrajmasi ai crucii lui Hristos" (observati expresia biblica de "cruce"!). Apostolul

Pavel, este cel ce a pronuntat-o, in epistola lui catre Filipeni, cap.3, versetul 18: "Caci vam spus de multe ori, si va mai spun si acum, plangand: sunt multi, cari se poarta ca
vrajmasi ai crucii lui Hristos".
3) Din punct de vedere biblic, sustinerea de catre Martorii lui Iehova a mortii lui Isus pe
un "stalp", este absolut nejustificata, dupa cum ne-o demonstreaza urmatoarele versete in
care este folosit cuvantul "cruce", la descrierea mortii lui Isus:

Cand Isus urma sa fie ucis, ce anume au fortat romanii pe un necunoscut sa

poarte in spinare?
Matei 27:32 "Pe cand ieseau afara din cetate, au intalnit pe un om din Cirene numit
Simon, si l-au silit sa duca crucea lui Isus".
Marcu 15:21 "Au silit sa duca crucea lui Isus pe un trecator, care se intorcea de la camp,
numit Simon din Cirena, tatal lui Alexandru si al lui Ruf."
Luca 23:26 "Pe cand Il duceau sa-L rastigneasca, au pus mana pe un anume Simon din
Cirena, care se intorcea de la camp; si i-au pus crucea in spinare, ca s'o duca dupa Isus."

Ce anume isi purta Isus, spre Golgota? Un "stalp"?

Ioan 19:17 "Isus, ducandu-Si crucea, a ajuns la locul, zis al ,,Capatanii``, care in
evreieste se cheama ,,Golgota."

Cand preotii cei mai de seama, carturarii si trecatorii isi bateau joc de Isus ei
spuneau:
Matei 27:40 "Tu, care strici Templul, si-l zidesti la loc in trei zile, mantuieste-Te pe Tine
insuti! Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoara-Te de pe cruce!"
Matei 27:42 "Pe altii i-a mantuit iar pe Sine nu Se poate mantui! Daca este El Imparatul
lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, si vom crede in El!"
Marcu 15:30 "mantuieste-Te pe Tine insuti, si pogoara-Te de pe cruce!"
Marcu 15:32 "Hristosul, Imparatul lui Israel, sa Se pogoare acum de pe cruce, ca sa
vedem si sa credem!"
Dusmanii Lui sunt primii care au marturisit pe ce anume a fost Isus rastignit - intr-un
glas, vedem ca toti au pomenit "crucea", nu "stalpul"!

De pe ce l-a dat jos Iosif din Arimatea, pe Isus, pentru a-l inmormanta?

Marcu 15:46 "Si Iosif a cumparat o panza subtire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, La infasurat in panza de in, si L-a pus intr-un mormant sapat in stanca. Apoi a pravalit o
piatra la usa mormantului".
Luca 23:53 "L-a dat jos de pe cruce, L-a infasurat intr-o panza de in, si L-a pus intr-un
mormant nou, sapat in piatra, in care nu mai fusese pus nimeni."
Ioan 19:38 "Dupa aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de
frica Iudeilor, a rugat pe Pilat sa-i dea voie sa ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat
voie. El a venit deci, si a luat trupul lui Isus".

Din dorinta de a respecta Sabatul niste Iudei au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca

fluierele picioarelor, grabindu-le astfel moartea, celor rastigniti:
Ioan 19:31 "De frica sa nu ramana trupurile pe cruce in timpul Sabatului, - caci era ziua
Pregatirii, si ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat sa zdrobeasca
fluierele picioarelor celor rastigniti, si sa fie luati de pe cruce".

Langa ce stateau Maria, mama lui Isus, sora mamei Lui, si Maria Magdalena, in
timp ce Isus murea?
Ioan 19:25 "Langa crucea lui Isus, statea mama Lui si sora mamei Lui, Maria, nevasta
lui Clopa, si Maria Magdalena".

Semnificatia "crucii" este mare in Crestinism asa cum ne arata urmatorul

verset, deoarece:
Efeseni 2:16 "si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin
care a nimicit vrajmasia".
Evident, Dumnezeu nu i-a impacat pe oameni cu El Insusi, si respectiv pe Iudei cu neiudeii (neamurile), prin obiectul propriu-zis al crucii romane. Prin ea este simbolizata
insasi moartea Fiului Sau, care a inlaturat vrajmasia.

Unde a tintuit intai, Dumnezeu, si apoi. a sters "zapisul" Legii care ne

condamna pe noi, oamenii?
Coloseni 2:14 "A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era
potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce".

Moartea Lui a fost cu atat mai rusinoasa si injositoare, ceea ce ii scoate in

evidenta valoarea mantuitoare pentru toti ce cred in ea, cu cat ea a avut loc pe
obiectul de executie preferat romanilor, ocupantii de atunci ai Palestinei:

Filipeni 2:8 "La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la
moarte, si inca moarte de cruce".
Evrei 12:2 "Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus,
care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade
la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu"

Ridicolul negarii/tagaduirii Crucii, este si mai accentuat daca inlocuim, asa cum
ar vrea Martorii sa facem, crucea cu "stalpul" lor, in invitatia lui Isus la o
ucenicie adevarata!
Matei 10:38 "Cine nu-si ia crucea lui (NU, "STALPUL"!!??), si nu vine dupa Mine, nu
este vrednic de Mine"
Matei 16:24 "Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine,
sa se lepede de sine, sa-si ia crucea (nu, "stalpul"!) si sa Ma urmeze".
Marcu 8:34 "Apoi a chemat la El norodul impreuna cu ucenicii Sai, si le-a zis: "Daca
voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine insusi, sa-si ia crucea, si sa Ma
urmeze".
Marcu 10:21 "Isus S-a uitat tinta la el, l-a iubit, si i-a zis: ,,Iti lipseste un lucru; du-te de
vinde tot ce ai, da la saraci, si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea, si
urmeaza-Ma."

Prin ce a iesit Isus biruitor asupra fortelor intunericului, asupra Satanei, mortii
si pacatului?
Coloseni 2:15 "A desbracat domniile si stapanirile, si le-a facut de ocara inaintea lumii,
dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce".

Scopul de o viata al Apostolului Pavel, preocuparea principala pe care a avut-o

in intreaga lui cariera de predicator a fost de a propovadui, CRUCEA LUI
HRISTOS, nu "stalpul" Martorilor lui Iehova!
1Corinteni 1:17 "De fapt, Hristos m-a trimes nu sa botez, ci sa propovaduiesc
Evanghelia: nu cu intelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos sa fie facuta
zadarnica".
Galateni 6:14 "In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu
crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este rastignita fata de mine, si eu
fata de lume!"

Ce rusine ca membrii sectei Martorilor lui Iehova nu au acelasi motiv de lauda ca si

apostolul Pavel! Ca ei au ales sa se laude cu altceva decat cu Crucea lui Hristos si cu
insemnatatea ei mare pentru oameni!
Cu Martorii se implineste aceea prezicere a Apostolului Pavel - propovaduirea ei este o
nebunie pentru ei! (1 Cor.1:18) Ceea ce spune multe despre adevarata stare spirituala a
Martorilor, inaintea lui Dumnezeu!
"Fiindca propovaduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii:
dar pentru noi, cari suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu."
(1Corinteni 1:18)
Galateni 6:12 "Toti cei ce umbla dupa placerea oamenilor, va silesc sa primiti taierea
imprejur, numai ca sa nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos."
Niste crestini adevarati nu pot sa se poticneasca in Crucea lui Hristos, ci asa cum am
vazut gasesc pricina de lauda pentru ca prin ea este dezvaluita puterea lui Dumnezeu
pentru mantuirea tuturor celor ce cred in moartea si invierea Fiului Sau, Isus Hristos.
"Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in intelepciunea lui
Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin nebunia
propovaduirii crucii. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si Grecii cauta intelepciune; dar noi
propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si
pentru Neamuri o nebunie" (1Corinteni 1:21-23)
Aceste concluzii demonstreaza fara putinta de tagada, importanta Crucii lui Hristos in
planul lui Dumnezeu de mantuire a sufletelor oamenilor. Oricine vine in Numele lui
Dumnezeu, dar neaga Crucea Fiului Sau, nu poate fi un adevarat reprezentant al
Crestinismului. Versetele de mai sus vorbesc cu tarie despre semnificatia Crucii lui
Hristos si este nepermis ca aceasta sa fie ascunsa de vreo contradictie iscata asupra ei.
Oricine distruge aceasta invatatura esentiala a Bibliei, trebuie sa fie pus fata-n fata cu
numeroasele dovezi ale pomenirii ei de catre ucenicii Domnului, evanghelistii si apostolii
Noului Testament. Pe deasupra, atat arheologia cat si istoria ne amintesc ca romanii
pedepseau raufacatorii prin moartea pe cruce.
Din pacate, Martorii si-au facut un titlu de lauda din negarea Crucii. Poate ca au fost
dezgustati de catre venerarea ei excesiva in unele segmente ale Crestinismului, venerare
care a dus pana acolo la a o transforma intr-un obiect de cult. Cred ca nici un om in toate
mintile nu se inchina cutitului cu care cineva a fost injunghiat, dar trebuie sa recunoastem
ca Crucea lui Hristos, desi a fost obiectul de tortura si ucidere a Domnului si
Mantuitorului nostru, poarta o semnificatie centrala in invatatura crestina. Ea este locul
unde pacatele noastre au fost inlaturate, este locul unde s-a ispasit pentru ele, ea este locul
unde ne-a fost procurata iertarea pentru toate relele si incalcarile Legii lui Dumnezeu, si
ea este locul unde s-a asigurat mantuirea noastra.

Pentru adevaratii crestini, Crucea este simbolul dragostei nemaipomenite a lui

Dumnezeu, fata cei pacatosi, caci pe ea Tatal ceresc a ingaduit sa patimeasca si sa moara
Fiul Sau drag, pentru ca noi oamenii sa nu pierim ci sa avem viata vesnica!

Responsabilitatea pentru pregatirea si distribuirea acestui material,

revine lui, Teodor Macavei. Pentru orice informatii puteti sa luati legatura la:
CAPELA CRESTINA PETROSANI
RADU SAPCA 2B, PETROSANI,
2675, HD, ROMANIA

<--Apologetica
Institutul de Cercetari Religioase
Examinarea unor chestiuni cheie in lumina Bibliei

Seria - Lumina Tortei

CAT DE CRESTIN ESTE

MORMONISMUL?
Este Mormonismul de origine crestina? Aceasta ar putea fi o intrebare dificila atat pentru
multi mormoni cat si pentru unii crestini. Mormonii vor pretinde ca ei includ Biblia
printre cele patru carti pe care ei le considera Scripturile mormone, si ca crezul in Isus
Hristos este central credintei lor, dupa cum indica chiar denumirea lor oficiala de,
"Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile" (engl. - "The Church of Jesus
Christ of Latter-Day Saints").
De asemenea, multi crestini au avut ocazia sa auda Corul Tabernacolului Mormon
cantand imnuri crestine sau sa fie impresionati de sustinerea de catre mormoni a unor
inalte standarde morale si a respectului fata de familie. Nu inseamna aceasta ca mormonii
sunt crestini iar Mormonismul este crestin?
Pentru a gasi raspunsul corect la aceasta intrebare este necesar sa comparam cu atentie
doctrinele fundamentale ale religiei mormone cu doctrinele fundamentale ale
Crestinismului biblic si istoric. Pentru a reprezenta pozitia mormona am apelat la
urmatoarele binecunoscute lucrari doctrinare mormone, dintre care primele trei sunt
publicate de catre Biserica Sfintilor Ultimelor Zile, si anume, "Principii Evanghelice"
(Gospel Principles) (1992), "Dobandirea unei casatorii celeste" (Achieving a Celestial
Marriage) (1976) si "Un studiu al articolelor credintei" (A Study of The Articles of Faith)
(1979) lucrare ce-l are drept autor pe apostolul mormon James E. Talmage, cat si

"Doctrinele Mantuirii" (3 volume), de catre cel de-al zecelea presedinte si profet Joseph
Fielding Smith, apoi, "Doctrina mormona" (a 2-a editie, din 1979) scrisa de catre
apostolul mormon Bruce R.McConkie, si "Invataturile Profetului Joseph Smith".
1. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, exista doar
un singur Dumnezeu Viu si Adevarat si ca in afara de El nu mai exista altul (Deut.6:4;
Isaia 43:10,11; 44:6,8; 45:21,22; 46:9; Marcu 12:29-34).
In contrast, Biserica Mormona sustine ca exista mai multi dumnezei (Cartea lui
Avraam 4:3), si ca noi, la randul nostru, putem deveni dumnezei si dumnezeite,
intr-o imparatie celesta ("Dobandirea unei casatorii celeste", pag.130, "Doctrina
Mormona", pag.321). De asemenea, mormonii mai invata si ca, cei ce ating
dumnezeirea vor avea copii spirituali care li se vor ruga si inchina acestora asa cum
ne rugam si ne inchinam noi lui Dumnezeu Tatal ("Principii Evanghelice", pag.302).
2. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, Dumnezeu
este un Duh (vezi, Ioan 4:24; 1Tim.6:15,16), ca El nu este un om (Numeri 23:19; Osea
11:9; Rom.1:22,23) si ca a existat din totdeauna (din vesnicii) ca Dumnezeu omnipotent, omniprezent si omniscient (Psalmul 90:2: 139:7-10; Apoc.19:6; Maleahi 3:6).
In contrast, Biserica Mormona invata ca Dumnezeu Tatal a fost odata un om ca si noi
care a progresat ajungand Dumnezeu, avand acum un trup de carne si oase
("Doctrina si Legamintele" 130:22; "Dumnezeu insusi a fost odata asa cum suntem noi
acum si este un om inaltat, ce sade pe tronul din indepartatele ceruri!", din "Invataturile
Profetului Joseph Smith", pag.345-347; "Principii Evanghelice", pag.9; "Articolele
Credintei", pag.430; "Doctrina Mormona", pag.321). Intr-adevar, Biserica Mormona
invata ca Insusi Dumnezeu are un Tata si un strabunic, si tot asa pana la infinit
("Invataturile Profetului Joseph Smith", pag.373; "Doctrina Mormona", pag.577).
3. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, Isus este
singurul Fiu al lui Dumnezeu, ca a existat dintotdeauna ca si Dumnezeu si ca este etern
ca si Tatal si egal cu Acesta (vezi, Ioan 1:1,14; 10:30; Col.2:9). Desi nu era cu nimic mai
prejos decat Dumnezeu, la un moment dat El a lasat deoparte gloria pe care o impartea cu
Tatal (vezi, Ioan 17:4,5 si Filipeni 2:6-11) si s-a facut trup pentru mantuirea noastra.
Intruparea Lui a avut loc prin conceperea Sa supranaturala de catre Duhul Sfant si
nasterea dintr-o fecioara (vezi, Mat.1:18-23; Luca 1:34,25).
In contrast, Biserica Mormona invata ca Isus Hristos este fratele nostru mai mare
care a ajuns progresiv la dumnezeire dupa a fost mai intai procreat ca si copil
spiritual de catre Tatal Ceresc si o mama cereasca si apoi, conceput fizic (deci,
trupeste) de catre Tatal Ceresc si o mama pamanteasca ("Dobandirea unei casatorii
celeste", pag.129; "Doctrina Mormona", pag.546-547; 742). Doctrina mormona afirma ca
Isus si Lucifer sunt frati ("Principii Evanghelice", pag.17-18; "Doctrina Mormona",
pag.192).

4. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, Duhul Sfant
este Dumnezeu si ca El este omniprezent (vezi, 1Imparati 8:27; Ps.139:7-10; Ieremia
23:34; Fapte 5:3,4).
In contrast, Biserica Mormona invata ca Sfantul Duh sau Duhul Sfant este un duh
sub forma (infatisarea) unui om si ca doar influenta Lui se poate spune ca este
prezenta pretutindeni ("Principii Evanghelice", pag.37; "Doctrinele Mantuirii", vol.1,
pag.38, 49-50).
5.Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, Tatal, Fiul si
Duhul Sfant nu sunt niste dumnezei diferiti, separati, sau niste fiinte separate, despartite,
ci doar Persoane distincte ce se afla in Dumnezeirea Triunitara. In tot Noul Testament
Fiul, Duhul Sfant cat si Tatal sunt identificati separati ca si Dumnezeu si fiecare in parte
este aratat actionand ca si Dumnezeu (Fiul : Marcu 2:5-12; Ioan 20:28; Filip.2:10,11;
Duhul Sfant : Fapte 5:3,4; 2Cor.3:17,18; 13:14), si totusi Biblia ne invata ca acestia trei
sunt in acelasi timp un singur Dumnezeu (vezi, punctul 1).
In contrast, Biserica Mormona invata ca Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt trei
dumnezei diferiti ("Invataturile Profetului Joseph Smith", pag.370; "Doctrina
Mormona", pag.576-577), Fiul si Sfantul Duh fiind odrasla literara a Tatalui Ceresc si
a unei sotii celeste ("Encyclopedia of Mormonism" de Joseph Fielding McConkie, vol.2,
pag.649).
6. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, omul a
Cazut in pacat si ca aceasta cadere a fost un mare rau prin care pacatul a patruns in
lume aducand condamnare si moarte tuturor oamenilor. Astfel noi ne nastem acum avand
o natura pacatoasa si vom fi judecati pentru pacatele pe care le comitem ca si indivizi
(Ezechiel 18:1-20; Rom.5:12-21).
In contrast, Biserica Mormona invata ca pacatul lui Adam a fost "un pas necesar in
planul vietii si o mare binecuvantare pentru noi toti" ("Principii Evanghelice",
pag.33, "Cartea lui Mormon" - 2 Nephi 2:25; "Doctrinele Mantuirii", vol.1, pag.114-115).
7. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, jertfa de
ispasire a lui Hristos este in primul si-n primul rand, solutia pentru pacatul omenirii.
Luand pacatele personale ale tuturora, din trecut, prezent sau viitor, asupra Lui in trupul
Sau, pe cruce (vezi, 1Petru 2:24), ca si Miel fara prihana al lui Dumnezeu, Hristos a
satisfacut pe deplin mania Divina indreptata asupra noastra, a tuturora, pentru ca toti cei
ce-l primesc pe El prin credinta sa fie iertati si indreptatiti inaintea lui Dumnezeu, in El
(2Cor.5:21).
In contrast, Biserica Mormona invata ca scopul ispasirii a fost de a obtine, pentru toti
oamenii, invierea si nemurirea (imortalitatea), indiferent daca-l primesc prin
credinta pe Hristos, sau nu ("Doctrina Mormona", pag.669; "Articole ale Credintei",
pag.87, 89-91; "Doctrinele Mantuirii", vol.2, pag.47).

8. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, suntem
mantuiti doar prin har, fara faptele facute in neprihanirea noastra (vezi, Efeseni 2:8, 9).
Legea morala (Cele Zece Porunci) ne-au fost date pentru a ne face constienti de absoluta
noastra incapacitate de a implini cerintele sfinteniei lui Dumnezeu (vezi, Rom.3:20; 5:20;
7:7-8; Gal.3:19), iar legea ceremoniala (a jertfelor) ne-a fost data pentru a ne arata
venirea in har a Mielului lui Dumnezeu care urma sa inlature pacatul lumii (Ioan 1:29;
Evrei 9:11-14; 10:1-14). Noi nu putem face nimic pentru a ne castiga/dobandi mantuirea
si viata vesnica deoarece fara Hristos suntem, din punct de vedere spiritual, "morti in
pacatele noastre" (Efes.2:1,5), iar inima noua care doreste sa-l asculte pe Dumnezeu este
mai degraba rezultatul mantuirii, decat consecinta conformarii noastre unui standard. (Cu
toate acestea este adevarat ca fara dovada unei purtari/vieti schimbate, marturia de
credinta in Hristos a unei persoane trebuie pusa la indoiala; mantuirea doar prin har si
prin credinta neinsemnand ca omul poate trai cum ii place - vezi, Rom.6:1 si versetele
urmatoare).
In contrast, Biserica Mormona invata ca viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu (din
"imparatia celesta") trebuie dobandita/castigata prin respectarea diferitelor legi si
reguli ale Bisericii Sfintilor din Ultimele Zile. Faptele bune sunt o conditie a mantuirii
(asigura intrarea in "imparatia celesta" - "Principii Evanghelice", pag.303-304; "Perla de
Mare Pret", "Cel de-al Treilea Articol al Credintei", "Doctrina Mormona", pag.339, 671;
"Cartea lui Mormon" - 2 Nephi 25:23).
9. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, Biblia este
unicul, finalul si infailibilul Cuvant al lui Dumnezeu (vezi, 2Tim.3:16; Evrei 1:1,2; 2Petru
1:21) si ca Acesta va ramanea pentru totdeauna (este vesnic) (1Petru 1:23-25).
Conservarea providentiala de catre Dumnezeu a textului Bibliei a fost confirmata in mod
minunat de descoperirea Sulurilor de la Marea Moarta (pentru documentare si informatii
suplimentare contactati Institutul la adresa de la incheiere).
In contrast, Biserica Mormona invata ca Biblia a fost corupta, ca ii lipsesc multe din
"partile limpezi si valoroase" si ca nu contine plinatatea Evangheliei ("Cartea lui
Mormon" - 1 Nephi 13:26-29; "Doctrinele Mantuirii", vol.3, pag.190-191).
10. Biblia ne invata si crestinii ortodocsi de-a lungul veacurilor au crezut ca, adevarata
Biserica a fost intemeiata divin de catre Domnul Isus si ca niciodata nu a disparut si nu
va disparea de pe Pamant (Mat.16:18; Ioan 17:11; 1Cor.3:11). Crestinii recunosc ca au
existat vremuri de abatere si apostazie in Biserica, dar mai cred de asemenea ca
intotdeauna a existat o ramasita care a pastrat cu strictete esentele biblice.
In contrast, Biserica Mormona invata ca a existat o apostazie totala si completa a
Bisericii de la modelul intemeiat de Isus; aceasta stare de apostazie "inca predomina
dar cu exceptia acelora care au ajuns la cunostinta evangheliei restaurate" a Bisericii
Mormone ("Doctrina Mormona", pag.44; "Principii Evanghelice", pag.105-106;
"Doctrinele Mantuirii", vol.3, pag.265-271).

Concluzie: Afirmatiile de mai sus, evidentiate prin italice, constituie evanghelia

obisnuita ce este crezuta de toti crestinii ortodocsi, din toate secolele, indiferent de
denumirea bisericilor lor de apartenenta. De partea cealalta, unele religii ce pretind sa fie
crestine in crezuri si practica, asa cum este Mormonismul, accepta drept Scriptura alte
scrieri din afara Bibliei, invata doctrine care o contrazic si sustin crezuri complet straine
invataturilor lui Isus. Multe din aceste religii au aparut in ultimii 200 de ani (cum ar mai
fi, Stiinta Crestina, Martorii lui Iehova, Mormonismul, etc.), si reprezinta cu adevarat
apostazia, deci lepadarea de credinta crestina traditionala inspirata de Biblie.
Mormonii sustin alaturi de crestinii ortodocsi multe din definitiile biblice importante si
preceptele lor etice. Cu toate acestea, punctele descrise mai sus sunt exemple ale
diferentelor fundamentale si ireconciliabile dintre Crestinismul biblic si istoric si
Mormonism. Desi aceste diferente nu ne impiedica sa ne purtam prieteneste cu mormonii,
totusi nu-i putem considera frati si surori de credinta in Hristos. Biblia ne avertizeaza cu
tarie privitor la profetii falsi care vor predica "o alta evanghelie", vor vesti "un alt Isus" si
vor fi insotiti de "un alt duh" (vezi, 2Cor.11:4,13-15; Gal.1:6-9). Biserica Mormona, dupa
titulatura ei oficiala, "Biserica lui Isus Hristos a Sfintilor din Ultimele Zile" (LDS - Latter
Day-Saints) declara documentul ei fondator, "Cartea lui Mormon", ca fiind "Un alt
testament al lui Isus Hristos", sau "O noua revelatie a lui Isus Hristos" (n.tr.). Noi
credem ca in realitate este vorba de, "Un testament al unui Alt Isus" si ca Mormonismul
nu este crestin de origine.
S-a mai afirmat ca cineva nu poate spune ca este mormon si sa nege toate doctrinele
fundamentale ale Mormonismului, sa nege ca Joseph Smith a fost un profet al lui
Dumnezeu, ca, "Cartea lui Mormon" este inspirata divin si este adevarata, ca Dumnezeu a
fost odata un om care a progresat dobandind dumnezeirea prin respectarea tuturor legilor
si preceptelor Bisericii Mormone, si ca aceasta a fost intemeiata de Dumnezeu. Cel ce
neaga toate aceste crezuri nu poate fi numit membru al Bisericii Sfintilor din Ultimele
Zile, deci in speta, un mormon. Nimeni nu se poate numi sincer "mormon", daca nu
sustine toate doctrinele fundamentale ale Mormonismului. In acelasi fel, daca mormonii
nu cred nici macar doctrinele fundamentale sustinute si crezute de toti crestinii, cum se
pot astepta ca fie primiti de crestini ca frati in credinta crestina, sau tovarasi de credinta ai
acestora?
Mormonii cred ca crestinii urmeaza doctrine apostate. De ce totusi doresc atunci sa fie
considerati parte integranta a comunitatii crestine? Exista trei posibilitati:
* Pentru a le oferi confort si legitimitate. A le justifica personal optiunea de credinta.
* O asemenea pretentie le este de folos in eforturile lor de recrutare de membrii, oferindule legitimitatea de a se angaja in prozelitism.
* Ei se cred ca sunt singurii crestini adevarati.
Daca mormonii cred ca ei sunt singurii crestini, atunci nu ar trebui sa incerce sa se dea
drept parte a Bisericii Crestine. In loc, ar trebui sa spuna deschis lumii ca cei ce pretind

ca sunt crestini ortodocsi, nici nu sunt in realitate crestini, si ca ei, mormonii sunt
adevaratii crestini. Ei invata de fapt acest lucru, dar in particular, nu in public.
In acest caz, noua nu ni se pare decat logic sa concluzionam ca pretentia lor de a fi ceea
ce stiu ca nu sunt (adica, parte a ceea ce publicul larg considera a fi Biserica Crestina),
este motivata de toate explicatiile de mai sus, indeosebi de a doua, si anume, pentru se
folosi de aceasta titulatura in folosul marilor lor eforturi prozelite.
Copyright 1989, 1990, 1991, 1994; Institute for Religious Research

INSTITUTE FOR RELIGIOUS RESEARCH

1340 MONROE NW
GRAND RAPIDS, MI 49505-4604
U.S.A.
(616) 451 - 4562
Internet: www.irr.org
E-mail: mail@irr.org
Telul nostru in publicarea seriei de brosuri numite "Seria Lumina Tortei" este
intotdeauna de "a spune adevarul in dragoste" (Efes.4:15), si de incuraja credinta in
Isus Hristos si in afirmatiile Sale exclusive de Mantuitor si Domn, asa cum ne sunt
facute cunoscute de Biblie - Cuvantul final si infailibil al lui Dumnezeu.
Ne-ar face placere sa va raspundem oricaror intrebari pe care le aveti despre Isus
Hristos sau despre Crestinismul biblic. Va rugam sa ne contactati la adresa de mai
sus.
Responsabilitatea pentru traducerea acestui material revine lui Teodor Macavei. Pentru
orice informatii privitoare la invazia cultica a Romaniei va rog sa ma contactati la,
CAPELA CRESTINA PETROSANI
STR.RADU SAPCA 2B
PETROSANI, 2675, HD
ROMANIA
Daca doriti sa fiti echipati cu mai multe materiale si sa fiti informati privitor la lupta
spirituala de cucerire a sufletului romanesc de catre diversele religii si miscari cultice cesi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii noastre, sau in afara, va rog sa ne contactati la
adresa de mai sus.
<--Apologetica

CE SE INTAMPLA CU SUFLETUL OMULUI DUPA MOARTEA IN

TRUP
SAU
CARE ESTE STAREA CELOR MORTI
Cu privire la acest subiect exista numeroase conceptii gresite alimentate atat de ignoranta
biblica cat si de diversele interpretari date acestui subiect, deloc neinsemnat, de catre
unele grupari religioase care nu accepta marturia simpla a Scripturilor asupra acestei
realitati. Daca mai luam in considerare si infuzia de religii orientale din prezent atunci
veti realiza ca acest subiect necesita o abordare imediata si competenta. Pentru aceasta
Scriptura ne va folosi drept baza.
Iata pe scurt cateva dintre cele mai semnificative doctrine false si promotorii acestora:
anihilationismul: Martorii lui Iehova (dupa moartea in trup sufletul inceteaza sa mai
existe - este anihilat).
inconstienta dupa moarte sau, "somnul sufletului": Adventismul de Ziua a saptea (de la
moarte si pana la inviere sufletul este adormit si nu traieste nici o experienta, fie a cerului
sau a iadului).
purgatoriul: Romano-Catolicismul (de la moartea in trup si pana la inviere sufletele sunt
inca purificate).
nirvana: Hinduismul (fericirea rezultata din faptul ca nu se mai simte nici durerea nici
placerea).
deificarea: Mormonismul (mormonul vrednic atinge dupa moarte starea de dumnezeu).
Bizarul acestor crezuri religioase impreunat cu ateismul feroce promovat pana mai de
curand au sporit confuzia oamenilor cu privire la acest aspect asupra caruia fiecare
muritor ar trebui sa aibe o notiune cat se poate mai clara. Pentru ca toate aceste doctrine
sa fie date la iveala (demascate) trebuie sa facem ceea ce Scriptura ne invata: "Dar toate
aceste lucruri, cand sunt osandite de lumina, sunt date la iveala; pentru ca ceea ce scoate
totul la iveala este lumina" (Efes.5:13). Astfel vom expune in lumina Bibliei toate aceste
crezuri eronate privitoare la ce se intampla cu sufletul omului dupa moarte si care este
starea celor morti. Ea este autoritatea in materie, a carei voci trebuie ascultate, mai presus
de oricare alta. Iata, pentru inceput, cateva din afirmatiile clare ale Noului Testament care
arunca lumina asupra starii celor morti.
In primul rand Biblia ne descrie ALCATUIREA OMULUI:
1. OMUL ESTE ALCATUIT DIN TREI PARTI: DUH, SUFLET SI TRUP:

1 Tesaloniceni 5:23
"Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El Insusi pe deplin; si: duhul vostru, sufletul vostru si
trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana la venirea Domnului nostru Isus Hristos".
OBSERVATIE: Intre "suflarea omului" si "duhul" (sau, spiritul) sau exista o evidenta
diferenta, negata de Martorii lui Iehova si confundata de altii:
Isaia 42:5
"Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care a facut cerurile si le-a intins, care a intins
pamantul si cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, si suflet celor ce merg pe
el".
2. DESTINATIA DUPA MOARTE, A CRESTINULUI
Filipeni 1:21-24
"Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig. Dar daca trebuie sa traiesc in
trup face sa traiesc; si nu stiu ce trebuie sa aleg. Sunt strans din doua parti: as dori sa ma
mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de
trebuinta sa raman in trup".
2 Corinteni 5:6-8
"Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in
trup, pribegim departe de Domnul - pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. - Da
suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim
acasa la Domnul".
3. SUFLETUL ESTE CONSTIENT DUPA MOARTE:
Apocalipsa 6:9-11
"Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusesera
junghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu si din pricina marturisirii pe care o
tinusera. Ei strigau cu glas tare, si ziceau: 'Pana cand Stapane, Tu, care esti sfant si
adevarat zabovesti sa judeci si sa razbuni sangele nostru asupra locuitorilor pamantului?'
Fiecaruia din ei i s-a dat o haina alba si li s-a spus sa se mai odihneasca putina vreme,
pana se va implini numarul tovarasilor lor de slujba si al fratilor lor, care aveau sa fie
omorati ca si ei".
Din textul de mai sus este evident ca sufletul omului inseamna mai mult decat propria lui
suflare de viata (adica, eroarea Martorilor!). Vedem ca aceste suflete, din cer, de sub
altarul lui Dumnezeu nu sunt niste "suflari de viata" sau, "respiratii" ce sunt constiente,
invesmantate si ii striga lui Dumnezeu pentru razbunarea sangelui lor!!!

Observati ca acele suflete sunt constiente dupa moarte. Ele au fost martirizate iar dupa
moarte erau in ceruri destul de pline de viata. Ele pot sa-i strige lui Dumnezeu si sa
imbrace vestminte/haine albe. Insusi Dumnezeu li se adreseaza spunandu-le acestora ca
mai multi din fratii lor li se vor alatura dupa ce acestia sunt ucisi. Aceasta dezvaluire a
Apocalipsei alunga toate aceste confuzii: oamenii sunt constienti dupa moarte si sufletele
lor vor desfasura activitati. Nu poate fi vorba de nici o anihilare sau de somn al sufletului!
Aceste suflete le intalnim din nou si in Apocalipsa 20:4
"Si am vazut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele li s-a dat judecata. si am
vazut sufletele celor ce li se taiase capul din pricina marturiei lui Isus si din pricina
Cuvantului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se inchinasera fiarei si icoanei ei, si nu
primisera semnul ei pe frunte si pe mana. Ei au inviat, si au imparatit cu Hristos o mie de
ani".
4. IATA ALTE VERSETE DIN SCRIPTURA CARE INDICA CONSTIENTA DUPA
MOARTE A SUFLETULUI OMENESC :
Iov 26:5,6
"Inaintea lui Dumnezeu tremura umbrele sub ape si sub locuitori lor; inaintea Lui
locuinta mortilor este goala, adancul nu are acoperis".
Matei 22:31,32
"Cat priveste invierea mortilor, oare n-ati citit ce vi s-a spus de Dumnezeu cand zice: -Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, si Dumnezeul lui Iacov?' Dumnezeu
nu este un Dumnezeu al celor morti ci al celor vii".
Cititi Luca 16:19-31 - Pilda bogatului si a saracului (Lazar) Iata cateva fragmente
extrase:
"saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul si l-au
ingropat...era el in locuinta mortilor in chinuri...grozav sunt chinuit de vapaia aceasta...el
este mangaiat, iar tu esti chinuit...rogu-te...sa nu vina si ei in acest loc de chin..."
1 Tesaloniceni 5:10
"...care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim sa traim impreuna cu
El" (Noul Testament se refera intotdeauna la moartea fizica ca fiind un somn/adormire)
Luca 20:38
"Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti
sunt vii"

2 Corinteni 5:8 (deja citat)

"...ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta ca sa fim acasa la Domnul"
Filipeni 1:23 (deja citat)
"...sa fiu impreuna cu Hristos..." (CITITI SI CONTEXTELE INVECINATE!)
5. CA SUFLETUL ESTE CONSTIENT DUPA MOARTE NE MARTURISESTE
CHIAR SI VECHIUL TESTAMENT:
Isaia 14:9-11; 15-17
"Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire, ea trezeste
inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe
toti imparatii neamurilor. Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: si tu ai ajuns fara putere ca noi,
si tu ai ajuns ca noi!' Stralucirea ta s-a pogorat si ea in locuinta mortilor, cu sunetul
alautelor tale; asternut de viermi vei avea si viermii te vor acoperi"
14:15-17
"Dar ai fost aruncat in locuinta mortilor, in adancimile mormantului! Cei ce te vad se uita
tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: 'Acesta este omul care facea sa se
cutremure pamantul, si zguduia imparatiile, care prefacea lumea in pustie, nimicea
cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?'"
6. SUFLETUL SI DUHUL SE DESPART LA MOARTE DE TRUP:
Luca 8:54,55
"Dar El dupa ce i-a scos pe toti afara, a apucat-o de mana si a strigat cu glas tare: 'Fetito,
scoala-te!' si duhul ei s-a intors in ea, iar fata s-a sculat numaidecat. Isus a poruncit sa-i
dea sa manance
Matei 10:28
"Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai
degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena (iad)"
Iacov 2:26
"Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta"
1 Imparati 17:21,22

"Si s-a intins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul si a zis: 'Doamne, Dumnezeule,
Te rog fa sa se intoarca sufletul copilului in el!' Domnul a ascultat glasul lui Ilie si
sufletul copilului s-a intors in el si a inviat".
7. CONTRAR MARTORILOR LUI IEHOVA, SAU A ALTOR MISCARI
RELIGIOASE CARE NEAGA EXISTENTA SUFLETULUI DUPA MOARTE,
BIBLIA SPUNE CA SUFLETUL SI DUHUL OMULUI SUNT MAI MULT DECAT
SUFLARE.
Este binecunoscut faptul ca Martorii considera sufletul omului ca fiind suflarea lui de
viata. Ei au mers atat de departe in confundarea celor doua notiuni incat in traducerea
Bibliei pe care curand o vor publica in intregime si in romaneste, au modificat textul din
Luca 23:46 in felul urmator. In loc de: "Tata, in mainile Tale imi incredintez duhul!", au
spus, "Tata, in mainile Tale imi incredintez suflarea!" Acest efort scolastic este depus
numai si numai pentru a nega existenta de dupa moarte a sufletului si a duhului omului.
Un lucru este cert. Domnul Isus nu i-a incredintat Tatalui, dioxid de carbon!! Si nici
Universul nu a fost lipsit de un Stapan cand Isus murea pe cruce!! Ci, impreuna cu Tatal,
fiind primit la El, amandoi au continuat sa-l guverneze!
8. BIBLIA AFIRMA CA DUHUL SI SUFLETUL OMULUI SUNT MAI MULT
DECAT SUFLARE:
1 Samuel 18:1
"David sfarsise de vorbit cu Saul. si de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui
David si Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el"
(Numai in cazul in care posezi mai multe cunostinte de chimie decat de teologie poti
explica cum doua suflete s-au alipit si cum iubind pe cineva ca pe propria ta suflare este o
dovada de stransa prietenie si nu de insulta. Mai bine sa fii certat cu chimistii decat cu
Dumnezeu!)
2 Samuel 5:8
"David zisese in ziua aceea: 'Oricine va bate pe Iebusiti, sa arunce in canal pe schiopii si
pe orbii aceia care sunt urati de sufletul lui David'" (trad. revizuita)
Marcu 14:34
"El le-a zis: 'Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si
vegheati!'"
Psalmul 107:26
"Se suiau spre ceruri, se pogorau in adanc; sufletul le era pierdut in fata primejdiei"

Luca 2:35
"Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi"
9. O PRIMA CONCLUZIE FOARTE IMPORTANTA! RETINETI!!
DUPA MOARTEA IN TRUP SUFLETULUI OMENESC II RAMAN DOAR DOUA
LOCURI UNDE VA MERGE IN VESNICIE. DOUA DESTINATII FINALE :
INTR-UN "LOC DE CHIN", SAU
INTR-UN "LOC DE MANGAIERE"
(LUCA 16:19-31)
IN PRIMUL SE MERGE PRIN A NU PRIMI JERTFA LUI ISUS
SI PRIN A TE BAZA PE FAPTELE SI BUNATATEA TA
IN AL DOILEA SE MERGE PRIN A PRIMI JERTFA LUI ISUS SI
PRIN A TE BAZA PE FAPTA SA SI BUNATATEA SA!
OMUL CARE MOARE IN TRUP, CUNOSCANDU-L INCA DE CAND ERA IN
TRUP PE DOMNUL ISUS VA MERGE "ACASA" (2 COR.5:6-8; FILIP.1:21-24).
Conform publicatiei Turnului de Veghere al Martorilor lui Iehova, "Cercetati toate
lucrurile", moartea este definita ca fiind "o pierdere a vietii, o incetare a existentei sau o
completa incetare a constientei intelectuale sau a activitatii fizice celeste, umane sau de
oricare alt fel" (pagina 86, a respectivei publicatii). Ramanand consecventi obisnuitei lor
practici de scoatere din context si de redefinire de termeni (mai biblic spus, de
rastalmacire de termeni - vezi 2 Petru 3:16), Martorii lui Iehova culeg o mana de texte din
Vechiul si din Noul Testament care se refera la moarte ca fiind "un somn". Din aceste
texte scoase afara din contextul lor Martorii incearca sa dovedeasca ca la moartea
trupului fizic, omul, asemenea animalelor inceteaza sa mai existe. Cel putin pana la
inviere.
Trebuie amintit ca Martorii lui Iehova nu cred ca sufletul sau duhul omului sunt separate
si deosebite de trupul fizic al omului. In schimb, ei cred ca omul este o combinatie de
trup si de "suflare de viata" care impreuna alcatuiesc "un suflet viu". In acest caz sper ca
recunoasteti terminologia Genezei pe care au preluat-o pentru recrearea omului in
imaginea teologica a Turnului de Veghere! Astfel, in conceptia despre moarte a
Martorilor, atunci cand un om moare nu mai exista nici suflet si nici duh/spirit care sa-i
paraseasca trupul fizic si care sa-i pastreze constienta. Acest fapt este deosebit de
atragator fiindca omul nu mai poate atunci fi tras la raspundere de Dumnezeu pentru felul
in care el ca si "suflet viu" s-a comportat atunci cand era in viata. Prin negarea existentei
dupa moarte a sufletului omului Martorii au reusit ceea ce nici diavolul n-a putut: si
anume, sa se sustraga de la raspunderea pe care o poarta pentru felul in care a

trait!! De ce sa te mai temi de judecata, de iad, de consecintele pacatului, daca nu vei mai
exista dupa moarte? De altfel, pentru a-si lua masuri de precautie suplimentare ei au avut
grija sa desfiinteze si doctrina unui iad vesnic unde sufletul poate cunoaste o vesnica si
neincheiata ispasire pentru propriile-i pacate!
Aceasta parere indoielnica este limpede contrazisa de o multime de pasaje dintre care:
Geneza 35:18, 1 Samuel 28:18-19, Ecleziastul 3:21, Fapte 7:59, Evrei 4:12, Apocalipsa
6:9-11, etc.
Ignorand asemenea pasaje si multe altele, Martorii lui Iehova se folosesc de texte ca
Psalmul 13:3, Ecleziastul 9:5-6 si Daniel 12:2 pentru a demonstra ca pana la inviere
mortii raman in mormant inconstienti si inactivi. Dar, nu acest lucru ne-au indicat
pasajele de mai sus.
Acum, desi termenul "somn" este folosit in Scriptura pentru a indica moartea, totusi el nu
este niciodata folosit pentru a descrie moartea naturii imateriale a omului, fie a sufletului
sau a duhului. In Scriptura, termenul "somn" este intotdeauna aplicat doar trupului,
devreme ce in moarte trupul imprumuta infatisarea unui om care doarme. Insa termenul
de "somn al sufletului" nu se gaseste niciunde in Scriptura si de asemenea nici
presupunerea ca sufletul intra la moartea fizicului, intr-o stare de inconstienta.
Cea mai simpla infirmare a acestei doctrine a Martorilor lui Iehova (si in unele privinte, si
a Adventismului de Ziua a saptea) se gaseste in pasaje ca:
Ioan 11:26
"si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata"
sau, Luca 16:19-31, Filipeni 1:21-24, 2 Cor.5:6-8, 1 Tes.5:10, etc.
Utilizarea termenului "moarte" din asemenea pasaje indica cu claritate o separare a
sufletului si a spiritului de trup, separare/despartire care rezulta in definitiva inactivitate
fizica si o aparenta generala de somn.
In prima epistola catre tesaloniceni, apostolul Pavel vorbeste de intoarcerea Domnului
Isus Hristos folosind termenul "adormire/somn" ca o metafora a mortii:
"Nu voim fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca
ceilalti care n-au nadejde. Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca
Dumnezeu va duce inapoi impreuna cu Isus pe cei ce au adormit in El. Iata, intr-adevar
ce va spunem, prin Cuvantul Domnului: noi cei vii, care vom ramanea pana la venirea
Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti. Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu
glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si intai vor invia
cei morti in Hristos. Apoi noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei,
in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul" (1
Tes.4:13-17)

Versetul 14 din acest pasaj indica ca desi Pavel folosea metafora "adormirii/somnului"
pentru a descrie moartea fizica, el a inteles limpede ca atunci cand Isus va veni din nou,
El va aduce impreuna cu El (pentru "impreuna" avem grecescul "sun"), pe aceia ale
caror trupuri "dorm". Pentru a fi mai explicit, sufletele si duhurile celor ce sunt acum
impreuna cu Hristos in slava (2 Cor.5:8; Filip.1:22-23) vor fi reunite cu trupurile lor
inviate (1 Cor.15), aceasta insemnand ca ele vor fi imbracate in nemurire si neputrezire,
nemaidescompunandu-se fizic. Cuvantul grecesc "sun" indica ca ei (adica, sufletele si
duhurile lor) se vor afla intr-o pozitie "umar la umar" cu Hristos, iar trupurile lor fizice
care "dorm" acum vor fi in aceea clipa inviate la nemurire/neputrezire si reunite cu
duhurile lor.
Atunci, pentru crestin, moartea fizica implica doar adormirea sau somnul trupului, el
asteptand invierea la nemurire, cand trupurile noastre inviate se vor alatura sufletelor si
duhurilor noastre desavarsite. Dar daca va fi sa murim inainte ca sa vina Domnul, noi
avem totusi asigurarea ca la moartea noastra fizica vom fi impreuna cu El si de
asemenea ca, ne vom intoarce impreuna cu El. Dupa cum Pavel a spus, "a fi absent din
trup inseamna a fi acasa_(sau, prezent) impreuna cu Domnul (2 Cor.5:8). Spre deosebire,
sufletele celor nemantuiti merg intr-un loc de chin unde asteapta judecata finala.
CONFUZIA NOTIUNILOR DE ADORMIRE A TRUPULUI SI
ADORMIRE/SOMN AL SUFLETULUI SE DATOREAZA NEINTELEGERII
SEMNFICATIEI TERMENULUI "MOARTE" ("THANATOS" - IN GREACA).
ASTFEL, "THANATOS" - "MOARTE" NU INSEAMNA A FI INEXISTENT SAU
INCONSTIENT, CI MAI DEGRABA, A FI SEPARAT/A SE DESPARTI.
Coloseni 2:13
"Pe voi, care erati morti in greselile voastre (evident, aici insemnand despartiti de
Dumnezeu, NU inexistenti sau inconstienti!?) si in firea voastra pamanteasca netaiata
imprejur, Dumnezeu va adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile..."
1 Timotei 5:6
"Dar cea dedata la placeri, chiar daca traieste, este moarta" (chiar versetul ne
demonstreaza ca-i vorba de despartire de Dumnezeu din cauza pacatului nu de moarte
fizica sau spirituala)
Apocalipsa 3:1
"Ingerului Bisericii din Sardes, scrie-i: ...stiu faptele tale: ca iti merge numele ca traiesti,
dar esti mort"
Efeseni 2:1
"Voi erati morti in greselile (e vorba de, incalcarile legii lui Dumnezeu) si in pacatele
voastre..."

Aceste versete, precum si multe altele afirma limpede ca sufletul si duhul omului sunt
mai mult decat suflarea lui. Sufletul si spiritul unui om se despart/separa de trup atunci
cand acesta moare, iar dupa moarte acestea sunt constiente suferind sau fiind mangaiate,
pana la invierea trupului fizic si primirea pedepsei ori a rasplatii. Depinde de pozitia pe
care omul a avut-o cand traia, fata de Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.
JOHN BLANCHARD A SPUS: "SA CREZI IN PARADIS DAR NU SI IN IAD, E CA
SI CUM AI SPUNE CA, AU FOST MOMENTE CAND ISUS SPUNEA ADEVARUL
SI MOMENTE CAND EL MINTEA!"
A crede ca Dumnezeu nu va trimite oameni in iad si ca acest loc nu exista, este o greseala
care pune la indoiala autenticitatea relatiei tale cu El. A te baza numai pe caracterul Sau
iubitor fara a tine seama si de caracterul Sau drept, este extrem de eronat. Pentru pacat
trebuie sa se plateasca si El nu va absolvi pe nimeni de aceasta datorie, indiferent ca
acestia cred, sau nu, ca vor exista dupa moarte. JUDECATA LUI DUMNEZEU ESTE
INEVITABILA SI IMPLACABILA. Bine ar fi ca acestia sa o infrunte pregatiti!
10. VA SALVA DRAGOSTEA SI COMPASIUNEA (INDURAREA) LUI
DUMNEZEU PE CEI NECREDINCIOSI, NELEGIUITI, SI NEMANTUITI?
Psalm 7:11,12...
"Dumnezeu este un judecator drept, un Dumnezeu care se manie in orice vreme. Daca cel
rau nu se intoarce la Dumnezeu, Dumnezeu isi ascute sabia, isi incordeaza arcul si-l
ocheste, indreapta asupra lui sageti omoratoare si-i arunca sageti arzatoare!"
Iov 27:8
"Ce nadejde ii mai ramane celui nelegiuit, cand ii taie Dumnezeu firul vietii cand ii ia
sufletul? Ii ascult_ Dumnezeu strigatele cand vine stramtorarea peste el?"
Cu toate acestea multi isi spun: "Totusi multi oameni pacatuiesc si se pare ca nu li se
intampla nimic!" In acest caz, iata o ilustratie care explica aparenta intarziere: "D-zeu isi
incordeaza arcul!" si cu cat il incordeaza mai tare, cu atat mai adanc va patrunde sageata
maniei Lui atunci cand este slobozita! Noi ii multumim ca intarzie!
De aceea, tocmai fiindca este atat de finala, de irevocabila si de ireversibila, judecata lui
Dumnezeu intarzie! Sageata aceasta, odata slobozita, NU SE MAI INTOARCE!
11. ATUNCI CAND TOTUSI EA ESTE SLOBOZITA, IATA DESCRIERI DIN
NOUL TESTAMENT ALE EXPERIENTEI PEDEPSEI LUI SI ALE LOCULUI IN
CARE ACEASTA ESTE APLICATA FARA RAGAZ SUFLETULUI OMENESC:
- UN LOC UNDE VIERMELE LOR NU MOARE NICIODATA SI UNDE FOCUL NU
SE STINGE : Marcu 9:43-48

- INTUNERICUL DE AFARA, PLANSUL SI SCRASNIREA DINTILOR : Mat.8:12;

22:13
- PEDEAPSA VESNICA : Mat.25:31-46
- BATUT CU LOVITURI : Luca 12:41-48
- SEPARARE ETERNA DE DUMNEZEU : Mat.7:21-23
- MOARTEA A DOUA : Apocalipsa 2:11; 20:6
- IAZ (LAC) DE FOC : Apoc.20:11-14; 21:8
- VOR FI MUNCITI ZI SI NOAPTE, IN VECII VECILOR : Apoc.20:10b
- FUMUL CHINULUI LOR SE VA SUI IN SUS IN VECII VECILOR : Apoc.14:10-11
Multi au crezut in marturia biblica a existentei iadului. Iata ce au spus unii dintre acestia,
care nu au fost niste necunoscuti ai vremii lor:
"Toate drumurile care duc in iad sunt drumuri cu sens unic" Anonim
H.G.Adams: "Iadul este adevarul inteles prea tarziu!"
Augustin: "Pacatul fiecarui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui ii este
transformata in propriu-i chin"
Thomas Brooks: "Chiar daca lacrimile fiecarui pacatos damnat ar fi cat un ocean intreg,
totusi luate impreuna toate aceste oceane nu ar putea vreodata sa stinga macar o scanteie
a focului cel vesnic"
T.Brooks: "Cei osanditi vor sta in iad atata vreme cat lui Dumnezeu ii este dat sa stea in
paradis"
E.G.Robinson: "Moartea a doua este continuarea mortii spirituale intr-o alta si nesfarsita
existenta"
"In iad, chiar si Evanghelia este o veste proasta" Anonim
"Acela va avea iadul ca datorie, care nu are cerurile ca dar"
"Prea tarziu!" sta scris pe portile Iadului
Thomas Brooks: "Dumnezeu nu are decat un iad si este al acelora pentru care pacatul a
fost in mod obisnuit, un rai pe acest pamant!"

Robert G.Lee: "Iesire" nu este un cuvant aflat in vocabularul iadului.

B. North: "Si tu vei fi un credincios intr-o buna (?!) zi. Daca niciodata nu ai crezut pe
pamant, vei crede pentru totdeauna in iad!"
Thomas Watson: "Iadul poate fi o locuinta. Dar cu siguranta ca nu va fi un loc de odihna"
William Law: "Oamenii nu se afla in iad fiindca Dumnezeu este maniat pe ei. Ei se afla
in manie si-n intuneric fiindca ei i-au facut luminii, care se revarsa fara incetare de la
Dumnezeu, ceea ce i-a facut omul care si-a scos singur ochii!!"
Rowland Hill: "Daca imi este teama de pacat, nu trebuie sa-mi fie teama de iad"
R.B.Kuiper: "Stiti ce face Cerul sa fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. si stiti ce face
Iadul sa fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!"
John Murray: "Cei pierduti, vor suferi vesnic satisfacerea dreptatii divine, insa niciodata
nu o vor satisface"
Matthew Henry: "Acelora care sunt pentru Dumnezeu niste pacatosi incorigibili
(incapatanati), Dumnezeu le va fi un Judecator implacabil (incapatanat)"
T.Watson: "In iad, pacatosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodata"
"Iadul va fi rasplata aceluia care nu a primit Cerul in dar!" Anonim
"Ziua Judecatii de Apoi este indepartata. Ziua Judecatii tale, este aproape!"
TU, ALEGE VIATA!

BIBLIOGRAFIE:
- "STATE OF THE DEAD", pastor J.Mark Martin, Calvary Community Church, Phoenix, AZ.
- "JEHOVAH OF THE WATCHTOWER", Dr.Walter Martin & Norman Klann. Material pus la dispozitie
de CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, 17 Hughes, Irvine, CA 92718.
- "GATHERED GOLD", "MORE GATHERED GOLD", John Blanchard.

Teodor Macavei - Capela Crestina Petrosani

str.Aurel Vlaicu nr.11
Petrosani, 2675, HD
ROMANIA

<--Apologetica

TREI TEXTE PREFERATE

DE TURNUL DE VEGHERE
AL MARTORILOR LUI IEHOVA
LA NEGAREA DUMNEZEIRII
DOMNULUI ISUS HRISTOS
Un prim text preferat de catre Martorii lui Iehova si utilizat la negarea dumnezeirii lui
Isus Hristos a fost selectat din Evanghelia lui Ioan, cap.14, vers.28:
"CACI TATAL ESTE MAI MARE DECAT MINE!"
INTREBARE: Cum poate Isus fi Dumnezeu cand El insusi spune ca Tatal este mai mare
decat El?
RASPUNS: Observati ca El nu declara, "Iehova este mai bun decat Mine". "Mai mare"
este un termen privitor la pozitie, "mai bun" este un termen ce priveste natura Lui. Ca
pozitie Tatal este mai mare decat Fiul. Ca natura insa, ei sunt amandoi una. Fiul meu si cu
mine suntem doua persoane deosebite, dar suntem amandoi una ca natura. Amandoi
suntem umani ca natura si amandoi Coveney (numele autorului) prin natura. Presedintele
S.U.A. poate sa se urce pe o colina a Washington-ului si sa spuna: "Eu sunt mai mare
decat toti acesti oameni!". Dar el este ultimul american care sa poata spune ca este "mai
bun" (decat toti acesti oameni). Adica ca nu mai este deloc uman in ce priveste natura lui
si deloc american in ce priveste cetatenia lui.
Deci Martorii folosesc abuziv acest verset pentru a nega ca Isus ar fi Dumnezeu, insa
gresesc deoarece acest verset nu se refera la superioritatea in natura a lui Dumnezeu Tatal
fata de Fiul, ci la pozitia Lui. In ce priveste natura lor, Isus a spus in Ioan 10:30, Eu si
Tatal una suntem. Daca si acest verset se referea la pozitia lor atunci cele doua pasaje se
contraziceau.
Despre pozitia Domnului Isus Hristos se pot spune urmatoarele:

A COBORAT SAPTE TREPTE (vezi Filipeni 2):

1.) Nici o cinste
2.) Chip de rob

3.) Asemenea oamenilor

4.) Infatisare de om
5.) S-a smerit El Insusi
6.) Ascultator pana la moarte
7.) Inca moarte de cruce

A URCAT SAPTE TREPTE (vezi Filipeni 2):

7.) Inaltat nespus de mult

6.) Nume mai presus de orice nume

5.) Fiecare genunchi se va pleca
4.) In ceruri
3.) Pe pamant
2.) Sub pamant
1.) Fiecare limba il va marturisi ca Domn
In Filipeni 2:6,7 citim despre termeni ca "chip de rob" si "chipul lui Dumnezeu". In
amandoua cazurile in greceste se foloseste acelasi cuvant - "morphe". C.S.Lewis
comentand cu privire la expresia "singurul Lui Fiu" (Ioan 3:16) care in greaca este
"monogenes" spunea ca, o pasare isi construieste un cuib dar ca ea da nastere la pasari.
De asemenea un om isi poate construi o casa, dar ca el da nastere la oameni. In acelasi
fel, Dumnezeu a creat Universul, pamantul si omul, dar Dumnezeu nu poate naste decat
tot dumnezeu. Daca Isus ca Fiu al omului a fost cu adevarat om ca natura , atunci si ca
Fiu al lui Dumnezeu a fost cu adevarat Dumnezeu.
Un al doilea text se gaseste in Coloseni 1:15. Pe acesta il folosesc pentru a sustine ca Isus
nu este Dumnezeu Creatorul ci o fiinta creata. Prima, dar totusi creata.
"CEL INTAI NASCUT DIN TOATA ZIDIREA (CREATIA)"
INTREBARE: Cum poate fi Isus Hristos Dumnezeu cand citim aici ca El a fost prima
fiinta creata din toata creatia lui Dumnezeu? Daca a fost primul creat inseamna ca El nu
este Dumnezeu fiindca a avut un inceput?
RASPUNS: Intai de toate trebuie observat ca expresia "intaiul nascut" din acest pasaj nu
este totuna cu expresia "intaiul creat" (zidit). Daca Pavel ar fi dorit sa ne comunice

aceasta idee atunci el ar fi avut la dispozitie alt cuvant pentru "intaiul creat", si anume
protoktistos. Dar in textul original el a folosit un alt cuvant, prototokos care inseamna
urmatoarele: primul in rang, cel ce are intaietatea (ideea afirmata si-n versetul 18). Initial
acest termen a insemnat "cel ce ramane mostenitor al tuturor lucrurilor" si fireste acea
expresie a fost literarul "intai nascut". Exemplu: Dumnezeu afirma in Psalmul 89:27 ca El
il va face pe David "intaiul Lui nascut" desi el nu a fost deloc primul dintre frati lui care
s-a nascut. Comparati de asemenea cu Geneza 41:51 si 52 (cazul lui Manase) si cu
Ieremia 31:9 (cazul lui Efraim).
In conformitate cu dr.William J.Martin de la University of British Columbia, cuvantul
"intai nascut" a incetat de mult sa mai fie utilizat exclusiv in sensul lui literal de "primul"
(de la latinescul primus). Primul-ministru al tarii nu este primul ministru pe care tara l-a
avut vreodata, ci poate este cel mai proeminent cetatean al ei. Cel ce detine cel mai inalt
rang in stat. La fel un barbat de prima varsta a lasat mult timp in urma de cand a trecut de
prima parte a vietii lui. In mod similar expresia "intaiul nascut" a ajuns sa indice nu
prioritate in timp ci proeminenta, superioritate sau intaietate in rang sau pozitie.
De aceea, Martorii apeleaza la un truc ieftin bazat pe similaritatea celor doua cuvinte
grecesti protoktistos (intaiul creat) si prototokos (intaiul nascut) pentru a afirma ca Isus a
fost prima creatie a lui Iehova Dumnezeu negand dumnezeirea Lui si vesnicia Lui (pentru
ca daca ar fi fost primul creat atunci ar fi avut un moment de inceput al existentei Lui).
Din fericire expresia originala, "intaiul nascut", il desemneaza pe Isus ca fiind cel ce are
intaietate sau superioritate asupra creatiei, cel ce este inainte de creatie si o domina. De
altfel, contextul din epistola al acestui pasaj ne mai spune si ca, "prin El au fost facute
toate lucrurile... Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate
lucrurile si toate se tin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este inceputul, cel
intai nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietatea." (Col.1:1618). Deci Isus nu poate fi Creatorul a toate si in acelasi timp o fiinta creata. Toate sa fie
facute de o fiinta creata si in acelasi timp toate sa se "tina" prin ea. Aceasta interpretare a
Turnului de Veghere este o eroare teologica deosebit de grava zadarnicind intreg planul
de mantuire al lui Dumnezeu pentru toti cei ce o sustin. Cel ce a murit pe cruce pentru
pacatele noastre nu a fost o creatura ci insusi Creatorul nostru. Daca un inger, un om sau
orice alta creatura s-ar fi aflat in locul lui Isus, jertfa acesteia nu ar fi fost perfecta.
Ispasirea nu ar fi fost realizata in intregime si rascumpararea imposibila. Slava Domnului
insa, ca Isus a fost cine stim ca a fost! Dumnezeu din Dumnezeu, Fiu din vesnicii, fara
inceput si fara sfarsit!
Un al treilea text pe care Martorii il folosesc abuziv pentru a nega Dumnezeirea
Domnului Isus Hristos este Apocalipsa 3:14.
"INCEPUTUL ZIDIRII (CREATIEI) LUI DUMNEZEU"
INTREBARE: Cum poate Isus fi Dumnezeu cand aici se spune ca El a fost inceputul
creatiei lui Dumnezeu si ca prin urmare nu exista din vesnicie?

RASPUNS: Turnul de Veghere a tradus gresit cuvantul "lui" sub forma "de catre". Deci,
Isus este
"inceput de catre Dumnezeu". Daca ar fi adevarat atunci Geneza 1:1 ar trebui sa se
citeasca in felul urmator: "La inceput Dumnezeu a creat pe Fiul Sau" (in loc de, cerurile
si pamantul!). Cuvantul in greceste pentru "inceput" este arche si inseamna origine,
obarsie, sursa sau izvor. Acelasi cuvant se gaseste si in Ioan 1:1. Literar pasajul ne spune
ca la origine s-a aflat Cuvantul si acest Cuvant era Dumnezeu. Izvorul creatiei sau sursa
ei este Dumnezeu Cuvantul. Adica, Isus. Versetele urmatoare din Ioan confirma aceasta:
"Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El."
(Ioan 1:3). El era la originea (creatiei) cu Dumnezeu. (Ioan 1:2). Asadar El nu este
inceputul creatiei in sensul pe care Martorii vor sa-l dea versetului (chiar cu pretul
falsificarii Scripturii), adica primul creat, primul lucru care si-a inceput existenta, ci este
insasi originea, obarsia creatiei. Dealtfel, cuvantul grecesc arche - inceput - este cuvantul
din care noi ne derivam cuvantul arhitect. Domnul Isus Hristos este atunci
ARHITECTUL creatiei lui Dumnezeu si nu primul obiect creat. El este Creatorul, nu o
creatie. Sensul original al pasajului din Apocalipsa 3:14 unde Isus este numit "inceputul
zidirii lui Dumnezeu", ne spune ca El este sursa creatiei lui Dumnezeu.
Deformarea deliberata a sensului acestui verset nu este decat caracteristica interpretarilor
Turnului de Veghere, sustinute si popularizate astazi de catre martorii lui Iehova in toata
lumea. Aceasta dezvaluie atacul sustinut de catre acestia impotriva Dumnezeirii
Domnului Isus Hristos. Cu o consecventa demna de o cauza mai buna, martorii scot din
context versete care dealtfel afirma exact ceea ce ei tagaduiesc. Din aceste motive precum
si din multe altele martorii lui Iehova nu pot fi considerati crestini adevarati iar miscarea
lor, ca fiind parte a diversului spectru crestin. In ciuda faptului ca in tara noastra ei s-au
autointitulat "Asociatia crestina a Martorilor lui Iehova", acestia nu sunt crestini deoarece
neaga doctrine fundamentale ale Crestinismului istoric la care adera atat Biserica
Ortodoxa Romana cat si alte biserici protestante sau neo-protestante. Desi nu suntem de
acord cu atitudinile de intoleranta religioasa demonstrate de alte biserici in criticarea
martorilor lui Iehova, afirmam ca ei nu sunt mantuiti si nu au o relatie personala cu
Mantuitorul, datorita unei teologii necrestine si crezurilor nebiblice, dar facem aceste
afirmatii cu ingrijorare pentru destinul lor etern si nu din dorinta de a-i condamna. Doresc
ca materialul prezentat aici sa va starneasca mai degraba interesul fata de martori si de
conditia lor spirituala si nu dispretul. Sa va mobilizeze la cucerirea sufletelor acestora (nu
a disputelor doctrinare) pentru Hristosul biblic nu pentru imitatia jalnica a Turnului de
Veghere. Ei nu au speranta pe care noi o avem si desi au convingeri foarte puternice,
puterea dragostei crestine pe care putem sa le-o aratam poate fi mai eficienta decat orice
demascare teologica sau infierare publica a lor. Sa ne angajam cu zel in discutii cu ei dar
acestea sa le motivam din dragoste pentru sufletele lor si Dumnezeu va onora efortul si
atitudinea noastra cu martori ai lui Iehova care se vor intoarce la Dumnezeu, avand o
relatie personala cu Hristosul inviat si nu cu o organizatie religioasa falsa.

Acest material este preluat si adaptat dupa originalul THE THREE PET TEXTS The Watchtower uses in
their disputing of the Deity of Our Lord Jesus Christ, de Maurice Coveney, Reprezentantul national al

Canadei al lui HELP JESUS MINISTRY, retiparit si distribuit de catre CHRISTIAN RESEARCH
INSTITUTE, PO Box 500, San Juan Capistrano, CA 92693, USA.
Teodor Macavei - CAPELA CRESTINA PETROSANI - str.Aurel Vlaicu nr.28, Petrosani 2675, HD,
ROMANIA

<--Apologetica

EXISTA APOSTOLI IN ZILELE

NOASTRE?
UN RASPUNS TEOLOGIC LA PRETENTIA APOSTOLIEI IN ZILELE
NOASTRE
Cateodata se afirma (spre exemplu, de catre Biserica Mormona, Biserica Nou-Apostolica,
si de catre organizatia crestina cu numele Gospel Outreach), ca Dumnezeu doreste ca
oficiul de apostol sa fie inca operativ in biserica zilelor noastre. Insa Scripturile indica
limpede ca apostolia a fost o slujba limitata cu strictete numai la primul secol.
Isus i-a pregatit pe cei 12 pentru a fi predicatori, invatatori si evanghelisti pentru El, dupa
moartea si invierea Sa (vezi, Ioan 14:17, Mat.l6:18-19; 18:17-18; etc.). Apostolii vorbeau
cu autoritate, nu doar fiindca ei aveau Duhul Sfant care-i invata dar si fiindca ei erau
martori oculari ai evenimentelor mantuitoare ale mortii si invierii lui Hristos (Ioan 14:26;
15:26-27).
De aceea, apostolii au fost pregatiti de Isus sa joace un rol vital si nerepetabil in istoria
Bisericii. Desi Duhul Sfant locuieste inca in Biserica, acum nu mai exista apostoli, din
moment ce unui apostol i se cerea sa fie un martor ocular al Hristosului inviat. In Fapte
1:16-26 ii vedem pe apostoli incercand sa gaseasca un inlocuitor in oficiul de apostol
lasat vacant de tradatorul Iuda. Petru este cel ce da glas cerintelor pe care acest succesor
trebuia sa le implineasca: "Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in
care a trait Domnul Isus intre noi, cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand sa inaltat El de la noi, sa fie randuit unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii
Lui... " Adaugati si referintele din Fapte 5:32, Luca 1:1-4, Efes.3:4-5, 1 Cor.9:1 si veti
vedea ca aceasta este conditia biblica a numirii cuiva in slujba de apostol.
Dat fiind faptul ca nici un om care a trait in ultimele 18 secole nu l-a vazut pe inviatul
Hristos (in ciuda pretentiilor unor persoane ca Joseph Smith, intemeietorul
Mormonismului, aducatorul noii revelatii a cartii lui Mormon, etc.), este imposibil ca in
aceasta perioada de timp sa avem "apostoli", in adevaratul sens al cuvantului.
Noul Testament indica foarte clar ca apostolia a luat sfarsit in primul secol. In relatarea
lui Pavel a aratarilor dupa inviere ale Domnului, el incheie cu aratarea facuta lui,

spunand: "dupa ei toti, ca unei starpituri, mi s-a aratat si mie" (1 Cor.15:8). Intr-un alt
loc, Pavel spune despre Biserica crestina ca este "zidita pe temelia apostolilor si
proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos" [Efes.2:20]. La fel cum noi nu
schimbam sau inlocuim din cand in cand o piatra unghiulara veche si o temelie veche la
casele noastre cu una noua, la fel nici nu se poate pune o noua temelie de apostoli si
profeti in Biserica! Temelia marturiei apostolice a lui Hristos cat si revelatiile profetice
care prefigurau si interpretau faptele mantuitoare ale lui Hristos, au fost puse. Nu se mai
poate pune o alta noua. Nu mai este nevoie sa se puna una noua!
De aceea, ori de cate ori apar invatatori care vin cu "noi revelatii de la Dumnezeu",
acestia incearca sa puna o noua temelie de care nu este nevoie fiindca ea este deja pusa
(vezi, 1 Cor.3:11 "Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat ceea care a fost pusa si
care este Isus Hristos").
Unii sustin ca Pavel a sugerat perpetuarea apostolilor si a profetilor in pasajul din Efeseni
4:11-13. La o citire superficiala a pasajului, putem avea impresia ca Hristos a dat
Bisericii, apostoli si profeti, "pana vom ajunge toti la unirea credintei", astfel sugerand ca
aceste slujbe continua pana ce biserica este desavarsita. Totusi aceasta interpretare este
incorecta din urmatoarele motive: (1) Pavel, deja i-a pus pe apostoli si profeti intr-o
categorie separata in Efes.2:20. (2) Daca apostolii si profetii erau doriti de Hristos sa
continue pana ce Biserica era desavarsita, de ce nu a fost aleasa niciodata o a doua
generatie de apostoli? De ce apostolii Noului Testament nu si-au numit succesori la
apostolie? (3) Ideea principala din Efeseni 4:11-13 este ca "zidirea trupului lui Hristos"
(vers.12) va continua "pana" ce Biserica va ajunge la maturitate: "la starea de om mare,
la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos" (vers.13). Apostolii si profetii din primul secol
au "desavarsit sfintii" (vers.12a), si implicit Biserica cu revelatiile Noului Testament
combinate cu cele din Vechiul Testament, astfel incat toata cunostinta care ii trebuie
Bisericii pentru a-si indeplini insarcinarea sa fie continuta in Scriptura (2 Tim.3:16-17).
Epistola lui Iuda, aduce de asemenea marturie in favoarea convingerii crestine a primului
secol, ca zilele apostolilor si ale revelatiilor evanghelice au fost incheiate, devenind
fundamentale. Acestea nu se presupuneau sa continue. Iuda vorbeste de "credinta care a
fost data sfintilor odata pentru totdeauna" (Iuda 3). Expresia, "odata pentru totdeauna"
indica clar ca "darea/incredintarea" credintei este completa astfel incat acum nu mai
avem nevoie de noi revelatii. Intr-adevar, invataturile unor anumiti oameni (Iuda 4) sunt
condamnate tocmai din acest motiv. Iuda ne spune ca solutia pentru evitarea capcanei
ereziei este: "aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului
nostru Isus Hristos" (Iuda 17). Atunci cand Iuda scria aceste lucruri, apostolii erau un
fenomen al trecutului sau deveneau cu repeziciune unul.
De asemenea, apostolul Petru a dovedit clar ca si el considera perioada apostolica
incheiata in zilele lui. A doua epistola a lui Petru pare sa fie scrisa de catre Petru in timp
ce astepta martiriul. In aceasta epistola el nu-i indeamna pe primitorii ei sa astepte pe
urmatorul apostol, sau urmatorii apostoli, pentru a primi calauzire spirituala ci mai
degraba ca dupa moartea lui ei sa-si aminteasca mesajul apostolic [2 Petru 1:12-15].
Asemenea lui Iuda si Petru avertizeaza cu privire la invatatorii falsi care vor profita de

lipsa prezentei apostolice "strecurand pe furis erezii nimicitoare" [2:1]. Solutia, ne spune
Petru este "sa ne aducem aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii prooroci si de
porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri" [3:2]. Acesti
credinciosi, primitori ai epistolei trebuiau sa caute neaparat sa urmeze invataturile
apostolilor Domnului, pe care-i cunosteau, indeosebi cele ale lui Pavel chiar in pofida
faptului ca este adesea gresit interpretat (rastalmacit) de catre "cei nestiutori si
nestatornici" [3:14-16]. De aceea, Petru nu a anticipat continuarea sau perpetuarea
autoritatii apostolice ci mai degraba s-a asteptat ca biserica sa asculte de ceea ce apostolii
care tocmai mureau, au invatat. Asemenea lui Iuda, el nu spune, "ascultati de apostolii
care traiesc in zilele noastre" (asa cum mormonii sau noi-apostolicii poruncesc!), ci in
schimb ne cere, "Aduceti-va aminte de ce-au spus apostolii"! Nu ascultati de ceea ce
spun apostolii de astazi, ci amintiti-va de ce-au spus apostolii de atunci! Apostoli nu ai
vreunei organizatii, ci apostoli ai Domnului Isus!
Faptul ca apostolia a fost limitata la biserica primului secol nu inseamna neaparat ca doar
Cei 12 si Pavel au fost apostoli. Barnaba [din Fapte 14:14] a fost fara indoiala un apostol
si la fel a fost si Sila (sau Silvan, dupa varianta greaca a numelui sau) [vezi, 1Tes.2:6 si
1:1]. In Fapte 15:22 este clar ca Sila era un apostol. El este cel ce impreuna cu Pavel a
participat la intemeierea bisericii din Tesalonic [Fapte 17:1-9]. E posibil ca si Andronic si
Iunia sa fi fost apostoli [Rom.16:7]. Faptul ca Timotei nu este inclus ca si apostol in
1Tesaloniceni 2:6 este sugerat in 3:1-2, unde "noi" inseamna Pavel si Silvan separat de
Timotei.
Noi stim ca Timotei nu a fost un martor ocular apostolic al inviatului Hristos fiindca el a
fost condus la Hristos de catre Pavel mai tarziu (vezi, 1 Tim.1:18; 2 Tim.1:2; 2:1-2). Nu
exista nici un motiv sa ne indoim ca Barnaba, Silvan, Andronic si Iunia nu au fost cu totii
printre cei peste 500 de martori ai inviatului Hristos [mentionati in 1 Cor.15:6] si astfel
"apostoli" in sensul strict al cuvantului.
In cele din urma observam ca termenul "apostol" pare sa fie folosit si cu sensul de
"misionar" sau "trimis al bisericii". In Filipeni 2:25 ii este atribuit lui Epafrodit, pe care
Pavel il numeste "trimisul/apostolul vostru" si in 2Corinteni 8:23 vorbeste de "trimisii
Bisericilor". In aceste cazuri, oamenii acestia desi nu au vreo putere ecleziastica sau
revelatii de adaugat, sunt totusi numiti misionari. Dar acesta nu este sensul in care
cuvantul "apostol" este folosit de catre aceia care pretind ca au restaurat apostolia in
Biserica zilelor noastre!
Noi concluzionam prin a spune ca apostolia s-a incheiat odata cu moartea apostolilor
alesi de Insusi Domnul Isus Hristos, in primul secol. Odata cu ei a disparut si autoritatea
de a vorbi definitiv si fara echivoc de la Dumnezeu. Ca prin urmare, noi respingem
pretentia vreunei organizatii religioase sau a vreunui invatator, ca slujba de apostol a fost
reactivata in zilele noastre, in Biserica Crestina.

( "APOSTLES FOR TODAY?" - Statement DA-165; Christian Research Institute; 8/92. Traducerea si
adaptarea: Teodor Macavei, CAPELA CRESTINA PETROSANI 1995, str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675,
HD, Romania)

<--Apologetica
In loc de studiul meu va ofer comentariul lui F.B.Meyer. Comentariul lui este mai bun,
mai scurt, ...mai usor (poate!), si el a avut mai mult timp!! Sa zicem ca ma abtin sa
comentez acest pasaj fiindca, in Biblie, apare in paranteze!? Este o "apocrifa" crestina!

EVANGHELIA POCAITEI
dupa F.B.Meyer
Acesta pasaj a fost subiectul mai multor controverse decat orice alta evanghelie. Este
omis de multe manuscrise stravechi. Este respins de mai multi parinti ai Bisericii. Poarta
in structura lui urma furtunoaselor dispute prin care a trecut. Si totusi nu exista nici o alta
posibilitate de a-i explica existenta decat daca presupunem ca intamplarea a avut loc in
realitate. Ea reveleaza in caracterul Mantuitorului nostru o intelepciune atat de profunda,
o blandete atat de delicata fata de pacatosi, o ura atat de puternica pacatului, o cunoastere
atat de patrunzatoare a inimilor oamenilor, incat este imposibil sa presupunem ca mintea
omului a putut nascoci, sau mana omului, sa inventeze, o poveste atat de dramatica.
Domnul nostru care tocmai si-a petrecut noaptea pe Muntele Maslinilor, trece Chedronul,
si intra in Templu, fiind probabil unul din primii veniti la inchinare. Cand s-au strans
destul de multi, El s-a retras cu spatele la Peretele trezoreriei Templului si sezand jos a
inceput sa-i invete pe oamenii nerabdatori.
Nici nu a ajuns prea departe in cuvantarea Sa cand o banda de carturari si de farisei,
impodobiti cu emblemele obisnuite ale sanctitatii lor, ce aduceau in mijlocul lor o femeie
prinsa de ei intr-un pacat flagrant, se vede apropiindu-se prin curtea Templului. Croindusi drum prin multimea adunata, acestia isi depun, prizoniera tremurand si speriata,
inaintea Lui si dau de inteles ca au venit atat de devreme acolo pentru a-i auzi parerea.
Pe vremea respectiva imoralitatea atinsese o asemenea culme incat legile lui Moise au
decazut din folosinta, din pricina ca era imposibil sa se legisleze ceea ce devenise un
obicei predominant. Daca El ar fi confirmat sentinta mozaica si ar fi insistat asupra
executiei ei, ei l-ar fi acuzat inaintea oamenilor de o cenzura necrutatoare si ca dorea sa
reinvie pedepsele Iudaismului primitiv. Daca refuza sa le confirme, atunci puteau sa-l
omoare ca si calcator al Legii lui Dumnezeu. Parea imposibil acum ca El sa mai arate
mila generoasa pe care a aratat-o pacatosilor si care i-a marcat intreaga lui cariera, mila
care i-a castigat un vames printre prietenii Lui, si in acelasi timp sa pastreze sfintenia
acestui cod stravechi. Complotul era rusinos, si de aceea unii cred ca El s-a aplecat la

pamant, sa scrie pentru a-si ascunde rusinea puternica si indignarea sfanta care I s-a
aprins pe fata.
Acuzatorii stateau nepasatori inaintea Lui, tinand-o pe femeie in mijlocul lor si aruncand
inspre El brutalele lor intrebari. Poate au crezut intr-adevar ca tacerea Lui de acum
demonstreaza ca l-au prins intr-o dilema fara iesire. Insa triumful lor nu a durat prea mult,
caci Mantuitorul ridicandu-se in picioare a rostit cuvinte care au cazut intre ei asemenea
traznetului pe un cer senin: "Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra
in ea". Brusc constiintele lor au inceput sa functioneze si imediat barbatul cel mai
varstnic se retrage in multime si dispare, dupa aceea l-a urmat un altul si un altul, pana ce
au plecat toti. Atunci, Isus a ramas singur cu femeia. Nu singur, in sensul ca nu mai era
nimeni prezent acolo, ci in sensul ca nu mai ramasese nimeni in afara de ea dintre toti ce
au dat buzna in binecuvantata Lui prezenta. "Femeie" i-a spus El indreptandu-si acei
ochii patrunzatori dar blanzi, "unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit? " Ea i-a
raspuns: "Nimeni, Doamne". Atunci Isus ii spune: "Nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa
nu mai pacatuiesti".
Exista trei feluri de a trata pacatul.
I. Felul pacatosului de a trata pacatul. Este ingrozitor ca un pacatos sa cada in mainile
altor pacatosi ca el. Pacatul ii orbeste fata de propriile lor greseli, dar ii face atenti la
descoperirea greselilor altora. Ei se ascund sub mantiile stralucitoare ale scuzelor lor
sincere, dar ii dezbraca nemilos de ele pe nelegiuitii pe care ii taraie in lumina zilei.
Ce spectacol oribil avem aici! Printre acesti barbati nu se afla nici unul care sa poata
pretinde slobozenie din exact acelasi pacat. In timp ce o scot in fata pe aceasta femeie,
fiecare isi aminteste scene din trecut in care el a jucat rolul principal, scene curios de
asemanatoare cu aceasta, cu exceptia trecerii lor cu vederea sau nedescoperirii lor. La ei,
insa, nu se vede o rusine arzatoare in timp ce se afla in prezenta pacatului lor, o mila
pentru pacatos, o invidie pentru onoarea lui Dumnezeu sau o dorinta aparenta de a-l
recupera pe cel ce-a ratacit. Intamplarea nu reprezinta pentru ei decat un caz concludent,
sugerand speculatii curioase si procurand-le o plasa folositoare pentru prinderea Celui pe
care-l urau, asa cum numai intunericul uraste lumina. Ei se bucura de o placere odioasa in
enumerarea tuturor detaliilor spunand ca au surprins-o in flagrant, "chiar cand savarsea
preacurvia". Afiseaza pacatosul spre batjocura publica, "punand-o in mijlocul norodului".
Acolo, o lasa in voia soartei ei.
Exista putina speranta pentru un pacatos incaput pe asemenea maini. Il pot trimite doar
inaintea judecatorului sau a calaului; la galera sau la scoala de corectie. Ii pot transforma
cazul in subiectul unei barfe nevinovate sau al unei lectii de justitie, sau sa-l ofere drept
studiu al unei devieri anatomice. Isi pot ridica scarbiti poalele robelor ingrozitei lor
virtutii, in timp ce o lasa acolo singura. Nu fac nici o incercare de a masura durerea unei
inimi strapunse de pacat, sau suferinta care mistuie inima Mantuitorului. De aceea in
clipa de fata, pacatoasa este abandonata ca specimen curios, ale carui particularitati au
fost atent studiate si catalogate. O, cat de multi sunt in jurul nostru care niciodata nu si-ar
fi dat seama cum sunt, daca nu ar fi fost stimulati sa se descopere prin felul in care i-au

tratat oamenii religiosi chiar la prima deviere de la cararea strictei integritati! Primi lor
pasi nesiguri au fost urmariti cu atentie, nu pentru a-l readuce degraba inapoi pe cel
ratacit, ci in scopul barfei sau a gasirii nodului in papura - a judecatii lui. Trasaturile
speciale ale pacatului ei i-au fost notate cu exactitate si discutate, in timp ce orice scuze
sunt reprimate cu asprime. Linistea totala care s-a asternut, privirile ferite, maniera
brutala in care pacatul este socotit drept impardonabil, ii tranteste usa-n nas pocaintei si
arunca pacatosul intr-o nelegiuire tot mai adanca.
De-ar fi ca fiecare din noi sa zavoram povestea pacatului altuia in vreun cotlon ascuns al
inimilor noastre pana ce vom fi varsat torente de lacrimi si inaltat rugaciuni fierbinti, si
daca sa fie spus vreodata altora sa se faca doar pentru a ne asigura cooperarea aceluia in
readucerea oii pierdute la pasunile imbelsugate si apele vii ale staulului! Lumea este plina
de pacatosi care se scufunda si mai mult in pacat, deoarece au fost invatati de catre
semenii lor mai religiosi, ca nu este speranta pentru cei ca ei. Dar ei pot fi salvati doar
daca sunt scapati de lumea religioasa si lasati singuri cu Isus!
II. Felul legii de a trata pacatul. "Moise, in Lege, ne-a poruncit sa ucidem cu pietre pe
astfel de femei... " Cu legea morala este ca si cu legile fizicii (naturii) - cele mai mici
incalcarii ale lor sunt imediat razbunate crunt. Poate fi prima incalcare, una foarte
neinsemnata sau una care dupa comitere a fost urmata de fluvii de lacrimi si de agonia
remuscarilor. Cu toate acestea, legea isi ridica de indata mana grea sa loveasca. Calaul ei
este insarcinat sa-si faca treaba si de aceea cel ce o calca cade de indata sub blestemul si
pedeapsa ei.
Rostul legii este dublu. Intai sa descopere nevoia noastra de mantuire, sa ridice inaintea
noastra oglinda ca sa punem mana pe sapun. Pentru a ne convinge de boala noastra si sa
venim degraba la doctor. Sa ne faca sa simtim pacatosenia celor mai bune stradanii ale
noastre pana ce suntem inchisi pentru Hristos. Apoi, ea trebuie sa ne loveasca, sa ne
pedepseasca si sa ne flageleze atunci cand ne abatem de la poteca ingusta a perfectei
bunatati. De aceea, stand la poalele muntelui Sinai, pacatosul nu are nici o speranta. Nu
se poate catara pe inaltimile acelea. Dimpotriva, el este izbit si trantit la pamant de
bucatile tablelor sparte. Si, cu un singur pumn, ne spune Bunyan, Moise, ii da lovitura de
gratie.
III. Felul Mantuitorului de a trata pacatul. Prin acel cap plecat si fata ascunsa
intelegem putin cat l-a costat pe El. Pacatul nu-i poate schimba inima de rege, nici stavili
mila Lui, sau sa-i inghete izvoarele compasiunii. Nu, ci dimpotriva il face sa fie si mai
grijuliu in a-si arata dragostea blanda, puternica si irezistibila. Nu lui Petru, i-a transmis
acel mesaj deosebit din mormantul proaspat deschis, in dimineata invierii? Dar, desi
pacatul nu-l poate schimba, il face totusi sa sufere ingrozitor si profund.
Nu ati vazut niciodata o femeie care moare cu incetul din pricina purtarii nesabuite a
fiului ei? Ea nu protesteaza, nu-l ocaraste si nu-i trambiteaza lumii pacatul. Tocmai mana
ei este cea care-i deschide usa cand vine beat noapte de noapte. De pe buzele ei, nu aude
deloc nici un cuvant de repros. Doar Dumnezeu poate stii cat o costa acele fapte
pacatoase ale fiului. Figura ii devine tot mai stearsa, parul tot mai alb, pasii tot mai lenti,

inima mai slaba. Daca asa sufera dragostea unei femei, nu sufera Mantuitorul si mai mult,
dat fiind ca dragostea Lui este si mai mare decat a ei? Ne este usor sa venim la El pentru
iertare si sa plecam stiind ca au fost rostite cuvintele absolvirii noastre de vina, dar ne
gandim destul cat L-a costat pe cruce acel pacat, atat de repede confesat de noi si imediat
uitat de El, si cat il costa purtandu-i acum cicatricea fiindca, noi il "rastignim pe El din
nou"?
Biserica primara a fost inclinata sa suprime intamplarea fiindca s-a temut ca poate
incuraja pacatul. Nu a inteles cum acel chip plecat la pamant ii poate face pe oameni sa-si
plece, la randul lor, capul de rusine si sa se bata cu pumnii in piept; nu doar pentru ei, nu
de teama de pedeapsa, ci pentru ca i-au deschis Lui ranile si-i tes din nou spinii pentru
coroana de pe frunte! De la o asemenea faptura, pleci in har, fara sa mai pacatuiesti.
Uneori, pare sa astepte, pana rosteste cuvintele datatoare de pace. Dar aceasta nu este o
intarziere a dragostei. Vrea doar ca sangerosii acuzatori (parasi) sa se departeze, si
sufletul sa aibe timp sa-si vada pacatul in prezenta-i sfanta. Si atunci cand s-a pierdut
orice speranta, si a batut ceasul cel de pe urma al disperarii, cand El poate gasi semnele
unei adevarate pocainte, cand sufletul in agonie se intoarce de la pacatul lui, la El, plin de
dorinta, El spune, "nici Eu nu te osandesc. Du-te, si sa nu mai pacatuiesti".
O suflete constiente de pacat, nu asteptati sa fiti aduse (cu forta, n.tr.) in prezenta Lui
sfanta! Grabiti-va voi singure intr-acolo! Este singurul loc din univers unde veti fi in
siguranta. Acolo, vocile acuzatoare sunt amutite, acuzatiile abandonate! Stati! El va va
condamna pacatul, dar nu pe voi. Acuzatia lui va sta mai mult in ceea ce El priveste,
decat in cuvintele Lui. Chiar tu te acuzi de o mie de ori mai mult decat El o face. Dar, in
final prin dreptul ispasirii Lui de pe cruce, te va ierta si te va trimite la altii sa le spui
povestea dragostei care nu da gres niciodata si nici nu este descurajata de infruntarea ei
cu pacatul omenesc, ci se pune in locul stapanirii pacatului, cu domnia harului prin
neprihanire la viata vesnica!
<--Apologetica

UN AVERTISMENT PRIVITOR LA
BISERICA NOU-APOSTOLICA
Biserica Nou-Apostolica a aparut in versiunea ei germana in urma desprinderii unei
ramuri din asa-numita "Comunitate religioasa catolico-apostolica". Miscarea CatolicoApostolica a luat fiinta in jurul anului 1832 in Scotia si Anglia. Miscarea a fost
promovata de cercurile "Trezirii" care isi facusera o preocupare din a vesti iminenta
intoarcerii Domnului nostru Isus Hristos.

Edward Irving, pastor al Comunitatii scotiene din Londra a fost parintele insufletitor al
acestei miscari, o miscare ce astepta o noua "pogorare a Duhului Sfant", care sa preceada
cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Pentru ca atat de mult imploratele daruri
ale Duhului Sfant (vindecari miraculoase, vorbitul in limbi, etc) se manifestau ocazional,
Irving a intrevazut in aceasta o confirmare a asteptarii sale. Acum avea motivatia pentru a
sustine ideea "sfarsitului bisericii". Din acest moment s-a considerat necesara afirmarea
darurilor Duhului Sfant si de asemenea reinnoirea misiunii de apostolat in forma ei
evocata de Noul Testament(!). S-a procedat astfel la alegerea a "12 apostoli" care sa
preia conducerea noii biserici. Cum totusi asteptata Reintoarcere a Domnului Isus
continua sa nu se produca iar "apostolii" mureau unul dupa altul, s-a facut simtita nevoia
unei noi modificari, care insa a condus si la unele tensiuni. De aceea, in anul 1860 doi
partizani ai ramurii germane a bisericii, pe nume Geyer si Schwartz au explicat ca
numarul celor "12 apostoli" ar trebui reinnoit, apelandu-se la alegeri. Din cauza faptului
ca actiunea lor le-a atras excluderea din "Comunitatea religioasa catolico-apostolica", cei
doi au pus bazele unei noi miscari care in anul 1907 a primit numele de "Comunitatea
Nou Apostolica", iar mai tarziu aceasta a devenit "Biserica Nou Apostolica". De indata
numarul "apostolilor" a crescut de la cifra initiala de 12, la cifra corespunzatoare tuturor
parohiilor care s-au format.
Aceasta "Comunitate Nou-Apostolica" este responsabila de promovarea acestui concept
care a asigurat desfasurarea in continuare a activitatii ei. Conceptul definea pretinsa
"slujba de apostol principal sau apostol patriarh".
Primul "apostol principal/patriarh" a fost seful de gara Krebs, iar dupa acesta a urmat,
incepand din 1905, un fermier pe nume Niehaus. Din 1930 aceasta functie de "apostol
principal/patriarh" a fost preluata de un cizmar, devenit mai tarziu sergent iar dupa aceea
negustor de tigari de foi. El s-a numit J. G. Bischoff. Incepand din 1960, W. Schmidt a
devenit "apostolul principal" al Bisericii Nou-Apostolice. Conform publicatiei "Biserica
Nouapostolica" editata de Biserica Apostolica Internationala cu sediul in Zurich, Elvetia,
actualul "apostol suprem" este d-l Richard Fehr.
Punctul central al doctrinei nou-apostolice este invatatura referitoare la slujba de apostol.
Pentru comunitatea crestinilor evanghelici (baptisti, evanghelici, penticostali, etc.-n.tr.)
este clar ca apostolatul s-a incheiat cu moartea celor alesi de insusi Domnul Isus Hristos
pentru aceasta slujba. Slujba de apostol implica conditia de a fi fost martor ocular la
(adica, sa fi vazut cu proprii ochi - n.tr.), viata, moartea si invierea Domnului nostru Isus
Hristos [Faptele Apostolilor 1:21-22]. Apostolia nu mai poate fi reinodata de nici o
succesiune omeneasca.
Obiectiile de natura biblica care se aduc la aceasta pretentie de reinodare a firului
apostoliei, nu impiedica insa Biserica Nou-Apostolica sa transmita slujba de apostol in
general si indeosebi slujba de apostol principal cu imputerniciri ecleziastice nelimitate.
Hotararile si actiunile "apostolului principal/patriarh" sunt revelatoare cu privire la
suprematia ecleziastica care i se acorda. In persoana "apostolului principal" se afirma ca
se afla chiar prezenta pamanteasca a insusi Domnului Isus Hristos, iar manifestarea
legitima a lui Hristos nu se poate lasa obstructionata de simple obiectii biblice(?!).

"Apostolii in viata reprezinta poarta catre Dumnezeu prin care omul trebuie sa intre".
"Isus de atunci nu ne mai poate ajuta; sangele Lui s-a scurs pe pamantul de la Golgota si
nu ne mai poate folosi". "O alta impacare cu Dumnezeu nu mai este posibila decat prin
har si prin Apostolat".
Desi conform Scripturii, fiecare om separat de Dumnezeu prin pacat, poate prin credinta
sa aibe o legatura personala cu Dumnezeu, Biserica Nou-Apostolica introduce abuziv un
nou mediator: noul apostol. Pentru noi crestinii evanghelici, declaratia Scripturii
privitoare la relatia dintre om si Dumnezeu este fundamentala: "Caci este un singur
Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos" (1
Tim.2:5).
Ca o continuare a ereziei introduse de ea in Crestinism, Biserica Nou-Apostolica a creat
si un nou sacrament. Pe langa, Botez si Cina Domnului, a luat nastere asa zisul
sacrament al ungerii, considerat "cel mai important sacrament"!
Intr-adevar, Noul Testament evoca ungerea cu Duhul Sfant, dar niciodata Domnul Isus
Hristos nu a stabilit aceasta ca fiind un ritual exterior care trebuie implinit in vederea
mantuirii. Acest sacrament nelegitim practicat in Biserica Nou-Apostolica, demonstreaza
ca noii apostoli se erijeaza nepermis in mediatori si se auto-imputernicesc cu
administrarea acestui "nou" sacrament al ungerii. Doar printr-un "nou-apostol" poate fi
daruita "ungerea"! In revista "Familia Noastra", anul IV, numarul 3 din Martie 1994 se
merge atat de departe incat sa se afirme ca apostolul districtual Rosentreter, care a slujit
in patru locuri pe Insulele Fidji, "a botezat cu Duhul Sfant 130 de suflete"(!!). Pentru
confirmare cititi publicatia!
Prin punerea mainilor noilor apostoli asupra credinciosului, acesta primeste ungerea cu
Duhul Sfant si obtine apartenenta la cei 144.000 din cartea Apocalipsei, membrii ai
adevaratei Biserici Crestine. De asemenea, "ungerea" poate fi transmisa chiar si acelora
care au murit! In astfel de cazuri, cei vii devin loctiitorii celor morti. De vreme ce pentru
credinciosii evanghelici nu exista inlocuitor, loctiitor pentru omul care trebuie singur sasi exercite credinta, din punctul de vedere al Noului Testament este pur si simplu
inimaginabila efectuarea de ritualuri in favoarea celor morti.
De asemenea, folosirea versetului 29 din capitolul 15 din 1 Corinteni este neintemeiata
deoarece acesta nu trateaza problema in cauza. Orice ar insemna, acest verset nu poate sa
submineze doctrina de baza a Noului Testament si sa contrazica restul Scripturii, iar acest
cult al mortilor este cel ce atrage un numar de prozeliti Bisericii Nou-Apostolice. In
aceste vremuri de scepticism, acest aspect nu trebuie sa ne mire. Oamenii isi aleg singuri
profetii care sa le gadile placut urechile in timp ce chemarea lui Dumnezeu la pocainta
este dispretuita si nesocotita.
In randul adeptilor ei, Biserica Nou-Apostolica se bucura de un prestigiu ridicat, prestigiu
ce se sprijina pe autoritatea infailibila a "apostolului patriarh". Caracteristice pentru
tenacitatea si puterea acestei biserici sunt evenimentele care s-au petrecut dupa moartea
apostolului "principal" sau "patriarh" Bischoff. Bischoff afirmase cu ocazii slujbei de

Craciun a anului 1951 ca el nu va muri si va trai apucand intoarcerea Domnului Isus

Hristos. Timp de noua ani aceasta afirmatie a fost vehiculata constant in cadrul
comunitatii nou-apostolice. Totusi Bischoff a murit in cele din urma fara ca profetia lui sa
se implineasca. S-ar putea crede ca o asemenea auto-demascare savarsita printr-o eroare
evidenta a apostolului patriarh ar condus la destramarea Bisericii Nou-Apostolice. Dar,
nici vorba! Chiar a doua zi dupa moartea lui Bischoff, noul ales in functia de "apostol
patriarh", Schmidt, a declarat ca este de neinteles faptul ca Dumnezeu s-a razgandit.
Asadar schimbarea de intentie ii apartine lui Dumnezeu, caci apostolul patriarh nu poate
gresi!?
Datoria noastra este sa atragem atentia asupra celor ce se abat de la Scripturi. Ele raman
singura autoritate autentica pentru viata si credinta. Amin!
(Sieben Sekten - Eine Warnung fur Evangelische Christen - "Cele Sapte Secte - Un Avertisment Pentru
Crestinii Evanghelici"; Verlag und Schriften mission der Evl.Geselalschaft fur Deutschland, WuppertalElberfeld. Die Neuapostolischen - traducerea Arthur Schweitzer. Editat si adaptat: Teodor Macavei CAPELA CRESTINA PETROSANI, str. Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD.)

<--Apologetica

PUTEREA SUBTILA A ABUZULUI SPIRITUAL

Cum sa recunosti si sa eviti manipularea spirituala si autoritatea falsa din
biserica
de, David Johnson si David VanVonderen

Cartea este dedicata,

"tuturor celor ce sunt obositi si impovarati, dar iubiti nespus de Dumnezeu, si care au
descoperit ca Vestea Buna a devenit oarecum o veste rea"

Cartea de fata "rupe tacerea" asupra abuzurilor din biserica, abuzuri ce-i fac pe
crestini sa se simta, "folositi, manipulati, intimidati si rusinati".
Bisericile se presupun sa fie niste locuri sigure unde liderii spirituali sa ii ajute si sa ii
echipeze pe membrii lor pentru lucrarea de slujire a Trupului lui Hristos. Cu toate acestea,
exista unele biserici in care liderii isi folosesc autoritatea lor spirituala pentru a-i controla
si a-i domina pe altii, incercand in acest fel sa-si satisfaca propria lor sete de importanta,
de putere, de intimitate si de satisfactie spirituala. Prin folosirea cuvintelor spirituale
"potrivite", membrii bisericilor sunt manipulati sau intimidati sa se comporte intr-un

anume fel sau sa faca fapte ce-i arunca in capcana legalismului, a vinovatiei si a unei
slujiri pline de frustrare.
Acesta este abuzul spiritual ale carui rezultate pot fi distrugatoare. Coduri spirituale
ascunse, reguli scrise sau nescrise, controleaza si condamna spiritele oprimate ale
credinciosilor si ii priveaza de harul si bucuria Imparatiei lui Dumnezeu. Credinciosii se
trezesc inrobiti unui sistem, unui lider sau eforturilor legale care-i vlaguiesc de vitalitatea
lor spirituala.
Acesta este un mesaj adresat crestinilor care cred ca sunt abuzati spiritual, cat si acelora
care poate cauzeaza abuzul. Autorii VanVonderen si Johnson vor aborda aceste teme si
vor arata care este calea spre libertate:
* Care sunt factorii spirituali abuzivi ce se pot dezvolta intr-o biserica?
* Cum sunt "prinsi" oamenii in aceste sisteme abuzive?
* Care sunt semnele unei conduceri spirituale abuzive si care este impactul ei asupra
adunarii?
* Care sunt cateva dintre versetele si conceptele doctrinare care sunt folosite pentru a-i
inrobi pe crestini?
* Cum pot gasi crestinii abuzati odihna si cum se pot reface?
Abuzul spiritual este un fenomen real ce intr-adevar se intalneste in Trupul lui
Hristos. El este o capcana subtila in care cei ce savarsesc abuzul asupra altora sunt la
fel mult controlati de crezurile si faptele lor nesanatoase ca si cei pe care, constient sau
inconstient, ii abuzeaza. Esti tu o victima?
Ce este abuzul spiritual? Abuzul spiritual este maltratarea unei persoane aflate in nevoie
de ajutor, de sprijin, sau de o mai mare putere spirituala, care rezulta in slabirea,
subminarea sau micsorarea capacitatii spirituale a respectivei persoane.
Aceasta este o definitie larga. Haideti sa o rafinam cu niste definiri functionale. Abuzul
spiritual poate surveni atunci cand un lider isi foloseste pozitia lui spirituala pentru a
controla sau a domina o alta persoana. Adesea se face trecand peste sentimentele si
opiniile altuia, fara consideratie fata de ce se poate intampla in viata celeilalte persoane,
de sentimentele si starea ei spirituala.
Abuzul spiritual mai poate surveni atunci cand se foloseste "spiritualitatea" pentru a-i
face pe altii sa traiasca conform unui anume "standard spiritual". Aceasta actiune va
promova "performanta spirituala" exterioara, din nou fara a se tine seama de starea
spirituala propriu-zisa a unei persoane, sau este folosita ca metoda de "dovedire" a
spiritualitatii acesteia. Ce anume reprezinta aceasta "performanta spirituala" la care ne

referim? Cand isi incalca o autoritate limitele ei, administrand judecata in loc de sprijinul
care este necesar?
Abuzul spiritual nu poate fi pus doar pe seama liderilor (a celor ce ocupa pozitii de
conducere - n.tr.), ci si pe seama celor cei urmeaza pe acestia, sau, a membrilor de rand.
Sub nici o forma nu atacam liderii sau conducerea spirituala. Noi dezvaluim un fenomen
care-i raneste pe multi.
Oricum ar sta lucrurile, consecintele abuzului spiritual sunt aceleasi: individul este lasat
sa-si poate greutatea vinovatiei sale, sa se simta judecat sau condamnat, confuz in ce
priveste valoarea lui si pozitia lui ca si crestin.
La fel cum victimele abuzului spiritual au multe in comun, tot asa au si sistemele
religioase ce savarsesc abuzul. Cand vedeti ca se pozeaza in putere si se legisleaza
performanta religioasa, luati seama! Cand cei ce observa problema devin problema,
aveti mare grija!
Insa adevarul nu este niciodata problema. Priviti acum la adevarul despre sistemele
religioase ce abuzeaza spiritual.
CAPITOLUL 5
IDENTIFICAREA SISTEMULUI (RELIGIOS) ABUZIV
Exista anumite caracteristici care se pot observa la toate sistemele ce abuzeaza spiritual.
In urmatoarele doua capitole, vom identifica si descrie sapte dintre acestea care par cele
mai intalnite. Acest capitol se va concentra asupra dinamicilor nesanatoase care le
dicteaza oamenilor cum sa se comporte in sanul sistemelor abuzive spiritual. In capitolul
de fata vom vorbi despre dinamicile care ridica zidurile din jurul sistemelor abuzive
spiritual, ingreunandu-le atat de mult oamenilor parasirea lor.
Ambii factori este important sa fie intelesi fiindca asemenea tuturor celorlalte abuzuri, cei
ce sunt abuzati spiritual, foarte frecvent, nu fac decat sa treaca de la un sistem abuziv la
altul. Multi reusesc intr-adevar sa-si faca curajul de a parasi o biserica abuziva, dar iata ca
nu dupa mult timp nici in urmatoarea nu mai vad realitatea si se conving singuri ca nu
mai vad aceleasi semne de abuz de care au scapat din grupul anterior.
Relatia existenta intre oameni si sistemele abuzive spiritual este dictata de urmatorii
factori:
1. Postura puterii
Prima trasatura a unui sistem religios abuziv este ceea ce noi numim "pozarea puterii".
Pozarea puterii ii arata pe lideri petrecand foarte mult timp concentrandu-se asupra
propriei lor autoritati si apoi atragandu-le altora atentia asupra ei. Lucrul acesta este

necesar deoarece autoritatea lor spirituala nu este reala si nu este bazata pe un autentic
caracter evlavios, ci este pozata.
De curand un cuplu tanar a fost la o biserica unde pastorul insista ca membrii ei sa trateze
ceea ce el spunea ca si cum Hristos insusi s-a exprimat prin el pentru ca, "in aceasta
adunare, eu sunt pastorul principal". Daca autoritatea spirituala a acestui pastor ar fi fost
reala, el nu ar fi trebuit sa pretinda celorlalti sa o bage in seama si sa o observe. Nici nu sar fi pus in pozitia idolatra in care s-a impus singur, arogandu-si locul rezervat Regelui
Regilor!
Matei cap.7 ne spune ca, "dupa ce a sfarsit Isus cuvantarile acestea, noroadele au ramas
uimite de invatatura Lui; caci El ii invata ca unul care avea putere, nu cum ii invatau
carturarii lor" (v.28,29). In timp ce carturarii si fariseii pozau drept autoritati bazandu-se
pe pozitia lor, Isus, a avut autoritate (sau, putere) si oamenii puteau sa-si dea seama
singuri. In cartea lui, "A cuceri orasele noastre pentru Dumnezeu", John Dawson spune ca
"cel ce ofera cea mai multa speranta are cea mai mare autoritate". Isus ne-a oferit cea mai
mare speranta ce s-a putut oferi si de aceea El are o autoritate adevarata.
Cei ce se afla in pozitii de adevarata autoritate spirituala demonstreaza autoritate, putere
spirituala si credibilitate prin vietile lor si mesajul lor. Daca nu fac asta, nu sunt cu
adevarat niste lideri. Motivul pentru care autoritatea spirituala este oferita vreunuia dintre
noi este pentru ca Dumnezeu ne-a condus prin experiente reale de viata prin care s-a
revelat pe Sine si a atestat Cuvantul Sau adevarat. Autoritatea spirituala este vazuta in
barbatul si femeia care spun prin viata lor, ca "Dumnezeu si Cuvantul Sau este adevarat am dovedit acestea cu toata fiinta mea. Stiu ca la Dumnezeu este speranta!"
Asa cum spune Romani 13:1, "nu este stapanire care sa nu vina de la Dumnezeu". In
Matei 28:18 Isus a spus, "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant". Apoi, Matei
10:2 spune ca, "Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere". A fi
ales sau angajat intr-o pozitie spirituala, a vorbi cel mai tare, sau a darui cel mai mult nu
confera nimanui autoritate. Dumnezeu o da si El o da cu scopul de veni in ajutorul celor
din Trupul lui Hristos pentru a-i zidi, a le sluji si a-i echipa sa faca voia lui Dumnezeu,
intentie care poate sau nu sa coincida cu scopul conducerii respective.
Fara indoiala ca in Trupul lui Hristos exista multi lideri pe care oamenii ii urmeaza din
motive indreptatite, si anume pentru ca Dumnezeu le-a dat autoritate si acestia pastoresc
turma. Ei ii fac pe oameni liberi. Din nefericire exista si din aceia care au fost alesi sa fie
lideri dar ei nu demonstreaza vreo autoritate reala in a-i face pe oameni sa se simta liberi
din punct de vedere spiritual. Acestia isi irosesc multa energie pozand cu autoritatea
multa pe care presupun ca o au si careia toti ceilalti trebuie sa se supuna. Faptul ca sunt
atat de doritori sa si-i supuna pe oameni, sa-i puna sub cuvantul lor, sub "autoritatea" lor,
este un indiciu usor de depistat ca acestia opereaza in propria lor autoritate (putere) si nu
in autoritatea data lor de Dumnezeu.
2. Preocuparea cu performanta

In sistemele ce abuzeaza spiritual, se pozeaza in putere iar autoritatea este legislata. De

aceea, aceste sisteme sunt preocupate de performanta religioasa a membrilor lor.
Ascultarea si supunerea sunt doua cuvinte foarte importante ce sunt des folosite.
Ceea ce urmeaza este un extras din buletinul unei biserici, de pe coloana personala a
Pastorului:
"Cazuti din har"
Duminica trecuta am cazut pentru prima oara, in 13 saptamani, sub cifra de 200.
Frecventa la adunari de peste 200 a membrilor nostri s-a oprit in a 13-a saptamana.
Incredibilul s-a petrecut. Am cazut din har! As dori sa-i vedem pe toti oamenii nostri
unindu-se in inchinare in urmatoarele patru Duminici si sa ajute ca sa trecem anul cu
succes. Putem intr-adevar sa facem ca acest an sa ramana in istorie pentru biserica
noastra. Am avut o frecventa numeroasa, s-a daruit mult, s-a participat din plin la toate
programele noastre. Haideti sa pregatim scena unei noi decade prin a ne "umple de har",
din nou.
In ce fel au primit acesti oameni, din capul locului, harul lui Dumnezeu? Prin a veni la
biserica? Prin a avea 200 + (deci, peste 200) de oameni? Si cum si-au pierdut harul? Ce
imagine deformata a harului! Incerca acest pastor sa-si "umple de har" oamenii, sau sa-i
puna la performanta, sa le ceara sa se depaseasca in atingerea telului sau? Venim la
biserica pentru a fi incurajati sa ne incredem in Isus, sau pentru a fi presati sa "incercam
mai mult"?
Este foarte probabil ca acest pastor evanghelic (protestant - n.tr.) sa echivaleze frecventa
la biserica cu ascultarea de Hristos. Insa Dumnezeu ne invata ca El priveste mai intai la
inima, si ca Dumnezeu este preocupat ca noi sa nu facem ce este drept din motive pe de-a
intregul gresite. Intr-adevar ascultarea de Dumnezeu nu este negociabila, dar iti poti da
seama daca cineva face ce trebuie dintr-o motivatie gresita, daca isi tine socoteala
faptelor. Dati-mi voie s-o spun altfel. Daca ascultarea si slujirea vin natural din partea ta,
ca si rezultat al dependentei tale doar de Dumnezeu, nu le vei tine socoteala cu ochii pe
rasplata, ci pur si simplu acestea vor decurge natural din viata ta. Dar, daca esti preocupat
sa faci suficient pentru a-i fi placut lui Dumnezeu, atunci nu privesti la El ci la propriile
tale fapte. In plus, te vei mai ingrijora de cine se mai uita la tine si te evalueaza. De ce ar
tine cineva seama de purtarea lui "evlavioasa" decat daca urmareste sa castige puncte
spirituale in schimbul ei?
Luati in considerare exemplul unei biserici care a inceput cu o lucrare ce s-a dovedit de
un folos nepretuit oamenilor din comunitate. Din nefericire, celor ce slujeau in acea
lucrare li se cerea sa apara inaintea conducerii bisericii si sa documenteze cum petreceau
fiecare minut al fiecarei zile.(!) Acestia erau evaluati in functie de cum si-au folosit
timpul, cu intelepciune sau nu, "in felul in care Dumnezeu dorea" ca ei sa-l foloseasca.
Majoritatea acestor lucratori erau confruntati pentru ca nu citeau Biblia indeajuns,
conducerea decizand in ce consta acest "indeajuns". Au mai fost confruntati pentru ca
petreceau 15 minute pentru o baie, in loc de 10. La urma urmei, in cele cinci minute ar fi

trebuit sa-si citeasca Bibliile, ceea ce insemna ca in acest sistem conducerea respectiva
decidea care era timpul "spiritual" potrivit pentru o baie!? Este evident ca acest sistem nu
conferea nici o sfintenie si nu stimula ascultarea de Dumnezeu, ci doar acomoda
interpretarea bolnava a spiritualitatii de catre acei lideri si satisfacea setea lor de control.
Sunt supunerea si ascultarea importante? Fara indoiala! Lucrul acesta poate fi dedus din
Romani 13:1, "Oricine sa fie supus stapanirilor celor mai inalte; caci nu este stapanire
care sa nu vina de la Dumnezeu". Iar 1 Petru 5:5 spune, "Tot asa si voi, tinerilor, fiti
supusi celor batrani" (aici fiind vorba de liderii biserici, n.tr.). Evrei 13:17 ne spune foarte
apasat, "Ascultati de mai marii vostri, si fiti-le supusi". Pentru a mentine echilibrul,
trebuie sa adaugam acestor verset un pasaj deopotriva de important. Ganditi-va la
cuvintele lui Petru si ale celorlalti apostoli din Fapte 5:29, "Trebuie sa ascultam mai mult
de Dumnezeu decat de oameni!" Observati ca Petru le spunea acest lucru liderilor
religiosi pe care-i nesocotea, carora nu se supunea. Scoasa din context, ascultarea fata de
lideri pare o buna teologie. Dar adaugati contextul general si veti vedea ca se cuvine si
este potrivit sa asculti si sa te supui conducerii doar atunci autoritatea liderilor acesteia
vine de la Dumnezeu si pozitia lor se potriveste cu a Lui.
Din mai multe motive, cei supusi uneori asculta sau urmeaza ordinele, fie pentru a evita
sa fie facuti de rusine, fie pentru a cuceri aprobarea cuiva si a-si pastra intacte pozitia sau
statutul din biserica. Insa aceasta nu este ascultare, sau supunere adevarata. Este o
prefacatorie din interes personal. Atunci cand comportamentul este stimulat pur si simplu
din exterior, in loc de a veni dintr-o inima care-l iubeste pe Dumnezeu, nu poate fi vorba
de ascultare. Acesta nu este decat o slaba incuviintare acordata unei forme de presiune
exterioara.
In Romani 12:2 Pavel spune, "Sa nu va potriviti (conformati) chipului veacului acestuia,
ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre". Nu va conformati, ci transformati-va!
Cuvantul "potriviti" (sau, conformati) inseamna "a fi stransi din afara inauntru". Astfel,
Pavel spunea, "nu va lasati stransi". Intr-o biserica sau familie concentrata asupra faptelor
si preocupata de performanta acest verset se poate aplica asa: "Biserica sau liderul nostru,
are dreptate. Noi avem un 'cuvant' mai adevarat si mai pur de la Dumnezeu decat altii. De
aceea, noi trebuie sa aderam la formula noastra sau tipul nostru de Crestinism cat mai
bine si mai serios cu putinta. Ca sa nu ajungem ca si ceilalti din afara care nu gandesc ca
noi. Daca nu traiesti potrivit cu toate cele invatate de noi aici, il vei dezamagi pe
Dumnezeu". Aceasta orientare ii strange pe oameni din afara inauntru. Ei nu sunt
transformati, sau schimbati, ci conformati.
Transformarea este o treaba dinauntru in afara. Nu, din afara inauntru. Nu ingaduiti sa fiti
stransi. Transformati-va!
3. Regulile negraite
In sistemele ce abuzeaza spiritual, vietile oamenilor sunt controlate din afara inspre
interior prin reguli graite, sau negraite. Regulile negraite sunt cele ce guverneaza biserici

nesanatoase, sau familii nesanatoase, si care nu sunt spuse cu voce tare. Fiindca nu sunt
rostite cu glas tare nu afli care sunt acestea pana ce nu le incalci.
De exemplu, nimeni la biserica nu va spune vreodata cu glas tare, "stiti, niciodata noi nu
putem sa fim in dezacord cu pastorul in predicile lui, si daca o faci, niciodata nu vom
avea incredere in tine si nu-ti va fi ingaduit sa slujesti cu ceva in aceasta biserica". In
acest caz regula negraita este: nu poti in dezacord cu autoritatile bisericii, indeosebi cu
pastorul, sau altfel loialitatea ta va fi suspectata. Regulile de acest fel raman negraite
pentru ca daca ar fi examinate in lumina unui dialog matur s-ar dezvalui instantaneu cat
de ilogice, deplasate si anticrestine, sunt. Astfel, tacerea devine zidul de protectie al
fortaretei, ferind pozitia pastorului de orice contestare si scrutin.
Daca ti-ai exprima dezacordul public sau in mod deschis, atunci a-i frange tacerea, si
foarte probabil ca vei fi pedepsit. Fara sa vrei vei descoperi ca exista o regula, desi una
negraita. Cand descoperi regulile negraite prin a le incalca neintentionat, vei suferi ori
una ori cealalta din cele mai intalnite consecinte. Vei fi, ori neglijat (ignorat, trecut cu
vederea, sau, evitat), ori vei fi supus unui legalism agresiv (chestionat, cenzurat fara
fereala, sfatuit sa pleci, sau in cazurile extreme, blestemat).
Regulile negraite detin o putere incredibila. Poate ca traiesti sub imperiul lor chiar in
prezent. Haidem sa facem un test.
Ai un fond religios in care ai fost invatat ca regula scrisa, Biblia, are ultimul cuvant?
"Biblia este autoritatea finala", a fost regula graita. A mai existat in aceea biserica, sau
respectiva familie, si o regula nescrisa si negraita care spunea ca, "este mai bine sa fi bun
decat sa cinstit"? In regula scrisa, Biblia, ni se spune in Efeseni 4:25, "lasati-va de
minciuna: ,,Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul``, pentru ca suntem
madulare unii altora".
In cazul de fata ne-am ales cu un conflict. Regula scrisa spune una iar regula nescrisa,
alta. Iata care este testul atunci. In ce-i priveste pe cei ce provin dintr-un sistem in care
ambele reguli opereaza, care regula avea mai mult castig de cauza? A fost cinstea,
onestitatea, suprimata, reprimata sau chiar oprimata? In bisericile si familiile unde se
abuzeaza spiritual si unde se afirma ca se pune baza pe autoritatea Scripturii, vedem ca
nici chiar Scriptura nu are puterea pe care o au regulile nescrise.
Regula lui, "Nu poti spune nimic"
Cea mai puternica dintre toate regulile negraite regasite in sistemul religios abuziv este
cea supranumita de noi, regula lui "nu poti spune nimic". Aceasta "regula" are urmatorul
rationament: "Problema reala nu poate fi dezvaluita fiindca atunci trebuie rezolvata si
multe vor trebui schimbate, si astfel trebuie protejata in spatele zidurilor tacerii
(neglijarii), sau prin asalt (printr-un atac legalist). Daca vorbesti cu glas tare despre
problema, tu esti problema. Cumva trebuie sa fi redus la tacere sau eliminat". Celor ce
dau glas problemelor le este foarte des spus, "Nu am avut toate problemele acestea pana
ce nu ai batut tu din gura. Totul era bine pana ce nu te-ai apucat tu sa le tulburi". Sau,

altfel spus si sa para mai spiritual, "Te-ai infuriat si nu ai abordat problema cu dragoste.
Demonstrezi ca nu ai tratat problema intr-o maniera matura si crestineasca". Oricum ar fi
spus, problema ramane.
Adevarul este ca atunci cand oamenii dau glas problemelor ei nu le cauzeaza ci pur si
simplu, le dezvaluie.
In sistemele abuzive spiritual exista adesea atitudinea de, "fa-te ca-i pace", adica exact
ceea ce Ieremia a denuntat spunand, "Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu,
zicand: Pace! Pace! Si totusi pace nu este" (Ieremia 8:11). Daca ceea ce ne uneste este
pretentia noastra de a fi de acord, desi nu suntem de acord, atunci nu avem nimic mai
mult decat o pace si unitate falsa caracterizata de tensiuni si vorbe spuse pe la spate. Asa
ceva este departe de a "pastra unitatea si pacea in Duhul Sfant" (sau, de a "ramane in
unitatea si pacea Duhului Sfant"), trasatura distinctiva a unor biserici crestine sanatoase.
Cu alte cuvinte, ar trebui ca orice subiect sa fie deschis discutiei si asupra unor puncte sa
putem sa convenim in dezacord, continuand dialogul deschis asupra subiectului, la
intelegerea ambelor parti. Sau putem sa convenim sa suspendam discutia pentru o vreme,
daca vedem ca aceasta naste tensiuni. Ideea importanta ce trebuie retinuta este ca ambele
parti sa fie implicate in trasarea acordului, in formularea intelegerii. Daca ceea ce ne
uneste este intr-adevar Duhul Sfant si dragostea, unii pentru ceilalti, atunci este posibil sa
ne aflam in dezacord fara ca sa ne fie distrusa unitatea.
Cu toate acestea, regula lui "nu poti spune nimic", arunca vina asupra persoanei care
vorbeste, iar pedepsele rezultate o forteaza pe aceasta sa taca.
Iata un alt test/exemplu. Susan este consiliata de catre John, consilier crestin si lider in
biserica. Intr-o dupa-amiaza de consiliere John ii face niste avansuri sexuale agresive lui
Susan. Susan ii anunta pe liderii bisericii de incidentul petrecut, cat si face plangere
autoritatilor seculare. John o da de bucluc si apare inaintea tribunalului, a comitetelor si
comisiilor de cercetare. De ce a patit John toate acestea? Oare fiindca Susan l-a atras si ea
a dat semnalul? NU. John a patit-o fiindca avansurile sale au fost nepotrivite si ilegale.
Cu toate acestea, ceea ce el ar trebui sa faca ar fi sa gaseasca o cale sa-i comunice (poate
cerand ajutorul pastorului bisericii, sau al altora din biserica), ca motivul pentru care el
are atat de multe necazuri este din cauza luarii ei de pozitie.
Din nefericire, sunt atat de multe femei ca Susan care sufera abuzul spiritual atunci cand
sunt considerate "nesupuse", "prea puternice", "neloiale", sau poreclite "Iezebel"
deoarece i-au demascat pe barbati lideri crestini ce abuzeaza, sau i-au chestionat. Sunt
prea multe bisericile ce transmit acest fel de mesaj stanjenitor sustinand ca, "problema nu
este ca au fost incalcate si violate limitele lor (in ce-i priveste pe cei abuzati; n.tr.), ci ca
au vorbit. Daca (victimele) nu ar fi facut un scandal atat de mare, totul ar fi inca bine."
Dar, daca cineva accepta un astfel de mesaj, respectivul va inceta sa vorbeasca.
Totusi problema reala consta in faptul ca daca un crestin ce se simte abuzat isi "tine
gura", abuzatorul nu va niciodata tras la raspundere pentru purtarea lui. Iar victima va
trebui sa-si inabuseasca durerea si furia de a fi abuzata spiritual.

Desi unora dintre persoanele aflate in autoritate le-ar placea sa nu fie chestionate
niciodata, sau sa nu li se impotriveasca nimeni, realitatea este ca o asemenea atitudine
constituie o capcana si o ispita valabila pentru orice lider. Daca observarea problemelor
este considerata neloialitate, lipsa de supunere, dezbinare si o ofensa adusa autoritatii,
atunci nu exista decat o fatada de pace si unitate. Este imposibil ca ranile sa fie vindecate,
iar intr-o zi abuzul se va escalada. Daca autoritatile nu sunt raspunzatoare in fata nimanui,
atunci sistemul intemeiat sta in contradictie cu libertatea ce se gaseste in Hristos. Se
ignora Iacov 3:1, ce spune, "Fratii mei, sa nu fiti multi invatatori, caci stiti ca vom primi o
judecata mai aspra".
Liderii sunt mult mai responsabili datorita pozitiei lor de autoritate, nu mai putin
responsabili. De ce? Pentru ca daca esti un lider oamenii te urmeaza, se poarta asa cum o
faci tu. Daca esti lider are loc ceea ce se poate numi "o reproducere dupa soiul tau". Ce
anume se "reproduce" din tine?
4. Lipsa de echilibru
Ce-a patra caracteristica a sistemului spiritual abuziv este abordarea dezechilibrata a
trairii adevarului vietii crestine. Aceasta caracteristica este exemplificata de doua
extreme:
Obiectivismul extrem
Prima extrema este cea a unei conceptii empirice asupra vietii ce eleveaza adevarul
obiectiv in detrimentul experientei subiective valide. Ea este observata in sistemele
religioase unde desi lucrarea Duhului Sfant poate fi recunoscuta teologic, la un nivel
practic aceasta este negata sau suspectata.
Aceasta atitudine fata de spiritualitate creeaza un sistem in care autoritatea se bazeaza pe
nivelul de educatie, sau depinde doar de capacitatea intelectuala, in locul intimitatii cu
Dumnezeu, ascultarii si sensibilitatii fata de Duhul Sau. Un astfel de sistem se afla in
contradictie cu Scriptura si Duhul lui Dumnezeu. Priviti doar la Faptele Apostolilor 4:13:
"Cand au vazut ei (liderii religiosi) indrazneala lui Petru si a lui Ioan, s-au mirat, intrucat
stiau ca erau oameni necarturari si de rand; si au priceput ca fusesera cu Isus".
Indrazneala si autoritate lui Petru si a lui Ioan rezultau din faptul ca ei fusesera cu Isus si
ca au fost "umpluti cu Duhul Sfant" (Fapte 4:8).
Sistemul spiritual obiectiv il limiteaza pe Dumnezeu si il ingradeste in actiunea Lui
numai conform celor ce se pot explica, dovedi sau cunoaste. Il pune pe Dumnezeu intr-o
cutie! Atunci ramanem cu o trinitate a lui Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu
Sfanta Scriptura, ca si cum doar prin intelegerea si memorarea Scripturilor il auzim pe
Dumnezeu. Suntem redusi la cantece care amintesc de minunile pe care Dumnezeu odata
obisnuia sa le faca. Acum nu ne mai inchinam marelui "Eu Sunt", ci marelui "Am Fost"!
Subiectivismul extrem

Cealalta manifestare a lipsei de echilibru se gaseste intr-o abordare extrem de subiectiva a

vietii crestine. Se determina ce este adevarat pe baza sentimentelor, emotiilor sau a
experientelor, acestora dandu-le o mai mare greutate decat Bibliei. In acest sistem
oamenii nu pot intelege si nu pot cunoaste adevaruri (fundamentale) (chiar daca intradevar le inteleg sau le cunosc), pana ce liderii nu "le primesc prin revelatie spirituala, de
la Domnul" si apoi "o impartasesc" celorlalti.
In asemenea sisteme este mult mai important sa actionezi dupa cuvantul liderului care a
primit o "lucrare" (revelatie; n.tr.) pentru tine, decat sa actionezi conform Scripturii, sau
dupa ceea ce-ai invatat in viata ta de crestin.
Totusi, ca o nota de adaugire, noi suntem convinsi ca astazi se poate ca "lucrari de
intelepciune", sau "descoperiri", sa vina de la Dumnezeu prin intermediul unor oameni
ce-i sunt ascultatori lui Dumnezeu. Insa aceste descoperiri nu poarta in mod automat
aceeasi greutate si autoritate ca cele ale lui Pavel, Petru, Iacov sau Ioan, aceia a caror
cuvinte se gasesc in Biblie si reprezinta chiar cuvintele lui Dumnezeu. Singura modalitate
de a fi absolut sigur ca o astfel de descoperire te priveste, este doar daca aceasta este
Cuvantul Domnul, adica Scriptura. Dar chiar si in aceasta ipostaza nu se presupune sa
folosim Scriptura pentru a-i manipula pe oameni. "Tocmai citeam despre Anania si Safira,
cand mi-ai venit in minte. Crezi ca dai destul bisericii?"
Faptul ca cineva iti citeste (sau, recita) chiar din Cuvantul adevarat al lui Dumnezeu, nu
inseamna neaparat ca respectivul a si primit o descoperire de la Domnul, ce te priveste. O
indrumare, calauzire, sau mustrare de la Domnul, fie din Scriptura fie sub forma unui dar
spiritual, va fi confirmata de catre Duhul Sfant care locuieste in tine. Pana ce El nu o
confirma, nu primi aceea descoperire ca venind de la Domnul, chiar daca aceasta vine din
partea unui prezbiter sau pastor. In plus, credem ca este necinstit, chiar periculos, sa fie
primita si ascultata neconditionat o asemenea "lucrare" doar fiindca "se presupune sa fii
supus", sau fiindca acolo se gaseste cineva "cu autoritate". In final, Dumnezeu este Acela
inaintea caruia toti vom sta, si Cel inaintea caruia va trebui sa raspundem.
La fel ca si in cazul conceptiei obiective extreme, acei crestini ce sunt extrem de
subiectivi au o conceptie despre educatie, in cele mai multe cazuri, considerand-o rea sau
inutila. Aproape ca se exprima mandrie in a nu fi educat, si se arata dispret fata de cei ce
sunt. Tot ceea ce este necesar ne este predat de catre Duhul Sfant. "La urma urmei, Petru
si Timotei nu au mers la facultate, sau la seminar".
Adevarul este ca Petru a mers la seminar. Atat adevarul obiectiv cat si experienta
subiectiva i-au fost amandoua date lui de catre Isus Hristos. Seminarul lui Timotei, a fost
Pavel. Lucrurile stau asa fiindca pe vremea lor oamenii invatau prin metoda rabinica de
invatare. Aceasta insemna sa traiasca viata impreuna si alaturi de mentorul spiritual.
Astfel, ucenicia lui Petru a durat trei ani de zile. Despre Timotei, putem spune ca desi a
intrat in lucrare, el a continuat totusi "seminarul", si anume prin corespondenta. Amintitiva ca Pavel i-a scris lui Timotei in 2 Timotei 2:15, "Cauta sa te infatisezi inaintea lui
Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine, si care
imparte drept Cuvantul adevarului". Binecunoscuta versiune King James spune, "Fii

sarguincios si infatiseaza-te inaintea lui Dumnezeu care un lucrator care nu trebuie sa se

rusineze, impartind corect Cuvantul adevarului."
Este important sa studiem Cuvantul lui Dumnezeu. De asemenea, este bine, si nu rau, sa
ne formam instrumentele intelectuale de interpretare corecta a Cuvantului. Fiti cu bagare
de seama la cei ce pun mare pret pe lipsa de educatie, sau doar de a fi educati la anumite
scoli. In numele unei "iluminari superioare" a Duhului Sfant si aflat sub influenta unora
dintre acei invatatori irealisti care nu se lasa invatati de nimeni, poti avea de suferit
spiritual foarte mult.
In capitolul urmator, vom examina acele trasaturi (caracteristici) ale sistemelor spirituale
abuzive care le ingreuneaza oamenilor parasirea lor.
[urmatoarea pagina]

<--Apologetica

FANTEZIILE, FARSELE SI CREDULITATEA CRESTINILOR DIN

ZILELE NOASTRE
Imaginati-va calatorind inapoi in timp, la sfarsitul anilor '70. In timp ce va aflati la
biserica pentru serviciul de Duminica dimineata pastorul d-voastra anunta ca saptamana
viitoare se va tine in biserica o conferinta speciala a unui fost satanist care, prin puterea
Evangheliei a fost schimbat miraculos de Dumnezeu. Va vine greu sa va credeti urechilor.
Este exact ceea ce ati asteptat atat de mult. Timp de mai mult luni ati incercat sa
convingeti un vecin ce cocheteaza cu ocultul ca satanismul reprezinta un pericol
incredibil. Insa pana acum eforturile d-voastra s-au dovedit zadarnice. Acum insa, fugind
acasa v-ati dus sa-l invitati la biserica pentru saptamana viitoare. Desi pe d-voastra,
vecinul v-a catalogat drept un "fundamentalist naiv", el nu va putea sa spuna acelasi lucru
si despre fostul satanist.
Iata ca urmatorul weekend a sosit degraba si va aflati alaturi de vecin, la biserica. John
Todd este prezentat ca fost satanist, fost curier al consiliului satanic de conducere,
Illuminati. Acum, el este un frate in Hristos, eliberat din legaturile oprimarii satanice.
Todd isi incepe mesajul surprinzator. "Putini oameni", spune el, "au intr-adevar idee de
cat de puternic, raspandit si periculos este in realitate satanismul". Filme ca "The
Exorcist" si "Rosemary's Baby" sunt doar varful unui aisberg foarte insidios. "Pericolul
real", spune Todd, "se afla in foarte bine organizatele carteluri ce-i cuprind pe politisti,
politicieni si chiar pastori, ce sunt implicati intr-o diversiune satanica secreta pentru a-si
atinge scopurile satanice, scopuri care au introdus satanismului atat in lacasurile puterii
(politice), cat si in sanctuarele religiei".

Todd s-ar cuveni sa stie aceste lucruri pentru ca atunci cand a fost curier al organizatiei
Illuminati a facut personal plati unei duzini de oameni proeminenti, printre care se includ
si cativa cunoscuti lideri crestini. Asa cum o spune Todd, "nici o organizatie, nici chiar
Biserica, nu este imuna impotriva infiltrarilor".
Imagini incep de indata sa-ti treaca prin minte intr-o succesiune rapida. Te intrebi daca
Todd se refera la un evanghelist pe care tocmai l-ai vazut aseara cersind bani la televizor.
Sau, poate ca e vorba de episcopul mormon din localitate care conduce consiliul
ecumenic? Dar poate ca este vorba de un faimos autor religios cunoscut mai mult pentru
"gandirea posibilitatii" (o doctrina aberanta ce este discutata in materialul "The Word of
Faith Movement - Miscarea Cuvantul Credintei"), decat pentru predicarea evangheliei?
In ciuda presupunerilor tale, urmatoarele lui trei cuvinte te readuc brutal in realitate:
"Pastorul Chuck Smith"!!! Neincrezator si socat il auzi pe Todd spunand: "Chuck Smith,
intemeietorul miscarii Capelelor Calvarului, este un satanist ascuns". El a fost plasat
strategic de Satana acolo, pentru a-i seduce pe tineri incatusandu-le mintile prin sunetele
moderne contemporane ale muzicii, si prin versurile atragatoare, dar amagitoare ce contin
mesaje satanice subliminale (ce se adreseaza subconstientului; n.tr.)".
Instantaneu refuzi sa accepti asa ceva. Nu poti si nu vei crede ca unul dintre cei mai
importanti lideri crestini ai secolului douazeci este in realitate un pion aflat in mainile lui
Beelzebub. Dar ca si cum ti-a anticipat gandurile, Todd aminteste ascultatorilor sai ca
Satana foloseste rar candidatii cei mai inclinati sa accepte erorile sale mortale deoarece
stie ca acestia nu vor fi crezuti. "In schimb", ne spune el, "el ii foloseste pe aceia
recunoscuti pentru piosenia lor si care au o reputatiei pentru cinstea lor. Pe langa
acestea", continua Todd, "eu o stiu foarte bine. Am fost de fata. Ca si curier al
organizatiei Illuminati, i-am dus personal lui Chuck Smith un total de 8 milioane de
dolari. Instructiunile pe care i le-am transmis a fost sa lanseze Maranatha Music si s-o
foloseasca pentru a perverti mintile convertitilor nebanuitori" (creduli; n.tr.) (Maranatha a
fost aspru criticata de conservatori din cauza stilului muzical ales, si evident ca nici Todd
n-a ratat ocazia de a-i aduce ocara pentru succesul repurtat; n.tr.).
Inca iti vine greu sa inghiti asa ceva! Cum ar putea cineva care cheama numele lui Isus
Hristos asa cum o face Chuck Smith, sa-l tradeze atat de revoltator pe Domnul sau? Todd,
insa, pare sa aibe pregatit un raspuns la orice! "Iuda", spune el, "l-a tradat pe Domnul
doar pentru 30 de arginti. De ce ar fi greu de crezut ca i-ar fi cuiva greu sa-l tradeze
pentru 8 milioane de dolari?"
Nelinistit, arunci o privire vecinului de alaturi. Spre uluirea ta, acesta nu pare deloc
sceptic si neincrezator. Dimpotriva, el este complet fermecat de Todd. Parca doar el si cu
Todd ar fi singurii in biserica. Cand Todd incepe sa-si faca la invitatia lui la altar,
prietenul tau tasneste din banca si iese in fata unde-si preda inima Domnului. Oricare ar fi
dubiile tale, acestea se evaporeaza instantaneu. Todd, negresit are dreptate - iata, doar, ce
roada produce!

Sariti acum, impreuna cu mine de la sfarsitul anilor '70, in prezent. Astazi, John Todd nu
mai predica. El si-a pierdut popularitatea si platforma sa publica printr-un plonjon de la
amvon direct in inchisoare, ca si infractor de drept comun si inselator demascat.
Ce s-a intamplat cu Chuck Smith, intre timp? Vreme de mai mult de un sfert de secol s-a
tinut, in tacere, de treaba lui, "facand ucenici din toate neamurile". Roada trudei sale s-a
multiplicat prin vietile a sute de pastori care asemenea lui, ii echipeaza crestini pentru a
deveni instrumente eficace ale Duhului Sfant. Hippiotii pletosi si desculti pe care Chuck
i-a evanghelizat la inceput sunt acum maturii lideri crestini al caror par este intr-adevar in
descrestere, dar avand un numar de ucenici in crestere, promitatori lideri ai urmatoarei
generatii.
Ce s-a intamplat cu vecinul din biserica? E trist, dar credinta acestuia a fost de scurta
durata. Nu l-a tinut mult. Ultima oara cand te-ai intalnit cu el, ti-a aratat articolul de ziar
despre arestarea si condamnarea lui Todd spunand, "De ce l-as urma pe Hristosul vostru?"
"Voi, crestinii, sunteti toti la fel. Daca adevarul ar fi intr-adevar de partea voastra, nu ar fi
nevoie sa nascociti povesti cu care sa-i speriati pe oameni sa creada!"
Astfel, in loc de a descoperi ca Crestinismul este istoric si demonstrabil, credinta acestui
om a fost la fel de capricioasa si schimbatoare ca si inventiile pe care s-a bazat. Desi
pentru o clipa, "roada" lucrarii lui Todd a parut autentica, la urma s-a dovedit a fi doar o
saraca imitatie.
In ciuda faptului ca crestinii sunt urmasii Celui ce s-a proclamat "adevarul", travestiul
descris mai sus al lui John Todd nu reprezinta o anomalie in zilele noastre. Prea de multe
ori cei ce rostesc astazi numele sacru al lui Hristos cu buzele lor, raspandesc istorioare
care nu au nici o baza reala. Un exemplu clasic al acestei tendinte moderne, este stirea
circulata si preluata in toata lumea de televiziunea "Trinity Broadcasting Network" ce a
anuntat ca niste oameni de stiinta au descoperit iadul in Siberia(!?). Conform stirii date
publicitatii de celebrul post de televiziune, un grup de oameni de stiinta au forat 9 mile
(deci, aprox.15 km) in scoarta terestra, apoi au introdus un microfon in putul sapat cu
care au captat glasurile a mii, poate milioane de suflete chinuite, care strigau in agonia
durerii. Cei doi Crouch, Paul si Jan, fondatorii retelei, au pretins ca stirea lor este
documentata atat de catre ziare importante din lume, ce au preluat-o, cat si de o scrisoare
venita din partea unui crestin scandinav.
Relatarea documentata a ziarelor s-a dovedit insa a fi nimic altceva decat o inventie si o
poveste senzationala tiparita intr-o ieftina publicatie crestina carismatica, lipsita de orice
sens. Iar scrisoarea? S-a descoperit mai tarziu a fi o farsa nascocita de catre un om pe
nume Age Rendalin care a dorit sa demonstreze cat de usor pot fi pacaliti crestinii, in
zilele noastre. Atunci cand Rendalin a auzit prima data la Trinity Broadcasting Network
ca a fost descoperit iadul in Siberia, el a decis sa se distreze putin pe seama crestinilor
creduli de pretutindeni. Atunci, el a scris sotilor Crouch pentru a le spune ca, desi la
inceput a ras de stirea lor, cand s-a intors in Norvegia a gasit ziarele pline de
documentatie privitoare la "putul iadului". In scrisoarea lui Rendalin, a mai subliniat ca o
mare frica a pus stapanire pe el si ca in urma viselor si cosmarurilor despre iad, a decis

sa-si incredinteze viata lui Hristos. Insotind scrisoarea, Rendalin le-a trimis celor doi
Crouch "traducerea" unui articol dintr-un mare si reputabil ziar scandinav ce aducea noi
dovezi ale extraordinarei descoperiri.
In respectiva traducere, Rendalin a oferit detalii ce au solicitat serios pana si credulitatea
lui Crouch. Spre exemplu, articolul de ziar descria aparitia "unui jet de gaz luminos care a
tasnit din putul forat. Atunci in norul de gaz luminos s-a aratat o fiinta stralucitoare cu
aripi de liliac ce a rostit cuvintele, am invins'".
Fiind contactat de Rich Buhler, un responsabil redactor al unui talk-show crestin,
interesat mai mult de comunicarea adevarului decat de raspandirea basmelor, Rendalin a
raspuns: "Nimic din ce-am spus nu este adevarat. Eu am nascocit fiecare cuvant (al
povestii)". Dupa aceea, intr-o scrisoare datata 18 mai 1990 Rendalin a mai continuat
dezvaluirile spunand: "Religia nu este deloc o scuza pentru a fi nepasatori (neatenti) cu
adevarul. Un simplu telefon ar fi fost suficient pentru a dezminti informatia falsa ce am
transmis-otrebuie sa marturisesc ca impartasesc pe deplin generalul dezgust public fata
de acesti tele-predicatori, care satui demult sa mai predice evanghelia crestina, au
substituit-o cu stilul de mesaj al "Barfei Nationale" (o binecunoscuta publicatie de
scandal, din Statele Unite, poate asemanatoare "Academiei Catavencu", de la noi! n.tr.),
de un senzationalism ieftin".
Desi mustrarea lui Rendalin s-ar putea sa fie respinsa de unii ca doar reprezentand
retorica unui apostat, este totusi vremea ca crestinii sa se trezeasca si sa ia seama. Nu cu
mult timp in urma, Phil Donahue i-a avertizat pe acei crestini ce raspandeau zvonuri false
despre presedintele lui Procter & Gamble, spunand ca acesta a aparut in emisiunea lui
pentru a marturisi legaturile companiei sale cu satanismul, ca aduceau "o marturie
mincinoasa (falsa)". Cand directorii emisiunii postului CBS, 60 Minutes, au aflat ca
crestinii boicotau firma Procter & Gamble pe baza unor zvonuri similare, au atentionat
spunand ca oricine repeta aceasta poveste falsa va "raspunde intr-o zi unei puteri mult
mai superioare celei a celor 60 de minute".
Este intr-adevar tragic ca tocmai lumea seculara este cea care a trebuit sa-i mustre pe
aceia care pretind ca sunt urmasii lui Hristos, insasi personificarea adevarului. Desi
Crouch si Todd pot argumenta ca nascocirile lor au fost justificate pentru ca au adus
roade, noi ar trebui sa recunoastem ca scopul nu scuza mijloacele. In plus, o mai atenta
verificare a "roadei" pe care acestia o pretind adesea dezvaluie multa otrava, dezbinare si
dezamagire.
Asemenea lui Todd si Crouch, John Arnott, lider al binecunoscutei, in cercurile crestine,
"Binecuvantari de la Toronto", se ocupa frecvent de fabricarea de intamplari, incercand
dupa aceea sa-si justifice atitudinea pe baza "roadelor". Povestea lui Sarah Lilliman, pe
care acesta a raspandit-o, constituie un exemplu elocvent. Dintre toate "vindecarile"
atribuite actualei "treziri a rasului", Arnott numeste vindecarea Sarei, "cea mai buna pana
in prezent". Arnott, nu doar ca spune ascultatorilor sai increzatori ca vindecarea acesteia
este "documentata", dar o si foloseste pentru a-i mustra pe aceia care poate nu au credinta
necesara ca astfel de miracole sa se petreaca!

Astfel, Arnott spune ca Sarah, "era asemenea unei legume(?!)complet invalida,

paralizata si fara vedere". Atunci prietena ei, "invinsa de putere (la biserica Toronto
Airport Vineyard) are aceasta viziune in care Isus i-a spus: Du-te si roaga-te pentru
Sarah, prietena ta, pentru ca eu o voi vindeca'". In aplauzele entuziaste, Arnott continua:
"aceea fata, complet neputincioasa, paralizata si oarba, dupa ce-a fost scaldata doua ore si
jumatate in rugaciune, s-a ridicat in picioare vazand".
Din pacate, in aceasta clipa Arnott trateaza adevarul cu foarte mare lejeritate si
nesabuinta. O examinare a contextului real indica cu cata exagerare Arnott a infrumusetat
povestea. In primul rand, Sarah nu era "complet invalida si neputincioasa, paralizata si
oarba", doctorii ei depistand niste serioase tulburari psihosomatice si emotionale ce
stateau de fapt la baza problemelor ei fizice, si nu Isus a vindecat-o asa cum se pretinde
ca El a promis prietenei ei. Atunci cand asociatul lui Arnott, care chipurile, se spune ca a
documentat cazul, a fost intervievat, el a marturisit ca nu a efectuat nici un fel de
investigatii ale cazului!
Cu doua luni mai tarziu, in timpul unei vizite la Toronto Airport Vineyard, prietena lui
Sarah a pretins din nou ca Domnul a avut ceva sa-i spuna. Insa, de data aceasta,
Atotputernicul i-a spus Sarei (prin intermediul prietenei sale) ca, "daca va iesi in fata
bisericii ca sa marturiseasca, El ii va vindeca ochii" (vezi, "Catch the Fire", pag.148). Un
asociat al lui Arnott i-a mai promis Sarei ca Dumnezeu nu ii va vindeca doar ochii ci si
emotiile ei.
Astazi, in ciuda largii raspandiri a acestei povesti de catre Arnott si asociatii ca o dovada
a puterii lui Dumnezeu demonstrate in "Binecuvantarea de la Toronto", Sarah este la fel
ca si inainte - complet oarba. Din nefericire, atat ea cat si familia ei continua sa se
confrunte cu gravele ei tulburari fizice si psihosomatice.
Farsa lui Todd, fictiunea pe seama lui Procter & Gamble, nascocirea "gaurii iadului" si
inventiile lui Arnott, toate au in comun doua lucruri: date false si roade false. John Arnott
impreuna cu tovarasii lui revivalisti isi presara aparitiile publice cu numeroase astfel de
inventii, fiind aparent inconstienti de consecintele dezastruoase pe care acestea le aduc.
Urmasii deziluzionati ce la inceput se inghesuie pe usile din fata ale bisericilor adesea le
parasesc pe usa din dos ce da direct in imparatia cultelor. Acestia nu mai stiu ce sa creada
si se tem in ascuns ca lipsa de credibilitate a celor ce pretind ca sunt reprezentantii lui
Dumnezeu poate indica lipsa de credibilitate a lui Insusi Dumnezeu.
Fictiva poveste mediatizata de TBN a localizarii iadului prin putul siberian este frecvent
citata ca dovada a usurintei cu care crestinii sunt amagiti cat si de dispusi acestia sunt sa
dea drept adevarat ceva care sa fie foarte departe de a ajuta cauzei lor. De aceea, de foarte
multe ori rezultatul a fost controversa, in loc de convertire. Chiar o sondare la intamplare
a emisiunilor seculare cu invitati, celebrele "talk-show"-uri americane, ne demonstreaza
cu prisosinta faptul ca milioane de oameni cred astazi ca Crestinismul nu este mai mult
decat o farsa. Aceasta este concluzia lor pentru ca cred ca cei ce-si spun crestini sunt la
fel de inclinati sa accepte miturile de acum 2.000 de ani cum ii vad ca le accepta pe cele
ale zilelor noastre!

Nascocirea atribuita lui Procter & Gamble este in acelasi fel bazata mai mult pe fictiune
decat pe adevar. Pare incredibil ca mii de crestini sunt in stare sa-si devoteze fortele in
boicotarea unei mari corporatii bazandu-se doar pe niste zvonuri neadeverite. Si totusi
exact asa s-a facut, in timp ce foarte putini s-au gandit sa ceara o documentare video a
emisiunii lui Donahue in care se spunea ca presedintele lui Procter & Gamble a marturisit
legaturile companiei cu Biserica satanista. Roada mortala a acestei inventii nu a fost doar
atingerea nedreapta ce s-a adus lui Procter & Gamble ci mai ales tarairea, inca odata, prin
noroi a numelui lui Hristos.
Am inceput acest articol cerandu-va sa va imaginati calatorind inapoi in timp, in anii '70.
Cu toate acestea, povestea ce a urmat nu a fost deloc imaginara. John Todd s-a aflat in
realitate la amvon si a proclamat in toata America ca Chuck Smith este un satanist ascuns
ce a primit mita 8 milioane de dolari de la Illuminati. Iar astazi, desi Todd este demascat
ca farsor, multi asemenea lui isi raspandesc inca otrava periculoasa.
Doar in anul care a trecut "The Christian Research Institute" a trebuit sa se apere
impotriva zvonurilor raspandite in mass-media crestina(?!), zvonuri ce variau de la
scandaloasa acuzatie ca sotia mea impreuna cu vaduva fondatorului CRI, Walter Martin,
s-au implicat in "jafurile din trenuri", pana la ridicola acuzatie ca eu as fi pagubit
guvernul pretinzand pe nedrept ca sunt ordinat.
O alta scandaloasa barfa ce inca mai circula astazi in cercurile crestine, este ca si eu
asemenea lui Chuck Smith am primit pe ascuns mita. Insa in cazul meu mita nu a venit de
la Illuminati, ci de la un asociat al retelei Trinity Broadcasting Network, pe nume Phil
Aguilar. In pofida faptului ca nu exista nici o farama de dovada pentru a se adeveri
aceasta afirmatie, mass-media crestina a raspandit stirea la nivel national. In mod ironic,
(daca nu deloc iesit din comun) dupa ce povestea a ajuns in obiectivul mass-mediei
seculare ea a fost temeinic investigata si gasita fara probe.
Asadar in timp ce povestea beneficia de larga raspandire in presa crestina, presa seculara
a impus un standard mai inalt ce nu i-a ingaduit perpetuarea mitului. Atunci cand
standardele crestine aduc mai mult a ziare de scandal decat a teologie Noul Testamentala,
a venit vremea sa trebuiasca sa ne examinam. Daca profitul si senzationalul devin mult
mai pretioase pentru noi decat adevarul, temelia credintei noastre este compromisa. Ca si
urmasi ai Celui ce s-a proclamat ca este nu doar, "calea si viata", ci si "adevarul", noi ar
trebui sa fim cei ce-i impunem lumii standardul, si nu viceversa. Ar fi de folos sa
ascultam cuvintele cutremuratoare ale lui Blaise Pascal (din Pensees) pline de ecouri
profetice ce au rasunat de-a lungul anilor spunand: "In aceste vremuri adevarul este atat
de obscur, iar minciuna atat de prospera, incat daca nu-l iubim nu-l putem cunoaste".
Hank Hanegraaff
Articolul de fata a fost preluat din "The Christian Research Journal", numarul din iarna lui 1996, si a aparut
sub titlul original de, "Frauds, Fictions, Fantasies, and Fabrications". Traducerea si adaptarea lui revine lui
Teodor Macavei - Iunie 1998. Pentru informatii suplimentare despre formarea si dezvoltarea unui
discernamant spiritual si doctrinar nu ezitati sa ne contactati la adresa:

Capela Crestina Petrosani

str.Aurel Vlaicu nr.11
Petrosani, 2675, HD
ROMANIA

<--Apologetica

TURISMUL SPATIAL? ESTE PAMANTUL O PLANETA VIZITATA?

Au poposit intr-adevar extraterestrii la Roswell, statul New Mexico, in anul 1947? Nu
radeti. In mintile multora OZN-urile se numara alaturi de Dumnezeu si de originea
Universului printre cele mai mari necunoscute ale vietii. Desi toate documentele militare
ce priveau supranumitul "Incident Roswell" s-au "pierdut", se observa o tendinta in
cultura zilelor noastre de a crede ca Roswell este chiar "Punctul Zero" in cercetarea vietii
extraterestre.
Literatura ce insoteste miscarea New Age si care ii descrie pe extraterestrii ("aliens") ca
fiind un fel de maestri spirituali inaltati a devenit foarte raspandita in ultimii 10 ani. Pana
la aparitia extraterestrilor rauvoitori in filmele anilor trecuti, din "Ziua Independentei"
("Independence Day") sau din drama televiziunii americane NBC, "Cer Intunecat"
("Dark Skies") (in prezent rulat la TVR1! N.tr.), extraterestrii erau priviti ca agenti ai
salvarii umanitatii, cum s-a vazut in "Intalnire de Gradul III" sau, "Odiseea Spatiala:
2001". Dar, se pare ca foarte multi isi dau seama acum ca, nu tot ce "zboara pe cer se si
mananca"!
Problema depaseste stiinta sau astronomia. Studiati serios orice relatare a aparitiilor
extraterestre si veti descoperi o dimensiune spirituala. Whitely Strieber, romancierul si
pretinsul rapit de ozenauti, a carui carte "Comuniunea" s-a aflat luni de zile pe lista de
best-seller-uri a lui New York Times, contine o multime de aluzii spirituale, una dintre ele
asemanand o aparitie extraterestra cu zeita pagana Istar. In rumegarile sale asupra
sensului aparitiilor extraterestre, el sugereaza ca toate religiile sunt pe cale sa se
"transforme". In ce? Extraterestrii deja iau contactul cu oameni, ne spune el, si sunt
nerabdatori sa ne eleveze pe scara evolutiei. Aceste creaturi depasesc orice conceptie a
noastra a binelui sau a raului, posedand in acelasi timp o inocenta cosmica, ca cea a
copiilor, cat si o intelepciune veche de veacuri. Pe scurt, avand calitatile unui nemuritor
sau ale unui inger.
Ce alte creaturi mai bune decat acestea se puteau gasi pentru a aduce iluminare in noul
mileniu? Considerati implicatiile: intr-o era cand experienta este suprema, intalnirile
celeste sunt similare experientelor religioase, iar experientele religioase sunt de fapt niste
contacte dintre oameni si o constiinta transcedenta. Pusi fata-n fata cu un val de pretinse
contacte OZN, in ochii multora toate religiile vor parea invechite. Pentru acestia, nici o
biserica, templu, sau sinagoga nu vor putea sa concureze cu calauzirea directa oferita de
fiinte dintr-o alta lume si, mai mult ca sigur, mai avansate si mai inteligente. Ce se va mai

putea spune atunci despre afirmatiile autoritare ale Bibliei daca se va putea "dovedi" ca
Ezechiel a vazut de fapt un OZN?
Pentru cei ce l-au respins pe Dumnezeu, extraterestrii sunt niste inlocuitori ai Lui, a scris
Don Feder reporterul lui Boston Herald, in iulie anul trecut comentand: "In timp ce o
parte semnificativa a populatiei se departeaza de religia traditionala, multi americani isi
gasesc mangaierea in mantuirea sau disciplina venita din stele". Telespectatorul tipic nu
se gandeste la detaliile teologice ci se alatura crescandei acceptari publice a presupunerii
ca "ceva exista acolo" afirmata de numeroasele filme, comediile si seriale de televiziune
despre vizitatori dintr-o alta lume in care Roswell-ul este mentionat la infinit. Daca
numarul vizitatorilor nu ar fi un indiciu suficient in acest oras de 50.000 de locuitori
situat in estul inaltelor platouri desertice ale New Mexico-ului, atunci trebuie sa
recunoastem ca tot mai multi oameni cred ca omuletii gri cu ochi negri migdalati s-au
prabusit intr-adevar la nord de oras.
Dupa aproape 50 de ani Incidentul de la Roswell (cum a ajuns sa fie recunoscut oficial;
n.tr.) a devenit o icoana a culturii pop si o materie prima pentru popularul show tv "The
X-Files". Ramasitele unei nave extraterestre, chipurile gasite la Roswell (si apoi
asamblate intr-o baza militara ultrasecreta din Nevada) constituie de asemenea materialul
pentru complotul din "The Independence Day". Conform lui "Dark Skies" ("Cer
Intunecat"), extraterestrii aterizati la Roswell se afla inca printre noi. La fel se intampla
cu influentele programului din 1995 al lui Fox, "Alien Autopsy", si cu drama din 1994,
"Roswell:The UFO Cover-Up". Toate acestea, plus nenumaratele carti si articole, cat si
cantitatea imensa de reclama ne asigura ca pamantenii se vor gandi pentru ceva timp la
"vizitatorii" extraterestrii!
Crezul in Incidentul de la Roswell s-a deplasat din zona isteriilor locale in taramul massmediei ajung astfel o obsesie a claselor de mijloc. Autoritatile orasului prin vocea
primarului sau de 46 de ani, Tom Jennings, spun ca incurajeaza cu interes acest fenomen,
invitandu-i pe oameni sa viziteze orasul si sa cerceteze dovezile. Emblema orasului este
de forma unei farfurii zburatoare. Orasul mai are si trei muzee OZN. O femeie din oras
tese "papusi umanoide" de 45 de cm pentru 19,95 dolari bucata. Fabrica de biscuti din
Santa Fe, "Cookie Company", intentioneaza sa deschida o intreprindere in Roswell pentru
producerea unor biscuti de forma omuletilor gri. O companie locala de dulciuri ofera
acadelele cu "licarire extraterestra". Camera de Comert foloseste teme OZN cu care
decoreaza cele 1.200 de camere de hotel. "Roswell, Misterul Nerezolvat" ne anunta una
din reclamele Camerei de Comert. "Popositi oricand doritiLa urma urmei, 'ei' poate au
facut-o deja", ne spune o alta. Incidentul de la Roswell a devenit extrem de celebratul
eveniment care include un festival de 4 Iulie (ziua nationala a S.U.A.; n.tr.) pentru cei ce
vor sa fie prezenti acolo. Semicentenarul de la anul care se va tine pe durata a 6 zile, de la
1 la 6 iulie, va include un concert tip Woodstock, de muzica, tururi cu autobuzele la
cateva din presupusele locuri ale prabusirii, baluri mascate, o expozitie, vorbitori de
seama din "ierarhia OZN" si alte trucuri pe care promotorii le vor nascoci pentru a-i
atrage pe cei 75.000 -125.000 de vizitatori asteptati. Ziarul local "The Roswell Daily
Record" si-a lansat propria pagina web plina de mementouri ale farfuriilor zburatoare si
de anunturi ale evenimentelor apropiate.

Fiind cunoscut si ca centru agricol de baza al natiunii in producerea branzei mozzarella,

Roswell si-a cucerit pozitia unei Mecca a spatiului extraterestru si a asezamantului celei
mai bine documentate intalnirii OZN, din lume. Situata la aproape 300 de km de vreun
oras mare, baza aeriana Roswell a gazduit in 1947 escadrila "509" de bombardiere
strategice, ale carei avioane au distrus, cu doi ani mai inainte, orasele Nagasaki si
Hiroshima. Alte obiective militare sensibile ce sunt presarate pe intinderea statului ar fi,
Alamogordo si Trinity Site, unde au avut loc primele explozii atomice, la vreo 150 de km
vest, cat si poligonul de rachete White Sands. Tot aici se gaseste si Los Alamos, locul
"Proiectului Manhattan" care a pus la punct constructia bombei atomice, la aproximativ
400 de km nord.
In timp ce o observatie OZN de langa Muntele Rainier din statul Washington de la
sfarsitul lunii iunie 1947 ocupa inca prima pagina a ziarelor, intr-o noapte de vineri, pe
data de 4 iulie a avut loc Incidentul Roswell. Versiunile difera cu privire la cum s-a
petrecut accidentul, insa se spune ca o furtuna insotita de puternice descarcari electrice a
fortat o nava de forma unei farfurii sa aterizeze intai la vreo 100 de km la nord-vest de
oras. In urma impactului a imprastiat resturi si apoi a ricosat din nou in aer, dar
prabusindu-se definitiv la 90 de km la nord de oras pe dealurile unui lant muntos din
apropiere. Un padurar care a gasit resturile a doua zi dimineata a spus ca nu aduceau a
nimic pamantesc. Foarte subtire si metalic materialul putea fi mototolit dar pentru a-si
reveni repede la forma initiala. Nu putea fi ars sau sfasiat si glontul nu-l putea patrunde.
In graba, Armata a inchis perimetrul timp de mai multe zile aducand tot ce se putea gasi
la baza aeriana din localitate. Vestea unor intamplari foarte stranii s-a raspandit foarte
repede, iar Glenn Dennis, pe atunci un antreprenor de pompe funebre si in varsta de 21 de
ani, sustine ca a fost chemat la baza de un ofiter capelan care ia cerut niste sicrie etansate
ermetic de marimea unora de copii. O asistenta pe care o cunostea a fost chemata la baza
pentru a lua parte la o operatie medicala. Cand s-a intors femeia era intr-o stare de soc, ne
spune Dennis, pentru ca a fost fortata sa asiste la autopsia a trei fiinte cenusii
nepamantesti inalte de 1,20 m avand niste capete mari si maleabile (moi), maini cu patru
degete si pernite in varful fiecarui deget, cu guri mici de 2,5 cm si uriasi ochi negri trasi
in cap. Fiintele nu aveau organe sexuale, lucru care i-a facut pe unii sa speculeze ca erau
doar niste fiinte clonate.
Dennis, in prezent presedinte al Roswell UFO International Museum si al Centrului de
Cercetare a vizitat baza atunci cand s-a adus cea mai mare parte a resturilor capturate. El
i-a spus subsemnatei ca a vazut ambulante militare ce erau incarcate cu bucati dintr-un
material de un rosu aprins ce pareau otelul inoxidabil al resturilor unei nave. Ceea ce-l
cutremura cel mai mult pe Dennis si acum dupa trecerea a cinci decade este repeziciunea
cu care multi din martorii oculari au fost transferati din zona, daca erau personal militar,
sau au primit amenintari din partea armatei, daca erau civili. Povestile inca circula in
Roswell despre locuitori ai orasului ce au gasit bucati ale pretinsei nave pe proprietatea
lor si au avut casele sparte pentru a le fi luat materialul metalic. Martorii cei mai de pret
se spune ca, ori au murit la cativa ani de la accident, ori au pastrat tacerea pana in
ultimele luni de viata.

Afacerea ar fi ramas doar la statutul de zvon al presei de scandal daca un bine-intentionat

ofiter de presa de la Detasamentul Aerian al Armatei din Roswell nu ar fi dat un
comunicat in care prezenta ceea ce el credea ca era realitatea. Titlul publicat in The
Roswell Daily Record pe data de 8 iulie 1947 era, "Captura Detasamentului Aerian al
Armatei din Roswell a Unei Farfurii Zburatoare, din Regiunea Roswell". La numai
cateva ore stirea a facut inconjurul lumii. Biroul serifului din localitate a fost inundat de
telefoane, unele chiar din strainatate, inainte ca inalti ofiteri ai Fortelor Aeriene din Forth
Worth, Texas, sa anunte in dupa-amiaza lui 8 iulie ca, de fapt, "farfuria" nu era decat un
balon meteorologic.
Cu sarcasm, Dennis ne spune acum ca, "vecinii stiau cum arata un balon meteorologic,
dar nici unul nu a putut recunoaste acel material (metalic). Armata a venit si a ocupat
locul. Credca nu au facut asta pentru un balon meteorologic". Zvonurile ce mai
circulau spuneau ca nava extraterestra a fost mutata rapid intr-o facilitate a guvernului, iar
extraterestrii morti, dusi la Baza Aeriana Wright Patterson din Ohio. Conform unei note
informative prezentate de trei grupuri de cercetare OZN in 1995, printre care se include si
MUFON (The Mutual UFO Network), acestia se mai afla acolo. In 1975 Senatorul Barry
Goldwater s-a adresat unui cercetator OZN spunandu-i ca nici macar el nu a reusit sa afle
ce se pastra la baza aeriana deoarece subiectul era inca clasat "secret de stat" ("above top
secret" - mai mult decat ultrasecret), conform cartii din 1978 a lui Timothy Good, "Above
Top Secret".
Incidentul Roswell a disparut din atentia publicului pentru mai mult de 30 de ani pana ce
un ofiter al Armatei ce a supravegheat coletia de resturi a marturisit intr-un documentar
din 1979 intitulat, "OZN-urile sunt reale", ca Armata a mintit cu privire la Roswell. In
1980 s-a turnat un film numit "Hangar 18", dupa hangarul aeroportului unde au fost
pastrate resturile navei si unde, la inceput, se presupune ca au fost duse corpurile
extraterestrilor. "Hangar 18" poseda acum propria locatie pe Internet sustinuta de catre
"Grupul Roswell", organizatie ce s-a dedicat expunerii secretelor guvernului american.
Dupa aceea, in 1989 au fost publicate doua carti despre prabusire insotite de un segment
din emisiunea tv "Unsolved Mysteries" ("Mistere Nerezolvate"). In 1993, senatorul
republican de New Mexico, Steven Schiff, frustrat pentru ca nu a fost in stare sa raspunda
satisfacator la toate telefoanele pe care le primea privitor la Roswell, a solicitat o
investigatie a Congresului. Rezultatele acesteia au date publicitatii in vara lui 1995 si
aratau ca Fortele Aeriene au mintit in chestiunea "balonului meteorologic". Ceea ce intradevar s-a prabusit, spuneau concluziile anchetei, a fost un enorm balon de spionaj
echipat pentru a masura activitatea nucleara sovietica. Cu toate acestea in 1947, sovieticii
mai aveau inca doi ani pana la detonarea primei lor bombe atomice. Se mai admitea ca
toate informatiile militare legate de incident erau date disparute.
Neobisnuitul scenariu a sporit dezamagirea generala vizavi de transparenta guvernului
asupra chestiunii de fata si este explicatia pentru care filme de felul lui "The X-Files", ce
prezinta numeroase comploturi guvernamentale ascunse, sunt atat de populare. Un sondaj
din 1996 al revistei Newsweek demonstreaza ca 49% dintre americani cred ca guvernul
lor ascunde informatii vitale despre OZN. Conform aceluiasi sondaj, 12% spun ca au

vazut OZN-uri, iar crezul in paranormal s-a constatat ca fiind cel mai raspandit la
categoria de varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani.
Unii roswellieni sustin ca dovezile au fost suprimate timp de 50 de ani si ca acum este
timpul sa fie dezvaluite. La sfarsitul lui septembrie 1996, s-a calculat ca 128.242 de mii
de oameni au vizitat Muzeul OZN din Roswell in trei ani, cu o medie zilnica de 400 de
persoane pe zi. Magazinul de suveniruri plin de 500 de articole, de la extraterestrii de
plus la bijuteriile de extraterestru, este in permanenta aglomerat. In urma vizitelor la
muzeu biblioteca acestuia prezinta un teanc de cereri ale respectarii Actului Libertatii
Informatiei in cazul Incidentului de la Roswell.
Deopotriva de fascinante sunt teoriile referitoare la misterioasa Zona 51 din Nevada
aflata la 240 de km la nord-vest de Las Vegas. Aceasta zona ce a fost evidentiata frecvent
in filmul Independence Day este locul unde se spune ca guvernul american efectueaza o
serie de experimente extraterestre. Filmul a descris cum nava extraterestra prabusita la
Roswell a fost reconstruita si testata in zbor in Zona 51. Intr-adevar, cu mai multi ani in
urma revista Omni a luat acolo un interviu unui fost angajat care a descris cum opereaza
navele extraterestre folosind un disc propulsat de forta gravitationala si alimentat de o
substanta cu numarul atomic de 115. O asemenea substanta nu se gaseste in tabelele
elementelor chimice si nu se poate gasi sau fabrica pe Pamant.
Localitatea cea mai apropiata de Zona 51, orasul Rachel, si-a tinut in vara anului trecut
propriul festival pe tema OZN. In luna aprilie, guvernatorul Nevadei, Bob Miller a
denumit in mod oficial autostrada 375 Nevada, ce traverseaza desertul statului si trece pe
langa Zona 51, "Extraterrestrial Highway", stabilindu-i limita de viteza la "Warp 7",
asemenea nodurilor din Star Trek.
"The X-Files au profitat de indata de febra de interes existenta", afirma John Price
managerul general al The UFO Enigma Museum de la periferia de sud a Roswell-ului.
"Atat de multi oameni de incredere au avut aceasta experienta in ultimii 40, 50 de ani. Nu
trece usor si nu poate fi uitata".
Totusi explicatia OZN-urilor se poate gasi in lumea spirituala, dupa cum afirma
profesoara de psihologie a Colegiului Wheaton, d-na Elizabeth Hillstrom. Specialista in
stiintele neurotice si autoare a cartii "Testing the Spirits", unde atinge subiectul
extraterestrilor, Hillstrom considera febra curenta a OZN ca fiind o forma moderna de
misticism contemporan. "Aceasta este similara ideilor New Age ce afirma ca nu suntem
singuri (in Univers - n.tr) si ca in jurul nostru exista fiinte gata sa ne ajute sa evoluam",
afirma ea, si ca, "unele dintre cele mai neobisnuite experiente pot fi de fapt produse de
demoni in vederea amagirii oamenilor".
Speranta iluzorie ca acesti extraterestri ajuta omenirea sa urce pe scara evolutiei nu se
potriveste deloc cu relatarile celor rapiti sau traumatizati de catre aceste fiinte
amenintatoare, mai evidentiaza Hillstrom. Conform unui studiu din 1993 al UCLA/UC
din Santa Barbara, exista o cantitate mare de literatura ce descrie presupusele rapiri ale
oamenilor la bordul navelor, unde au intalnit extraterestrii si care au fost ulterior torturati,

violati, sau mutilati de puternicii vizitatori extraterestri. O observatie frecventa ce apare

in multe relatari o constituie reactia animalelor domestice, care fie latra innebunite, fug
ingrozite, fie refuza sa se apropie de extraterestri, dand impresia de sesizare a unei
prezente invizibile sau a unui rau (pericol) nedetectat de catre oameni. Unele intalniri,
cum este mai ales cea din 1973 de langa Greensburg, Pennsylvania, au implicat doua
fiinte inalte de 2,5 - 3 metri asemanatoare maimutelor ce erau insotite de un insuportabil
miros de sulf.
Puterile demonstrate de aceste fiinte, levitatia, telepatia, posesiunea si puterea
supranaturala inumana sunt asemanatoare celor asociate posesiunii demonice si ocultice.
O anume interpretare data acestora, spune ca binecunoscutele elemente de folclor,
spiridusii, vampirii, zanele, etc. nu sunt decat incercarile trecutului de a descrie vizitele
extraterestre. Mult mai sinistre sunt relatarile din sec.al XVII-lea, ale "sucubuzelor"
(spirite demonice feminine care intretin relatii sexuale cu barbatii) si ale "incubuzelor"
(demoni de parte barbateasca care au relatii sexuale cu femeile). Aceste spirite poseda
trasaturi similare unora dintre aparitiile extraterestre moderne.
Carl Raschke, un profesor de studii religioase de la Universitatea din Denver, vede
mesajele extraterestre ca fiind un amestec de stiintifico-fantastic si crezuri religioase
populare. Crezurile OZN se imprumuta din Teozofie (o cunoscuta miscare ocultica
infiintata de Helena Blavatski), ne spune el, pentru a-i deghiza pe extraterestri in maestri
spirituali inaltati si care astfel au fost secularizati in cultul modern al OZN-urilor. "Eu nu
cred ca OZN-urile ii reprezinta pe vizitatori veniti din spatiul extraterestru", afirma
profesorul. "Sustin cateva teorii si nu sunt convins de nici una. Dar, nici nu pot spune ca
sunt niste farse. Ori de cate ori este aratat un film ca E.T. apare un interes sporit in OZNuri. Atunci cand incepi sa scoti pe piata niste crezuri, intotdeauna se vor gasi oameni care
sa le creada. Nu este vorba de o misterioasa forta sociala, ci sunt acele persoane din massmedia si din publicitatea comerciala care cred ca publicul este receptiv la aceste lucruri",
mai completeaza el explicand aparentul interes al maselor.
Cercetatorul francez OZN, Jaques Vallee, sustine o abordare opusa afirmand ca ceva sau
cineva este totusi raspunzator de manipularea sociala in masa aflata in spatele
fenomenului OZN, manipulare ce doreste sa creeze o noua forma de crezuri bazate pe
cedarea in fata puterii mai mari a inteleptilor navigatori ce vin din cosmos. Pericolul pe
care el ni-l indica este ca publicul va deveni curand satul de negarile oficiale ale
guvernelor si va incepe sa caute singur dovezile. Grupurile de "contacti", deci, persoanele
ce sustin ca au intrat, sub o forma sau alta, in legatura cu fiintele extraterestre, vor incepe
sa exercite o semnificativa forta sociala pentru ca s-ar putea sa ofere raspunsuri pe care
stiinta sa nu le aiba sau sa nu le poate oferi. Cu timpul, cei ce exercita acum o influenta
sociala, vor exercita si o influenta politica. Ceea ce poate parea ridicol acum, peste 20 de
ani va deveni extrem de serios.
De fapt, Vallee a prezis in 1979 ca va veni ziua cand publicul va incepe sa creada in masa
in vizitele din spatiu. "Lucrul acesta este inevitabil", a scris el in cartea sa, "Messengers
of Deception", si pentru oameni "este atat de linistitor sa vada ca alte forme de viata vin
aici! Acestea pot fi oribile ca aspect, dar cel putin 'ei' stiu de noi, 'lor' le pasa de noi si 'ei'

au depus efortul de a veni pana aici sa ne vada cum aratam!" Ceva produce fenomenul
OZN, spune Vallee, dar "cauza lui s-ar putea sa nu se gaseasca in stele vecine". El crede
ca OZN-urile isi au originea intr-o conspiratie internationala ce planuieste sa domine
lumea.
Phillip Klass, un remarcabil cercetator OZN din Washington, D.C., ar spune ca singura
conspiratie este isteria mass-mediei care refuza sa accepte ca OZN-urile pot fi infirmate.
Scriind in numarul din noiembrie/decembrie al ziarului Skeptical Inquirer, el arata cum a
abordat programul NBC-ului "Mistere Nerezolvate", show-ul "Larry King" si emisiunea
"48 Hours" a CBS-ului (alt canal american de tv), cu documente secrete declasificate ale
Fortelor Aeriene care dezminteau odata pentru totdeauna aterizarea vreunui OZN la
Roswell, fiind insa ignorat sau lasat doar pentru cateva secunde sa-si explice punctul de
vedere. Nu doar ca mediile jurnalistice nu vor sa cunoasca adevarul, afirma el, ci
considera OZN-urile un instrument de marketing, cum il vedem folosit in noua expozitie
din "Tomorrowland"-ul Lumii lui Disney. Klass intentioneaza sa dezvaluiasca mai multe
in cartea pe care o pregateste, "Roswell: The Untold Story" ("Povestea nespusa a
Roswell-ului").
Desi s-ar putea sa nu existe disponibile nici un fel de explicatii satisfacatoare ale
fenomenului OZN, sau ale fenomenelor asociate lui, a desconsidera in pripa cele de mai
sus nu este intelept. Dar exista prea multe intrebari fara raspuns in "roswell-urile" acestei
lumi. Sunt prea multi piloti de avioane, controlori de trafic aerian si alti observatori care
au depistat obiecte zburatoare ce pulsau in tot spectrul de culori, zig-zagheaza pe cer sau
sar de la un capat la celalalt al lui, fac intoarceri bruste in unghi drept la o velocitate
enorma si calatoresc la viteze supersonice fara urma de sunet.
Crestinii nu s-au bizuit niciodata exclusiv pe stiinta pentru a obtine raspunsurile necesare,
ci acceptand marturia Scripturilor cred in existenta unui taram spiritual a carei realitate
este mult mai profunda decat lumea materiala. In aceasta perspectiva, daca "ei" exista, nu
pot fi mai presus de bine sau rau. In acelasi fel, pamantenii care tanjesc dupa comuniunea
cu creaturile din alte lumi poate o vor gasi in cele din urma, insa originea lor sa fie de la
acelasi dusman mortal al omenirii ce a fost infrant la Cruce.
de, Julia Duin
traducere si adaptare, Teodor Macavei
Articolul de fata a fost publicat in iarna lui 1997 in, "The Christian Research Journal", publicatie a
organizatiei crestine nondenominationale apologetice si anticultice, CHRISTIAN RESEARCH
INSTITUTE, din Rancho Santa Margarita, California. Pentru informatii suplimentare despre semnificatia
spirituala a OZN-urilor puteti sa scrieti pe adresa:
TEODOR MACAVEI - CAPELA CRESTINA PETROSANI
STR.AUREL VLAICU NR.11
PETROSANI, 2675, HD,
ROMANIA

<--Apologetica

ESTE PRINCIPIUL SOLA SCRIPTURA BIBLIC?

Cand in anul 1517 Martin Luther si-a afisat pe usa castelului si bisericii din Wittenberg
cele "95 de Teze" ale sale, el nu punea in discutie doar abuzurile Romano-Catolicismului
in practicarea "indulgentelor". Disputa insa s-a intensificat si s-a largit intr-atata pana ce
Luther si sustinatorii sai au considerat necesar sa se desparta complet de Roma. Asa a
inceput Reforma Protestanta, iar temele doctrinare care i-au separat pe reformatori de
Catolicismul medieval sunt inca aceleasi care-i divizeaza si astazi pe protestanti si pe
catolici. Desi doctrina mantuirii (adica, a justificarii prin credinta) a devenit tema centrala
a disputei, chestiunea fundamentala a autoritatii religioase a constituit de asemenea o
preocupare majora a reformatorilor.
Luther a fost convins ca autoritatea ierarhizata a Catolicismului
(Scriptura/Traditia/Magisterium-ul sau Rolul de Invatator asumat de biserica), nu a fost
deloc legitima. Astfel, el a afirmat ca parintii bisericii, papalitatea si consiliile bisericii
erau failibile, adica puteau sa greseasca si ca de fapt au si gresit de-a lungul istoriei. In
timpul dezbaterilor sale cu teologii catolici, Luther a formulat principiul numit "sola
scriptura" (din latina :"Numai Scriptura"), care recunostea numai Scriptura singura ca
fiind autoritatea suprema si infailibila a Bisericii cat si a credinciosului individual. Toate
autoritatile ecleziastice trebuiau judecate dupa Sfanta Scriptura si nu invers. Principiul
"sola scriptura" a respins atat ideea ca biserica Romano-Catolica poseda revelatii
separate de Scriptura cat si ideea ca biserica este interpretul infailibil al Scripturii.
De la Reforma incoace o larga varietate de teologi de diverse convingeri au apelat la o
deopotriva de larga varietate de surse ca autoritate religioasa finala. Printre acestea se pot
enumera, ratiunea, experienta, crezurile, consensurile bisericii si constiinta individului.
Desi recunoaste ca acestea au o importanta a lor, Protestantismul istoric a continuat sa
afirme ca numai Biblia este autoritatea finala in domeniul credintei si practicii crestine.
Totusi, asupra acestui punct adesea se ridica unele semne de intrebare: "Cum ajungem la
acest principiu de "Sola Scriptura"? De unde isi deriva Biblia autoritatea ei? Si unde
invata/afirma Scriptura acest principiu?"
Pentru a raspunde la aceste intrebari este important sa recunoastem ca teologia crestina
considera autoritatea ca fiind un lant. Pentru crestin, autoritatea absoluta, suprema, este
Insusi Dumnezeu. Mai exact, este Dumnezeul Treime care se reveleaza pe Sine, deoarece
autoritatea si revelatia Lui sunt corelate. Desi Dumnezeu s-a revelat pe Sine in cuvant sin fapta in Vechiul Testament, cea mai mare si cea mai clara descoperire de Sine se gaseste
in intrupatul Logos - Domnul Isus Hristos (vezi, Ioan 1:1,14; 14 : 6-10). Asadar Domnul
Isus Hristos, care atat il reveleaza pe Dumnezeu cat si este Dumnezeu, este pentru
Biserica si pentru credinciosul individual, autoritatea suprema (vezi, Evrei 1:1-3). Cu
toate acestea, Hristos, Cuvantul Viu si-a delegat autoritatea Sa apostolilor Sai care, prin
inspiratia Duhului Sfant, au redactat si istorisit Cuvantul Scris (Ioan 14:26; 2 Petru 1:21).
In felul acesta Scriptura a devenit autoritatea noastra finala deoarece ca si
istorisire/inregistrare infailibila a revelatiei de Sine a lui Dumnezeu, ea perpetueaza

autoritatea personala a lui Hristos. Fiindca Scriptura este in mod obiectiv Cuvantul lui
Dumnezeu (vezi, 1 Tes.2:13; 2 Tim.3:16) ea este de aceea, autoritara!
Afirma Biblia principiul "sola Scriptura"? Se poate raspunde cel mai bine la aceasta
examinand modul in care Hristos si apostolii Sai au tratat Scriptura. Evangheliile ne
reveleaza ca Isus a acordat Scripturii cel mai inalt respect. Afirmatiile Sale vorbesc de la
sine: "Scriptura nu poate fi desfiintata" (Ioan 10:35); "Caci adevarat va spun, cata vreme
nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege..."
(Mat.5:18); "Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura
de slova din Lege" (Luca 16:17). Isus a afirmat de asemenea ca maretia in ceruri va fi
masurata dupa ascultarea de Scriptura (Mat.5:19), in timp ce judecata va fi masurata dupa
acelasi standard (Ioan 5:45-47).
Cea mai puternica dovada in favoarea autoritatii Bibliei este faptul ca Isus a folosit
Scriptura ca fiind "curtea suprema de apel" a oricarei chestiuni aflate in disputa. Cand se
adresa fariseilor cu privire la inalta lor consideratie a traditiei, El a proclamat: "Si asa ati
desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu prin datina/traditia voastra..." (Marcu 7:13). Ca prin
urmare Scriptura determina daca traditia este acceptabila sau nu, si nu invers. Atunci cand
Isus a fost incercat de saduchei cu privire la inviere, El a replicat: "Va rataciti! Pentru ca
nu cunoasteti Scripturile..." (Mat.22:29). Cand a avut de infruntat ispitele diavolului, El a
raspuns de trei ori cu expresia "Este scris" (Mat.4:4-10). Devine astfel limpede ca Isus a
acceptat Scriptura ca fiind autoritatea suprema si s-a supus si pe El Insusi, ei (Luca
24:44). De aceea, pentru noi ca si urmasi ai lui Hristos, conceptia noastra despre
Scriptura nu poate fi inferioara celei pe care a avut-o Domnul nostru!
Care a fost insa relatia dintre Scriptura si biserica primara? Desi este adevarat ca Biserica
a precedat (deci, s-a format inaintea) scrierilor apostolice, mesajul, care a fost mai tarziu
scris si folosit in expunerea din scrierile apostolice, este de fapt cel ce a dat nastere
bisericii. Noul Testament a devenit atunci permanenta si infailibila istorisire a ceea ce a
constituit anterior un mesaj oral si fiindca Scriptura este identificata cu evanghelia, ea
este autoritara.
Biserica (care era alcatuita din adunarile ce credeau evanghelia, deci Scriptura) se supune
Cuvantului (evangheliei) care a creat-o. Scriptura nu-si deriva autoritatea ei din Biserica,
ci autoritatea ei este inerenta si innascuta fiindca ea reprezinta chiar cuvintele lui
Dumnezeu: "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu..." (2 Tim.3:16). Scopul
Scripturii este sa marturiseasca despre Hristos, care la randul Lui marturiseste integritatea
si autoritatea Scripturii: "Voi cercetati Scripturile...tocmai ele marturisesc despre Mine"
(Ioan 5:39). Afirma Biblia principiul "sola Scriptura"? Este acesta biblic? Fara indoiala
ca, DA! Isus Hristos ne vorbeste cu autoritate numai prin obiectivul Cuvant al lui
Dumnezeu, si nu prin vreun alt subiectiv canal omenesc.
de Kenneth R. Samples. Titlul original: "Does the Bible Teach "Sola Scriptura"?" Publicat in toamna lui
1989 in Christian Research Journal, publicatie a lui Christian Research Institute, Box 500, Capistrano, CA
92693-0500. Traducerea: Teodor Macavei 1995. Capela Calvarului Petrosani, str. Aurel Vlaicu nr.11,
Petrosani, 2675, HD., Romania.

<--Apologetica

CARTEA CREATIEI:
O GENEZA SAU O EVOLUTIE?
"GENEZA CONTEAZA"
dupa Ken Ham
traducere si adaptare, Teodor Macavei
Multi crestini nu realizeaza ca evenimentele relatate in cartea Genezei au un
caracter literar si istoric (indeosebi Gen.1-11), acestea facand parte din temelia
credintei crestine. Toate doctrinele biblice ale teologiei isi trag radacinile, direct sau
indirect, din cartea Genezei. De aceea, a o accepta ca atare este o conditie esentiala
pentru a-l intelege pe Dumnezeu si planul Sau pentru om. Daca Geneza este doar un
mit sau o alegorie, atunci doctrinele crestine nu au nici o baza.
Pe de alta parte, multi crestini au adaugat evolutia Bibliei, pozitie ce-l accepta pe
Dumnezeu ca creator dar il limiteaza pe Acesta procesului evolutiei. Pozitia aceasta
este daunatoare crestinului din mai multe motive.
Haideti sa privim in detaliu la cateva argumente crestine importante, pentru a
demonstra de ce trebuie sa se militeze pentru o Geneza literara.
Sa presupunem ca suntem intrebati asupra doctrinelor pe care le cred crestinii. Ganditi-va
bine cum ati raspunde detailat la urmatoarele chestionari.
De ce credem in casatorie (casnicie)?
De ce sustinem purtatul hainelor?
De ce exista reguli? De ce se crede in bine si rau?
De ce exista suferinta si moarte in lume?
De ce va fi un cer nou si un pamant nou?
Vom lua in considerare fiecare intrebare devreme ce este important sa avem motive
pentru crezurile noastre, iar Dumnezeu doreste ca cei ce cred in El sa fie pregatiti sa
raspunda pentru crezurile pe care acestia le sustin. De aceea in 1 Petru 3:15 citim, "Ci
sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va
cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama".

Spre deosebire de ateism, Crestinismul nu este o "credinta oarba", ci una obiectiva,

obiectul ei fiind Isus Hristos. El se descopera pe Sine acelora care se apropie de El prin
credinta, crezand ca El este. In Ioan capitolul 14 ni se spune ca, "Eu il voi iubi, si Ma voi
arata lui" (versetul 21), iar in Evrei 1:16 ca, "cine se apropie de Dumnezeu, trebuie sa
creada ca El este, si ca rasplateste pe cei ce-L cauta".
Daca lipsesc ratiunile (sau, motivele) care sa sustina valabilitatea (credibilitatea) credintei
crestine, marturia in favoarea ei este slabita si o expune ridiculizarii. De aceea crestinii
trebuie sa fie pregatiti pentru a formula o aparare inteligenta Evangheliei inarmandu-se cu
argumente si cunoscand formele pe care necredinta le ia in zilele noastre. Majoritatea
crestinilor nu stiu cum sa comunice faptul ca legile lui Dumnezeu si Cuvantul Sau sunt
adevarate. Rezultatul este demonstrat de generatii intregi de crestini ineficienti care cred
multe, dar nu stiu de ce. De asemenea, marturia personala isi poate pierde impactul daca
crestinul nu reuseste sa ofere explicatii inteligente pentru credinta lui. Lucrul acesta
trebuie evitat pentru a nu se aduce rusine si batjocura numelui lui Hristos.
Un bun exemplu a ceea ce se intampla cand nu oferim motive/ratiuni pentru ceea ce
credem il gasim in scrisoarea catre redactorul unui ziar din Arizona. In ea se spun
urmatoarele: "Cand eram tanar, cu totii credeam ca barbatii au cu o coasta mai putin decat
femeile pentru ca Dumnezeu a creat-o pe Eva dintr-o coasta a lui Adam. Cand s-a scris
povestea aceasta, cu 5 sau 10 mii de ani dupa potopul lui Noe, cati oameni stiau de fapt sa
scrie si sa citeasca? Afirmi ca esti profesor de creationism la clasele de la scoala. Ce ai
raspunde la aceste intrebari? Daca Noe a luat cate doua din fiecare specie de animale in
corabie, de unde au venit ursii polari, bizonii sau cangurii? Poate vei raspunde ca pe
atunci aceste animale traiau in zona de est a Marii Mediterane. Urmatoarea intrebare, este
atunci, cum s-au format diferitele rase umane de culoare dintr-o singura familie alba
(foarte bronzata!) in 5.000 sau chiar 50.000 de ani? Am crescut intr-o familie foarte
religioasa si mi s-a spus sa nu pun la indoiala Biblia si alte scrieri religioase. Pe atunci nu
am primit nici un raspuns la astfel de intrebare, si acum, cu 70 de ani mai tarziu sunt inca
in asteptarea unei explicatii rezonabile".
Am avut personal ocazia sa stau de vorba cu autorul acestei scrisori si stand de vorba cu
acesta am putut sa descopar cum i s-a spus sa accepte Biblia cu o credinta oarba si cum
niciodata nu i-au fost date niste raspunsuri competente. Lipsa acestora l-au facut pe acest
om sa respinga Crestinismul evanghelic. Ce trist!
Insa raspunsurile pentru aceste intrebari se pot afla astazi. De aceea sa oferim motive
pentru ceea ce credem. Sa raspundem pentru nadejdea care este in noi, asa cum suntem
indemnati in 1 Petru 3:15.

DOUAZECI (20) DE MOTIVE PENTRU CARE GENEZA SI EVOLUTIA

NU AU NIMIC IN COMUN
Multi cred ca pot adauga evolutia la Biblie. Acestia, cred ca facand acest lucru pot
explica aparitia vietii prin utilizarea de catre Dumnezeu a proceselor evolutive. Aceasta
pozitie este cunoscuta sub numele de "evolutie teista". Cu toate acestea, conceptul indicat

este complet contradictoriu Scripturii. O alta ramura a evolutiei teiste, ce este uneori
sustinuta de acei crestini ce asculta la criticile evolutionismului aduse creatiei, este
cunoscuta sub numele de "creatia progresiva". Aceasta conceptie afirma ca in timp ce
viata se dezvolta de-a lungul nesfarsitelor secole imaginate de evolutionisti, Dumnezeu a
intervenit uneori in acest proces. Atunci, de fiecare data El a creat ceva nou ce nu a putut
fi produs prin procesul evolutionist, lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.
Creatia progresiva (sau, treptata; n.tr.) sugereaza ca precunoasterea lui Dumnezeu nu a
fost adecvata in privinta procesului evolutiv de la inceput. Se va vedea cum argumentele
impotriva "creatiei progresive" sunt acoperite de cele enuntate impotriva evolutiei teiste,
indeosebi in privinta luptei pentru existenta si a mortii de dinainte de aparitia omului.
1. NU ERA MOARTE INAINTE DE CADEREA OMULUI IN PACAT.
Evolutia sustine ca timp de mai multe milioane de ani, au existat fiinte ce au trait si au
murit. Acestea s-au batut si s-au luptat pentru existenta. Au ucis si au fost ucise. Acea
lume era nemiloasa - "natura isi arata coltii insangerati". Aceasta istorie a evolutiei este o
istorie a mortii. Moartea a existat "de la bun inceput", se spune.
Insa, Biblia ne invata limpede ca moartea, indeosebi moartea fizica si spirituala a omului
a patruns in lume doar dupa ce Adam, primul om, a pacatuit.
In Romani 5:12 apostolul Pavel a scris: "De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat
pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor, din pricina ca toti au pacatuit". Dupa aceea in 1 Corinteni 15:21-22 se spune,
"Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum
toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos". In Geneza 3:22-23 citim ca, "Domnul
Dumnezeu a zis: ,,Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l
impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa
manance din el, si sa traiasca in veci. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina
Edenului, ca sa lucreze pamantul, din care fusese luat". Deci Adam a fost izgonit din
gradina pentru ca sa nu poata trai pentru totdeauna. Cu alte cuvinte, el trebuia sa moara.
Ce s-a intamplat insa cu animalele? A intrat moartea si in lumea creata a animalelor?
Exista o serie de motive pentru care nu cred ca mai inainte de Caderea omului in pacat, ar
fi intervenit moartea oamenilor sau a animalelor.
a) Puteau animalele sa moara de batranete? Inainte de caderea omului in pacat animalele
nu puteau sa moara de batranete deoarece Romani 8:1-11 ne aminteste ca putrezirea si
descompunerea au intrat in lume doar odata cu pacatul. Moartea de batranete ar fi
insemnat ca trupurile animalelor ar fi imbatranit si s-ar fi descompus. Acest fapt nu s-ar
potrivi descrierii din Geneza ce spune ca inainte de pacat totul din creatia lui Dumnezeu
era "bun". Isaia 51:6 ne spune ca "cerurile vor pieri ca un fum, iar pamantul se va preface
in zdrente ca o haina". In Romani 8:22 citim ca din cauza pacatului, "pana in ziua de
azi, toata firea (deci, creatia) suspina si sufere durerile nasterii". Astfel este evident ca
intreaga creatie, inclusiv toate fiintele vii, a fost supusa "robiei stricaciunii" (vezi,

Rom.8:21) ca si rezultat al blestemului adus de pacatul lui Adam. Ca prin urmare,

moartea din cauza batranetii, a intervenit doar in urma blestemului.
Pentru noi cei ce traim intr-o lume care se strica ne este greu sa intelegem cum nu se
petrecea imbatranirea intr-o lume de dinainte de cadere. Cu toate acestea ne este oferita o
perspectiva a acelei situatii in Deuteronomul 8:4. Aici Dumnezeu le aminteste israelitilor
ca in timpul ratacirii lor prin pustie, "haina nu ti s-a invechit pe tine, si nici nu ti s-au
umflat picioarele, in timpul acestor patruzeci de ani". E limpede ca este vorba de o
conservare supranaturala pe care Dumnezeu a asigurat-o poporului Sau in acele
imprejurari deosebite.
Nu vedem acelasi lucru petrecandu-se si astazi. Dimpotriva, hainele noastre se uzeaza
foarte repede. Cu toate acestea cand Dumnezeu sprijina ceva in totalitate, aceasta uzura
nu mai intervine. Este astfel evident ca inainte de caderea in pacat tot ce-a fost creat a fost
"bun" si nimic nu suferea uzura sau stricaciune.
b) Puteau animalele sa fi murit atunci cand Adam, sau alte animale, le-au ucis pentru
mancare? Din nou, raspunsul este NU! Nu doar animalelor dar si omului i-a fost spus sa
manance numai plantele (Gen.1:29). Animalele nu au murit pentru ca s-au mancat intre
ele, deoarece Gen.1:30 ne spune ca hrana lor o constituia doar "iarba verde". De
asemenea, pentru ca Dumnezeu a creat totul sa fie "bun", animalele nu se puteau omori
intre ele degeaba. Aceasta ar insemna ca nu totul a fost "bun". Pentru ca este bun,
Dumnezeu nu ar fi creat animale slabe care sa fie eliminate de cele puternice in lupta
pentru supravietuire. Tot pentru ca ce s-a creat a fost "bun" nu se puteau sa existe boli
care sa aduca moartea omului sau animalelor. Bolile de astazi contribuie la stricarea
trupurilor noastre, insa lucrul acesta nu era valabil si inainte de pacat.
c) Puteau animalele sa fi murit accidental, sau in urma unor rani? Din nou, acest lucru
reprezinta o contradictie a ideii de "bine", deci, ca animalele au fost create "bine". O
asemenea afirmatie ignora suveranitatea si puterea lui Dumnezeu. Asa cum am vazut
Dumnezeu poate sustine lucruri in existenta impiedicand uzura lor. Inainte ca pacatul sa
intre in lume, nu se punea problema mortii. Dumnezeu detinea controlul total asupra
creatiei si o sustinea in existenta suta la suta! Nu exista stricaciune, putrezire sau
descompunere. De aceea, moartea nu constituia o posibilitate. Adam a fost creat in
imaginea unui Dumnezeu iubitor, iar animalele se aflau sub autoritatea lui. Lui ii pasa de
ele. Moartea si varsarea de sange au aparut in lume ca si rezultat al judecatii lui
Dumnezeu pentru rebeliunea omului. Insa, moartea a devenit in acelasi timp mijlocul prin
care omul urma sa fie rascumparat. Mai precis, prin moartea Mantuitorului. In concluzie,
varsarea de sange nu putea sa existe inainte de caderea omului.
Nu era varsare de sange inainte ca Adam sa pacatuiasca, moartea nu aparuse in existenta
animala si totul era perfect. Cu toate acestea Adam a pacatuit iar Dumnezeu in
legamantul Sau facut cu Adam a specificat moartea ca si conditie a neascultarii. Dupa
aceea citim ca Dumnezeu este de fapt primul care a varsat sange facandu-le primilor
oameni haine de piele cu care sa le acopere goliciunea lor (Gen.3:21). Desi nu exista nici
o porunca expresa scrisa, noi stim ca, "Abel a adus si el o jertfa de mancare din oile intai

nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre
jertfa lui" (Gen.4:4). Atunci este evident ca s-a inteles cerinta aparuta in urma pacatului.
Cel ce-a scris epistola catre Evrei observa ca, "fara varsare de sange, nu este iertare"
(Evrei 9:22). Dupa caderea omului, Dumnezeu a hotarat aparitia a doua aspecte in
creatie: 1) ca omul sa moara ca si rasplata pentru pacatul sau, si 2) ca samanta femei sa
zdrobeasca capul sarpelui, iar sarpele sa-i zdrobeasca acesteia calcaiul (Gen.3:15). Astfel,
moartea si varsarea de sange sunt consecintele pacatului. Moartea fiind pedeapsa pe care
Cel de-al Doilea Adam, adica Hristos, a suferit-o prin varsarea sangelui Sau, insa asupra
careia a triumfat prin glorioasa Lui inviere din morti si rascumparare a omului. Daca
moartea si varsarea de sange ar fi existat inainte de pacatul omului, atunci mesajul
mantuirii este ar fi un nonsens.
Evolutionismul, de partea cealalta, ne invata ca moartea si varsarea de sange au existat
practic de la bun inceput. Milioanele de ani in care animalele s-au luptat pentru
supravietuire, prin varsarea sangelui si ucidere reciproca, reprezinta partea integrala a
mecanismului evolutiei ce l-a adus pe om in existenta. Din pacate, acesta este complet
contradictoriu istoriei biblice a lumii.
Evolutionismul sustine ca moartea plus lupta pentru existenta sunt cele ce au adus omul
in existenta, dar Biblia spune ca faptele omului au dus la pacat, care in consecinta a adus
moartea. Aceste doua pozitii sunt total contradictorii. Daca evolutionismul are dreptate,
atunci motivul pentru care Hristos a murit este complet eliminat.
2. ADAM NU A CAZUT "IN SUS"!
Crestinii vorbesc despre faptul ca Adam a "cazut". "Caderea lui Adam" se refera la faptul
ca atunci cand Dumnezeu a creat, totul era perfect. Cu toate acestea, datorita faptei sale,
Adam a devenit raspunzator pentru lucrul ingrozitor care i se facea creatiei. Romani 8:22
spune: "Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea (creatie) suspina si sufere durerile
nasterii". Din cauza pacatului lui Adam, Dumnezeu a blestemat intreaga creatie, stelele,
furnicile, elefantii si oamenii.
In Geneza citim ca Dumnezeu spune: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre
toate vitele si intre toate fiarele de pe camp" (Gen.3:14), si "blestemat este acum
pamantul din pricina ta" (Gen.3:17). Dumnezeu a trebuit sa trimita blestemul asupra
lumii din cauza razvratirii lui Adam. Ca prin urmare, creatia a trecut dintr-o stare perfecta
intr-una blestemata. Ca si consecinta a blestemului, intreaga creatie sufera o
descompunere, gemand si chinuind in durere.
Cu alte cuvinte lucrurile se inrautatesc, nu se imbunatatesc! Merg spre rau, nu spre bine.
Crezul evolutionist ne spune ca lucrurile merg spre bine, deci se desavarsesc, ca viata
evolueaza luand forme tot mai complexe. Pentru acei crestini care cred in evolutionism
omul ar trebui sa se faca mai bun, nu mai rau. Dar care este realitatea? Daca Adam ar fi
aparut in urma unei progresii evolutive, atunci de ce el a "decazut" si "cade inapoi"
(merge indarat!? n.tr.)? Atunci trebuie sa ne intrebam ce este pacatul? Este acesta o

trasatura animala mostenita de om, sau acesta a aparut in urma caderii omului in
neascultare?
Oamenii de stiinta ajung sa inteleaga mai bine ce se intampla cu aceasta lume
descoperind ca intreaga structura (alcatuire) genetica a omului degenereaza. Defectele
genelor noastre cauzeaza fiziologia noastra sa aibe tot mai multe probleme.
[1] [urmatoarea pagina] [3] [4]

<--Apologetica

SA INVATAM SA DISCERNEM
T.A. McMahon
THE BEREAN CALL
P.O. Box 7019 Bend, Oregon 97708
"Iata dar ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc
paganii, in desertaciunea gandurilor lor, avand mintea intunecata, fiind straini de
viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii
lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare, si savarsesc cu
lacomie orice fel de necuratie. Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos; daca, cel putin,
L-ati ascultat, si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati."
(Efeseni 4:17-21)
Cand ma intalnesc pentru prima oara cu unele persoane, sunt adesea intrebat ce fac. Ce
lucrez. Aceasta este o intrebare la care-mi place sa raspund. Daca cel ce intreaba este
credincios sau nu, pentru mine putin conteaza. Savurez oricum ocazia de a explica
implicarea mea in ceva ce cred ca este extrem de important, indeosebi in aceste vremuri
de crescanda confuzie si amagire spirituala.
De obicei conversatia cu un necrestin decurge in felul urmator:

Lucrez pentru, "The Berean Call" ("Chemarea berenilor").

Da, si ce-i asta?
Este o lucrare crestina care-i incurajeaza pe cititori sa-si formeze discernamantul
spiritual. Noi ii avertizam sa nu accepte orice idee spirituala ce se promoveaza in zilele
noastre.

Interesant. Pare a fi o agentie de protectie a consumatorilorun fel de, "Oficiul pentru

protectia consumatorilor"?
Da, intr-un fel. "Oficiul pentru protectia consumatorilor" efectueaza teste de calitate ale
produselor de pe piata si este considerat de multi ca autoritatea in a decide ce merita
cumparat, si ce nu. De partea cealalta, noi ii "chemam" si ii incurajam pe toti crestinii sa
efectueze propriile lor "teste" si sa nu se lase influentati de vreun om sau vreo organizatie
(incluzand-o pe a noastra) in a decide ce este bun pentru ei din punct de vedere spiritual.
Hm, pare o idee buna, mai ales daca-i avem in vedere pe toti escrocii religiosi pe care-i
vedem la televizor in zilele noastre.
Da, dar televiziunea nu este singura problema. Daca am alatura acesteia tot potopul de
invataturi religioase revarsat prin intermediul radioului, revistelor, ziarelor, si al unor
biserici locale, ne trezim cu un amestec omogen ce-i cuprinde pe unii dintre cei mai buni
invatatori crestini, dar si pe unii dintre cei falsi, iar printre ei chiar si cativa impostori
desavarsiti. De aceea, noi dorim ca toti crestinii sa fie in stare sa-i deosebeasca.
Intelegdar nu crezi ca teologia este un pic prea complicata pentru majoritatea? Si
apropo, ce este un "berean"?? ("Chemarea berenilor" fiind organizatia anticultica pentru
care lucrez)
"Berenii" ce sint mentionati in Biblie, reprezinta inspiratia noastra in ajutorul oferit altor
crestini de a invata sa discearna ce este adevarat din punct de vedere spiritual si ce este
fals. Iata unde au fost mentionati acestia. O adunare de evrei dintr-o sinagoga din orasul
grecesc Berea au fost vizitati de catre apostolul Pavel, care a incercat sa-i convinga ca
Isus era Mesia Scripturilor, beneficiaza din partea Bibliei de o extraordinara apreciere.
Acolo ni se spune ca acestia au fost dispusi sa asculte ce avea de spus apostolul Pavel.
Adica, aveau o minte si o inima deschisa. Dar se remarca un fapt si mai important: ei au
verificat daca ceea ce el le-a spus se potrivea cu ceea ce Scriptura invata, de fapt. (vezi,
Faptele Apostolilor 17:10-11)
Deci, tu spui de fapt ca Biblia este "Curtea Suprema" a adevarului spiritual?
Asta este ceea ce ea spune. Se autointituleaza "Cuvantul lui Dumnezeu", si in afara de ea
nu exista o autoritate mai inalta.
Hmnu m-am gandit niciodata la acest lucru.

Discutia de mai sus este elocventa. Necredinciosii sint indeosebi de intrigati. Si ar trebui
sa fie. Faptul ca exista o sursa disponibila si accesibila de informatie ce poate fi folosita
pentru a determina veridicitatea tuturor afirmatiilor spirituale din zilele noastre, li se pare
un fapt incredibil, si ca logica unei asemenea resurse este, pe cat de convingatoare, pe atat
de simpla. De vreme ce Dumnezeu ne-a creat, se subintelege ca El ni se si reveleaza. Desi

putem fara indoiala sa obtinem niste idei generale privitoare la El cercetand creatia Sa,
noi ar trebui sa ne asteptam sa avem informatii exacte privitoare la ceea ce doreste ca noi
sa stim despre El.
De exemplu, noi putem recunoaste ca Dumnezeu este incredibil de puternic si inteligent
observand lucrarea mainilor Sale vizibila in natura, insa acest lucru nu ne va ajuta sa
adancim o multime de alte atribute personale ale Sale (cum ar fi, dragostea, mila,
rabdarea, bunatatea si dreptatea Sa, etc.), si nici scopul (planul) Sau in creatie. Singura
modalitate prin care omenirea poate sa ajunga sa cunoasca asemenea exactitati privitoare
la El, este doar ca El sa le dea glas, ceea ce a si facut in Biblie.
Eu unul sint entuziasmat atunci cand un necredincios raspunde pozitiv la ceva din Biblie,
chiar daca de prea multe ori pune o intrebare evidenta si tulburatoare: "Daca Biblia este
judecatorul final al adevarului spiritual, atunci de ce crestinii par la fel de confuzi ca si
necrestinii?" Un vorbitor de la o conferinta la care am fost anul trecut a oferit raspunsul la
aceasta intrebare, un raspuns pe cat de direct, pe atat de surprinzator. Mai multi ani din
trecutul sau acesta si i-a petrecut intr-o biserica care se pretindea evanghelica, dar care in
ciuda acestui fapt invata unele dintre cele mai bizare si nebiblice doctrine pe care si le
poate inchipui cineva. Intrebat de catre un mirat ascultator din sala, cum puteau cei din
biserici ce pretind ca "cred in Biblie" sa accepte asemenea doctrine, el a ridicat in aer
Cuvantul lui Dumnezeu si a zis, "simplu! Nimeni nu citeste aceasta carte". Acest vorbitor
a mai aratat cum aceste adunari primeau orice li se spunea ca era biblic, dar fara sa se
arate vreun interes in a se convinge singure daca era asa. Intrebarile ce mai erau puse din
timp in timp erau considerate divizive, provocatoare, iar cei ce le puneau erau acuzati de
incercari de rebeliune. O situatie inspaimantatoare. Dar si mai alarmant este faptul ca
multe din aceste conditii au devenit predominante printre cei care indiferent de
denominatiune (denumire), se autointituleaza evanghelici.
Cererea lui Solomon de a avea o inima "priceputa" si capacitatea personala de a "deosebi
binele de rau" i-a placut lui Dumnezeu (vezi, 1 Regi 3:9-10). Domnul doreste, ca in
acelasi fel, si noi sa aratam dragoste fata de adevar si personal fiecare sa cautam
priceperea. Cu acest scop, Isus le-a spus ucenicilor Sai, ca dupa plecarea Lui El le va
trimite Duhul Sfant, Duhul Adevarului, care ii va invata (si ne va invata si pe noi) toate
lucrurile ce tin de viata si evlavie (Ioan 14:26; 15:26; 2Petru 1:13). Rugaciunea lui Pavel
pentru crestinii din Efes subliniaza importanta si natura personala a discernamantului si a
duhului de pricepere pe care sa-l aiba fiecare credincios: "Si ma rog ca Dumnezeul
Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de
descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti (discerneti)
care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti, si care
este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii
tariei Lui" (Efes.1:17-19).
Noi, "cei ce credem", suntem inzestrati cu discernamant spiritual. Cand am devenit
credinciosi in Hristos am fost pecetluiti de El cu Duhul Adevarului ce ne "calauzeste in
tot adevarul" (Ioan 16:13). Acelasi Duh, care prin inspiratie supranaturala, ne-a dat
Cuvantul lui Dumnezeu, este si Cel ce ne inzestreaza cu discernamant oferindu-ne o

pricepere supranaturala (2Tim.3:16; 1Cor.2:10-12). Din nou, de ce nu sint credinciosii

mai priceputi? De ce nu au mai mult discernamant? Adesea, din teama, apatie, sau din
pura lenevie, multi stau comod in scaunele lor ascultand niste mesaje persuasive fara a
avea atitudinea de a "cerceta toate lucrurile" (vezi, 1Tes.5:21), din punctul de vedere al
Scripturii. Daca asa spune predicatorul favorit, invatatorul sau liderul crestin, asa este. De
prea multe ori se intampla asa. O asemenea atitudine produce o credinta prin asociere
careia ii lipseste caracteristica principala a credintei adevarate: convingerea personala
care sa fi condus la aplicarea adevarului crezut. Chiar daca am crede un anume adevar
biblic fiindca un individ impozant il spune, acel aspect al credintei noastre poate sa
ajunga sa depinda de un alt om. Insa daca acel om va deveni o rusine pentru Hristos, ce se
va intampla atunci cu increderea noastra in doctrinele pe care le-am crezut doar fiindca el
ne-a spus asa?
Sa acordam atunci mai putina atentie acelora care invata Cuvantul lui Dumnezeu?
Nicidecum. Scriptura ne spune clar ca Dumnezeu a dat invatatori daruiti cu scopul
"desavarsirii sfintilor, in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos"
(Efes.4:12).
De aceea, chemarea aceasta este una foarte importanta pentru Biserica. Cand invatatorii
lucreaza prin puterea Duhului Sfant (o conditie pentru a fi roditori), ei pur si simplu ne
indica si ne comunica ceea ce Biblia invata. Indiferent de cat de invatat sau de evlavios
este invatatorul, lucrarea de intelegere se realizeaza doar prin interventia directa a
Duhului Sfant asupra inimii si mintii credinciosului. Cel mai sigur se poate ajunge la o
credinta solida atunci cand se ia in considerare ce este invatat si apoi se cerceteaza
Scripturile pentru a verifica invatatura, ingaduindu-i Duhului Sfant sa ne confirme si sa
ne convinga daca este adevarul lui Dumnezeu.
Pentru aceia pe care Domnul ii inzestreaza, El le ofera o conditie a discernamantului: "
Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti intr-adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul,
si adevarul va va face slobozi" (Ioan 8:31-32). Atletii care sint echipati si inzestrati cu tot
echipamentul necesar unui eveniment sportiv, dar nu se folosesc de acesta pentru a
participa la competitie, nu sint "intr-adevar" niste atleti. Nu au nici o sansa de a se pregati
si de a evolua in sportul practicat. In acelasi fel, pentru ca noi sa crestem in credinta si sa
ne dezvoltam discernamantul trebuie "sa ramanem" in Cuvantul Lui. Cuvantul folosit aici
pentru "a ramane" este plin de intelesuri. Poate sa insemne a fi supus invataturii lui
Hristos, a ramane in aceasta (adica, a-ti guverna mintea, viata si spiritualitatea dupa
invatatura Lui), si doar staruind in aceasta noi putem deveni neclintiti in credinta. "Daca"
vom face aceasta, atunci vom vedea in vietile noastre roade demne de niste ucenici
adevarati ai Sai!
Discernamantul vine insotit de cunostinta, fara ca aceasta sa insemne neaparat informatia
inutila care le umple mintile intelectualilor, apologetilor sau savantilor. A-l cunoaste pe
Hristos personal este miezul Crestinismului. Cu alte cuvinte, cunoasterea dobandita de
cineva printr-o relatie personala cu Isus este singura modalitate de intelegere reala a
credintei crestine.

Cum putem dobandi noi o asemenea cunostinta? In acelasi fel in care infiripam o relatie
cu un prieten. Petrecem timp cu Acesta. Citim ceea ce a revelat Acesta despre Sine in
Cuvantul Sau. La fel cum ne purtam cu un prieten sau cu cineva drag, cu cat petrecem
mai mult timp cunoscindu-L pe Isus, ne apropiem de El si ajungem sa-l cunoastem mai
bine. Celor pe care-i numeste ucenicii Sai, Isus le spune: "Daca Ma iubiti, veti pazi
poruncile Mele" (Ioan 14:15). Devreme ce nimic din ceea ce Isus a spus nu poate fi
caracterizat drept "sugestie", este evident ca s-a referit la invataturile Sale. De aceea, a-l
cunoaste pe Domnul Isus in mod personal, a creste in relatia noastra cu El, afland tot mai
multe despre El si facand ceea ce-i este placut Lui, va produce un credincios care este in
stare sa discearna lucrurile lui Dumnezeu.
Dati-mi voie sa va ofer o ilustratie personala a unui discernamant simplu ce se bazeaza pe
relatie. Fiul meu, in varsta de sapte ani il cunoaste personal pe Isus. In urma cu o luna s-a
intamplat ca el sa ma urmareasca si sa ma asculte cu mare atentie in timp ce le vorbeam
despre Isus unor martori ai lui Iehova. Mi-am concentrat discutia asupra lui Isus si ce a
facut El pentru ca ei sa-i fie alaturi pe vesnicie (sansa nesperata pentru ei, dupa cum au
recunoscut sovaitori, devreme ce doctrina lor sustine ca doar 144.000 vor putea petrece
vesnicia impreuna cu El). Imi amintesc ca m-am gandit atunci ca ar fi interesant daca l-as
lasa pe fiul meu sa continue in locul meu. Nu m-am asteptat sa o faca considerand ca este
destul de timid, dar imi dadeam seama ca putea fi foarte eficient. Increderea mea se baza
pe faptul ca din cand in cand ii puneam intrebari pentru a vedea daca stie ce-a facut Isus
pentru a-l mantui. Lucrul acesta el il intelege si il poate exprima cu mare convingere.
Astfel ascultandu-i pe martorii lui Iehova ce au avut de spus despre Isus, lui i s-a parut
evident ca nu vorbeau despre Hristosul pe care el il cunostea. Chiar daca ei au incercat
sa-l faca pe Hristosul lor cat mai convingator din punct de vedere biblic, baietelul meu
(mezinul foarte curios al celor cinci baieti ai nostri), i-a intrebat insistent despre cine
vorbesc, incercand sa se asigure ca vorbesc despre aceeasi Persoana.
Fiindca fiul meu ma stie bine din cei sapte ani de relatie a noastra, eu sint convins ca nu
ar asculta o descriere distorsionata a mea. In acelasi fel, martorilor lui Iehova nu le-a
venit usor sa-l convinga de Hristosul lor fals (un dumnezeu creat), datorita cunostintei
sale a Domnului si Mantuitorului dobandite in cei trei ani de cand are o relatie personala
cu El. Astfel, el intelege niste lucruri foarte simple cu privire la Isus. Si anume, ca El este
Dumnezeul lui, Creatorul lui si ca El a platit pe deplin pentru pacatele lui pe cruce inviind
trupeste din morti, iar acum este acum viu, stand la dreapta Tatalui in ceruri. Stie ca are
Duhul lui Isus in inima lui. Continutul credintei baietelului meu cel mai mic este foarte
simplu. Cu toate acestea, el este bine echipat in vederea discernamantului, asa cum este si
fiecare adevarat credincios in Hristos.
Pentru ca noi ne gasim intr-o epoca de supraincarcare informationala, stim ca aceste
vremuri pot fi foarte descurajatoare pentru aceia care se tem sa nu fie dusi in ratacire. Cu
toate acestea, o asemenea frica este nejustificata pentru aceia care iubesc adevarul si care
umbla cu seriozitate pe caile lui Dumnezeu. Protectia Domnului pentru cei ce-i apartin
este absolut suficienta pentru deosebirea de catre acestia a falsului de adevar, iar puterea
Duhului Sau, mediata prin Fiul este mangaietoare. De aceea, sa fim niste buni "bereni",
staruind in Cuvantul lui Dumnezeu si primind incurajare de la Insusi Domnul!

Materialul acesta mi-a parvenit prin bunavointa "Centrului pentru Cercetari Apologetice", condus de Paul
Carden. "The Centers For Apologetics Research", P.O.Box 1196, San Juan Capistrano, CA 92693, USA, email : TheCenters@aol.com. Autorul traducerii si adaptarii poate fi contactat la adresa:
CAPELA CRESTINA PETROSANI
TEODOR MACAVEI
STR. AUREL VLAICU NR.11
PETROSANI, 2675, HD
ROMANIA

<--Apologetica

PATRU PRIMEJDII REPREZENTATE DE CATRE ORGANIZATIA

MARTORILOR LUI IEHOVA, TURNUL DE VEGHERE
Organizatia Martorilor lui Iehova, pretinde a fi singurul grup crestin adevarat din intreaga
lume. Sustine ca toate celelalte biserici, fie catolice, ortodoxe sau protestante, invata erori
si ca toti cei ce nu sunt Martori ai lui Iehova vor fi nimiciti de catre Dumnezeu. Cu toate
acestea, realitatea ne demonstreaza ca acest grup reprezinta o secta amagitoare. Iata, in
continuare, patru motive pentru care acestia ar trebui evitati.
1. Martorii lui Iehova neaga principalele invataturi ale Bibliei.
Organizatia Martorilor lui Iehova neaga ca Isus Hristos este Dumnezeu. In schimb,
Martorii sustin ca Isus Hristos este un inger creat. Arhanghelul Mihail.
Cu toate acestea, Biblia ne invata cu claritate ca Isus Hristos, Fiul, este Dumnezeu. De
pilda, Evrei 1:8 afirma ca: "Fiului I-a zis: ,,Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in
veci de veci" Multe alte versete biblice sustin acelasi lucru. Vezi, Ioan 1:1, 14, Ioan
20:26-28, Faptele Apostolilor 20:28, Romani 1:3, 8-9, 2Petru 1:1.
Martorii lui Iehova, de asemenea, neaga invierea trupeasca a Domnului Isus Hristos. In
schimb ei sustin ca trupul lui Isus s-a dizolvat in gaze. Charles Taze Russell, fondatorul
organizatiei lor a afirmat ca, "Omul Isus, este mort, mort pentru totdeauna" (din, "Studii
in Scripturi", vol.5, 1899, pag.454).
Cu toate acestea Biblia ne invata clar ca trupul lui Isus a fost readus la viata (reinviat). De
pilda, in Luca 24:39 Isus spune, "Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaitiMa si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu". Mai priviti si la,
Ioan 2:19-21, Ioan 20:26-28, 1Corinteni 15:6, 14.
Martorii lui Iehova neaga ca Duhul Sfant este Dumnezeu. In schimb acestia invata ca
Duhul Sfant este o forta impersonala, asemenea electricitatii.

Insa, Biblia ne invata cu claritate ca Duhul Sfant este Dumnezeu. In Faptele Apostolilor,
cap. 5, versetele 3 si 4 vedem ca, ,,Petru i-a zis: ,,Anania, pentru ce ti-a umplut Satana
inima ca sa minti pe Duhul SfantN-ai mintit pe oameni, ci pe Dumnezeu." De
asemenea, mai vedeti si, Ioan 14:16-17; 16:13-15, Romani 8:26-27, 2Corinteni 3:6, 17-18
sau, Efeseni 4:30.
Martorii lui Iehova neaga ca mantuirea de la Dumnezeu este un dar fara plata pe care nu
putem sa-l dobandim sau sa-l castigam singuri. In schimb, ei sustin ca pentru a scapa de
judecata omul trebuie sa intre in organizatia lui Iehova ca martor si sa trudeasca in
randurile ei.
Cu toate acestea Biblia invata limpede ca mantuirea nu poate fi castigata prin merit, ci
este primita doar in dar de la Dumnezeu. Efeseni 2:8-9 spune, ,,Caci prin har ati fost
mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin
fapte, ca sa nu se laude nimeni." Mai priviti si la, Romani 4:1-4, Galateni 2:16, Tit 3:5.
Martorii lui Iehova neaga si pedeapsa nesfarsita (eterna) a celor pacatosi. In schimb,
acestia invata ca cei nelegiuiti vor fi doar anihilati si ca vor inceta sa mai existe.
Insa, Biblia sustine cu claritate pedeapsa vesnica a celor nemantuiti: Matei 25:41, 46
,,Apoi va zice celor de la stanga Lui: ,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel
vesnic, care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui! Si acestia vor merge in pedeapsa
vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica." Vezi si, Matei 18:8, 2Tesaloniceni
1:8-9, Apocalipsa 14:10, 11; 20:10, 15.
Martorii lui Iehova neaga ca oamenii au un suflet (sau, spirit) care dainuieste si dupa
moarte. In schimb, ei invata ca, asemenea animalelor si omul inceteaza sa mai existe
dupa moarte.
Cu toate acestea, Biblia ne invata cu claritate ca duhul (sufletul) omului continua sa aibe
o existenta constienta, dupa moarte: 2Corinteni 5:8 ,,Da, suntem plini de incredere, si ne
place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul." Mai priviti si
la, Luca 16:19-31, Filipeni 1:23-24, Apocalipsa 6:9-11.
Martorii lui Iehova sustin si invata ca viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu este
rezervata doar unui grup select. Astfel ei spun ca doar un grup special de 144.000 de
Martori ai lui Iehova pot fi nascuti din nou si pot trai vesnic alaturi de Dumnezeu, in
ceruri. Toti ceilalti Martori vor ramane pe pamant.
Cu toate acestea Biblia invata cu claritate ca toti cei ce-si pun increderea in Isus Hristos
vor avea parte de viata vesnica in prezenta lui Dumnezeu. Biblia se refera la acest grup ca
fiind o gloata/multime inumerabila: Apocalipsa 7:9, 15 ,,Dupa aceea m-am uitat, si iata ca
era o mare gloata, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice
semintie, din orice norod si de orice limba, care statea in picioare inaintea scaunului de
domnie si inaintea MieluluiPentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui

Dumnezeu, si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui." Mai priviti si la, Ioan 3:15; 5:24;
12:26, Efeseni 2:19, Filipeni 3:20, Coloseni 3:1, Evrei 3:1; 12:22, 2Petru 1:10, 11.
Martorii lui Iehova neaga natura trinitara - trei intr-unul - a lui Dumnezeu (doctrina
Trinitatii) si sustin ca Satana este cel ce-a inventat doctrina Trinitatii. Ei resping toate
versetele biblice care-l identifica atat pe Isus Hristos ca Dumnezeu, cat si pe Duhul Sfant
ca Dumnezeu.
Cu toate acestea Biblia invata limpede ca atat Fiul cat si Duhul Sfant sunt alaturi de Tatal,
Dumnezeu. Pe langa versetele care invata ca exista un singur Dumnezeu (Isaia 43:10;
44:6, 8), se gaseste Matei 28:19, unde Isus vorbeste la singular despre numele Tatalui,
Fiului si al Duhului Sfant, ne demonstreaza ca Dumnezeu este o Trinitate, adica o Fiinta
ce exista ca trei Persoane.
Nu este oare primejdios sa apartii unei organizatii ce neaga principalele invataturi
ale Bibliei?
2. Martorii lui Iehova falsifica Scriptura.
Organizatia Martorilor lui Iehova a produs propria ei versiune falsa a Bibliei. Aceasta
versiune este numita "Traducerea Lumii Noi" (engl. - "New World Translation"). Ea
contine schimbari deliberate ale multor versete ale Scripturii. Aceste schimbari incearca
sa ascunda faptul ca invatatura Martorilor lui Iehova este nebiblica si falsa. Priviti la
tabelul comparativ de mai jos:
O COMPARATIE A CONTRAFACUTEI "TRADUCERI A LUMII NOI"
CU BIBLIA

Amagitoarea
"Traducere a Lumii Noi"

Biblia

Ioan 1:1 "La inceput era Cuvantul, si

Ioan 1:1 "La inceput Cuvantul era, si Cuvantul
Cuvantul era cu Dumnezeu, si
era cu Dumnezeu, si Cuvantul era un dumnezeu."
Cuvantul era Dumnezeu."
Schimbarea aceasta a fost introdusa cu scopul de Aceasta este o declaratie limpede a
a sprijini, chipurile, biblic, negarea de catre
faptului ca Isus (Cuvantul) este
Martori a Dumnezeirii lui Isus.
Dumnezeu.
Coloseni 1:16 "caci prin intermediul lui toate
Coloseni 1:16 "Pentru ca prin El au
(celelalte) lucruri au fost createToate (celelalte) fost facute toate lucrurileToate au
lucruri au fost create prin el si pentru el."
fost facute prin El si pentru El."
Cuvantul "celelalte" a fost adaugat nejustificat
insa cu scopul de a sprijini invatatura falsa a
Martorilor ca Isus este, la randul lui, un inger

Acest verset afirma ca Isus este

Creatorul tuturor lucrurilor, si nu o
fiinta creata

creat.
Evrei 1:8 "Dar cu referire la Fiul: "Dumnezeu
este tronul tau pentru totdeauna si pe veci"

Evrei 1:8 "pe cand Fiului I-a zis:

"Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule,
este in veci de veci"

Ordinea cuvintelor a fost schimbata nedrept

Observati cum in acest verset
deoarece organizatia Martorilor lui Iehova doreste
Dumnezeu Tatal il numeste pe Fiul
sa ascunda faptul ca Isus, (Fiul), este numit
Isus, "Dumnezeule".
Dumnezeu.
Nu este oare primejdios sa asculti de o organizatie ce falsifica Sfanta Scriptura?
3. Martorii lui Iehova au un trecut de profetii false neimplinite.
Liderii Martorilor lui Iehova pretind sa vorbeasca cu autoritate profetica in Numele lui
Iehova Dumnezeu, insa au emis mai multe profetii care nu s-au adeverit. De exemplu, ei
au prezis ca Armaghedonul si sfarsitul lumii vor veni in anul 1975. Pentru a acoperi
aceasta profetie neadeverita, majoritatea Martorilor din zilele noastre neaga ca aceasta
prezicere s-ar fi facut vreodata, desi acest fapt se poate dovedi cu usurinta in propria lor
literatura.1
Organizatia Martorilor lui Iehova a mai prezis ca sfarsitul lumii va veni si in anii 1914,
1915, 1918, 1925 si 1942. Martorii au profetit ca Avraam, Isaac si Iacov trebuiau sa
invieze si sa revina pe pamant in anul 1925. Au gresit in fiecare dintre preziceri.2
Biblia declara ca profetia neimplinita este caracteristica de baza a unui profet fals (vezi,
Deuteronomul 18:21-22).
Nu este oare primejdios sa urmezi o organizatie ce are un trecut plin de profetii
false?
4. Organizatia Martorilor lui Iehova isi foloseste autoritatea abuziv.
In ciuda numeroaselor ei profetii false, organizatia Martorilor lui Iehova pretinde ca ea
este singura religie adevarata si ca doar membrii ei sunt singurii crestini adevarati.
Organizatia afirma ca nimeni nu poate afla adevaruri spirituale daca nu face parte din ea.
De asemenea, mai sustine ca mantuirea se obtine doar intrand in organizatie si ca toti
ceilalti, cu exceptia Martorilor lui Iehova, vor fi distrusi la Armaghedon. Organizatia
Martorilor lui Iehova pretinde ca membrii ei sa asculte si sa accepte fara discutie orice
porunca si interpretare oferita de catre organizatie.
Spre exemplu, organizatia interzice membrilor ei primirea sangelui prin transfuzii.
Martorul individual este de preferat mai degraba sa moara, sau sa-si lasa copiii sa moara,
decat sa incalce aceasta porunca, desi Scripturile nu afirma nicaieri ca transfuziile de
sange ar fi un pacat. Orice Martor al lui Iehova care nu respecta aceasta interdictie i se
spune ca va fi nimicit in apropiatul Armaghedon, vremea judecatii finale.

In felul acesta liderii folosesc frica si intimidarea pentru a-i tine pe membrii in supunere
fata de organizatie. De asemenea, liderii Martorilor lui Iehova au facut preziceri ale
sfarsitului lumii pentru a inspira teama urmasilor lor.
Nu este oare primejdios sa te supui unei organizatii ce-si foloseste autoritatea in
mod abuziv?
Aceste patru puncte, de mai sus, ilustreaza primejdiile spirituale asociate Martorilor lui
Iehova si organizatiei lor. Acum poate va intrebati, care este "vestea buna" a Bibliei?
Urmatoarele patru puncte prezinta adevarata Evanghelie a Domnului Isus Hristos asa
cum se gaseste in Biblie.
CUM SA NE IMPACAM CU DUMNEZEU
Mesajul Bibliei poate fi rezumat in patru idei principale:
1. Pacatele noastre ne despart de Dumnezeu adevarat si viu.
"Caci toti au pacatuit, si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu." (Romani 3:23)
"Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata
vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:23)
2. Noi nu ne putem mantui singuri.
"Caci nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin
Lege vine cunostinta deplina a pacatului." (Romani 3:20)
"El ne-a mantuit, nu pentru faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui,
prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant." (Tit 3:5)
3. Isus Hristos este solutia lui Dumnezeu pentru problema pacatului nostru.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca
oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3:16)
"Hristos, de asemenea, a suferit odata pentru pacate, El, Cel neprihanit, pentru cei
nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu." (1Petru 3:18a)
4. Fiecare, in mod personal, trebuie sa-l primim pe Isus Hristos, prin credinta pentru a
primi iertarea pacatelor si viata vesnica.
"Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se
faca copii ai lui Dumnezeu." (Ioan 1:12)

"Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, si daca crezi in inima ta ca

Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit." (Romani 10:9)
Daca aceste adevaruri din Cuvantul lui Dumnezeu ti-au miscat inima ta, atunci poti sa-i
raspunzi chiar in acest moment cerandu-i Lui sa-ti ierte pacatele tale si sa-ti dea o viata
noua in Hristos. Urmatoarea rugaciune simpla te poate calauzi in exprimarea propriei tale
credinte puse in Isus Hristos pentru mantuire.
"Atotputernicule si milostivule Dumnezeu, recunosc ca am pacatuit impotriva ta
prin faptele mele, prin cuvintele si prin gandurile mele. Marturisesc ca sunt lipsit de
sfintenia ta si ca nu ma pot mantui singur. Iti multumesc pentru ca l-ai trimis pe
Fiul Tau, pe Isus Hristos, pentru a-si varsa sangele Lui pentru mine. Te rog, iartama de toate pacatele mele si imi pun toata increderea mea in Isus Hristos care a
murit in locul meu, si a inviat din morti. Amin."
1. "Turnul de Veghe", 15 August 1968, pag. 499; "Ministerul Regatului", din luna mai 1974, pag. 3.
2. "Vremea este aproape" (The Time Is At Hand), editia din 1906, paginile 99 si 101. "Vremea este
aproape", ed.1915, pag. 99, 101. "Predicile Pastorului Russell", editia din 1917, pag. 676. "Misterul
incheiat" (The Finished Mystery), ed. 1918, pag. 404, 485. "Turnul de Veghere", 1 Septembrie, 1922, pag.
262. "Turnul de Veghere", 15 Septembrie 1941. "Milioane ce traiesc acum, nu vor muri niciodata"
(Millions Now Living Will Never Die), ed. 1920, pag. 88-90.

Pentru a primi ajutor suplimentar puteti lua legatura cu:

INSTITUTE FOR RELIGIOUS RESEARCH
1340 MONROE AVE NW.
GRAND RAPIDS, MI 49505-4604
U.S.A.
Tel. (616) 451 - 4562
Fax (616) 451 - 8907
Internet: http://www.irr.org
E-mail: mail@irr.org
Copyright 1998 Institute for Religious Research. Comanda de brosura, nr.TR029. Titlul original este: "Four
Dangers Of The Jehovahs Witnesses Organization".
Responsabilitatea pentru traducerea acestui material revine lui Teodor Macavei.

<--Apologetica

Poate un crestin sa fie posedat de

demoni?
de Brent Grimsley si Elliot Miller
In unele cercuri crestine ale bisericilor din Romania au aparut noi aspecte ale "lucrarii"
crestine. Printre acestea se numara si "slujbele de eliberare", termen care intr-adevar
uneori pare folosit si in alte circumstante. Premiza de la care se porneste in aceasta este
aceea a posesiunii demonice a crestinilor pentru care nu exista alta alternativa decat
supunerea lor rugaciunii carismatice, a punerii mainii predicatorului pe fruntea
subiectului si "plesnirea" de catre acesta cu putere pana la dezechilibrarea si caderea pe
spate a "pacientului". Fenomenul "slujbelor de eliberare/izbavire nu se manifesta doar in
cercurile carismatice, ci mai nou si in unele biserici ortodoxe unde se pare ca exista preoti
si calugari specializati in scoaterea dracilor din crestinii ortodocsi. Este intr-adevar
posibil ca crestinii sa fie posedati de demoni? Ce spune Biblia despre aceasta
controversa?
Un credincios (sa-i spunem, Carl) participa la o conferinta asupra razboiului spiritual
sponsorizata de catre biserica lui. In timpul perioadei de rugaciune in care "s-au pus
mainile" asupra lui el a marturisit ca in momentul impartasirii credintei sale cu cei
necredinciosi o frica puternica de a nu fi respins pune stapanire pe el. Aceasta il
neutralizeaza complet si-l face incapabil sa le vorbeasca altora despre Hristos.
Conducatorul grupului respectiv de rugaciune a sugerat ca exista un duh rau care este
raspunzator pentru comportamentul lui Carl. Dupa ce s-au rugat pentru discernamant si
avand permisiunea lui Carl, liderul grupului impreuna cu altii au pus mainile asupra lui in
vederea efectuarii exorcismului. Desi Carl isi aminteste cu greu ce a urmat, lui i s-a spus
ca un spirit numit "frica" a fost obligat sa se identifice. Dupa ce a opus o rezistenta
inversunata, acesta a fost izgonit in numele lui Isus.
Dupa o vreme Carl si-a invins frica si chiar a condus cateva suflete la Hristos. Insa la un
moment dat vechiul sentiment de intimidare si-a croit din nou drum la suprafata facandu-l
sa se intrebe daca nu va avea nevoie de inca o "sedinta" de eliberare/izbavire.
Puncte de vedere opuse
In ultima vreme crestinii nord-americani (si nu numai!) au devenit foarte constienti de
batalia impotriva fortelor demonice. Invataturile despre razboiul spiritual sunt in mare
cautare in zilele noastre. La randul ei, doctrina care sustine ca crestinul poate fi locuit de
catre demoni a devenit populara fiind raspandita de invatatori respectabili ce provin din
tabere teologice divergente, de la carismatici la dispensationalisti anticarismatici. Astfel
au fost fondate lucrari (misiuni) de sine statatoare avand scopul declarat al izbavirii
crestinilor de sub controlul demonic. Ca si rezultat s-au inmultit "marturiile"
asemanatoare celei a lui Carl ridicand unora mari semne de intrebare.

Poate un crestin sa aibe drac? Intrebarea nu este doar teoretica. Raspunsul determina tipul
de grija pastorala care trebuie si se asteapta sa fie oferita cuiva aflat intr-o astfel de
situatie (adica, se va ajunge la un punct in consilierea spirituala in care sa fie necesara
supunerea crestinului exorcismul?), cat si schimba modul in care crestinul percepe lupta
lui cu lumea, firea si Diavolul.
In acest articol vom examina intai conceptia actualmente populara care spune ca desi un
crestin nu poate fi "posedat de demoni", totusi credinciosi pot fi "demonizati". Lucrul
acesta inseamna ca odata, demonii pot sa se gaseasca (locuiasca) in credinciosi si sa
exercite control asupra lor, si apoi ca, metoda potrivita de tratare a acestei probleme este
de a izgoni demonul (tinand o slujba de izbavire).
Cea de-a doua conceptie care va fi luata in considerare (si aparata in acest articol), afirma
ca un credincios nu poate fi locuit, si in consecinta stapanit (controlat) de un spirit
demonic din moment ce acesta este locuit de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Aceasta
conceptie recunoaste totusi ca crestinii pot fi "oprimati" (asupriti) din exterior de forte
demonice, dar recomanda ca solutie potrivita rezistenta (opunerea), nu izbavirea
(eliberarea). Haideti sa privim la ratiunile oferite pentru aceste doua vederi opuse.
DOVADA BIBLICA
Consideratii etimologice
Conceptia nr.1 interpreteaza verbul grecesc daimonizomai si-l traduce "demonizat" in
loc de "posedat/stapanit de demoni" fiindca (1) posesiunea sugereaza proprietate, iar
Satana nu poseda nimic; (2) verbul are timpul pasiv si-l descrie pe demon controland o
persoana pasiva, si (3) radacina verbului inseamna "o pasivitate cauzata de un demon".1
Este evident atunci ca "demonizat" reprezinta o traducere mult mai atragatoare decat
"posedat de demoni" pentru cei ce cred ca un demon poate invada si locui in trupul unui
credincios. Aceasta interpretare evita, de asemenea, conotatiile emotionale asociate
posesiunii demonice. Ea se poate intelege si sub forma unei influente demonice din afara.
Insa aceasta redare ar fi gresita devreme ce (1) acesta este principalul termen folosit in
Noul Testament pentru a descrie intrarea demonilor in oameni (alaturi de celelalte
expresii cum ar fi, "a avea drac"), termen care nu este niciodata folosit sa spuna altceva,
si (2) cei ce sustin ca un credincios poate fi demonizat mai invata si ca duhurile rele pot
in realitate locui/salaslui intr-un crestin. Acei demoni trebuind sa fie scosi afara.
Asadar, problema nu apare in traducerea verbului ci in pozitia duhurilor rele vizavi de
credincios. In a afla care este legatura dintre ele si crestin. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne
intrebam: pot demonii sa-i stapaneasca (controleze) pe crestini din interior, sau doar pot
sa-i oprime (apese) din afara?
Conceptia nr.2 interpreteaza verbul ca insemnand "posesiune/stapanire demonica"
deoarece, (1) lexicoanele grecesti cat si dictionarele teologice toate traduc daimonizomai
sub forma "a fi posedat de un demon -- a fi stapanit de un drac"2, si (2) una dintre

definitiile de dictionar ale cuvantului "a poseda" este, de a "castiga sau exercita influenta
sau control" asupra cuiva sau a ceva, sau "a domina" (vezi, American Heritage
Dictionary, a 3-a editie). Astfel posesiunea demonica poate fi inteleasa ca insemnand "o
posesie cu scopul de a controla". W. E. Vine traduce verbul in felul urmator: "a fi posedat
de un demon, a actiona sub stapanirea unui demon".3
A doua conceptie expusa aici se potriveste mai bine realitatii etimologice (adica, utilizarii
istorice a cuvantului) fiindca in primul rand problema nu se poate privi din punctul de
vedere al stapanirii conform mitului popular ce spune ca omul isi poate "vinde sufletul
Satanei", ci a pozitiei (locului; relatiei) unui demon fata de un credincios, deoarece doar
daca se afla in credincios un demon se afla intr-adevar pe pozitia de a-l controla (si astfel,
stapani) pe acesta. In al doilea rand, in pilda lui Isus a omului tare (vezi, Mat.12:29; Luca
11:21-22), El compara eliberarea celor detinuti de un demon ce a intrat in ei cu legarea
(biruirea) mai intai a omului puternic/tare si inarmat (care este Satana) si apoi jefuirea
posesiunilor (averilor) sale (cuvantul grec "huparcho" din Luca 11:21). Din moment ce
averile din pilda ii reprezinta pe cei pe care Isus ii izbaveste de demoni, putem intelege ca
exista un sens biblic in care Satana ii poate stapani (poseda) pe unii.
In al treilea rand, greaca pasiva descrie primirea de catre subiect a unei actiuni, fapt ce se
potriveste perfect termenului posedat de demoni atunci cand acesta este bine definit ca
insemnand intrarea intr-un om a unui demon, conducand astfel la stapanirea lui.
Versetele biblice citate in vederea sustinerii invadarii crestinilor (intrarii demonilor
in ei)
Din cauza spatiului trebuie sa ne limitam la a examina cele mai plauzibile texte folosite in
sprijinul ideii. Urmatoarele doua pasaje sunt citate de un numar infinit de ori de catre
aceia care sustin ca un crestin poate fi "demonizat".
Cazul imparatului Saul
Doua pasaje ne spun cum un duh rau iesit de la Dumnezeu a venit asupra lui Saul. In
ambele cazuri el a incercat sa-l pironeasca pe David cu sulita la perete (1Sam.18:10-11;
19:9-10). Prima intrebare care trebuie sa se puna este daca Saul a fost un credincios
adevarat. Desi pe vremea ungerii lui ca rege el parea ca este un om al lui Dumnezeu
(vezi, 1Sam.10), comportamentul sau ulterior nu se potrivea unui om cu adevarat
convertit. Faptul ca era uns imparat si ca a fost folosit de Dumnezeu nu inseamna si ca
era un adevarat credincios. Dumnezeu a folosit chiar si imparati pagani ca Cir ca oameni
unsi de El pentru a-i duce la indeplinire planurile (Isaia 45:1).
Dar chiar daca am accepta ca Saul a fost la un moment dat un credincios adevarat ce mai
tarziu a ajuns stapanit (posedat) de un demon, lucrul acesta nu inseamna ca acelasi lucru
li se poate intampla si credinciosilor adevarati din zilele noastre. Desi Scriptura nu
explica clar care este natura regenerarii (deci, a innoirii) inainte de moartea ispasitoare a
lui Hristos, totusi se pare ca Duhul Sfant nu locuia in acelasi fel in credinciosii din

Vechiul Testament cum locuieste acum in cei din Noul Testament (vezi, de exemplu
Psalmul 51:11).
Thomas Ice si Robert Dean Jr. mai adauga un motiv in plus pentru respingerea cazului
imparatului Saul ca argument in favoarea demonizarii credinciosilor: "textul evreiesc
spune ca duhul rau fie vine asupra lui Saul, fie pleaca de la el, dar nu spune ca acesta ar
fi intrat in Saul, asa cum se intampla in cazul posesiunii demonice"4
Cazul femeii garbovite
In Luca 13:10-17 citim despre o "fiica a lui Avraam" ce avea un "duh de neputinta" care o
tinea garbovita fara sa-si poata indrepta spatele. Satana este identificat acolo ca fiind cel
ce a tinut-o legata timp de 18 ani (vers.16). Astfel nu se poate pune la indoiala ca aceasta
boala a fost provocata demonic, dar avem oare dovezi suficiente care sa ateste ca aceasta
femeie era o credincioasa adevarata ce a fost posedata de un demon?
In cartea Posesiunea Demonica si Crestinul C.Fred Dickason, decanul de teologie al
Institutului Biblic Moody afirma ca dovezile indica faptul ca ea era o credincioasa
adevarata deoarece, odata, ea se inchina la sinagoga, in al doilea rand, l-a glorificat pe
Dumnezeu pentru vindecarea ei (v.13), si in al treilea rand, expresia "fiica a lui Avraam"
sugereaza mantuirea ei daca comparam cu pasajul referitor la Zacheu (Luca 19:9).5
Cu toate acestea expresia "fiica a lui Avraam" nu inseamna neaparat ca ea a fost o
credincioasa autentica in Dumnezeu si in Hristos ci este mai degraba indiciul faptului ca
ea era evreica, descendenta dupa trup a lui Avraam.6 Afirmatia lui Isus in care a spus ca
Zacheu este un "fiu al lui Avraam" (Luca 19:9) semnifica faptul ca incepand din acel
moment (datorita pocaintei lui; n.tr.) el ar trebui privit ca un evreu adevarat si membru al
poporului ales al lui Dumnezeu desi fusese pana atunci un urat colector de taxe ce lucra
pentru o putere straina, si anume Roma.
De asemenea, faptul ca acea femeie frecventa sinagoga si ca l-a laudat pe Dumnezeu
pentru vindecarea ei nu au nici o legatura. Un om poate merge la sinagoga fara sa fie un
inchinator adevarat al lui Dumnezeu, ganditi-va doar la farisei si carturari! In plus, nu se
face nici o mentiune a faptului ca ea ar fi ajuns sa creada in Isus. Daca ar fi facut-o, lucrul
acesta se poate privi ca fiind mai degraba un rezultat al izbavirii ei decat un fapt
precedent ei.
Pe langa toate acestea, nu este deloc clar ca femeia garbovita ar fi fost posedata de un
demon. Traducerile moderne redau expresia literara greceasca "un duh de neputinta" sub
forma, "boala cauzata de un spirit" (New American Standard Bible), "paralizata de un
spirit" (New International Version Bible), etc. Acesta pare sensul expresiei in cauza mai
ales observand faptul ca Isus nu a exorcizat demonul asa cum a facut-o de obicei in toate
cazurile clare de posesiune demonica, ci pur si simplu a pronuntat vindecarea ei.
Asa cum si Dickason recunoaste, "noi nu putem spune in mod sigur ca Biblia ofera
dovezi care sa arate ca credinciosii pot fi demonizati"..7 Pasajele cele mai des folosite in

sprijinul acestei conceptii sunt neconvingatoare. De asemenea, devreme ce Biserica nu a

sustinut de-a lungul istoriei ei ca crestinii pot fi posedati de demoni8, care inseamna ca un
demon poate coabita in noi alaturi de Duhul Sfant, idee in mod natural respingatoare,
responsabilitatea sa produca dovada le revine celor ce sustin ca un credincios adevarat
poate fi locuit si stapanit de un demon. Tot ce pot spune eruditi ca Dickason este faptul ca
Biblia nu ne ofera argumente clare ca credinciosii nu pot fi demonizati. Aceasta inseamna
a cauta argumente unde nu se gasesc tocmai atunci cand argumentele vorbesc contrariul.
Scripturile contra invaziei crestinilor
Este Biblia intr-adevar neutra asupra subiectului posesiunii demonice a crestinilor? Desi
ea nu citeaza problema aceasta in mod direct, noi sustinem totusi ca Biblia afirma unele
adevaruri si stabileste principii ce militeaza impotriva unei asemenea idei. De fapt, un
studiu cuprinzator in Noul Testament al acestui subiect ar trebui sa conduca la o singura
concluzie: cetatenia in imparatia lui Hristos si posesiunea demonica sunt doua concepte
ce se exclud reciproc, deoarece posesiunea demonica inseamna participarea in imparatia
Satanei.
Jefuirea posesiunilor Satanei
Asa cum am observat mai sus cei locuiti de demoni sunt considerati "posesiunile (averilor
-- vezi, textul biblic; n.tr) Satanei" pe care Isus a venit sa le jefuiasca/pradeze prin
instaurarea imparatiei Sale. Prin credinta toti crestinii sunt izbaviti din imparatia
intunericului si transferati in "imparatia Fiului dragostei Lui" (Col.1:13; Fapte 29:18). De
aceea, nu este nici o coincidenta faptul ca orice aparitie in Noul Testament a cuvantului
daimonizomai si a termenilor asociati lui, cat si fiecare exorcism (alungare/scoatere de
demoni) relatat ii implica pe necrestini si se petrece in contextul evanghelizarii.
Realitatea "apropierii imparatiei lui Dumnezeu" este demonstrata prin faptul ca Satana,
stapanitorul lumii acesteia nu mai poate sa-si pastreze prinsii lui (Luca 10:17-20).
Ideea ce strabate Scriptura este ca omul poate sa il aibe ori pe Dumnezeu locuind in el,
ori pe Satana, dar niciodata pe amandoi. De exemplul apostolul Ioan ii asigura pe cititorii
crestini ai epistolei sale: "Voi, copilasilor, sunteti din Dumnezeu; si i-ati biruit, pentru ca
Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume" (1Ioan 4:4). Ca prin urmare,
este rezonabil sa deducem ca "cel ce este in lume" nu poate fi de asemenea si "in voi"!
Temple ale Dumnezeului Viu
In Crestinism Duhul Sfant al lui Dumnezeu vine sa locuiasca in credincios facandu-l pe
acesta sa devina un templu al Dumnezeului Viu. Astfel, Pavel ii indeamna pe credinciosii
din Corint sa nu se lege de necredinciosii pentru ca ei sunt temple ale lui Dumnezeu, si ca
armonia dintre lumina si intuneric, Hristos si Belial (satana), templul lui Dumnezeu si
idoli (pe care Pavel ii interpreteaza drept demoni in 1Cor.10:19-20), este imposibila (vezi,
2Cor.6:14-18). Cum ar putea atunci Dumnezeu, care este mai mare decat Satana, sa
ingaduie unui demon sa locuiasca alaturi de El, in templul Sau?

In pilda omului ce a fost din nou invadat de demoni (Matei 12:43-45) (sa-i zicem, "celui
ce a devenit de doua ori mai rau"; n.tr), duhul necurat se intoarce in "casa" de unde a fost
izgonit si gasind-o neocupata isi reia sederea acolo alaturi de sapte duhuri mai rele decat
el insusi. In mod indreptatit noi putem concluziona ca daca ar fi gasit "casa" ocupata
(locuita de Duhul Sfant) nu ar mai fi fost in stare sa puna din nou stapanire pe acel om.
Pecetluiti si paziti de Dumnezeu
Locuirea Duhului Sfant in credinciosi mai inseamna si ca acestia sunt pecetluiti de
Dumnezeu ca fiind posesiuni ale Sale si ca sunt pastrati pana in ziua mantuirii (vezi,
Efes.1:13-14). Desi credinciosul se gaseste intr-un razboi spiritual si ca prin urmare poate
fi supus inca influentelor si atacurilor demonice (Efes.6:10-18), statutul sau de copil si
bun al lui Dumnezeu stabileste limite clare fata de ceea ce-i pot face puterile
intunericului. 1Ioan 5:18 ne spune ca "Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu
se atinge de el". Nici nu inger rau nu-l poate desparti pe credinciosul adevarat de
dragostea lui Dumnezeu din Hristos Isus (vezi, Rom.8:38-39)
Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici
puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o
alta faptura (Sau: zidire.), nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu,
care este in Isus Hristos, Domnul nostru.
O absenta evidenta
In lumina clarelor realitati biblice faptul ca Satana este limitat in ceea ce le poate face
credinciosilor ni se pare semnificativ nu doar fiindca nu gasim crestini posedati in Noul
Testament, dar nici instructiuni practice oferite crestinilor in vederea practicii
exorcismului in biserica. Este clar ca nici epistolelor nu le lipsesc invataturile despre
razboiul spiritual, dar in ciuda faptului ca suntem adesea avertizati asupra pericolelor
atacurilor satanice metoda de infruntare a diavolului ramane intotdeauna aceeasi:
"Impotriviti-va lui, tari in credinta" (vezi, 1Petru 5:9; Efes.6:10-14; Iacov 4:7). Dupa
cum Ice evidentiaza, "niciodata nu li se cere credinciosilor sa-i raspunda Satanei, sau
demonilor, prin a-i izgoni, care de regula este solutia nou-testamentala pentru o persoana
posedata. In schimb, porunca pentru credincios este de a se impotrivi sau de a rezista tot
timpul, ceea ce reprezinta pozitia lui fata de o ispita exterioara sugerata de Satana sau de
demoni".9
Acesta este un argument valabil, deoarece daca izbavirea ar fi tot atat de importanta
pentru o viata crestina biruitoare cum incearca sa ne convinga sustinatorii ei, ne-am
astepta ca Noul Testament sa se adreseze ei. Ice si Dean subliniaza cu tarie aceasta idee:
"Noi credem ca lipsa argumentelor (sau absenta invataturilor nou-testamentale asupra
subiectului; n.tr.) este graitoareBiblia sustinand limpede ca ne-a daruit tot ce priveste
viata si evlavia (2Petru 1:3) si ca este in stare sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune
in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru
orice lucrare buna (2Tim.3:16-17) si de aceea, cei ce sustin ideea posibilitatii
posesiunii demonice a crestinului neaga prin implicatie suficienta Scripturilor, trecand

peste autoritatea lor si promovand-o pe a lor. Aceia au uitat avertismentul lui Pavel, "ca
prin noi insine, sa invatati sa nu treceti peste ,,ce este scris" (1Cor.4:6).10
[1] [urmatoarea pagina]
<--Apologetica

MISCAREA NEW AGE NOUA ERA

CE ESTE MISCAREA NEW AGE?
Stim ca ea nu apare sub forma unui grup compact, de sine statator, ce poate identificat ca
atare. Lucrul acesta reprezinta o problema pentru cei ce vor sa o evite sau sa-i descopere
prezenta fie in Biserica, fie in alte segmente ale societatii. Trasatura fundamentala ce o
face cu atat mai greu de identificat este starea de organizare difuza in care se gaseste
datorata in mare parte crezurilor ei de baza (sincretismului, panteismului,
universalismului, etc.) pe care le voi descrie mai jos.
Miscarea New Age este o retea, neinchegata ca structura, de indivizi si organizatii ce
sustin o viziune comuna a unei noi ere a iluminarii (cunoasterii; n.a.) si armoniei (Epoca
lui Aquarius), si care impartasesc aceeasi conceptie despre lume si viata. Aceasta se
intemeiaza pe monism (totul este una), panteism (totul este Dumnezeu), si misticism
(experienta contopirii cu divinitatea1). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie neaparat
sa devii oficial membrul unui grup, sau sa marturisesti niste crezuri particulare. Miscarea
este extrem de diversificata si cuprinde o mare multime de organizatii cu interese diferite
si crezuri asemenea. Din acest motiv, miscarea nu poate fi categorisita cultica si nici nu se
poate defini prin denumirea sociologica de secta. Un editor de carte New Age a spus:
"Nimeni nu poate vorbi in numele intregii comunitati New Age"2.
In timpul anilor 50 si pana la mijlocul anilor 60, miscarea New Age era asemenea unui
aisberg gigantic cu peste 90% din masa lui aflata inca sub apa3. Incetul cu incetul acesta a
iesit tot mai mult la suprafata incat am ajuns in zilele noastre ca miscarea sa fie
reprezentata masiv in literatura, in arta si muzica, in cultura cinematografica, in biserica,
sau in invatamant. Din pacate, ca si in fata altor provocari, biserica in ansamblul ei nu a
raspuns adecvat noului curent de gandire si nu a oferit argumente temeinice pentru care
oamenii sa se opuna ei si sa-i condamne invataturile. In plus, foamea dupa spiritualitate
din tari ca a noastra neimplinita de biserica traditionala si recunoscuta de stat, i-a aruncat
pe multi in bratele extrem de primitoare ale acestei plagi spirituale ce s-a abatut asupra
societatii noastre.
CINE SUNT, SAU POT FI, MEMBRII EI?
Comunitatea New Age poate cuprinde persoane ce provin din diverse domenii de
activitate, cum ar fi, medicina holistica, ecologie, activism politic, invatamant, yoga,
astrologie, si multe, multe altele. Adepti ai spiritismului, ocultismului, religiilor orientale,
ai diverselor scoli de filozofie, pot foarte usor sa se gaseasca sub umbrela generoasa a

miscarii New Age si in ciuda deosebirilor de convingeri sa creada ca doar unita omenirea
va putea sa se atinga noi cote ale cunoasterii si impreuna sa evolueze la o constiinta
cosmica.
Desi nu fiecare sustinator al Noii Ere subscrie la aceste crezuri, majoritatea pot fi
identificati dupa urmatoarele aspecte:
a) Se inspira din mai multe surse ale "adevarului". Pentru ei acesta nu poate fi unic,
personal si abstract, ci relativ si subiectiv.
b) Se simt confortabili atat in prezenta Sfintei Biblii cat si a "Evangheliei Acvariene a lui
Isus Hristos" de Levi Dowling, a revelatiilor "profetului somnambul", Edgar Cayce, sau a
sfaturilor entitatii spirituale pe nume Ramtha, un razboinic lemurian in varsta de 35.000
de ani canalizat in transa de J.Z.Knight. Filme si carti s-au obtinut in urma contactului
facut de unii dintre adeptii New Age, cum ar fi celebra Shirley MacLaine, cu astfel de
entitatii spirituale si prin metoda "channeling-ului" (canalizarii sau, scrierii ghidate) se
propun diferite scenarii, fie ale sfarsitului lumii, fie ale cuceririi si uniformizarii ei fortate
de catre conspiratii si organizatii secrete ce tintesc nu mai putin decat la guvernarea
mondiala!
FACTORI CARE AU CONDUS LA APARITIA MISCARII NEW AGE
Unul dintre primii si cei mai importanti a fost transcedentalismul secolului al XIX-lea.
Exponentul cel mai vizibil al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882).
Emerson si transcedentalistii au fost cei ce au pus bazele aparitiei si formarii miscarii
New Age. Emerson a pretins ca intuitia este mai presus decat simturile in descoperirea
"adevarului" si ca Dumnezeu se poate revela omului prin intuitia lui. El a sustinut ca
scopul religiei era o unire constienta a umanitatii cu Dumnezeu. Si el a crezut ca
Dumnezeu a oferit revelatie tuturor religiilor lumii4.
Despre ei, Russell Chandler indica cum transcedentalistii "au imprumutat din belsug din
scrierile sacre ale religiilor orientale si le croiesc in asa fel incat sa se potriveasca
spiritului american de autonomie si autodeterminare, pregatind scena iluminatiilor New
Age-ului ce se vor afla in centrul atentiei cu 130 de ani mai tarziu"5.
Teozofia
Un al doilea important factor ce a condus la aparitia New Age a fost o reinviere a
ocultului. La aceasta si-a adus o majora contributie Societatea Teozofica, organizatie
fondata de Helena P. Blavatsky in anul 1875. Termenul "teozofie" luat literal inseamna
"intelepciune divina". Urmatoarele idei distincte ale New Age-ului au fost sustinute la
inceput de Teozofie6:

Niste "maestri inaltati" vor ghida evolutia spirituala a omenirii. Acestia sunt
persoane istorice care in trecut si-au incheiat evolutiile lor pamantesti prin
reincarnare, iar acum isi continua evolutia pe un plan superior al existentei lor.

In timp ce acesti "maestri inaltati" isi continua propria lor evolutie spre
dumnezeire, ei ajuta astazi voluntar fiinte umane mai putin luminate sa ajunga la
nivelul actual al "maestrilor. De asemenea, ei ofera revelatii acelor fiinte umane
ce sunt "acordate" spiritual.
Adevarul religios a fost comunicat de catre multi alti oameni sfinti pe langa Isus.
Buda, Hermes, Zoroastru, sau Orfeu.
Isus a fost doar o fiinta umana ce a intruchipat spiritul Hristosului. Blavatsky a
crezut ca revelatiile ei primite de la Maestrii Inaltati sunt cele ce au marcat
inceputul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

Antropozofia
O alta contributie majora la reinvierea ocultismului a avut-o Antropozofia. De fapt,
ramura a Teozofiei, ea a fost infiintata in 1912 de catre misticul german pe nume Rudolf
Steiner. Termenul "antropozofie" luat literal inseamna "intelepciunea omului" si a fost
popularizat pentru a le aminti oamenilor ca poseda adevarul in sinea lor.
Steiner a sustinut ca acest adevar launtric se poate descoperi folosind "stiintele sale
oculte" care il pot face pe om sa cunoasca o "perceptie hipersensibila fata de lumile
spirituale7". Printre aderentii moderni ai New Age-ului care se inspira masiv din
Antropozofie se numara David Spangler si George Trevelyan.
Scoala Arcana
Scoala Arcana (Arcane School), o alta ramura a Teozofiei a fost fondata in 1923 de catre
Alice si Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei scoli de gandire sunt similare celor ale
Teozofiei, incluzandu-le si pe cele privitoare la "maestrii inaltati8".
Alice Bailey a crezut ca ea este "purtatoarea de cuvant" a maestrului cunoscut sub numele
de "Tibetanul". In acest rol ea a produs 19 carti ale acestui maestru. Doua dintre cele mai
semnificative carti ale ei si care sunt deosebit de apreciate printre adeptii New Age-ului,
sunt The Externalisation of the Hierarchy (Exteriorizarea Ierarhiei) si The Reappearance
of Christ (Reaparitia lui Hristos).
Benjamin Creme este exponentul modern al New Age-ului ce se inspira enorm din Scoala
Arcana.
Miscarea "I Am" (Eu sunt)
Miscarea "Eu sunt" tot o ramura a Teozofiei a fost fondata prin ani 30 de catre Guy si
Edna Ballard. Asemenea Teozofiei, si "Eu sunt" adopta crezul intr-un sir de revelatii
progresive provenite de la "maestri inaltati". Scopul acestor revelatii este de a pregati
omenirea in vederea impunerii Epocii lui Acvarius si a atingerii la scara planetara a
"constiintei Hristosului9". Cei doi Ballard au sustinut prezenta lui "Eu Sunt" in fiecare
persoana afirmand ca aceasta reprezinta punctul de contact cu realitatea divina.
O exponenta moderna a New Age-ului care se inspira considerabil din miscarea "Eu
Sunt" ("I Am Movement") este Elizabeth Claire Prophet, conducatoarea absoluta a asa
numitei Biserici Universale si Triumfante, o grupare cultica din S.U.A.

Spiritismul
Spiritismul se poate defini ca fiind "practica de incercare a stabilirii comunicarii cu fiinte
umane plecate din aceasta viata, sau cu inteligente neumane (de regula imateriale), prin
intermediul unui medium omenesc cu scopul de a obtine informatii supranaturale, sau de
a avea experiente directe ale realitatilor metafizice10".
Miscarea spiritualista (care include si spiritismul) s-a nascut in casa fermierului american
John Fox, din Hydesville, New York11. Din partea spiritualistei Helena Petrova Blavatsky
spiritualismului a primit o lovitura puternica in anul 1875. Totusi spiritismul a continuat
sa fie promovat prin Scoala Arcana din 1923 si prin miscarea "Eu Sunt" din anii '30. In
miscarea New Age spiritismul este acum redenumit "channeling" (canalizare, ghidare).
TRASATURI ALE MISCARII NEW AGE
Sincretismul religios
Miscarea New Age este sincretista, adica combina si sintetizeaza invataturi si principii
religioase uneori complet contradictorii. Culege din invataturile tuturor religiilor lumii si
le redefineste sub forma acestei conceptii mistice despre lume si viata: "Noi onoram
adevarul si frumusetea tuturor religiilor lumii, si credem ca fiecare din ele contine o parte
din Dumnezeu, un sambure al adevarului care sa ne uneasca pe toti.12"
Adeptii New Age nu ofera un devotament exclusiv unui invatator sau unei invataturi
anume. Dimpotriva, ei cred ca Dumnezeu s-a revelat pe Sine in Isus, dar nu numai ci s-a
revelat si in Buda, in Krishna si o multime de alti avatari. Ca prin urmare, spun ei, Biblia
nu poate face nici o pretentie de a fi singura revelatie a lui Dumnezeu facuta omenirii.
Divinizarea umanitatii
Afirmatia fundamentala a miscarii New Age este indumnezeirea omului. Crezul in
divinitatea omului urmeaza celui in monism si panteism pentru ca daca totul este una
(monism) si totul este Dumnezeu (panteism), atunci si noi oamenii suntem Dumnezeu.
Beverly Galyean afirma ca, "odata ce noi incepem sa vedem ca toti suntem Dumnezeu, ca
avem atributele sale, cred ca intreg scopul vietii devine reasumarea dumnezeirii din noi, a
iubirii, a intelepciunii, a intelegerii si a inteligentei perfecte.13"
"Transformationismul"14
Doua aspecte ale transformarii se remarca in platforma New Age. Transformarea
personala si transformarea planetara.
Transformarea personala reprezinta corespondentul New Age al nasterii din nou din
Crestinism, bazandu-se pe recunoasterea personala a contopirii cu Dumnezeirea, cu
umanitatea si cu universul. Aceasta recunoastere este descrisa in moduri variate, fie ca
"iluminare", "armonizare", "acordare" (vezi, engl., "attunement"), "realizarea sinelui",
"realizarea lui Dumnezeu", sau "actualizarea de sine". Se sustine ca avem nevoie de o
asemenea iluminare deoarece noi, oamenii, am "acceptat minciuna" (sau, cedat iluziei)
limitarii omenesti si marginirii omului. Pentru ca ne-am uitat adevarata noastra identitate

divina15. Doar printr-o transformare a constiintei noastre noi putem scapa de aceasta
minciuna si putem realiza (descoperi) adevaratul nostru potential.
Transfomarea planetara se presupune sa se realizeze prin acumularea unei "mase critice"
de indivizi ce au fost ei insisi personal transformati si care isi asuma raspundere sociopolitica pentru intreaga umanitate.
"Networking" (punerea in legatura)
Aceasta este o trasatura comuna a miscarii New Age: punerea in legatura a diverselor
organizatii si indivizi ce impartasesc crezurile pestrite ale New Age-ului. Este singura
modalitate de a asigura o coordonare a eforturilor de pretutindeni ale sustinatorilor New
Age. Repet inca odata ca desi adeptii New Age sustin o varietate de crezuri diferite,
dovedesc interese diferite (sanatatea, psihologia, politica, stiinta, si educatia) totusi ei se
unesc pentru a duce la indeplinire telurile care le sunt comune. "Networking"-ul este
modul in care se pun in legatura unii cu altii fara a aprofunda neaparat relatii si prietenii
ce-i pot face sa se cunoasca personal.
Un binecunoscut canal si mijloc de punere a lor in legatura o constituie mass-media si
mijloacele de comunicare. Marilyn Fergusson spune ca "punerea in legatura" are loc prin
"conferinte, convorbiri telefonice, calatorii, carti, organizatii fantoma, articole din presa,
raspandirea de brosuri, lecturi, seminarii, partide politice, retele, cursuri, coalitii
ecologice, casete, anunturi, scrisori de stiri.16" Telecomunicatiile moderne si Internet-ul
reprezinta de asemenea o cale a "networking"-ului.
Unitatea guvernarii
Agenda politica a miscarii New Age este periculoasa in sine deoarece ea este bazata pe
increderea falsa avuta in potentialul uman si nu in dependenta de calauzirea divina unui
Dumnezeu personal. Atot-prezentul "Hristos cosmic" este cel ce-l umple pe om cu acest
potential, se spune.
Multi membrii ai miscarii cred ca Hristosul cosmic a operat in erele trecute in vietile
diferitelor personalitati religioase si ca prin intermediul lor a produs schimbari in lumea
noastra. In acelasi fel Hristosul cosmic poate lucra si astazi, prin toti oamenii in viata.
Matthew Fox (un preot catolic) scrie:
Se exclude faptul ca desi Hristosul s-a incarnat in Isus, el se poate incarna si in altii ca,
Lau-tzu, Buda, Moise sau Sara, in Adevarul Calator, sau in Gandhi, in mine sau in tine?
Adevarul este tocmai opusul. De fapt, in epistola sa catre Galateni Pavel a vorbit despre
Hristosul incarnat in el spunand: "Dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine"
(Gal.2:20). Pavel ii indemna pe primitorii epistolei sale sa-l "vada pe Hristos luand chip
in ei" (literar, "sa-l vada faurit in ei") (Gal.4:20) si ca ei sa fie "fiii si fiicele lui
Dumnezeu" (Gal.3:27)17.
Agenda politica a miscarii New Age mai este periculoasa deoarece nu recunoaste valorile
morale absolute intemeiate pe Cuvantul lui Dumnezeu. Toate valorile ei morale sunt
determinate cu subiectivitate. Totul este relativ. Relativitatea tuturor valorilor morale este

de asemenea invatata in scoli prin intermediul unor programe de "clarificare a valorilor",

in realitate de modificare a lor.
Iata ce recomanda guvernelor lumii organizatia "The World Health Organization",
prescurtata WHO prin retea ei de oficii nationale si prin programul "Nations for Mental
Health" ce doreste sa-l implementeze in fiecare tara membra a O.N.U.:
Guvernele vor fi asistate sa-si formuleze, sa implementeze, sa monitorizeze si sa evalueze
anumite politici de sanatate mintala Politicile de sanatate mintala ar trebui sa
promoveze dezvoltarea optima a sanatatii mintale a populatiei.
O mostra de "gandire nesanatoasa" pe care un asemene program doreste ca o ajusteze la o
noua gandire ar fi urmatoarea:
Masele trebuie sa invete sa nu se mai vada ca indivizi, ci ca parte a unui intreg mai mare,
a unui grup, a unei comunitati, a planetei.
Cateva dintre "clarificarile" ce se promoveaza chiar acum in scolile americane suna in
felul urmator:

homosexualitatea n-a fost niciodata condamnata in Biblie.

unii crestinii sufera de obsesia spiritului anti-homosexual si descriu in termeni
negativi stilul de viata homosexual, dar el nu este decat un alt stil de viata, o alta
preferinta sexuala.
elevii din scoli trebuie invatati sa priveasca pozitiv homosexualitatea cat mai din
timp posibil in procesul propriei lor explorarii sexuale.
oricine obiecteaza impotriva homosexualitatii este bigot, ignorant si un potential
criminal (se face vinovat de "hate crime" un delict de ura), etc.

Unele din expresiile si sloganurile popularizate se pot descifra dupa cum urmeaza:

"separatia dintre Biserica si stat" = "invataturile lui Isus Hristos ma stanjenesc

nespus de mult. Pagana Mama Terra, pe mine ma multumeste! Eu nu sunt un
ipocrit!"
"eu cred in toleranta pentru toata lumea" = "Pentru toata lumea, in afara de
crestini! Din partea mea, sa fie toti aruncati la puscarie!"
"eu cred ca noi ar trebui sa celebram diversitatea" = "vreau sa fac tot ce vreau
eu, indiferent pe cine jigneste. Iar prietenul meu? Imi place, dar nu intr-atata incat
sa ne certam. Si el poate face ce vrea." Etc18.

Agenda politica a miscarii New Age in ce priveste guvernul unic mondial este
periculoasa deoarece ea este intemeiata pe dorinta omului de a obtine absolutul in
actiunea libera a omului ca si unica sursa de autoritate. Agenda politica New Age nu
recunoaste autoritatea unui Dumnezeu suveran si omnipotent. Douglas Groothuis, un
cercetator al miscarii, face urmatoarea observatie:

Conform agendei adeptilor New Age, trebuie pusa caramida unui nou Babel care sa
proclame o (noua) ordine a carei unitate si directie finala sa fie opusa Creatorului (vezi,
Geneza 11:1-9). Stravechii entuziasti ai ordinii mondiale, gasiti in Geneza, au incercat sa
forteze "teza apostata a unitatii si egalitatii intregii umanitati" pentru a construi o "ordine
mondiala unica si a inaugura un paradis fara Dumnezeu" (Rushdoony, 1979). Asta este
ceea ce sustinatorii New Age incearca sa realizeze in zilele noastre, iar tentativa lor este
deopotriva zadarnica. Toate turnurile Babel sunt ridicate in van, daca este exclusa piatra
unghiulara care este Isus Hristos19.
Guvernul global ce reprezinta o parte a agendei politice New Age sustine nevoia unei
forte planetare de politie pentru asigurarea securitatii. Doar aceia ce se inscriu in
conceptia monista si panteista despre lume si viata vor fi ingaduiti sa controleze aceasta
forta politieneasca.
Organizatia "Planetary Citizens" (Cetateni Planetari) sponsorizeaza in prezent "Comisia
Independenta asupra Alternativelor Mondiale de Securitate" care cuprinde numerosi
experti in pace, dezarmare, si sisteme de securitate ce vor crea "un sistem global de
securitate, prietenos, credibil si operabil20".
Sursa acestei unitati este relativ clara. Multi dintre cei ce sunt implicati in politica New
Age se bizuiesc in mod evident pentru deciziile si actiunile lor pe revelatii ocultice. Spre
exemplu, multi adera la scrierile lui Alice Bailey (o binecunoscuta spiritista si adepta a
Teosofiei). Ea, vorbeste adesea despre "Planul" si despre "Stapanii/Maestrii Ierarhiei".
"Maestrii Inaltati" sunt cei ce se presupune sa fi atins cel mai superior nivel al constiintei
devenind calauzele evolutiei spirituale a omenirii. Acesti "maestri" se crede ca se ocupa
de ducerea la indeplinire a "Planului" pentru Pamantul nostru.
"World Goodwill" ("Bunavointa Mondiala") este grupul de lobby al carui tel este de a
desfasura "Planul" trasat de numeroasele carti ale lui Alice Bailey. Aceasta nu este decat
una dintre organizatiile aflate sub influenta lui Bailey, ce sunt sponsorizate de Trustul
Lucis (vezi, glosarul de termeni New Age).
Globalismul care este de asemenea o parte a agendei politice a miscarii New Age,
reprezinta aproape echivalentul unei forme de idolatrie. El inalta planeta si umanitatea la
rangul de stapanire (dominare) suverana. Comentariul lui Groothuis este foarte adecvat:
Internationalismul idolatru trebuie respins de catre crestini. Hristos este Domnul. Nici
natiunile si nici planeta, nu sunt suverane. Guvernul global, sau ceea ce se mai poate
numi, "starea cosmica", trebuie sa fie respinsa ca idolatrie, devreme ce umanismul cosmic
il introneaza pe om in locul lui Dumnezeu21.
AVERTISMENT!
Acum, exista pericolul ca gandirea New Age sa-i faca pe unii crestini sa fie paranoici cu
privire la orice pare sa fie asociat cu miscarea, indeosebi in legatura cu teoriile
conspirative. Dar asa cum ne spune vechea gluma, "doar fiindca esti paranoic, nu
inseamna ca nu vor sa puna mana pe tine!"

Agenda politica a miscarii New Age este periculoasa deoarece ea este intemeiata pe
conceptia monista si panteista despre lume. In consecinta agenda politica a miscarii New
Age este antiteista (deci, impotriva lui Dumnezeu) si anticrestina.
Mark Satin, autorul lucrarii, "New Age Politics" spune:
Constiinta planetara recunoaste unitatea noastra cu intreaga umanitate, si de fapt cu tot
ceea ce are viata pretutindeni si cu toata planeta in general22.
Destinul omenirii, dupa lunga ei perioada de pregatire si diferentiere, este cel putin de a
deveni unitaAceasta unitate se afla pe punctul de a fi exprimata politic printr-un guvern
mondial care sa uneasca natiunile si regiunile in actiuni ce depasesc capacitatea lor
individuala23.
Profetul New Age pe nume, David Spangler scrie:
Neindoielnic ca politica sinergiei va reinterpreta relatia omenirii cu natura in folosirea de
catre aceasta a resurselor naturale, va reinterpreta relatia ei cu animalele si plantele, si cu
tot ceea ce alcatuieste mediul ambiant
Atat intr-un grup separat cat si intr-o grupare de grupuri mai mici in care constiinta
separarii este alungata fiind inlocuita cu o constiinta a unitatii, a cooperarii dinamice si a
bunavointei, intreg spectrul de politica nationala si internationala asa cum o cunoastem va
trebui sa dispara si sa fie transformata in ceva de nerecunoscut dupa standardele de
astazi24.
Monismul si panteismul reprezinta, asa cum am vazut, baza metafizica pe care se
intemeiaza miscarea New Age. Fiecare transformare culturala majora se intemeiaza pe o
schimbare de conceptie despre lume si viata. Lewis Mumford observa importanta acestei
noi ideologii spunand ca, "fiecare transformare a omului, cu exceptia poate a celei ce a
produs cultura neoliticului, s-a intemeiat pe o noua baza ideologica si metafizica, sau
altfel spus, pe sentimente profunde si intuitii a caror expresie rationalizata sa ia forma
unei noi imagini a cosmosului si a naturii omului.25"
Spre exemplu, sa spunem ca vizitezi un trib african chiar in timpul ritualului circumciziei
unei femei si privesti cum unei tinere femei i se face o clitorectomie. Cand te plangi
ghizilor tai si ceri interventia unor autoritati ale tarii respective, acestia iti reproseaza
faptul ca valorile tale eurocentrice si religia ta straina te impiedica sa vezi "utilitatea"
unui asemenea act. In plus, nu ai dreptul sa intervii in cultura unei tari si sa pretinzi o
schimbare a traditiilor. Globalismul si integrarea tuturor culturilor nu-ti permite
exprimarea unor opinii valabile doar in contextul unei anume culturii (a ta), dar irelevante
pentru o alta! Cam la astfel de experiente pot conduce ideologiile si modificarile de
conceptie despre lume si viata si valori morale pe care miscarea New Age le promoveaza.
Ele sunt prezent si intalnite in lumea noastra contemporana. Crestinii au inca sacra
datorie de a avertiza asupra consecintelor intronarii eu-ului si a omului ca autoritate
morala finala si spirituala. Omul este pacatos.

Unitatea religiilor
Noua baza ideologica a agendei politice a miscarii New Age este unitatea tuturor
religiilor. In aceasta, desi este permisa existenta religiilor variate, fiecare religie este
privita ca invatand acelasi adevar central: divinitatea umanitatii. In lumina acestei
ideologii Crestinismul este reinterpretat si fiind redefinit de adeptii miscarii drept un
"Crestinism ezoteric". Unitatea religiilor este absolut necesara daca se vrea ca "unitatea
omenirii" sa devina o realitate, se sustine.
Robert Muller, fostul adjunct al Secretarului General al Natiunilor Unite, a comentat
urmatoarele cu privire la unitatea religiilor:
Pentru prima data in istorie am descoperit ca planeta pe care locuim este una singura.
Acum nu ne mai ramane decat sa descoperim ca suntem de asemenea o singura familie
umana si ca trebuie sa transcedem toate diferentele nationale, lingvistice, culturale,
rasiale si religioase ce reprezinta istoria noastra. Avem sansa de a scrie o istorie complet
noua26.
Legate de cele spuse de Muller este si conceptul ce apartine lui Matthew Fox (preot
catolic ecumenic) de ecumenism profund. Astfel, el a scris:
Ecumenismul profund este miscarea care va valorifica intelepciunea tuturor religiilor
lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului si a iudaismului, a taoismului si a
sintoismului, a crestinismului in toate formele sale, a religiilor native si a zeilor religiilor
din intreaga lume. In valorificarea acestei intelepciuni consta ultima speranta de
supravietuire a planetei pe care o numim casa noastra27.
Aceasta intelepciune ce este culeasa de la toate religiile este vazuta ca orbitand in jurul
unui adevar central si universal: divinitatea omului. Privitor la acest adevar central, David
Spangler a scris:
Ceea ce incearca acum sa se ridice este grupul de oameni ce alimenteaza, si reprezinta
destul de literar, cei pe care Isus i-a numit "sarea pamantului", in mod constient si
spiritual numiti asa, ei fiind cei ce-si recunosc divinitatea, dar fara a fi ingamfati de ea si
actioneaza in sfera lor de influenta pentru a inspira aceeasi divinitate si altora Ei sunt
cei ce dau viata ("datatorii vietii"; n.a.), si formeaza baza guvernului viitorului28.
Dupa toate cele observate mai sus trebuie spus ca pana acum nu s-a putut evidentia
concret nici o conspiratie autentica care sa fi afectat istoria sau cursul unor natiunii. Sau,
cine stie, poate schimbarea de directie a "blocului rasaritean" al tarilor comuniste a fost
de inspiratie New Age? Vom ramane sa aflam la momentul potrivit. Nu este ceea ce
conteaza intr-adevar pentru niste crestin. Tragedia pentru acesti oameni este inconstienta
lor fata de o conspiratie la nivel spiritual ce este adevarata si ce s-a concretizat in istoria
omenirii. Este cea a puterilor demonice si a diavolului ce de la inceput a "planuit" o
detronare a lui Dumnezeu in umanitate si o ridicare a omului la nivelul de constienta
divina ce i-a fost refuzata de "raul Dumnezeu creator" al omului.

Aceasta "conspiratie" este dezvaluita inca de pe primele pagini ale Bibliei si reprezinta
iluzia spirituala fundamentala de care sufera miscarea New Age: oferirea statutului de
dumnezeu omului. Iata cum a sunat prima data "planul" ei: "sigur nu veti muri, dar
Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca
Dumnezeu, cunoscand binele si raul" (Geneza 3:4-5). Din pacate "conspiratia", initial
indreptata impotriva lui Dumnezeu, a avut efect doar asupra omului, ducandu-l la caderea
in pacat, stare in care se gaseste imediat dupa crearea lui si pana astazi, asa cum amplu ne
dovedeste istoria umanitatii. Promovarea omului la "constienta divina" nu a reusit atunci
si nu va reusi nici acum in vremea miscarii "new age", dimpotriva. Decaderea omului
pare sa se accentueze tot mai mult si nevoia lui de credinta in adevaratul Rascumparator
al umanitatii Domnul Isus Hristos, nu in sine, sa devina tot mai acuta.
1 Aceasta definitie se bazeaza pe carte lui Elliot Miller, A Crash Course on the New Age Movement (Grand
Rapids: Baker, 1989), pag.15
2 Jeremy P. Tarcher, "New Age as Perennial Philosophy", Los Angeles Times Book Review (7 Februarie,
1988), pag.15
3 "The New Age Cult", de dr. Walter Martin (Bethany House Publishers), pag.8
4 Multi au observat similaritati intre anticul gnosticism si moderna miscare New Age. In cartea The
Counterfeit Christ of the New Age Movement a lui Ron Rhodes, cel de la care am preluat aceste paragrafe,
se prezinta legatura care exista intre acestea. (Grand Rapids: Baker, 1990), pag.118
5 Russell Chandler, Understanding the New Age (Dallas: Word, 1991), pag.33
6 Rhodes, pag.119-121.
7 Rudolf Steiner, Knowledge of the Higher Worlds and Its Attainment (Spring Valley, N.Y.: Anthroposophic
Press, 1984), pag.1-34.
8 Vezi, Alice Bailey, The Externalisation of the Hierarchy (New York: Lucis, 1957).
9 Mrs. G.W. and Donald Ballard, Purpose of the Ascended Masters "I Am" Activity (Chicago: Saint German
Press, 1942), pag.24, 35, 110.
10 Miller, pag.141.
11 Pentru o istorie concisa a spiritismului vezi, Jon Klimo, Channeling (Los Angeles: J.P.Tarcher, 1987),
capitolul 2.
12 Julia Spangler, "Compass Points", Lorian Journal 1:2, pag.3
13 Interviu cu Beverly Galyean preluat din articolul lui Frances Adeney, "Educators Look East", din SPC
Journal (iarna lui 1981), pag.29.
14 sunt practic obligat sa consacru acest termen datorita acestei trasaturi specifice a New Age-ului; n.a.
15 Shirley MacLaine, Dancing in the Light (New York: Bantam, 1985), pag.133; comparati cu cele spuse in
cartea lui Douglas Groothuis, Unmasking the New Age (Downers Grove, Illinois: InterVarsity Press, 1986),
pag.22.
16 Marilyn Fergusson, The Aquarian Conspiracy (Los Angeles: J.P. Tarcher, 1980), pag.62-63
17 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.235
18 Din brosura trimestriala Mission America, numarul din primavara lui 1999, articolul intitulat "The UN
Plan For Your Mental Health" de Berit Kjos.
19 Douglas Groothuis, "Politics: Building an International Platform", The New Age Rage, editata de Karen
Hoyt si J.Isamu Yamamoto (Old Tappan, N.J.: Revell, 1987), pag.104
20 Donald Keys, "Security Alternatives", (AHP Perspective, decembrie 1985), pag.18
21 Douglas Groothuis, The New Age Rage, pag.105
22 Mark Satin, New Age Politics (New York: Dell, 1979), pag.148
23 idem, pag.142
24 David Spangler, Explorations: The Emerging Aspects of a New Culture (Forres, Scotland: Findhorn
Publications, 1981), pag.85
25 Lewis Mumford, The Transformation of Man (New York: Harper and Row, 1972), pag.179
26 The Movement Newspaper, "U.N.'s Robert Muller to speak at Universal, Peace Conference" (februarie
1983), pag.21

27 Matthew Fox, The Coming of the Cosmic Christ (New York: Harper & Row, 1988), pag.288
28 David Spangler, Explorations, pag.72

<--Apologetica | Un glosar New Age

Un glosar New Age

In tentativa de a dialoga cu cei se sustin idei New Age ne confruntam cu o adevarata
jungla semantica. Daca este suficient de greu sa detectam si sa definim notiunile neclare
ale miscarii sau ideile ei ocultice, nu la fel de greu este sa si definim unii dintre termenii
vehiculati in propagarea lor, iar experienta ne demonstreaza ca o corecta intelegere a lor
poate sa ne ajute sa castigam enorm de mult timp in confruntarea acestora cu Evanghelia
Domnului Isus Hristos. Iata in continuare cativa dintre cei mai comuni termeni si
proeminenti exponenti ai miscarii pe care o discutam aici.
Epoca (era) lui Acvarius - se gasesc unii astrologi care pretind ca evolutia omului
parcurge diferite cicluri ce corespund semnelor zodiacului, fiecare ciclu cuprinzand de la
2000 la 2400 de ani. Sustinatorii New Age-ului afirma ca acum omenirea face trecerea de
sub semnul Pestilor in cel ce sta sub semnul lui Acvarius. Aceasta epoca al lui Acvarius
se presupune sa fie caracterizata de o exacerbata spiritualitate si o aprofundare a
constiintei noastre cosmice.
Agent - o persoana ce emite un mesaj telepatic.
Cronica Akashica - cronici nepieritoare care inregistreaza fiecare cuvant, gand, sau fapta
a omului si care sunt inscrise fie intr-un taram pamantesc fie intr-unul spiritual.
Alpha - corpul fizic.
Animism - crezul in posesiunea unui suflet sau a unui spirit de catre obiecte fara viata
(cum ar, plantele, sau copacii, etc.). Sustinatorii New Age considera animismul calea prin
care pamantul va fi din nou sacralizat.
Antropozofie - un cult ezoteric intemeiat de catre misticul german pe nume Rudolf
Steiner. Luat literal termenul inseamna "intelepciunea omului". Ea (antropozofia) ne
invata ca omul poseda adevarul in sinea lui. Sistemul de gandire al antropozofiei este
ocultic si spiritst.
Maestri Inaltati - termenul se refera la acei ghizi spirituali ce au atins cel mai inalt nivel
de constiinta spirituala, prin revelatiile lor conducand intreaga omenire la o evolutie
spirituala.

Ascensiunea (inaltarea) lui Hristos - aceasta este reinterpretata intr-o forma mistica
afirmandu-se ca se refera la aparitia "constiintei hristice" in omenire. Implica realizarea
faptului ca omul este divin.
Corp astral - un corp spiritual capabil de proiectie in afara trupului fizic. Corpul astral,
supravietuieste mortii.
Zbor astral - calatorie a sufletului care se petrece indeosebi in timpul somnului sau a
unei profunde meditatii.
Acordarea ("attunement", engl.) - corespondentul New Age al rugaciunii crestine. Se
mai refera la expresia ce are sens doar in engleza, "at-one-ment" ("meniti sa fie una";
n.a.) si care descrie contopirea desavarsita cu Dumnezeu ce poate fi cunoscuta de fiintele
omenesti.
Aura - un cerc radiant sau un halo ce ii inconjoara pe oamenii aflati in viata.
Scriere automata - scriere ce este produsa in stare de inconstienta de catre o persoana in
transa, sau, un mesaj scris ce este transmis de catre un ghid spiritual si dictat unui om cu
un creion sau o masina de scris.
Avatar - o persoana ce "descinde" in forma umana din manifestarile superioare ale
divinitatii si reveleaza oamenilor adevarul divin. Chipurile, acesta a progresat fara sa mai
fie reincarnat intr-un alt trup (ca prin urmare nemaifiind nevoie sa se treaca printr-o
karma rea)
Bhagavad Gita - scrierile sacre ale hindusilor.
Sangele lui Hristos - este inteles de catre unii adeptii ai New Age-ului ca o referire la
"energia vitala" a Hristosului Cosmic. Acest "sange" a curs de pe cruce patrunzand in
taramurile eterice (sau spirituale) ale pamantului. De pe aceste taramuri, Hristos cauta sa
calauzeasca evolutia spirituala a umanitatii.
Bodhisattva - o fiinta care chipurile a dobandit dreptul de a patrunde in Nirvana sau in
iluminare, dar in loc sa accepte aceasta "promovare", refuza cu scopul de a ajuta
omenirea sa atinga acelasi tel. Despre Hristos se spune in New Age ca a fost un
"bodhisattva".
Buda - "cel luminat". Un avatar sau mesager.
"Canalizare" ("channeling", engl.) - o forma New Age de mediumism sau spiritism.
"Canalizatorul" isi cedeaza controlul capacitatilor lui senzoriale si cognitive unei entitati
spirituale cu scopul de a receptiona informatii paranormale.
Chinook Learning Community - o comunitate educationala New Age situata in Pacific
Northwest. Acest grup New Age sponsorizeaza programe educative pe termen scurt si pe

termen lung ce privesc transformarea personala si sociala, spiritualitatea de tip New Age,
si un stil de viata axat pe considerente ecologice.
Clarauzire - capacitatea de a auzi cu mintea fara utilizarea urechilor.
Clarviziune - capacitatea de a vedea mintal fara utilizarea ochilor, depasind granitele
obisnuite ale timpului si spatiului; mai este numita "vedere secundara" ("second sight",
engl.).
Revolutia constiintei - sustinatorii New Age cheama la o "revolutie a constiintei", la un
mod nou de a privi lucrurile si de a trai viata. Tinta principala a unei noi constiinte este
contopirea cu Dumnezeu, cu toata omenirea, cu pamantul si cu tot universul.
Controlul - spiritul care trimite mesaje printr-un mediu in transa.
Hristosul cosmic - in scolile de gandire ezoterice Hristos este considerat a fi un spirit
universal sau o forta cosmica. Scopul principal al acestui spirit sau forte impersonale este
de a calauzi evolutia spirituala a omenirii.
Constiinta cosmica - o perceptie spirituala sau mistica care sustine ca intreg universul
este "una". Pentru a dobandi constiinta cosmica universul trebuie privit ca fiind
Dumnezeu iar Dumnezeu ca fiind tot universul.
Umanismul cosmic - in contrast cu umanismul binecunoscut care il considera pe om ca
fiind masura tuturor lucrurilor, umanismul cosmic il considera pe om posesorul practic al
unui potential nelimitat datorita Dumnezeirii (divinitatii) sale launtrice.
Cristalele - sustinatorii New Age cred ca cristalele contin incredibile puteri si energii
vindecatoare. Adeseori cristalele se poarta de catre acestia sub forma de medalioane, etc.,
sub pretentia ca ele sunt in stare sa refaca "unda de energie" din corpul omenesc.
Deja vu - sentimentul de a fi mai trait un anume eveniment sau trecut printr-un loc.
Descarnare - sufletul sau personalitatea unei creaturi vii care a murit.
"Dowser" - un medium care foloseste un bat de lemn bifurcat ce indica prezenta in sol a
unui izvor ascuns de apa, a titeiului, a banilor ingropati, a unor obiecte ascunse, sau
cadavre.
Logosul pamantului - unii sustinatori ai New Age-ului cred ca "logosul pamantului" este
o mare fiinta spirituala care insufleteste viata planetei Pamant. Pamantul este considerat o
manifestare fizica, deci o intrupare, a acestei inteligente spirituale.
Ectoplasma - o substanta alba peliculara care se scurge prin diferite parti din corpul unui
medium si care, chipurile, indica prezenta in acel lor a unui spirit descarnat.

Institutul Esalen - un "centru de dezvoltare" ce ofera o larga gama de cursuri asupra

mintii, trupului si spiritului. Se gaseste in statul California, localitatea Big Sur.
Ezoteric - cuvant folosit pentru a descrie o cunoastere avuta sau inteleasa doar de unii.
Crestinismul ezoteric - o forma mistica a Crestinismului care considera "adevarul ei de
baza" ca fiind identic cu "adevarul de baza" al oricarei alte religii. Uneori acest "adevar"
este crezul ca omul este divin. Aceasta forma a Crestinismului se impaca de minune (!?)
cu "filozofia perena" (vezi, articolul despre "filozofia perena") a lui Aldous Huxley.
Perceptie extrasenzoriala - perceptie de depaseste capacitatea simturilor trupesti ale
omului si implica capacitati paranormale cum ar fi, telepatia, precunoasterea, si
clarviziunea.
Crestinismul exoteric - o forma a Crestinismului care se identifica cu Crestinismul
ortodox pe care adeptii New Age o descriu ca fiind lipsita de orice autenticitate spirituala.
Caderea omului - refera la decaderea constientei umane. O constienta decazuta este cea
care recunoaste doar existenta taramului spiritual al acestei lumi. Despre Hristos se crede
ca l-a "rascumparat" pe om in sensul ca l-a facut in stare pe acesta sa perceapa lumea
spirituala din spatele lumii materiale.
Comunitatea Findhorn - o legendara comunitate New Age situata in nordul Scotiei.
Acest grup ofera un program educational complet bazat pe principiile spiritualitatii de tip
New Age.
Gaia - numele grecesc al zeitei pamantului. Se mai refera si la ipoteza stiintifica
formulata de catre James Lovelock prin care toate fiintele vii de pe Pamant se crede ca
formeaza un singur organism viu. In aceasta structura, umanitatea este considerata a fi
sistemul nervos al pamantului viu.
Globalismul - un termen modern al zilelor noastre care se refera la nevoia unei
transformari a diviziunilor prezente sub forma de state nationale intr-o singura comunitate
mondiala unica.
Gnosticismul - o traditie care-si trage radacinile din cel de-al doilea secol si care sustine
ca mantuirea se obtine printr-o "cunoastere" intuitiva a presupusei divinitati a eu-lui.
Dumnezeu - o fiinta cu multe "fete". El (sau, ea) este considerat o radicala fiinta
imanenta numita adesea "constiinta universala", "viata universala", sau "energia
universala". Dumnezeul New Age-ului este mai mult sau mai putin o forta impersonala ce
se contopeste cu universul.
Grafologie - analiza a caracterului si prezicere ce se bazeaza pe scrisul de mana al cuiva.

Marea Invocare - o rugaciune New Age care a fost tradusa in peste 80 de limbi ale
Pamantului. Scopul acestei rugaciuni este de a invoca prezenta Hristosului cosmic pe
Pamant, fapt ce aduce unirea si infratirea intregii umanitati.
Grup guru - un jargon New Age care se sustine ideea ca Hristosul cosmic se gaseste
incarnat in toata omenirea. Atunci toata omenirea este vazuta ca un singur "guru".
Guru - invatator sau maestru spiritual.
Convergenta armonica - exprima adunarea unui grup de meditatori New Age in acelasi
moment astrologic, dar aflati in diferite locuri pe Pamant pentru a aduce pacea pe pamant
si un unic guvern mondial.
Holism - teoria care afirma ca intreaga realitate este din punct de vedere organic una.
Totul in univers este considerat interdependent si interconectat.
Sanatate (medicina) holistica - priveste trupul ca fiind un organism interdependent de
tot universul. Scopul ei este de a trata intreg omul (trup, suflet si spirit) si nu doar o boala
anume.
Holograma - o proiectie tridimensionala rezultata din interactiunea razelor de laser.
Savantii au descoperit ca imaginea unei intregi holograme poate fi reprodusa din oricare
dintre numeroasele parti componente. Adeptii New Age folosesc ideea hologramei pentru
a ilustra unitatea intregii realitatii.
Miscarea Potentialului Uman - o miscare care isi are radacinile in psihologia umanista
obisnuita sa sublinieze bunatatea esentiala a omului si potentialul sau nelimitat.
Initiere - acest termen ocultic este folosit in general pentru transformarea sau extinderea
constiintei unei persoane. Un "initiat" este cel al carui constiinta a fost transformata in
asemenea fel incat acum percepe realitatile interioare. Exista mai multe "niveluri" de
initiere, sau "initiati de primul grad", de "gradul al doilea", etc.
Eu Interior, Sinele Suprem - termen ce se refera la natura divina interioara posedata de
catre toate fiintele umane. Desi, nu toate, se spune, sunt constiente de posesiunea acestui
"sine suprem" ce este divin.
Interdependenta, interconectabilitate - aceste cuvinte sunt folosite de catre adepti New
Age pentru a descrie contopirea si unitatea esentiala a intregului univers. Intreaga
realitate este privita ca fiind interdependenta si interconectata.
Isus - un avatar care a obtinut un inalt nivel de armonizare cu Hristosul cosmic. Lucrul
acesta l-a facut in stare sa devina vehiculul trupesc al Hristosului timp de trei ani de zile.
(vezi, "avatar")

Kabala - un manual de intelepciune a misterelor evreiesti care se bazeaza pe o

interpretare mistica a Bibliei. Contine practici magice si ocultice ce provin in general din
Evul Mediu.
Karma - se refera la "datoria" acumulata de catre un suflet ca si rezultat al faptelor bune
sau rele savarsite in timpul vietii (sau, vietilor!) cuiva. Daca cineva acumuleaza o karma
buna se presupune ca va fi reincarnat intr-o stare mai merituoasa. Dar daca cineva
acumuleaza o karma rea, va fi reincarnat intr-o stare mai nefericita.
Fotografia kirliana - un proces de fotografiere ce masoara aurele corpurilor vii.
Kundalini - o energie primara a corpului omenesc care asemenea sarpelui se gaseste
rezidenta incolacita la baza sirei spinarii.
Levitatie - ridicarea de la sol a obiectelor sau a unor persoane in viata fara utilizarea
fortei fizice.
Trustul Lucis - initial legalizat ca corporatie a "Lucifer Publishing Company", Trustul
Lucis supervizeaza Lucis Publishing Company, World Goodwill, si Arcane School
(Scoala Arcana). Trustul Lucis detine toate drepturile asupra cartilor lui Alice Bailey.
Cercul magic - cerc trasat de ocultisti pentru a-i proteja de spiritele si demonii pe care-i
cheama prin incantatii si ritualuri.
Maitreya - numele isi are originile intr-o legendara figura a lui Buddha. Unii adepti New
Age cred ca "a doua venire a lui Hristos" a survenit in 1977 in persoana lui Maitreya.
Mandala - un desen de regula concentric ca forma ce duce la concentrarea atentiei asupra
unui singur punct.
Mantra - un cuvant sau o fraza care se presupune sa fie invocata in mod repetat intr-un
efort de a se goli mintea si de a atinge "constiinta cosmica" (adica, contopirea cu
Dumnezeu sau cu universul).
Incarnarea in masa - o incarnare a Hristosului in intreaga umanitate. Adeptii New Age
afirma ca incarnarea are loc in prezent la o scara planetara fara sa fie deloc diferita de
incarnarea Hristosului cosmic in corpul lui Isus acum 2000 de ani.
Medium - un spiritist al carui trup este folosit ca vehicul pentru comunicarea cu duhurile.
Metafizica - stiinta supranaturalului.
Monism - o teorie metafizica care considera toata realitatea ca fiind un tot unificat. Tot ce
exista in univers este privit ca fiind facut din aceeasi materie.

Retea (Network, engl.) - o organizatie neoficiala si descentralizata creata de indivizi ce

gandesc la fel si care sunt interesati in rezolvarea unor probleme sau in oferirea de solutii
posibile. Toate acestea se petrec in afara institutiilor neconventionale.
Miscarea New Age - o asociere nedefinita de persoane, multe dintre ele "yuppi", care
cred ca lumea a intrat in Era lui Acvarius cand se vor introna pe pamant pacea si guvernul
unic mondial. Se cred mult mai avansati in constienta, resping valorile iudeo-crestine si
Biblia in favoarea filozofiilor si religiilor orientale. Printre acestia se pot numara
ecologisti, militanti impotriva energiei atomice, idealisti utopici marxisti, adepti ai
controlului mintii si implicit ale stiintelor mintii, spiritisti, mediumi, practicanti ai magiei,
vrajitoriei, si altor ritualuri oculte.
Nirvana - eliberarea de lucrurile pamantesti; paradisul oriental.
Numerologie - analiza sensului profetic sau ascuns la numerelor.
Ocultism - crezul in forte si fiinte supranaturale cu care se intra intr-un contact
condamnat de Biblie.
Om - un cuvant ce simbolizeaza pe Brahma, Dumnezeul creator, conform hinduismului.
Adesea este invocat in prelungi si repetate faze ale meditatiei orientale.
O noua lume, o noua ordine mondiala - este fraza indragita a celor ce sustin abolirea
natiunilor si a statelor nationale in favoarea unui unic guvern mondial, asemanator ca
structura actualei organizatii a Natiunilor Unite. Unii dintre acestia sunt militanti activi in
atingerea acestui scop si au ocupat, sau ocupa in prezent, inalte functii oficiale.
"Ouiji Board" (sau, "Quija") - un joc de tabla (planseta) care contine toate literele
alfabetului plus numere de la 0 si 9 cu optiuni de "da" sau "nu". Un indicator glisant
formeaza cuvinte ca raspuns la intrebari puse de jucatori.
Experiente afara din trup (engl., "out-of-body experience") - parasirea corpului fizic
in timp ce se doarme, in pragul mortii, sau in moartea clinica. Uneori se obtin astfel de
experiente in ritualuri ocultice sau sedinte de spiritism (n.a.).
Panteism - doctrina care-l identifica pe Dumnezeu cu intreg universul, cu fiecare
particula a lui, cu un pom, animal, obiect, sau persoana, toate lucrurile considerandu-se ca
fac parte din el.
Schimbare de paradigma - din nou o fraza indragita de adepti New Age sau
simpatizanti cu ideile miscarii, fraza ce indica o modificare a conceptiilor despre lume si
viata. Asa numita "noua paradigma" (nou model, sau forma) este panteista (adica, totul
este Dumnezeu) si monista (totul este un intreg, una).
Paranormal - dincolo sau mai presus de simturile si puterile omenesti.

Parapsihologie - studiul fenomenelor psihice ce foloseste metode stiintifice.

Pendulum - un obiect greu atarnat de o ata, folosit pentru descoperirea de izvoare
ascunse de apa, de comori, etc., sau pentru ghicit (vezi, "dowser").
Pentagrama - o stea in cinci colturi folosita in ceremonii oculte. Un popular simbol
satanic.
Percipient - persoana care receptioneaza mesaje telepatice.
Filozofie perena - un termen popularizat de catre Aldous Huxley care considera toate
religiile si experientele religioase unul si acelasi lucru. Aceasta teorie sustine ca desi
partile exterioare ale diverselor religii difera, esenta sau adevarul de baza, este acelasi in
fiecare din ele.
Planul (engl. "The Plan") - o expresie care apare des in scrierile lui Alice Bailey. Se
refera la pregatiri specifice pentru aducerea unei Noi Ere (deci, "New Age") si a unui
Hristos al ei ("New Age Christ"). Aceste pregatiri sunt efectuate de catre "maestrii
ierarhiei", un grup de fiinte glorificate care conduc, chipurile, evolutia spirituala a
oamenilor de pe Pamant. Invatatura acestui "plan" exista in realitate, dar din pacate unii
autori crestini au senzationalizat termenul crezand in existenta in culise a unor conspiratii
in care adeptii New Age s-au unificat pentru manipularea evenimentelor mondiale in asa
fel incat sa produca cucerirea ei in folosul adevaratului ei dumnezeu, Lucifer.
Cetateni planetari - un grup de activisti New Age care sunt angajati in zamislirea unei
noi "constiinte planetare" atat printre adepti New Age cat printre publicul larg, in general.
"Planetization" (sau, planetizarea) - adeptii New Age pretind ca numeroasele
amenintari cu care se confrunta rasa umana necesita o solutionare globala. Solutia
propusa este "planetizarea". Cuvantul se refera la unificarea intregii lumi sub o singura
infratire comuna.
"Poltergeist" - cuvantul german pentru un galagios, distrugator si rau spirit (demon).
Precunoastere - o cunoastere in avans a unor evenimente viitoare.
Nastere psihica - o trezire, sau reinviere, a constiintei si a puterii cosmice. Aceasta noua
constiinta este cea care recunoaste uniunea cu Dumnezeu cat si cu intreg universul.
Nasterea psihica este corespondentul ocult la nasterii din nou crestine.
Energie psihica - energie extrasenzoriala care ii capaciteaza pe oameni sa savarseasca
miracole.
Vindecator psihic - o persoana ce vindeca boli mintale sau psihice prin intermediul
energiei cosmice ce emaneaza din mainile acestuia.

Psihanaliza - identificarea bolilor fizice si mintale cu experientele dureroase ale

copilariei. O pseudo-stiinta a zilelor noastre bazata pe cercetarea si teorie lui Sigmund
Freud.
Psihometria - analiza informatiei unui obiect implicat intr-un eveniment pentru a afla
lucruri despre persoana careia ii apartine. Se face de obicei prin palparea cu mainile.
Psihotehnologie - se refera la diverse metode sau sisteme orientate spre modificarea
deliberata de constiinta, sau constienta a omului.
Reincarnare - se refera la evolutiile ciclice ale sufletului unui om care in moarte trece de
la un corp la altul. Acest proces continua pana ce sufletul respectiv atinge o stare de
perfectiune.
Retrocunoastere - cunoasterea unor evenimente din trecut ce este obtinuta pe cale
paranormala (supranaturala?!).
Invatarea cu creierul drept (engl., "right brain learning") - emisfera dreapta a
creierului se crede ca este centrul gandirii creative si intuitive (in opozitie fata de natura
rationala a emisferei stangi). Adeptii New Age se folosesc de aceasta justificare pentru a
introduce "tehnici de invatare cu creierul drept" in invatamant. Aceste tehnici cuprind
meditatia transcedentala, yoga, sau vizualizarea.
Sedinta de spiritism - o adunare a celor ce cauta sa intre in legatura cu cei decedati,
dragi lor, sau cu celebre figuri istorice prin intermediul unui medium.
A doua venire a lui Hristos - este interpretata ca patrunderea Hristosului Cosmic in toata
omenirea, idee asociata cu conceptul New Age mentionat mai sus si denumit "incarnarea
in masa". Cea de-a doua venire se spune ca are loc acum in inimile si mintile oamenilor
de pe intreg pamantul. Altii o leaga de aparitia lui Maitreya ca avatar al acestei ere.
Realizarea sinelui (engl., "self-realization") - este folosit ca sinonim pentru
descoperirea lui Dumnezeu. Se refera la recunoasterea personala a divinitatii umane.
"Sensitive" (o fi bioterapeutul nostru?) - o persoana ce in mod frecvent da dovada de
capacitati extrasenzoriale ca, clarviziunea, telepatia, sau premonitia.
Saman - vraci sau vrajitor vindecator.
Logosul solar - este considerat de unii ca fiind o puternica fiinta spirituala care
insufleteste viata sistemului solar. Sistemul solar material este doar o manifestare fizica
(sau, trupeasca) a acestei inteligente vii.
Controlul spiritului - un spirit fara trup ce transmite mesaje de la morti celor vii prin
intermediul unui medium aflat in transa.

Spirit ghid - o entitate spirituala care ofera informatii ce "ghideaza", uneori prin
intermediul unui medium sau canal uman. Spiritul ofera calauzire doar dupa ce mijlocul
uman si-a lasat in voia acestuia puterile sale cognitive sau perceptive.
Ierarhia spirituala a maestrilor - adeptii New Age cred ca acesti "maestri" spirituali
sunt niste oameni extrem de evoluati care dupa ce au atins ei insisi perfectiunea,
calauzesc acum restul umanitatii spre atingerea aceluiasi obiectiv.
Spiritualist, sau spiritist - persoana ce crede in puterea de a contacta sufletele disparute
printr-un medium.
Subiect - persoana folosita pentru experimente extrasenzoriale.
Sufism - religie mistica persana bazata pe Islamism.
Sincretism - tentativa de a combina sau unifica diferitele sisteme religioase. Diferiti guru
New Age pretind adesea ca toate religiile lumii au la baza acelasi adevar care este faptul
ca toti oamenii poseda o divinitate interioara.
Sinergie - principiul care afirma ca intregul este mai mare decat suma partilor lui.
Taoism - o religie si filozofie de provenienta chineza care priveste intreg universul ca
fiind angajat intr-o necontenita miscare si activitate. Totul se considera a fi intr-o stare
permanenta de flux, de schimbare. Universul este intrisec dinamic. Acest continuu proces
cosmic este numit pe chineza "tao". Procesul in sine este descris in termenii "yin" si
"yang". (vezi, "yin/yang")
Cartile de Tarot - un rand de 78 de carti de joc care se spune ca reveleaza secretele
omului si ale universului.
Telekineza - capacitatea de a misca obiectele fizice prin forta vointei, sau a mintii. Mai
este denumita, "psihokineza".
Telepatia - comunicarea care chipurile se realizeaza intre mintile oamenilor prin mijloace
extrasenzoriale.
Tetragrama - o diagrama magica de forma unei stele cu patru colturi.
Teozofia - o scoala de gandire intemeiata de Helena P. Blavatsky. Luat literal, termenul
inseamna "intelepciunea divina". Scopurile teozofiei sunt de a produce o infratire
universala a tuturor oamenilor, a face un studiu comparativ al tuturor religiilor lumii, al
stiintei, si filozofiei, si de a investiga puterile psihice si spirituale latente in om. Despre
teozofie se poate spune ca este o adevarata inaintasa a gandirii New Age.
Cel de-al Treilea ochi - un imaginar ochi aflat in frunte care se crede ca este centrul
viziunii psihice.

Transa - o stare mintala (psihica) care se aseamana somnului in timpul careia mintea
constienta se odihneste iar entitatea spirituala preia controlul asupra corpului
mediumului.
Transformare - adeptii New Age promoveaza atat o transformare individuala cat si
planetara. Transformarea personala implica schimbari produse in viata individului printro accentuata "realizare a sinelui". Cu cat mai multi indivizi sunt transformati cu atat mai
mult se va realiza o infratire globala a planetei.
"Unity-in-Diversity Council" (Consiliul Unitatii in Diversitate) - o super-retea New
Age ce cuprinde peste 100 de retele si grupuri ce militeaza pentru cooperare si
interdependenta globala.
Veda - cele mai stravechi scrieri sacre hinduse.
Vizualizare - forma cunoscuta si sub numele de "imaginatie ghidata/stimulata",
vizualizarea subliniaza in principal superioritatea mintii asupra materiei. Ea sugereaza
posibilitatea provocarii de schimbari pe taramul material prin intermediul puterilor mintii.
World Goodwill ("Bunavointa Mondiala") - un grup New Age ce face lobby politic in
incercarea de a duce la indeplinirea "Planului" trasat de scrierile lui Alice Bailey.
Ying/Yang - numele chinezesti ce se refera la principiile active si pasive ale universului.
Yin se refera la forta negativa feminina (sau, inactiva), yang la forta barbateasca (sau
activa). Aceste doua forte polarizate interactioneaza in permanenta una cu cealalta.
Cuvintele sunt folosite pentru a descrie unda constanta de miscare si schimbare din
univers. (vezi, "tao").
Yoga - o metoda de a te uni cu fiinta suprema, sau cu sufletul universal.
Yogi - un practicant de yoga.
<--Apologetica

Raspandirea miscarii (gandirii) New Age

1. Medicina holistica
Marily Fergusson comenteaza spunand ca, "atat medicii cat si pacientii cauta deopotriva
sa vada dincolo de simptome, contextul bolii: stresul, societatea, familia, dieta, sezonul,
sentimentele.1" Acesta a fost inceputul medicinei holistice.
Cuvantul "holistic" atunci cand este aplicat sanatatii se refera la metoda de tratament care
"respecta interactiunea mintii, corpului si a mediului inconjurator." Intr-adevar medicina
holistica se concentreaza asupra intregii persoane si asupra mediului ce o inconjoara.2

In general, adeptii New Age critica medicina traditionala ca fiind reductionista de fel. Asa
cum ne spune Fritjof Capra ea se face vinovata de "a se concentra pe partile si
fragmentele mai mici ale corpului omenesc, de aceea medicina moderna pierde din
vedere faptul ca pacientul este o fiinta omeneasca, reducand medicina la functii
mecanice, astfel nemaifiind in stare sa se ocupe de fenomenul vindecarii.3"
Medicina reductionista este privita in New Age ca fiind concentrata pe boala, nu pe
persoana umana, tratand doar partile corpului ce sufera. In schimb, se sustine ca medicina
holistica este un "fenomen multidimensional ce implica aspecte fizice, fiziologice si
sociale interdependente.4" Metoda holistica cauta sa trateze tot omul trup, minte si spirit
si ia in considerare aspectele sociale ale vietii pacientului ca fiind un factor ce poate
conduce la sanatate.
Totul suna foarte frumos, dar din pacate modelul de medicina holistica se bazeaza in
principal pe conceptul New Age al energiei. Editorii The New Age Journal declara:
"Toate sistemele de sanatate ce se pot numi holistice impartasesc crezul comun al
campului unificat de energie al universului care produce toate formele si substantele
Aceasta forta vitala, ce sprijina si sustine viata, a purtat multe nume. Chinezii o numesc
chi'i, hindusii o numesc prana, evreii ii spun ruach, iar indienii americani o denumesc
Marele Spirit.5" "Aceasta energie nu este vizibila, masurabila sau explicabila stiintific, ci
este o energie "cosmica" sau "universala" bazata pe o conceptie despre lume si viata
panteista (Dumnezeu este totul) si monista (totul este una).6"
Pentru a face sa sporeasca prezenta in corp a "energiei tamaduitoare" ne este spus ca
trebuie sa "intram in armonie" cu universul si sa realizam unitatea noastra cu toate
lucrurile. Multe din terapiile mediciniste New Age se bazeaza pe aceasta premisa.

2. Exemple ale unor populare terapii New Age

Acupunctura si acupresura cauta sa deblocheze si sa redirectioneze unda de energie din
corp producand vindecarea. Chiropractica cauta sa corecteze tulburari ale coloanei
readucand sanatatea. Unii chiropracticieni sunt sustinatori ai Noii Ere si de regula declara
ca in tratamentul diverselor tulburari combina ajustarile spinale cu o "echilibrare a
balantei energiei"7. Cu toate acestea nu toti chiropracticienii afirma Noua Era si folosesc
pur si simplu chiropractica ca o terapie pentru tulburarile neuromusculoscheletale, cum ar
fi durerile de spate. De fapt, exista chiropracticieni crestini care in mod explicit
dezavueaza ideea oricarei "echilibrari a balantei de energie" a corpului.8
Iridiologia cauta sa diagnosticheze bolile trupului prin a deosebi iregularitatile irisului.
Kinesiologia aplicata testeaza muschii cautand sa diagnosticheze bolile corpului si sa
depisteze problemele undei de energie. Ea porneste de la presupunerea ca exista o
legatura directa intre muschi si organele interne, daca un muschi fiind slabit aceasta
indicand suferinta unui organ intern.
"Rolfing"-ul, dupa numele medicului american Ida Rolf este o forma de masaj dureros
menita sa declanseze tensiunile emotionale prin relaxarea si repozitionarea muschilor.9

Atingerea terapeutica este aceea atingere prin care terapeutul "canalizeaza" pentru
pacient unda universala de energie a vietii si apoi il ajuta pe acesta sa asimileze aceasta
energie.
Biofeedback-ul este o tehnica prin care undele creierului sunt monitorizate pentru a se
reusi controlarea voluntara si constienta a functiilor in mod normal inconstiente si
involuntare ale corpului. Biofeedback-ul il poate aduce pe pacient in stari modificate de
constienta si sa-i stimuleze experiente mistice. Tehnica respectiva este un popular
instrument de "iluminare" printre sustinatorii New Age. Cu toate acestea, nici
biofeedback-ul nu este neaparat o tehnica New Age. Un om cu discernamant poate
participa la tratamentul cu biofeedback pentru scopuri strict medicale, cum ar fi de pilda
controlul hipertensiunii, fara sa sufere nici un fel de efecte spirituale adverse.10

3. Valabilitatea stiintifica a terapiilor New Age

In timp ce unele din aceste terapii, cum ar fi biofeedback-ul, au o anumita baza stiintifica,
multe altele nu poseda asa ceva si au fost adesea condamnate de comunitatea medicala.11
Cercetarii stiintifice ii ramane inca sa demonstreze ca, de pilda, acupunctura este un
tratament medical eficient din punct de vedere medical. O analiza publicata in The
Clinical Journal of Pain (iunie 1991) a concluzionat ca acupunctura este cel mult un
puternic stimulent.12
Pe de alta parte, tehnici ca iridiologia au fost complet discreditate in publicatii ca Journal
of the American Medical Association (28 sept., 1979), Australian Journal of Optometry
(iulie 1982), si Journal of American Optometric Association (octombrie1984).
Doctorul Paul C. Reisser evidentiaza faptul ca "un bine documentat studiu efectuat la
Universitatea Californiei din San Diego a demonstrat ca iridiologia este mai putin
capabila sa identifice pacientii cu avansate blocaje renale decat ghicitul la intamplare.13"
In consecinta, bolnavii trebuie sa fie constienti de numeroasele noi tratamente care tind sa
inlocuiasca practicile medicale traditionale si carora le lipsesc o adevarata baza stiintifica.

Impactul miscarii New Age asupra psihologiei

Preocuparea exagerata fata de potentialul uman
Miscarea potentialului uman este rezultanta naturala a conceptiei New Age, indeosebi
aceea a ideii ca totul este una, si ca Dumnezeu este totul, sau ca intreaga omenire este
divina. Seminariile potentialului uman ii invata pe cei ce le frecventeaza ca, "tu esti
propriul tau dumnezeu" si ca, "iti poti crea propria ta realitate". O asemenea invatatura
este raspandita prin seminarii care Lifespring, est sau The Forum. Asemenea seminarii
sufera de o profunda influenta orientala, promitand luminare sau descoperire a
adevaratului potential uman. De regula, prin aceste cursuri se incearca faramitarea
conceptiilor despre lume si viata a celor ce le frecventeaza si inlocuirea lor cu conceptii
orientale mistice despre lume si viata. Uneori aceste seminarii cauta sa induca o stare de
inconstienta, sau transa stimuland subiectii lor sa puna la indoiala perceptia lor obisnuita
a realitatii. Aceste experiente mistice ii fac pe consumatorii lor sa caute sa-si formeze o

noua intelegere a realitatii (dobandirea unei conceptii New Age), care le poate explica
experienta.
Puterile mintii si potentialul uman
David Gershon si Gail Straub spun ca "imputernicirea" este secretul care le ofera
oamenilor capacitatea de a-si crea propria lor realitate prin intermediul puterilor mintii.14
Gershon si Straub spun ca imputernicirea se poate atinge prin utilizarea efectiva a
afirmatiilor (deci, nu a negatiilor), a formarii unei exprimarii strict pozitive si vizualizare
(formarea mintala a imaginilor lucrurile pe care doresti sa le creezi).

Impactul miscarii New Age asupra moralei

1. Privitor la deosebirile dintre bine si rau.
Pentru ca "totul este una" nu exista nici o deosebire intre bine si rau.15 Nu exista nici un
fel de absoluturi morale. Totul este relativ. Exponentul New Age David Spangler afirma
ca morala miscarii New Age "nu este bazata pe un concept dualist de bine si de rau".
Apoi, Shirley MacLaine spune ca, "pana ce umanitatea nu intelege ca in adevar nu exista
nici un bine, sau nici un rau, nu va fi pace.16"
2. Implicatiile morale ale crezului ca omul este divin.
Fiindca fiintele omenesti sunt Dumnezeu ele isi creeaza propria lor realitate. Lucrul
acesta inseamna ca oamenii traiesc intr-o lume faurite de ei insisi, o lume care include tot
ceea ce-si fac singuri cat si ceea ce li se face lor de catre altii. Daca oamenii divinizati isi
creeaza propria lor realitate, atunci ei nu pot sa-i condamne pe cei ce le fac rau altora.
Spre exemplu, cineva poate sustine ca milioanele de evrei ce au fost exterminati sub
regimul lui Hitler si-au creat propria lor realitate. Ca prin urmare, faptele lui Hitler nu pot
fi condamnate ca fiind gresite din punct de vedere moral devreme ce el a fost doar o parte
a realitatii pe care ei insisi au creat-o. Sau, nimeni nu poate sa-i condamne pe teroristii
care arunca in aer avioanele de pasageri pentru ca oamenii din acele avioane si-au creat
propria lor realitate. Cand profesoara de actorie a fiicei celebrei Shirley MacLaine a
suferit arsuri grave intr-o coliziune de automobil, MacLaine a exclamat, "de ce oare a ales
sa moara in felul acesta?17" Soferul celeilalte masini nu era vinovat din punct de vedere
moral in acest accident din moment ce se spune ca ambii conducatori auto si-au ales
propriile lor realitati.
3. Privitor la reincarcare si karma.
Multi adepti ai New Age-ului isi inradacineaza conceptele lor morale in reincarnare si
karma. Reincarnarea reprezinta procesul de nasteri continue pana ce sufletul atinge o
stare de perfectiune si se contopeste din nou cu sursa lui (Dumnezeu, sau Sufletul
Universal).
Karma se refera la datoria acumulata de un suflet datorita faptelor bune sau rele comise in
timpul vietii actuale a omului, sau a vietilor trecute. O karma buna va conduce la
reincarnarea intr-o stare mult mai fericita, iar o karma rea va conduce la reincarnarea intro stare mult mai nefericita. Astfel, multi dintre adeptii miscarii New Age explica si

infrunta existenta raului din lume strict in lumina karmei. Gary Zukav spune ca nu ar
trebui sa indraznim sa emitem o judecata atunci cand oamenii sufera ingrozitor deoarece,
"noi nu stim ce anume se vindeca (prin karma) in aceste suferinte"18. Ceea ce Zukav
numeste "justitie/dreptate nejudecatoare" ne scuteste sa ne impunem ca judecatori si jurati
ai raului vizibil din lume. Legea karmei va impune dreptatea in cele din urma.
Odata niste tineri hippie adusi in tribunal pentru vandalism au sfidat judecatorul curtii
districtuale spunandu-i ca "nu are dreptul sa condamne deoarece ceea ce el considera
dreptate pentru ei nu este valabila pentru ca dreptatea si ordinea sunt in realitate relative".
Judecatorul care se pare ca a mai avut de-a face cu nesupunerea civica a unor astfel de
tineri, a spus: "Poate ca nu sunt Curtea Suprema de Justitie, dar am autoritatea sa ma
ocup de voi30 de zile de inchisoare!"

Impactul miscarii New Age asupra educatiei

Sustinatorii New Age recunosc ca daca urmeaza sa aibe succes in instaurarea unei "noi
ere de iluminare si armonie" trebuie sa penetreze institutiile educationale ale lumii.
1. Programa scolara si manualele.
Din manualele scolare ale scolilor publice s-au inlaturat toate referintele privitoare la
Crestinism si s-au inlocuit cu idei New Age. In cartea lui Paul Vitz, "Censorship:
Evidence of Bias in Our Children's Textbooks", se documenteaza cum Crestinismul si
valorile lui au fost sterse din manualele scolare pentru copii. Cu toate acestea, se pot gasi
referinte privitoare la budism, hinduism, meditatie orientala, magie, spiritualitate indiana,
si yoga.19
Marilyn Ferguson afirma ca in programa educationala a New Age-ului se pune accentul
pe starile modificate de constiinta, pe meditatie, relaxare, yoga si biofeedback.20
Programa educationala a New Age-ului pune de asemenea un accent deosebit asupra
autonomiei personale a individului. De exemplu, copii sunt invatati sa se razvrateasca
"intr-un mod cuvenit/limitat" impotriva principiilor marginite ale parintilor. Ferguson
explica: "aceasta se bazeaza pe principiul libertatii copiilor nostri care daca este sa se
aplice inseamna ca ei trebuie sa fie liberi si fata de noi, fata de crezurile noastre
marginite, gusturile si obiceiurile pe care le-am dobandit. Uneori lucrul acesta inseamna a
indemna la o rebeliune sanatoasa, potrivita si nu la conformitate.21"
2. Educatia transpersonala (sau, educatia holistica).
Educatia transpersonala se concentreaza pe ceea ce este dincolo de taramul realitatii
obiective, fiind subiectiva si mistica in natura. Ea include, dar nu se limiteaza la invatarea
cu partea dreapta a creierului, meditatia, centering-ul, sugestia, educatia confluenta si
modificarile de valori.
Despre invatarea cu partea dreapta a creierului se spune de catre educatorii New Age ca
guverneaza capacitatile umane creative si intuitive. Deosebirea care se face intre partea
dreapta si partea stanga a creierului nu este neaparat un concept specific miscarii New

Age, insa adeptii acesteia au exploatat aceasta distinctie pentru a justifica introducerea in
educatie a "tehnicilor invatarii cu partea dreapta a creierului".
Printre aceste tehnici ale invatarii cu partea dreapta a creierului se numara yoga,
meditatia, invocarile si vizualizarea. Prin aceste practici, copii din clase sunt stimulati sa
aibe experiente mistice. Prin includerea acestor tehnici ale invatari cu partea dreapta a
creierului in programele scolare adeptii New Age spera sa se ajunga la invatarea
"integrala a creierului" spre deosebire de invatarea stricta (si obiectiva) cu partea stanga a
creierului.
Meditatia este invatata in clase copiilor in unele din scolile Americii. Cand cartea lui
Deborah Rozeman, "Meditating with Children" a patruns in sistemul scolar al Californiei
o metoda de vizualizare recomandata urmatoarele: "meditati si patrundeti in Sursa din
interior, si in aceea Sursa Unica sa simtiti ca sunteti Una cu Lumina, Inteligenta,
Dragostea si Puterea fiecaruia repetati incet 'om' pentru a completa cercul si a umple
incaperea cu experienta ta a Sursei din launtru.22"
Centering-ul implica anumite exercitii de relaxare a corpului (cum ar fi, imaginatia
sugestiva si respiratia profunda). Tehnica poate parea nevinovata dar in realitate este o
forma de meditatie orientala.23
Imaginatia stimulata (engl., "guided imagery"), ce mai este numita si vizualizare este
adesea recomandata pentru a se descoperi "un ajutor interior", "un ghid spiritual", sau "eu
suprem".24
Educatia confluenta, teorie inradacinata in conceptia panteista despre lume cauta sa-i faca
pe copii in stare sa-si recunoasca divinitatea launtrica si sa actioneze conform ei. Sistemul
de educatie confluenta ce a fost pus la punct de Beverly Galyean apeleaza din belsug la
imaginatia stimulata si la meditatie. Galyean spune ca un aspect cheie al meditatiei
"reprezinta capacitatea sporita de a contacta si de a invata de la sursa intelepciunii,
dragostei si inteligentei din noi, adesea numita 'sinele suprem', Dumnezeu, intelepciune
sau spirit universal, sau constiinta.25" Metoda aceasta s-a folosit in unele scoli
californiene.
Clarificarea valorilor cauta sa-i ajute pe studenti/elevi sa-si descopere propriile lor
valori. Ideea de plecare presupune ca valorile nu pot fi impuse din afara (cum ar fi, din
Scriptura, sau de parinti), ci trebuie descoperite interior. Temeiul unei asemenea
conceptii se gaseste in convingerea ca nu exista nici un fel de adevaruri sau valori
absolute.26
Educatia globala consta in educarea tinerilor sa gandeasca si sa actioneze ca "cetateni
planetari", lucru potrivit cu agenda politica a New Age-ului. Educatia globala raspandeste
notiuni ca fratia omului, sincretismul religios, si guvernul unic mondial.27 Educatia
globala reprezinta un aspect important al invatamantului de tip New Age.

Impactul miscarii New Age asupra mediului de afaceri

Afacerile si miscarea potentialului uman - miscarea potentialului uman a inflorit prin ani
'70.28 De atunci si pana in zilele noastre un numar crescand de companii s-au folosit de
serviciile diferitelor seminarii New Age asupra potentialului uman.
Intr-un articol din Wall Street Journal din 1989 s-a preciza ca "firma dupa firma isi trece
managerii prin 'seminarii New Age' toate acestea promitand o 'evoluare a constiintei' si
o convertire nereligioasa ce produce o 'persoana schimbata'.29" O duzina de companii
americane importante printre care se include, Ford Motor Co., Procter and Gamble Co.,
TRW Inc., Polaroid Corp., si Pacific Telesis Group Inc. cheltuiesc milioane de dolari pe
asa-numitele cursuri New Age.30"
Un motiv pentru care atat de multe companii Fortune 500 au fost dornice sa foloseasca
seminarii New Age este speranta ca le vor spori productivitatea, vor imbunatati relatiile
dintre angajati, vor stimula creativitatea muncitorilor si toate acestea se vor materializa
prin mai multe vanzari!
Cursurile New Age de business au fost uneori terenul cel mai fertil pe care s-au facut
convertiti ai miscarii New Age.

Seminarii sau cursuri New Age devenite populare

Printre acestea se pot aminti, est, The Forum si Lifespring. Acestea precum si o duzina de
altele noi ii invata pe cei ce le frecventeaza ca

tu esti propriul tau dumnezeu

tu poti sa-ti creezi propria ta realitate
tu ai un potential nelimitat

Uneori aceste seminarii le induc celor ce le frecventeaza stari modificate de constienta,

transa si meditatie. Nu sunt rare cazurile cand conducatorii lor trec intai la demontarea
sau distrugerea conceptiilor despre lume si viata a celor ce le frecventeaza, mai inainte ca
sa le ofere principii New Age. Se induc stari alterate de constienta care se declanseaza cu
speranta producerii unor experiente mistice atat de puternice incat sa-i faca pe seminaristi
sa puna la indoiala sau sa abandoneze complet conceptiile anterioare despre lume si viata.
In cazul interventiei unor astfel de experiente mistice se ofera explicatii tip New Age de
felul, "esti propriul tau Dumnezeu", sau, "iti poti crea propria ta realitate".
1. Fergusson, pag.242
2. idem, pag.246
3. Capra, pag.123
4. idem, pag.322
5. Rick Fields et al., eds, Chop Wood, Carry Water (Los Angeels: J.P. Tarcher, 1984), pag.186.
6. Miller, pag.187
7. John Thie, Touch for Health (Marina del Rey, Calif.: DeVorss, 1973).
8. Vezi, "Policy Statement on New Age Healing" a Christian Chiropractors Association (CCA, 3200
S.Lemay Ave., Fort Collins, CO 80525-3605).
9. 1995 Zane Publishing, Inc. 1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.
10. vezi, Groothuis, Confronting the New Age, pag.187-190.

11. Luarii de pozitii asupra practicilor medicale in context New Age se pot obtine de la National Council
Against Health Fraud, Box 1276, Loma Linda, CA 92354.
12. Vezi si, Journal of Clinical Epidemiology, vol.43 (1990), pag.1191-1199.
13. Paul C. Reisser, "Holistic Health: Marcus Welby Enters the New Age", din The New Age Rage, ed.
Karen Hoyt (Old Tappan, N.J.: Revell, 1987), pag.65.
14. David Gershon si Gail Straub, Empowerment: The Art of Creating Your Life as You Want It (New York:
Dell, 1989).
15. David Spangler, Revelation: The Birth of a New Age (Middleton, Wisc.: Lorian Press, 1976), pag.13
16. MacLaine, pag.357, intr-un citat al entitatii numite Higher Self (Eu-l Suprem) pe care ea a "canalizato".
17. Shirley MacLaine, It's All in the Playing (New York: Bantam Books, 1987); pentru o critica a cartii
acesteia, vedeti "A Summary Critique" de Douglas Groothuis, din Christian Research Journal (toamna lui
1987), pag.28.
18. Gary Zukav, The Seat of the Soul (New York: Simon and Schuster, 1989), pag.45.
19. Berit Kjos, Your Child and the New Age (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1990), pag.26
20. Marilyn Ferguson, pag.315.
21. Marilyn Ferguson, pag.316.
22. Deborah Rozeman, "Meditating with Children" (Boulder Creek, Calif.: Univ. of the Tree Press, 1975),
pag.42.
23. Jack Canfield si Paula Klimek, "Education in the New Age", New Age (februarie, 1978), pag.36.
24. Shirley Correll, "Quieting Reflex and Guided Imagery: Education for the New Age", Pro-Family Forum
Alert (septembrie 1985), pag.5.
25. Beverly Galyean, "Meditating with Children: Some Things We Learned", AHP Newsletter
(august/septembrie 1980), pag.16.
26. vezi, Berit Kjos, pag.39.
27. Vander Velde si Hyung-Chan, Global Mandate, pag.3, 17, 25, 26; citat in "Terminal Vision", de Erich
Buehner in Education Newsline (februarie-martie 1987), pag.1-3.
28. Printre sursele ce vorbesc de miscarea potentialului uman se enumera, Werner Erhard and Associates,
The Forum (1986), George Leonard, The Transformation - A Guide to the Inevitable Changes in
Humankind (New York: Delacorte Press, 1972), si Michael Ray si Rochelle Myers, Creativity in Business
(Garden City, N.Y.: Doubleday, 1986).
29. Peter Drucker, Wall Street Journal, 9 februarie 1989, citat in SCP Journal, 9:1, pag.8.
30. Peter Waldeman, "Motivate or Alienate? Firms Hire Gurus to Change Their 'Cultures' ", Wall Street
Journal, 24 iulie, 1987, sectiunea a II-a.

<-- Apologetica

ADVENTISMUL DE ZIUA A SAPTEA

Miscare evanghelica, sau cultica?
Dupa,
"From Controversy to Crisis:
An Updated Assessment of Seventh-day Adventism"
de, Kenneth R. Samples
from the Christian Research Journal, Summer 1988, Volume 11, Number 1, page 9.

Incepand de la aparitia lui de la jumatatea secolului al XIX-lea si pana in zilele noastre

Adventismul de Ziua a Saptea a ramas cea mai controversata miscare din sanul
Crestinismului evanghelic (care se poate defini ca fiind acel segment al Protestantismului
modern care accentueaza alinierea la teologia ortodoxa, evanghelizarea si mai ales,

nasterea din nou). De fapt, printre carturarii si teologii evanghelici exista oarecum un
consens ca Adventismului de Ziua a Saptea ii lipsea foarte putin pentru a fi un cult1 pana
cand in anii '50 cand Donald Grey Barnhouse si Walter Martin (devenit ulterior
presedinte a lui Christian Research Institute, prestigioasa institutie de cercetare a
miscarilor religioase false, a sectelor crestine si a cultelor necrestine) au inceput o
evaluare comprehensiva a teologiei adventiste. Dupa mii de ore de cercetare si de
numeroase intalniri sustinute cu oficialitatile miscarii adventiste, Barnhouse si Martin au
concluzionat ca Adventismul de Ziua a Saptea nu este un cult anti-crestin, ci doar o
miscare crestina oarecum heterodoxa (adica, ce se departeaza de la doctrinele
fundamentale ale Crestinismului).
Treptat opinia majoritatii evanghelicilor (cel putin in Statele Unite) a inceput sa incline in
favoarea constatarii lui Barnhouse si Martin desi se inregistrau multe luari de pozitie
dizidente (a se vedea de pilda, "Foundations of Adventism" de John Mark Martin, fost
membru marcant al Adventismului de Ziua a Saptea). La inceputul anilor '60
Adventismul de Ziua a Saptea s-a bucurat de o deschidere neobisnuita din partea
protestantismului evanghelic. In acelasi timp aceasta deschidere a dus la aparitia altor
probleme vizavi de Adventismul de Ziua a Saptea deoarece s-a putut observa ca anumite
doctrine cheie ale lui erau serios contestate in interiorul denominatiunii.
Astfel pe la mijlocul anilor '70 existau formate doua factiuni distincte in sanul
Adventismului de Ziua a Saptea. Si anume, adventismul traditional ce apara multe din
pozitiile de dinainte de anii '50, si adventismul evanghelic ce sustinea doctrina reformata
a indreptatirii prin credinta. Aceasta controversa a produs o grava criza interna ce a
condus la fragmentarea accentuata a miscarii. Astfel, pe la inceputul anilor '80 masuri
disciplinare stricte luate impotriva unor lideri adventisti evanghelici au cauzat
dezamagirea multor membri ai miscarii.
Aceste evenimente i-au fortat pe evanghelici sa reconsidere acordarea in continuare a
denumirii de miscare evanghelica Adventismului de Ziua a Saptea. Scopul acestui articol
este de a aborda frontal aceasta problema si in acelasi timp de a recapitula dialogurile
controversate ale anilor 50' dintre evanghelici si adventisti, cat si de a depista problemele
doctrinare care au condus la criza de identitate a Adventismului de Ziua a Saptea.
DIALOGUL DINTRE EVANGHELICI SI ADVENTISMUL DE ZIUA A SAPTEA
Printre acei crestini evanghelici care in anii '50 au considerat Adventismul de Ziua a
Saptea ca fiind un cult necrestin (din nou, priviti la definirea termenului "cult" din notele
de subsol) se numarau teologi capabili ca, Louis Talbot, M.R. DeHann, Anthony
Hoekema, J.K. Van Baalen, John Gerstner, sau Harold Lindsell.2 Walter Martin, pe
vremea aceea responsabil al directiei de culte si apologetica a editurii Zondervan
Publishing Company, in cartea sa "The Rise of the Cults" (Aparitia cultelor) a clasificat
Adventismul de Ziua a Saptea ca fiind un cult. Apoi, Donald Grey Barnhouse, un
predicator al Bibliei cunoscut la nivel national, fondator si editor al revistei "Eternity", a
scris la randul sau lucruri foarte critice la adresa teologiei adventiste de ziua a saptea si

fiindca a cunoscut in trecut niste adventisti fanatici, Barnhouse a conchis acum ca

protestantismul si adventismul nu au nimic in comun si se exclud reciproc.
In mod ironic, primul sau contact cu un lider adventist a venit atunci cand T. Edgar
Unruh, pastor si administrator adventist de ziua a saptea i-a scris lui Barnhouse laudandul pentru mai multe prelegeri pe care acesta le-a tinut asupra indreptatirii prin credinta.
Barnhouse a fost pus in incurcatura stiind in mintea lui ca un adventist ce sustine
indreptatirea prin fapte nu avea cum sa-l laude pentru ca a predicat Evanghelia Reformei.
Desi fiind inca foarte suspicios, Barnhouse a propus sa se intalneasca cu acesta si sa
continue sa stea de vorba cu el asupra doctrinei adventiste.
Cu cativa ani mai tarziu Barnhouse i-a pomenit lui Walter Martin numele lui Unruh. Pe
Walter Martin, Barnhouse l-a insarcinat cu cercetarea aprofundata a Adventismului de
Ziua a Saptea pentru revista "Eternity". Martin l-a abordat pe Unruh in vederea obtinerii
de materiale reprezentative pentru teologia lor cat si pentru obtinerea unor intrevederi cu
unii dintre liderii adventisti. Unruh i-a furnizat lui Martin documentatia ceruta si i-a
aranjat sa viziteze sediul Conferintei Generale (aceasta este denumirea oficiala a
organizatiei ce conduce biserica Adventismului de Ziua a Saptea), sediu localizat pe
vremea acea in Takoma Park, statul Maryland. Conferinta Generala, corpul de guvernare
al Adventismului de Ziua a Saptea, l-a primit calduros pe Martin si a aratat
cooperativitate in oferirea de materie prima asupra teologiei adventiste. Cu
binecuvantarea lui R.R. Figuhr, presedintele de atunci al Conferintei Generale a
Adventismului de Ziua a Saptea, Unruh a aranjat o intalnire oficiala intre Martin si liderii
adventisti.
Martin si-a dorit cel mai mult sa poata sta de vorba cu principalul istoric si apologet al
miscarii pe nume, Leroy E. Froom. Froom autorul unor cunoscute carti ca, "Credinta
profetica a parintilor nostri", sau "Miscarea destinului" a cerut ca alti doi mari lideri
adventisti sa participe. Si anume, E. Read, secretar al Conferintei Generale a
Adventismului de Ziua a Saptea si Roy Allan Anderson, secretar al asociatiei lucratorilor
Conferintei Generale si editor al revistei "Ministry". Acestora li s-a alaturat T.E. Unruh
care a si prezidat intalnirile. Un asociat al lui Walter Martin, George Cannon, profesor de
greaca de la Nyack Missionary College, l-a asistat pe acesta la aceasta intalnire istorica.
Mai tarziu cand locul intalnirilor s-a mutat in statul Pennsylvania, Barnhouse a devenit si
el un participant activ la aceste dialoguri.
"Intrebari si raspunsuri"
Intalnirile acestora constau din intrebari care se puneau teologilor adventisti de catre
acesti reprezentanti ai evanghelicilor. Martin s-a remarcat printr-o serie de intrebari ce sau ridicat in urma studiul sau al surselor originale adventiste. Una dintre cele mai mari
probleme pe care evanghelicii au ridicat-o a fost cantitate uriasa de literatura care
contrazicea in mod clar restul de declaratii oficiale ale Conferintei Generale a
Adventismului de Ziua a Saptea. De pilda, alaturi de afirmatiile ortodoxe ale persoanei,
naturii si lucrarii lui Hristos, publicatiile adventiste mai contin de asemenea articole care
sustin "arianismul" (doctrina crearii Fiului de catre Dumnezeu Tatal, prima data enuntata

de Arius din Alexandria in sec. al IV-lea d. H., prin care l-a denumit "prima creatura a lui
Dumnezeu"!), sau sugestia ca Isus a avut o natura pacatoasa, teoria ispasirii incomplete
(neterminate), si "galatianismul" (altfel numit "legalism", pentru ca sustine mantuirea
prin tinerea legii si aparut pentru prima data in regiunea Galatei unde Pavel a predicat
evanghelia apoi le-a scris crestinilor de acolo sa o tina asa cum le-a transmis-o de prima
data), si sectarianismul extrem. Martin a sustinut ca el poate documenta cu citate din
abundenta alte numeroase afirmatii ce erau fara echivoc, eretice.
Teologii adventisti au fost atat socati cat si inspaimantati de dovezile ce le-au fost
prezentate.
Pentru ca adventismul pune un mare accent pe o progresiva intelegere biblica, de-a lungul
existentei lor adventistii au sovait in adoptarea vreunui crez formal. Chiar si marturia lor
de credinta cunoscuta sub numele de "27 de Crezuri Fundamentale" permite schimbarea
si revizuirea. Astfel din punct de vedere istoric se poate observa cum lipsa unui crez
oficial (formal) si sublinierea intelegerii biblice progresive au facut loc unui larg spectru
de interpretari doctrinare aberante ce sunt raspandite printre adventisti. Ca si in anii '50 si
astazi aceasta toleranta fata de vederile divergente si uneori chiar fata de cele eretice au
afectat enorm unitatea si sanatatea doctrinara a acestei denominatiuni. Faptul acesta a
devenit o problema critica pentru evanghelicii prezenti la dialog deoarece se gaseau in
imposibilitatea de a reprezenta corect adventismul lumii evanghelice, din moment ce
chiar adventistilor le lipsea consensul asupra doctrinelor lor.
La dialogul ce a avut loc intre anii 1955-1956 Martin i-a mai acuzat pe adventisti de
ambiguitate doctrinara in cel mai rau caz, sau de lipsa de disciplina doctrinara in
randurile lor, in cel mai bun caz! Atunci, evanghelicii au afirmat in fata Conferintei
Generale a Adventismului de Ziua a Saptea ca daca in randurile lor se va mai ingadui
sustinerea unor erezii ca cea a arianismului si a galatianismului atunci isi vor merita pe
deplin calificativul teologic de "cult". Dar spre meritul lor, teologii adventisti prezenti la
acest dialog au repudiat pozitiile exprimate mai sus si au promis ca invataturile aberante
aflate in contradictie cu doctrinele declarate ale Adventismului de Ziua a Saptea vor fi
analizate de catre Conferinta Generala. Acestia au mai afirmat si ca majoritatea acestor
invataturi, daca nu chiar toate, nu reprezinta teologia adventista, ci doar exprima opinia
unora ce apartineau, conform lui Froom, "factiunii lunatice".
Ortodoxie la origine?
Pe masura ce dialogul se desfasura, evanghelicii au devenit tot mai mult impresionati de
sinceritatea si ortodoxia generala aratata de liderii adventisti. Parea ca structura teologiei
adventiste era ortodoxa la origine. Adventismul afirma inspiratia Scripturii, doctrina
crestina a Trinitatii, dumnezeirea lui Hristos, nasterea din fecioara, jertfa de ispasire a lui
Hristos, invierea trupeasca din morti, si cea de-a doua venire.3 Martin care scrise deja
mult asupra cultelor de origine americana a recunoscut de indata ca aceasta nu era
marturia doctrinara a unui cult obisnuit. Astfel, el a inceput sa creada ca Adventismul de
Ziua a Saptea, cel putin asa cum l-au reprezentat acesti oameni, a fost foarte neinteles de
Crestinismul evanghelic.

Cu toate ca Martin a fost foarte impresionat de aderarea acestora la doctrinele

fundamentale ale credintei crestine mai ramaneau inca o serie de invataturi adventiste
bine definite care de mult timp impiedicau recunoasterea adventistilor ca frati de credinta
crestina. De fapt, majoritatea teologilor evanghelici care au scris critic la adresa
Adventismului de Ziua a Saptea s-au concentrat exact asupra acestor doctrine distincte
care ei credeau ca submineaza orice alta ortodoxie ar prezenta Adventismul. Martin,
determinat sa inteleaga exact Adventismul de Ziua a Saptea, a solicitat o explicare
competenta a acestor crezuri ciudate.
HETERODOXIE SAU EREZIE?
Fiindca aceste doctrine sunt cele ce confera unicitate teologiei adventiste si fiindca
obtinerea unei concluzii asupra lor a fost importanta pentru evaluarea Barnhouse-Martin,
o scurta apreciere a lor este acum necesara. Din nefericire, spatiul nu ne permite o analiza
aprofundata a lor, de aceea vom discuta doar trei dintre acele doctrine distinctive
adventiste care au constituit sursa principala a neintelegerilor.4 Dialogul dintre
evanghelici si Conferinta Generala a Adventismului de Ziua a Saptea a demonstrat ca
teologia adventista se deosebeste de Crestinismul clasic si istoric la urmatoarele capitole:

Sabatul
Autoritatea figurii proeminente a sectei, si anume, Ellen G. White, cat si
Doctrina Sanctuarului, sau, a "judecatii investigative"

Sa privim pentru inceput la modul de interpretare a Sabatului si sustinerea respectarii lui

sub forma impusa de Adventismul de Ziua a Saptea.
Sabatarianismul
Adventismul de Ziua a Saptea sustine ca respectarea sabatului de ziua a saptea ca si semn
de aducere aminte a creatiei este obligatorie pentru toti crestinii si reprezinta o dovada de
"adevarata ascultare" fata de Domnul. Spre deosebire de unii adventisti fanatici, teologii
adventisti prezenti la dialogul anilor '50 au afirmat ca tinerea sabatului nu aduce
mantuire, si ca crestinii neadventisti ce in mod sincer tineau Duminica, in loc de
Sambata, faceau si ei parte din trupul lui Hristos.5
Desi respectarea sabatului nu a fost niciodata o pozitie oficiala a Crestinismului istoric,
evanghelicii au concluzionat ca atat a tine, cat si a nu tine sabatul, era permis in contextul
lui Romani 14:5-6. In plus, mai exista si alte grupari crestine care au luat aceasta pozitie,
cum ar fi de exemplu baptistii de ziua a saptea.
La dialogul purtat in anii '50 evanghelicii au dezagreat viguros fata de pozitia adventista
privitoare la sabat, dar cu toate acestea nu au considerat-o o chestiune ce ar trebui sa-i
divida pe unii de ceilalti.
Ellen G. White si duhul profetiei
Aparitia si insasi existenta Adventismului este literalmente imposibil de inteles fara a lua
in considerare pe Ellen G. White si voluminoasele ei scrieri. Se poate spune ca nici un

lider crestin si nici un teolog nu a exercitat o influenta atat de mare asupra unei anumite
biserici asa cum a exercitat Ellen White asupra Adventismului. Se presupune ca in timpul
vietii ei Ellen White a scris peste 46 de carti ce totalizeaza peste 25 de milioane de
cuvinte, care practic se adreseaza fiecare domeniu al crezurilor si vietii adventiste.
Adventismul de Ziua a Saptea sustine ca darul profetiei mentionat in 1Corinteni
capitolele 12 si 14 a fost manifestat in mod unic in viata si scrierile lui Ellen White.
Pretinsele ei viziuni si cuvinte de la Domnul au fost interpretate si calificate drept
caracteristicile ramasitei Bisericii lui Dumnezeu. Adesea, scrierile ei au fost denumite,
chiar de ea insasi, ca fiind "o lumina mai mica" ce ne indreapta spre "lumina mai mare a
Scripturilor".6
Fiindca Adventismul de Ziua a Saptea califica scrierile lui Ellen White drept "sfat inspirat
de la Domnul", evanghelicii au dorit sa afle ce legatura exista intre scrierile ei si Biblie.
Intrebarea ce s-a pus teologilor adventisti a fost, "considera adventistii de ziua a saptea ca
scrierile lui Ellen White se gasesc la acelasi nivel cu scrierile Bibliei?"7 Teologii
adventisti le-au raspuns in felul urmator:
1) scrierile lui Ellen White nu sunt considerate o adaugire canonului sfant al Scripturilor.
2) ele nu au o aplicare universala, ca si Biblia, ci privesc doar biserica Adventista de Ziua
a Saptea.
3) ele nu sunt pretuite in acelasi sens in care sunt pretuite Sfintele Scripturi ce sunt unice
si reprezinta standardul dupa care trebuie judecate toate celelalte scrieri.8
Desi evanghelicii au respins in mod categoric vederile adventiste privitoare la scrierile lui
Ellen White, acestia au concluzionat ca atata vreme cat scrierile ei nu erau considerate la
acelasi nivel cu Scripturile, infailibile, sau drept conditie a partasiei crestine, chestiunea
nu trebuie sa produca dezbinare.
Doctrina Sanctuarului, sau judecata investigativa
Poate unul dintre cele mai distinctive crezuri adventiste este doctrina sanctuarului.
Aceasta doctrina s-a formulat ca explicatie alternativa la esecul din 1844 al miscarii
millerite. Pentru aparitia acesteia este raspunzator pastorul baptist William Miller (17821849) care interpretand zilele din Daniel 8:14 ca ani, a prezis ca Isus Hristos se va
intoarce literar pe pamant la 2.300 de ani dupa inceputul celor 70 de saptamani ale lui
Daniel (vezi, Daniel 9:24-27), ce le-a interpretat ca reprezentand perioada de timp dintre
457 d. H. si anul 1843. Cand anul 1843 a trecut fara sa se produca intoarcerea Domnului
pe pamant, miscarea millerita a efectuat o ajustare minora a datei si a declarat ca 22
octombrie 1844 este de fapt data celui de-al doilea "advent" (latina, "venire") al
Domnului. Cand si cea de-a doua prezicere a dat gres, miscarea millerita a cunoscut ceea
ce istoria denumeste "Marea dezamagire". Pentru multi acesta a insemnat sfarsitul
miscarii adventiste, insa pentru unii ea doar a inceput.
In urma evenimentelor ce au avut in jurul "mari dezamagiri" un om pe nume, Hiram
Edson, a reexaminat profetia din Daniel 8:14 dupa ce anterior a pretins ca a avut parte de
o viziune clarificatoare asupra ei in timp ce se afla intr-un lan de porumb. Cu ajutorul lui

O.R.L. Crosier, Edson a decis ca eroarea lui Miller a constat de fapt in interpretarea
naturii respectivului eveniment prevazut decat in calculul timpului. Astfel, Miller a
interpretat "curatirea sanctuarului/sfantului locas" (pomenita in Daniel 8:14) ca fiind o
profetie a revenirii lui Isus Hristos in "sanctuarul pamantesc" care este insasi Pamantul.
Insa, in urma viziunii sale Edson a ajuns sa creada ca in loc ca Hristos sa se intoarca pe
pamant in anul 1844, El de fapt a intrat pentru prima data in cel de-al doilea
compartiment al templului ceresc, si anume in sanctuar. Astfel, Edson a crezut ca in cer
exista un templu ceresc care reprezinta modelul pentru templul pamantesc din Vechiul
Testament si care avea doua incaperi cunoscute sub numele de locul sfant si locul prea
sfant (sau, sfanta sfintelor).
Conform noii interpretari a lui Edson anul 1844 marca inceputul celei de-a doua faze a
lucrarii de ispasire a lui Isus Hristos cand Domnul trecea din prima incapere a templului
ceresc, in a doua, locul prea sfant, unde-si aduce sangele Sau ca ispasire pentru pacate.
Lucrarea pe care Isus trebuia sa o indeplineasca in locul prea sfant (sanctuar) a fost
ulterior formulata sub denumirea de "doctrina judecatii investigative". Ca prin urmare,
primii adventisti au inteles ispasirea lui Isus ca fiind compusa din doua faze. Aceasta
lucrare din doua etape a ispasirii lui Hristos poate fi inteleasa cel mai bine ca fiind un
arhetip al lucrarii preotilor din Vechiul Testament.
In Vechiul Legamant, au sustinut acesti pionieri ai Adventismului de Ziua a Saptea,
indatoririle zilnice ale preotilor erau limitate la a aduce jertfe in locul sfant (iertand
pacatul), insa odata pe an in ziua ispasirii, marele preot intra in locul prea sfant si curatea
sanctuarul prin stropirea chivotului cu sangele tapului sacrificat (prin asta, stergand
pacatele). Dupa curatirea sanctuarului, pacatele poporului erau transferate asupra tapului
ispasitor ce era apoi izgonit in pustie.
Conform adventismului, Isus a iertat pacatele incepand de la moartea Sa de pe cruce. Cu
toate acestea doar de pe data de 22 octombrie 1844 Isus si-a inceput lucrarea Sa de
stergere a pacatelor. De la inaltarea Sa si pana in 1844 Isus a infatisat iertarea pe care a
obtinut-o pe cruce in prima incapere a templului ceresc, dar din 1844 El a intrat in cea dea doua incapere a templului (in sanctuar) si a inceput sa judece (investigheze; de aici,
"doctrina investigativa") vietile celor ce au primit iertarea pentru a vedea daca erau
vrednici de viata vesnica. In consecinta, se crede ca doar cei ce trec de aceasta judecata
pot fi siguri ca vor fi mantuiti la venirea Lui.
Doctrina aceasta a dat nastere la o invatatura ce a ajuns sa fie cunoscuta mai tarziu sub
numele de "perfectiune lipsita de pacat" (engl., "sinless perfection") (sau,
"perfectionism"), care consta din respectarea fara abatere a poruncilor pentru a obtine
scaparea de judecata. Dupa efectuarea judecatii investigative se sustine ca Hristos
urmeaza sa iasa din sanctuarul ceresc pentru a se intoarce pe pamant sa-i aduca fiecarui
om rasplata cat si pentru a inaugura ziua cea mare si ingrozitoare, Ziua Domnului.
Asadar anul 1844 si evenimentele descrise mai sus sunt cele ce marcheaza inceputul
Adventismului de Ziua a Saptea. La auzirea acestei doctrine Barnhouse a denumit

doctrina sanctuarului ca fiind nimic altceva decat o portita de scapare creata pentru a-i
detasa de eroarea millerita. Evanghelicii au respins ambele doctrine pe baza faptului ca
nu-si gasesc sprijin biblic. Ramanea doar ca acestia sa stabileasca daca aceste doctrine
constituie un obstacol in calea unei autentice partasii crestine cu restul trupului lui Hristos
a adventistilor.
Principala ingrijorare era ridicata de posibilitatea ca aceste doctrine sa minimalizeze
jertfa de ispasire a lui Hristos, sau sa sugereze reducerea ei la o lucrare incompleta de
ispasire. Dupa o evaluare critica evanghelicii au concluzionat ca aceasta doctrina a
judecatii investigative "nu constituia o bariera reala in calea partasiei daca era interpretata
in sensul ei simbolic si nu in cel material si strict literar, asa cum a fost prezentata de
catre unii dintre primii autori adventisti"9 S-a sustinut astfel ca in gandirea adventista
contemporana aceasta doctrina nu sugera o dubla sau incompleta ispasire, ci mai degraba
o ispasire adusa odata pentru totdeauna de catre Hristos, marele nostru preot din ceruri.
In ce-i priveste pe evanghelici acestia au conchis ca cele trei doctrine ale
sabatarianismului, autoritatii lui Ellen White si a sanctuarului, respectiv, a judecatii
investigative desi eronate totusi nu impiedica stabilirea legaturii fratesti crestine intre cele
doua tabere.
Alte doctrine distinct adventiste au mai fost studiate si evaluate de catre evanghelici cu
aceea ocazie. Printre acestea se numara, nemurirea conditionata, anihilarea celor rai,
planul de sanatate, si conceptul de ramasita care este aplicat strict Adventismului de Ziua
a Saptea. Din nou, concluzia lor a fost ca desi toate aceste doctrine nu fac parte din
traditia teologica a Crestinismului istoric, in unele cazuri fiind lipsite complet de orice
baza biblica, asa cum au fost ele explicate de teologii adventisti prezenti la dialog acestea
nu-i impiedica pe membrii adventismului sa fie adevarati urmasi ai lui Hristos.
Dupa studierea a mii de pagini de documentatie si participarea la indelungate sesiuni de
intrebari si raspunsuri adresate celor mai competenti teologi adventisti, Walter Martin, ca
reprezentant al evanghelicilor, a concluzionat ca Adventismul de Ziua a Saptea "este in
principal o miscare crestina, dar la o evaluare de ansamblu a teologiei ei trebuie admis ca
doctrinele adventiste sunt mai mult heterodoxe decat ortodoxe si ca practicile ei, nu in
putine randuri, se pot califica drept cauzatoare de dezbinare" (decat unificatoare; n.tr.).10
Urmarile dialogului dintre evanghelici si adventisti
Decizia de a reclasifica Adventismul de Ziua a Saptea ca miscare heterodoxa in loc de
cult necrestin a suferit o controversa deosebita. Barnhouse si Martin au fost aspru criticati
in multe cercuri evanghelice. De fapt cand si-au publicat studiile in mai multe editii ale
revistei "Eternity", 25% dintre abonatii acesteia s-au retras!
Totusi acest climat ostil a inceput sa se schimbe odata cu publicarea lucrarii adventiste
intitulate "Questions on Doctrine" ("Intrebari asupra doctrinei"; pentru simplificare vom
alege prescurtarea "QOD").11 Acest volum doctrinar este un produs direct al sesiunilor de
intrebari si raspunsuri intretinute cu evanghelicii, ambele parti contribuind de fapt la
formularea precisa a intrebarilor. Scopul declarat al acestei publicatii era de a clarifica

teologia adventista prin evidentierea crezurilor comune si a diferentelor fata de

protestantismul evanghelic. Teologii adventisti care au contribuit la realizarea lucrarii au
tinut sa sublinieze ca aceasta nu era o noua marturie de credinta, ci mai degraba o
explicare a principalelor aspecte ale credintei adventiste.
Pentru a se asigura ca acest volum era cu adevarat reprezentativ pentru teologia
Adventista de Ziua a Saptea si nu doar opinia unora, manuscrisul nepublicat a fost trimis
spre aprobare unui numar de 250 de lideri adventisti. Dupa niste critici neinsemnate,
manuscrisul de 720 de pagini a fost acceptat de catre un comitet al Conferintei Generale
si publicat in anul 1957 de catre editura oficiala, "Review and Herald Association". In
ciuda faptului ca in anii din urma acest volum a devenit o sursa de controversa in sanul
adventismului este totusi interesant de notat ca R.R. Figuhr a afirmat despre lucrarea
"QOD" ca este cea mai marcanta realizare a presedintiei sale.12
Cu cativa ani mai tarziu, in 1960 Martin si-a publicat cartea intitulata "Adevarul despre
Adventismul de Ziua a Saptea". Ea a castigat repede o mare popularitate. Multi dintre cei
care initial au criticat evaluarea Barnhouse-Martin au inceput sa-si schimbe parerea
datorita enormei documentatii oferite in aceasta noua carte a lui Martin. Desi cartea
respectiva nu se mai publica, evaluarea facuta de Walter Martin Adventismului de Ziua a
Saptea se gaseste acum in celebra "The Kingdom of the Cults" (Imparatia Cultelor).
Cu privire la ea mai multi lideri adventisti au declarat public ca in lucrarea sa Martin a
oferit o reprezentare fidela a Adventismului de Ziua a Saptea. Un lider adventist din zilele
noastre a facut urmatoarea afirmatie: "cartea lui Martin reprezinta lucrarea unui
investigator onest si a unui teolog competent. El a inteles si a redat fidel ceea ce
adventistii i-au spus ca cred, citandu-le dovezile in mod exhaustiv".13
Asadar dupa conducerea adventista, atat "QOD" cat si "Adevarul despre Adventismul de
Ziua a Saptea" reproduc fidel teologia afirmata la sfarsitul anilor '50 de miscarea
Adventismului de Ziua a Saptea, dar asa cum vom vedea acceptarea acestei teologii este
departe de a fi universala in sanul miscarii. Multe schimbari s-au petrecut de la lansarea
"QOD" de aceea, acum ne vom indrepta atentia asupra acelor evenimente care au condus
la criza actuala a Adventismul de Ziua a Saptea.
<-- Apologetica | urmatoarea pagina

BOSNIA, VIOLUL SI PROBLEMA RAULUI IN LUME

de Gregory Koukl
Un raspuns la problema eterna: de ce ingaduie Dumnezeu tot raul din lume?

Citeam in L.A.Times scrisorile adresate editorului unde un domn din Newport Beach
raspundea unei intamplari tragice ce a fost publicata intr-un numar anterior al Times-ului.

Poate si unii dintre d-voastra au citit despre ea sau au auzit despre astfel de intamplari din
ziarele pe care le cititi. Articolul acesta insa nu vorbea despre tragediile obisnuite din
Bosnia-Hertegovina, si nici despre drama razboiului din aceea zona. Articolul era despre
problemele refugiatilor si ale femeilor abuzate de militari.
Acest domn scria: "Rasfoind in numarul d-voastra din 10 aprilie, privirea mi-a cazut pe
tragicul articol intitulat 'Necazurile intarzie vindecarea victimelor violurilor din Bosnia'.
M-a durut inima pentru Amira, femeia musulmana in varsta de 35 de ani, mama a doi
copii, ce si-a pierdut sotul si care ratacea cersind prin tara pentru a supravietui. Internata
intr-un lagar de concentrare si violata in repetate randuri de soldati sarbi ce se comportau
mai degraba ca niste animale decat ca oameni, femeia a devenit victima a inca unei
rautati umane. Incotro se indreapta omenirea? Ma gandesc la Dumnezeu si ma intreb "De
ce Doamne? De ce ai creat asemenea monstrii? Doamne, tu esti serios?" "Daca acesta
este felul in care Dumnezeu ma invata si ma incearca in credinta", continua acest om,
"atunci crezurile si credinta mea sunt mai degraba zdrobite cu dispret. Poate tocmai
fiindca mi-am pierdut sotia din cauza cancerului sentimentele mele sunt prea partinitoare
si prea inclinate sa fie zdrobite si sa simpatizeze cu cei ce asemenea mie sufera."
Scrisoarea era semnata de Victor Jashinski, din Newport Beach.
Nu cred ca exista macar un singur om care sa asculte aceasta poveste si care sa nu
traiasca aceleasi sentimente ca si el. In primul rand toti simtim sentimentul de groaza pe
care-l incercam atunci cand citim despre ceea ce oamenii isi fac unii altora. Doar cu doua
zile in urma pe Family Channel a fost ultimul episod al unor seriale despre Holocaust ce
a fost retransmis pentru prima data dupa 15 ani. Am avut ocazia sa revad in imagini vii ce
este capabil omul sa faca si din nou am inceput sa fim preocupati de aceasta idee. Nu
doar atat, ci si noi insine am fost atinsi de raul lumii acesteia si suntem ingroziti. Privim
la durerea din propriile noastre vieti si ne intrebam ca acel om, "De ce Doamne, de ce?
De ce atata durere? De ce este atat de greu?" Aceasta este cu adevarat una dintre cele mai
spinoase si mai complexe probleme la care cineva, indiferent de convingerile sale sau
ideile filozofice pe care le sustine, trebuie sa raspunda.
Eu unul stiu ca este imposibil sa rezolv aceasta problema in zece minute, odata si pentru
ca aceasta problema in plinatatea si marimea ei nu sufera o rezolutie finala. Cred ca exista
cateva raspunsuri bune dar in cea mai mare parte cred ca raul este ceva cu care trebuie sa
traim. Totusi doresc sa ofer cateva ganduri care sa va ajute sa-i raspundeti voi insiva si sa
replicati unor domni ca cel ce-a scris la ziar si sunt tulburati de astfel de circumstante atat
prezente in viata lor cat si in viata altora.
Strategia mea in infruntarea unei probleme dificile si taioase ce sfideaza o rezolvare
definitiva este de a incepe de la cunoscut si a ma indrepta spre necunoscut. Voi explica de
indata ce vreau sa spun.
Sunt cateva lucruri privitoare la aceasta problema pe care cred ca le putem cunoaste.
Putem trage niste concluzii care cel putin vor clarifica putin contextul acestor intamplari
si care sa ne ajute sa ne concentram asupra acelor lucruri care sunt mai putin clare si

rezolvabile, chiar poate sa demistificam aceasta intrebare "de ce exista raul?", cu speranta
ca inimile noastre sa fie putin mai linistite in privinta lui.
Apropo, unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le spun de la inceput este ca trebuie facuta
o deosebire intre chestiunea raului si a suferintei ca si problema filozofica si problema
raului dintr-o perspectiva pastorala. De fapt, ambele probleme erau ridicate in aceea
scrisoare. De ce ingaduie Dumnezeu atat rau in lume incat o femeie bosniaca refugiata sa
fie supusa violurilor repetate ale soldatilor sarbi? De ce se petrece acolo atata rau (care
reprezinta intrebarea filozofica), dar de ce raul ma doare atat de mult pe mine? Aceasta
este o cu totul alta intrebare pentru ca reprezinta o reactie emotionala. Chiar si cei ce au
raspuns filozofic problemei raului continua sa se cutremure de impactul lui atunci cand ii
loveste si pe ei. Desi mintile lor au raspunsul, in sufletele lor inca se intreaba "de ce?"
atunci cand devin victime ale raului din lume. Avem de-a face aici cu ambele perspective.
Voi incepe incercand sa raspund problemei filozofice si apoi sa fac un comentariu asupra
problemei pastorale. Acestea reprezinta chestiuni distincte.
Mai trebuie spus ca atunci cand vine cineva la tine cu o problema pastorala nu poti sa o
rezolvi oferind un raspuns filozofic. Pur si simplu, nu ajuta. Nu este ceea ce respectivii au
nevoie. In acel moment nevoia acelora nu se gaseste in mintea sau intelectul lor, ci in
inima lor, prin durerea pe care o incearca. In acel caz este nevoie de o abordare diferita.
Din pacate eu sunt mai bun la cea de-a doua. Sunt mai bun la partea intelectuala decat la
cea pastorala. De aceea sunt un colaborator al radioului si nu un lucrator al bisericii asa
cum sunt pastorii. Darurile mele sunt diferite. Oricum, dati-mi voie sa incerc sa raspund
intai problemei filozofice si apoi pe scurt sa ma ocup si de chestiunea pastorala.
Un lucru care trebuie intai observat este faptul ca acest om presupune ca Dumnezeu asa la facut pe om. Va amintiti, "de ce Doamne, de ce ai creat asemenea monstrii?"? Daca s-ar
vorbi acum dintr-un punct de vedere biblic veti stii ca asa ceva nu este adevarat. Biblia nu
spune ca Dumnezeu a creat monstri. Dimpotriva, ea sustine ca El a creat fiinte omenesti
care nu au fost deloc monstrii, ci au fost buni. Nu au avut aceasta inclinatie si tendinta
spre rau. Dumnezeu nu l-a inzestrat pe om cu asa ceva. Insa l-a facut cu capacitatea de a
alege liber si a putea cu aceasta libertate sa alega raul, ceea ce din pacate, a facut. De
aceea, autorul scrisorii respective in realitate pune la indoiala caracterul lui Dumnezeu:
"Cum de Ai putut face asa ceva? Ce fel de Dumnezeu esti Tu?" Acestea, precum si multe
alte intrebari reprezinta reactia cea mai obisnuita a oamenilor atunci cand se confrunta cu
problema raului. Cu alte cuvinte, atunci cand vad acest fel lucruri intamplandu-se, ei nu
pun la indoiala caracterul omului, care din punctul meu de vedere ar fi lucrul delicat ce ar
trebui facut (veti intelege intr-o clipa ce vreau sa spun), ci in schimb ataca existenta lui
Dumnezeu. Altfel spus, ei sustin ca devreme ce raul exista in lume, Dumnezeu nu poate
exista si El. Acesta nu este un raspuns rezonabil si nici unul eficient vizavi de problema
filozofica a existentei raului. Va voi arata de ce afirm asa ceva.
Ceea ce nu are sens este sa privesti la existenta (problema) raului si sa negi (sau, sa pui la
indoiala) existenta lui Dumnezeu. Este asa pentru ca ateismul se dovedeste a fi o solutie
filozofica autoimpusa in fata problemei raului. Ganditi-va pentru o clipa la ce este raul

atunci cand aducem aceasta obiectie. Ca sa aibe sens raul trebuie sa fie o judecata morala
apreciata conform unui standard moral perfect. Cu alte cuvinte, ceva este rau doar daca se
departeaza de un standard perfect al binelui. C.S. Lewis afirma acelasi lucru cand spunea
ca, "negarea mea a lui Dumnezeu consta in faptul ca universul parea atat de crud si de
nedrept. Insa de unde aveam eu aceasta idee a ceea ce este drept si nedrept?" Un om nu
spune ca ceva este stramb decat daca are o idee despre ceea ce este drept. (vezi, "Mere
Christianity" de Lewis)
Lewis mai spune ca un portret este o replica buna sau proasta, in functie de cat de buna ii
este asemanarea cu perfectiunea "originalului". De aceea, a vorbi despre rau care este o
departare de bine, inseamna a presupune de fapt ca exista ceva care este binele suprem.
Daca nu exista Dumnezeu atunci nu exista nici nu standard perfect, nici un bine absolut
sau un rau, si ca prin urmare nu a avut loc nici o departare de la vreun standard. Deci,
daca Dumnezeu nu exista atunci nu exista nimic rau, ci doar preferinte personale si
gusturi, ceea ce eu agreez din punct de vedere moral si ceea ce nu-mi place mie.
Aceasta este problema cea mare a relativismului moral ca punct de vedere atunci cand se
ia in discutie problema raului. Daca moralitatea tine in primul rand de o preferinta
personala, lucrul sustinut de multi astazi, atunci tine doar de opinia ta ceea ce este rau sau
bine, insa nu tine si de a mea. Fiecare are propriul lui punct de vedere asupra moralitatii
si daca aceasta atarna de gusturi sau preferinte, la fel cum mie imi place mai mult salata
decat varza, obiectia adusa impotriva existentei lui Dumnezeu ce se bazeaza pe existenta
raului se autoelimina pentru ca ea depinde de faptul ca unele lucruri sunt intrisec rele si
ca raul nu tine doar de preferinta mea personala, deci de definirea pe care eu i-o aduc.
Raul acela are atunci o existenta absoluta, iar problema majoritatii din zilele noastre este
ca nu cred ca exista ceva absolut rau. Sexul inainte de casatorie? Nu-i nimic rau pentru
unii. Avortul? Este o chestiune de alegere personala. Uciderea? Depinde de circumstante.
Furtul? Nu-i rau daca-i de la locul de munca! Si asa mai departe.
Realitatea este ca lumea zilelor noastre se ineaca intr-o mare a relativismului moral.
Daca totul este permis, atunci nimic nu este nepermis. Nimic nu este gresit. Nimic nu este
fundamente rau. Ceea ce spun este ca daca relativismul moral are validitate, aparent
lucrul cel mai acceptat de majoritate, chiar si de catre cei ce protesteaza impotriva raului
din lume, atunci toata vorbaria despre raul obiectiv ca problema filozofica este un
nonsens. A o spune altfel, daca nu exista Dumnezeu, atunci orice moralitate este relativa.
Si din nou, daca relativismul moral este valid, atunci un adevarat rau moral nu poate
exista deoarece raul devine relativ.
O excelenta ilustratie ne este oferita de filmul "Cearta". In acest film un rabin si un evreu
secularist se reintalnesc dupa cel de-al doilea razboi mondial, timp in care au fost
despartiti. Ca si tineri s-au certat adesea, dar la un moment dat s-au despartit suparati,
satele si familiile lor fiind distruse intre timp si fiecare crezand ca celalalt este mort. La
batranete se intalnesc din nou intr-un parc din Toronto, Canada, restabilind vechea lor
prietenie, si cearta.

Atunci rabinul Hersch ii spune secularistului evreu pe nume Chiam ca, "daca un om nu
poate sa apeleze la Atotputernicul, daca nu exista nimic in tot universul care sa fie mai
presus de fiintele omenesti, atunci ce este moralitatea? Nu este decat o chestiune de
opinie. Mie imi place laptele, tie iti place carnea. Lui Hitler ii place sa omoare oameni,
mie imi place sa-i salvez. Cine poate sa spuna ce-i mai bine? Poti sa vezi aceasta oroare
de gandire? Daca nu exista nici un Stapan al universului atunci cine poate sa spuna ca
Hitler a facut ceva rau? Daca Dumnezeu nu exista atunci oamenii care ti-au ucis nevasta
si copii nu au facut nimic rau!"
Aceasta a fost o exprimare foarte, foarte convingatoare din partea unui rabin. Din nou, a
sustine ca Dumnezeu nu exista bazandu-te pe existenta raului ne forteaza sa spunem ceva
de felul, "raul exista, de aceea Dumnezeu nu exista. Iar daca nu exista Dumnezeu atunci
raul si binele sunt relative si nu absolute, astfel ca un rau adevarat nu exista, o
contradictie a primei afirmatii". A o spune si mai simplu, nu poate exista o lume in care sa
aibe sens a spune ca raul este real si in acelasi timp ca Dumnezeu nu exista! Daca
Dumnezeu nu este, atunci nu este nimic esentialmente rau, deplorabil, tragic sau vrednic
de dispret. Si opusul, este, apropo, adevarat! Asta este cealalta parte neplacuta a
problemei, si anume, ca are doua taisuri. Nimic nu este esentialmente bun, vrednic de
lauda, nobil sau onorabil. Totul este in cele din urma pierdut in crepusculul nimicniciei
morale. Pentru a-l parafraza pe dr. Francis Schaeffer, omul care neaga existenta lui
Dumnezeu bazat pe existenta raului sta cu ambele picioare ferm plantat in gol!
Existenta raului ne forteaza sa adoptam o solutie teista, ceea ce este un lucru bun. In acest
fel ajung la cea de-a treia mea idee. Daca ateismul este o filozofie autoimpusa in fata
problemei raului si pentru a-i raspunde avem nevoie de o forma de teism atunci mie mi se
pare evident ca teismul este singura solutie pastorala satisfacatoare vizavi de problema
raului.
Sa spunem de pilda ca suferiti durere din pricina unui rau in viata d-voastra si ajungeti la
concluzia ca nu exista Dumnezeu. Care este solutia problemei durerii d-voastra
personale? Singura solutie la care pot sa ma gandesc este aceea ca durerea d-voastra
personala si suferinta pe care o incercati este fara sens, absurda si disperata. De fapt, imi
aminteste de ce-a spus Os Guiness in excelenta lui carte "Praful mortii" ce tocmai a fost
republicata si unde afirma privitor la religiile orientale ca acestea sustin, indeosebi
hinduismul, ca lumea este doar o iluzie. El il citeaza pe un poet de traditie orientala ce
tocmai a cunoscut o imensa tragedie in viata lui. Acesta s-a dus la avatarul lui, liderul lui
religios, pentru a primi niste sfaturi dupa ce nevasta si copii i-au fost ucisi. Acest lider
religios i-a raspuns pur si simplu la teribila durere a acestui om ca "lumea este roua".
Adica, este oricum toata o iluzie. Poetul s-a intors si a compus un poem simplu ce contine
4 randuri: "Lumea este roua. Lumea este roua. Si totusi si totusi." Cu alte cuvinte,
raspunsul religios pe care i l-a oferit liderul lui spiritual afirma ca raul pur si simplu nu
exista. Cu toate acestea poetul stia ca nu era roua, si ca nu a fost o iluzie. Exista. Din
cauza lui si-a pierdut sotia si copiii. Era real si avea un impact sever asupra vietii lui. Dar
care i-a fost mangaierea? Nici una!

Daca Dumnezeu nu exista atunci nu avem nici un raspuns la chestiunea pastorala a

suferintei si a raului. El nu exista. Suferinta ta este fara sens. Insa daca Dumnezeu exista
si daca acel Dumnezeu este Dumnezeul Bibliei atunci cel putin avem parte de potentialul
unui raspuns. Se poate gasi mangaiere. Dumnezeu este esential bun si drept si intr-o zi va
pune la punct balantele dintre rau si bine. Putem sa ne incredintam in mainile unui
Creator puternic care a demonstrat cu prisosinta ca ne iubeste, caruia ii pasa de noi si ii
mangaie pe cei nenorociti. Este Cel ce nu va frange o trestie rupta si nu va stinge un fitil
care fumega. Este Cel ce ne tine aproape de El. Exista cel putin posibilitatea ca aceasta
suferinta si durere sa aibe sens deoarece Dumnezeu le poate folosi in bine in vietile
noastre.
Poate ne intrebam de ce ingaduie Dumnezeu tot raul din lume? Razboiul din BosniaHertegovina, violurile, de pilda? Raspunsul meu este ca Dumnezeu suporta aceste rele
din acelasi motive pentru care inca mai suporta rele mele sau ale tale. Nu voi explica
acum care sunt aceste motive. Ceea ce vreau sa spun este ca dreptatea Lui este valabila
pentru toti.
Daca Dumnezeu ar eradica tot raul din lumea aceasta la miezul noptii, unde ne vom gasi
noi doi la ora 12 si un minut? Vedeti Dumnezeu va face o treaba completa atunci cand in
cele din urma va solutiona problema raului. C.S. Lewis afirma aceasta idee atunci cand
spune ca, "ma intreb daca acei oameni care-i cer lui Dumnezeu sa intervina in mod
deschis si direct in lumea noastra, realizeaza cum va fi daca o face? Cand autorul piesei
apare pe scena se stie ca reprezentatia s-a incheiat". Faptele rele nu pot fi niciodata izolate
de autorul lor. Cum ar fi, amprentele noastre se gasesc pe arma fumeganda.
Ceea ce mi se pare mie cel mai curios in aceste dispute este ca nimeni nu pune la indoiala
daca dupa toate aceste tragedii sa se mai creada in bunatatea omului. Vedem drame ca
Holocaustul, criminalitatea din zilele noastre, suferinta inocentilor in mainile altor fiinte
umane si in loc sa ridicam pumnul impotriva omenirii, faptuitoarea tuturor acestor rele,
noi il indreptam spre Dumnezeu. Asta este intr-adevar de neinteles!
Dennis Prager spune: "Ori de cate ori intalnesc pe cineva care pretinde ca este imposibil
sa crezi in Dumnezeu, dar continua sa sustina bunatatea innascuta a omului, stiu ca stau
de vorba cu omul pentru care nu conteaza dovezile" (Ultimate Issues, iulie-septembrie,
1989). Cred ca are dreptate. Asa stau lucrurile. Oameni de acest fel refuza sa priveasca
realitatea in fata.
Ultimul gand pe care vreau sa-l transmit si care ma mira in permanenta atunci cand aud
aceste pozitii. Ne traim vietile noastre intr-o constanta rebeliune fata de Dumnezeu, tot
timpul nesocotindu-l si refuzand sa traim conform legilor si preceptelor Lui si dupa aceea
ne intrebam unde este cand lucrurile nu merg bine! La asta ar trebui sa ne mai gandim.

This is a transcript of a commentary from the radio show "Stand to Reason," with Gregory Koukl. It is
made available to you at no charge through the faithful giving of those who support Stand to Reason.
Reproduction permitted for non-commercial use only.

For more information, contact Stand to Reason at P.O. Box 6568, San Pedro, CA 90734
(800) 2-REASON * (310) 539-3932 * info@str.org * www.str.org
Traducerea si adaptarea: Teodor Macavei.15.01.00
Teo_logic@bigfoot.com

<-- Apologetica
Autor: Teodor Macavei

Un mic ghid comparativ

intre caracteristicilor comune ale adevaratelor treziri spirituale si cele ale
inchipuitelor treziri spirituale
In ultima vreme multe biserici sunt invitate sa ia parte la ceea ce unii considera a fi o
trezire spirituala a zilelor de pe urma. Astfel, mai nou si in biserici neo-protestante din
tara se gazduiesc seminarii si cursuri in care pastori si predicatori proveniti din extrema
spectrului carismatic propun experiente pe care nu le putem gasi nicidecum in Biblie,
oricat ne-am stradui: "caderi pe spate", "ucidere in Duhul", "beat in Duhul", "rasul sfant",
etc. In ciuda bizarului denumirilor acestor noi experiente, crestinii avizi dupa o "noua
atingere" a Duhului uita sa cerceteze Scriptura in vederea verificarii acestora si din
nefericire cad victime unui nou val de amagiri ce strabate bisericile.
Nu neg deloc validitatea actuala a darurilor spirituale mentionate in cap.12 din 1
Corinteni insa trebuie in acelasi timp sa deplang ignorarea crasa a "ghidului de utilizare"
al acestora gasit in capitolul 14 al aceleiasi epistole a lui Pavel catre crestinii din Corint.
In detrimentul Scripturii se traiesc astazi experiente care ulterior sunt chipurile
argumentate biblic cu pasaje care nu vorbesc despre asa ceva, sau nu autorizeaza acest
gen de experiente. Este la urma urmei Biblia etalonul dupa care masuram experienta, sau
aceasta a devenit doar o vorba goala?
Modul in care unii reinterpreteaza si scot din context pasaje biblice pe care le citeaza in
sprijinul unor astfel de experiente ar trebui sa-l faca sa roseasca pe orice sincer si staruitor
cercetator al Scripturilor! Se face astfel de catre unii dovada unei exegeze schiloade si a
unor minti nedisciplinate care in loc sa raporteze totul la standardul Cuvantului scris sunt
gata mai degraba sa-l perverteasca pentru a putea atribui aceste experiente Duhului Sfant
al lui Dumnezeu care s-a stiut dintotdeauna ca nu trece peste ceea ce "este scris"!
Aceste experiente sunt atat de "reale" incat lideri evanghelici proeminenti sustin ca sunt
convinsi ca acestea nu pot fi explicate decat prin invocarea lucrarii Duhului Sfant. Din
nefericire multi sunt ignoranti in privinta paralelelor izbitor de asemanatoare dintre aceste
experiente si cele ale meditatorilor orientali care ating stari de extaz folosind practici
oculte. Cu un mic efort oricine se poate documenta din studiile facute asupra lumii
ocultului privitor la efectele periculoase ale acestor experiente printre care enumar aici,
depresia, depersonalizarea, detasarea de realitate, iluzia, si multe alte tulburari psihice.
Din pacate reactia lumii laice la privelistea bisericilor ravasite asemenea unui camp de

batalie in urma serviciilor de "ras sfant", "proorocit in limbi", si "betie in Duhul", etc.,
este adesea cea sugerata de apostolul Pavel in prima sa epistola adresata corintenilor:
Cap.14, v.23 Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si
ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni?
Asa cum bine observa cineva, Dumnezeu nu este obligat sa protejeze pe nimeni de
consecintele unui comportament nebiblic. Fie ca este vorba de un crestin sau de un
necrestin, consecintele nesabuintei si ale ignorarii preceptelor Scripturii sunt aceleasi. In
acelasi fel, fie ca unii ajung intr-o stare de transa in mijlocul unui serviciu la o biserica
crestina, fie in mijlocul unor sedinte de meditatie transcedentala tinute la o secta budista,
efectele daunatoare asupra mintii sunt din pacate aceleasi.
Dr. Elizabeth Hillstrom avertizeaza cu privire la profundele tulburari psihologice care pot
interveni in acest caz:
"Emotiile pot varia brusc de la extaz, fericire, si pace, la o frica intensa, deprimare,
anxietate si furie. Gandurile devin stranii si irationale iar subiectii pot cadea in stari
prelungite si inconstiente de transa. Pot sa se simta foarte alienati si confuzi, adesea
parand ca urmaresc lucrurile care li se intampla de pe pozitia unor observatori externi. Nu
de putine ori, subiectii se tem ca simt ca-si pierd mintile.1"
De aceea am considerat necesara producerea acestui mic ghid comparativ intre
caracteristicile comune ale adevaratelor treziri spirituale si cele ale pretinselor si
inchipuitelor treziri deoarece acestea par sa deformeze si ceea ce parea de bun simt pana
acum in Crestinism, ca sa nu mai mentionam de principiile biblice ale trezirii spirituale
veritabile. Ghidul isi propune foarte pe scurt sa ofere intai o analiza a celor mai cunoscute
manifestari aberante care sunt atribuite Duhului Sfant si apoi, enuntarea sintetizata a
principiilor biblice care sunt incalcate in presupusa trezire unde s-au inregistrat.

Inventiile, fanteziile si minciunile

Semnele si minunile mincinoase (false)
Restaurationismul
Uciderea in Duhul
Hipnotismul

Toate acestea sunt elemente notorii ce compun noile valuri de "presupuse treziri"
spirituale care matura globul pamantesc si care arunca Crestinismul intr-o spirala
ascendenta a experientelor extatice si a comportarilor nefiresti care ii atrag multa ocara
din partea celor ce nu-l simpatizeaza, sau nu-l inteleg. Sa le luam pe rand.
Inventiile, fanteziile si minciunile
Liderii acestor "treziri" isi presara predicile cu inventii nerusinate, cu fantezii si farse,
aparent fara sa-si dea seama de consecintele pe care aceste practici le pot avea asupra
probitatii lor sau a adunarilor ce le pastoresc. Multi dintre cei care la inceput au luat cu
asalt "centrele de putere" (multe dintre acestea ar trebui sa vi se para cunoscute: Toronto,

Pensacola, Brownsville, etc.) sunt acum deziluzionati si se prabusesc in haul cascat al

cultelor si al sectelor aberante. Acestia nu mai stiu ce sa creada, sau pe cine sa creada, si
in ascuns se tem ca lipsa de credibilitate a celor ce pretind sa fie reprezentantii lui
Dumnezeu se reflecta intr-o neseriozitate a lui Insusi Dumnezeu. Cand senzationalismul
si goana dupa experiente devin mai importante decat adevarul atunci ajunge sa fie
distrusa insasi coloana vertebrala a credintei noastre.
In timp ce "trezirile contrafacute" se sprijina pe inventii, nascociri, pe fantezii si
minciuni in toata regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o
bazare ferma pe temelia credintei si a invatarii Cuvantului scris care conduc la
semnele reale ale trezirii: pocainta de pacate si o viata schimbata.
Semnele si minunile mincinoase (false)
Liderii falselor "treziri" fac apel la Jonathan Edwards pentru a-si valida semnele si
minunile lor mincinoase. Cu toate acestea, Edwards a considerat ca exact semnele si
minunile pe care acestia le invoca sunt cele care au compromis in multe randuri prima
mare trezire de la sfarsitul anilor 1800 petrecuta in Statele Unite ale Americii. In timp ce
imprudentele si dezordinile au fost doar niste produse secundare ale Primei Mari Treziri
de acolo, in cea de-a Doua, acestea au devenit principalul produs. Asemenea lui Edwards,
predicatorul itinerant Peter Cartwright a denuntat categoric semnele si minunile
mincinoase oriunde le-a intalnit. In loc de a incerca sa le produca, el spunea: "Cu fiecare
prilej avut, obiceiul meu era acela de a recomanda rugaciunea fierbinte ca remediu" (la
aceste manifestari; n.tr.).
Din pacate, semnele si minunile mincinoase pe care un Edwards si Cartwright le-au
denuntat sunt tocmai cele care se gasesc in centrul preocuparilor trezirilor contrafacute
din zilele noastre. In mod tragic amagirile prezente nu se limiteaza doar la producerea
unei istorii revizioniste a trezirilor din trecut, ci merg pana la adevarate pacaleli vizionare.
In timp ce trezirile false isi gasesc confirmarea in semnele si minunile mincinoase,
trezirile adevarate isi au geneza in Cuvantul Scris si Viu al lui Dumnezeu.
Restaurationismul
Restaurationismul din zilele de pe urma este reprezentat de crezul ca la sfarsitul
veacurilor Dumnezeu va restaura semnele supranaturale, va da lumii "super-apostoli si
profeti", aspecte ce constituie un ingredient cheie al mitologiei trezirilor false.
In primele ore ale celei dintai dimineti a secolului al XX-lea, numitul Charles Parham
alege sa-si puna mainile peste o tanara pe numele Agnes Uzman ca urmare ea incepand sa
vorbeasca chinezeste. Cand a incercat sa scrie, tanara nu a putut decat sa mazgaleasca pe
hartie niste caractere chinezesti. In acel moment Parham a fost convins ca intamplarea a
constituit preludiul unei treziri globale si prevestirea restaurationismului de la sfarsitul
vremurilor. In acest fel s-a ajuns sa se creada ca credinciosii au nevoie doar de darul
vorbirii in limbi si atunci ar fi fost in stare sa mearga pana la capatul pamantului pentru a
predica evanghelia in limbi pe care de fapt nu le-au invatat.
Pe la mijlocul sec. al XX-lea, a avut loc o alta farsa spirituala ce a pus stapanire pe scena

bisericii. In aceasta, personalitati ca A.A. Allen, William Branham si Jack Coe au semanat
mitul ca o restaurare a darului vindecarii va conduce la un Pentecost (adica, la o Zi a
Cinzecimii) si mai mare decat primul. Acum la apusul sec. al XX-lea liderii trezirilor
false au inceput deja sa invete ca Dumnezeu reda bisericii din vremurile din urma superapostoli si profeti. Se emite astfel pretentia ca,
"Niciodata vreun profet sau apostol n-a egalat puterea acestor oameni ce apartin acestei
mari ostiri a Domnului din zilele de pe urma. Nimeni nu a avut-o vreodata, nici chiar Ilie,
sau Petru si Pavel, si nimeni nu s-a bucurat de puterea ce se va da acestei marete armate".
In timp ce trezirea contrafacuta presupune un restaurationism al zilelor de pe urma,
trezirea adevarata este caracterizata de pocainta adevarata manifestata prin
umilinta crestinilor si prin slujirea in dragoste pe care si-o aduc unii altora, sau
lumii inconjuratoare.
Uciderea in Duhul
In zilele noastre se spune ca mii de oameni sunt "ucisi de Duhul" in biserica. Aceasta este
demonstratia vizibila, se sustine, a unei prezente palpabile si moderne a puterii Sfantului
Duh. John Wimber, fondatorul bisericii Vineyard pretinde ca a gasit in Scripturi, in istoria
bisericii, sau experienta sa, numeroase confirmari ale acestor manifestari. O concluzie
tipica emisa de acesta precizeaza ca dupa mai multi ani de observatie el a determinat ca in
timp ce crestinii simpli cad pe spate in momentul "uciderii in duhul", liderii crestini in
mod invariabil cad in fata. Wimber mai spune ca a fost martor la convertirea unui om ce
"a fost luat pe sus si aruncat 10 metri prin sala si zdrobit de perete." Pot sa intreb,
convertit in ce?
In timp ce lideri ai trezirii false ca Wimber atribuie Duhului Sfant acest bizar fenomen al
"uciderii in Duhul", in realitate acesta are mult mai multe in comun cu gurul hindus, cu
escrocii religiosi si cu hipnotismul. Manifestarile extatice petrecute in asramurile
(asezarile) unor guru orientali ca cel din Oregon, al lui Rajnesh, stau marturie.
In acelasi fel, liderii trezirii false folosesc metode de manipulare socio-psihologica cat si
o varietate de tactici de distorsionare a adevarului Cuvantului Scris pentru a-si iluziona
adeptii. Chiar in Dictionarul Miscarilor Penticostale si Carismatice se observa cu
sinceritate ca "se citeaza un numar considerabil de versete biblice doveditoare pentru a
sustine legitimitatea acestor fenomene, desi Scriptura este clara in a nu oferi nici un
sprijin presupunerii ca fenomenul ar fi normal pentru viata crestina". In ciuda pioasei
atribuiri a fenomenului Duhului Sfant cat si a practicei adaugiri a "prinzatorilor"
("catchers" - este vorba despre randuirea deliberata a unor slujbasi care in timpul acestor
servicii sa-i "prinda" pe cei ce sunt "ucisi in Duhul". n.tr.), multimile continua sa sufere
daune emotionale si fizice din cauza acestor practici. Unii chiar au murit. Aceasta
afirmatie se poate documenta.
In timp ce trezirea contrafacuta se concentreaza pe manifestari bizare si profund
emotionale ca de pilda, "uciderea in Duhul", trezirea spirituala adevarata se
concentreaza pe mantuirea oamenilor si sfintirea lor in Duhul. Pe cunoasterea

intelectuala a doctrinelor de baza ale credintei crestine si pe insusirea personala a

acestora.
Hipnotismul
In zilele noastre hipnotistii nu-si desfasoara activitatea doar in balciuri si carnavaluri ci
acum opereaza si in biserici, din fata de la amvoane. Ceea ce odata era recunoscut ca
apartinand domeniului cultelor, acum se imita de la altarul bisericilor. Fie ca sunt
denumiti guru hindusi sau "barmani ai Duhului Sfant" (va vine sa credeti ca s-a putut
lansa un asemenea titlu? El este totusi purtat cu mandrie de unii ca Rodney HowardBrowne!), metodele pe care acesti "lideri spirituali" le utilizeaza contin foarte multe
elemente comune acestora. Cu totii isi aduc subiectii in stari modificate de constienta,
folosesc presiunea publicului pentru a-i conduce in experiente trasate anterior, stimuleaza,
depind si se folosesc de asteptarile participantilor si abuzeaza puterea sugestiei pentru a-i
face pe cobaii lor sa accepte practic orice le intra in minte. Cinicii ar putea sa nege
folosirea starilor modificate de constienta, presiunea publica, asteptarile, si puterile
sugestiei sustinand ca acestea reprezinta doar manipularea socio-psihologica a multimilor,
insa crestinii ar trebui sa le perceapa ca insemnand o amenintare mult mai serioasa.
Aceste tehnici ce declanseaza experientele acestea neobisnuite reprezinta un sol extrem
de fertil al amagirii spirituale si satanice.
In timp ce liderii trezirii contrafacute isi inrobesc supusii prin mijloace hipnotice,
liderii trezirii spirituale autentice isi ilumineaza si innobileaza ucenicii prin
intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predica acestora cu mare consecventa si cu
lepadare de sine respectand contextul lor cultural, limbile originale si interpretarea
conforma restului revelatiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a
produce un pretext care sa legitimeze tot felul de experiente anormale.
In timp ce multimile de membrii ai bisericilor "luate pe sus" de miscarea trezirii
contrafacute o saluta ca fiind o "trezire masiva" a zilelor de pe urma, ceea ce de fapt ii
trebuie cu disperare trupului lui Hristos este o puternica reformatie. Doar daca biserica
este mai intai reformata, societatea ce-o inconjoara se va trezi. Adevarata experienta se
gaseste nu in faptele firii pamantesti (oricat de spectaculoase ar fi acestea!), ci in
redescoperirea bazelor elementare ale credintei crestine. In timp ce multimi de credinciosi
il cauta pe Dumnezeu unde nu trebuie si unde nu se gaseste, adevaratele experiente care
pot intr-adevar sa revitalizeze biserica, si nu doar sa o dezordoneze, sunt cele produse de
studiul Scripturilor pentru aflarea cuvintelor lui Isus care sunt Duh si viata, sunt partasia
sincera a celor ce traiesc in sfintenie si dau socoteala unii altora pentru marturia crestina
pe care o aduc, sunt dragostea fata de semeni manifestata prin mana intinsa orfanilor,
saracilor si nedreptatitilor societatilor noastre modernizate tehnologic, dar abrutizate
moral.
Pentru multi trezirile contrafacute au facut crestinismul sa fie doar un circ zgomotos care
ne viziteaza orasele, uneori in corturi, uneori in lacase respectabile si in care acrobatiile
periculoase se fac cu Sfintele Scripturi, iar plasa o iau toti care participa la ele!!
Reteta sigura a TUTUROR trezirilor spirituale adevarate

Drept incheiere pentru acest scurt articol critic dati-mi voie sa va indrept atentia asupra
unei intamplari istorice care a lasat urme atat in istoria unui popor cat si in Sfintele
Scripturi si care poate intr-adevar constitui "reteta sigura" a tuturor trezirilor spirituale
adevarate, daca vrea cineva sa o urmeze.
Este vorba de vremea imparatului Iosia care a domnit intre 640-609 in. de Hristos, cel deal 16-lea rege al Iudeii si unul dintre putinii regi buni care au condus regatul de sud prin
reforme spirituale deosebite in care a incercat starpirea idolatriei din tara. Biblia ne spune
despre acest neobisnuit de tanar rege ca a fost si unul neobisnuit de bun. In al 18-lea an al
domniei sale si-a trimis unul dintre logofetii sai la Templu, pe Safan, pentru a strange
argint cu care sa-i plateasca pe cei ce au reparat Casa Domnului cand au dat peste o carte.
In timp ce acest logofat venea dupa bani un preot i-a atras atentia ca in timpul reparatiilor
Templului au gasit si o carte. Cartea Legii. Dupa ce insusi logofatul a citit-o, Cartea legii
ajunge sa fie prezentata imparatului caruia ii este de asemenea citita. De aici va las mai
departe in grija relatarii proprii a Scripturii pentru a vedea urmarea si experienta care are
loc in urma citirii cartii:
1 Imparati 22:10-13 "Safan, logofatul, a mai spus imparatului: ,,Preotul Hilchia mi-a dat
o carte." Si Safan a citit-o inaintea imparatului. Cand a auzit imparatul cuvintele din
cartea legii, si-a sfasiat hainele. Si imparatul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui
Ahicam, fiul lui Safan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Safan, logofatul, si lui Asaia, slujitorul
imparatului: ,,Duceti-va si intrebati pe Domnul pentru mine, pentru popor si pentru Iuda,
cu privire la cuvintele cartii acesteia care s-a gasit; caci mare este mania Domnului, care
s-a aprins impotriva noastra, pentru ca parintii nostri n-au ascultat de cuvintele cartii
acesteia, si n-au implinit tot ce ne este poruncit in ea."
Iata mai jos si comentariul biblic asupra experientei declansate la auzirea cuvintelor din
cartea legii.
2 Regi 22:19 "Pentru ca ti s-a miscat inima, pentru ca te-ai smerit inaintea Domnului
cand ai auzit ce am spus impotriva acestui loc si impotriva locuitorilor lui, cari vor ajunge
de spaima si de blestem, si pentru ca ti-ai sfasiat hainele, si ai plans inaintea Mea, si Eu
am auzit, - zice Domnul."
Acest imparat nu doar ca traieste o experienta emotionala deosebita dar si atesta ce s-a
petrecut cu el prin masuri drastice de inlaturare a idolatriei din tara. Experienta acestuia
nu a ramas una emotionala ci vedem ca are urmarii concrete in practica de viata. Cineva
foarte inspirat a spus ca "nu conteaza cat de sus sari in timpul unei experiente spirituale,
ci cat de drept umbli dupa ce aceasta se incheie". Din pacate multi din cei ce invoca
aceste experiente iesite din comun dovedesc ca umbla foarte stramb cand acestea se
termina!
Despre acest imparat Biblia ne spune ca a curatit Iudea si Ierusalimul de altare idolatre si
de chipuri cioplite (2Cronici 34:1-8) si ca dupa aceste masuri a strans tot poporul si mai
marii lui pentru a incheia pe treptele Templului un legamant de a-l asculta impreuna pe
Dumnezeu.

Din nou priviti la ceea ce ne relateaza Biblia despre aceste actiuni rezultate din experienta
spirituala a imparatului:
2Cronici 34:29-33 "Imparatul a strans pe toti batranii din Iuda si din Ierusalim. Apoi s-a
suit la Casa Domnului, cu toti oamenii lui Iuda si cu locuitorii Ierusalimului, cu preotii si
Levitii, si cu tot poporul, de la cel mai mare pana la cel mai mic. A citit inaintea lor toate
cuvintele cartii legamantului, care se gasise in casa Domnului. Imparatul statea pe
scaunul lui imparatesc, si a incheiat legamant inaintea Domnului, indatorindu-se sa
urmeze pe Domnul si sa pazeasca poruncile Lui, invataturile Lui, si legile Lui, din toata
inima si din tot sufletul lui, si sa implineasca cuvintele legamantului, scrise in cartea
aceasta. Si a facut sa intre in legamant toti cei ce se aflau la Ierusalim si in Beniamin. Si
locuitorii Ierusalimului au lucrat dupa legamantul lui Dumnezeu, legamantul
Dumnezeului parintilor lor. Iosia a indepartat toate uraciunile din toate tarile copiilor lui
Israel, si a facut ca toti cei ce se aflau in Israel sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor.
In tot timpul vietii lui, nu s-au abatut de la Domnul, Dumnezeul parintilor lor."
Ceea ce este mai laudabil decat orice la imparatul Iosia este faptul ca nu numai a luat
masuri drastice pentru a inlatura idolatria dar mai important decat orice lui Iosia i s-a
miscat inima fata de Domnul Dumnezeu si a influentat poporul sa faca la fel si sa se
intoarca la El, incheind acel legamant cu el in pragul Casei Domnului. Aceasta se poate
intr-adevar califica drept o trezire spirituala adevarata. O experienta avuta de unul, a
influentat o mare multime de oameni. Experienta a fost autentica si la fel a fost si
influenta acesteia asupra altora. Durabila si producand schimbari vizibile.
Unde va amintiti ca s-a intamplat ceva asemanator? Vedem in Scripturi ca de fiecare data
la "gasirea" Cartii Legii, la citirea si interpretarea ei, se produc treziri spirituale veritabile:
Neemia 8:1-6 "Cand a venit luna a saptea, copiii lui Israel erau in cetatile lor. Atunci tot
poporul s-a strans ca un singur om pe locul deschis dinaintea portii apelor. Au zis
carturarului Ezra sa se duca sa ia cartea Legii lui Moise, data de Domnul lui Israel. Si
preotul Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce
erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea. Ezra a citit in carte de dimineata
pana la amiaza, pe locul deschis dinaintea portii apelor, in fata barbatilor si femeilor si in
fata celor ce erau in stare s-o inteleaga. Tot poporul a fost cu luare aminte la cetirea cartii
Legii. Carturarul Ezra statea pe un scaun de lemn, ridicat cu prilejul acesta. Langa el, la
dreapta, stateau Matitia, Sema, Anaia, Urie, Hilchia si Maaseia, si la stanga: Pedaia,
Misael, Malchia, Hasum, Hasbadana, Zaharia si Mesulam. Ezra a deschis cartea inaintea
intregului popor, caci statea mai sus decat tot poporul. Si cand a deschis-o, tot poporul s-a
sculat. Ezra a binecuvantat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns
ridicand mainile: ,,Amin! Amin!`` Si s-au plecat si s-au inchinat inaintea Domnului, cu
fata la pamant."
Neemia 8:8-9 Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu, si-i aratau intelesul, ca sa-i
faca sa inteleaga ce citisera. Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra, si Levitii cari
invatau pe popor, au zis intregului popor: ,,Ziua aceasta este inchinata Domnului,
Dumnezeului vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti!`` Caci tot poporul plangea cand a
auzit cuvintele Legii.

In acel caz poporul a raspuns cu o inchinare extrem de reverenta la auzirea cuvintelor

cartii legii si la interpretarea lor deslusita, dupa care se trece la restabilirea ordinii in
inchinarea poporului Israel. La fel Dumnezeu i-a binecuvantat cu trezire si in vremea lui
Iosia. Preotul Hilchia gaseste "o carte". Cartea Legii. Logofatul Safan o citeste
imparatului si imparatul gaseste o cale de a o aplica. Ori de cate ori "se regaseste" in
mijlocul crestinilor aceasta carte care astazi se afla in stare de revelare completa de la
Geneza la Apocalipsa, se produce si revitalizarea spirituala a copiilor lui Dumnezeu, mult
cautata "trezire" despre care scriem, vorbim si ne rugam, dar n-o avem!!
Cartea lui Hank Hanegraaff "Counterfeit Revival", publicata de Word Publishing, Dallas, Texas, mi-a fost
de mare folos in a-mi deschide ochii si a-mi stimula reactia fata de aceste fenomene aberante care se petrec
in Numele lui Hristos. Ii acord aici creditul cuvenit. Pentru a vedea anvergura pe care o are aceasta
calamitate asupra Crestinismului in lume va recomand sa o procurati si sa o cititi.
1 Hillstrom, "Testing the Spirits", pag.122
Teo_logic@RCRwebsite.com
www.RCRwebsite.com

<-- Apologetica

ADEVARURI
care ar trebui stiute despre Martorii lui
Iehova
Martorii lui Iehova. Aproape toata lumea s-a confruntat cu prozelitismul lor agresiv din
usa-n usa! Organizatia pe care acestia o reprezinta, cunoscuta sub numele de Watchtower
Bible and Tract Society (W.T.B. & T.S.), este renumita pentru accentul pe care-l pune
asupra profetiilor vremii sfarsitului, insa de mai multe ori profetind gresit sfarsitul lumii.
In acelasi timp, Organizatia Turnului de Veghere exercita un control sever asupra
Martorilor lui Iehova si le interzice acestora participarea la activitati sociale cum ar fi
sarbatorirea zilelor de nastere, a Craciunului, a Pastelui, sau a Zilei Mamei, sau le
interzice salutul drapelului national, votatul sau serviciul militar, sau transfuziile de
sange. Prin aceste restrictii Organizatia Turnului de Veghere creeaza un zid de izolare a
Martorilor fata de restul societatii.
Trecutul istoric
Organizatia Turnului de Veghere si Societatea Tractatului pretinde cu indrazneala sa fie
singura organizatie pe care Dumnezeu o foloseste in zilele noastre pentru a invata
adevarul Lui si a vorbi in Numele Lui1. Conform Organizatiei Turnului de Veghere toti

ne-Martorii lui Iehova vor fi distrusi la Armaghedon, un eveniment al judecatii divine cu

a carui iminenta ameninta tot timpul. Societatea Turnului de Veghere tipareste saptamanal
peste 15 milioane de copii ale revistelor ei in 120 de limbi iar peste 5 milioane de Martori
ai lui Iehova (cunoscuti sub numele de "pionieri/vestitori") ii raspandesc doctrinele in 230
de tari. In cele ce urmeaza vom reda cateva lucruri elementare pe care fiecare om ar
trebui sa le cunoasca despre trecutul si crezurile Martorilor lui Iehova.
Crezuri si doctrine imprumutate. Charles T. Russell (1852-1916) este cel a pus bazele
miscarii Martorilor lui Iehova. In adolescenta acesta si-a negat traditia prezbiteriana de
care apartinea alaturandu-se putin mai liberalei Biserici Congregationale, grup pe care de
asemenea l-a parasit2. A negat dumnezeirea Domnului Isus Hristos si invataturile biblice
ale iadului si pedepsei vesnice. Fara a poseda vreo pregatire biblica formala, Russell doar
a imprumutat si a adaptat diversele invataturi ce erau populare in vremea lui. De pilda,
Adventismul este cel ce l-a influentat in negarea iadului, iar un grup dizident al
Adventismului ce era condus de N.H. Barbour i-a starnit interesul in studierea profetiilor
vremurilor sfarsitului. Astfel de la Barbour, Russell a imprumutat crezul ca Hristos urma
sa se intoarca invizibil pe Pamant in anul 1874, si ca anul 1914 era anul in care lumea
trebuia sa fie distrusa dupa care se inaugura Mileniul (deci, cei 1000 de ani de domnie
literara a lui Hristos pe pamant; n.tr.).
Pretentii aberante. In anul 1879 Russell si-a publicat propria sa revista denumita Zion's
Watchtower and Herald of Christ's Presence (deci, "Turnul de Veghere si Vestitorul
Prezentei lui Hristos") in care si-a promovat propriile invataturi. Fiindca oamenii au fost
atrasi de prezicerile senzationaliste ale sfarsitului, organizatia a crescut in numar.
In pofida lipsei sale de pregatire formala in teologie si de cunoastere a limbilor originale
Russell a pretins ca el era singurul care cunostea adevarul condamnand in mod viguros
toate celelalte religii crestine. In consecinta, pastorii mai multor bisericii au inceput sa
demaste invataturile false ale lui Russell si caracterul sau indoielnic.
Un caracter dubios. Reverendul J.J. Ross este cel ce intai a publicat o brosura in care
dezvaluia pretentiile si invataturile false ale lui Russell. Astfel, Ross evidentia ca Russell,
"nu a frecventat niciodata scolile superioare, nu stie aproape nimic despre filozofie,
despre teologia istorica sau sistematica si este complet ignorant in ce priveste limbile
biblice (greaca si ebraica)3." Fara succes, Russell a incercat sa opreasca raspandirea
acestor informatii demascatoare prin a-i intenta proces pentru calomnie reverendului
Ross. Insa, Russell nu doar ca a pierdut procesul, dar s-a si facut vinovat de sperjur in
tribunal, mintind sub depunere de juramant ca poseda cunostinte ale limbii grecesti
pentru ca la urma sa recunoasca ca afirmatiile privitoare la el facute in brosura erau
adevarate4.
In anul 1913, din nou fara succes, Russell a dat in judecata ziarul "The Brookly Daily
Eagle" pentru calomnie fiindca a fost demascat pentru incercarile frauduloase de a vinde
un grau obisnuit la pretul exorbitant de 60 de dolari sacul (35,24 litri) sustinand ca este un
"grau miraculos"5.

Profetii neimplinite. In ciuda acestor piedici Russell a continuat sa-i atraga pe oameni cu
fantasticele sale interpretari profetice si avertismente dramatice ale unui Armaghedon ce
urma sa aibe loc in 1914. Cand anul 1914 a venit si a trecut, acesta a schimbat data la
1915. Insa in anul 1916 Russell a murit lasandu-si urmasii deziluzionati si stupefiati de
prezicerile sale neimplinite. Atunci Joseph Franklin Rutherford a preluat controlul
organizatiei.
Profetie contra cost. Rutherford (1869-1942) a folosit la randul sau amenintarea
Armaghedonului pentru a-i intimida pe Martorii lui Iehova. Astfel, el a publicat Misterul
Incheiat (The Finished Mystery), o carte in care a prezis ca in 1918 Dumnezeu va nimici
bisericile si milioanele lor de membrii, dupa care in anul 1920 toate regatele lumii vor fi
cuprinse de anarhie6. Rutherford sustinea ca singura modalitate de a scapa de judecata
iminenta si de nimicire era de a se intra in randurile organizatiei Turnului de Veghere.
Teama de Armaghedon i-a motivat pe Martori sa se straduiasca exemplar in a vinde
cartile lui Rutherford si restul de literatura a Turnului de Veghere. Cand au esuat
prezicerile din 1918 si 1920 Rutherford a stabilit o noua data intr-o alta carte intitulata
Milioane ce traiesc acum nu vor muri niciodata (Millions Now Living Will Never Die),
tiparita in 1920. In aceasta se invata ca mileniul urma sa se inaugureze in 1925 si ca sfinti
ai Vechiului Testament ca, Avraam, Isaac, Iacov si David trebuiau sa invieze. Ca prin
urmare Societatea Turnului de Veghere a trecut la construirea unei luxuriante resedinte de
tip spaniol botezate Beth-Sarim (adica, "Casa Printilor"), chipurile in scopul gazduirii
patriarhilor. Printilor"), chipurile in scopul gazduirii patriarhilor. Intre timp Rutherford s-a
mutat dupa bunul plac in aceasta uriasa vila. De asemenea in timpul marii crize din 1930
Rutherford a condus o foarte scumpa masina noua in timp ce Martorii lui Iehova de rand
vindeau brosuri si reviste din usa-n usa si lucrau pe terenurile Bethelului pentru 10-15
dolari pe luna7. La sase ani dupa moartea lui Rutherford survenita in 1942 sfintii
Vechiului Testament inca nu se intorsesera astfel ca Societatea a vandut in taina "Beth
Sarim"-ul, incheind astfel un capitol jenant din istoria ei profetica8.
Falsificarea Bibliei. Sub conducerea lui Nathan H. Knorr (1905-1977) Societatea
Turnului de Veghere a renuntat pentru o vreme la stabilirea/prezicerea de date si a apelat
la o strategie diferita. Fiindca multe dintre invataturile lor erau infirmate cu usurinta de
versete cheie ale Bibliei Versiunea King James, Knorr si-a propus sa publice o Biblie
diferita pe care Martorii sa o utilizeze. Astfel, Biblia Societatii Turnului de Veghere
numita The New World Translation (NWT) (Traducerea Lumii Noi), modifica brutal
multe din versetele care demonstrau erorile doctrinei Turnului de Veghere. Cel mai
notoriu exemplu al acestor falsificari este Ioan 1:1, care in Versiunea King James (atat a
Bibliei de limba engleza cat si orice alta limba) declara cu claritate dumnezeirea lui Isus.
"Cuvantul era Dumnezeu", insa fiindca Turnul de Veghere neaga dumnezeirea lui Hristos
Traducerea Lumii Noi reda acelasi verset sub forma, "Cuvantul era un dumnezeu".
Un alt exemplu se gaseste in cartea Vechiului Testament, Zaharia, la capitolul 12, versetul
10. Iehova Dumnezeu vorbeste aici si spune "isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care
L-au strapuns", o referire profetica evidenta la crucificare. Fiindca implinirea de catre
Isus a acestei profetii arata ca El este Iehova Dumnezeu, Societatea Turnului de Veghere a

schimbat acest verset in Traducerea Lumii Noi pentru a reda, "ei vor privi la Acela pe
care l-au strapuns", eliminand in felul acesta o alta referire la dumnezeirea lui Isus
Hristos. Societatea a mai operat schimbari similare la multe alte versete care privesc
dumnezeirea lui Hristos (vezi, Coloseni 1:16-20, Tit 2:13, Evrei 1:8). De asemenea, au
mai fost modificate versetele care demasca invataturile false ale Societatii Turnului de
Veghere asupra unor subiecte ca, realitatea pedepsei vesnice (Matei 25:46) si
personalitatea Duhului Sfant (1Corinteni 14:14-16; 1Timotei 4:1; Iuda 19). In felul acesta
Societatea Turnului de Veghere ofera Martorilor lui Iehova si potentialilor ei convertiti
impresia ca Biblia sprijina invataturile ei eronate.
In acelasi timp, comitetul de traducere a versiunii Lumii Noi a fost tinut la adapostul
anonimatului, fara indoiala cu scopul de a-i acoperi lipsa completa a creditelor teologice.
Nici unul din oamenii care au lucrat la acest proiect nu a avut o pregatire oficiala in
limbile biblice, cu exceptia lui Frederick Franz. Acesta a fost presedintele comitetului si a
studiat timp de doi ani greaca la Universitatea din Cincinnati fara totusi a absolvi, iar in
ebraica a fost doar un autodidact9. Dupa moartea lui Knorr, Franz a devenit noul
presedinte al Turnului de Veghere.
Intimidarea si lipsa de integritate. Din anul 1960 pana in 1966 rata de crestere a
organizatiei a incetinit considerabil. In momentul respectiv Societatea a introdus in
circulatie o noua carte si a stabilit o noua data pentru sfarsitul lumii. In Viata vesnica in
libertatea Fiilor lui Dumnezeu (1966), de Vicepresedintele Franz (1894-1992), se
concluziona ca toamna anului 1975 va marca inceputul celei de-a saptea perioade a
istoriei omenirii. Societatea a avut grija de aceasta data sa evite publicarea unei preziceri
clare insa mesajul pe care-l transmitea era destul de clar pentru Martorii lui Iehova de
pretutindeni -- Armaghedonul trebuia sa vina curand. In consecinta, au fost dintre aceia
care in anul 1974 si-au vandut casele si proprietatile si au primit laude din partea liderilor
pentru initiativa lor10.
Numarul membrilor a crescut cu miile pana ce a venit anul 1975 si a trecut. Atunci multi
Martori au inteles ca Dumnezeu nu conducea Societatea Turnului de Veghere si au
parasit-o. Liderii Societatii au refuzat sa recunoasca ca au gresit in privinta anului 1975 si
in schimb au comunicat membrilor deziluzionati pur si simplu, "sa-si ajusteze punctul de
vedere"11.
Demascarea prezicerilor false ale Societatii Turnului de Veghere a creat indoieli si
preocupari fata de organizatie. Societatea a raspuns atunci publicand articole si carti in
care se admitea ca s-au facut greseli in prezicerile istorice si invataturile doctrinare ale
organizatiei. Insa au scuzat aceste erori atribuindu-le failibilitatii omenesti si subliniind ca
Societatea n-a pretins niciodata ca este inspirata de Dumnezeu12. Aceasta constituie o
nerusinata inselaciune devreme ce numerele din trecut ale revistelor Turnului de Veghere
sunt denumite "mesajul lui Dumnezeu", redand indrumarile lui Iehova intre ghilimele. Un
numar recent al Turnului de Veghere din 1 August 1995 afirma ca, "Iehova isi invata
poporul Sau indeosebi prin intermediul unui studiu saptamanal al Bibliei pentru care se
foloseste Turnul de Veghere ca si ajutor"13.

In anul 1943 Presedintele Turnului de Veghere Frederick Franz impreuna cu Presedintele

Nathan H. Knorr au depus in tribunal urmatoarea marturie sub prestare de juramant
privitoare la provenienta directa de la Dumnezeu a continutului Turnului de Veghere.
Depozitia lui Frederick W. Franz din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and
Tract Society", din 1943, sectiunile nr. 2596-2597, pag.866, reda urmatoarele:
Intrebare: Totusi Iehova Dumnezeu este acum editorul publicatiei (este vorba de revista
"Turnul de Veghe"), nu?
Raspuns: Astazi El este editorul publicatiei.
Intrebare: De cat timp El este editorul publicatiei?
Raspuns: De la inceputul ei, el a calauzit-o.
Depozitia lui Nathan Homer Knorr din cazul "Olin Moyle contra Watchtower Bible and
Tract Society", din 1943, sectiunea nr.4421, pag.1474, continua:
Intrebare: In realitate, ea (publicatia "Turnul de Veghere") este prezentata in mod fatis
drept Cuvantul lui Dumnezeu, nu?
Raspuns: Da, ca si Cuvant al Sau.
Intrebare: Fara nici un fel de credite?
Raspuns: Asa este.
Din nefericire multi oameni sunt inconstienti de aceste realitati daunatoare iar Martorii
continua sa creasca in numar distribuind cantitati masive de literatura inselatoare. In
ciuda esecurilor din trecut si a declaratilor recente ca nu ar fi inspirata, Societatea
Turnului de Veghere inca pretinde o loialitate desavarsita si continua sa prezica ca
Armaghedonul este iminent aducand anihilarea certa a tuturor celor ce nu se alatura
organizatiei, ori ii parasesc randurile. Chiar avand o istorie denaturata de manipulari si
profetii false, Societatea Turnului de Veghere continua sa pretinda ca este singura
"organizatie" care invata adevarul.
Crezuri doctrinare
Cand o organizatie ca "Watchtower Bible and Tract Society" pretinde ca este singura
religie adevarata si singura sursa de invatatura biblica corecta noi trebuie sa-i examinam
crezurile cu mare grija. Daca doctrinele ei sunt adevarate, atunci acestea se vor regasi in
Biblie, iar invataturile ei sunt consecvente si nu se schimba an dupa an. Cu toate acestea
Martorii de Iehova neaga sau deformeaza multe dintre invataturile fundamentale ale
Bibliei, crezurile acestora intra in conflict cu cele ale crestinilor ortodocsi din toate
veacurile. Priviti la urmatoarele comparatii.
Natura lui Dumnezeu. Biblia ne invata ca exista doar un singur Dumnezeu adevarat
(Isaia 43:10-11; 44:6,8). Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt identificati ca fiind Persoane
distincte dintr-o Dumnezeire triunita (Mat.3:16-17; 2Cor.13:14). In intreg Noul Testament

Fiul si Duhul Sfant, cat si Tatal, sunt in mod separat identificati ca fiind Dumnezeu.
Fiecare poseda atribute divine si actioneaza ca Dumnezeu (Fiul: Marcu 2:5-12; Ioan
20:28; Evrei 1:8; Duhul Sfant: Fapte 5:3-4; 2Cor.3:17-18).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga natura trinitara a lui Dumnezeu si
invata ca un asemenea crez este inspirat de satana14. In schimb, invata ca Iehova, numele
singurului Dumnezeu adevarat, corespunde doar lui Dumnezeu Tatal. In plus, Societatea
neaga si ca Isus este Dumnezeu (vezi, punctul urmator din aceasta brosura). Apoi, neaga
ca Duhul Sfant este o persoana si in schimb sustine ca el este doar o forta activa a lui
Dumnezeu, asemenea electricitatii15.
Isus Hristos. Biblia invata ca Isus este Dumnezeu venit in trup si Creatorul tuturor
lucrurilor (Ioan 1:1-3,14; Col.1:16). Desi nu a fost niciodata mai prejos de Dumnezeu, la
timpul potrivit El si-a pus deoparte gloria pe care o avea la Tatal si s-a imbracat in natura
umana (vezi, Ioan 17:3-5; Filip.2:6-11; Col.2:9). Dupa moartea Sa Isus a inviat trupeste
din mormant s-a aratat ucenicilor si a fost recunoscut in trupul Sau de peste 500 de
oameni. Acest fapt a fost crucial atat pentru mesajul cat si pentru credinta bisericii
primara (Luca 24:39; Ioan 2:19-21; 1Cor.15:6,14).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere neaga dumnezeirea lui Isus Hristos si invata
in schimb ca Isus este o fiinta creata. La inceput, El era arhanghelul Mihail care mai
tarziu s-a nascut ca om perfect. Martorii lui Iehova cred ca dupa ce Isus a fost ingropat,
Dumnezeu a destramat trupului Lui fizic. Apoi, Isus a fost inviat ca si creatura spirituala
si a fost "materializat" intr-un trup de carne si oase pentru a se face vizibil. Intors acum in
ceruri El din nou recunoscut ca fiind arhanghelul Mihail16.
Mantuirea. Biblia invata ca doar jertfa de ispasire a lui Hristos este cea care rezolva
problema omeneasca a pacatului. Cand a fost rastignit pe cruce, Isus Hristos a luat asupra
Lui toate pacatele persoanale ale tuturor oamenilor, din trecut, prezent si viitor (1Petru
2:24) si ca si Dumnezeu si om perfect El a indeplinit cu desavarsire cerintele dreptatii lui
Dumnezeu (Rom.3:22-26). Ca prin urmare, toti care-l primesc pe Isus printr-o credinta
sincera (Ioan 1:12; Fapte 16:31), pot fi iertati si declarati neprihaniti reintrand in partasie
cu Dumnezeu (2Cor.5:21, Evrei 7:24-26).
In contrast, Societatea Turnului de Veghere sustine ca doar un grup de elita al Martorilor
lui Iehova cunoscuti sub numele de "cei 144.000", sau ca fiind "cei unsi", poseda in
prezent neprihanirea lui Hristos. Doar cei 144.000 sunt nascuti din nou si se pot astepta sa
domneasca cu Hristos in ceruri. Pentru restul numeros al Martorilor lui Iehova cunoscuti
sub numele de "celelalte oi", sau de "marea multime", jertfa de ispasire a lui Hristos ofera
acestora doar sansa mostenirii vietii vesnice pe pamant17.
Insa, Biblia invata ca noi suntem mantuiti prin har, fara nici un fel de fapte facute in
justificare de sine. Mantuirea este darul lui Dumnezeu. Noi nu putem face nimic pentru a
contribui la mantuirea noastra deoarece fara Isus Hristos noi suntem "morti in pacatele
noastre" (Efeseni 2:1-9).

In schimb, Societatea Turnului de Veghere sustine ca noi trebuie sa ne dobandim

mantuirea noastra, aceasta "depinzand de faptele omului". Omul trebuie "intai sa se
alature organizatiei lui Iehova pentru mantuire"18 si dupa aceea sa se supuna la tot ceea ce
aceasta invata. In acest fel, relatia cu organizatia Martorilor lui Iehova este prezentata
drept baza mantuirii si nu o relatie personala cu Isus Hristos.
Duhul si pedeapsa eterna. Biblia invata ca duhul omului continua sa existe si sa fie
constient dupa moartea trupului (Luca 16:19-31; 2Cor.5:6,8; Filip.1:23-24; Apoc.6:9-11).
De aceea, ea spune ca aceia care au respins darul vietii vesnice dat de Dumnezeu, vor
suferi o pedeapsa vesnica constienta (Mat.25:41,46; Apoc.14:10,11; 20:10,15).
In schimb, Societatea Turnului de Veghere neaga pedeapsa eterna si sustine ca omul nu
are un spirit (sau, duh) care continua sa existe dupa moartea trupului. Martorii cred ca
moartea pune capat oricarei existente constiente. Iadul, spun ei, se refera la mormant si la
cei care in final vor fi judecati de Dumnezeu si care vor fi anihilati incetand astfel pur si
simplu sa mai existe19.
Biblia. Biblia invata ca ungerea Duhului Sfant este cea care-l face in stare pe fiecare
crestin sa inteleaga Cuvantul lui Dumnezeu si sa-l aplice cum se cuvine in viata lui (Ioan
16:13; 1Ioan 2:27).
In schimb, Societatea Turnului de Veghere invata ca Biblia poate fi interpretata doar de
catre Societatea Turnului de Veghere si ca nici un om nu poate afla adevarul aparte de
aceasta20.
Contradictii si schimbari spectaculoase de crez
Societatea Turnului de Veghere pretinde ca este organizatia lui Iehova si singurul canal al
lui Dumnezeu de indrumare spirituala pentru zilele noastre21. In acelasi timp se subliniaza
ca Biblia este o "carte organizationala" care nu poate fi inteleasa de indivizi izolati
indiferent de cat de sinceri sunt. Insa, cum am putea oare sa ne incredintam destinul
nostru etern unei organizatii care in scurta ei existenta a acumulat un trecut atat de rusinos
de contradictii si schimbari doctrinare bruste? Pentru edificare, priviti la urmatoarele
exemple ale vesnic schimbatoarei teologii a Turnului de Veghere.
In anul 1975 Societatea Turnului de Veghere a invatat ca omul din pilda semintei de
mustar care seamana samanta (Matei 13), nu este altul decat Satana. Mai tarziu, in cursul
aceluiasi an Societatea Turnului de Veghere a invatat ca semanatorul era Isus22.
O intamplare similara s-a petrecut in 1978 cand Societatea Turnului de Veghere identifica
pe "Alfa si Omega" din Apocalipsa 22:12-13 ca fiind Iehova (adica, Dumnezeu Tatal), iar
dupa aceea, cinci saptamani mai tarziu a sustinut ca aceste versete se refera la Isus23.
Incapacitatea Societatii Turnului de Veghere de a interpreta corect Biblia se vede cel mai
clar in schimbarile ei spectaculoase de crez. Adica, putem vedea organizatia Martorilor
lui Iehova invatand, odata, pozitia A apoi pozitia B si sustinand ca Dumnezeu le-a dat o
"lumina noua". Cu toate acestea, mai tarziu organizatia revine la vechile invataturi

(pozitia A), iar in unele cazuri trece din nou la pozitia B. Iata cateva exemple. Avem intai
subiectele asupra caruia au oscilat in crezuri, apoi mai jos, anii in care s-au observat
schimbarile.
Invierea oamenilor Sodomei
1879 -- Vor fi inviati.
1952 -- Nu vor fi inviati.
1965 -- Vor fi inviati.
1988 -- Nu vor fi inviati. (!?)24
"Domnul" din Romani 10:12-16
1903 -- "Domnul" se refera la Isus.
1940 -- "Domnul" se refera la Iehova.
1978 -- "Domnul" se refera la Isus.
1980 -- "Domnul" se refera la Iehova25.
"Stapanirile cele mai inalte" (sau, "dregatoriile"; n.tr.) din Romani 13:1
1916 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la guvernele lumii.
1943 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la Iehova Dumnezeu si la Isus Hristos.
1964 - "Stapanirile cele mai inalte" se refera la guvernele lumii26.
Despartirea "oilor" de "capre" (Matei 25:31-46)
1919 -- se va petrece dupa vremea necazului.
1923 -- se petrece acum, inainte de vremea necazului.
1995 -- se va petrece dupa vremea necazului27.
Concluzie
In lumina datelor de mai sus am putea oare sa ne incredem in Societatea Turnului de
Veghere si literatura ei? Am vazut ca a profetit fals sfarsitul lumii de cel putin 6 ori si ca a
folosit aceste preziceri pentru a-si intimida adeptii.
Biblia ne avertizeaza spunand ca vor veni multi profeti falsi ce vor pretinde ca vor vorbi
in numele lui Dumnezeu (Matei 7:15; 1Ioan 4:1). Din fericire, tot ea ne ofera testele
practice pentru identificarea profetilor falsi. In Deuteronomul 18:21-22 ne este spus ca
cel ce pretinde ca se exprima ca profet al lui Dumnezeu si prezice ceva ce nu se
implineste este un profet fals.
Poate ca vei zice in inima ta: ,,Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune
Domnul?" Cand ceea ce va spune proorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si
nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus
din indrazneala: sa n-ai teama de el. (sa nu-l asculti; n.tr.)

Conform Bibliei, o singura profetie falsa il face pe cel ce o exprima sa fie un profet fals.
Dupa acest test, profetiile neimplinite ale Societatii Turnului de Veghere din 1914, 1915,
1918, 1920, 1925 si 1975 dovedesc fara tagada ca ea este un profet fals.
De asemenea, aceasta grupare religioasa si-a schimbat frecvent doctrinele ei si si-a
contrazis crezuri sustinute anterior, in tot acest timp sustinand ca este singura organizatie
de pe pamant ce detine adevarul. Poate lucrul acesta sa fie caracteristic lui Dumnezeu,
perfectiunii si sfinteniei Sale?
Nu intentionam nici sa-i ridiculizam si nici sa-i jignim pe Martorii lui Iehova. In general
se poate observa ca sunt oameni sinceri, devotati. Intr-un fel acestia sunt mai degraba
asemenea oilor pierdute decat lupilor rapitori deoarece sunt amagiti de catre o organizatie
cu un trecut de profetii si doctrine false. Intr-adevar, Martorii lui Iehova cred ca daca
parasesc Societatea Turnului de Veghere vor fi nimiciti la Armaghedon. De aceea, ei au
nevoie de dragostea si compasiunea noastra. Dorinta noastra in ce-i priveste pe ei, cat si
pe altii, este ca sa ajunga la o cunoastere adevarata a ceea ce Biblia invata si la o
intelegere a faptului ca mantuirea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Doar printr-o
legatura personala cu Isus Hristos i se poate garanta vreunuia dintre noi, iertarea si viata
vesnica!
-- Joel B. Groat
Copyright 1999 Institute for Religious Research. All rights reserved.
1 Mai luati in considerare si urmatoarele citate provenite din literatura Turnului de Veghere: "Iehova
foloseste astazi o singura organizatie pentru a-si duce la indeplinire voia Sa. Pentru a primi viata eterna in
Paradisul pamantesc noi trebuie sa ne identificam cu acea organizatie si sa-i slujim lui Dumnezeu ca parte a
ei." (Turnul de Veghere, 15 februarie, 1983, pag.12).
"De aceea, cand ne este oferita indrumare de catre organizatia lui Iehova, noi putem sa o ascultam cu
intelepciune stiind bine ca Iehova ne va calauzi doar in ceea ce este spre beneficiul nostru vesnic." (Turnul
de Veghere, 1 noiembrie, 1990, pag.30).
2 Fritz Springmeier, The Watchtower & The Masons (Portland: A Christian Ministry, 1993, a doua editie),
pag. 11.
3 Reverend J.J. Ross, Some Facts About the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, republicare de catre
Witness Inc., paginile 3 si 4.
4 Reverend J.J. Ross, Some Facts and More Facts about the Self-Styled "Pastor" Charles T. Russell, de
catre Witness Inc., republicare, pag. 16-19. Negand brosura cu pricina Russell totusi recunoaste ca, "despre
chestiunea graului miraculos se poate spune ca are o farama de adevar in ea, doar un graunte, intr-un fel."
5 Ross, pag. 6. Din ziarul Brooklyn Daily Eagle, numarul din 29 ianuarie, 1913, pag. 16. Pretul de pe piata
al graului era pe aceea vreme de 1 dolar sacul de 35 de kg. Dintr-o convorbire telefonica facuta cu
Michigan State University Kent County Extension Service (octombrie 1991).
6 The Finished Mystery, Peoples Pulpit Association, 1917, pag. 485, 258.
7 Reverend Edward Lodge Curran, Ph.D., Judge "for four days" Rutherford, republicare de catre
Witness, Inc., pag. 7.; si Literary Digest din data de 2 mai, 1936, citat de Charles P. Windle, The Rutherford
Racket, republicare, pag. 11.
8 Comentariu al lui Frederick Franz, fost presedinte al organizatiei Turnului de Veghere si al Societatii
Tractatului care l-a citat pe Rutherford ca spunand privitor la propriile sale preziceri ca, "stiu ca m-am facut
de ras", citat de catre Raymond Franz in cartea sa Crisis of Conscience, pag. 137.
9 Raymond Franz, Crisis of Conscience, nota de subsol p. 50.
10 Kingdom Ministry (romaneste, "Ministerul Regatului"), mai 1974, pag. 3.
11 Turnul de Veghere din 15 iulie 1976, pag. 441. Cu patru ani mai tarziu Societatea si-a recunoscut

greseala de a fi "intemeiat sperante in aceea data" (Turnul de Veghere, 15 martie, 1980, pag. 17-18; mai
puteti verifica si Jehovah's Witnesses Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pag. 633,
"calculele timpurilor si asteptarile care au fost asociate acestora au produs dezamagiri serioase"
12 vedeti de pilda, Jehovah's Witnesses Proclaimers of God's Kingdom, WTB&TS, 1993, pp. 626, 632635, 709; Treziti-va !, 22 martie, 1993, pag. 3-4.
13 Turnul de Veghere, 1 iulie, 1943, pag. 205; 15 August, 1943, pag. 256; 1 August, 1995, pag. 17.
14 Ar trebui sa crezi in Trinitate ? pag. 31.
15 Reasoning From the Scriptures, pag. 381; Aid to Bible Understanding (in rom., "Ajutor in intelegerea
Bibliei), pag. 1544.
16 Turnul de Veghere, 1 noiembrie, 1995, pag. 8; Reasoning, pag. 217, 218.
17 Reasoning, pag. 309.
18 Turnul de Veghere, 1 iulie, 1947, pag. 204; 15 noiembrie, 1981, pag. 21.
19 Reasoning, pag. 100, 175.
20 Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 587; 1 decembrie, 1990, pag. 19.
21 Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1967, pag. 590.
22 Man's Salvation Out Of World Distress. . . (1975), pag. 208; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1975, pag.
600.
23 Treziti-va ! 22 august, 1978, pag. 28; Turnul de Veghere, 1 octombrie, 1978, pag. 15.
24 Zion's Watch Tower Reprints, iulie 1879, pag. 7; Turnul de Veghere, 1 iunie, 1952, pag. 338; 1 august,
1965, pag. 479; 1 iunie, 1988, pag. 30-31.
25 Zion's Watch Tower Reprints, 1 decembrie, 1903, pag. 3282; Turnul de Veghere, 1 iulie, 1940, pag. 200;
1 mai, 1978, pag. 12; 1 februarie, 1980, pag. 16.
26 Watch Tower Reprints, 1 septembrie, 1916, pag. 5952; The Truth Shall Make You Free, [editia din
1943], pag. 312; Turnul de Veghere, 15 iunie, 1964, pag. 20. Societatea Turnului de Veghere a recunoscut
ca aceasta schimbare de doctrina ii poate costa viata pe multi martori ai lui Iehova. (Turnul de Veghere, 15
noiembrie, 1950, pag. 441).
27 Turnul de Veghere, 1 august, 1919, pag. 238; Jehovah's Witnesses Proclaimers of God's Kingdom,
1993, pag. 163-164; Turnul de Veghere, 15 octombrie, 1995, pag. 19, 22-23.
Raspunderea pentru traducerea acestui material revine lui Teodor Macavei. Teo_logic@bigfoot.com

<-- Apologetica

Pe Scurt, Despre Astrologie Si

Fascinatia Fata De Zodiac
Dintr-O Perspectiva Biblica
Definitii ale Dictionarului explicativ al limbii romane:
Astrologie: s.f. (in antichitate si in evul mediu) Prezicere a viitorului pe baza studierii
pozitiei si miscarii astrilor, a constelatiilor sau a unor fenomene ceresti - din fr. astrologie,
lat. astrologia.
Zodiac: 1. Zona circulara (o centura) a sferei ceresti in care se afla cele 12 constelatii
corespunzatoare lunilor anului si prin fata carora trece drumul aparent al Soarelui in

cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone... 3. Carte de astrologie
cuprinzand preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit zodiei in care s-au nascut...
In predica de exceptie pe care Stefan a tinut-o in primele zilele ale Bisericii in fata mai
marilor poporului evreu si a preotilor stransi in sobor, recapituland istoria poporului ales,
acesta a vorbit la un moment dat despre un fapt care intra in atentia noastra in aceasta
evaluare biblica a astrologiei si a zodiacului.
Fapte 7:39 "Parintii nostri n-au vrut sa-l asculte, ci l-au nesocotit: si, in inimile lor, s-au
intors spre Egipt, si au zis lui Aaron: ,Fa-ne niste dumnezei, care sa mearga inaintea
noastra; caci acest Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut.' Si in
zilele acelea, au facut un vitel, au adus jertfa idolului, si s-au bucurat de lucrul mainilor
lor. Atunci Dumnezeu S-a intors de la ei, si i-a dat sa se inchine ostirii cerului, dupa
cum este scris in cartea proorocilor: ,Mi-ati adus voi vite junghiate si jertfe timp de
patruzeci de ani in pustie, casa a lui Israel?.. Ati purtat cortul lui Moloh si chipul stelei
zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ati facut ca sa va inchinati lor! De aceea va
voi stramuta dincolo de Babilon.' "
Din aceasta cuvantare indrazneata in care i-a chemat pe evrei sa-l recunoasca pe Isus ca
Domn si Mantuitor, sa se pocaiasca de rautatea faptelor lor si de incalcarile lor de lege,
reiese clar ca unul dintre pacatele care au caracterizat poporul lui Dumnezeu in timp a
fost chiar "inchinarea ostirii cerului" si "purtarea chipului stelei zeului Remfan"
(probabil, numele egiptean pentru planeta Saturn). Fara a intra in detalii (care se pot afla
din orice dictionar biblic), putem deduce ca Dumnezeu a pedepsit aspru aceasta
preocupare necuvenita fata de astre - chiar prin deportarea israelitilor in Babilon unde au
fost robi timp de 70 de ani! (vezi, vers. 43, Fapte, cap.7) Sper ca este destul de clar ca
Dumnezeu dezaproba fara doar si poate, astrologia!
Un "inlocuitor" inselator al credintei in Dumnezeu
Sa mai observam ca, "Dumnezeu i-a dat sa se inchine ostirii cerului", ceea ce pare sa fie
o consecinta a idolatriei crase in care cazusera prin faurirea vitelului de aur in lipsa lui
Moise aflat pe munte impreuna cu Dumnezeu de prea multe zile. Se pare astfel ca
astrologia a fost un "dumnezeu surogat", un inlocuitor al Dumnezeului Bibliei pe care
evreii l-au abandonat si care la randul Sau i-a abandonat acestei forme de idolatrie venerarea astrelor - care in timp nu le-a adus decat nenorociri si dezastre nationale.
As dori sa spun aici ca "inchinare" nu reprezinta doar gestul de a saruta si de a face
plecaciuni inaintea unui altar, sau a unei icoane. Inchinarea este o notiune mult mai
complexa care poate sa cuprinda forme cat se poate de variate. Stim ca un crestin se
inchina atunci cand daruieste, slujeste, canta, se roaga, sau atunci cand studiaza si
cerceteaza Biblia. Nu doar pentru un crestin "inchinare" poarta o astfel de semnificatie ci
si pentru membrii altor mari religii ale lumii cum sunt musulmanii, sau budistii.
De aceea, poate ca cei ce practica astrologia nu vor recunoaste imediat ca literalmente se
"inchina ostirii cerului", sau ca "poarta chipul vreunei stele" cu ei, si asa mai departe. Cu

toate acestea, ce poate fi aceasta preocupare obsesiva de a sti ce spun stelele, de a urmari
previziunile astrale de la televizor, de a citi horoscopul si zodiacul din ziare inainte de a
pleca dimineata la serviciu? Ce pot sa insemne toate acestea, mai ales in lipsa unei relatii
personale cu Dumnezeul adevarat si cu Fiul Sau dat pentru pacatele noastre? Ce poate sa
insemne pentru cei nascuti intr-o anume zodie a se purta in respectiva zi dupa cum spune
zodiacul si nu dupa cum Dumnezeu spune prin vointa Sa clar exprimata in Biblie?
Intr-adevar, astrologia devine un inlocuitor pentru aceia care s-au facut initial vinovati de
negarea lui Dumnezeu in constiinta lor, de substituirea Lui cu creatia Sa si s-au facut
vinovati de idolatrie, ei fiind lasati sa se "inchine" astrelor, sa-si calauzeasca viata dupa
asezarea lor pe bolta cereasca si sa devina preocupati cu tot felul de lucruri nevrednice de
respectul profund pe care-l merita Dumnezeu. Cei ce nu-l recunosc pe Creatorul cerurilor
si al stelelor, par sa fie "pedepsiti" cu aceasta ratacire care-i inseala asupra destinului si in
privinta caracterului lor!
Acest lucru este confirmat de epistola lui Pavel catre Romani, unde cei ce se fac vinovati
de aceeasi nelegiuire, refuzul de a-l recunoaste pe Dumnezeu in lucrurile care sunt create,
s-au inchinat creatiei in locul Creatorului, se spune ca sunt "lasati in voia" unor patimi
scarboase, "prada necuratiei" savarsind tot felul de pacate.
In trecut era o infractiune
In plus, Legea lui Dumnezeu data prin intermediarul Sau, Moise, condamna fara echivoc
astrologia, mai precis, preocuparea de a citi in stele un program de viata, sau de a afla
viitorul.
Deuteronomul 4:19 "Vegheaza asupra sufletului tau, ca nu cumva, ridicandu-ti ochii spre
cer, si vazand soarele, luna si stelele, toata ostirea cerurilor, sa fii tarat sa te inchini
inaintea lor si sa le slujesti ..."
In cazul lor, lipsa de veghere asupra sufletului lor i-a facut sa piarda legatura cu
Dumnezeul lor si sa devina obsedati de astrele ceresti. Odata cercetata si probata, aceasta
preocupare avuta de un israelit trebuia aspru pedepsita in Vechiul Testament: "De indata
ce vei lua cunostinta si vei afla lucrul acesta, sa faci cercetari amanuntite. Daca lucrul
este adevarat, daca faptul este intemeiat, daca uraciunea aceasta a fost savarsita in Israel,
atunci sa aduci la portile cetatii tale pe barbatul sau femeia care va fi vinovat de aceasta
fapta rea, si sa ucizi cu pietre sau sa pedepsesti cu moartea pe barbatul acela sau pe
femeia aceea. Cel vinovat de moarte sa fie omorat pe marturia a doi sau trei martori; sa
nu fie omorat pe marturia unui singur martor. Intai mana martorilor sa se ridice asupra lui
ca sa-l omoare, si apoi mana intregului popor. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau."
(Deut.17:4-7)
Tefania, un profet de la oras vorbeste despre "cei ce se inchina pe acoperisuri inaintea
ostirii cerurilor" si pentru care Domnul v-a "intinde mana impotriva" lui Iuda si a
locuitorilor Ierusalimului pentru ca s-au abatut de la Domnul, nu-l cauta si nici nu
intreaba de El: ,,Imi voi intinde mana impotriva lui Iuda, si impotriva tuturor locuitorilor

Ierusalimului; voi nimici cu desavarsire din locul acesta ramasitele lui Baal, numele
slujitorilor sai si preotii impreuna cu ei, pe cei ce se inchina pe acoperisuri inaintea ostirii
cerurilor, pe cei ce se inchina jurand pe Domnul, dar care jura si pe imparatul lor
Malcam, pe cei ce s-au abatut de la Domnul, si pe cei ce nu cauta pe Domnul, nici nu
intreaba de El." (Tefania 1:4-6)
Acestea sunt acuzatii grave care denota apostazia religioasa in care Ierusalimul se
complacea pe vremea profetului. Apostazie care mai era manifestata si prin inchinarea la
idoli (ramasite ale lui Baal, Moloh), dar si prin astrologie (cei ce se inchina pe
acoperisurile caselor; la urma urmei unde se monteaza telescoapele? Cu toate acestea nu
doresc sa se inteleaga ca nu sunt de acord cu privitul la stele prin intermediul acelui
instrument!)
Alte cazuri de idolatrie intalnita in Israel asociata cu astrologia si condamnata de
Dumnezeu:
"Eu n-am poruncit", spune Domnul Dumnezeu!
Deuteronomul 17:3 ...care sa mearga dupa alti dumnezei ca sa le slujeasca si sa se inchine
inaintea lor, dupa soare, luna sau toata ostirea cerurilor, asa cum eu n-am poruncit.
Dumnezeu nu doreste sa se gaseasca in mijlocul poporul Sau "cititori in stele":
Deuteronomul 18:10-12 Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui
prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al
viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile
sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o
uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul
tau, pe aceste neamuri dinaintea ta.
2 Imparati 17:16 Au parasit toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, si-au facut vitei
turnati, au facut idoli de ai Astarteei, s-au inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor, si au
slujit lui Baal.
2 Imparati 21:3 El a zidit din nou inaltimile, pe care le daramase tatal sau Ezechia, a
ridicat altare lui Baal, a facut un idol al Astarteei, cum facuse Ahab, imparatul lui Israel,
si s-a inchinat inaintea intregii ostiri a cerurilor si i-a slujit.
2 Imparati 23:5 A izgonit pe preotii idolilor, pusi de imparatii lui Iuda sa arda tamaie pe
inaltimi in cetatile lui Iuda si in imprejurimile Ierusalimului, si pe cei ce aduceau tamaie
lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor si intregii ostiri a cerurilor.
Ieremia 19:13 Casele Ierusalimului, si casele imparatilor lui Iuda vor fi necurate ca
Tofetul, toate casele pe acoperisul carora se aducea tamaie intregii ostiri a cerurilor, si se
turnau jertfe de bautura altor dumnezei!"
Mai in gluma, mai in serios, Barbara Bush, mama actualului presedinte al SUA si sotia
altuia care a fost presedinte, spunea ca atat ea cat si sotul ei sunt "gemeni", adica din
zodia ce poarta acel nume. Din acest motiv, spunea ea, "probabil nu ar fi trebuit niciodata

sa ne casatorim!" Atat a putut astrologia sa o sfatuiasca dupa mai multi ani de casnicie
alaturi de George senior!
Prevazand invazia caldeenilor, profetul Isaia deplange ocupatia iudeilor de a incerca sa
afle viitorul de la "cei ce impart cerul" si cumplita lor ineficienta de a prevede viitorul:
"Te-ai obosit tot intreband: sa se scoale dar si sa te scape cei ce impart cerul, cari pandesc
stelele, care vestesc, dupa lunile noi, ce are sa ti se intample!" (Isaia 47:13)
Acesta ar trebui sa fie sentimentul firesc de zadarnicie si de frustrare al tuturor celor care
consulta horoscopul si zodiacele pentru a afla viitorul! Astrele nu sunt menite de
Dumnezeu decat sa ne "vorbeasca" de gloria si maretia unui Creator pe care sa-l
recunoastem si sa-l cautam personal in revelatia Cuvantului Sau.
Dumnezeu le spune copiilor Sai ca practica astrologiei este exact ceea ce-i caracterizeaza
pe paganii numiti "neamuri". Voia Lui este ca acestia sa nu le urmeze practicile: Ieremia
10:1-3 ,,Ascultati Cuvantul pe care vi-l vorbeste Domnul, casa lui Israel! ,Asa vorbeste
Domnul: ,Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor, si nu va temeti de semnele
cerului, pentru ca neamurile se tem de ele. Caci obiceiurile popoarelor sunt deserte."
Drept incheiere...
Ca nu cumva cineva sa creada ca doar Vechiul Testament si legea lui condamna aspru
astrologia si viata ghidata dupa stele, sa privim si la Noul Testament. De fapt, amintesc
aici ca aceasta analizare pe scurt a astrologiei a plecat de la predica lui Stefan, primul
martir al Bisericii Crestine.
Cunoastem cu totii povestea de Craciun in care am auzit de magii veniti de la rasarit in
cautarea regelui de curand nascut. Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudea, in
zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din Rasarit la Ierusalim, si au
intrebat: ,,Unde este Imparatul de curand nascut al Iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in
Rasarit, si am venit sa ne inchinam Lui." Cand a auzit imparatul Irod acest lucru, s-a
turburat mult; si tot Ierusalimul s-a turburat impreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei
mai de seama si pe carturarii norodului, si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se
nasca Hristosul. ,,In Betleemul din Iudea", i-au raspuns ei ..." (Matei 2:1-5)
Cu totii stim ce s-a intamplat ca urmare a acestei "revelatii" involuntare facute lui Irod.
Acesta i-a chemat pe magi la el ca sa afle vremea in care li s-a aratat steaua ca sa stie ce
varsta ar putea sa aiba copilul imparat, nascut de curand, pe care l-a privit de indata ca
rival la tron si "...a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in
jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase
intocmai de la magi." (Matei 2:16)
Astfel ca cea mai "mareata" realizare a astrologiei a fost ca steaua sa-i conduca pe
magi la cel ce s-a dovedit a fi unul dintre dusmanii de moarte ai Domnului Isus Hristos, la
Irod care si-a pus in aplicare planurile criminale. Odata ajunsi la el, acesta si-a pus
carturarii sa-i caute in Vechiul Testament unde mai precis urma sa se nasca acel rege,

Mesia Israelului, declansand genocidul copiilor de la 2 ani in jos nascuti in aceea regiune.
Lucrul acesta ar trebui sa dea serios de gandit celor care se bizuiesc pe astre in calauzirea
zilnica a vietilor lor, consulta zodiace, urmaresc previziunile astrale, sau pur si simplu
pornesc in gasirea adevarului.
Multi dintre cei care-si traiesc viata in lumina horoscopului si a zodiacelor sustin ca nu
sunt vinovati de acea consultare a stelelor condamnata in Vechiul Testament, si ca in
schimb prezicerile (astfel le place sa le numeasca - "predictii" - desi nu prea suna
romaneste!) pe care le urmaresc sunt deduse pe cale matematica si adaptate latitudinii si
longitudinii fiecarui individ in parte. Dar, o astfel de presupusa "stiinta" ar trebui
repudiata, niste adevarati crestini trebuind sa consulte Cartea Sfanta si sa urmareasca
calauzirea lor permanenta de catre Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Avertismentul oferit
demult de catre un apostol al Domnului Isus privitor la "stiinta, pe nedrept numita
astfel", ramane in picioare si astazi:
"Timotee, pazeste ce ti s-a incredintat; fereste-te de flecariile lumesti si de impotrivirile
stiintei, pe nedrept numite astfel, pe care au marturisit-o unii si au ratacit cu privire la
credinta." (1Timotei 6:20-21)
Petrosani, Februarie, 2003
Pentru informatii suplimentare,
Teodor Macavei
Str. Aurel Vlaicu nr. 11
Petrosani, 2675, HD
Romania
www.RCRwebsite.com
Teo_logic@bigfoot.com

<--Apologetica

Confruntarea Crestinului Cu Spiritul

Postmodernist Al Veacului
Adaptare si traducere de Teodor Macavei, dupa Jim Leffel si Dennis
McCallum

Traim vremuri ciudate...

Pana nu demult Crestinismul era criticat in universitati si mediile stiintifice fiindca se

credea ca este nestiintific si ca prin urmare, neadevarat. Astazi insa, Crestinismului este
respins pentru simplul fapt ca sustine ca este adevarat. Se poate observa cum in zilele
noastre, atat mediile stiintifice cat si mas-media il condamna ca fiind intolerant si arogant
pe cel ce sustine ca ar cunoaste un adevar obiectiv sau un adevar universal.
Noul consens spiritual al veacului
Care este explicatia acestui bizar consens dominant al zilelor noastre? In primul rand
acesta este spiritul postmodernist al vremii. Conform observatiilor unor ganditori extrem
de influenti, astazi adevarul este esentialmente politic. Afirmatiile adevarate sunt create
de catre "comunitatile de crezuri" si nu se descopera de ratiune, prin observatie, sau prin
revelatie. Lynne Cheney, fosta presedinta al Fundatiei Nationale pentru studii umaniste a
informat recent Congresul american ca grupurile academice inregistreaza o majora
schimbare ideologica de orientare postmodernista.1
Postmodernismul reprezinta totusi mai mult decat o miscare a intelectualilor. El afecteaza
profund intreaga noastra cultura.2 De fapt, postmodernismul intelectual este cel ce a dus
la activarea si evidentierea relativismului latent al culturii americane a anilor '60 si i-a
acordat respectabilitatea sociala pe care n-a avut-o niciodata. In acest fel noua perspectiva
postmodernista a devenit populara si este acum sustinuta de mase. George Barna ne arata
ca astazi peste 80% dintre americani sunt practic relativisti si ca nici biserica evanghelica
nu este cu mult in urma lor.3 Intre timp, vedem ca biserica din America de Nord nu
raspunde cum se cuvine postmodernismului si ca pierde teren cu o atat de mare
repeziciune incat multi lideri crestini se alatura de fapt puternicului curent postmodernist.
Daca dorim sa comunicam eficient culturii noastre trebuie sa intelegem modul de gandire
aflat in spatele acestui consens dominant al vremii. Trebuie de asemenea sa-l intelegem
pentru a ne proteja familiile si bisericile impotriva infiltrarii lui. De aceea, in acest articol
vom explica ce este postmodernismul si in ce fel influenteaza vederile religioase ale
oamenilor. Dupa aceea, vom oferi o strategie de evanghelizare a ganditorilor
postmodernisti sau celor ce sunt intr-un fel sau altul influentati in gandirea lor de
postmodernism.
Aroganta si adevarul religios
Nu demult in emisiunea "Dear Abby"4 s-a comentat asupra dezacordurilor in chestiuni
religioase. Astfel, s-a tiparit o scrisoare provenita de la unul din criticii ei in care se
spunea:
"Raspunsul pe care l-ai dat femeii care se plangea de rudele ei ce se certau in
permanenta asupra religiei, este ridicol! Ai sfatuit-o sa declare subiectul interzis!
Sugerezi cumva ca oamenii sa discute numai despre subiecte triviale, banale si fara sens
ca sa evite o potentiala controversa? ... Este arogant sa le spui oamenilor ca exista
subiecte pe care nu le pot mentiona inaintea ta. Poate puteai sa-i sugerezi acelei femei sa
se informeze asupra sectei la care sunt membri rudele ei pentru a putea sa demonstreze
erorile invataturilor pe care le sustin!"

La aceasta scrisoare "Dear Abby" a raspuns, "In opinia mea, culmea arogantei este sa
incerci sa le arati altora "erorile" religiei pentru care au optat!"5
Raspunsul postmodernist al lui "Abby" intruchipeaza gandirea populara a vremurilor in
care traim asupra tolerantei religioase si a optiunilor de credinta. Observati care sunt doua
dintre ideile cheie dezvaluite in comentariul lui "Abby". Prima este cea care considera
drept "aroganta" afirmatia (judecata) adevarata a cuiva asupra religiei. A doua este cea
care sugereaza ca optiunea personala asupra religiei legitimeaza orice religie.
De ce in zilele noastre se considera de catre un asa de mare numar de oameni ca este
arogant sa afirmi ca crezurile religioase ale cuiva pot fi gresite? In plus, multi prin
"aroganta" inteleg de fapt "intoleranta", un alt termen care in anii din urma a ajuns sa
posede o cu totul alta semnificatie. In trecut, intoleranta se referea in mod normal la
bigotism si la prejudecata, adica la atacul personal la adresa altora pentru ceea ce sunt sau
pentru ceea ce cred. In acel sens intoleranta era intr-adevar, jignitoare. Acum insa,
intoleranta a ajuns sa insemne adesea simplul fapt de a afirma ca unele crezuri religioase
sunt adevarate, iar altele, false.
Intr-un film recent intitulat, "La joaca pe pajistile Domnului" ("At Play in the Fields of
the Lord") aceasta atitudine este limpede demonstrata intr-o conversatie ce are loc intre
un indian amazonian si un misionar crestin. Astfel indianul ii atrage atentia crestinului ca,
"Domnul i-a facut pe indieni asa cum sunt, cine sunteti voi sa-i schimbati?". Acesta este
intr-adevar unul dintre cele mai definitorii sentimente ale epocii noastre. A incerca sa-i
convertesti pe altii este socotit inacceptabil (deci, intolerant) pentru ca inseamna a emite o
judecata asupra "adevarului" sustinut de celalalt.
Poate fi adevarul obiectiv?
Miezul problemei consta in a determina daca exista, sau nu, un adevar obiectiv. Adevar
obiectiv inseamna adevarul care este independent de crezuri individuale sau de contexte
culturale. Cand ceva este adevarat in mod obiectiv (cum ar fi de pilda, existenta lunii),
acel lucru este adevarat pentru oricine indiferent ca se recunoaste acest fapt, sau nu.
Obiectivitatea presupune ca toti traim in aceeasi realitate, chiar daca o percepem (o traim,
o simtim) in mod diferit, sau sustinem crezuri diferite asupra ei. Aceia dintre noi care
credem intr-un adevar obiectiv, stim ca avem o baza comuna pe care sa purtam orice
discutii despre ce-i adevarat si ce nu, fiindca cu totii traim in aceeasi lume reala.
Postmodernistii neaga aceasta realitate comuna. In schimb, ei sustin ca grupurile care
provin din culturi/societati diferite traiesc in realitati diferite. Pentru ei realitatea unui
grup de oameni este reprezentata de perceptia sau de interpretarea de catre acesta a lumii
externe, si nu a lumii propriu-zise. Postmodernistii sustin ca de fapt noi cream adevarul
atunci cand il interpretam si nu descoperim adevarul. Dupa postmodernisti, ceva este
adevarat fiindca noi il credem, si nu il credem fiindca este adevarat!6
Ca si crestini noi acceptam atat realitatea adevarului subiectiv cat si a celui obiectiv si
credem ca le putem descoperi pe amandoua printr-o utilizare combinata a revelatiei si a
propriei noastre ratiuni. Biblia afirma ca noi putem ajunge sa cunoastem o dragoste care
intrece orice pricepere omeneasca (vezi, Efeseni 3:19) si ca relatia noastra cu Dumnezeu
intrece simpla afirmare a unor adevaruri care-l privesc pe El. Acesta este adevarul
subiectiv, sau experimental. Insa sub nici o forma realitatea adevarului subiectiv sau
experimental nu elimina realitatea adevarului obiectiv. De partea cealalta, postmodernistii

sustin ca tot adevarul este subiectiv. Cu asa ceva noi nu putem fi de acord.
Accentul pus de Biblie asupra revelatiei istorice (1Corinteni 15:13-15), propozitiile ei
doctrinare (Romani 10:9) si revelatia naturala (Romani 1:18-20) presupun ca adevarul
obiectiv exista. Faptul acesta il pune pe crestin in directa opozitie cu mentalitatea
postmodernista.
Postmodernismul inseamna moartea oricarui adevar
In zilele noastre educatia superioara promoveaza in mod deschis cinismul asupra
adevarului si a ratiunii umane.7 Pedagogii afirma ca de fiecare data cand cineva sustine ca
se afla in posesia adevarului, indeosebi a unuia religios, acel om va ajunge in mod
inevitabil sa reprime sau sa oprime pe cei ce nu sunt de acord cu el.
De aceea, in zilele noastre este "la moda" sa nu se faca nici un fel de afirmatii adevarate.
Cum a putut oare o astfel de idee sa devina atat de influenta in istoria celei mai avansate
civilizatii omenesti? (autorii se refera aici, probabil, la Statele Unite ale Americii; n.tr.)
Pentru a intelege cum, avem nevoie sa descoperim in ce fel concep postmodernistii
ultimii trei sute de ani de istorie apuseana.
In primul rind, postmodernismul abandoneaza modernismul care a fost filozofia umanista
a Iluminismului european. Iluminismul a aparut odata cu ideea lui Rene Descartes a
omului autonom (independent), adica a celui care incepe de la propriile sale ganduri
(celebra maxima "gandesc, deci exist"), si incepand de la el insusi exclude orice
necesitate a lui Dumnezeu sau a revelatiei, omul iluminat construindu-si sistematic o
conceptie despre lume si viata bazandu-se exclusiv pe ratiune.
Modernistii au presupus ca mintea reprezinta o "oglinda a naturii" care inseamna ca
perceptiile noastre asupra realitatii corespund de fapt lumii asa cum este. Din aceasta
presupunere modernistii si-au format propria lor viziune despre progres ridicand in slavi
descoperirile tehnologice si controlul omului asupra naturii. Dezvoltarea capitalista,
democratia liberala, si comunismul care impreuna reprezinta roadele gandirii moderniste,
au incercat sa subjuge Pamantul acestei perspective eurocentriste.
In acelasi timp, modernismul a semanat si semintele propriei nimiciri. Asa cum
modernistii au cucerit globul pamantesc in numele progresului, aceia pe care i-au oprimat
si marginalizat au inceput sa intrebe tot mai insistent "progres spre ce?" Postmodernistii
afirma ca rationalismul modern si proliferarea tehnologica ne-au adus in pragul
dezastrului global. Mitul "progresului modern" se sfarseste intr-un cosmar de violenta
atat pentru cei pe care ii marginalizeaza cat si pentru intreg Pamantul. De aceea, vedem
cum in zilele noastre sunt multi care arata un interes deosebit fata de culturile primitive si
fata de acele conceptii despre lume si viata care promoveaza unitatea dintre umanitate si
natura, si care renunta sa mai considere umanitatea mai presus ca natura.
Postmodernistii administreaza totusi niste critici bune umanismului, progresului si
gandirii autonome. In plus, rationalistii modernisti nu au demonstrat niciodata ca ratiunea
umana poate descoperi adevaruri finale fara ajutorul revelatiei divine. Ca si crestini noi
nu am acceptat niciodata pretentia modernismului ca dezvoltarea tehnologica si ratiunea
umana vor rezolva vreodata toate problemele sociale.
Autorii atei existentialisti ca Nietzsche si Sartre sunt cei ce au pregatit aparitia
postmodernismului contemporan. Ei au inteles ca respingerea de catre modernism a

transcendentului reprezinta o mentalitate prea costisitoare deoarece anihileaza orice

standarde de obiectivitate in moralitate, in valorile umane, si in adevar.8 Privit in felul
acesta, postmodernismul reprezinta consecinta fireasca a gandirii moderniste pentru ca
dezvaluie lipsa de finalitate a gandirii omenesti autonome.
In timp ce crestinii ar trebui sa se bucure pentru multe din criticile administrate
modernismului de catre postmodernism, se poate totusi observa ca acestea sunt
fundamentate pe niste presupuneri la fel de dubioase si ca duc la niste concluzii
dezastruoase. Puterea retorica a unor termeni ca, "toleranta", "deschidere", si "integrare",
mascheaza eficace un obiectiv mai insidios, si anume, distrugerea oricarui adevar absolut.
Deschiderea fata de spiritualitate a postmodernismului ar putea parea ca este o
indepartare sanatoasa de naturalismul modernist, insa acest tip de spiritualitate este
inerent anti-crestin deoarece considera mesajul crestin (precum si alte conceptii despre
lume si viata) ca fiind "adevarat" doar pentru aceia care si-l insusesc ca atare.9
Antiumanismul postmodernist
In loc de a-i privi pe oameni ca indivizi rationali, fapt marturisit de modernisti,
postmodernistii ii privesc pe oameni ca fiind produse ale culturii lor. In felul acesta se
neaga complet individualitatea. Psihologul si criticul social Kenneth Gergen spune:
"Odata cu raspandirea constiintei postmoderniste putem observa decesul definitiei
personale, a ratiunii si a autoritatii... Se pierd din vedere toate proprietatile innascute ale
fiintei umane impreuna cu insusirea sa morala si optiunea personala."10
Antropologia moderna este intemeiata pe ideea ca oamenii sunt "produse sociale", sau
fiinte a caror identitate este determinata social. Perspectivele noastre asupra vietii si
perceptiile noastre sunt, toate, rezultatul culturalizarii noastre. Peter Berger explica ceea
ce se numeste sociologia cunoasterii, conceptia pe baza careia se sustine ca tot ceea ce
stim este produsul culturii si limbii noastre:
"Un gand, de orice fel ar fi, este fundamentat in societate... De aceea, individul isi deriva
din societatea care-l inconjoara conceptia sa despre lume intr-un chip foarte asemanator
celui in care isi deriva rolurile si identitatea sa. Cu alte cuvinte, sentimentele sale,
interpretarea sa de sine, si faptele lui, ii sunt definite in prealabil de catre societatea in
care se afla, si ii dicteaza modul de abordare cognitiv al universului care-l inconjoara."11
In loc de a concepe mintea ca o oglinda a naturii, postmodernistii sustin ca noi deformam
realitatea prin lentila culturilor si limbilor noastre.12 Aceasta concluzie ii face sa respinga
posibilitatea descoperirii adevarului obiectiv devreme ce, spun ei, fiecare cultura
abordeaza diferit realitatea, in functie de limba ei, de nevoile ei specifice, si de conditiile
ei istorice. Pentru a cunoaste obiectiv ceva, ar fi nevoie sa se traverseze aceasta prapastie,
sa se ajusteze aceasta lentila culturala, iar conform postmodernismului, lucrul acesta este
imposibil.
In locul adevarului obiectiv si a ceea ce postmodernistii numesc "metanaratiuni" (adica,
niste conceptii despre lume si viata cuprinzatoare) ei propun "naratiunile locale", sau
"descrierile", "istorisirile" realitatii care se potrivesc respectivelor comunitati, dar care nu
au nici un sens in afara lor. Intr-adevar, postmodernistii resping orice termeni descriptivi
pentru adevar si realitate in favoarea unor expresii literare ca naratiune sau relatare.13

Pretinsa lor realitate este numai o interpretare, nu adevarul.14

Postmodernistii sustin ca atunci cand un modernist sau un credincios exprima un adevar
obiectiv el arata ingustime de opinii pentru ca exclude toate celelalte voci si califica ca
fiind nefundamentate restul de opinii despre lume si viata. Astfel, se crede ca ideile
despre adevar si realitate ii marginalizeaza pe cei vulnerabili prin "a-i lasa in afara
relatarii", iar afirmatiile adevarate, se spune ca nu sunt decat unelte de legitimizare a
puterii. Michael Focault scria ca, "nu putem sa exercitam putere decat prin producerea
(afirmarea) adevarului".15 Pentru postmodernisti afirmatiile adevarate nu sunt in realitate
decat propaganda menita sa elimine celelalte idei prin a le numi superstitii, sau nonsens.
De aceea, in cultura postmodernista, persoana de care ar trebui sa ne temem este acela
care crede ca poseda, sau cunoaste niste adevaruri fundamentale. Acela este dogmaticul,
totalitaristul, sau absolutistul care in postmodernism este considerat atat naiv cat si
periculos, fara sa mai mentionam, arogant!
In loc de a-i domina pe altii cu "versiunea noastra asupra realitatii", postmodernistii ne
solicita sa recunoastem ca toate ideile si crezurile sunt deopotriva egale si valabile. In loc
de a afirma existenta unui singur adevar, ar trebui sa recunoastem ca exista "multe
adevaruri". Deschiderea fara restrictiile ratiunii care ar trebui aratata impreuna cu
toleranta, dar fara o evaluare morala, reprezinta caii de bataie ai postmodernismului.
Crezurile personale (individului) definesc adevarul
In cultura postmodernista este imposibil de separat ceea ce oamenii cred de ceea ce ei
sunt, fiindca se spune ca a crede ceva face respectivul lucru sa fie adevarat (pentru cei cel cred). Ca prin urmare, a respinge continutul unui crez este interpretat ca reprezentand
respingerea persoanei care si-a definit respectivul "adevar". Astfel, s-a ajuns acum ca
adevarul sa insemne doar o preferinta personala si o convingere personala. Asa s-a ajuns
sa fie la fel de nepotrivit sa se puna la indoiala valabilitatea crezurilor unei persoane (sau,
a unei culturi) cum este sa critici optiunea la restaurant a articolelor alese din meniu de
comesenii tai. (ati auzit sloganul postmodernist, "gusturile nu se discuta!"? Dar, adevarul
nu este pe gustul tuturor! Si a-l afla nu este o chestiune de "gust"! ) (n.tr.)
Un efort comun de a dezbate si de a pune in discutie ceva pentru a se afla adevarul este
ceva complet repudiat in zilele noastre. Luati de pilda, marile religii ale lumii. Putini sunt
cei ce inteleg ceva din ele. Cu toate acestea, majoritatea sustine ca acestea invata
aproximativ acelasi lucru. Preocuparea majora a devenit a gasi spiritualitatea care se
"potriveste" fiecaruia. Sondajele lui George Barna ne arata ca "aproape patru din zece
adulti au cazut de acord ca atunci cand un crestin, un iudeu si un budist, se roaga la
dumnezeul lui, toti se roaga de fapt aceluiasi dumnezeu, si doar folosesc denumiri diferite
pentru acesta. Doar unul din sase adulti chestionati, nu au fost de acord sub nici o forma
cu aceasta parere".16
America zilelor noastre reprezinta un adevarat evantai religios. Singura intrebare care
conteaza azi este, "ce ti-ai dori sa crezi?", iar gustul a devenit mai important decat
continutul. De aceea, oamenii raman in general nepasatori atunci cand le evidentiem ca
unele credinte, sau religii, sunt absolut contradictorii, sau complet irationale.
Majoritatea oamenilor se intampla sa "adopte" aceasta perspectiva postmodernista in loc
de a fi ajuns singuri la concluzia ca este credibila. Un numar impresionant de americani
(evident, nu doar ei, devreme ce am vazut necesara traducerea in romaneste a articolului

de fata!) cred ca adevarul este relativ.17 Cu toate acestea, putini stiu de ce cred asta. Si mai
putini au vreo idee in ce fel propriile crezuri le influenteaza vietile intr-un mod concret.
In general, oamenii sunt mai mult confuzi ideologic decat convinsi de propriile lor
crezuri. De aceea, cand auzim retorica deschiderii si a tolerantei fata de orice si oricine,
gasim foarte putini care intr-adevar inteleg ce inseamna acestea. Relativismul nu este
decat atitudinea sociala potrivita a momentului. Cumva, ideologii postmodernisti au
reusit sa faca ideea lor sa devina curentul popular de gandire al vremii.
Este foarte ironic ca intr-o epoca a antidogmatismului aceasta radicala subiectivitate
produce o concluzie periculos de aroganta, aceea ca omul nu poate gresi niciodata in
crezurile sale personale. Daca am fi liberi de orice constrangeri ale ratiunii, atunci nimic
nu ne-ar mai putea feri de amagirea de sine, nu ne-ar mai putea impiedica sa ne inselam
singuri. Intr-adevar, cuvintele lui Gergen sunt in aceeasi masura sincere si
inspaimantatoare: "O evaluare poate avea loc doar in cadrul unei perspective asupra
vietii... Daca in conceptia mea, "adevar obiectiv" este un termen fals, rauvoitor, imi este
cu neputinta sa condamn o idee pentru ca este obiectiv falsa".18
Epoca anti-dogmatismului ajunge sa devina si epoca antiintelectualismului. Mai ales in
randul a numerosi intelectuali observam ca adevarul a fost inlocuit de catre naratiunea
justificabila din punct de vedere politic.19 Acest tip de gandire a devenit baza istoriei
revizioniste20, a metodei critice a feminismului21 si a numeroaselor concepte populare ale
multiculturalismului.22
In climatul postmodernist de deschidere si de toleranta, crezurile personale devin
adevarate bariere impotriva unui dialog autentic asupra adevarului spiritual si moral. De
exemplu, partizani ai corectitudinii politice (asa se mai numeste principiul dupa care se
refuza judecarea credintelor si criticarea conceptiilor diferite despre viata; n.tr.) ca
Stanley Fish au afirmat ca devreme ce orice discurs public nu este decat un joc al puterii
politice, ideile trebuiesc moderate si monitorizate si nu utilizate rational si constructiv.23
Aceste criterii de control ii fac chiar pe unii intelectuali liberali ca Alan Dershowitz de la
Harvard sa declare public ca un nou tip de McCarthyism24 se raspandeste in viata
intelectuala de astazi a Americii.25
Istoria ne ofera un avertisment serios aratandu-ne ca un asemenea tip de dogmatism
antirational poate sa coste enorm de scump. Intr-adevar, exista o socanta conexiune
filozofica si istorica intre "constructivismul" postmodernist si fascismul deceniilor
trecute. Ambele refuza adevarul obiectiv. Ambele afirma ca nu exista o natura umana
esentiala, sau niste drepturi innascute ale omului. Ambele celebreaza inlocuirea
adevarului cu puterea. Un fapt deosebit de interesant de notat in acest moment este ca
unii dintre principalii intelectuali care au contribuit la aparitia ideologiei postmoderniste,
Martin Heidegger si Paul de Mann, au fost niste fascisti convinsi.26
Subiectivismul postmodernist produce in acelasi timp si o inhibare a convingerilor
personale ale omului. Din moment ce se crede ca credinta este determinata de chestiunea
personala a gusturilor si a experientelor, majoritatea tinde sa imbratiseze si sa abandoneze
credinta in functie de cerintele momentului. Cand la urma urmei, adevarul este o "creatie"
personala in loc de a fi stimat ca fiind ceva independent de noi insine, putem trece la un
"alt adevar" ori de cite ori ni se pare potrivit, sau este de folos. Cat de tragic este atunci
cand unii prieteni ne spun, "am incercat Crestinismul pentru o vreme, dar pur si simplu,
la mine nu a mers!"

Comunicarea dintre culturi

In zilele noastre crestinii evanghelici se gasesc la o distanta mai mare de lumea cu care
comunicau in urma, sa zicem, cu 20 de ani. Pe vremea aceea, chiar si cei ce respingeau
Crestinismul erau pregatiti sa discute daca dovezile in favoarea adevarului crestin erau
convingatoare sau nu. Astazi, lucrurile nu mai stau deloc asa. Inainte de a putea sa
deschidem discutia cu un contemporan si sa intrebam daca Evanghelia este adevarata sau
nu, trebuie mai intai sa determinam daca acesta crede ca exista ceva adevarat. (intradevar, se mai gasesc exceptii printre unii care nu au fost afectati de "noul fascism"! n.tr.)
Pentru a intinde o punte de comunicare intre noi si victimele postmodernismului trebuie
sa apelam la niste mijloace suplimentare in procesul de comunicare a Evangheliei. Cu
toate acestea dorim sa precizam ca dialogul cu cultura postmodernista nu este imposibil,
ci doar mai dificil. (ma bucur ca autorii arata aici convingerea ca, "evanghelia este
puterea lui Dumnezeu..." - Romani 1:16 - si recunosc implicit ca noi nu predicam
intelepciunea acestui veac, ci nebunia crucii! Vezi, 1 Cor.1:17-24)
Sa presupunem ca un bastinas dintr-o alta tara incepe sa discute cu tine despre metodele
de aparare ce trebuiesc luate impotriva viermilor-demon care gauresc dintii oamenilor in
timp ce dorm. (sper ca banuiti in contextul culturii d-voastra ca este vorba de banalele
carii dentare?!) Nu-l veti intrerupe oare imediat pe interlocutorul d-voastra spunandu-i,
"scuza-ma, dar...avem o problema aici! Nu-ti impartasesc vederile cu privire la protectia
impotriva viermilor-demon ce vin din padure, deoarece eu nu cred ca... exista!"
Prapastia dintre punctul de plecare al interlocutorului si punctul tau de plecare a oricarei
discutii pe tema cariilor dentare este prea mare pentru a putea ajunge vreodata la
discutarea contramasurilor care trebuiesc luate impotriva viermilor-demon (pur si simplu,
veti ingheta in bloc-starturi!)! De aceea, succesul in evanghelizarea altor culturi necesita
putin mai multa rabdare si grija in abordarea fiecarei discutii. Misionarii catre alte culturi
pot petrece ani intregi doar invatand limba si cultura celor pe care au plecat sa-i
evanghelizeze. In aceeasi masura, o evanghelizare fara a lua in calcul aceste date, are
foarte rar parte de succes in contextul unor culturi straine, ameninta lucrarea altor crestini
si ii jigneste grosolan pe localnici in numele lui Hristos!
In mod similar, daca este sa avem parte de succes in comunicarea Evangheliei culturii
postmoderniste a veacului nostru, care poate i-a inghitit deja pe proprii nostri copii si
prietenii lor(!), avem nevoie sa deosebim (pricepem) aceasta perspectiva postmodernista.
Reactia antirationala
Noi nu suntem de acord cu acei lideri evanghelici care sugereaza ca o evanghelizare
bazata pe adevar (sa-i zicem, frontala sau, directa) si rationala in aceasta epoca
postmodernista, nu va avea succes. Credem ca totusi are. Daca sustinem ca o
evanghelizare adevarata nu are succes inaintea contemporanilor nostri, afirmam de fapt
ca nu are succes deloc. Oricare ar fi "evanghelia" comunicata contemporanilor nostri,
daca nu contine adevarul obiectiv al Scripturilor, nu reprezinta mesajul crestin! Mesajul
nostru este unic nu doar fiindca conduce la cea mai deosebita experienta spirituala de care
omul poate avea parte, ci fiindca este adevarat. Apostolul Pavel a raspandit Evanghelia
lui Hristos intr-o cultura comparativ irationala, dar vedem ca nu a ezitat deloc sa-i
"induplece" pe contemporanii sai (vezi, 2Corinteni 5:11, sau Fapte 17:2-4). De aceea, sa

nu ne grabim sa ne alaturam curentului veacului in abandonarea ratiunii si a asanumitelor argumente "left-brain".27 In ziua cand vom renunta la ratiune va fi si ziua cind
vom pierde adevarul din vedere. La urma urmei, daca o afirmatie poate fi adevarata, iar
opusul ei este la fel, ce este minciuna? Adevarul lui Dumnezeu nu depinde de gandirea
noastra. El este adevarat indiferent de ceea ce credem, gandim, noi. Insa, acest adevar,
adevarul obiectiv, nu se poate recunoaste fara utilizarea unor termeni rationali, sau
definitii rationale.
Desigur, nu vrem sa lasam sa se inteleaga ca crestinii sunt obligati sa prezinte doar
adevaruri obiective in timp ce-si evanghelizeaza semenii. Credem ca relatia este mai
importanta ca oricand in aceasta lume postmodernista. A demonstra dragostea lui Hristos,
a avea o viata crestina de calitate si a cunoaste puterea lui Dumnezeu sunt aspecte foarte
importante in zilele noastre, insa ele ar trebui doar sa suplimenteze si sa ilustreze adevarul
Evangheliei, si nu sa-l inlocuiasca!
Cum se "topeste" dogmatismului postmodernist - o strategie de combatere si
infrangere a lui
Misiunea noastra ce poarta denumirea "Xenos Fellowship" se ocupa serios de bariera
intampinata in dialogul cu cultura/societatea postmodernista de azi. Am inregistrat unele
succese si de aceea dorim sa sugeram aici niste directii pe care crestinii le pot explora in
efortul lor de a comunica Evanghelia acestui veac.
Intai de toate, noi gasim ca pre-evanghelizarea bazata pe dialog este deosebit de utila in
subminarea unor idei care paralizeaza mintile oamenilor si-i impiedica sa inteleaga
adevarul lui Dumnezeu. Observam ca dialogul purtat prin ridicarea unor intrebari este
intr-adevar mai digerabil pentru ascultatorii nostri postmodernisti, decat declaratiile
autoritare. Mai incolo cand sunt ceva mai capabili sa auda ce spunem si sa se gandeasca
singuri la aceste lucruri, putem sa-i indemnam sa ia cu chibzuinta in considerare
standardul moral al lui Dumnezeu si sa-si schimbe mentalitatea. Dar din nou, trebuie sa
luam in calcul necesitatea unor pasi suplimentari inaintea atingerii acelui stadiu al
discutiei.
Apoi, avem nevoie de o strategie menita sa-i duca pe postmodernisti in punctul in care
pledoariile si argumentele traditionale (ale Evangheliei) sa aiba in cele din urma efect.
Astfel, in prima instanta, punem acele intrebari menite a descoperi si a intelege
prejudecatile si presupozitiile oamenilor, si apoi ajutam la clarificarea acestora in mintile
lor. In al doilea rand, incercam cu grija sa-i facem pe interlocutorii nostri sa realizeze
tensiunea creata de inerentele contradictii ale gandirii postmoderniste. Un al treilea pas,
consta in a-i ajuta sa-si dea seama de problemele pe care le au vederile lor, pregatind
astfel o noua receptivitate. Dupa care vine clipa cand se poate oferi alternativa sigura a
Crestinismului!
Dezvaluirea presupozitiilor si a prejudecatilor
Cand stam de vorba cu membrii culturii postmoderniste putem observa ca doar putini
dintre acestia inteleg pe deplin fundamentul ideilor lor. De aceea, tinta noastra devine sa-i
ajutam sa-si inteleaga propriile idei pe care le avanseaza, plus, sa evidentiem unele din
contradictiile inerente pe care le contin.

Uneori ne place sa invitam grupuri de crestini care sa se intalneasca cu prietenii lor

necrestini pe "terenul" nostru, in contextul intim al unui eveniment culinar botezat,
"Conversation and Cuisine event" (petrecere cu discutii si mancare). Din timp, ii
asiguram pe invitatii nostri ca este binevenita exprimarea oricaror vederi si ca nu se
gasesc in cadrul unei slujbe la biserica unde ar trebui sa se raspunda cum se "cade". Dupa
cina, se deschide subiectul unei discutii care se poate intitula "sa judecam sau sa nu
judecam?". Cineva care conduce discutia poate prezenta niste situatii care atrag anumite
judecati, iar grupul este invitat sa discute daca gaseste potrivite judecatile respective, sau
nu. Permiteti-ne mai jos, sa prezentam cateva scenarii de discutie:
Primul scenariu
Colegul tau de munca care este un alb il ajuta pe un altul, un afro-american (deci,
probabil un negru sau mulatru) sa inlature o problema din baza de date a calculatorului de
la birou. Atunci se intampla sa-l auzi pe colegul tau alb ca-i spune foarte frustrat negrului
ca este, un negru ....! Vezi, apoi cum respectivul isi ridica privirile profund jignit. Tu il
condamni pe colegul tau alb pentru prejudecatile lui rasiale grave si pentru ca l-a jignit pe
omul de culoare.
Scenariul al doilea
Un alt coleg al tau de munca, de data aceasta o doamna, te informeaza ca va divorta. Ea
sustine ca s-a indragostit de un alt barbat si chiar daca are doi copii, ea i-a marturisit
sotului ei ca, citez, "nu mai poate trai o minciuna". Atat sotul cat si copii sunt complet
devastati, dar ea sustine ca trebuie sa fie sincera cu sine si de aceea actioneaza ca atare.
Atunci, tu o condamni aspru pentru egoism, lipsa de fidelitate, cruzime fata de
sentimentele altora, indeosebi ale copiilor si sotului ei.
Se observa cum majoritatea ganditorilor postmodernisti, sau a celor ce sunt influentati de
relativismul lui moral, se dovedesc mult mai inclinati sa fie de acord cu condamnarea
abuzului din primul scenariu, decat a tragediei din cel de-al doilea. De ce oare? In ambele
cazuri sunt grav ranite sentimentele altora. In timp ce unii pot ridica anumite intrebari
pertinente asupra celui de-al doilea scenariu, cum ar fi faptul ca nu avem o descriere a
caracterului sotului doamnei, principalul efect al alaturarii situatiilor respective este de a
crea confuzie.
In acest moment cel ce conduce discutia pune o intrebare interesanta: "Cum s-ar fi
raspuns acestor situatii in urma cu 30 de ani?" Majoritatea celor prezenti sunt de acord ca
in urma cu doua, trei decade, publicul larg ar fi judecat fara ezitare si cu asprime fapta
femeii din al doilea scenariu. In acelasi timp vor fi de acord ca desi s-ar fi indignat la
auzul epitetului rasial din primul scenariu chiar si in urma cu 20, 30 de ani, totusi ar fi
fost posibil sa arate si o atitudine ca cea inspirata de maxima urmatoare: "batele si
pietrele imi pot sfarama oasele, dar injuriile nu ma ating"?! Cu toate acestea, marea
majoritate a necredinciosilor de azi (si nu doar!!) cred ca crima din primul scenariu este
mult mai grava din punct de vedere moral decat cea din scenariul al doilea, daca intradevar, se poate spune ca aceasta reprezinta ceva gresit la urma urmei(!?), ceea ce este
exact opusul pentru ce ar fi decis in urma cu 30 de ani.
De unde aceasta diferenta de opinii intre prezent si in urma cu 30 de ani? Intelectualii
postmodernisti raspund invariabil ca in lume s-au produs schimbari de conceptii fiindca

moralitatea nu este obiectiva, ci ea este doar un produs al contextelor culturale. Atunci

trebuie sa punem o intrebare foarte importanta: "sugeram noi prin asta ca in urma cu 30
de ani nu era gresit sa se foloseasca respectivul cuvant insultator la adresa unui negru?
Sau, era gresit, dar credeam ca nu-i gresit?"
Aceasta intrebare are darul sa inspire confuzie intelectualului postmodernist. Daca spune
ca odata nu era gresit sa se adreseze cuiva aceasta injurie, atunci incuviinteaza rasismul
trecutului (si puteti sa i-o spuneti delicat; n.tr.). Dar daca spune ca pe atunci oamenii s-a
intamplat sa creada ca era voie sa se exprime asa, atunci recunosc ca exista de fapt un
standard universal de bine si rau. Oricare dintre aceste pozitii contrazice presupunerile si
conceptiile postmoderniste de baza.
In conflictul intern produs de aceste contradictii, desi aflat intr-un mediu prietenos, omul
influentat de postmodernism isi da seama ca este gata sa judece, insa propriile reguli
nescrise care-i guverneaza judecata il fac sa ezite. Cu aceleasi probleme se confrunta si
modernistii, sau agnosticii si ateistii, care pun mare baza pe ratiune, pentru ca nu poseda
un criteriu mai solid de judecata decat postmodernistii si de aceea nici nu pot explica de
ce totusi sustin, sau au sustinut in trecut unele conceptii morale. La baza acestor probleme
se gaseste lipsa evidenta de autoritate morala in viata lor.
Cum sa-i punem in incurcatura pe cei ce sustin relativismul postmodernist
Desigur ca nu vrem sa-i lasam incurcati pe interlocutorii nostri. Confuzia creata nu are
decat scopul de a narui dogmatismul gandirii postmoderniste. Cand nu putem raspunde
intrebarilor puse pentru convingerile noastre, sper ca ne este clar ca formulele noastre
pregatite mai dinainte sunt ineficiente si ca mai este nevoie de ceva. In fata aceluiasi grup
se prezinta un alt scenariu:
Scenariul al treilea
Va aflati in vizita intr-un trib african tocmai in mijlocul unei ceremonii de circumcizie
care se face la femei si priviti cum o tanara africana este supusa unei operatii de
clitorectomie. Va plangeti ghidului turistic din cauza "spectacolului", dar acesta va atrage
atentia asupra valorilor d-voastra eurocentrice (occidentale) care spune el ca va impiedica
sa judecati limpede situatia.
Acest scenariu provoaca mai multe contradictii complexe ganditorului postmodernist.
Circumcizia femeilor este o manifestare vadita a unui spirit barbatesc misogin (deci, care
discrimineaza femeia), cat si a unei dominatii masculine absolute asupra femeii.
Procedura cu pricina o va lipsi pentru totdeauna si cu desavarsire pe femeie de
posibilitatea orgasmului si ca prin urmare nu va cunoaste niciodata placerea contactului
sexual. Dar, in cuvintele unui apologet african, practica aceasta "le elibereaza pe femei
din sclavia poftei si le ajuta sa-si descopere adevarata lor identitate de mame"(!?).
Evident, tinerele africane nu au absolut nici un cuvant de spus, nu au nici o optiune in
problema in cauza. Privita obiectiv, aceasta practica este o brutala si salbatica incalcare a
drepturilor elementare ale femeii si ar trebui sa para deosebit de repulsiva activistelor din
miscarea feminista.
Dar iata ce problema avem! Circumcizia femeilor este in acelasi timp un vechi si foarte
onorat ritual religios al unei alte culturi, fie si una oprimata, necrestina si neoccidentala.

Ca prin urmare, este complet interzis postmodernismului sa exprime vreo judecata sau
evaluare de vreun fel asupra situatiei date. In culturile/societatile postmoderniste se pot
gasi foarte multe persoane care sunt de acord cu ghidul nostru turistic! Acestia cred ca nu
au absolut nici un drept de a judeca situatia data, pentru ca in contextul in care se gasesc
cred ca nu pot avea un punct de vedere obiectiv asupra "realitatii" culturale a altora.
Intre timp, aceasta dilema produce confuzie altor intelectuali postmodernisti. A incuviinta
mutilarea genitala a femeilor poate produce nervozitate si neliniste in randul femeilor din
grupul invitat. Dar, asta nu-i totul! Sa presupunem ca ne gandim la Noua Guinee unde
timp de mai multe secole membrii unui trib i-au vanat pe membrii altuia taindu-le
capetele si purtandu-le ca fetisuri. In zilele noastre, ca urmare a influentei coloniale de
provenienta occidentala, guvernul Noii Guinee a interzis vanatoarea de capete. Sunt de
acord cei din grupul de invitati cu aceasta decizie, sau nu? Este de asteptat in acest
moment sa se nasca si mai multa confuzie!
Postmodernistii militanti vor ramane totusi inflexibili pe pozitii. Adica, vor sustine ca s-a
gresit din capul locului de catre guvernul supus influentelor straine si ar putea spune,
"cum putem noi judeca o practica care s-a respectat timp de sute si sute de ani si de ce sa
interzicem o practica religioasa a poporului bastinas din Noua Guinee?" sau, "cine
credem ca suntem noi sa judecam aceasta cultura (societate), cand noi avem in propriile
noastre societati rele ca...? (fiecare sa contextualizeze aici ce crede; n.tr.)
Astfel, ideea lor pare credibila chiar daca tolereaza uciderea. In felul acesta omul
postmodernist repeta un adevar pe care Francis Schaeffer (un ilustru ganditor crestin) l-a
observat si afirmat in urma cu 20 de ani : "daca nu exista nici un fel de absoluturi dupa
care sa judecam statul (in cazul de aici, culturile, sau diversele societati umane), atunci
statul (cultura/societatea) devine absolutul".28 Trebuie sa recunoastem ca a judeca aspecte
ale altor culturi/societati umane ne-ar fi cu totul imposibil daca nu ar exista niste
absoluturi morale care sa fie valabile pentru toate, fie ca le cunosc, sau nu le recunosc.
Dar, cand facem o asemenea afirmatie, de regula omul postmodernist, fie se impietreste,
fie se dezintegreaza.29
Atunci cand partizanii postmodernismului apara uciderea in cazul expus mai sus, putem
observa cum ceilalti invitati la discutie incep sa protesteze tacut. Poate ca nu vom reusi
sa-l cucerim pe cel mai militant postmodernist al grupului, dar tineti minte ca majoritatea
societatii noastre urmeaza indemnurile postmodernismului tot asa cum urmeaza si
capriciile modei. Marea majoritate a oamenilor nu este pe deplin convinsa de mentalitatea
postmodernista si daca vede cum in unele situatii (ca cea de fata) presupunerile ei
relativiste sunt spulberate, se va simti incurajata sa-si reconsidere pozitia.
Realizarea unei comunicari eficiente (a Evangheliei)
Intr-adevar, Evanghelia nu ajunge sa fie impartasita la toate aceste discutii. Petrecerile cu
"discutii si mancare" sunt doar premergatoare evanghelizarii propriu-zise. Daca insa
invitatii nostri la o asemenea petrecere pleaca acasa revizuindu-si gandirea si pozitia, noi
consideram ca sarcina noastra pre-evanghelistica este indeplinita si victorioasa pentru
moment. Am reusit sa-i facem sa treaca dincolo de binecunoscutele formule cinice, "ce
bine pentru tine!" (de pilda, ca te-ai intors la Dumnezeu in pocainta!? n.tr.) si care i-au
tinut deoparte de participarea la o discutie directa.
Speram in acelasi timp sa ne fi format o relatie cu acesti oameni pe care sa o putem intari

si sa adaugam alte discutii la prima avuta. Odata ce mintile lor sunt mai putin ingradite si
in plus, dam greutate mesajului nostru prin marturia personala subiectiva a unei prietenii
sincere si dezinteresate, speram in cele din urma sa reusim si comunicarea Evangheliei ca
adevar obiectiv.
Ocazii postmoderniste de evanghelizare
Daca aflam care sunt regulile nescrise ale societatii de azi vom putea descoperi mai multe
prilejuri in care sa aducem o marturie eficienta ce lipseste culturii moderniste precedente.
(cred ca asta-i cel putin situatia societatii romanesti de dupa comunism; n.tr.). La urma
urmei, biserica Noului Testament s-a nascut intr-o lume ce avea o mentalitate foarte
asemanatoare cu cea din zilele noastre. De aceea, unele dintre cele mai viguroase
madulare ale trupului lui Hristos (a se citi, biserici) de azi, provin din Asia, Africa, si
America Latina. Este greu ca azi Crestinismul sa mai primeasca caracterizarea de
"occidental" si sa se spuna ca este o cultura apuseana. Si mai important, nihilismul30 si
singuratatea societatii postmoderniste par sa implore dragostea lui Dumnezeu absenta din
atatea suflete pustii. Daca avem dragoste pentru oameni, ne bizuim pe puterea Lui, si
ramanem fideli adevarului Sau, vom putea sa-i vedem pe multi dintre acestia ajungand
sa-l cunoasca pe El.
1

Vezi, Lynne V. Cheney, "Telling the Truth: A Report on the State of the Humanities in Higher Education"
(Washington, DC: National Endowment for the Humanities, September 1992).
2
Pentru o demonstrare a efectului pe care postmodernismul il are asupra fiecarei fatete a societatii
contemporane, vezi recenta noastra carte, "Moartea adevarului" (Minneapolis: Bethany House Publishers,
1996), de Jim Leffel and Dennis McCallum.
3
Sondajele lui George Barna demonstreaza cum gandirea postmodernista din cultura seculara prospera si in
biserica evanghelica. Vezi, George Barna, "Ce cred americanii - un sondaj anual al valorilor si vederilor
religioase din Statele Unite ale Americii" (Ventura, California: Regal Books, 1991).
4
Este vorba de o celebra emisiune de televiziune din S.U.A care ofera raspunsuri la cele mai diverse si
delicate intrebari ale publicului larg, se pare de catre un cler pretins crestin.
5
"Intrebarea daca sa se discute despre religie da nastere la dezbateri", din aceeasi emisiune "Dear Abby",
din 19 septembrie, 1989.
6
Pentru o explicatie clara a acestei conceptii, vezi, cartea lui Richard Rorty, intitulata, "Contingency, Irony,
and Solidarity" (publicata in Cambridge: Cambridge University Press, 1989), xiii-10.
7
Cheney, pag.7.
8
Friedrich Nietzsche, "The Gay Science," in cartea lui Walter Kaufmann, "The Portable Nietzsche"
(publicata in New York, de editura Viking Press in 1954), pag. 93-102; Jean-Paul Sartre, Essays in cartea
sa, "Existentialism" (publicata in Secaucus, New Jersey, la editura, "The Citadel Press", 1965), pag. 31-62.
9
Ne exprimam ingrijorarea fata de numarul crescand al teologilor evanghelici care sunt atrasi de
postmodernism si care nu au raspuns cum se cuvine acestei tendinte. Un exemplu al acestei neglijente se
gaseste in cartea lui J. Richard Middleton si Brian Walsh, cu titlul "Reality Isn't What It Used to Be"
(Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1994), pag. 88-71.
10
vezi, cartea lui Kenneth Gergen, "The Saturated Self" (New York: Basic Books, 1991), pag. 228-29.
11
vezi, Peter Berger, "Invitation to Sociology" (Garden City, NJ: Doubleday & Co., 1963), pag. 117. Berger
nu se autointituleaza un postmodernist, dar ideile sale au devenit extrem de influente in cercurile
postmoderniste.
12
O lucrare remarcabila care detaileaza aceasta pozitie este cea a lui Frederick Jameson, "The Prison House
of Language" (Princeton: Princeton University Press, 1972).
13
Vezi, cartea lui Jacques Derrida, "Structure, Sign and Play in the Discourse of the Human Sciences",
capitolul intitulat, "Writing and Difference", in traducerea lui Alan Bass (Chicago: University of Chicago
Press, 1978), pag. 278-93.
14
Pentru o discutie excelenta a acestei pozitii, vezi cartea lui Roger Lundin, "Culture of Interpretation"

(Grand Rapids: Eerdmans, 1993).

15
Vezi, cartea lui Michel Foucault, "Power/Knowledge" (New York: Pantheon Books, 1980), pag. 132.
16
Barna, pag. 275.
17
Idem, pag. 83-85
18
Gergen, pag. 229.
19
Vezi de pilda, cartea lui Paula S. Rothenber, "Racism and Sexism: An Integrated Study" (New York: St.
Martin's Press, 1988), pag. 6-7 si pag. 350.
20
Vezi de pilda, cartea lui Ellen Somekawa and Elizabeth A. Smith, "Theorizing the Writing of History"
sau, "I Can't Think Why It Should Be So Dull, For a Great Deal of It Must Be Invention," din Journal of
Social History, publicat in toamna lui 1988, pag. 154.
21
Vezi de pilda, cartea lui Margaret A. Farley, "Feminist Consciousness and the Interpretation of Scripture,"
citata in editorialul lui Letty M. Russell, "Feminist Interpretation of the Bible" (Philadelphia: The
Westminster Press, 1985).
22
Vezi, cartea lui Christine E. Sleeter intitulata, "Empowerment through Multicultural Education" (Albany:
State of New York Press, 199 1).
23
Din articolul lui Stanley Fish, "There's No Such Thing as Free Speech and It's a Good Thing Too," aparut
in Boston Review, publicat in februarie 1992, pag. 3.
24
Un curent politic de prin anii 60 care in SUA a vizat indeosebi vanatoarea de comunisti (sau, simpatizanti
ai lui) intr-un stil ce aducea a adevarata vanatoare de vrajitoare, si care a ajuns sa fie definit dupa numele
celui l-a promovat prima data, J. McCarthy, senator intre anii 1946-1957, care s-a remarcat prin utilizarea
unor metode inchizitoriale, a acuzatiilor nefondate si a senzationalismului pentru suprimarea acelor
oponenti politici considerati subversivi.
25
Vezi, articolul lui AIan M. Dershowitz, cu titlul "Harvard Witch Hunt Burns the Incorrect at the Stake,"
din ziarul "Los Angeles Times", Washington ed., aparut in 22 aprilie 1992, A 11.
26
Pentru o excelenta introducere la aceste afirmatii vezi cartea lui Gene Edward Veith, "Modern Fascism"
(St. Louis: Concordia Publishing House, 1993).
27
"left brain thinking" - reprezinta emisfera stanga a creierului unde se sustine ca se petrec procesele de
gandire logica, au loc calculele numerice si are loc asimilarea limbilor, in mod popular ajungand sa fie
identificat la om ca fiind centrul gandirii rationale.
28
Francis Schaeffer, "How Shall We Then Live?" (seriale filmate), episodul nr. 10.
29
Pentru mai multe astfel de exemple de intrebari si discutii, cat pentru alte articole despre postmodernism
vizitati site-ul www.crossrds.org, al lucrarii "Crossroads Project".
30
Nihilism - 1) negarea existentei vreunei baze de cunoastere a adevarului; 2) tendinta de respingere a
convingerilor morale si religioase traditionale; 3) crezul ca nu exista nici un sens sau scop al existentei. (din
Webster's Dictionary, 1995 Zane Publishing, Inc. 1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.)
Jim Leffel este directorul departamentului de educare al "Xenos Christian Fellowship" (care tradus ar
insemna, "Partasia crestina a ospitalitatii fata de strain" - in limba greaca cuvantul "xenos" semnifica exact
acest lucru; n.tr.), cat si serveste in acelasi timp ca director al lucrarii "Crossroads Project", organizatie
apologetica din Columbus, statul Ohio.
Dennis McCallum este pastorul principal al "Xenos Christian Fellowship". Locuieste de asemenea in
Columbus, Ohio, si este autor a numeroase carti. Impreuna, cei doi conlucreaza la o noua carte intitulata,
"Moartea Adevarului" (in grija editurii Bethany House) in care evalueaza efectul gandirii postmoderniste
asupra societatii zilelor noastre. Pentru mai multe informatii despre postmodernism, vizitati pe Internet siteul: www.crossrds.org
Articolul de fata a fost preluat din "Christian Research Journal" editia din toamna lui 1996. "Jurnalul CRI"
ca si organ al lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, are ca obiectiv principal indeplinirea insarcinarii
din Epistola lui Iuda, vers.3, si anume aceea de a "lupta pentru credinta, care a fost data sfintilor odata
pentru totdeauna". JURNALUL este devotat continuarii proclamarii si apararii evangheliei istorice a
Domnului Isus Hristos, si facilitarii cresterii bisericii Sale in doctrina sanatoasa si in formarea
discernamantului spiritual. Astfel, el slujeste atat unor scopuri evanghelistice cat si educationale.

Autorul traducerii poate fi contactat prin e-mail la: Teo_logic@bigfoot.com

Vizitati www.rcrwebsite.com pentru alte articole si studii de aceasta natura.
Pentru informatii suplimentare despre culte, secte si miscari religioase aberante va rugam contactati:
RESURSE CRESTINE ROMANESTI
STR. AUREL VLAICU NR. 11
LOCALITATEA PETROSANI
COD 2675
JUDETUL HUNEDOARA
ROMANIA

<--Apologetica

10 domenii in care postmodernismul Isi

exercita influenta cu putere
Poate ca postmodernismul isi gaseste sursa de provenienta la intelectualii si savantii
necredinciosi ai vremii, dar cu acesta te vei intalni in viata ta de zi cu zi indiferent de
mediul social in care traiesti. Postmodernismul a influentat toate paturile sociale. Mai jos,
sunt mentionate 10 domenii in care are o puternica influenta si in care modifica valorile
traditionale ale societatii.
1. Educatie/Invatamant
In scolile publice profesorii nu mai sunt cei care transmit informatie copiilor. In schimb,
acestia le "faciliteaza" copiilor dobandirea informatiei si-i lasa pe ei sa-si formeze
cunostintele. Metodele de predare s-au diversificat foarte mult si exista intr-adevar
programe care se fac vinovate de aceasta perspectiva postmodernista. La urma urmei,
informatia se poate obtine si pe alta cale, cum ar fi telepatia, vizualizarea, ghicirea, etc.?
De ce sa impunem o singura cale?
2. Sanatate
Piata este populata cu oferte de medicina alternativa. Exista bioenergeticieni, bioterapeuti, unii care sunt licentiati chiar de Ministerul Sanatatii (unii poarta chiar titluri de
doctori) si au deschise cabinete "medicale" in toata tara si pentru care au obtinut "toate
aprobarile"! Ceea ce in trecut era considerat pura superstitie in medicina traditionala, azi
a ajuns sa aiba aceeasi atentie, daca nu cumva mai mare, din partea publicului. Cine n-a
auzit de medicina ayurvedica, sau de atingerile terapeutice? Ei bine, retorica
postmodernista a pavat calea introducerii lor in practica medicala consacrata.
3. Stiinta - S-a ajuns astazi sa se creada ca prognoza astrologica a zilei sau horoscopul
sunt rezultatul cercetarii stiintifice traditionale! Dar, astrologia nu-i totuna cu astronomia!
4. Psihoterapie - Ceea ce crede psihiatrul ca este sursa tulburarii mentale poate fi
determinat arbitrar...

5. Religie
Noua toleranta religioasa aflata la ordinea zilei interzice punerea la indoiala, judecarea
sau evaluarea afirmatiilor vreunei credinte pentru ca mai ales in acest domeniu se spune
ca suntem complet lipsiti de orice criteriu obiectiv de determinare a adevarului!
Exista totusi o exceptie! Nu-i nimic gresit sa cenzuram mesajul Evangheliei care sustine
adevaruri absolute si face afirmatii exclusiviste cum ar fi ca Isus este singura cale la
Dumnezeu?! Acesta este calificat fundamentalism si impotriva lui orice masuri sunt
legitime. A sosit momentul sa li se dea cuvantul minoritatilor religioase, mai ales celor de
provenienta orientala!
6. Istorie
Nu ne mai intereseaza neaparat ce s-a intamplat in trecut. Cine oare ar putea sa ni-l redea
obiectiv? Acum manualul alternativ de istorie este solutia la istoria revizionist comunista
a deceniilor trecute. Este bine?
In plus, telul istoriei nu este acela de a oferi lectii pentru ca posteritatea sa nu mai repete
greselile trecutului, ci este de a da glas strigatului celor asupriti, fie ei indieni americani,
negri, fie ale popoarelor fostelor tari coloniale, sau ale muncitorimii, s.a.m.d.
7. Literatura
In trecut se credea ca literatura este un mod de a comunica. Autorul lua creion si hartie si
producea un text care comunica niste propozitii cititorului. Astazi, teoria literara
postmodernista l-a pus pe cititor sa desluseasca ce sens doreste, sau poate gasi singur in
opera literara. Cititorul produce si interpreteaza noile intelesuri ale ei. Este ca si cum ar
privi o pictura. Epoca absurdului este la ea acasa in literatura! Nu ma refer deloc aici la
science-fiction!
8. Arta - No comment!
9. Interpretarea biblica - Fiecare interpreteaza diferit Biblia si exista mai multe scoli
teologice de interpretare. Cuvantul scris nu mai este autoritatea finala care sa dicteze
interpretarea. Ce poate sa insemne pentru mine este tot ceea ce mai conteaza si singurul
lucru care-l putem afla!
10. Legislatiile si guvernarea
Recenta miscare din Romania de emancipare politica a homosexualilor, care nu este
totuna cu eliberarea lor de constrangerile legale ale articolului 200 din Codul Penal, si-a
promovat retorica la nivel de politica. Astfel, daca poate deveni un delict (conform
postmodernismului deja se afirma ca este unul moral!) sa evanghelizezi membrul unei
alte religii (prozelitism?), homosexualul care merge la un liceu si poate vorbi in cadrul
unei dezbateri (fie si televizate) despre stilul sau alternativ de viata, nu inseamna acelasi
lucru in "ochii" (intentionat legati) ai legii!
"Corect din punct de vedere politic" a devenit cuvantul de ordine al guvernelor recente
din multe parti ale lumii. Termenul este indeosebi drag politicii americane din care si este

importat. Acum toata atentia pare sa fie acordata numai emanciparii minoritatilor etnice,
sociale, sexuale, si de orice alt fel, in timp ce marea majoritate este neglijata in actul de
guvernare. A "place" Europei, a devenit un interes national la noi, nu?
Articolul de fata reprezinta o anexa a materialului intitulat, "Confruntarea crestinului cu
spiritul postmodernist al veacului".
<--Apologetica

O diagnoza biblica a profetiei false

"...caci in lume au iesit multi prooroci falsi" (1Ioan 4:1)

Scripturile recunosc existenta atat a profetiei adevarate cat si a celei false avand in vedere
ca-n Israel se gaseau profeti falsi cat si adevarati. Profeti autentici ca Ieremia si Ezechiel
au denuntat profetii mercenari care fiind motivati de interese personale, de dorinta de
recunoastere si de popularitate, preziceau pace si liniste unei natiuni stricate si razvratite.
La randul sau, Isus a avertizat ca vor aparea profeti falsi care vor amagi pe multi
(Mat.24:11). Apostolii Pavel si Ioan au avertizat de asemenea (Fapte 20:29-31; 1Ioan
4:1). Nici proorocitele false nu erau necunoscute Israelului sau bisericii (Ezechiel 13:17,
Neemia 6:14, Apoc.2:20).
In plus, atat profetii falsi cat si cei adevarati pretindeau ca sunt inspirati si ca vorbeau din
partea lui Dumnezeu! Aceasta problema este foarte evidenta in relatarea din 1Imparati 22
a conflictului dintre profetul Mica si cei patru sute de profeti ai lui Ahab. Mica i-a acuzat
pe acestia ca sunt "profeti mincinosi" motiv pentru care Zedechia, unul dintre profetii
imparatului l-a certat pe acesta si apropiindu-se "a lovit pe Mica peste obraz, si a zis: ,,Pe
unde a iesit Duhul Domnului din mine ca sa-ti vorbeasca?" (v.24)
Acesta este un exemplu in care profetul mincinos emite pretentia inconfundabila de a
vorbi prin inspiratia Duhului lui Dumnezeu. Faptul ca acesta nu a fost un incident izolat
in care un profet fals sa pretinda ca aduce Cuvantul lui Dumnezeu se poate vedea din alte
pasaje ale Scripturii cum ar fi Ieremia 28 unde profetul Hanania foloseste formula
profetica "Asa vorbeste Domnul" (v.2, 22) cu intentia de a-si autentifica mesajul sau care
vine in contradictie cu cel al lui Ieremia. In aceeasi maniera, Ieremia isi autentifica
mesajul sau cu aceasta formula, "Asa vorbeste Domnul". Cum putea atunci poporul sa
discearna cine era un veritabil profet al lui Israel? Cum puteau sa-l deosebeasca de
profetul fals? Contrar spuselor unora, deosebirea nu consta in premiza ca cei numiti
profeti ecstatici (transcedentali) fiindca, sustineau ei, "aveau Duhul" erau opusi profetilor
canonici (biblici) care "aveau Cuvantul". Aceasta conceptie este infirmata de faptul ca
ambele grupuri sustineau sa aiba Duhul si sa dea glas Cuvantului lui Iehova. Nici nu se
poate ca profetia adevarata sa fie un rod al celei false prin care unii ca Isaia si Ieremia

avand o patrundere spirituala mai profunda sa se ridice mai presus de contemporanii lor si
sa fie recunoscuti ca mari profeti ai Israelului. Testul prin care Israelul putea distinge intre
profetii falsi si cei adevarati este oferit de catre Dumnezeu Insusi in Cuvantul Sau. Sa
privim asadar la,
Caracteristicile (trasaturile, testele) biblice ale profetului adevarat
Testul nr. 1 - Vorbeste doar in Numele lui Dumnezeu
Acest prim test prin care Israelul putea deosebi intre profetul veritabil si impostor este
infatisat in Deuteronomul 13:1-5 si 18:20.
1 Daca se va ridica in mijlocul tau un prooroc sau un visator de vise care-ti va vesti un
semn sau o minune,
2 si se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit el zicand: ,,Haidem dupa
alti dumnezei", -dumnezei pe cari tu nu-i cunosti, -,,si sa le slujim"!
3 sa n-asculti cuvintele acelui prooroc sau visator de vise, caci Domnul, Dumnezeul
vostru, va pune la incercare ca sa stie daca iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toata
inima voastra si din tot sufletul vostru.
4 Voi sa mergeti dupa Domnul, Dumnezeul vostru, si de El sa va temeti; poruncile Lui sa
le paziti; de glasul Lui sa ascultati; Lui sa-I slujiti, si de El sa va alipiti.
5 Proorocul sau visatorul acela de vise sa fie pedepsit cu moartea, caci a vorbit de
razvratire impotriva Domnului, Dumnezeului vostru, care v-a scos din tara Egiptului si va izbavit din casa robiei, si a voit sa te abata de la calea in care ti-a poruncit Domnul,
Dumnezeul tau, sa umbli. Sa scoti astfel raul din mijlocul tau.
20 Dar proorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nui voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, proorocul acela sa
fie pedepsit cu moartea."
Intai de toate, ce se poate deduce din aceste pasaje este ca daca un profet vorbea in
numele oricarui alt Dumnezeu decat Iehova chiar daca isi intarea spusele cu prezicerea
unui semn care ar trebui sa se materializeze, sau prin savarsirea unui miracol, acesta nu
trebuia crezut, ci pedepsit (omorat cu pietre) ca profet fals sau mincinos. Faptul in sine ca
el cauta sa induca Israelul sa-l paraseasca pe Domnul Dumnezeu era un test suficient sa-l
dovedeasca un impostor. La urma urmei, cum s-ar fi putut ca profetul ce incerca sa-i
departeze de Domnul sa fie trimis tot de Domnul?
Merita observat ca Deut.13 nu sugereaza ca semnul sau minunea pe care profetul fals
putea sa-l indice, nu era autentic. Dimpotriva, Scripturile demonstreaza ca Satana poate
savarsi semne si miracole (ex. 2Tes.2:9, Apoc.13:13-15). De asemenea, conform lui
Ezechiel 14:9-11, ca o pedeapsa, Dumnezeu insusi poate chiar ingadui unui profet fals sa
se amageasca singur si la randul lui sa amageasca poporul necredincios si pacatos.
Ca prin urmare, acest prim test nu este suficient de unul singur sa dovedeasca categoric
caracterul veritabil al unui profet, deoarece si profetii falsi vorbeau adesea in numele lui
Dumnezeu:

Caci asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Nu va lasati amagiti de
proorocii vostri, care sunt in mijlocul vostru, nici de ghicitorii vostri; n-ascultati nici de
visatorii vostri, ale caror visuri voi le pricinuiti! Caci ei va proorocesc minciuni in
Numele Meu. Eu nu i-am trimis, zice Domnul." (Ieremia 29:8-9)
Graitor pentru faptul ca nu era o treaba usoara sa se faca deosebirea intre un profet
adevarat si unul fals pe baza acestui singur test este relatarea biblica a profetului din
Iudea trimis sa prooroceasca la Betel impotriva lui Ieroboam I-lea. Desi acesta era un
profet al lui Dumnezeu, si a fost avertizat de catre El sa nu zaboveasca si nici sa nu
manance in Betel, a putut fi el insusi amagit de cuvintele false ale batranului profet al
respectivei cetati care a pretins ca-i vorbeste in numele Domnului si astfel l-a convins sa
ramana si sa manance cu el (1Imparati 13).
Acesta este exemplul tipic al unui profet autentic care este amagit de cuvintele altuia care
a pretins ca vorbeste in numele lui Dumnezeu. Si asa cum se comenteaza mai tarziu,
acesta putea sa evite inducerea sa in eroare daca supunea mesajul profetului batran unui
alt test care ar fi demonstrat falsitatea cuvintelor sale. Acesta este,
Testul nr. 2 - Vorbeste doar prin revelatie sau inspiratie
Un alt test prin care sa se diferentieze intre profetii adevarati si cei falsi priveste revelatia
(descoperirea) si inspiratia. Daca un profet afirma ca vorbeste din partea lui Iehova
Dumnezeu si practica ghicitul, vrajitoria, chemarea duhurilor mortilor, descantatul si alte
metode oculte, el trebuia respins ca fiind un profet fals. Deuteronomul 18:9-14 descrie
metodele folosite de popoarele pagane in incercarea de a descoperi secretele lumii
spirituale, sau de a dobandi cunostinta unor evenimente viitoare.
Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci
dupa uraciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau
pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de
vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama
duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste
lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni
Domnul, Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sa te tii in totul totului tot,
numai de Domnul Dumnezeul tau. Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de
cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul, Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul
acesta.
Aceste metode au fost condamnate fara rezerve de Dumnezeu si calificate drept tentative
de obtinere a unor date ascunse de la surse demonice. De aceea, institutia profetica
trebuia sa devina aceea prin care Israelul urma sa aiba parte de revelatie adevarata. Cand
Dumnezeu alegea sa le vorbeasca, Cuvantul Sau ajungea neinvitat la ei prin intermediul
profetilor eliminand necesitatea ghicitului sau al descantatului, pe langa faptul ca acestia
trebuiau sa vorbeasca doar atunci cand El le vorbea. Aceasta devine una dintre cele mai
importante deosebiri dintre religia lui Israel si religiile pagane. Neamurile cautau sa
descopere adevarul prin intermediul ghicitoriei si vrajitoriei, pe cand Israelul il primea
prin revelatie (descoperire). Practicile oculte si pagane de descoperire a oracolelor prin

ghicitorie nu trebuiau adoptate si de catre profetii adevarati. Daca se facea, profetul

respectiv era un inselator care proorocea minciuni in numele Domnului.
Ezechiel 12:24 Caci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri inselatoare, in
mijlocul casei lui Israel!
Ezechiel 22:28 Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii inselatoare, proorocii
mincinoase. Ei zic: ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu!" Si Domnul nu le-a vorbit!
Ieremia 14:14 Dar Domnul mi-a raspuns: ,Proorocii lor proorocesc minciuni in Numele
Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat porunca, si nu le-am vorbit; ci ei va proorocesc
niste vedenii mincinoase, proorociri deserte, inselatorii si inchipuiri scoase din inima lor.
Mica 3:7, 11 Vazatorii vor fi dati de rusine, ghicitorii vor rosi, toti isi vor acoperi barba;
caci Dumnezeu nu va raspunde. V.11 Capeteniile cetatii judeca pentru daruri, preotii lui
invata pe popor pentru plata, si proorocii lui proorocesc pe bani; si mai indraznesc apoi sa
se bizuie pe Domnul si zic: ,,Oare nu este Domnul in mijlocul nostru? Nu ne poate atinge
nici o nenorocire!"
El nu era inspirat (insuflat de Duhul lui Dumnezeu), ci vorbea din inima lui, dupa cum ne
arata pasajele de mai jos:
Ier.23:16, 26 ,,Asa vorbeste Domnul ostirilor: ,N-ascultati cuvintele proorocilor care va
proorocesc! Ei va leagana in inchipuiri zadarnice; spun vedenii iesite din inima lor, nu ce
vine din gura Domnului. V.26 Pana cand vor prooroci acestia sa proorocesca minciuni, sa
prooroceasca inselatoriile inimii lor?
Ezechiel 13:2 ,,Fiul omului, prooroceste impotriva proorocilor lui Israel, care proorocesc,
si spune celor ce proorocesc dupa gustul inimii lor: ,Ascultati cuvantul Domnului!
Adevaratul profet primea revelatia prin intermediul viselor si al vedeniilor, ne spune
Numeri 12:6, si-i descopera atunci cand doreste sa faca ceva, vezi Amos 3:7
Si a zis: ,,Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma
voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis.
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-Si descopere taina Sa slujitorilor Sai
prooroci.
Cu toate acestea exista cazuri in care un profet fals nu apeleaza la metodele oculte ale
ghicitului, ci profeteste in numele Domnului si pretinde sa aduca un mesaj de la Domnul
pe care spune ca l-a primit in vis, sau intr-o vedenie. Putem spune ca asa stau lucrurile in
cazul profetilor falsi descrisi in Ieremia 23:16 unde acestia "spun vedenii iesite din inima
lor", amagindu-i cu "inchipuiri zadarnice", sau poate fi cazul unei amagiri de sine a
profetului prin care Dumnezeu a dorit sa puna la incercare sau sa pedepseasca Israelul,
dupa cum se arata mai jos:
Deut.13:1-5 Daca se va ridica in mijlocul tau un prooroc sau un visator de vise care-ti va
vesti un semn sau o minune, si se va implini semnul sau minunea aceea de care ti-a vorbit
el zicand: ,,Haidem dupa alti dumnezei", -dumnezei pe care tu nu-i cunosti, -,,si sa le
slujim"! sa n-asculti cuvintele acelui prooroc sau visator de vise, caci Domnul,

Dumnezeul vostru, va pune la incercare ca sa stie daca iubiti pe Domnul, Dumnezeul

vostru, din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. Voi sa mergeti dupa Domnul,
Dumnezeul vostru, si de El sa va temeti; poruncile Lui sa le paziti; de glasul Lui sa
ascultati; Lui sa-I slujiti, si de El sa va alipiti. Proorocul sau visatorul acela de vise sa fie
pedepsit cu moartea, caci a vorbit de razvratire impotriva Domnului, Dumnezeului
vostru, care v-a scos din tara Egiptului si v-a izbavit din casa robiei, si a voit sa te abata
de la calea in care ti-a poruncit Domnul, Dumnezeul tau, sa umbli. Sa scoti astfel raul din
mijlocul tau.
1Imparati 22:13-28 Solul care se dusese sa cheme pe Mica i-a vorbit asa: ,,Iata, ca
proorocii, intr-un glas, proorocesc bine imparatului; sa fie dar si cuvantul tau ca al
fiecaruia din ei! Vesteste-i bine!" Mica a raspuns: ,,Viu este Domnul, ca voi vesti ce-mi
va spune Domnul." Cand a ajuns la imparat, imparatul i-a zis: ,,Mica, sa mergem sa
luptam impotriva Ramotului din Galaad, sau sa ne lasam?" El a raspuns: ,,Suie-te, caci
vei izbandi, si Domnul il va da in mainile imparatului." Si imparatul i-a zis: ,,De cateori
trebuie sa te pun sa juri ca nu-mi vei spune decat adevarul in Numele Domnului?" Mica a
raspuns: ,,Vad tot Israelul risipit pe munti, ca niste oi care n-au pastor. Si Domnul zice:
,Oamenii acestia n-au stapan; sa se intoarca fiecare acasa in pace." Imparatul lui Israel a
zis lui Iosafat: ,,Nu ti-am spus ca el nu prooroceste nimic bun despre mine, ci prooroceste
numai rau?" Si Mica a zis: ,,Asculta dar cuvantul Domnului! Am vazut pe Domnul stand
pe scaunul Lui de domnie, si toata ostirea cerurilor stand langa El, la dreapta si la stanga
Lui. Si Domnul a zis: ,Cine va amagi pe Ahab, ca sa se suie la Ramot din Galaad si sa
piara acolo?' Si au raspuns unul intr-un fel, altul intr-altul. Si un duh a venit si s-a infatisat
inaintea Domnului, si a zis: ,Eu il voi amagi.' Domnul i-a zis: ,Cum?' ,Voi iesi', a raspuns
el, ,si voi fi un duh de minciuna in gura tuturor proorocilor lui.' Domnul a zis: Il vei
amagi, si-ti vei ajunge tinta; iesi, si fa asa!" Si acum, iata ca Domnul a pus un duh de
minciuna in gura tuturor proorocilor tai care sunt de fata. Dar Domnul a hotarat lucruri
rele impotriva ta." Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica
peste obraz, si a zis: ,,Pe unde a iesit Duhul Domnului din mine ca sa-ti vorbeasca?" Mica
a raspuns: ,,Vei vedea in ziua cand vei umbla din odaie in odaie ca sa te ascunzi."
Imparatul lui Israel a zis: ,,Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetatii, si la Ioas, fiul
imparatului, si sa le spui: ,Asa vorbeste imparatul: ,Puneti pe omul acesta la inchisoare, si
hraniti-l cu painea si cu apa intristarii, pana cand ma voi intoarce in pace." Si Mica a
zis: ,,Daca te vei intoarce in pace, Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziti,
popoare, toate."
Ezechiel 14:9-11 Daca proorocul se va lasa amagit sa rosteasca un cuvant, Eu, Domnul,
am amagit pe proorocul acela; Imi voi intinde mana impotriva lui, si-l voi nimici din
mijlocul poporului Meu Israel. Isi vor purta astfel pacatul lor, si pedeapsa proorocului va
fi la fel cu pedeapsa celuice intreaba, ca sa nu se mai rataceasca de la Mine casa lui Israel,
si sa nu se mai spurce cu toate faradelegile ei. Atunci vor fi poporul Meu, si Eu voi fi
Dumnezeul lor, zice Domnul, Dumnezeu!"
Cum puteau oare ei deosebi profetul adevarat de cel fals si cum puteau sa-si dea seama ca
vorbeste in urma unei descoperiri (revelatii) divine? Din nou este limpede ca un singur
test nu poate verifica/dovedi afirmatiile profetului de aceea ne mai sunt oferite alte teste
biblice care luate impreuna (coroborate) pun intr-adevar la incercare veridicitatea
afirmatiilor profetului.

Testul nr. 3 - Poate fi identificat dupa marturia propriului sau caracter moral
Profetii falsi au fost dintotdeauna caracterizati de o moralitate indoielnica, noi putand sa
facem deosebirea intre profetii falsi si cei adevarati dupa acest test personal sau intrisec.
Profetul fals era mercenarul care proorocea pentru o plata (Mica 3:5:11), era betiv (Isaia
28:7), era profan si stricat (Ier.23:11, conspira alaturi de altii pentru a insela si a prada
(Ezechiel 22:25), era usuratic si inselator (Tefania 3:4), comitea adulterul, traia in
minciuna si le era alaturi raufacatorilor (Ier.23:14), in general, era imoral in viata si
purtare (Ier.23:15).
Pe langa toate acestea, profetul fals era un oportunist religios, proorocind doar ceea ce
oamenilor stricati (imorali) le placea sa auda (Isaia 30:10-11; Mica 2:11) si proclama un
mesaj optimist de pace si prosperitate (Ezechiel 13:1-16, Ieremia 14:13, 23:17, Mica 3:5),
adesea practica ghicitoria (Eze.22:28, Ier.14:14), proorocind minciuni din inima lui
(Eze.13:2, Ier.23:16). Astfel, intr-un sens foarte real insusi caracterul moral al profetului
este cel care atesteaza, adevereste autoritatea sa si originea divina a mesajului sau. Cel ce
marturisea o insarcinare divina din partea Sfantului lui Israel trebuia sa reflecte un
comportament si un caracter potrivite acestei pretentii (vezi, Mate 7:15-20).
Testul nr. 4 - Era constient de o experienta deosebita (distincta) a chemarii sale
Lucrarea profetica nu era una la care orice ins se putea oferi singur. Nici inclinatiile
religioase si nici pregatirea spirituala nu-l pot face pe un om sa fie un profet. De
asemenea, slujba de profet nu era mostenita. Doar Dumnezeu putea sa inzestreze si sa-i
cheme pe oameni la aceasta lucrare (slujba) asa cum ne demonstreaza numeroasele
exemple ale Scripturilor. Moise, cel mai mare profet al Vechiului Testament, a cunoscut
exact o asemenea chemare atunci cand a fost informat de Dumnezeu in respectiva
intamplare ca El Insusi ii pregatea si-i daruia pe oameni pentru aceasta lucrare:
Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sunt un om ori vorbirea usoara; si cusurul
acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci
vorba si limba mi-este incurcata." Domnul i-a zis: ,,Cine a facut gura omului? Si cine
face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi
cu gura ta, si te voi invata ce vei avea de spus." (Exodul 4:10-12)
In momentul chemarii sale, Ieremia a fost anuntat ca a fost randuit de Dumnezeu sa
devina profetul Sau mai inainte ca sa fie zamislit in pantecele mamei lui (Ier.1:4-10).
Amos, la randul lui, a insistat asupra acestui aspect in replica pe care o ofera la
reprosurile lui Amatia:
Amos a raspuns lui Amatia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt pastor,
si strangator de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, si Domnul mi-a zis:
,Du-te si prooroceste poporului Meu Israel!' (Amos 7:14-15)
Originea divina a experientei chemarii lui Samuel este limpede prezentata in 1Samuel 3.
Versetele 19-20 o evidentiaza in mod deosebit: " Samuel crestea, Domnul era cu el, si n-a
lasat sa cada la pamant nici unul... din cuvintele sale. Tot Israelul, de la Dan pana la Beer-

Seba, a cunoscut ca Domnul pusese pe Samuel prooroc al Domnului."

Chemarea lui Ezechiel a fost precedata de o vedenie cereasca care a autentificat
insarcinarea sa divina si mesajul sau. Toti profetii adevarati ai lui Israel erau constienti de
aceasta distincta chemare personala de care poporul isi dadea seama foarte bine, nu doar
datorita marturisirilor foarte clare ale profetilor asupra acestui fapt (vezi, Ier.1:6-9), ci si
datorita efectului avut asupra mesajelor lor. Profetul lui Dumnezeu nu a cautat niciodata
slujba profetica din proprie initiativa, ci a fost constrans sa vorbeasca cu sentimentul unei
insarcinari si imputerniciri divine. De aici rezulta ca mesajul lui purta propria pecete a
autoritatii divine si convingea asupra acestui fapt.
Testul nr. 5 - Insarcinarea profetica era adesea dovedita prin semne si miracole
Acest test al unui adevarat profet sau om ce vorbea din partea lui Dumnezeu reprezinta
un alt mijloc prin care profetul se putea adeveri (identifica) singur. Ne este amintit aici de
semnele si miracolele lui Moise din Egipt care au constituit dovada insarcinarii sale
divine (Ex.4:1-9, 21), de despartirea apelor Iordanului pentru a-l evidentia pe Iosua ca
succesor al lui Moise (Iosua 3:7-13), de miracolul tunetului si ploii lui Samuel ce i-au
validat cuvintele inaintea Israelului (1Sam.12:16...), de miracolele lui Ilie si Elisei, sau de
semnele lui Isaia (Isa.7:14), ale lui Mica (1Imparati 22:28), Ezechiel (cap.4-5), si Amos
(8:1-3) (vezi si 1Imparati 13:1-5).
Cu toate acestea ca si in cazul altor teste observam ca si acesta daca este luat de unul
singur este neconcludent si nu ofera o validare, confirmare, sigura, stiind ca si profetii
falsi indicau spre semnele si miracolele savarsite de ei in incercarea de a-si demonstra
autoritatea divina (vezi, Deut.13:1-5, Ex.7:8-13, 20-22, 8:7; Mat.24:24; Marcu 13:22;
2Tes.2:9).
Testul nr. 6 - Mesajul se armonizeaza (potriveste) cu revelatia precedenta
Definitia testului:
Conform lui Deuteronomul 13:1-3, cuvantul profetului nu poate contrazice, sau diferi de
revelatia anterioara a adevarului, ci poate doar sa o confirme sau sa se intemeieze pe
aceasta. Profetul din Iudea din 1Imparati 13 care a fost avertizat de Dumnezeu sa nu
zaboveasca si nici sa nu manance in Betel nu ar fi fost indus in eroare si amagit de
cuvintele contradictorii ale profetului batran daca ar fi respectat acest principiu de baza.
Ieremia i-a acuzat pe profetii falsi ca vorbeau acele lucruri care subminau si contraziceau
revelatiile anterioare facute de Dumnezeu inducandu-i astfel in eroare pe oameni
(cap.23). O ilustratie clasica a acestui defect il avem in istoria Israelului si se gaseste in
Ieremia 26 unde Ieremia prezice distrugerea Ierusalimului la care locuitorii cetatii se
indigneaza si condusi de preoti si profeti incearca sa-l omoare. Cu toate acestea unii
dintre batranii cetatii isi amintesc la un moment dat ca si profetul Mica a prezis acelasi
lucru cand a predicat in timpul domniei lui Ezechia, iar imparatul nu l-a omorat.
Semnificatia acestui incident se gaseste in faptul ca viata lui Ieremia a fost crutata exact
din motivul ca mesajul sau a fost adeverit ca revelatie de la Dumnezeu fiindca s-a
potrivit, s-a armonizat cu revelatia precedenta facuta de Dumnezeu profetului Mica cu ani
in urma! Acesta ramane principiul calauzitor:

Isaia 8:20 La lege si la marturie!" Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile
pentru poporul acesta.
Testul nr. 7 - Implinirea istorica (istoria) il confirma pe un profet adevarat
Definitia testului: Implinirea propriu-zisa a unei profetii este de fapt dovada
autenticitatii acesteia. Confirmarea cuvintelor profetului de catre istorie face deosebirea
intre profetii adevarati si acei profeti de profesie care-si conformau mesajul dupa placul
ascultatorilor lor. Acest test al profetului adevarat se gaseste in Deuteronomul 18:21-22:
Poate ca vei zice in inima ta: ,,Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune
Domnul?" Cand ceea ce va spune proorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si
nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus
din indrazneala: sa n-ai teama de el.
Deci, mesajul profetului urma sa fie confirmat si intarit de implinirea lui in istorie. Un
exemplu istoric remarcabil al valabilitatii acestui test se gaseste in Ieremia cap. 28. Dupa
deportarea lui Ioiachin si a comorilor templului in Babilon, profetul Hanania prezice o
revenire rapida in decursul a doar doi ani:
,,Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ,Eu sfaram jugul imparatului
Babilonului! Peste doi ani, voi aduce inapoi in locul acesta toate uneltele Casei
Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadnetar, imparatul Babilonului, din locul acesta, si
le-a dus in Babilon. Si voi aduce inapoi in locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui
Ioiachim, imparatul lui Iuda, si pe toti prinsii de razboi ai lui Iuda, care s-au dus in
Babilon; caci voi sfarama jugul imparatului Babilonului." (v.2-4)
Hanania a facut aceasta prezicere in directa opozitie fata de profetia anterioara a lui
Ieremia (vezi, 25:11-12) a unei robii de saptezeci de ani (vezi, 27:16-22). Din cauza
profetiei false a lui Hanania, Dumnezeu il foloseste pe Ieremia pentru a pronunta judecata
asupra lui si pedepsirea sa:
Si proorocul Ieremia a zis proorocului Hanania: ,,Asculta, Hanania! Domnul nu te-a
trimis, ci tu insufli poporului o incredere mincinoasa. De aceea, asa vorbeste Domnul:
,,Iata, te izgonesc de pe pamant, si vei muri chiar in anul acesta; caci cuvintele tale sunt o
razvratire impotriva Domnului." Si proorocul Hanania a murit chiar in anul acela, in luna
a saptea. (28:15-17)
Prezicerea lui Ieremia a mortii lui Hanania s-a confirmat la un an, pe cand cuvintele lui
Hanania s-au dovedit false cand evenimentele istoriei le-au infirmat la trecerea celor doi
ani fara sa aiba loc ce spuse. In schimb profetia cu bataie lunga a lui Ieremia este
confirmata de exilul de saptezeci de ani al Israelului in Babilon.
Un alt exemplu istoric al aplicarii acestui test se gaseste in 1Imparati cap.22 unde Mica
dorind sa demonstreze originea divina a mesajului sau in contrast cu cel al profetilor falsi
de la curtea lui Ahab, isi supune propriile previziuni, sau preziceri, acestui test rigid.

Astfel, in contradictie cu prezicerile favorabile ale profetilor lui Ahab, el declara inaintea
intregului popor ca Ahab va fi ucis in batalie si spune, ,,Daca te vei intoarce in pace,
Domnul n-a vorbit prin mine." Apoi a mai zis: ,,Auziti, popoare, toate." (1Imp.22:28).
Din nou, evenimentul istoric i-a confirmat cuvintele.
In acelasi fel, valabilitatea acestui test este intarita de Zaharia atunci cand le amiteste
iudeilor intorsi din exil ca intamplarile istoriei adevereau previziunile profetilor lui
Dumnezeu facute cu privire la ei:
Totus cuvintele Mele si poruncile pe care le dadusem slujitorilor Mei proorocii, ca sa le
vesteasca, n-au atins ele pe parintii vostri? Si atunci ei s-au intors, si au zis: ,,Domnul
ostirilor ne-a facut cum hotarase sa ne faca, dupa caile si faptele noastre!" (Zaharia 1:6)
Astfel, prezicerile profetilor adevarati in contrast cu ale celor ce profeteau pacea, si-au
gasit implinirea in exilul (robia) lor si-n restul evenimentelor istorice care au avut loc.
Exprimata in mod negativ, neimplinirea prezicerilor reprezenta dovada profetiei false.
Din nou, nu trebuie sa uitam aici ca Deuteronomul 13:1-5 ne spune ca daca un profet
indemna la idolatrie, chiar daca acesta beneficia de implinirea vreunui semn sau miracol,
totusi lucrul acela nu-i autentifica mesajul sau lucrarea profetica a respectivului.
Amos a bazat autenticitatea si autoritatea cuvintelor unui profet adevarat pe faptul ca
"Domnul Dumnezeu nu face nimic fara sa-si descopere taina Sa slujitorilor Sai prooroci"
(Amos 3:7). De aceea, profetii insisi nu solicitau vreo confirmare istorica ca sa asigure ca
evenimentele profetite se vor implini intocmai. Nu le descoperise oare Dumnezeu
cuvantul Lui prin vise si vedenii? (Numeri 12:6; Amos 1:1, unde Cuvantul lui Dumnezeu
consta din vedeniile pe care le-a avut profetul; n.tr.). Nici nu s-au simtit obligati sa
incerce sa le dovedeasca autoritatea cuvintelor lor ghicitorilor sau dusmanilor lor, pana ce
prezicerile facute nu erau confirmate de evenimentele istorice, avand in vedere ca mai
erau si alte teste care adevereau cuvintele unui profet fals.
Datorita relatiei importante care exista intre profetie si implinirea ei, si in vederea faptului
ca unii se intreaba daca toata profetia biblica trebuie asteptata sa se implineasca
literalmente, chestiunea implinirii si neimplinirii profetiei va fi discutata mai incolo.
Nota: "Proorocirea" datei celei de-a doua veniri a lui Hristos, sau a unor evenimente
asociate acesteia se raporteaza la acelasi test de mai sus.
Testul nr. 8 - Calitatea morala a mesajului lor facea deosebirea intre cei adevarati si
cei falsi
Orice valoare ar avea celelalte teste ale profetiei nici unul nu este mai semnificativ ca si
testul calitatii morale, sau al esentei spirituale a mesajului profetului. Mesajele profetilor
falsi erau motivate de doua lucruri: un sentiment nationalist exagerat si o dorinta dupa un
castig (folos, avantaj) personal.
Pe de-o parte profetiile lor erau calculate sa faca apel la patriotismul popular incurajand
Israelul sa devina un stat militar, ajungand astfel sa se increada in propria lor putere decat
in Domnul. Profetii carora Ezechiel, Mica si Ieremia s-au opus erau aceia care anuntau
pace si siguranta si care insistau asupra inviolabilitatii Ierusalimului in ciuda unor

strigatoare la cer pacate nationale si a unei apostazii (lepadari de credinta) a poporului.

De aceea, un Ezechiel declara cuvantul lui Dumnezeu de condamnare al profetilor falsi
care "varuiau/tencuiau cu ipsos" zidurile nesigure si subrede ridicate de popor
(Eze.13:10-16), in sensul ca acopereau superficial vietile pacatoase ale oamenilor cu
cuvinte linistitoare de pace.
Lucrurile acestea se vor intampla pentru ca ei ratacesc pe poporul Meu, zicand: ,Pace!'
cand nu este pace. Poporul Meu zideste un zid, si ei il tencuiesc cu ipsos... Imi voi potoli
astfel mania impotriva zidului si impotriva celor ce l-au tencuit cu ipsos; si va voi spune:
Nu mai este nici un zid! Si s-a ispravit cu cei ce l-au tencuit cu ipsos! S-a ispravit cu
proorocii lui Israel, care proorocesc asupra Ierusalimului, si au vedenii de pace asupra lui,
cand nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.' (Ezechiel 13:10, 15-16)
In aceeasi maniera, Mica a exprimat mesajul unui profet adevarat cand dupa ce
Dumnezeu ii da cuvinte de mustrare "despre proorocii care ratacesc pe poporul meu, care,
daca au de muscat ceva cu dintii, vestesc pacea..." (3:5), el asigura: "Dar eu sunt plin de
putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunostinta dreptatii si de vlaga, ca sa fac
cunoscut lui Iacov nelegiuirea lui, si lui Israel pacatul lui." (3:8).
De cealalta parte, dorinta lor de a fi populari, a-si face un nume, ii facea sa incuviinteze
pacatele poporului si sa aprobe rautatea lui:
14 Dar in proorocii Ierusalimului am vazut lucruri grozave. Sunt preacurvari, traiesc in
minciuna; intaresc mainile celor rai, asa ca nici unul nu se mai intoarce de la rautatea lui;
toti sunt inaintea Mea ca Sodoma, si locuitorii Ierusalimului ca Gomora." 16 ,,Asa
vorbeste Domnul ostirilor: ,N-ascultati cuvintele proorocilor care va proorocesc! Ei va
leagana in inchipuiri zadarnice; spun vedenii iesite din inima lor, nu ce vine din gura
Domnului.
17 Ei spun celor ce Ma nesocotesc: ,Domnul a zis: ,Veti avea pace;' si zic tuturor celor ce
traiesc dupa aplecarile inimii lor: ,Nu vi se va intampla niciun rau.'
32 ,,Iata, zice Domnul, am necaz pe cei ce proorocesc visuri neadevarate, care le
istorisesc si ratacesc pe poporul Meu, cu minciunile si cu indrazneala lor; nu i-am trimis
Eu, nu Eu le-am dat porunca, si nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Domnul."
(Ieremia 23)
Pe langa faptul ca profetii falsi prooroceau visuri si vedenii neadevarate, Dumnezeu i-a
mai acuzat si de lipsa de originalitate in multe aspecte ale mesajul lor datorita faptului ca
recurgeau la plagiat. Cand profetiile profetilor adevarati pareau folositoare scopurilor lor,
acestia "le furau" cuvintele si le dadeau drept ale lor pentru a-si autentifica propria
lucrare. "De aceea, iata, zice Domnul, am necaz pe proorocii care isi ascund unul altuia
cuvintele Mele." (Ier.23:30).
Mai mult, daca erau niste profeti adevarati i-ar fi chemat pe oameni la pocainta si i-ar fi
intors de la rautatea lor. "Daca ar fi fost fata la sfatul Meu, ar fi trebuit sa spuna cuvintele
Mele poporului Meu, si sa-i intoarca de la calea lor rea, de la rautatea faptelor lor!"
(Ier.23:22). In timp ce profetul fals calcula din situatia respectiva ce urma cel mai sigur sa
se intample si era cel mai potrivit convingerilor religioase ale poporului pacatos, profetul
adevarat proclama acele lucruri care erau complet contrare aparentelor exterioare si

convingerilor religioase populare. Inspirat de Domnul Dumnezeu, profetul adevarat arata

un dispret sfant fata de necesitatea ca mesajul sau sa placa si o neglijare completa a
consecintelor care le putea avea pentru propria-i viata.
In aceasta privinta Ieremia a propus un test (28:5-9) care sa diferentieze intre profetii
adevarati si cei falsi. Profetul Hanania care a vestit Iudeii un mesaj optimist, a trecut sub
tacere rautatea poporului si iminenta pedepsirii lui si situandu-se alaturi de cei ce
preziceau pacea si stabilitatea. In Ieremia 28:1-4 Hanania a prezis incheierea oprimarii
Iudeii de catre Babilon dupa numai doi ani, in timp ce Ieremia prin mesajul sau anunta o
perioada de saptezeci de ani de robie (25:11-12). Acela a fost momentul in care Ieremia a
propus un test bazat pe continutul etic sau moral al mesajului profetic:
Proorocul Ieremia a raspuns proorocului Hanania, in fata preotilor si a intregului popor,
care stateau in Casa Domnului. Ieremia, proorocul, a zis: ,,Amin! Asa sa faca Domnul! Sa
implineasca Domnul cuvintele, pe care le-ai proorocit tu, si sa aduca inapoi din Babilon
in locul acesta uneltele Casei Domnului si pe toti prinsii de razboi! Numai asculta
cuvantul pe care-l rostesc eu in auzul tau si in auzul intregului popor: Proorocii, care au
fost inaintea mea si inaintea ta, din vremile stravechi, au proorocit razboi, foamete si
ciuma impotriva unor tari puternice si unor imparatii mari. Dar, daca un prooroc
prooroceste pacea, numai dupa implinirea celor ce prooroceste, se va cunoaste ca este cu
adevarat trimes de Domnul." (28:5-9)
Calitatea morala si continutul spiritual al mesajului profetului reprezinta baza acestui test.
Profetul care prezice judecata unui popor pacatos nu face decat sa calce pe urmele
profetilor dinaintea sa, prin urmare, mesajul sau nu avea nevoie de o autentificare
suplimentara, pe cand profetul care promitea pace si liniste unui popor degenerat si
ticalos, era dovedit fals chiar de neimplinirea promisiunii sale!
Testul nr. 9 - Discernamantul celor ce auzeau profetia determina daca este
adevarata, sau nu
Acest test a fost enuntat de Moise in Deuteronomul 18:15-19 si a fost confirmat de
Hristos in Ioan 7:17. Principiul afirmat in aceste pasaje desi se aplica indeosebi lucrarii
profetice a lui Hristos este cu toate acestea un test valabil al tuturor profetiilor adevarate.
Si anume, in inima credinciosului exista o marturie launtrica adusa de catre acelasi Duh
care a inspirat Cuvantul profetic si care-l face in stare sa-l deosebeasca ca fiind adevarul
si insasi Cuvantul lui Dumnezeu. Marturia din inima credinciosului corespunde
adevarului continut in Cuvant.
Apoi, ca si ultima analiza coroborarea acestei marturii cu cuvintele profetului ii revine
celui ce le aude si astfel este complet subiectiva. Capacitatea morala a poporului din orice
veac de a judeca intre profetii falsi si cei adevarati ofera indiciul starii lui spirituale. Insa
respingerea constanta de catre Israel a profetilor adevarati a fost indiciul degradarii lui
morale si spirituale: Nicaieri nu este mai evident faptul acesta ca in Ezechiel 2:3-7:
El mi-a zis: ,,Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste ,popoare indaratnice,' care
s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de
azi. Da, copiii acestia la care te trimit, sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui:

,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu!' Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta, -caci sunt o
casa de indaratnici-vor sti totusi ca in mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, sa
nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si
spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpii, totusi nu te teme de
cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici. Ci sa le
spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici!
Deosebirea dintre profetul adevarat si cel fals era facuta duhovniceste. Cuvantul lui
Dumnezeu care are propria lui dovada si autoritate se recomanda astfel singur inimilor si
constiintelor copiilor lui Dumnezeu: "Nu este Cuvantul Meu ca un foc, zice Domnul, si
ca un ciocan care sfarama stanca?" (Ier.23:29). "Daca vrea cineva sa faca voia Lui, va
ajunge sa cunoasca daca invatatura este de la Dumnezeu, sau daca Eu vorbesc de la
Mine." "Dar voi ati primit ungerea din partea Celui sfant, si stiti orice lucru" (1Ioan 2:20).
Testul subiectiv presupune un anumit discernamant moral si spiritual pe care poporul nu-l
poseda intotdeauna, in consecinta in momentele de declin spiritual cand profetii falsi
profeteau lucruri placute la auz, ignorand complet necesitatea pocaintei si a schimbarii
morale, acestia erau onorati inaintea sau in dezavantajul profetilor adevarati care
subliniau judecata si nevoia ca neprihanirea sa-si faca loc in inimi. Nu asa se intampla in
fiecare secol?
In concluzie
Nici un test luat de unul singur nu este suficient pentru a proba si autentifica
afirmatiile/pretentiile unui profet. Atat profetii adevarati cat si cei falsi puteau vorbi in
numele Domnului Dumnezeu, ambii puteau pretinde inspiratie divina. Apoi, visele si
vedeniile neadevarate (inselatoare) erau si ele prezentate ca fiind revelatii veritabile.
Semnele si minunile puteau insoti mesajul unui profet fals cat si cel al unuia adevarat. In
plus, devreme ce profetul fals copia unele adevaruri profetice de la profetii veritabili,
criteriile fundamentale care trebuie sa insoteasca si pe care sa se bazeze aceste teste ar fi
urmatoarele:

mesajul profetului sa se armonizeze cu revelatiile anterioare ale Cuvantului lui

Dumnezeu
caracterul profetului trebuie sa se potriveasca cu natura sfanta si dreapta a lui
Dumnezeu asa cum s-a descoperit pe Sine lui Moise
calitatea morala si spirituala net superioara a continutului mesajului il va deosebit
de banalitatile compromitatoare ale profetilor falsi
in final, adevarul din inima credinciosului va confirma veridicitatea cuvintelor
unui profet si autoritatea sa divina.

Desi, se mai poate adauga ca in Noul Testament gasim si urmatorul test:

- discernamantul spiritual al profetilor adevarati va judeca autenticitatea unei exprimari
profetice (1Cor.14:29; sau, Ier.28, 1Imp. 22). Testul
Adaptare a materialului gasit in cartea "An Introduction to the Old Testament Prophets", de Hobart
Freeman

Teodor Macavei
Page 6 26.10.02

<--Apologetica

Reincarnarea
A fost ea inlaturata din Biblie de catre sfintii parinti ai Bisericii?
de Joseph P. Gudel, Robert M. Bowman, Jr., si Dan R. Schlesinger,
intr-o traducere de Teodor Macavei

Pe la inceputul acestui secol (care tocmai se incheie) crezul intr-o reincarnare era limitat
in America doar la un numar restrans de grupuri cum ar fi Scoala Unita a Crestinismului
("The Unity School of Christianity"), Societatea Teozofica si Asociatia pentru Cercetare
si Iluminare a lui Edgar Cayce. Pana in anii '80 insa, nu doar ca aceste grupuri si-au sporit
membrii la ordinul milioanelor dar celebritati ca Jeanne Dixon sau Shirley MacLaine au
popularizat ideea si in randul maselor. Desi in urma cu 50 de ani relativ putini americani
credeau in reincarnare in zilele noastre aproximativ 1/4 din toata populatia S.U.A. o
accepta, alaturi de aproape o jumatate din populatia globului.1
Ba mai mult, practic toti sustinatorii moderni ai reincarnarii din Occident pretind ca
aceasta "se afla in perfecta armonie cu adevaratul spirit al Crestinismului"2. Iar altii merg
pana acolo incat sa afirme ca biserica primara a recunoscut reincarnarea pana in al VI-lea
secol cand a fost suprimata de catre un consiliu al bisericii.
In acest articol vom examina aceasta pretentie ca biserica ar fi suprimat doctrina
reincarnarii.
Definirea reincarnarii
Desi doctrina reincarnarii provine din antichitate si isi are originile in Orient, ea poate fi
gasita si in Grecia antica. Aceasta sustine ca "sufletul intra in aceasta viata nu ca o creatie
noua ci doar dupa o lunga perioada de existente anterioare pe acest pamant, sau
altundeva... pornit pe calea viitoarelor sale transformari pe care acum si le pregateste."3
Conform conceptului oriental de reincarnare, in functie de faptele sale dintr-o existenta
precedenta omul se poate reintoarce sub orice forma de viata, inclusiv cea animala, cat si
cea umana. Totusi sustinatorii din Occident ai reincarnarii afirma ca in general aceasta se
petrece doar la nivel uman. Acestia numesc adesea conceptia estica a ei, "transmigrare"
iar conceptia vestica, "reincarnare".
In mod traditional termenii "transmigrare", "reincarnare" si "metempsihoza" sunt folositi
ca sinonimi ai aceluiasi lucru.4 De partea cealalta insa, reincarnarea trebuie deosebita de
ideea de pre-existenta a sufletului. In timp ce toti cei ce cred in reincarnare trebuie sa
creada si ca sufletele reincarnate au avut o existenta anterioara, nu toti cei ce accepta pre-

existenta sufletului accepta si reincarnarea. Un exemplu al zilelor noastre al unui astfel de

crez sunt mormonii.
Presupunerea care sta la baza reincarnarii si care de multe ori nu este admisa imediat este
ideea de "monism", si anume crezul ca exista doar o singura realitate. In consecinta, din
moment ce se crede ca toate lucrurile fac parte dintr-o singura realitate organica, nu mai
exista nici o deosebire reala intre Dumnezeu, lume si oameni. Toti sunt "una". In acest
sistem de crezuri "Dumnezeu" este conceput nu ca un Creator personal, ci ca o forta
impersonala, sau constiinta careia ii apartinem cu totii.5 Astfel Shirley MacLaine poate
afirma ca "Dumnezeu este cuvantul pe care il folosim pentru o idee de o incredibila
complexitate de energii spirituale" sugerand mai departe ca, "tragedia rasei umane consta
in faptul ca am uitat ca fiecare este Divin".6 Atunci reincarnarile unui suflet au fost de
regula intelese ca insemnand calatoria de la Dumnezeu la Dumnezeu cu scopul
reintegrarii acestuia in Unitate.7
Reincarnarea si Biblia
Crezurile care formeaza contextul atat oriental cat si occidental al reincarnarii sunt in
mod limpede incompatibile cu Crestinismul biblic. In plus, dovada care se aduce
impotriva pretentiei ca si reincarnarea ar fi integrabila in Crestinism depaseste cu mult
cele cateva texte biblice care o pot combate. Mai degraba ar trebui observat ca intreaga
revelatie biblica si invatatura ei despre Dumnezeu, om si lume, pacat si mantuire, fac
front comun impotriva reincarnarii.
Cu toate acestea exponentii reincarnarii din Occident incearca in mod invariabil sa o
impace cu Crestinismul. Acestia afirma despre Noul Testament ca ar fi fost scris de catre
niste autori necunoscuti si prea tarziu pentru a fi de incredere in relatarea pe care o face
invataturilor lui Isus si ca in felul acesta marea majoritate a invataturilor Sale despre
reincarnare s-au pierdut. De asemenea se mai pretinde si ca textul Noului Testament este
plin de stersaturi si de inserari din exterior care s-ar fi efectuat in sec. VI dupa Hristos si
chiar mai tarziu de catre cei ce se opuneau reincarnarii, si care au inlaturat carti intregi,
motiv pentru care textul in sine nu mai este de incredere. In cele din urma, in ciuda
tentativei din sec. VI de a inlatura reincarnarea din Biblie, anumite vestigii ale doctrinei
se crede ca se gasesc intr-o seama de texte disparate: Matei 17:10-13; Ioan 3:3,7; 9:1-3;
Efeseni 1:4; Apocalipsa 3:12.8 (pentru lamurirea catorva dintre aceste pretentii, vezi
articolul "Sustine Biblia reincarnarea?" din "Raspunsuri biblice la cele mai populare
intrebari ale contemporanilor nostri" ce se poate procura de la subsemnatul, sau de pe
www.RCRwebsite.com).
Din pacate in spatiul avut la dispozitie in acest articol nu se pot aduce infirmari complete
la fiecare dintre aceste argumente.9 Cu toate acestea, chestiunea datei, autorilor, si
transmisiei textuale a Noului Testament a primit atentia cuvenita din partea a numerosi
cercetatori evanghelici ale caror lucrari de referinta stau la dispozitie.10 Acestia au
demonstrat amplu cum intreg Noul Testament a fost scris in primul secol de catre apostoli
sau de catre apropiatii lor si ca acest text a fost pastrat cu fidelitate de-a lungul secolelor.
Asupra canonului Noului Testament11 (deci a cartilor biblice recunoscute ca fiind
inspirate), nu opozitia fata de reincarnare este cea care a determinat acceptarea anumitor
scrieri si respingerea evangheliilor apocrife, sau excluderea altor scrieri din canon. Mai
degraba, cartile Noului Testament au fost acceptate fiindca au fost scrise de catre insusi

apostolii, sau apropiatii lor si in privinta lor se putea identifica originea lor istorica in
primul secol. Cartile excluse nu au fost apostolice si au fost scrise intre cel de-al II-lea si
al IX-lea secol dupa Hristos.12
In plus, canonul Noului Testament a fost format in al II-lea si al III-lea secol, primind
forma finala in cel de-la IV-lea secol dupa Hristos13, nu in cel de-al VI-lea cum pretind
reincarnationistii. Ca prin urmare critica pe care acestia o aduc Noului Testament este
neintemeiata.
Argumentul ca vestigii (deci, urme) ale crezului in reincarnare se gasesc imprastiate in
intreg Noul Testament este de fapt incompatibil cu toate celelalte argumente mentionate
mai sus. Daca cartile Noului Testament au fost produse de autori necunoscuti si prea
tarziu pentru a fi de incredere din punct de vedere istoric iar daca carturari din sec. al VIlea au modificat textul Noului Testament, ce valoare mai pot avea aceste pretinse
"vestigii" ale reincarnarii? Este clar ca cei ce sustin reincarnarea nu au nici un drept de a
cita Biblia in sprijinul crezurilor lor, daca cel putin in acelasi timp sustin si ca Biblia nu
mai este de incredere!
O analiza in detaliu a acestor pretinse texte doveditoare a reincarnarii nu este posibila in
cuprinsul acestui articol. Cu toate acestea, mai multi crestini au publicat o serie de studii
exemplificatoare asupra subiectului, demonstrand ca Biblia nu contine nici macar o aluzie
in favoarea reincarnarii si ca invataturile ei centrale o contrazic categoric.14
Reincarnarea si parintii bisericii
Adeptii din vest ai reincarnarii sustin de obicei ca biserica primara si-a afirmat crezul in
reincarnare pana in jurul sec. al VI-lea cand a fost suprimat de catre imparatul roman in
cadrul unui consiliu al bisericii. Pentru a infirma aceasta acuzatie trebuie mai intai sa
examinam marturiile istorice si sa vedem astfel daca parintii bisericii au propovaduit
reincarnarea. Examinarea noastra va dezvalui ca reincarnarea nu a constituit o preocupare
majora pentru parintii bisericii care in schimb afirmau mai mult speranta biblica a
invierii15, si ca ori de cate ori vorbeau despre reincarnare o condamnau fara echivoc.
Adeptii reincarnarii au fabricat (inventat) o istorie falsa a bisericii primare bazandu-se pe:

o reconstituire intentionat falsa a dovezilor care ignora majoritatea covarsitoare a

marturiilor parintilor bisericii,
citari partiale ale parintilor, de obicei, scoateri din context,
inserarea celor vrute in citatele parintilor bisericii,
citate inventate.

Iustin Martirul (a trait intre 100-165)

Iustin Martirul a fost unul dintre primii parinti ai bisericii. Adesea el este citat ca fiind un
"foarte timpuriu sustinator crestin al reincarnarii".16 Cu referire la al IV-lea capitol al
"Dialogului cu Trypho" al lui Iustin adeptii reincarnarii afirma ca "acesta a invatat ca
sufletele oamenilor locuiesc in mai mult decat un singur trup in timpul perindarii lor
pamantesti".17 Dar ce spune de fapt Iustin? El infatiseaza un dialog in care discuta cu
Trypho problema reincarnarii iar la sfarsitul acestei discutii dialogul se incheie dupa cum
urmeaza (cu mentiunea ca Iustin vorbeste la persoana I-a, iar despre Trypho se vorbeste

la persoana a II-a; Trypho era un evreu cu care a purtat numeroase dispute; Trypho este
cel ce vorbeste primul):
"De aceea, sufletele nu-l vad pe Dumnezeu si nici nu migreaza (stramuta) in alte trupuri,
caci ele ar sti ca sunt astfel pedepsite si le-ar fi frica dupa aceea sa savarseasca chiar si
cele mai neinsemnate pacate. Dar ca ele il pot percepe pe Dumnezeu ca exista si ca
neprihanirea si sfintenia merita respectate, pot de asemenea sa fiu de acord cu tine", a
spus el.
"Ai dreptate", i-am raspuns eu.18
Clement din Alexandria (a trait intre 155-200)
Un alt parinte al bisericii care este adesea citat pentru a se pretinde ca reincarnarea a fost
sustinuta de biserica este Clement din Alexandria, mentiunea acestuia facandu-se pe baza
afirmatiei sale din primul capitol al "Indemnurilor sale catre pagani" care se reda dupa
cum urmeaza: "mai inainte ca sa fie lumea, noi eram".19 In cel mai fericit caz aceasta
afirmatie poate fi interpretata (separat de contextul ei) ca sustinand pre-existenta
sufletului. De fapt, luata in contextul ei afirmatia lui Clement nici macar asa ceva nu
sugereaza. Mai degraba el afirma pre-existenta lui Isus Hristos ca Logos (Cuvant),
precunoasterea lui Dumnezeu, cat si planul Sau de a ne crea si a ne iubi mai inainte de
creatie:
"Caci inainte de intemeierea lumii, noi eram, fiind destinati sa ne gasim in El, existand
mai de dinainte inaintea ochilor lui Dumnezeu, noi creaturile rationale ale Cuvantului lui
Dumnezeu caruia ii datoram existenta noastra, caci "la inceput era Cuvantul."20
Mai observati ca Clement isi califica cu grija afirmatia ca noi am fi existat mai dinainte
cu cuvintele "inaintea ochilor lui Dumnezeu", insemnand mai degraba ca "pre-existenta"
noastra a fost o idee in mintea lui Dumnezeu, nu neaparat o realitate substantiala,
tangibila.
Origen (a trait intre 185-254)
Fara discutie se poate spune despre Origen ca a fost unul dintre cei mai straluciti si
ingeniosi teologi ai bisericii primare. Cu toate acestea el a ajuns sa aibe o faima proasta
tocmai datorita speculatiilor sale teologice. El este parintele bisericii cel mai adesea citat
de catre adeptii reincarnarii ca sustinand doctrina lor. Un pasaj care este citat frecvent ar
fi urmatorul. El provine din scrierea lui Origen "Impotriva lui Celsus" si aici este redat
asa cum este citat de promotorii reincarnarii pe nume Head si Cranston:
"Sau, este mai in conformitate cu ratiunea ca fiecare suflet, din anumite motive
misterioase (vorbesc acum dupa opinia lui Pitagora si Plato, si Empedocles, pe care
Celsus il citeaza frecvent pe nume), sa intre intr-un trup si sa ajunga acolo dupa greselile
si faptele sale de dinainte? De aceea, este probabil ca acest suflet, caruia ii sunt acordate
mai multe beneficii in urma resedintei lui (anterioare) intr-un trup decat acela al multor

oameni (pentru a evita prejudecata nu spun "toti"), are nevoie de un trup mai bun, nu doar
superior altora, dar si sa fie investit cu toate calitatile cuvenite."21
Privitor la acest pasaj trebuie sa se faca mai multe comentarii. Intai de toate, Origen
califica aceasta afirmatie spunand: "Vorbesc acum dupa opinia lui Pitagora si Plato, si
Empedocles, pe care Celsus il citeaza frecvent pe nume." Aceasta atribuire a citatului ne
arata ca Origen argumenteaza pe baza crezurilor lui Celsus, si nu a propriilor sale crezuri.
In ciuda acestui fapt un adept al reincarnarii, Anthony J. Fisichella, omite aceasta
propozitie in intregime cand citeaza pasajul de mai sus.22
In al doilea rand, inserarea in paranteze de catre Head si Cranston a cuvantului
"anterioare" inaintea propozitiei "resedintei lui...intr-un trup" in citatul redat mai sus,
schimba complet sensul pasajului. Origen nu vorbea de o reincarnare anterioara in
comparatie cu o reincarnare ulterioara, ci de fapt vorbeste despre o singura incarnare.
In al treilea rand, ideea pe care Origen incearca sa o afirme in acel context este complet
evitata. Origen nu vorbea despre nasterea naturala a unei fiinte omenesti obisnuite, ci
despre zamislirea miraculoasa a lui Isus in pantecele unei fecioare. In prima jumatate a
capitolului Origen a infirmat explicatia superstitioasa a nasterii din fecioara care circula
printre iudei (si care a fost preluata si de catre Celsus), si anume ca Maria ar fi comis
adulterul cu un soldat roman. Dupa care pune urmatoarea intrebare:
"Este potrivit cu ratiunea ca cel ce a indraznit sa faca atat de mult pentru rasa
omeneasca...sa nu fi avut parte de o nastere miraculoasa, ci de una dintre cele mai josnice
si mai rusinoase dintre toate (de una ilegitima; nota autorilor)? Atunci ii voi intreba ca
greci si indeosebi pe Celsus daca se ia sau nu dupa parerile lui Plato si le citeaza mereu,
daca Cel ce pune sufletele in trupurile oamenilor putea sa-l umileasca atat de mult pe cel
ce urma sa faca asemenea fapte marete, sa-i invete pe multi, si sa-i intoarca pe multi din
rautatea acestei lumi, printr-o nastere dintre cele mai rusinoase si sa nu-l aduca pe lume
dintr-un mariaj legitim?"23
Dupa aceea a urmat imediat citatul original asa cum este redat mai sus in care se face apel
la filozofii greci atat de respectati de catre Celsus pentru a demonstra ca cineva atat de
nobil ca Isus nu putea sa aibe, nici macar conform invataturilor lor, o nastere atat de
rusinoasa cum pretindea Celsus. Avand acest context in minte acum este evident ca
Origen nu sustine reincarnarea si ea nici macar nu este sugerata in scrierile sale. Cel mult
sustine pre-existenta sufletului, o opinie pe care el o impartasea chiar daca privitor la
aceasta dezvaluie ca sorgintea acestei pareri se gaseste in filozofia greaca, si nu in
invatatura crestina.
Ulterior in acelasi tratat Origen a facut urmatorul comentariu:
"Insa asupra acestor subiecte se pot spune multe lucruri intelepte, cum ar fi cele ce
urmeaza: 'Este bine sa tii ascuns secretul unui rege". Pentru ca doctrina venirii sufletelor
in trup (si nu cea a transmigrarii, deci, a stramutarii dintr-un trup in altul) sa nu fie expusa
inaintea intelegerii populare si nici ceea ce este sfant sa nu fie aruncat la caini, si nici
margaritarele sa nu fie aruncate inaintea porcilor."24

Aceasta afirmatie subliniaza ca intr-adevar Origen a acceptat doctrina eretica a preexistentei sufletelor omenesti fata de trupul lor fizic, dar nu si reincarnarea.25
In jurul datei cand a scris "Impotriva lui Celsus", deci in anul 247, (si in consecinta spre
sfarsitul vietii sale)26, Origen a mai scris si un comentariu asupra Evangheliei lui Matei in
care a discutat pe larg daca Ioan Botezatorul era intr-adevar reincarnarea lui Ilie.
Raspunsul sau fata de aceasta speculatie este categoric si nu permite nici o interpretare:
"Mie nu mi se pare ca in acest loc (Mat.17:10-13) se vorbeste despre sufletul lui Ilie, ca
sa nu ma fac si eu vinovat de invatatura stramutarii sufletelor care este straina Bisericii
lui Dumnezeu, care nu a fost transmisa de Apostoli si care nu este nicaieri afirmata in
Scripturi..."27
In acea lucrare Origen se lansa intr-o discutie detailata a stramutarii sufletelor dintr-un
trup in altul demonstrand ca este contrara invataturii biblice a judecatii de la sfarsitul
veacurilor, si ca in plus, Ioan Botezatorul nu avea "sufletul", ci "duhul si puterea" lui Ilie
(vezi, Luca 1:17)28. Nu se poate concepe o afirmatie mai limpede de atat in respingerea
doctrinei reincarnarii.
Este totusi adevarat ca Ieronim, un proeminent parinte al bisericii de la inceputul sec. al
V-lea, a afirmat ca Origen a sustinut reincarnarea. Intr-o scrisoare scrisa lui Avitus, in
jurul anilor 409 sau 410, Ieronim l-a acuzat pe Origen ca ar adera la "transmigrarea
sufletelor", inclusiv la ideea ca duhurile ingerilor cat si ale oamenilor "ca si pedeapsa
pentru marea lor neglijenta si nesabuinta pot sa fie transformate in brute", adica sa fie
reincarnate ca animale.29 Totusi in aceeasi scrisoare Ieronim a recunoscut ca Origen isi
precizeaza pozitia asupra subiectului:
"Atunci, ca el sa nu fie considerat vinovat ca ar fi sustinut alaturi de Pitagora
transmigrarea sufletelor, el pune punct rationamentului sau grav cu care si-a jignit
cititorul, spunand: 'Sa nu fiu inteles ca vreau sa transform in dogme aceste lucruri. Ele
sunt prezentate doar ca niste presupuneri care sa arate ca subiectul nu este complet trecut
cu vederea."30
Din moment ce criticile lui Ieronim la adresa lui Origen se intemeiaza pe primele scrieri
ale sale (indeosebi pe lucrarea "Asupra primelor principii", scrisa intre 212 si 215) trebuie
luat nota acum de respingerea categorica a transmigrarii care s-a observat ca a intervenit
ulterior in scrierile sale mai tarzii. In plus, insusi Ieronim recunoaste ca Origen a dorit sa
se inteleaga ca nu sustine aceea doctrina, oferindu-ne si noua posibilitatea sa
concluzionam fara gres ca Origen nu a sustinut reincarnarea.
Ieronim (a trait intre 345-419)
Asa cum tocmai am vazut, Ieronim l-a condamnat pe Origen ca eretic in parte datorita
pretinselor sale inclinatii fata de reincarnare. De aceea, este surprinzator sa aflam ca mai
multi adepti ai reincarnarii pretind ca insusi Ieronim ar fi crezut in reincarnare! Unul
dintre acestia a citat tocmai scrisoarea lui Ieronim catre Avitus ca dovada31, chiar
scrisoarea prin care acesta l-a condamnat pe Origen ca ar crede in reincarnare!
Alti adepti ai reincarnarii i-au atribuit lui Ieronim urmatorul pasaj din scrisoarea sa lui

Demetrius: "Doctrina stramutarii sufletelor a fost invatata din vremuri stravechi unui
numar restrans de oameni ca adevar traditional care nu trebuia sa fie divulgat."32 Insa o
cercetare a acestei scrisori nu dezvaluie nici o afirmatie de acest fel. In schimb, il vedem
din nou pe Ieronim condamnand inca odata doctrina ca fiind "o invatatura pagana si
daunatoare" care "se strecoara pe furis ca o vipera in gaura ei."33
Respingerea reincarnarii de catre parintii Bisericii
Nu doar ca nici un parinte al bisericii nu a crezut in reincarnare, nici chiar Origen, care
totusi a sustinut pre-existenta sufletelor, ci au si respins in mod categoric conceptul ca
fiind in intregime contrar credintei crestine. Am vazut deja aceasta atitudine la Iustin
Martirul, la Origen, si la Ieronim. Doar in perioada de dinaintea conciliului de la Nicea
din 325, printre parintii bisericii care au respins reincarnarea, alaturi de Iustin Martirul si
Origen, s-au numarat Ireneu, Minucius Felix, Tertulian, si Lactantius.34 Printre parintii
notabili ai secolelor IV si V care alaturi de Ieronim s-au opus reincarnarii s-au numarat
Augustin si Basil.35 La randul lor apologetii reincarnarii au recunoscut ca multi dintre
acesti parinti ai bisericii, in realitate, s-au opus doctrinei reincarnarii.36
Pe langa toate aceste dovezi, luati impreuna toti parintii bisericii au invatat doctrine care
erau incompatibile cu crezul in reincarnare. Acestia au invatat ca mantuirea este un dar al
lui Dumnezeu obtinut pentru noi de catre Hristos, si ca la sfarsitul veacurilor trupurile
credinciosilor vor fi inviate pentru a primi viata vesnica, iar cele ale celor nemantuiti,
pentru a primi judecata vesnica. Astfel scrierile parintilor bisericii sunt tot atat de
categoric anti-reincarnare precum este si Biblia.
Cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole
In acest moment am demonstrat ca nici unul dintre parintii bisericii recunoscuti drept
ortodocsi si care au trait in primele cinci secole ale bisericii, nu au crezut in reincarnare.
Pusi in fata acestor argumente unii adepti ai reincarnarii au recurs la o ultima tentativa de
subminare a dovezilor documentare ale Bibliei si ale parintilor bisericii impotriva
doctrinei lor. Astfel acest ultim argument declara inlaturarea tuturor dovezilor, sau
aproape a tuturor dovezilor din Biblie si din scrierile parintilor care indicau crezul in
reincarnare de catre cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole (care a fost denumit
si cel de-al cincelea Conciliu Ecumenic) tinut in anul 553. De pilda Leslie Weatherhead a
pretins ca reincarnarea "a fost acceptata in biserica primara pentru primii cinci sute de ani
de existenta. Doar in anul 553, cel de-al doilea Conciliu al Constantinopolelui a respins-o
si atunci numai cu o mica majoritate."37 Multi din cei ce sustin reincarnarea spun ca acest
conciliu s-a intrunit la porunca imparatului roman Iustinian cu scopul precis de a
condamna reincarnarea si de a sterge din Biblie orice referiri la aceasta.38
Desigur impotriva acestei afirmatii se pot ridica multe obiectii. Intai de toate canonul
Noului Testament asa cum il avem astazi a fost finalizat cel tarziu in al IV-lea secol, dupa
cum am mai explicat. Intr-adevar, ne aflam in posesia a numeroase manuscrise ale Noului
Testament care dateaza atat din al II-lea cat si din al V-lea secol, cat si manuscrise mai
tarzii de atat. Textele manuscriselor Noului Testament ce dateaza de dinainte de sec. al
VI-lea nu se deosebesc apreciabil de cele ce dateaza din acest secol sau de mai tarziu.
Faptul acesta ar trebui sa convinga ca in anul 553 acel conciliu al bisericii nu a operat

modificari in Biblie pentru a suprima reincarnarea, sau alte crezuri.

In al doilea rand, cel de-al doilea Conciliu de la Constantinopole nu a pomenit nimic in
dezbaterile sale despre reincarnare. Principala tema de pe agenda acestuia a fost
formularea unui raspuns crestin la erezia monofizita care sustinea ca in trup Isus a
posedat doar o singura natura (in loc de doua, umana si divina in acelasi timp, dupa cum
Noul Testament si biserica primara invata). La acel conciliu sau poate la un altul s-a
lansat o lista de "anateme", sau condamnari a mai multor idei printre care era si cea a preexistentei sufletelor (asa cum a fost enuntata de Origen si de unii dintre urmasii sai), dar
nu s-a facut nici o mentiune a reincarnarii care, in mod evident, nici macar nu constituia o
problema la ordinea zilei.39 Cu toate acestea unii dintre adeptii reincarnarii au mers atat
de departe incat sa afirme ca exista o indoiala asupra declaratiei acestui conciliu din 553
si doar fiindca nu a spus nimic relevant privitor la reincarnare nu inseamna ca aceasta ar
fi condamnata in mod oficial de catre biserica!!40 Desigur ceea ce se trece cu vederea intro astfel de afirmatie este importantul fapt ca crestinii au negat reincarnarea deoarece vine
in contradictie directa cu crestinismul biblic si nu fiindca ei nu stiu (sincer, sau din
eroare) ca ea a fost condamnata in anul 553.
In concluzie, este o certitudine ca reincarnarea nu a fost suprimata de catre biserica in cel
de-al VI-lea secol, sau in altul. Ea a fost in mod explicit respinsa de catre liderii bisericii
inca de la mijlocul celui de-al II-lea secol si niciodata nu a fost serios luata in considerare
ca reprezentand un crez care poate fi acceptat de catre crestini. Crezul lui Origen in preexistenta sufletului a fost tratat ca o aberatie nedorita chiar de catre parintii bisericii si de
conciliile care i-au urmat acestuia. Sustinatorii reincarnarii au trebuit sa inventeze texte
inexistente, sa introduca in anumite texte cuvinte straine lor, sau sa citeze pasajele antireincarnationistilor ca si cum acestea ar fi in favoarea ei, si in general sa prezinte o
reconstructie mitica a istoriei bisericii primare pentru a putea sa pretinda macar ca
biserica primara ar fi crezut in reincarnare. Astfel de teorii bazate pe argumente atat de
nefiresti, pot fi considerate negresit drept false!
Articolul de mai sus a aparut in "Christian Research Journal" din vara lui 1987. Pentru cei interesati sa-l
foloseasca si sa-l copieze redau mai jos conditiile impuse de proprietarii lui. Multumesc. Autorul traducerii
de fata poate fi contactat prin email: Teo_logic@bigfoot.com.
Copyright 1987 by the Christian Research Institute.
COPYRIGHT/REPRODUCTION LIMITATIONS:
This data file is the sole property of the Christian Research Institute. It may not be altered or edited in any
way. It may be reproduced only in its entirety for circulation as "freeware," without charge. All
reproductions of this data file must contain the copyright notice (i.e., "Copyright 1994 by the Christian
Research Institute"). This data file may not be used without the permission of the Christian Research
Institute for resale or the enhancement of any other product sold. This includes all of its content with the
exception of a few brief quotations not to exceed more than 500 words.
If you desire to reproduce less than 500 words of this data file for resale or the enhancement of any other
product for resale, please give the following source credit: Copyright 1994 by the Christian Research
Institute, P.O. Box 7000, Rancho Santa Margarita, CA 92688-7000.
Notite:

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

9.
10.

11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.

19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.

Mark Albrecht, Reincarnation: A Christian Approach (Downers Grove, IL: InterVarsity Press,
1982), pag.9.
E.D. Walker, Reincarnation: A Study of Forgotten Truth (New Hyde Park, NY: University Books,
1965), pag.14.
Walker, pag.11.
The Encyclopedia of Philosophy, asupra "Reincarnarii", de Ninan Smart.
Pentru a vedea legatura dintre monism si miscarea New Age, vezi "What is the New Age
Movement" de Elliot Miller, din Forward 8, din 1985, pag.16-23.
Shirley MacLaine, Out on a Limb (New York: Bantam Books, 1983), pag.279, 347.
Pentru o analiza completa si o critica a diversitatilor credintei in reincarnare vezi, cartea lui
Norman Geisler si J. Yutaka Amano, The Reincarnation Sensation (Wheaton, IL: Tyndale House
Publishers, 1986).
Pentru toate aceste argumente, vezi de pilda, cartea lui Joseph Head si S.L. Cranston,
Reincarnation: The Phoenix Fire Mystery (New York: Julian Press, 1977), pag.134-140. De
asemenea si, cartea lui Quincy Howe, Reincarnation for the Christian (Philadelphia: Westminster
Press, 1974), pag.92-97. Sau, cartea lui James Dillet Freeman, The Case for Reincarnation (Unity
Village, MO: Unity School of Christianity, 1986), pag.75-77.
O dezbatere a legaturii dintre aceste chestiuni si reincarnare se gaseste in cartea lui Albrecht,
pag.36-43.
Vezi indeosebi, cartea lui F.F. Bruce, The New Testament Documents: Are They Reliable_ (Grand
Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Co., 1960), cea a lui Norman Geisler si William Nix,
A General Introduction to the Bible, editia revizuita (Chicago, IL: Moody Press, 1986), si cea a lui
Donald Guthrie, New Testament Introduction (Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1970).
Vezi de pilda, cartea lui R. Laird Harris, The Inspiration and Canonicity of the Bible (Grand
Rapids, MI: Zondervan Publishing Co., 1973).
Vezi, Bruce M. Metzger, An Introduction to the Apocrypha (New York: Oxford University Press,
1957), pag.249.
pentru confirmarea acestui fapt, vezi orice dictionar biblic standard, sau orice enciclopedie.
Vezi, cartea lui Geisler si Amano, pag.133-154, vezi de asemenea si cea a lui Albrecht, pag.36-40.
Privitor la parintii bisericii si inviere vezi cartea lui Joanne E. McWilliam Dewart (ed.), Death and
Ressurection, "Message of the Fathers of the Church", vol.22 (Willmington, DE: Michael Glazier,
1986).
Vezi cartea lui Geddes MacGregor, Reincarnation in Christianity: A New Vision of the Role of
Rebirth in Christian Thought (Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1978), pag.25.
MacGregor, pag.36.
din Iustin Martirul, Dialogue with Trypho IV. Toate citatele luate de la parintii bisericii se pot gasi
in lucrarea The Ante-Nicene Fathers, ce ii are ca editori pe Alexander Roberts si James Donaldson,
si A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, ce ii are ca editori
pe Phillip Schaff si Henry Wace (Grand Rapids, MI: William B. Eerdmans Publishing Co.,
reeditarea din 1983).
Dupa Head si Cranston, pag.141-142, si MacGregor, pag.48.
dupa Clement din Alexandria, "Indemn catre pagani", I.
Origen, "Against Celsus", I.32, asa cum este citat de Head si Cranston, pag.147.
vezi cartea lui Anthony J. Fisichella, Metaphysics: The Science of Life (St. Paul, MN: Llewellyn
Publications, 1986), pag.134.
Against Celsus I.32.
Against Celsus V.29.
vezi de asemenea, Origen, De Principiis ("On First Principles") III.5, citat de Head si Cranston in
pag.147 a cartii lor. Acest pasaj dovedeste ca Origen a sustinut pre-existenta sufletelor, dar nu si
reincarnarea.
Vezi notitele editoriale la, The Ante-Nicene Fathers, vol.X, pag.411.
Origen, Commentary on Matthew XIII.1.
idem, XIII.1-2.
Ieronim, Letter CXXIV, To Avitus 4, pag.15.
Idem, pag.4

31. David Christie-Murray, Reincarnation: Ancient Beliefs and Modern Evidence (London: David and
Charles, 1981), pag.59, citate de Albrecht, pag.47.
32. din cartea lui Joseph Head si S.L. Cranston (ca editori), Reincarnation: An East-West Anthology
(Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1968), pag.38.
33. Ieronim, Letter CXX, to Demetrius 16.
34. Ireneu, Against Heresies II.33.1,5; Tertulian, Apology 48; A Treatise on the Soul 28-35; Minucius
Felix, Octavius 34; Lactantius, The Divine Institutes 18-19.
35. Augustin, The City of God X.30; Basil, The Hexaemeron VIII.2.
36. vezi, Head si Cranstom, Phoenix Fire Mystery, pag.142-143, 149-151.
37. dupa cum afirma Leslie Weatherhead in cartea The Christian Agnostic (Nashville, TN: Abingdon
Press, 1972), pag.209-210, si este citat in cartea lui John Hick, Death and Eternal Life (San
Francisco, CA: Harper & Row, 1976), pag.392.
38. sustin, Noel Langley, in cartea sa, Edgar Cayce on Reincarnation (New York: Warner Books,
1967), pag.179 si Leonline L. Wright in cartea sa, Reincarnation: A Lost Chord in Modern
Thought (Wheaton, IL: Theosophical Publishing House, 1975), pag.67; etc.
39. pentru edificare cititi articolele, "Constantinopole, The Second Council of", si "Origenism" din
lucrarea The New International Dictionary of the Christian Church, editor J.D. Douglas, a doua
editie (Grand Rapids, MI: Zoondervan Publishing Co., 1978), pag.257, 734.
40. Vezi, Head si Cranston, in Phoenix and Fire Mystery, pag.158.

<--Apologetica

Sindromul divertismentului si Biserica

moderna
Rev. Stephen Hamilton
In 2Timotei capitolul 4, versetele 2-4, Biblia spune: "Propovaduieste Cuvantul, staruieste
asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si
invatatura. Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura
sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa
poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri
inchipuite."
Am citit recent un articol scris de un contemporan al lui C.H. Spurgeon. Numele lui este
Archibald G. Brown. Archibald Brown a fost un binecunoscut predicator si aparator al
credintei in Anglia. El a fost unul din cei sapte barbati care au semnat in 1891 o declaratie
impotriva indepartarii de adevar a Uniunii Baptiste din Marea Britanie. Archibald Brown
a scris acum peste 100 de ani articolul la care ma refer. Am fost uimit sa descopar cat de
relevant si actual este acest articol. Nu-l voi citi in intregime, dar vreau sa citesc un
fragment din el. Articolul se numeste "Misiunea diavolului de amuzament." Iata ce se
spune in el:
"Vremuri diferite cer propriile lor marturii. Strajerul care vrea sa fie credincios Domnului
sau si cetatii Dumnezeului sau trebuie sa observe cu atentie semnele vremurilor si sa-si
accentueze marturia in functie de acestea. In ce priveste marturia de care este nevoie

acum, exista putine semne de intrebare. In tabara Domnului este un rau, atat de scabros,
atat de nerusinat in obraznicia lui incat e usor de observat chiar si de cei mai miopi
spirituali. In ultimii ani s-a extins intr-o masura anormal de mare, intotdeauna spre rau. A
lucrat ca drojdia pana cand intregul aluat a dospit. Priviti oriunde doriti, prezenta lui se
vede peste tot. Nu e mare diferenta intre Biserica, Capela sau Sala de Misiune. Oricare ar
fi diferentele dintre acestea, ele seamana izbitor de mult in ce priveste afisele care le
desfigureaza panourile de anunturi. Amuzamentul oamenilor este tema principala
anuntata de fiecare. Daca vreunul din cititorii mei se indoieste de aceste cuvinte, sau
crede ca generalizez lucrurile in mod nejustificat, il rog sa treaca prin fata usilor
sanctuarelor din vecinatate si sa citeasca "anunturile saptamanii"; sau sa citeasca
reclamele religioase din ziarele locale. Am facut acest lucru de nenumarate ori, pana cand
hidoasa realitate a fost dovedita din plin, aceea ca "amuzamentul" inlocuieste "predicarea
Evangheliei", constituind marea atractie. "Concert", "Divertisment", "Bazar in scop
caritabil", "Conferinta pentru fumatori", "Spectacol dramatic", sunt cuvintele onorate cu
cele mai mari litere si cele mai izbitoare culori. Concertul devine rapid o parte la fel de
recunoscuta in viata bisericii ca si intalnirea pentru rugaciune, iar in unele locuri are deja
o participare mult mai numeroasa.
"Asigurarea recrearii pentru oameni" va fi privita in curand ca o parte necesara a lucrarii
crestine si o obligatie a Bisericii lui Dumnezeu, ca si cum ar fi o porunca Divina, daca nu
se ridica vreo voce puternica impotriva acestui lucru. Nu pot spune ca posed o astfel de
voce, dar nutresc speranta ca voi putea trezi unele ecouri puternice. Oricum, Domnul a
pus peste mine o povara in legatura cu aceste lucruri, si Il las pe El sa dea putere
marturiei mele, sau sa o lase sa moara in tacere. In orice caz, eu mi-am eliberat sufletul.
Totusi, mintea mea este convinsa ca in toate partile acestei tari exista barbati si femei
credinciosi care vor vedea pericolul, il vor deplange si vor sustine marturia si
avertismentul meu.
Numai in ultimii ani a devenit "amuzamentul" o arma recunoscuta in lupta noastra si s-a
dezvoltat intr-o misiune. A existat un "declin" constant in aceasta privinta. De la "rostirea
deslusita a adevarului", cum au facut puritanii, Biserica si-a redus treptat marturia: a facut
cu ochiul frivolitatilor zilei, scuzandu-le. Apoi le-a tolerat intre granitele ei, iar acum le-a
adoptat, asigurandu-le o casa sub pretextul "castigarii atentiei maselor". Diavolul a facut
rareori un lucru mai ingenios decat atunci cand a sugerat Bisericii lui Hristos ca o parte a
misiunii ei consta in asigurarea divertismentului pentru oameni cu scopul de a-i castiga in
randurile ei. Natura umana care zace in fiecare inima a muscat momeala. Aici, acum,
avem posibilitatea sa satisfacem firea pamanteasca pastrandu-ne o constiinta confortabila.
Ne putem face pe plac pentru a face bine altora. Vechea si aspra cruce poate fi schimbata
pentru un "costum", iar schimbul poate fi facut cu scopul binevoitor al inaltarii sufletesti
a oamenilor.
Toate aceste lucruri sunt ingrozitor de triste, cu atat mai mult cu cat suflete cu adevarat
pretioase sunt duse in ratacire sub pretextul inselator ca aceasta e o forma a lucrarii
crestine. Ele uita ca un inger aparent minunat poate fi chiar diavolul in persoana, 'caci
chiar Satana se preface intr-un inger de lumina' (2Cor. 11:14)."

Mai sunt multe pasaje pe care le-as putea cita din acest articol, dar asta a fost reactia mea
la citirea acestor cuvinte. Evident, unele lucruri nu se schimba niciodata. Da, e adevarat
ca pacatul devine tot mai tehnologizat si mai sofisticat odata cu trecerea timpului, dar e
acelasi vechi pacat. Natura umana e aceeasi in fiecare secol. Stricaciunea adopta o tinuta
moderna, dar totusi ramane aceeasi nelegiuire. Deoarece biblia ne spune ca nu este nimic
nou sub soare. La fel cum recunostea acum 100 de ani Archibald Brown in Londra,
Anglia, exista un rau care afecteaza tabara Domnului si astazi in America, la fel ca in
Anglia; ceea ce Brown numea "misiunea diavolului de amuzament", eu numesc acum
"sindromul divertismentului". Sindromul divertismentului.
Ati putea spune ca predic pentru cor, pentru ca voi toti sunteti de acord cu ce spun,
credeti ca ce spun e adevarat. Insa amintiti-va ce le spunea Petru celor carora le scria in
2Petru capitolul 1 versetul 12. Ascultati: "De aceea voi fi gata sa va aduc totdeauna
aminte de lucrurile acestea, cu toate ca le stiti, si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti."
Deci, spune el, chiar daca stiti deja aceste lucruri si sunteti de acord cu ele, totusi, vreau
sa va spun ca e datoria mea in fata lui Dumnezeu, atat timp cat mai sunt in acest cort
pamantesc, sa va trezesc aducandu-va aminte de ele. Desi cunoasteti aceste lucruri, desi
sunteti tari in adevarul pe care-l aveti, cu toate acestea e important ca eu sa vi le amintesc.
E bine si pentru noi sa ne amintim ce se intampla in multe locuri in aceasta seara. Astazi e
vremea bisericii "prietenoase cu vizitatorul". E ziua religiei "sensibile fata de cei ce-L
cauta pe Dumnezeu". E vremea serviciului de inchinare cu "de toate pentru toti". Ce
vreau sa spun prin asta? Ei bine, exista cate ceva pentru fiecare. Exista cate ceva care sa
satisfaca gusturile fiecaruia. Veniti la noi si veti gasi in biserica noastra ceva care sa va
capteze interesul. Ideea multor oameni, si aici ii includ si pe predicatori, este sa dam
oamenilor ceea ce vor in loc de ceea ce au nevoie.
Priviti la textul nostru si il veti vedea pe Apostolul Pavel vorbind profetic lui Timotei.
Pavel urma sa moara ca martir, era gata sa paraseasca scena. Slujirea lui pe acest pamant
era pe sfarsite. Acum transmitea faclia celui ce venea dupa el. Dadea stafeta urmatorului
predicator. El spune, Timotee, iata ce vreau sa faci, si vreau sa stii ca te insarcinez cu
aceasta responsabilitate inaintea lui Dumnezeu si inaintea Domnului Isus Hristos, care are
sa judece toti oamenii. Acestea sunt cuvinte solemne. Versetul 1: "Te rog fierbinte,
inaintea lui Dumnezeu si inaintea lui Hristos Isus, care are sa judece viii si mortii, si
pentru aratarea si Imparatia Sa..." Deci, in lumina judecatii, iti spun aceste cuvinte,
Timotee, "Propovaduieste Cuvantul. Propovaduieste Cuvantul." Si fa-o intr-un fel anume:
"mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. Caci va veni vremea cand
oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa..."
In acest caz, daca Timotei le-ar fi dat oamenilor ce ar fi vrut acestia, nu le-ar fi
propovaduit Cuvantul. Pentru ca nu asta doreau ei. Nu vroiau acest fel de slujire. Ei
vroiau altceva. Vroiau jocuri si jucarii. De fapt, Pavel spune in versetul 4: "Isi vor
intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite." Vor asculta
mai degraba basme decat propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu.
Vedem astazi spectacolul asigurat de unele biserici care multumesc masele oferindu-le, de
exemplu, fotbal pe un ecran imens in "duminica finalei". Ideea e, daca nu-i poti invinge,
alatura-te lor. Biserica nu poate face concurenta mingii de fotbal si atunci o aduce in
biserica. In pauza meciului da-le un fel de mesaj religios de la un anumit jucator. Ca sa-l

citez din nou pe Brown: "Misiunea amuzamentului este anticamera diavolului spre lume.
Pretinzand ca vrem sa castigam lumea, transformam gradina Domnului intr-un parc
public de distractie..."
Observati din nou cuvintele lui Pavel catre Timotei. Vreau sa va atrag atentia in special
asupra cuvintelor din versetele 3 si 4: "Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa
sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor
da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta
spre istorisiri inchipuite."
Sindromul divertismentului. Ce sa credem despre el? Sunt patru lucruri pe care vreau sa
le spun cu privire la sindromul divertismentului. Referitor la divertisment ca mijloc de
atragere a oamenilor in biserica. Mai intai de toate, nu se prevede acest lucru in mandatul
bisericii. Dati-mi voie sa repet. In mandatul bisericii nu se face nici o referire la
oferirea de divertisment. Care e mandatul bisericii? Haideti sa ne intoarcem la cuvintele
lui Isus din Marcu, capitolul 16, versetul 15. Daca sunteti mantuiti de ceva timp,
cunoasteti foarte bine aceste cuvinte. "Apoi le-a zis: 'Duceti-va in toata lumea, si
propovaduiti Evanghelia la orice faptura.'" Acesta e mandatul bisericii. Acestea sunt
ordinele de mars ale bisericii. Mergeti in toata lumea si predicati Evanghelia la orice
faptura. Pavel ii spune acelasi lucru lui Timotei prin cuvintele: "propovaduieste Cuvantul,
staruieste asupra lui la timp si ne la timp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si
invatatura." Iar daca priviti la versetul 5 din 2Timotei 4, el spune: "Dar tu fii treaz in
toate lucrurile, rabda suferintele, fa lucrul unui evanghelist..." Evanghelia este vestea
buna. Fa lucrul unui evanghelist. "...si implineste-ti bine slujba."
Unde gasim in Scriptura porunca pentru biserica sa asigure divertisment, sa ofere
amuzament pentru oamenii care nu au pofta sa auda predicarea simpla a Evangheliei?
Unde spune Biblia ca trebuie sa asiguram aceste lucruri? Vreau sa observati impreuna cu
mine in Efeseni capitolul 4 darurile pe care Hristos le-a dat bisericii Sale. Efeseni 4,
versetul 8 spune: "De aceea este zis: 'S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri
oamenilor.'" Urmeaza apoi o paranteza de la versetul 9 pana la versetul 10, apoi versetul
11 reia ideea: "Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti..." Eu
afirm ca nu doar apostolii si profetii, dar si acea slujba speciala a evanghelistilor a trecut
odata cu era apostolica. "...pe altii, pastori si invatatori..." Pentru ce sunt acestia? Aceste
daruri - la ce folosesc? Versetul 12: "...pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii
de slujire, pentru zidirea (edificarea, cladirea) trupului lui Hristos..."
Unde gasim in aceasta lista pe cei ce asigura divertismentul? Unde sunt artistii pe care i-a
dat Domnul bisericii? Unde sunt comediantii? Unde sunt clovnii? Poate vi se pare
amuzant ca mentionez clovnii, dar, credeti-ma, cunosc biserici care au angajat clovni
pentru serviciile de inchinare. Oameni imbracati ca clovni. Ei nu stiu cat de clovni sunt si
fara acele costume. Trist, nu-i asa? Unde citim in Biblie ca, daca propovaduirea nu atrage
oamenii, trebuie sa incercam sa fim inventivi, trebuie sa ne diversificam si sa incercam
sa-i atragem prin alte mijloace? Unde gasim asta in Scriptura?
Haideti sa vedem ce spune Biblia. Profetul din Vechiul Testament cunoscut ca profetul
evanghelic, Isaia, in capitolul 55 versetul 11 consemneaza aceste cuvinte ale Domnului:
"tot asa si Cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod, ci va
face (Cine? Cuvantul care iese din gura Lui) voia Mea si va implini planurile Mele."

Aceasta este in acelasi timp o declaratie dar si o promisiune. Dumnezeu va binecuvanta

proclamarea cu credinciosie a Cuvantului Sau. Veniti acum in Noul Testament, la cartea
Romani, capitolul 1, versetul 16. Apostolul Pavel ne vorbeste: "Caci mie nu mi-e rusine
de Evanghelia lui Hristos; fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea
fiecaruia care crede: intai a Iudeului, apoi a Grecului." Este puterea lui Dumnezeu. Stiti
ca pentru "putere" este folosit cuvantul "dunamis"? Suna la fel ca "dinamita", nu-i asa?
Din acest cuvant avem noi cuvantul "dinamita". Este puterea exploziva a lui Dumnezeu
pentru mantuire. Cine este? Evanghelia lui Hristos. Pavel spune: "Mie nu mi-e rusine de
ea." Mai mult, scriindu-le corintenilor, in 1Corinteni capitolul 1 versetul 21... Fiindca
veni vorba, nu trebuie sa uitam nici cuvintele versetului 18: "Fiindca propovaduirea
crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii..." Oamenii despre care stiti ca
nu sunt mantuiti nu vor sa auda Evanghelia. Nu vor sa-si plece urechea la ascultarea
Evangheliei pana cand Dumnezeu nu le-o apleaca. Pentru ei este o nebunie. Acum
versetul 21: "Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu in
intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin
nebunia propovaduirii crucii." Nu propovaduirea nebuniei ci nebunia propovaduirii.
Ceea ce este considerat drept nebunie de catre lume. Ce se spune despre ea? Dumnezeu a
gasit cu cale sa se foloseasca de ea. Daca Dumnezeu s-a folosit de ea, si noi ar trebui sa
facem la fel. Sindromul divertismentului este strain Marii Insarcinari.
Studiem Fericirile in dimineata Zilei Domnului iar urmatoarea Fericire pe care trebuie sa
o studiem este si ultima. Matei capitolul 5, versetele 10, 11 si 12: "Ferice de cei prigoniti
din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor! Ferice va fi de voi cand, din
pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si
neadevarate impotriva voastra! Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este
mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii, care au fost inainte de voi." Daca
sunteti persecutati din pricina neprihanirii, atunci sunteti intr-o companie selecta. Pentru
ca poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor a avut parte de acelasi tratament din
partea lumii. Profetii n-au incercat sa placa oamenilor. Ei nu au incercat sa-i amuze. De
fapt, oamenii nu s-au amuzat deloc iar pe unii profeti i-au omorat din cauza cuvintelor pe
care le predicau. Domnul le spune ucenicilor ca vor pati acelasi lucru. E un adevar acela
ca evanghelia amuzamentului nu are rol de martir. Distrarea pacatosilor nu face parte, nu
face deloc parte din sarcinile bisericii lui Dumnezeu. Dumnezeu ne spune ca trebuie sa
predicam Evanghelia. Nu se face nici o referire la sindromul divertismentului in mandatul
bisericii.
In al doilea rand, vreau sa observati ca nu este loc pentru divertisment in mesajul
bisericii. Spunea cineva pe buna dreptate: "Crucea, suferinta si sangele nu sunt deloc
amuzante sau distractive." Nu e nimic distractiv in legatura cu rastignirea. Nu e nimic
amuzant in aceasta, nici macar un pic. Evanghelia lui Hristos e un lucru serios. Doctrina
iadului nu e amuzanta. Judecata lui Dumnezeu nu e amuzanta. Rastignirea lui Hristos nu
e ceva care sa ne amuze sau sa ne distreze. N-am auzit deja ca Marea Insarcinare a
bisericii este sa mearga in toata lumea si sa predice Evanghelia? Acesta e mesajul nostru.
Acesta e mesajul nostru. Priviti din nou cu mare atentie la insarcinarea pe care i-o da
Pavel lui Timotei. 2Timotei 4, primele doua versete: "Te rog fierbinte, inaintea lui
Dumnezeu..." Il iau pe Dumnezeu ca martor. "...si inaintea lui Hristos Isus, care are sa

judece viii si mortii..." Facem acest lucru in lumina Zilei Judecatii. "...propovaduieste
Cuvantul..." El n-a spus: Predica despre Cuvant. El n-a spus: Adauga un mic epilog de 10
minute la sfarsitul serviciului dupa ce ai terminat cu toata distractia. El spune:
"Propovaduieste Cuvantul." Aceasta e sarcina noastra principala. "Propovaduieste
Cuvantul, staruieste asupra lui la timp si ne la timp..." Nu conteaza daca te asculta o
multime sau sunt doar cativa. Tu trebuie sa predici Cuvantul. Nu conteaza daca ai chef
sau nu, tu trebuie sa predici Cuvantul. La timp si ne la timp, atunci cand crezi ca ai
predicat minunat sau atunci cand crezi ca ai predicat ingrozitor, tu trebuie sa predici
Cuvantul. Observati urmatoarele cuvinte la sfarsitul versetului 2: "...mustra, cearta,
indeamna cu toata blandetea si invatatura." Un predicator marunt din Carolina de Sud
imi spunea candva, pe vremea cand eram tanar si incepusem sa predic: "Fiule, daca
asculti de 2Timotei 4 versetul 2, vei descoperi ca doua parti din acel verset provoaca
necazuri in biserica. Mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura." El spunea
ca primele doua din lista iti vor provoca necazuri. Mustra. Cearta. Insa si aceste lucruri
fac parte din mesajul bisericii. Observati versetul 2. Nu spune: cauta sa fii pe placul
lumii. Se spune sa propovaduiesti cuvantul. Propovaduieste cuvantul. Cand
propovaduiesti cuvantul acest lucru nu place lumii. Nu e nici o indoiala in aceasta
privinta. Acesta e mesajul nostru. Propovaduieste cuvantul. Biblia. Intreaga Biblie.
Priviti contextul. Veti vedea cat de importanta a fost Biblia in viata lui Timotei.
Intoarceti-va la capitolul 3 si veti vedea cum in versetul 14 Pavel il indeamna: "Tu sa
ramai in lucrurile pe care le-ai invatat si de care esti deplin incredintat, caci stii de la
cine le-ai invatat..." De la cine le-a invatat? Le-a invatat de la mama sa si de la bunica sa.
Daca va uitati in capitolul 1 din 2Timotei, in versetul 5 el spune: "Imi aduc aminte de
credinta ta neprefacuta..." Asta inseamna o credinta reala. "...care s-a salasluit intai in
bunica ta Lois si in mama ta Eunice, si sunt incredintat ca si in tine." Deci Timotei a
invatat mult de la bunica lui evlavioasa. A invatat mult si de la mama lui evlavioasa. Cred
ca a invatat mult si de la modelul lui de evlavie, Apostolul Pavel. Iar acesta ii spune: "Nu
vreau sa uiti ce ai invatat." In versetul 15 din capitolul 3: "Din pruncie..." Din primele
tale zile. "...cunosti Sfintele Scripturi..." E un titlu minunat pentru Biblie, "Sfintele
Scripturi." Scrierile sfinte. "...care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire, prin
credinta in Hristos Isus." Si continua: "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu..."
Cuvantul din greaca folosit aici inseamna literalmente "Dumnezeu a suflat cuvintele."
Inspiratie. Cuvantul inspirat. Cuvintele pe care Dumnezeu le-a suflat. El mai spune ca
intreaga Scriptura este "de folos ca sa invete..." Sa-i invete pe oameni. "...sa mustre, sa
indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie
desavarsit..." Cuvantul inseamna literalmente sa fie complet matur. Sa fie desavarsit si
bine format in slujire. "...si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna." In alte cuvinte,
Timotei, daca ramai strans legat de Biblie, vei avea toate uneltele necesare ca sa
indeplinesti lucrarea la care te-a chemat Dumnezeu. Propovaduieste Cuvantul. Nu exista
loc pentru divertisment in acest mesaj.
Stiu ca se argumenteaza: "Pai, stii, nu vor veni prea multi oameni doar ca sa auda
predicandu-se din Biblie. Nu-i vom atrage pe oameni doar cu asta." Ei bine, stim deja ca
acest lucru e adevarat. Cel putin eu stiu deja ca e adevarat. Sper ca si voi o stiti deja
pentru ca Biblia ne invata acest lucru. Unde vorbeste Biblia despre asta? Chiar aici, in

2Timotei 4, versetele 3 si 4. Nu ne spune oare chiar acest lucru? Propovaduieste

Cuvantul. "Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura
sanatoasa..." Sunt oameni care nu vor veni sa asculte predicarea Cuvantului. Nu il
suporta. Nu vor sa aiba de-a face cu el. Nu vor sa il auda. Ce vor ei sa auda? Vor sa auda
basme. "...va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa..." Si
vreau sa va spun ca ei fac asta intentionat. O fac intentionat. Nu vor sa asculte. Nu vor sa
auda predicarea lui Hristos. Nu vom atrage oamenii doar prin predicare daca Dumnezeu,
in indurarea Lui, nu se foloseste de predicare ca sa-i atraga, sa le aplece urechea catre
predicare si sa le dea o inima deschisa pentru predicare.
Dar nu trebuie sa ne oprim doar la 2Timotei 4. Ar trebui sa ne intoarcem la Evanghelia
dupa Ioan, capitolul 6. Observati cu atentie cum contextul de aici este lucrarea de
predicare a Domnului nostru Isus Hristos. El a spus o multime de lucruri in Ioan capitolul
6. Lucruri care n-au fost pe placul multora. Priviti impreuna cu mine in Ioan, capitolul 6,
versetul 64: "'Dar sunt unii din voi care nu cred.' Caci Isus stia de la inceput cine erau
cei ce nu cred, si cine era cel ce avea sa-L vanda. Si a adaugat: 'Tocmai de aceea v-am
spus ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu.'" Observati
acum cu mare atentie versetul 66: "Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors
inapoi, si nu mai umblau cu El." Sa ne oprim putin aici. Dati-mi voie sa va spun ceva.
Parasirea slujirii biblice nu e un lucru nou. Nu e nimic nou. Pentru ca s-a intamplat chiar
aici. De fapt, mai devreme in capitolul 6 din Ioan veti vedea cum nu au fost de acord cu
ce predica Isus in versetul 59. "Isus a spus aceste lucruri in sinagoga, cand invata pe
oameni in Capernaum. Multi din ucenicii Lui..." (Ar trebui sa intelegem ca acestia nu
erau oameni mantuiti cu adevarat. Il urmau pe Hristos doar in aparenta, cu numele.)
"...dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ,,Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate
s-o sufere?``" Desigur, Domnul stia ca s-au simtit ofensati, pentru ca versetul 61
consemneaza: "Isus, care stia in Sine ca ucenicii Sai carteau impotriva vorbirii acesteia,
le-a zis: 'Vorbirea aceasta este pentru voi o pricina de poticnire?'" Nu va place? Nu va
place acest fel de predicare? Nu va place aceasta slujire? Versetul 66 ne spune: "Din clipa
aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi, si nu mai umblau cu El." Au parasit
lucrarea. Era o lucrare credincioasa. Era o lucrare de predicare a Bibliei. Dar ei au
parasit-o. Ce a spus Domnul? "Repede, Petre, fugi dupa oamenii acestia si spune-le ca deacum inainte nu vom mai predica astfel de mesaje. Va vom oferi o slujire mai distractiva.
Stiu ca nu va place sa auziti predicandu-se Cuvantul, de aceea de-acum vom schimba si
asta. Vom face predica mai prietenoasa pentru voi. Vom face lucrurile in asa fel incat sa
va simtiti mai confortabil atunci cand veniti la aceste sesiuni de predicare. De fapt, nici
nu o sa mai avem predici, pentru ca e clar ca nu va plac. Deci renuntam la ele si o sa
avem altceva." Nu, nu asta a facut Domnul. Versetul 67: "Atunci Isus a zis celor
doisprezece: 'Voi nu vreti sa va duceti?'" "Plecati si voi? Pentru ca Eu n-am de gand saMi schimb mesajul. Voi continua sa declar adevarul." Dati-mi voie sa va spun, prieteni,
sarcina bisericii nu e sa distreze pe nimeni. E sa predice Cuvantul. Iar asta include si
mustrare, certare si indemn.
Cum si-a facut Domnul lucrarea? Care era mesajul Lui? Care a fost primul mesaj pe care
l-a predicat Isus? Citim despre asta in Matei 4, versetul 17. Ascultati: "De atunci incolo,
Isus a inceput sa propovaduiasca..." Aici incepe deci lucrarea Lui de predicare. A inceput

sa predice: "si sa zica: 'Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.'" Pocaiti-va.
Nu e un mesaj prea popular, nu-i asa? Pocaiti-va. Trebuie sa va para rau pentru pacatele
voastre. Trebuie sa va intoarceti de la pacatele voastre. Pocaiti-va. Priviti in Faptele
Apostolilor, capitolul 3, versetul 19. Acesta a fost mesajul predicat de apostolii Domnului
nostru, apostolii lui Hristos. Fapte 3, versetul 19: "Pocaiti-va, deci, si intoarceti-va la
Dumnezeu, ca sa vi se stearga pacatele..." Acesta nu era un spectacol de divertisment
organizat de ei. Era o predicare simpla, directa, fara compromisuri, adresata pacatosilor in
nevoia lor. Pocaiti-va si intoarceti-va la Dumnezeu. Va spun, nu e nici un loc pentru
divertisment. Nu e loc pentru el in mesajul bisericii.
In al treilea rand, in Biblie veti vedea ca nu exista nici un precedent pentru
divertisment in lucrarea bisericii. Nu exista nici un precedent pentru asa ceva. Nu
gasim niciunde in Noul Testament ca apostolii, de exemplu, s-au apucat sa le faca pe plac
maselor oferindu-le distractii. Ganditi-va la ce-i scria Pavel lui Timotei. I-a dat oare lui
Timotei exemple cum sa atraga multimile? Si nu numai atat, cum sa le pastreze? Pentru
ca, vedeti, asta e una din problemele cu care se confrunta bisericile orientate catre
divertisment. Multimile nu trebuie doar adunate, ele trebuie pastrate. Cum sa le pastrezi?
Seamana intr-un fel cu un drog. De aceea spun intotdeauna dependentii de droguri,
oamenii chinuiti de narcotice: "E mult mai bine pentru copii nici macar sa nu inceapa sa
ia acele droguri slabe, ca marijuana sau altele, pentru ca ele duc intotdeauna la ceva mai
rau." Intotdeauna fac asa. Intotdeauna ele cer o experienta mai intensa. Intotdeauna vor
avea nevoie de un drog un pic mai bun decat cel dinainte. Si asa ei progreseaza, in loc sa
regreseze; starea lor devine din ce in ce mai rea. Incep sa foloseasca droguri din ce in ce
mai puternice si mai periculoase. Cred ca la fel stau lucrurile cu sindromul
divertismentului. Veti descoperi ca exista biserici care acum 20 de ani s-au apucat de
anumite lucruri. In comparatie cu ce fac astazi, acele lucruri par moderate, inofensive.
Totul insa e relativ. Vorbim totusi despre ceva care e nescriptural. Ele insa devin din ce in
ce mai nescripturale odata cu trecerea timpului. De ce? Pentru a pastra oamenii. Marele
strigat din ziua de azi este: "Trebuie sa facem ceva pentru tineri. Trebuie sa avem ceva
pentru tineri. Trebuie sa ne pastram tinerii. Nu ne vom putea pastra tinerii." Cine spune
asta? Cine spune ca nu ne vom putea pastra tinerii? Cine spune ca tinerii nostri nu vor fi
mantuiti, cu adevarat mantuiti, nascuti din nou? Cine spune ca nu vor avea o dragoste
pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru sufletele oamenilor? Cine spune ca o slujire
continua de predicare a lui Hristos nu va hrani sufletele lor la fel cum hraneste sufletele
oamenilor in varsta? Cred ca facem un mare deserviciu multora din tinerii nostri. Ii
subestimam pe multi dintre tinerii nostri atunci cand spunem ca ei au nevoie de
divertisment ca sa ramana in biserica. Nu exista nici un precedent pentru divertisment in
lucrarea bisericii din Biblie.
Observati slujirea lui Hristos. Examinati numai slujirea lui Hristos. Observati cat de
apasate sunt cuvintele Domnului nostru in legatura cu separarea de lume si caile ei. Nu
gasesc vorbindu-se nimic despre cum sa castigi lumea facandu-i pe plac sau despre
acomodarea metodelor noastre pentru a fi pe placul celor lumesti. Dimpotriva, in Matei
5:13 gasim scris: "Voi sunteti sarea pamantului." Stiti ce face sarea cand o pui pe limba?
Inteapa. Ustura daca ajunge in ochi, de exemplu, sau intr-o taietura, o mica zgarietura a
pielii pe care ti-ai facut-o poate cu o lama sau cu altceva. Vai, ce doare, ce ustura! Voi

sunteti sarea pamantului. Desigur, sarea mai da si aroma mancarii. Exista si acest aspect
al slujirii in care trebuie sa fim o aroma atunci cand mergem in mijlocul oamenilor.
Oamenii trebuie sa fie captivati de marturia noastra. Sarea mai face si altceva. Iti
provoaca setea. Si noi trebuie, prin marturia noastra, sa-i facem pe altii sa inseteze dupa
ceea ce avem noi. Desigur, numai Duhul Sfant poate face acest lucru. Insa sarea, pe langa
toate acestea, mai contracareaza si putrefactia si murdaria. Inainte sa avem frigidere,
lucrurile erau impachetate in sare, pentru a contracara actiunea bacteriilor si a microbilor.
Sarea este un conservant. La asta ne-a chemat si pe noi Dumnezeu. Nu sa ne alaturam
lumii si cailor ei, ci sa actionam ca un antidot, ca un antiseptic impotriva cailor lumii.
Lumii nu-i place acest lucru. Isus spune ca nu avem dreptul la a ne astepta ca lumea sa ne
iubeasca. Ioan 15, versetul 19. Priviti la acest verset: "Daca ati fi din lume..." Desigur, tu
nu esti din lume daca esti un credincios. "Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei;
dar, pentru ca nu sunteti din lume, si pentru ca Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea
va uraste lumea." Lumii nu-i place atunci cand nu adopti felul ei de viata. Ioan 15,
versetul 23: "Cine Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu." Iar apoi, daca va
intoarceti in acel pasaj la versetul 20, Domnul spune: "Aduceti-va aminte de vorba pe
care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decat stapanul sau.'" Isus a spus: "Cine Ma
uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu. Va uraste si pe voi, pentru ca v-ati asociat cu Mine
si cu Tatal Meu. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit
cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi." Lumea nu e prietena cu harul, ca sa ne indrume
spre Dumnezeu. Din nou, in Ioan 17, versetul 14, Domnul Isus explica acest lucru cat se
poate de clar. Lumea va uri poporul lui Dumnezeu pentru pozitia acestuia, pentru ca e
asociat cu Hristos. "Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din
lume, dupa cum Eu nu sunt din lume." Observati asocierea cu "cuvantul". "Le-am dat
Cuvantul Tau; si lumea i-a urat, pentru ca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din
lume." Din cauza ca au urmat Cuvantul, de aceea nu sunt din lume.
Care au fost metodele Domnului? Ce le-a spus ucenicilor sa faca? Ei au predicat. Atunci
cand oamenii L-au parasit pe Domnul din cauza lucrurilor pe care le predica, El nu a
incercat sa-i inlocuiasca folosind metode firesti. Ce au facut apostolii? Cum au fost
infiintate bisericile Noului Testament si cum au fost zidite? Examinati cartea Faptele
Apostolilor. Cititi-o singuri. Ganditi-va la Ziua Cincizecimii. Ce s-a intamplat atunci? Au
organizat o mare sarbatoare si au oferit premii participantilor? Nu. Duhul Sfant a venit
dupa o intalnire de rugaciune si o predica simpla. Nu a fost nimic extraordinar, cu
exceptia faptului ca Duhul Sfant a folosit acea predica, a aplicat-o inimilor care au fost
convinse de pacat iar peste 3000 de suflete au fost mantuite. Aceasta e metoda apostolica.
O puteti urma si voi. Fapte 4, versetul 29: "Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor,
da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala..." Capitolul 5,
versetul 42: "Si in fiecare zi, in Templu si acasa, nu incetau sa invete pe oameni, si sa
vesteasca Evanghelia lui Isus Hristos." Capitolul 6, versetul 4: "Iar noi vom starui
necurmat in rugaciune si in propovaduirea Cuvantului." Dar, predicatorule, asta nu e
suficient de captivant. Nu e suficient de interesant. Rugaciune? Predicare? Asta a fost
metoda apostolica. De fapt, ei s-au abandonat cu totul acestei metode, s-au dedicat ei.
Rugaciune si slujirea Cuvantului. Priviti in Fapte capitolul 8. Am putea enumera multe
alte exemple, dar nu vom face acest lucru. Fapte capitolul 8, versetul 4: "Cei ce se
imprastiasera, mergeau din loc in loc, si propovaduiau Cuvantul." Sensul literal al

acestei fraze este ca ei mergeau peste tot barfind Cuvantul. Au mers peste tot raspandind
Evanghelia. Versetul 5. "Filip s-a coborat in cetatea Samariei, si le-a propovaduit pe
Hristos." Versetul 25: "Dupa ce au marturisit despre Cuvantul Domnului, si dupa ce l-au
propovaduit, Petru si Ioan s-au intors la Ierusalim, vestind Evanghelia in multe sate de
ale Samaritenilor." Nu au mers prin sate spunand: "Avem premii pentru voi. Veniti si va
vom oferi una si alta, divertisment." Nu, ei au predicat Evanghelia. Asta au facut ei. Au
predicat Evanghelia. Atunci cand Filip s-a intalnit cu famenul etiopian, el a luat cuvantul,
versetul 35 din Fapte 8, "a inceput de la Scriptura aceasta, si i-a propovaduit pe Isus."
Aratati-mi in slujirea apostolilor unde este divertismentul, unde sunt spectacolele, unde
este muzica contemporana? Care au fost metodele speciale pe care le-au folosit ei ca sa
atraga tinerii, sau, pana la urma, oameni de orice varsta? Un ultim exemplu dintre
apostoli cu privire la predicarea apostolica. Il gasim in Fapte capitolul 11. Priviti la
versetele 20 si 21. "Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care
au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului
Isus. Mana Domnului era cu ei, si un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la
Domnul." Sunt cateva lucruri pe care le putem spune in aceasta privinta. Ni se arata aici
metoda folosita de ei. Care era metoda lor? Predicarea Domnului Isus, versetul 20. Mai
vedem si mesajul lor. Care era mesajul lor? Domnul Isus. Priviti la puterea lor: "Mana
Domnului era cu ei..." Priviti la memorialul lor: "...si un mare numar de oameni au crezut
si s-au intors la Domnul." Vedem aici Evanghelia la lucru. In mana Duhului Sfant,
Evanghelia lucreaza. Si ceea ce lipseste este puterea Duhului lui Dumnezeu care sa
insoteasca raspandirea mesajului Evangheliei. Nu avem nevoie de o metodologie mai
buna. Nu avem nevoie de mai multa nebunie pentru a fi adusi in casa Domnului. Avem
nevoie de puterea Duhului lui Dumnezeu care sa insoteasca raspandirea mesajului
Evangheliei.
Oamenii vor spune azi: "A, dar metoda asta nu functioneaza." Cine spune ca nu
functioneaza? Diavolul va va spune ca nu functioneaza. Predicarea functioneaza cu
siguranta atunci cand este facuta in puterea Duhului Sfant. "Mana Domnului era cu ei..."
"Si un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul." Pentru asta ar trebui sa
ne rugam. Nu ca Domnul sa ne faca mai inventivi in gandirea noastra ca sa descoperim
metode de atragere a oamenilor, ci ca Duhul Sfant sa ne insoteasca in marturia pe care
deja o facem, El sa ne motiveze sa facem lucrari mai mari pentru El in raspandirea
Evangheliei. Atunci cand citim despre Pavel si Barnaba in cartea Faptelor Apostolilor, ni
se spune ca au intors lumea pe dos cu predicarea lor. Stiti ce se intampla acum? Lumea
intoarce biserica pe dos. Asta se intampla. Asa cum am spus de multe ori, daca ai o
corabie in apa, asa e normal sa fie. Daca insa ai apa in corabie, ai o problema. Biserica e
corabia iar apa e lumea. Cand aduci lumea in biserica, ai o problema. Exact acest lucru sa petrecut in multe locuri unde oamenii s-au lasat inselati de ceea ce eu numesc
sindromul divertismentului. E un lucru remarcabil, nu-i asa? Eu spun ca este. Atunci cand
predica Apostolul Pavel, el niciodata nu a parut sa creada ca sarmanii pacatosi au nevoie
de altceva care sa-i atraga, altceva decat ce le oferea el, adica Evanghelia. Pe oriunde
ajungea, se intemeiau biserici. Vreau sa va spun ca el era foarte limitat in ceea ce oferea
ascultatorilor regulati din biserica din Corint. Era foarte limitat. Vorbeam mai devreme
despre servicii in care exista de toate pentru toti. In meniul bisericii lui Pavel era un
singur lucru. Priviti-l. Fapte, capitolul 18, versetul 11: "Aici a ramas un an si sase luni, si

invata printre Corinteni Cuvantul lui Dumnezeu." Ce vrei sa spui? A folosit o singura
metoda intr-o perioada de 18 luni? Asa e. Asta a facut. I-a invatat Cuvantul lui
Dumnezeu. In 1Corinteni 2, versetul 2, Pavel spune: "Caci n-am avut de gand sa stiu
intre voi altceva decat pe Isus Hristos si pe El rastignit." Eu inteleg asta ca un mesaj
despre patimile Domnului Isus Hristos si despre persoana Domnului Isus Hristos. M-am
hotarat sa nu stiu nimic altceva, in afara de Isus Hristos, si El rastignit. Persoana si
lucrarea lui Hristos. Unde e divertismentul? Care e locul divertismentului aici? Va spun
ca nu exista asa ceva. Nu facea parte din slujirea lui. Si nu exista nici un precedent pentru
asa ceva in toata slujirea bisericii din Biblie.
Dar, in ultimul rand, as vrea sa mentionez un lucru. Cu privire la sindromul modern al
divertismentului, trebuie sa il respingem pentru ca nu va exista prosperitate prin
divertisment pentru membrii bisericii. Nu va exista prosperitate pentru biserica prin
sindromul divertismentului. Nu numai ca nu va face nici un bine pacatosilor, nici sfintilor
nu le va face altceva decat rau. Face rau crestinilor. Sa stiti ca metodele firesti vor
produce doar fire pamanteasca. Asta-i tot. Copacul va rodi intotdeauna dupa cum e firea
copacului. Daca folositi metode firesti pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, acest lucru
va produce fire pamanteasca in biserica (adica falsi convertiti si crestini cazuti). Asta-i tot
ce va produce. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Priviti putin la aceste centre imense de
divertisment, la aceste megabiserici din multe locuri si spuneti-mi cati dintre acestia sunt
crestini seriosi. Cati dintre ei sunt oameni care au studiat cu adevarat Cuvantul, care au o
dorinta reala sa mearga inainte cu Dumnezeu si sa invete despre Hristos? Vreau sa va
spun ca nu sunt prea multi. Singurul lucru care-i va mantui pe pacatosi este predicarea
Evangheliei si singurul lucru care-i va zidi pe sfinti este predicarea Cuvantului. Oare nu
asta ne spune Pavel in Efeseni 4? Pastorii si invatatorii ne sunt dati pentru zidirea trupului
lui Hristos, pentru zidirea sfintilor lui Dumnezeu in cea mai sfanta credinta a lor.
Oamenii vor spune: "Stai putin. Am vazut o multime de rezultate in unele din aceste
biserici. Am vazut o multime de rezultate." Rezultatele pot fi masurate in functie de
punctul tau de vedere. Oamenii isi pun adesea ochelari roz atunci cand privesc la anumite
rezultate. Ei spun: "Asta s-a intamplat, aceea s-a intamplat si cealalta s-a intamplat pentru
ca am folosit aceasta metoda, acea metoda si cealalta metoda." Primul lucru pe care vreau
sa il spun este ca, desi poate au avut succes, totusi asta nu inseamna ca sunt un lucru bun.
Asta e concluzia finala. Dumnezeu spune ca ascultarea e mai buna decat jertfa.
Intotdeauna ma gandesc la Moise atunci cand ajung in acest punct, pentru ca, atunci cand
Domnul i-a spus lui Moise sa mearga si sa vorbeasca stancii, Moise nu L-a ascultat pe
Domnul si, intr-o izbucnire de manie si temperament, a lovit stanca de doua ori. Ce s-a
intamplat? A iesit apa din stanca. A fost apa din belsug pentru turme si pentru oameni.
Daca ar fi comentat Billy Graham acest pasaj, ar fi spus vedeti, scopul scuza mijloacele.
Nu conteaza daca ai cardinali romano-catolici si arhiepiscopi in comitetul de sponsorizare
al cruciadelor tale. Nu conteaza daca ai apostati care aduna oameni la intalnirile tale, cata
vreme in cele din urma oamenii sunt mantuiti la predicile tale. Nu conteaza ce se
intampla. Acesta e rationamentul. Dar, desigur, atunci cand privim in Biblie vedem ca
Dumnezeu nu gandeste asa. Dumnezeu i-a spus lui Moise, nu M-ai ascultat si pentru ca
nu M-ai ascultat nu vei ajunge in tara promisa. Sfarsitul povestii. Puteti vorbi cat vreti
despre rezultatele pe care le-a obtinut prin neascultarea sa. Dumnezeu a spus ca nu e bine

si asta conteaza.
Insa as vrea sa mai spun ceva. Eu nu cred ca folosirea metodelor firesti are succes. Eu
spun ca daca ar avea succes, ar fi totusi un lucru gresit. Ramane totusi un esec in ochii lui
Dumnezeu, pentru ca neascultarea inseamna esec. Neascultarea nu e metoda de obtinere a
rezultatelor spirituale. Batranul Dr. Bob Jones Singer Senior obisnuia sa spuna: "Nu e
bine niciodata sa faci un lucru gresit ca sa obtii o sansa de a face bine." E o afirmatie
buna. Nu e bine niciodata sa faci un lucru gresit ca sa obtii o sansa de a face bine. Si, in
orice caz, stiti cum masoara Dumnezeu succesul. El e cel ce tine scorul. Dumnezeu cauta
in noi ascultare, credinciosie. Verificati si voi. Veti descoperi cum convertitii castigati
prin folosirea divertismentului sunt o mare dezamagire. Membrii lumesti ai bisericilor
sunt nenorocirea si napasta multor adunari. Ce spune Dumnezeu? Iesiti dintre ei si
ramaneti separat. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Si asa mai departe. Domnul nu
are nevoie de ajutorul lumii ca sa-Si zideasca biserica. Pentru ca nu e deloc un ajutor real.
Sindromul divertismentului. E condamnat cu desavarsire de Cuvantul lui Dumnezeu, de
practica oamenilor lui Dumnezeu, de exemplul lor, de mesajul lor. E condamnat. In
paranteza fie spus, atunci cand revenim la Ioan 6 si vedem cat de multi sunt cei care s-au
indepartat de Hristos, respingandu-I mesajul, trebuie sa ne dam seama ca nu toti L-au
parasit si nu toti I-au respins mesajul. Pentru ca El a spus in Ioan 6, versetul 37: "Tot ceMi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara." Multi sau indepartat de Domnul. Multi au fugit de o lucrare de predicare a Bibliei. Dar au fost
multi altii si inca sunt multi altii care au ajuns sa-L cunoasca pe Hristos prin predicarea
Cuvantului. Dumnezeu Isi va zidi biserica. Eu cred ca Isi va zidi biserica si aici. Haideti
sa ne pastram credinta. Haideti sa nu ne gandim niciodata ca am putea castiga ceva
folosind metode lumesti, ingenioase, dupa parerea noastra, de zidire a casei lui
Dumnezeu. Metoda nu va functiona. Haideti sa continuam sa ne rugam si sa predicam.
Iar Dumnezeu va lucra.
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Comparati 20 de religii si secte cu Crestinismul biblic

Crestinism, secte si religii

O comparatie intre 20 de religii, secte si Crestinismul biblic.
Un rezumat concis al crezurilor de baza.
O editie noua de pliant impaturit.
Cercetari actualizate si date noi.

Cine este Dumnezeu ?

Cine este Isus ?
Cine este Duhul Sfant ?
Cum este omul mantuit ?
Ce se intampla dupa moarte ?
Fondatori, data, locul ?
Scrierile de baza.
Alte date relevante.
Veti afla ce propuneri la intrebarile de mai sus avanseaza:
Mormonismul
Martorii lui Iehova
Biserica Unificarii
Stiinta Crestina
Spiritismul
Scientologia
New Age-ul
Hinduismul
Hare Krishna
Meditatia Transcedentala
Islamul
Bahaismul si altele...
si ce raspunsuri are Crestinismul biblic ?

Crestinismul biblic

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Isus Hristos. Intemeiat in jurul anilor 30-33 din primul

secol in provincia evreiasca a Palestinei (Israelul de azi)
aflata in ocupatia Imperiului Roman. Urmasii lui Isus
Hristos au ramas cunoscuti sub numele de "crestini".

Scrieri de baza

Biblia, scrisa initial in ebraica si aramaica (Vechiul

Testament) si in greaca (Noul Testament).

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeul adevarat este trinitar (un singur Dumnezeu

descoperit in trei Persoane, dar nu trei dumnezei): Tatal,

Fiul si Duhul Sfant. Cel mai des titlul "Dumnezeu"

desemneaza prima Persoana a Trinitatii, Dumnezeu
Tatal. Dumnezeu este o fiinta spirituala neavind un corp
fizic. El este personal, lucrand cu omul. A creat universul
din nimic, este etern, neschimbator, sfant, iubitor si
perfect.

Cine este Isus ?

Isus este Dumnezeu, a doua Persoana a Trinitatii. Ca

Dumnezeu Fiul El a existat din totdeauna si nu este
creat. El este cu desavarsire Dumnezeu si cu desavarsire
om (cele doua naturi fiind unite, nu amestecate). Fiind a
doua Persoana a Trinitatii, El este deopotriva egal cu
Tatal si cu Duhul Sfant. Cand s-a facut om, El a fost
conceput prin Duhul Sfant si s-a nascut din fecioara
Maria. Isus este singura cale la Tatal, la mantuire si la
viata vesnica. El a murit pe cruce, potrivit cu planul lui
Dumnezeu, devenind jertfa perfecta si ispasitoare a
pacatelor noastre. A inviat dintre morti a treia zi, este
nemuritor spiritual si fizic. In urmatoarele 40 de zile, a fost
vazut de mai mult de 500 de martori oculari. Ranile i-au
fost atinse de om si a mancat mancare alaturi de ucenici.
S-a inaltat trupeste la ceruri. Isus se va intoarce din nou
vizibil si trupeste pentru a instaura Imparatia lui
Dumnezeu la sfarsitul lumii si pentru a face judecata
lumii.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant este Dumnezeu, a treia Persoana a Trinitatii.

Duhul Sfant este o persoana, nu o forta sau un camp de
energie. El mangaie, se intristeaza, mustra, convinge,
invata, vorbeste si ii umple pe crestini. El nu este Tatal,
nici Fiul, Isus Hristos. Este o Persoana distincta.

Cum esti
mantuit ?

Mantuirea se obtine prin harul lui Dumnezeu si nu prin

faptele bune facute de om. Mantuirea trebuie primita prin
credinta. Omul trebuie sa creada din inima ca Isus a
murit pentru pacatele lui si ca a inviat trupeste din morti,
fapt care reprezinta atat asigurarea iertarii cat si a invierii
trupului. Acesta a fost planul atent al lui Dumnezeu prin
care a procurat iertarea pacatosilor.

Ce se intampla
dupa moarte?

Credinciosii merg la Domnul. Se alatura lui Isus. Dupa

moarte, toti asteapta judecata finala. Atat cei mantuiti cat
si cei pierduti vor invia. Cei mantuiti vor locui impreuna cu
Isus in ceruri. Cei pierduti vor suferi chinul separarii
eterne de Dumnezeu (in iad). Invierea trupeasca a lui

Isus din morti garanteaza credinciosilor ca si ei vor fi

inviati si ca vor primi trupuri noi nemuritoare.
Inchinarea se aduce in grup, de regula in biserici. Nu
exista ritualuri secrete. Botezul si Comuniunea (Cina
Domnului) sunt publice. Se depun eforturi misionare
voluntare. Ajutor celor in nevoie, saracilor, orfanilor,
vaduvelor si celor suferinzi. Crestinii cred ca Isus este
Mesia Israelului fagaduit iudeilor in Vechiul Testament.
Isus a spus ca urmasii Lui vor fi cunoscuti dupa
dragostea lor unul pentru celalalt.

Alte date,
crezuri si
practici

Martorii lui Iehova

(Societatea Turnului de Veghere si a Tractatului)

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Charles Taze Russell (1852-1916) si Joseph F.

Rutherford (1869-1942). Miscarea a inceput in anul 1879
in Pennsylvania, S.U.A.. Sediile de azi ale organizatiei se
afla in Brooklyn, New York.

Scrieri de baza

Toate publicatiile actuale, incluzand Biblia (doar pretinsa

"Traducere a Lumii Noi", o adaptare facuta propriilor
crezuri), "Sa intelegem Scripturile", "Tu poti sa traiesti
vesnic in paradisul de pe Pamant", cunoscutele reviste
"Turnul de Veghere" si "Treziti-va!".

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este o singura persoana numita "Iehova" al

carei nume martorii l-au redescoperit (sic!). Trinitatea este
respinsa. Isus a fost intaia creatura facuta de Iehova.

Cine este Isus ?

Isus nu este Dumnezeu ca Tatal, ci unul mai mic. Inainte

de a trai pe Pamant, el era arhanghelul Mihail. Prin el
Iehova a creat universul. A fost un om care a trait o viata
perfecta pe Pamant. Dupa ce a murit pe un stalp (nu pe o
cruce!), el a fost inviat ca si creatura spirituala, iar trupul ia fost distrus. Isus nu va veni a doua oara, el a "revenit"
invizibil in anul 1914, in spirit. Foarte curand, impreuna cu
ingerii ii va nimici pe toti cei ce nu sunt "martori ai lui

Iehova".
Cine este Duhul
Sfant ?

Impersonalul "spirit sfant" nu este Dumnezeu, ci mai

degraba invizibila si activa forta a lui Iehova Dumnezeu.

Cum esti
mantuit ?

Daca te botezi ca si "martor al lui Iehova". Marea

majoritate a membrilor trebuie sa dobandeasca viata
vesnica prin lucrarea "din usa-n usa". Mantuirea in ceruri
se limiteaza doar la cei 144.000 de "unsi". Numarul a fost
deja atins.

Ce se intampla
dupa moarte?

Cei 144 de mii traiesc ca spirite in ceruri. Restul celor

drepti, "marea gloata" vor trai pe pamant si vor trebui sa-l
asculte cu desavarsire pe Iehova timp de 1.000 de ani,
altfel vor fi anihilati.

Alte date,
crezuri si
practici

Sunt cunoscuti sub numele de Biblia Turnului de Veghere

si Societatea Tractatului. Se strang in "Salile Regatului" in
loc de biserici. Membrii activi sunt indemnati sa distribuie
literatura organizatiei din usa in usa. Odata pe an se tine
serviciul de "Comemorare" (Cina Domnului) la care doar
cei "unsi" pot lua parte. Nu tin sarbatorile, zilele de
nastere. Le este interzis sa voteze, sa salute drapelul
tarii, sa serveasca in armata, sau sa primeasca transfuzii
de sange.

Mormonismul
(Biserica Sfintilor din Zilele din Urma)

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul
Scrieri de baza

Joseph Smith Jr. (1805-1844) este cel ce in anul 1830 a

intemeiat Biserica lui Isus Cristos a Sfintilor din Zilele din
Urma in New York. Sediile actuale se gasesc in Salt Lake
City, statul american Utah.
Cartea lui Mormon, Doctrina si Legamintele, Perla de
Mare Pret, Biblia (doar versiunea King James, sau
propria "Versiune Inspirata" a lui Smith), invataturile
autoritare ale profetilor mormoni sau ale altor "autoritati

generale" ale gruparii.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu Tatal a fost odata un om, insa a "progresat"

atingand dumnezeirea. El are un corp fizic asemenea
nevestei lui (Maica Cereasca). Nu exista trinitate. Tatal,
Fiul si Duhul Sfant sunt trei dumnezei deosebiti. Oamenii
vrednici vor putea intr-o zi sa devina ei insisi dumnezei.

Cine este Isus ?

Isus este un dumnezeu diferit de Tatal (Elohim). El este

copilul de spirit al Tatalui si Mamei din Ceruri si este
"fratele mai varstnic" al tuturor oamenilor si al fiintelor
spirituale. Trupul sau a fost creat din unirea sexuala
dintre Elohim si Maria. Isus a ramas necasatorit. Moartea
sa de pe cruce nu ofera ispasire completa pentru toate
pacatele, dar ofera tuturora sansa invierii.

Cine este Duhul

Sfant ?

"Spiritul sfant" este diferit de "Sfantul Duh". "Spiritul sfant"

nu este Dumnezeu, ci este o influenta sau emanatie
asemenea electricitatii iesita de la Dumnezeu (sau o
"lumina" a lui Hristos).

Cum esti
mantuit ?

Invierea vine prin har, insa mantuirea (care consta din

inaltarea la dumnezeire) se obtine prin faptele bune,
inclusiv prin ascultare fata de liderii bisericii, de botezul
mormon, de zeciuiala, de ordinare, de casatorie si de
ritualuri secrete din templul mormon. Viata vesnica nu
este posibila fara apartenenta la grupare.

Ce se intampla
dupa moarte?

In cele din urma aproape toata lumea ajunge intr-unul

dintre cele trei "regate ceresti" diferite, unii dobandind
dumnezeirea. Apostatii si ucigasii merg totusi in
"intunericul de afara".

Alte date,
crezuri si
practici

Alcoolul, tutunul, cafeaua sau ceaiul sunt interzise. Se

savarseste un botez pentru cei morti. Un angajament
misionar de 2 ani este incurajat. Prozelitism facut din usa
in usa. Ritualurile secrete din templu sunt accesibile doar
membrilor cu buna reputatie. O retea sociala extinsa.
Persoanelor de origine africana nu le-a fost permis
accesul liber la preotia mormona si privilegiile ei decat
incepand din anul 1978.

Biserica Unificarii

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Sun Myung Moon (nascut in 1920). In anul 1954 acesta a

intemeiat "Asociatia Spiritului Sfant pentru Unificarea
Crestinismului Mondial" (Holy Spirit Association for the
Unification of World Christianity), in Coreea de Sud.
Sediile actuale se afla in orasul New York.

Scrieri de baza

Principiul Divin de Sun Myung Moon considerat

"Testamentul completat". Rezumatul Principiului, Nivelul
4 si Biblia. ("Biblia insa nu este ea insasi adevarul, ci doar
un manual care invata adevarul".)

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este atat pozitiv cat si negativ. Dumnezeu a

creat universul din el insusi, universul fiind "trupul" lui
Dumnezeu. Dumnezeu nu cunoaste viitorul, sufera si ii
este necesar omul (Sun Myung Moon) care sa-l faca
fericit. Nu exista trinitate.

Cine este Isus ?

Isus a fost un om desavarsit, dar nu era Dumnezeu. Este

fiul lui Zaharia, nu a fost nascut din fecioara. Misiunea lui
era de a-i strange pe iudei in jurul Lui insusi, sa-si
gaseasca o mireasa perfecta si sa puna bazele unei
familii perfecte. Misiunea insa, a esuat. Isus nu a inviat
fizic din morti. A doua venire a lui Hristos este implinita in
persoana lui Sun Myung Moon, care ii este superior lui
Isus si va duce la indeplinire misiunea acestuia.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant este un spirit feminin care lucreaza impreuna

cu Isus in lumea spirituala calauzindu-i pe oameni la Sun
Myung Moon.

Cum esti
mantuit ?

Ascultarea si recunoasterea Adevaratilor Parinti (Moon si

nevasta lui) va elimina pacatul si va conduce la
desavarsire. Cei ce sunt cununati de Moon si nevasta lui
beau un vin sfant special care contine 21 de ingrediente
(inclusiv sange de la Parintii Adevarati).

Ce se intampla
dupa moarte?

Dupa moarte omul ajunge in lumea spiritelor. Nu exista

inviere. Membrii avanseaza convingandu-i si pe altii sa-l
urmeze pe Sun Myung Moon. Toata lumea va fi mantuita,
inclusiv Satana.

Alte date,
crezuri si
practici

Cunoscuti si sub numele de "Federatia Familiala pentru

Pacea Lumii si Unificare" (Family Federation for World
Peace and Unification). Cununii in masa intre diferite etnii
care sunt aranjate si oficiate de Moon. Membrii cred ca
Isus se pleaca inaintea lui Sun Myung Moon si ca acesta
este Imparatul imparatilor, Domnul domnilor si Mielul lui
Dumnezeu. Este incuviintat contactul cu spiritele mortilor.

Stiinta Crestina

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Mary Baker Eddy (1821-1910). Fondata in

Massachusetts, S.U.A., in anul 1875. Sediile actuale in
Boston, statul Massachusetts.

Scrieri de baza

Stiinta si Sanatate, cu Trimiteri la Scripturi, Scrieri

Diverse, Manualul Bisericii Mama si altele scrise de d-na
Eddy. Biblia (nu prea creditata). Jurnalul Stiintei Crestine,
Santinela Stiintei Crestine si alte publicatii periodice
oficiale.

Cine este
Dumnezeu ?

Conform d-nei Eddy, Dumnezeu este un principiu

impersonal al vietii, adevarului, dragostei, inteligentei si
spiritului. Dumnezeu este tot ce exista cu adevarat,
materia este o iluzie.

Cine este Isus ?

Isus nu era Hristosul, ci un om care a manifestat ideea

hristica (Hristos insemnand perfectiune, nu o persoana).
Isus nu era Dumnezeu iar Dumnezeu nu putea niciodata
sa devina om sau trup. El nu a suferit si nu putea sa
patimeasca pentru pacate. Nu a murit pe cruce. Nu a
inviat trupeste din morti. Nu se va intoarce literal inapoi.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant este definit ca fiind invatatura Stiintei

Crestine. O putere impersonala.

Cum esti
mantuit ?

Umanitatea este deja mantuita etern. Pacatul, raul, boala

si moartea, nu sunt reale.

Ce se intampla
dupa moarte?

Moartea nu este reala. Cerurile si Iadul nu sunt decat

niste stari ale mintii. Modalitatea prin care se poate
ajunge in ceruri este sa se intre in armonie (sa fii una cu
Dumnezeu).

Alte date,
crezuri si
practici

Membrii apeleaza la "profesionisti" (engl., practitioners)

de Stiinta Crestina (vindecatori profesionisti autorizati
care "trateaza" presupuse boli contra unei taxe), in loc de
medici. Vindecarea intervine in urma constientizarii
faptului ca nu poti fi intr-adevar bolnav, sau ranit si ca
trupul nu se poate imbolnavi, nu poate sa simta durerea
sau nu poate sa moara (materia este o iluzie). Atragerea
de noi membri se face prin invocarea unor vindecari
miraculoase. Publica ziarul Christian Science Monitor.

Scoala Unitatii Crestinismului

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Sotii Charles (1854-1948) si Myrtle (1845-1931) Fillmore.

Fondata in 1889 in Kansas City, Missouri. Sediul in Unity
Village, Missouri.

Scrieri de baza

Revista "Unitatea". Cartile Lectii din adevar, Dictionarul

biblic metafizic si Biblia (dar nu foarte creditata si supusa
intepretarilor cu sensuri "ascunse").

Cine este
Dumnezeu ?

O putere impersonala invizibila. Lui "Dumnezeu" i se mai

spune "principiul", "legea", "fiinta", "mintea", "spiritul".
Dumnezeu se gaseste in tot la fel cum sufletul se afla in
corpul omului. Nu exista trinitate. Spiritul este realitate,
materia nu.

Cine este Isus ?

Isus a fost un om, dar nu Hristosul. A fost totusi un om

care poseda "constiinta hristica". "Hristos" inseamna o
stare de perfectiune regasita in fiecare om. Isus a trait de
mai multe ori inainte cautandu-si propria lui mantuire.
Isus nu a murit ca jertfa pentru pacatele nimanui. Nu a
inviat trupeste din morti si nu se va intoarce niciodata pe
Pamant in trup.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant este legea lui Dumnezeu in actiune, "puterea

executiva atat a Tatalui cat si a Fiului". Un gand "distinct"
din mintea omului.

Cum esti
mantuit ?

Recunoscand ca fiecare om este la fel de mult Fiul lui

Dumnezeu cum Isus a fost. Nu exista rau, nici diavol,
pacat, saracie, sau batranete. Omul sufera mai multe
reincarnari pana ce invata aceste adevaruri si devine
"perfect".

Ce se intampla
dupa moarte?

Moartea este rezultatul unei gandiri gresite. Omul

migreaza intr-un alt corp (reincarnare) pana atinge
iluminarea. Nu exista un iad sau rai literal.

Alte date,
crezuri si
practici

Servicii de inchinare tinute in bisericile Unitatii. Se ofera

consiliere si rugaciuni prin corespondenta si la telefon
("Silent Unity"). Se crede ca Unitatea primeste anual
milioane de cereri de rugaciune. Calendare devotionale
ale Unitatii precum Cuvantul de zi cu zi, sunt folosite de
membrii altor religii si biserici. In fiecare an milioane de
publicatii ale gruparii vad lumina tiparului.

Scientologia

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Fondata in anul 1954 de L. Ron Hubbard (1911-1986), in

California. Sediile actuale in Los Angeles, California.

Scrieri de baza

Dianetica, Stiinta moderna a sanatatii mintale, alaturi de

alte carti scrise de Hubbard. Calea spre fericire.

Cine este
Dumnezeu ?

Nu-l defineste pe Dumnezeu sau Fiinta Suprema si

respinge descrierile biblice ale lui Dumnezeu. Fiecare
este un "tetan", adica un spirit nemuritor care poseda
puteri nelimitate asupra propriului univers, dar nu toti sunt
constienti de acest lucru.

Cine este Isus ?

Isus este rareori mentionat in Scientologie. Isus nu este

Creatorul, nici nu a fost un "tetan activ/operativ" (detinand

puteri supranaturale si beneficiind de stergerea defectelor

mintale). Isus nu a murit pentru pacatele oamenilor.
Cine este Duhul
Sfant ?

Duhul Sfant nu este mentionat in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

Nu exista pacat, nici necesitatea pocaintei. Mantuirea

inseamna scaparea de reincarnari. Se asteapta ca
fiecare sa lucreze cu un "auditor" la "engramele"
(complexe) sale pentru a atinge conditia de "curat", apoi
sa progreseze urcand pe "puntea ce duce la eliberarea
completa".

Ce se intampla
dupa moarte?

Iadul este un mit. Oamenii care reusesc sa-si stearga

engramele devin tetani operativi.

Alte date,
crezuri si
practici

Membrii celebreaza nasterea lui Hubbard si aniversarea

publicarii Dianeticii. In intreaga lume pluteste controversa
in jurul grupului. Revistele Time si Reader's Digest au
publicat demascari zdrobitoare la adresa grupului. Printre
organizatiile asociate Scientologiei se numara Narconon,
Criminon, Way to Hapiness Foundation, WISE, Hubbard
College of Administration, Applied Scholastics.
Organizatia are in randurile ei cateva nume de actori
celebri.

Spiritismul
(sau, spiritualismul)

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Un crez stravechi popularizat de surorile Kate si Margaret

Fox in jurul anului 1848, in Hydesville, New York. Exista
mai multe grupuri mici, fara un sediu oficial.

Scrieri de baza

Manualul Spiritistului, Evanghelia Aqvariana a lui Isus

Hristosul, Oahspe, Biblia (pasaje la alegere), si altele.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este o inteligenta infinita. Puterea

impersonala care controleaza universul.

Cine este Isus ?

Isus a fost un om, nu Dumnezeu. Cand a fost pe Pamant,

el era profet sau medium avansat (cel despre care se
crede ca intra in legatura cu lumea spiritelor). Acum Isus
este un spirit prin care omul poate comunica cu lumea
spiritelor.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este cuprins in aceasta credinta. Cu toate

acestea, unii folosesc termenul cand se refera la spiritul
unui om sfant care nu mai traieste.

Cum esti
mantuit ?

Cunoasterea si faptele bune imbunatatesc statutul omului

in viata de apoi.

Ce se intampla
dupa moarte?

Dupa incheierea vietii pe acest plan pamantesc, viata

continua pe taramul spiritelor unde duhul omului poate
progresa de la un nivel la altul. Raiul si iadul sunt stari ale
mintii. Unii cred in reincarnare.

Alte date,
crezuri si
practici

Se tin sedinte pentru contactarea mortilor. Se fac

demonstratii spiritiste. Servicii asemanatoare celor din
biserica in care se canta, se transmit mesaje spirituale
din partea celor morti si se fac profetii. Uneori se
utilizeaza placile de Quija. Cei care au suferit pierderea
cuiva drag sunt adeseori atrasi de perspectiva contactului
cu cei decedati.

New Age

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Radacinile miscarii se gasesc in misticismul oriental, in

hinduism si in paganism. Prin anii '80 si '90 ideile New
Age au fost popularizate de actrita Shirley MacLaine
(nascuta 1934). Crezurile variaza substantial.

Scrieri de baza

Nu exista o carte sfanta. Se folosesc pasaje biblice pe

sarite. I Ching-ul, scrierile hinduismului, budismului si
taoismului, la care se adauga superstitii ale indienilor
americani. Cartile publicate despre astrologie, misticism
si magie.

Cine este
Dumnezeu ?

Totul si fiecare este Dumnezeu. Dumnezeu este o forta

impersonala sau un principiu, nu o persoana. Omul
poseda o nelimitata putere interioara pe care are nevoie
sa o descopere.

Cine este Isus ?

Isus nu este singurul Dumnezeu adevarat. El nu este un

mantuitor, ci un model spiritual, un guru si este acum unul
dintre "maestrii inaltati". El era un adept al New Age-ului
care s-a conectat la puterea divina asa cum o poate face
fiecare. Multi cred ca Isus a ajuns in Orient, in India sau
Tibet, pentru a descoperi adevaruri mistice. Nu a inviat
trupeste din morti, ci s-a "ridicat" la un nivel spiritual
superior.

Cine este Duhul

Sfant ?

Uneori este perceput drept o forta spirituala. Omul este

divin si poate trai fenomenul spiritist prin contactarea unor
fiinte nepamantesti.

Cum esti
mantuit ?

Este nevoie de compensarea karmei rele cu o buna

karma. Omul poate primi putere supranaturala prin
meditatie, prin constientizarea eu-ului (descoperirea
sinelui) si prin intermediul unor "spirite ghid". Se
utilizeaza termeni ca "renascut" pentru descrierea
descoperirii de sine (a intrarii in contact cu propriul sine).

Ce se intampla
dupa moarte?

Reincarnarea omului are loc pana se atinge dumnezeirea

sau identificarea cu Dumnezeu. Nu se crede intr-o viata
vesnica dupa inviere. Nici intr-un iad si rai literal.

Alte date,
crezuri si
practici

Yoga, meditatia, vizualizarea, astrologia, mediumismul,

hipnotismul, transele si interpretarea cartilor de Tarot, pot
fi incluse in New Age. Utilizarea de cristale pentru
armonizarea cu Dumnezeu (care trece drept o energie),
pentru vindecari spiritiste, contactarea spiritelor, si pentru
expansiunea constiintei, sau a altor puteri spirituale. Se
militeaza fervent pentru pacea mondiala si unitate. Se
accentueaza vindecarea holistica.

Islamul

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Mahomed (570-632) este "pecetea" finala a mai multor

profeti trimisi de catre Allah (Dumnezeu). Calendarul
islamic a debutat in anul 622 d.H. cand Mahomed a fugit
din Mecca. Principalele secte ale islamului: Shia si Sunni.

Scrieri de baza

Coranul (Qur'an) i-a fost revelat lui Mahomed de catre

ingerul Gabriel. Legea lui Moise din Biblie, Psalmii lui
David si Evanghelia lui Isus (Injil-ul) sunt acceptate in
Coran, insa carturarii musulmani sustin ca crestinii si
evreii au denaturat respectivele revelatii originale.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu (Allah) este Unul. Cel mai mare pacat in Islam

este shirk care inseamna asocierea cu ceva a lui
Dumnezeu. Multi musulmani cred ca crestinii cred in trei
dumnezei si ca prin urmare se fac vinovati de pacatul
shirk-ului. Atributele umane de felul "Dumnezeu Tatal" nu
sunt permise.

Cine este Isus ?

Isus (Isa in araba) este unul dintre cei mai respectati

peste 124.000 de profeti trimisi de Allah. Isus a fost fara
de pacat, nascut din fecioara si un mare vindecator
miraculos, dar nu este fiul lui Dumnezeu. Nasterea sa din
fecioara este asemanata cu crearea lui Adam. Isus nu
este Dumnezeu iar Dumnezeu nu este Isus. El nu a fost
crucificat ci a fost inaltat inainte de moarte de catre Allah
scapandu-l ca pe Avraam sau Moise. Isus, nu Mahomed
se va intoarce pentru a juca un rol special inaintea zilei
judecatii, poate pentru a-i converti pe crestini la Islam.

Cine este Duhul

Sfant ?

Allah are un spirit sau este el insusi un spirit. Musulmanii

resping notiunea biblica a trinitatii.

Cum esti
mantuit ?

Oamenii sunt de fel buni, dar gresesc si au nevoie de

calauzire. Echilibrul dintre faptele bune si cele rele
determina daca destinul etern al omului va fi iadul sau
paradisul. Mila lui Allah poate inclina balanta in favoarea
paradisului, devreme ce voia lui este suprema.

Ce se intampla
dupa moarte?

Invierea trupurilor. Teama de chinul vesnic reprezinta o

tema predominanta in Coran. Paradisul include o gradina
populata de houris, niste fecioare randuite de Allah sa
ofere placeri sexuale barbatilor neprihaniti.

Alte date,
crezuri si

Urmasii sunt numiti musulmani. Frecventeaza moscheea

in vederea rugaciunilor, pentru predica, si sfatuire. Se fac

practici

eforturi sfinte si se da toata silinta pentru raspandirea

Islamului (jihad-ul). Islamul consta din 5 stalpi:
marturisirea ca Allah este singurul Dumnezeu adevarat si
ca Mahomed este profetul sau, rugaciunea de cinci ori pe
zi indreptat cu fata catre Mecca, facerea de milostenii (in
bani), postul din timpul lunii Ramadanului, pelerinajul la
Mecca (odata in viata).

Natiunea Islamului
(o secta "americana")

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Fondata in anul 1930 de Wallace D. Fard (1891-?) in

Detroit, dar ulterior a fost condusa de Elijah (Ilie)
Muhammad (1897-1975) incepand cu anul 1934.
Conducatorul actual este Louis Farrakhan (nascut 1933).
Sediul se afla in Chicago, Illinois, S.U.A.

Scrieri de baza

In public, Sfantul Coran reprezinta autoritatea, Biblia este

de asemenea citata frecvent, dar Mesaj catre negrul din
America, Salvatorul nostru a sosit si alte carti ale lui
Elijah Muhammad alimenteaza crezurile aparte ale
miscarii. Invataturile din prezent se regasesc in ziarul
The Final Call si in discursurile Predicatorului Farrakhan.

Cine este
Dumnezeu ?

Oficial, exista doar un singur Dumnezeu, Allah asa cum

este descris in Coran. Dar si invataturile lui Elijah
Muhammad sunt adevarate: Dumnezeu este un om de
culoare, milioane de Allahi au trait si au murit de la
creatie incoace, luata in mod colectiv rasa neagra este
Dumnezeu iar Stapanul Fard este Allah-ul Suprem si
Mantuitorul.

Cine este Isus ?

Oficial, Isus este un profet fara pacat al lui Allah. In

particular, Isus s-a nascut din adulterul Mariei cu Iosif
care era deja casatorit cu o alta femeie. Isus nu a fost
crucificat, ci injunghiat in inima de catre un ofiter de
politie. Se afla inca ingropat in Ierusalim. Profetiile despre
a doua venire a lui Isus se refera la Stapanul Fard

(Master Fard), la Elijah Muhammad sau la Louis

Farrakhan.
Cine este Duhul
Sfant ?

Duhul Sfant nu este important in credinta Natiunii

Islamului, ci este in general considerat a fi puterea lui
Dumnezeu sau ca ingerul Gabriel atunci cand i-a vorbit
profetului Mahomed.

Cum esti
mantuit ?

Oamenii pacatuiesc, dar nu sunt nascuti pacatosi.

Mantuirea se primeste prin supunere lui Allah si pentru
faptele bune. Alte crezuri mai vechi reapar: Fard este
Salvatorul (mantuitorul), mantuirea rezulta in urma
cunoasterii de sine si a realiza ca albii sunt diavolii a
caror rasa a disclocat-o pe cea a negrilor.

Ce se intampla
dupa moarte?

Nu exista constienta sau vreo alta existenta spirituala

dupa moarte. Cerul si Iadul sunt simboluri. Afirmatiile
facute despre inviere se refera la trezirea persoanelor
"moarte mintal" prin prezentarea invataturilor adevarate.

Alte date,
crezuri si
practici

Mesajele publice ale lui Farrakhan coexista cu

invataturile esoterice mai timpurii. Vederile mai vechi ale
lui Elijah Muhammad (cum sunt politeismul, Dumnezeu
este rasa neagra, Stapanul Fard este Allah incarnat, albii
sunt diavolii care se inmultesc pentru a face rau) sunt
inca distribuite, dar discursul public din prezent se
axeaza pe teme islamice (un singur Dumnezeu etern,
diversitate rasiala), cu referiri repetate la Biblie.

Credinta Baha'i

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Siyyid 'Ali-Muhammad (1819-1850), supranumit "Bab"

(poarta) si Mirza Husayn-'Ali, "Baha'u'llah" (1817-1892).
Fondata in 1844 in Iran. Sediul in Haifa, Israel.

Scrieri de baza

Scrierile lui Baha'u'llah si cele ale lui Abdu-l'Baha,

singurul interpret autorizat al credintei, printre care se
numara Kitab-i-Aqdas ("Cartea cea mai sfanta") si Kitab-

i-Iqan ("Cartea certitudinii"), cat si Biblia interpretata

spiritual incat sa se conformeze teologiei Bahai.
Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este o fiinta divina de neinteles si care s-a

descoperit pe sine prin intermediul a noua "manifestari"
(lideri religiosi), inclusiv prin Adam, Moise, Krishna, Buda,
Isus, Mahomed si Baha'u'llah. Trinitatea este respinsa.

Cine este Isus ?

Isus este una dintre cele noua manifestari ale lui

Dumnezeu. Fiecare manifestare o depaseste pe cea
precedenta, aducand invataminte noi despre Dumnezeu.
Isus care l-a inlocuit pe Moise, a fost la randul lui inlocuit
de Mahomed, depasiti si inlocuiti ulterior de cea mai mare
si mai importanta dintre toate manifestarile, cea a lui
Baha'u'llah ("Gloria" sau "splendoarea lui Allah"). Isus nu
este Dumnezeu si nu a inviat din morti. El nu este singura
cale la Dumnezeu. Isus s-a intors pe Pamant in chipul lui
Baha'u'llah.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant este energie divina provenita de la

Dumnezeu si care a dat putere fiecarei manifestari.
"Spiritul Adevarului" se refera la persoana lui Baha'u'llah.

Cum esti
mantuit ?

Prin credinta in manifestarea lui Dumnezeu (care este

Baha'u'llah). Prin a cunoaste si a trai principiile si
invataturile lui Baha'u'llah.

Ce se intampla
dupa moarte?

Nemurirea fiecaruia este asigurata de faptele bune

facute, iar celor credinciosi li se acorda rasplati. Cerul si
iadul sunt niste stari, nu locuri.

Alte date,
crezuri si
practici

Credinta Baha'i este la origine o secta islamica aspru

persecutata in Iran. Credinta Baha'i invata ca toate
religiile au aceeasi sursa, aceleasi principii si urmaresc
acelasi lucru. Un accent deosebit se pune pe integrare si
unitate mondiala. Se tin cu regularitate adunari locale
denumite "sarbatori" si intalniri administrative numite
"adunari spirituale". "Casa Universala a Dreptatii" din
Haifa, Israel, este totodata un mausoleu, dar si principala
structura de conducere a gruparii.

Iudaismul (credinta mozaica)

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Biblicii Avraam si Moise, cu aproape 2.000 de ani inainte

de Hristos, in Orientul Mijlociu. Exista trei mari ramuri
principale ale iudaismului. Iudaismul ortodox, iudaismul
conservator si iudaismul reformist, fiecare avand crezuri
proprii.

Scrieri de baza

Tanakh (Vechiul Testament) si indeosebi Tora (primele

cinci carti ale Bibliei). Talmudul (un comentariu al
Vechiului Testament). Invataturi ale fiecarei ramuri.
Scrierile inteleptilor, precum Maimonide.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este duh. Pentru iudeii ortodocsi Dumnezeu

este personal, atotputernic, etern si milos. Pentru alti
iudei, Dumnezeu este impersonal, de nepatruns, fiind
definit in mai multe feluri. Nu exista trinitate.

Cine este Isus ?

Isus este privit fie ca un mesia fals extremist, fie ca un

bun rabin (invatator) evreu care a fost martirizat. Multi
iudei nu-l recunosc deloc pe Isus. Iudeii (cu exceptia
celor "mesianici" si a evreilor crestini) nu cred ca el era
Mesia, Fiul lui Dumnezeu sau ca ar fi inviat din morti.
Evreii ortodocsi cred ca Mesia va restaura imparatia
iudaica si ca in cele din urma aceasta va stapani
Pamantul.

Cine este Duhul

Sfant ?

Unii cred ca Duhul Sfant este un alt nume pentru

activitatea lui Dumnezeu pe Pamant. Altii sustin ca este
puterea sau dragostea lui Dumnezeu.

Cum esti
mantuit ?

Unii evrei cred ca rugaciunea, pocainta si respectarea

Legii sunt necesare mantuirii. Altii cred ca mantuirea
inseamna progresul societatii.

Ce se intampla
dupa moarte?

Va avea loc o inviere fizica. Cei ascultatori vor trai pe veci

impreuna cu Dumnezeu iar cei nedrepti vor suferi. Unii
iudei nu cred intr-o existenta constienta dupa moarte.

Alte date, crezuri

si practici

Adunari la sinagoga de ziua sabatului (care incepe de

vineri seara si dureaza pana sambata seara). Ritul taierii
imprejur (circumciziei) baietilor. Se tin mai multe zile

sfinte si sarbatori precum, Pastele (evreiesc), Sucotul,

Hanukah, Rosh Hashanah, Yom Kippur (Ziua Ispasirii),
Purimul. Ierusalimul este considerat orasul sfant.

Hinduismul

Personajul
cheie sau
fondatorul, data
si locul

Nu are un fondator. Exista mai multe secte. A inceput cu

1.800-1.000 de ani inainte de Hristos in India.

Scrieri de baza

Mai multe scrieri sacre printre care se includ, Veda (cele

mai vechi, circa 1.000 de ani inainte de Hristos),
Upanishad-ele si Bhagavad-Gita.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este "Absolutul", un spirit universal. Fiecare

face parte din Dumnezeu (Brahman) asemenea contopirii
picaturilor de apa in mare, dar majoritatea oamenilor nu-si
dau seama de asta. Inchinatorii venereaza manifestarii
fizice ale Brahman-ului (zei si zeite).

Cine este Isus ?

Isus Hristos este un invatator, un guru, sau un avatar (o

incarnare a lui Vishnu). El este un fiu al lui Dumnezeu
asemenea altora. Moartea lui nu ispaseste pacatele si nu
a inviat din morti.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

Eliberarea din ciclul de reincarnari. Se realizeaza prin

yoga si meditatie. Poate necesita mai multe vieti.
Mantuirea finala consta din absorbirea sau integrarea in
Brahman.

Ce se intampla
dupa moarte?

Reincarnarea intr-o viata mai buna (o karma pozitiva) are

loc daca omul s-a purtat cumsecade. Daca insa nu a
facut-o, acesta se poate renaste urmand sa plateasca
pentru pacatele din trecut (o karma negativa) prin

suferinta.

Alte date,
crezuri si
practici

Unii discipoli port robe portocalii si au capetele rase. Multi

hindusi se inchina idolilor de piatra si lemn aflati in
temple. Unii guru (ghizi spirituali) pretind supunere
absoluta. Discipolii mediteaza asupra unui cuvant, a unei
fraze, sau asupra unei imagini. Yoga implica meditatia,
incantatiile, pozitiile, exercitiile de respiratie. Hinduismul
reprezinta o temelie a miscarii New Age si a Meditatiei
Transcedentale.

Hare Krishna
(I.S.K.C.O.N.)

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

The International Society for Krishna Consciousness

(vezi, initialele din titlu) (Societatea Internationala pentru
Constiinta Krishna) a fost fondata in anul 1965 de catre
A.C. Bhaktivedanta Swami Prabhupada (1896-1977), in
New York si se intemeiaza pe invataturi hinduse provenite
din sec.al XVI-lea in.de H.

Scrieri de baza

Revista Back to Godhead (Revenirea la dumnezeire).

Traducerile si comentariile scrierilor sacre hinduse de
catre Prabhupada, indeosebi cele ale Bhagavad-Gita, As
It Is.

Cine este
Dumnezeu ?

Dumnezeu este Domnul (Lord) Krishna. Krishna este un

creator personal. Sufletele tuturor fiintelor vii fac parte din
el. Societatea Internationala pentru Constiinta Krishna
invata ca ceea ce Krishna face dupa bunul sau plac si
pentru propria-i placere (betii, relatii sexuale) este interzis
discipolilor sai.

Cine este Isus ?

Pentru aceasta grupare Isus nu conteaza. Este conceput

de regula ca fiind un invatator vegetarian iluminat care a
predat meditatia. El nu este o incarnare a lui Dumnezeu.
Unii discipoli Krishna il considera pe Isus ca fiind Krishna.
Altii, sustin ca este un mare avatar (invatator).

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

Doar prin invocarea constanta a numelui lui Krishna, a

devotamentului absolut fata de acesta, venerarea
imaginilor si respectarea regulilor Societatii in timpul mai
multor vietii reincarnate, il scapa pe om de karma
negativa.

Ce se intampla
dupa moarte?

Cei care nu sunt iluminati continua ciclul neintrerupt de

reincarnari (constand din renasteri repetate pe Pamant)
din cauza faptelor pacatoase savarsite de om intr-o viata
anterioara.

Alte date,
crezuri si
practici

Incantarea publica a mantrei Krishna, practica yoga,

jertfele de mancare, solicitarea de donatii. Dieta
vegetariana. Respingerea tuturor bauturi alcoolice, a
jocurilor de noroc. Relatiile sexuale limitate doar pentru
procreare. Gruparea isi atrage noi membri prin
intermediul unor zile festive si initierea de programe
culturale indiene. Discipolilor le sunt date nume noi, de
multe ori acestia abandoneaza orice legaturi cu familiile
lor.

Meditatia transcedentala

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Maharishi Mahesh Yogi (nascut 1917). Fondata intre

1955 si 1958 in India gruparea ce poarta numele de
Meditatia transcedentala se bazeaza pe invataturile
hinduismului si ale karmei yoga. Sediul se afla in Olanda.
Se mai numeste si World Plan Executive Council.

Scrieri de baza

Scrierile sacre hindu, incluzand Bhagavad-Gita.

Meditatiile lui Maharishi Mahesh Yogi, Stiinta Fiintei si
Arta de a trai, alaturi de alte scrieri ale fondatorului.

Cine este
Dumnezeu ?

Fiecare parte a creatiei il alcatuieste pe "Dumnezeu"

(Brahman-ul). Fiinta Suprema nu are personalitate.

Intreaga creatie este divina, "totul este una".

Cine este Isus ?

Isus nu este singurul Dumnezeu. Asemenea fiecarei

persoane, Isus a posedat esenta divina. Spre deosebire
de majoritatea, el a descoperit-o. Hristos nu a suferit si
nu putea sa sufere pentru pacatele oamenilor.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

Oamenii si-au uitat dumnezeirea lor launtrica. Mantuirea

consta din a face bine intr-o masura care sa depaseasca
raul savarsit pentru ca astfel omul sa evolueze la cea mai
superioara conditie (contopirea finala a sinelui in
Brahman), prin reincarnare.

Ce se intampla
dupa moarte?

Reincarnare bazata pe karma (care inseamna a suferi

consecintele faptelor facute) pana la integrarea sinelui
prin unirea cu Brahman. Nu exista rai sau iad.

Alte date,
crezuri si
practici

Repetarea in gand a mantrei (un cuvant asociat unui zeu

hindus). Meditatia de doua ori pe zi in vederea relaxarii si
a realizarii unirii cu Brahman. Universitatea Maharishi din
statul american Iowa ofera programe avansate de
meditatie transcedentala specializate in "levitatie" si
"invizibilitate". Practicile mai includ yoga, astrologie
hindusa, folosirea de cristale si venerarea idolilor
(inchinarea de ofrande din flori, fructe si tesaturi
maestrului mort al lui Maharishi, Guru Dev).

Budismul

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Gautama Siddhartha (563-483 in.de H.) cunoscut si sub

numele de "Buddha" (Luminatul). Fondat in Nepalul
modern si in India ca reforma a hinduismului.

Scrieri de baza

Mahavastu ("Marea Poveste", o colectie haotica care

descrie povestea vietii lui Buda), Basmele Jataka (550 de

povestiri ale vietilor anterioare ale lui Buda), Tripitaka

("Trei cosuri") si Tantrele (in versiunea tibetana a
budismului).
Cine este
Dumnezeu ?

Buda nu a crezut personal in existenta lui Dumnezeu. Altii

il considera pe Buda ca fiind o constiinta universala
iluminata sau un dumnezeu.

Cine este Isus ?

Isus Hristos nu este inclus in conceptia istorica despre

lume si viata a budismului. Budistii de azi din Occident il
considera in general pe Isus ca fiind un invatator intelept
(iluminat) in timp ce budistii din Asia cred ca Isus este un
avatar sau un Bodhisattva (dar nu un dumnezeu).

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este recunoscut in aceasta credinta.

Budistii cred totusi in spirite, unii practicand yoga divina si
invitand posesiunea de catre spirite.

Cum esti
mantuit ?

Telul vietii este nirvana, eliminarea tuturor dorintelor sau

poftelor, sperandu-se ca in felul acesta sa se scape de
suferinta. Calea celor 8 pasi ("The Eightfold Path") se
doreste sa-i elibereze pe budisti de orice dorinta.

Ce se intampla
dupa moarte?

Moartea inseamna reincarnare. Omul nu are propriul sau

suflet sau spirit, ci poate mosteni dorintele si
sentimentele altcuiva in urma reincarnarii.

Alte date,
crezuri si
practici

Calea celor 8 pasi recomanda cunoasterea corecta,

intentiile bune, vorbirea sanatoasa, conduita buna,
hranirea corecta, eforturile cuvenite, intelepciunea si
meditatia. Unele grupuri budiste fac referire la un "Buda
etern" (o forta a vietii). Prin intermediul "doctrinei
asimilarii" credintele altor religii pot fi aduse intr-un cadru
de referinta budist propriu.

Budismul Nichiren Shoshu

Personajul cheie

Nichiren Daishonin (1222-1282). Secta Nichiren Shoshu

sau fondatorul,
data si locul

a fost fondata in anul 1253 in Japonia. Soka Gakkai a

fost fondat in 1930 de catre Tsunesaburo Makiguchi
(1871-1944).

Scrieri de baza

Lotus Sutra (o "sutra" este un discurs al lui Buda istorisit

de catre ucenicii acestuia). Principalele scrieri ale lui
Nichiren Daishonin, plus scrierile lui Daisaku Ikeda.

Cine este
Dumnezeu ?

Nu exista Dumnezeu in versiunea Nichiren Shoshu a

budismului. Adeptii adera la o conceptie monista despre
lume si viata, crezand ca nu exista nici o separare intre
Creator si creatura si ca ei sunt ocrotiti de catre zeii
budisti, hindusi si shintoisti pe care-i considera forte
spirituale.

Cine este Isus ?

Isus Hristos nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cine este Duhul

Sfant ?

Duhul Sfant nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

Iluminarea, prosperitatea si vindecarea rezulta in urma

invocarii mantrei nam-myoho-renge-kyo, o fraza ce
exprima devotamentul fata de legea karmei. Satisfacerea
dorintelor lumesti aduce iluminarea (sau, intelepciunea)
care poate fi dobandita in timpul vietii de om.

Ce se intampla
dupa moarte?

Reincarnari repetate au loc pana ce omul isi descopera

natura Buda din el, apoi intra in nirvana (evadand din
cercul de renasteri). Raiul si iadul sunt doua dintre cele
zece stari ale existentei. Dupa moarte, omul ajunge intr-o
stare de suspensie numita Ku.

Alte date,
crezuri si
practici

Se venereaza un sul intitulat Gohonzon prin incantarea

mantrei nam-myoho-renge-kyo (tradusa aproximativ,
"slava legii mistice a cauzei si efectului"). Shakubuku
(literal, "sfasierea si zdrobirea altor credinte"), reprezinta
forma de prozelitism adoptata de discipoli prin care cred
ca pot fi ajutati sa-si modifice karma personala.
Universitatea Soka este principala institutie de educatie
de gen din Statele Unite ale Americii.

Secularism

Personajul
cheie sau
fondatorul, data
si locul

Nu exista un fondator anume. Populatiile ateiste se

regasesc indeosebi in tarile cu regimuri foste si actuale
comuniste. Prin definitie, un ateist este cel ce sustine ca
exista suficiente dovezi pentru a nu crede in existenta
unui Dumnezeu.

Scrieri de baza

Cartile filozofilor umanisti renascentisti si

iluministi...lucrarile lui Darwin, etc.

Cine este
Dumnezeu ?

Materia, sub o forma sau alta, este tot ceea ce exista din
eternitate. Ea este realitatea finala, singura. Filozofic
vorbind, materia este dumnezeul secular. Un crez
fundamental al secularismului este reprezentat de
negarea existentei supranaturalului. Materia este singura
realitate. Credinta in Dumnezeu nu este nimic altceva
decat o proiectie a gandurilor si nazuintelor omului. Nu
Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, ci omul l-a
facut pe Dumnezeu dupa asemanarea sa!

Cine este Isus ?

Cel mult, un om bun si un invatator moral. Dar fiindca

scriitorii biblici au infrumusetat detaliile vietii lui Isus,
putem fi siguri de foarte putine date istorice din viata Lui.

Cine este Duhul

Sfant ?

In general, nu este luat in considerare.

Cum esti
mantuit ?

Prin aplicarea cercetarii stiintifice in fiecare domeniu al

vietii omului. Prin eliberarea omului de orice fel de
prejudecati, inclusiv cele religioase. Daca este ca
omenirea sa-si gaseasca solutii pentru problemele ei,
oamenii trebuie sa se increada in ei insisi si in puterile lor,
nu in Dumnezeu.

Ce se intampla
dupa moarte?

Nu exista nici un fel de supravietuire a constiintei omului

dupa moarte. La moarte omul inceteaza sa mai existe in
vreo forma, coerenta sau constienta. Semnatarii "Celui
de-al II-lea manifest umanist" au declarat ca "nu exista
nici o dovada credibila ca viata continua dupa moartea
trupului".

Secularistii ii refuza umanitatii existenta absoluturilor

morale, mai ales a celor derivate din existenta unui
Dumnezeu sfant. Ei sustin ca umanitatii nu-i trebuie un
standard moral absolut din afara ei ca motivatie pentru un
comportament moral. Din fire (natura) omul este bun si tot
ceea ce-i lipseste este educatia si nu transformarea
religioasa. Religia este considerata drept o prejudecata si
o forma de evadare din realitate. Religia nu face nimic
altceva decat sa aline temerile ignorantilor.

Alte date,
crezuri si
practici

Marxism-Leninismul (comunism)

Personajul
cheie sau
fondatorul, data
si locul

Karl Marx (1818-1883) and Friedrich Engels (1820-1895)

sunt principalii teoreticieni ai miscarii. Cei doi filozofi
germani, primul un economist sarac, celalalt, fiu de
industrias bogat, s-au stabilit la Londra dupa 1850 unde
si-au elaborat tezele. Practicanti, Lenin, Stalin si multi din
dictatorii secolului XX.

Scrieri de baza

Ideologia marxista se inspira din scrierile lui Marx si

Engels. Cele mai cunoscute sunt Capitalul, de Karl Marx
si Manifestul Comunist al lui Friedrich Engels.

Cine este
Dumnezeu ?

Fiind strict materialist, marxismul neaga categoric

existenta lui Dumnezeu. In schimb, afirmand ca materia
este realitatea finala, a creat alta structura de autoritate,
una mult mai nemiloasa si intr-adevar cruda.

Cine este Isus ?

Dupa unii Isus a fost "primul comunist" ?! In conceptia

multora, Isus a fost primul care a propus si a militat
pentru o societate bazata pe egalitate. Insa nu i se
recunoaste originea divina si jertfa ispasitoare de pe
cruce. Credinta in Isus si ascultarea de toate preceptele
Lui nu sunt necesare mantuirii. Natura umana pacatoasa
este complet ignorata.

Cine este Duhul

Sfant ?

Nu este luat in considerare.

Cum esti
mantuit ?

Omul se trage din animale. Comportamentul omului este

influentat de factori economici. Ca prin urmare,
redistribuirea bunurilor astfel incat fiecare sa aiba, va
elimina nedreptatea si relele care decurg din aceasta.
Speranta umanitatii sta in revolutia politica. "Omul nou"
este creat prin mijloace economice si politice.

Ce se intampla
dupa moarte?

Omul isi inceteaza existenta dupa moarte. Viata aceasta

este totul.

Alte date,
crezuri si
practici

Nici un mijloc nu este gresit pentru a instaura

comunismul. Nu exista absoluturi morale transcedente.
Istoricii ne spun ca Stalin este vinovat de moartea mai
multor oameni chiar decat Hitler. Proprietatea privata este
un obstacol in calea comunismului si trebuie eliminata.
Inlaturarea oricaror temeiuri pentru moralitate prin
negarea lui Dumnezeu in societatile unde s-a incercat
"experimentul comunist", a produs orori greu de imaginat.
Marturie stau gulagurile sovietice, inchisorile comuniste,
etc. Omul de rand a fost deprins sa-si urmareasca cu
egoism pastrarea si castigarea existentei in dauna si
chiar cu pretul vietii altora.

Confucianism

Personajul cheie
sau fondatorul,
data si locul

Scrieri de baza

Confucius, numele latin al lui K'ung Fu-tzu (551-479 in.

de H.), un filozof si invatat chinez. Supranumit si
"inteleptul". Confucianismul nu este o religie oficiala in
sensul conventional. Este un sistem de crezuri religioase
care determina valorile majoritatii popoarelor asiatice, ale
unei bune parti dintre chinezi, japonezi, coreeni si
vietnamezi. Prin confucianism s-a urmarit reinvierea
culturii muzicii rituale presupusa sa aduca armonie.
Canonul confucian cuprinde Cele Cinci Clasice: I-Ching
(Cartea schimbarilor), Shi, (Cartea poeziei si cantecului),
Shu (Cartea documentelor), Li (Cartea ritualurilor) si
Chun-Chi (Cartea primaverii si toamnei, sau Cronica

istoriei). Fiindca Cartea ritualurilor si Cartea primaverii si

toamnei contin fiecare trei carti de comentarii, scrierile de
baza se ridica la noua. Adaugand inca patru carti,
Analects (o colectie de zicale ale lui Confucius), Meng-Zi
(Cartea lui Mencius), Erha-Ya (Cartea cuvintelor
stravechi) si Hsiao-Ching (Cartea pietatii filiale) se pot
numara 13 lucrari clasice care constituie canonul
confucianist. Neo-confucianistii de mai tarziu, au
considerat Meng-Zi, Chung-Yung si Da-Hsueh interpretari
ortodoxe ale ideilor lui Confucius. Ulterior aranjate sub
denumirea de Cele Patru Carti, ele au devenit in China
standardul oficial de educatie dupa sec. al XIV-lea pana
la perioada Republicii Chineze (1911) si a comunismului
maoist (1949).
Cine este
Dumnezeu ?

Inaintea lui Confucius se spunea despre Dumnezeu ca

este o fiinta personala numita Ti sau Shang-ti. Dar,
Confucius a vorbit de o realitate finala numita Tien care
nu poseda trasaturi personale.

Cine este Isus ?

Nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cine este Duhul

Sfant ?

Nu este recunoscut in aceasta credinta.

Cum esti
mantuit ?

In firea lucrurilor sta o ordine morala. Daca se doreste

armonie intre oameni, acestia trebuie sa se straduiasca
sa traiasca dupa aceasta ordine. Umanitatea poseda o
bunatate innascuta (inerenta) pe care trebuie sa o
"actualizeze". Raul intervine doar atunci cand suntem
fortati sa facem raul, sau cand ingaduim mintii sa se
gandeasca la rau. "Actualizarea" bunatatii umane se
poate obtine prin educatie, reflectie de sine, cultivarea
sinelui, si printr-un comportament potrivit cu normele
recunoscute de societate.

Ce se intampla
dupa moarte?

Vesnicia nu este definita ca fiind o continuare a existentei

dupa moarte intr-o viata transcendenta in prezenta lui
Dumnezeu, ci a influentei etice a omului asupra ideilor si
valorilor urmasilor dupa disparitia sa. Dobandirea vietii
vesnice nu intra in preocuparile confucianiste, cerul fiind
doar un temei in care creativitatea se manifesta in lume.
Cerul este uneori considerat personal, alteori o putere
morala, sau un principiu impersonal.

Alte date,
crezuri si
practici

Lumea este considerata locul unde scopul omului este sa

practice binele, sa-si iubeasca aproapele, sa fie harnic in
munca lui de sustinere a lumii. Cel care-si "actualizeaza"
propria bunatate devine un "partener de lucrare" al
cerului. Acesta devine creativ in felul in care transmite
bunatate altor oameni sau lucrurilor. Un asemenea om
dobandeste armonia care se presupune sa existe intre
umanitate si natura.

In loc de incheiere...
Cum poti sa devii un crestin: Biblia ne spune ca Dumnezeu a iubit atat de mult aceasta
lume incat l-a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba
viata vesnica (vezi, Ev.Ioan 3:16). Astfel ca Dumnezeu te iubeste si pe tine si-ti ofera
posibilitatea impacarii personale cu El si a inceperii unei legaturi de suflet cu El. Iata care
sunt afirmatiile Sale in aceasta privinta:
A. Toti oamenii au pacatuit si au parasit gloria lui Dumnezeu (o parafrazare a lui Romani
3:23; mai vezi si Romani 6:23, 1Ioan 1:10)
B. Crede in Domnul Isus Hristos si vei fi mantuit din pacat (Fapte 16:31, Ioan 1:12).
C. Daca-l marturisesti pe Domnul Isus cu gura ta si crezi din inima ca Dumnezeu l-a
inviat din morti, vei fi mantuit (Romani 10:9, Efeseni 2:8,9).
Daca ai ajuns sa crezi sincer in Domnul Isus si sa-ti vezi nevoia personala de iertare si
mantuire in urma citirii acestui pliant ar fi bine sa cauti o biserica crestina buna. Iata niste
criterii ajutatoare dupa care se poate gasi:
1. Acorda Cuvantului scris locul cuvenit ? Este acesta etalonul de credinta si standardul
dupa care se compara alta scriere, interpretare, traditie, experienta spirituala, sau regula
de credinta ?
2. Este Domnul Isus Hristos respectat prin felul de viata al membrilor si al liderilor
bisericii ?
3. Se indeamna la o aplicare a celor stiute si aflate din Scripturi si nu se face doar cultura
intelectuala ?
4. Se sustin doctrine ce vin in contradictie cu Biblia, sau se respecta doctrinele ortodoxe
ale Trinitatii, dumnezeirii lui Hristos, invierii Sale trupesti din morti, ale mantuirii prin
har si prin credinta, nu prin fapte si lege, ale personalitatii si naturii Duhului Sfant ? Daca
undeva se redefinesc aceste crezuri si par ambigue, evitati locul acela. Aveti de-a face cu
o miscare religioasa falsa, cu un cult eretic.
5. Se caracterizeaza aceasta biserica, adunare, crestina prin dragoste, toleranta, sau prin
judecata, legalism, si fanatism ? Isus a spus ca cei ce sunt ai Lui vor fi caracterizati de
dragoste, nu de religiozitate. De dragoste, nici macar de cunostinta !

6. Sunt liderii ei niste slujitori ai adunarii, sau niste conducatori autoritari si tiranici ce nu
accepta nici o abatere de la "linia teologica", respectiv, traditia bisericii ?
7. Sunt predicile niste studii biblice sau discursuri demagogice, manipulari psihologice si
tehnici de stimulare a emotiilor ascultatorilor?
8. Ce loc detine Domnul si Mantuitorul Isus Hristos in liturghia, inchinarea, practica,
crezurile si faptele respectivei biserici ? Daca El nu este persoana cea mai glorificata, cea
mai pomenita, probabil ca acea biserica nu este a Lui chiar daca ii poarta numele!
Alte afirmatii facute cu privire la Isus si raspandite de grupuri religioase aberante, si
replica biblica cuvenita:

Isus nu era Dumnezeu - vezi versetele de la literele D, I, U, Y

Isus a fost creat de catre Dumnezeu - vezi versetele de la literele J, M, U
Exista trei dumnezei separati, Tatal, Fiul si Duhul Sfant si nu un singur Dumnezeu
din trei persoane - vezi versetele de la literele A, B, J, Z
Isus nu este necesar deoarece nu exista pacat - vezi versetele de la literele F, O, P,
R
Isus nu a inviat trupeste din morti - vezi versetele de la literele C, R, S
Isus a fost un mare profet, dar nu si Dumnezeu - vezi versetele de la literele H, J,
V
Exista multe cai care duc la Dumnezeu, nu doar una singura - vezi versetele de la
literele F, K, X
Isus nu este necesar fiindca omul trebuie sa plateasca el insusi pentru propriile
pacate - vezi versetele de la literele P, Q, T
Isus a murit intr-adevar pentru pacate, dar omul nu poate fi mantuit daca nu
respecta toate invataturile bisericii - vezi versetele de la literele K, Q, T
Isus este Dumnezeu, dar mai mic decat Dumnezeu Tatal - vezi versetele de la
literele H, K, V
Isus a fost doar un om - vezi versetele de la literele J, E
Isus nu este singurul Fiu al lui Dumnezeu - vezi versetele de la literele F, G, Z
Isus nu se va intoarce niciodata - vezi versetele de la literele N, W

A. Deuteronomul 6:4, Isaia 43:10,

B. Matei 28:18-19; 1Petru
44:6-8
1:2
D. Ioan 1:1-5, 1:6-18
E. Ioan 2:18-22
G. Ioan 3:36
H. Ioan 5:17-18; Ioan 5:23
J. Ioan 10:30-38; Isaia 7:14; Matei 1:18 K. Ioan 14:6-7
M. Ioan 17:5

N. Fapte 1:11

P. Romani 6:23
T. Efeseni 2:8.9
W. 1Tesaloniceni 4:13-18
Z. Evrei 1:1-14

R. Romani 10:3-10
U. Coloseni 1:15-20
X. 1Timotei 2:5,6

C. Luca 24:36-53
F. Ioan 3:14-17
I. Ioan 8:56-56
L. Ioan 17:2, 3
O. Romani 3:23-30; 1Ioan
1:8-10
S. 1 Corinteni 15:12-23
V. Coloseni 2:9-10
Y. 1Timotei 3:16

Multe multumiri celor care ne-au pus la dispozitie cercetarile lor originale, au facut revizuiri si au oferit
clarificari: dr. James Bjornstad, Rob Bowman Jr., Paul Carden, dr. H. Wayne House, Eric Pement, Brad
Sparks, Viola Larson.

Este ilegal sa se fotocopieze, sa se afiseze pe Internet sau sa se reproduca sub orice forma acest material.
Pliantul este disponibil si sub forma de prezentare media Powerpoint pe calculator.
Toate drepturile rezervate.
1996, 2000 Rose Publishing, Inc., 4455 Torrance Blvd., #259, Torrance, CA 90503-4398, U.S.A.,
www.rose-publishing.com.
Pentru informatii: teo_logic@bigfoot.com, www.RCRwebsite.com
Capela Crestina Petrosani, str.Aurel Vlaicu nr.11,Petrosani,332034,HD,Romania

Apologetica

Divertismentul - Partea 1
Gary E. Gilley
Cineva ar putea fi tentat ca atunci cand se ocupa de un astfel de subiect cum ar fi
divertismentul, sa se gandeasca imediat la problemele curente care au legatura cu tema in
discutie. Suntem nerabdatori sa exploram locul pe care il ocupa divertismentul in
societatea noastra, felul in care a navalit in biserica si impactul pe care il are asupra
imaginii in schimbare a inchinarii in comun. Dar o astfel de abordare ar fi nu doar
prematura ci si superficiala. E important mai intai sa punem o temelie pe care ulterior sa
construim si de pe care sa cercetam lucrurile. Trebuie sa ne intoarcem in trecut ca sa
putem intelege cum noi, ca societate, am ajuns in situatia din prezent. Dupa ce am facut
aceasta calatorie, ar fi intelept din partea noastra sa ne facem inventarul, sa ne gandim la
masuri de precautie si sa vedem ce putem corecta. Toate acestea trebuie facute inainte sa
discutam divertismentul in contextul bisericii. Daca veti avea rabdare cu mine, acesta nu
va fi un studiu al Scripturii, ci o examinare atenta a societatii noastre - atat din trecut cat
si din prezent. Data viitoare nadajduiesc sa pun toate acestea intr-un cadru de referinta
scriptural.

Drumul cel mai umblat

Probabil va fi un soc pentru cei care traiesc intr-o cultura in care divertismentul a devenit
valoarea principala si cea mai pretuita sa afle ca nu intotdeauna a fost asa. Un cercetator a
descoperit ca acest cuvant, "amuzament", este "de origine recenta si nici o alta limba nu
are un echivalent exact pentru semnificatia din limba engleza, de unde putem presupune
ca acest cuvant nu a fost inteles imediat si nici nu a fost acceptat in totalitate pana in
secolul douazeci. La cele mai inalte niveluri de cultura se considera ca de la sine inteles
ca lucrurile bune sunt lucruri serioase" (Life the Movie [Filmul vietii], de Neal Gabler, p.
20). Ar fi interesant sa facem un studiu al cuvintelor "a rade" si "ras", asa cum le gasim in
Scriptura. Desi aceste cuvinte apar de peste douazeci de ori, ele sunt folosite aproape
intotdeauna cu o conotatie negativa - de obicei despre cineva care exprima batjocura sau

ridiculizare (de exemplu Psalmul 2:4). Doar in doua ocazii, Psalmul 126:2 si Proverbe
14:13 este definit rasul cu claritate ca fiind un lucru pozitiv. In plus, despre nici una din
marile personalitati din vremurile biblice nu ni se spune ca a ras ca o exprimare a bucuriei
si fericirii. Isus a plans, dar nu Il auzim niciodata razand. Acelasi lucru e adevarat si
despre multi altii. Asta nu inseamna ca oamenii evlaviosi din vremurile biblice nu au ras
niciodata, insa din diverse motive Dumnezeu nu a considerat important sa ne spuna acest
lucru.
Cat despre distractie, de obicei Scriptura alatura acestei idei o conotatie peiorativa,
defavorabila. Fara indoiala, fiul risipitor s-a distrat atunci cand isi irosea averea si viata,
dar apoi si-a venit in fire. Dar trebuie sa spunem ca atunci cand s-a intors acasa, tatal lui a
dat o petrecere in cinstea lui in care toti, cu exceptia unei singure persoane, s-au bucurat
si s-au veselit (Luca 15:32). Desigur, bucuria lor a fost pentru un lucru minunat - pocainta
unui pacatos. Gasim acelasi tipar in intreaga Scriptura. Sarbatorile evreilor din Vechiul
Testament erau fara indoiala o vreme de bucurie, cel putin aceasta a fost intentia
originala. Gasim cantari, partasie, mancare buna si bautura. Dar toate se faceau in
contextul inchinarii inaintea lui Dumnezeu si cu scopul de a-I fi placuti Lui. Bucuria care
insotea sarbatorile (si alte evenimente fericite) trebuie sa Il aiba in centru pe Dumnezeu El si purtarea Lui de grija trebuiau sa constituie punctul central al acestor sarbatori.
Solomon, pe de alta parte, ne ofera una din putinele imagini biblice ale unui om in
cautarea fericirii si divertismentului, in care el si interesele lui erau in prim plan - o
imagine deloc frumoasa. In cartea Eclesiastul, Solomon isi descrie calatoria in cautarea
unui lucru care sa umple golul imens ramas in inima lui dupa ce L-a abandonat pe
Dumnezeu. In cautarea lui dupa placeri, in toate formele lor, in cele din urma el nu a
descoperit bucurie ci o desertaciune si mai mare. Dupa ce rasetele s-au stins, el a ramas
acelasi om cu sufletul pustiu, la fel ca mai inainte. Solomon a invatat aproape prea tarziu
ca "desi nu e nimic rau in divertisment... noi toti zidim castele in aer. Problemele apar
atunci cand incercam sa locuim in ele" (Amusing Ourselves to Death [Amuzandu-ne pana
la moarte], p. 77). Scriptura, deci, nu pare sa condamne amuzamentul, rasul sau
divertismentul, insa vrea sa ne indrume in directia examinarii atat a centrului atentiei
noastre cat si a motivului din spatele acestor eforturi. De exemplu, bucuria in Domnul
este o tema des intalnita, mai ales in Psalmi. E o bucurie care Il are in centru pe
Dumnezeu, izvoraste din maretia lui Dumnezeu si se concentreaza asupra slavei lui
Dumnezeu. Nu seamana deloc cu conceptul de "distractie" din zilele noastre.
In afara imaginii biblice, de-a lungul veacurilor si pana recent, multi din cei care si-au
permis, (de obicei bogatii), fara indoiala ca au cautat anumite placeri - betii, orgii,
preocupari imorale, distractii lipsite de sens - dar de obicei aceste activitati au fost
considerate, pe buna dreptate, inlocuitoare profane pentru lucrurile cu adevarat valoroase
ale vietii. Pe paginile istoriei nu apare nimic care sa semene cu era divertismentului, asa
cum o cunoastem noi astazi. Chiar si in zilele Coloseumului Roman, numai cativa se
"distrau", masele erau excluse sau, mai rau, executate.
Multi au gasit radacinile exploziei divertismentului printre oamenii obisnuiti in
schimbarile radicale care au avut loc in societatea occidentala din secolul 19. Nimeni nu

ne-a atras atentia asupra acestui fapt mai bine decat Neil Postman in excelenta lui carte,
Amusing Ourselves to Death [Amuzandu-ne pana la moarte], la care vom face dese
referiri.
Pe masura ce aceste schimbari se raspandeau tot mai mult, intelectualii si aristocratii
instruiti ramaneau cel mai adesea in colturile lor, ridiculizand situatia. Timp de secole,
aristocratia a apreciat artele. Dar pentru a se putea bucura de arta, o persoana trebuia sa
mediteze, sa-si foloseasca mintea si sufletul. Aceasta noua forma de divertisment, din ce
in ce mai apreciata de mase, era irationala. Ea punea accentul pe "gratificare nu pe
edificare, pe indulgenta nu pe transcendenta, pe reactie nu pe contemplatie, cautand sa
scape de instruirea morala in loc sa i se supuna" (ibid. p. 16).
In alte cuvinte, noile forme de divertisment, din ce in ce mai populare printre oamenii
obisnuiti, nu erau nimic altceva decat amuzament fara sens - si tocmai din acest motiv
erau atat de iubite. Elita ura divertismentul din aceleasi motive pentru care il iubeau
masele. Biserica era de partea elitei, insa din motive diferite. Biserica se opunea
divertismentului pentru ca valorile si interesele acestuia erau in competitie cu cele ale
religiei organizate si pentru ca, atunci cand o persoana era amuzata de aceste distractii, nu
se mai putea gandi la Dumnezeu.
Insa biserica, in special in America, nu a avut in realitate nici un efect restrictiv asupra
fortei coplesitoare a noului divertisment, si asta din doua motive. Mai intai, in secolul 19
numarul americanilor care frecventau biserica nu era foarte mare. Multe estimari
apreciaza acest numar la 7% in prima parte a secolului si doar 15% prin 1850, dupa asanumita A Doua Mare Trezire. In al doilea rand, a avut loc o transformare dramatica in
formele de inchinare ale americanilor dupa Razboiul Revolutionar. In primele decade ale
anilor 1700 bisericile si predicatorii erau inca sub influenta puritanilor. Predicile erau
foarte doctrinare, adesea citite cuvant cu cuvant din manuscrise. Serviciile bisericii erau
adaptate pentru minte, nu pentru emotii. (Desi multi predicatori, cum ar fi Jonathan
Edwards, predicau inimii, ei faceau acest lucru prin intermediul mintii.) Predicile erau
judecate dupa continut, nu dupa prezentare (Edwards citea fiecare cuvant). Muzica era
controlata cu grija. Adesea cel ce conducea cantarea citea un vers dintr-un imn, adunarea
canta versul, asteptand apoi citirea urmatorului vers. Uneori muzica era eliminata in
totalitate, de teama ca oamenii sa nu fie manipulati.
Toate acestea au inceput sa se schimbe in anii 1740, pe vremea Marii Treziri si a
predicilor lui George Whitefield. Dupa ce taciunii acelor vremuri de trezire s-au stins,
biserica a intrat intr-o perioada de seceta. Numarul celor care participau la serviciile
bisericii a scazut brusc, interesul fata de teologie s-a dus, invataturile Iluminismului au
inceput sa prinda din ce in ce mai mult iar Deismul a devenit popular. Pana in 1800,
biserica americana a ajuns intr-o stare sumbra, tanjind dupa orice lucru care i-ar fi putut
oferi o hrana spirituala. A Doua Mare Trezire, inceputa in 1801 in Cane Ridge, Kentucky,
avea sa umple acel gol, schimband pentru totdeauna crestinatatea din America. Predicile
pline de substanta au fost inlocuite cu cuvantari emotionante. Doctrina a fost inlocuita cu
ilustratii. Performanta predicatorului a devenit mai importanta decat invatatura pe care o
prezenta. Muzica a castigat un rol central, emotiile fiind de-acum pe primul loc. Pastorii

au inceput sa studieze "metode eficiente" prin care sa atraga multimile. Charles Finney
avea sa perfectioneze toate acestea, schimband inima si sufletul bisericii. In alte cuvinte,
biserica a devenit o forma de divertisment.
Astfel, pe masura ce divertismentul prindea radacini in societate, biserica nu a avut prea
multe de spus. Cea mai mare problema a ei era ca de-acum trebuie sa concureze cu
formele seculare de divertisment. Biserica nu putea vorbi cu autoritate impotriva acestor
forme de amuzament pentru ca si-a pierdut vocea.

Derulare rapida
Daca cineva ar fi adormit in 1850 si s-ar fi trezit o suta de ani mai tarziu, ar fi prins exact
momentul in care societatea dadea nastere mijlocului perfect de transmitere a
divertismentului - televiziunea. Neil Postman argumenteaza convingator ca "Televiziunea
a facut din divertisment formatul natural pentru reprezentarea intregii experiente...
Necazul nu e ca televiziunea ne prezinta materiale de divertisment, ea ne prezinta toate
materialele ca divertisment, ceea ce e cu totul altceva... Televiziunea ne transforma
cultura intr-o imensa arena pentru industria spectacolului" (ibid. p. 80,87). Televiziunea
nu a inventat era divertismentului, doar a perfectionat-o.
Era televiziunii s-a ridicat din cenusa erei expunerii. In anii 1700 si o buna parte a anilor
1800, aproape fiecare persoana din aceasta tara a fost un cititor. "America a fost dominata
de cuvantul scris si de o oratorie bazata pe cuvantul scris, mai mult decat oricare alta
societate cunoscuta" (ibid. p. 47). Rezultatul acestei situatii a fost o natiune de oameni
care puteau gandi, analiza, dezbate si formula un argument, puteau intelege si discuta
diverse subiecte, inclusiv teologia. Toate acestea au inceput sa se schimbe in secolul 19
pe masura ce divertismentul a inceput sa-si infiga radacinile in vietile poporului
american.
Divertismentul a ajuns in scurt timp sa-si infasoare tentaculele in jurul fiecarui aspect al
societatii americane. Nu numai religia a fost afectata, ci si politica, mass-media,
reclamele si viata in general. Politicienii de azi nu mai dezbat atat de mult probleme cat
sunt preocupati sa proiecteze o imagine, si de ce n-ar face asa, daca "Imaginea inseamna
totul", dupa cum ne spun reclamele firmei Canon. Ati observat cum articolele de ziar
incep din ce in ce mai mult sa semene cu romanele, pregatind scena si incercand sa
capteze interesul? Si educatia a fost cuprinsa de acest val. Daca elevii nu vor sa asculte
ce-i invata profesorul si nu vor sa citeasca bibliografia, poate ca vor asculta de teatrul de
papusi si vor urmari desenele animate. Asa ca expertii au inventat Sesame Street [un
program de televiziune educational pentru copii, combinand educatia si divertismentul in
emisiunile televizate; este cunoscut mai ales datorita papusilor Muppets, care apar in cele
peste 4000 de episoade - n.trad.] si clonele acestuia, apoi au inceput sa-i laude rezultatele.
Copiii de azi au si programe pentru calculator care au continuat metamorfoza procesului
de invatare intr-un joc. Insa prognoza pe termen lung nu e atat de luminoasa. Copiii nostri
ajung la universitate sau la o slujba cu o mentalitate a jocului. Consecinta, recunoscuta tot
mai mult de profesori, este ca trebuie sa facem procesul de educare amuzant si distractiv

daca vrem sa pastram interesul tinerilor nostri. Tot ce a dovedit pana la urma Sesame
Street, asa cum observa Neil Postman, este ca copiii iubesc scoala "doar daca scoala este
ca Sesame Street... Ca spectacol de televiziune, Sesame Street nu-i incurajeaza pe copii sa
iubeasca scoala sau orice tine de scoala. Ii incurajeaza sa iubeasca televiziunea" (ibid. 4.
142). Din nefericire, "Contributia principala a televiziunii la filozofia educationala este
ideea ca educatia si divertismentul sunt inseparabile... iar acest lucru a transformat sala de
clasa intr-un loc in care atat predarea cat si invatarea trebuie sa fie activitati cat mai
distractive" (ibid. p. 146, 148). Cand nu sunt asa, studentii devin agitati sau indiferenti.
Ganditi-va apoi la reclame, care sunt o oglinda cat se poate de fidela a lucrurilor pe care
le pretuieste societatea si a felului in care ea gandeste. Inainte de secolul 20, producatorii
reclamelor presupuneau ca consumatorii, pentru ca stiau citi, erau culti, rationali si
analitici. Prin urmare, reclamele erau prezentate in mod rational - explicand beneficiile
produselor - pentru a atrage o societate care gandeste. Asa au stat lucrurile pana in ultima
parte a anilor 1800, cand producatorii reclamelor au inceput sa adopte melodiile cu priza
la public si sloganurile. Evolutia reclamelor de atunci incoace ar putea constitui un studiu
interesant, insa chiar si un observator ocazional ar putea observa lipsa aproape totala a
continutului din reclamele moderne. Din ce in ce mai mult, reclamele moderne nu au
aproape nici o legatura cu produsul promovat. Nu valoarea produsului este vanduta, ci
imaginea. Ce ne spune acest lucru despre noi? Ne spune ca am devenit niste oameni care
nu mai gandim si analizam, ci raspundem la manipularea inteligenta a emotiilor noastre.
"Reclamele de televiziune au facut din discursul lingvistic ceva demodat, ca baza pentru
decizia in legatura cu un produs. Inlocuind afirmatiile cu imagini, reclama a inlocuit
testarea adevarului cu apelul emotional ca baza pentru decizia cumparatorului" (ibid. p.
127). Implicatiile acestui fapt pentru biserica ar trebui sa fie evidente. Postman arata ca
"Declinul epistemologiei bazata pe cuvantul scris, insotit de ascensiunea unei
epistemologii bazata pe televiziune, a avut consecinte grave asupra vietii publice;
devenim mai tampiti cu fiecare minut ce trece" (ibid. p. 24). "Divertismentul ne ajunge
oriunde ne-am gasi, ne aseaza in mijlocul spectacolului si apoi ne lasa cum eram, poate
ceva mai saraci in timp si bani. El nu ne ofera (si de obicei nici nu pretinde ca ne ofera)
vreo noua perspectiva asupra vietilor noastre" (All God's Children and Blue Suede Shoes
[Toti copiii lui Dumnezeu si pantofi din piele albastra de caprioara], de Don Myers, citat
in Family-Based Youth Ministry [Lucrare de tineret bazata pe familie], p. 144).
Desigur, nici crestinismul nu a ramas prea in urma. Neal Gabler, care nu are nici un
interes in acest domeniu, nepretinzand ca e crestin, a observat: "Protestantismul
evanghelic, care a inceput ca un fel de divertisment spiritual in secolul al 19-lea, doar si-a
rafinat tehnicile in secolul 20, in special odata cu aparitia televiziunii. Teleevanghelisti
precum Oral Roberts si Jimmy Swaggart retransmit vechile intalniri de trezire spirituala
sub forma unui spectacol televizat de varietati, iar Clubul 700 al lui Pat Robertson a fost
modelat dupa spectacolul "Asta-seara", cu deosebirea ca invitatii sai nu incearca sa
promoveze un film nou sau un nou album muzical; ei promoveaza mantuirea" (Life the
Movie [Filmul vietii], p. 120). Crestinismul la televizor, in mod necesar, a fost prezentat
intotdeauna sub forma de divertisment. Teologia, ritualurile, inchinarea sacra, rugaciunea,

ca si aproape toate celelalte componente autentice ale credintei crestine, pur si simplu nu
"merg" in televiziune.
Dupa cum era de asteptat, biserica locala a inteles si ea beneficiile acestei miscari. Daca
vrea sa atraga masele, poate face acest lucru cel mai bine impachetand credinta in
ambalajul divertismentului - pentru ca oamenii, obisnuiti de-acum sa fie consumatori, au
fost invatati ca pacatul suprem este plictiseala. Asa s-a nascut biserica condusa de
cerintele pietei, hranind apetitul vesnic nesatul dupa distractie al societatii in general.
In ansamblu, a avut loc o schimbare radicala a valorilor culturii noastre. Un istoric
remarca: "Vechea cultura puritana, orientata spre productie, pretindea si onora ceea ce ea
numea caracterul, o functie a esentei morale a unei persoane. Pe de alta parte, noua
cultura, orientata spre consum, pretinde si onoreaza ceea ce ea numeste personalitatea, o
functie a imaginii pe care o persoana o proiecteaza asupra altora. Deci, cultura puritana
punea accentul pe valori precum munca, integritatea si curajul. Noua cultura a
personalitatii pune accentul pe farmec, fascinatie si atractie" (Life the Movie [Filmul
vietii], p. 197). Steven Covey, in cartea lui foarte populara, The Seven Habits of Highly
Effective People [Cele sapte obiceiuri ale oamenilor foarte eficienti], in care prezinta
multe idei cu care eu nu sunt de acord, observa acelasi lucru intr-un studiu aprofundat
asupra literaturii despre "succes" publicata in Statele Unite dupa 1776. El scrie ca,
"Aproape intreaga literatura din primii aproximativ 150 de ani s-a concentrat asupra a
ceea ce poate fi numit Morala Caracterului ca fundament al succesului - lucruri precum
integritatea, smerenia, fidelitatea, cumpatarea, curajul, dreptatea, rabdarea, sarguinta,
simplitatea, modestia, si Regula de Aur... La scurt timp insa dupa Primul Razboi Mondial,
perspectiva de baza asupra succesului a trecut de la Morala Caracterului la ceea ce am
putea numi Etica Personalitatii. Succesul a devenit mai mult o functie a personalitatii, a
imaginii publice, a atitudinilor si comportamentului, a abilitatilor si tehnicilor, care
faciliteaza procesele interactiunii umane... Directia in care s-a mers a fost adoptarea
tehnicilor de influentare eficiente, a strategiilor de putere, a abilitatilor de comunicare si a
atitudinilor pozitive" (The Seven Habits of Highly Effective People [Cele sapte obiceiuri
ale oamenilor foarte eficienti], de Steven Covey, pp. 18-19).
Traim intr-o societate care se indreapta din ce in ce mai mult spre forma in locul
substantei, care imbratiseaza superficialul, care traieste ca sa se distreze, care e gata sa
plateasca orice suma de bani ca sa se poata amuza, care considera distractia drept scopul
suprem al vietii. Convingerea a fost inlocuita de emotie, si putin par sa observe acest
lucru. Nu putem sa nu ne gandim la Pinocchio si prietenii lui pe Insula Placerilor. In
mijlocul intregii distractii fara noima, doar Pinocchio parea sa inteleaga ca erau cu totii
transformati in magari, pana a fost prea tarziu.
Am fi sperat ca situatia sa fie diferita printre crestinii evanghelici, insa se pare ca nu e
cazul. Biserica pare sa fie in pas cu lumea. Problema e urmatoarea - crestinii au fost
sedusi si instruiti de aceleasi forte care au ademenit societatea in ansamblul ei. Prea multi
crestini, la fel ca vecinii lor nemantuiti, sunt impresionati de forma, nu de substanta;
urmaresc senzatiile si emotiile; sunt mai predispusi sa raspunda la manipularea
emotionala decat la discursul rational. Cum poate biserica sa fie competitiva intr-o piata

atat de aglomerata? Daca divertismentul a devenit valoarea primordiala a felului de viata

american (dupa cum sugereaza unii), atunci cum poate biserica sa ramana competitiva
fara sa devina un bastion al divertismentului? Insa, daca cedeaza acestei puternice ispite,
oare nu cumva biserica s-a transformat in altceva? Postman, care nu pretinde ca e crestin,
recunoaste totusi ca "Crestinismul este o religie serioasa, care cere mult efort si atentie.
Atunci cand este prezentata ca usoara si distractiva, devine o religie total diferita... In alte
cuvinte, nu exista nici o indoiala ca religia poate fi facuta distractiva. Intrebarea e daca,
facand-o astfel, nu cumva o distrugem" (Postman, p. 121, 124). Problema e ca scopul
principal al industriei de divertisment este sa faca pe plac multimii, insa scopul principal
al crestinismului autentic este sa-i fie placut Domnului. Atat Scriptura cat si istoria au
aratat in mod repetat ca rareori le poti face pe amandoua, si asta pentru scurt timp.

Un antidot?
Exista oare vreun antidot pentru o cultura secata de ras? Nu cred. Cand totul, de la
politica la educatie si la religie se defineste prin valoarea divertismentului, cultura in
ansamblul ei pare prea trivializata ca sa mai poata fi recuperata. Exista totusi o infima
speranta ca poporul lui Dumnezeu (cel putin o parte a lui) sa priveasca prin fum si sa
ajunga la concluzii diferite, la un mod de viata diferit. Cheia se gaseste in sfera
discernamantului. Autorul cartii Evrei, vorbind despre cu totul alte lucruri, care au facut
din ascultatorii lui crestini niste oameni imaturi si ineficace, facea apel la aceasta
spunand: "Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a
deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul" (Evrei 5:14). Nu exista nici o
scurtatura atunci, cum nu exista nici astazi, catre maturitate si discernamant - e nevoie de
hrana tare, sub forma unui studiu aprofundat si a unei aplicari a Cuvantului lui
Dumnezeu.
Cand Aldous Huxley a scris Brave New World [Minunata Lume Noua], cu siguranta nu sa gandit la discernamantul biblic ca remediu pentru bolile societatii pe care le anticipa.
Dar a spus ceva ce merita luat in considerare: "Pana la urma, el incerca sa ne spuna ca
ceea ce i-a nenorocit pe cei din Minunata Lume Noua nu era ca radeau in loc sa
gandeasca, ci faptul ca nu stiau de ce rad si nici de ce au incetat sa mai gandeasca" (ibid.
p. 163).
Crestinismul a fost conceput de Dumnezeu sa fie o credinta "care gandeste". Dumnezeu
doreste ca poporul lui sa gandeasca, sa rationeze, sa analizeze si sa studieze. El ne-a dat
Cuvantul Sau intr-o forma declarativa; un Cuvant care trebuie analizat cu atentie daca
vrem sa il intelegem (2Timotei 2:15). E o pierdere ingrozitoare atunci cand ne lasam
modelati in tiparul lumii de divertisment, fara sa reflectam cu atentie, bazati pe Scriptura.
Dumnezeu nu Isi cheama poporul la o viata morocanoasa, dar cu siguranta ca, daca noi,
la fel ca sfintii din vremurile biblice, vom privi la cetatea care are temelii tari, al carei
mester si ziditor este Dumnezeu (Evrei 11:10), acest lucru ne va modela felul in care
traim si ne va face sa ne bucuram de timpul nostru pe acest pamant. Despre legatura
dintre acest subiect si biserica vom vorbi mai mult data viitoare.
Tradus de Florin Vidu

Partea a 2-a | Apologetica

Divertismentul - Partea a 2-a

Gary E. Gilley
Divertismentul a devenit un mod de viata, el s-a raspandit in toate aspectele societatii si
culturii. Daca o masura atat de mare din ceea ce spun si fac americanii este in realitate
determinata de divertisment (asa cum am argumentat in articolul anterior), atunci nu
suntem surprinsi sa constatam ca si bisericile au fost invadate de divertisment. In
definitiv, chiar si cele mai bune biserici sunt alcatuite tot din pacatosi rascumparati care
au fost prea mult modelati de lumea in care traim. Desi Scriptura ne avertizeaza in mod
clar sa nu ne potrivim tiparului lumii (Romani 12:2), din pacate aceasta batalie nu se
castiga prea usor. Motivul, cel putin in parte, este ca adesea definim nepotrivirea cu
lumea doar in ce priveste aspectul exterior - felul in care ne imbracam, ce mancam sau ce
bem, unde mergem - ignorand filozofia sistemului lumii care incearca sa se strecoare in
mintile si in inimile noastre. Multi credinciosi, carora nici nu le-ar trece prin minte sa
consume alcool sau sa se imbrace indecent, cu toate acestea sunt foarte lumesti in
filozofia lor. Altfel spus, au luat o pagina din manualul lumii si si-au format stiluri de
viata corespunzatoare acestuia. In alte cuvinte, ei gandesc la fel ca necredinciosii.
Abordeaza problemele vietii la fel ca necredinciosii. Isi rezolva problemele la fel ca
necredinciosii. Iau decizii la fel ca necredinciosii, si de obicei nu-si dau seama ca acesta e
felul in care traiesc. Niciunde nu e acest lucru mai evident decat in sfera divertismentului.
Daca asa stau lucrurile, poate ca s-a ajuns aici pentru ca putini crestini s-au gandit
vreodata ceva mai profund la acest subiect al divertismentului si putini inteleg pericolul.
Desi, asa cum am demonstrat in articolul precedent, divertismentul si-a format radacinile
cu multi ani in urma, de curand el s-a transformat intr-o forma de arta. Ceva alimenteaza
acest motor si-l face sa castige viteza. Cred ca acest "ceva" este filozofia relativ recenta a
implinirii de sine care a aparut in anii 1960. "Generatia Baby Boomers [generatia anilor
1946-1964, nascuta in perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial, o perioada de
crestere economica in multa tari, cu o rata a natalitatii ridicata] ne-a reorientat societatea
catre anturaj, catre persoanele cu acelasi statut ca al nostru, facandu-ne sa ne indepartam
de familie. Ei au indepartat centrul psihic al familiei de la obligatiile fata de ceilalti,
indreptandu-l catre implinirea de sine" (Christianity Today [Crestinismul Azi], 12 iulie
1999, "The Triumph of the Praise Songs, How Guitars Beat Out the Organ in the Worship
Wars [Triumful cantarilor de lauda; cum chitarele au invins orga in razboaiele de
inchinare]", de Michael S. Hamilton). Eu sunt convins ca ceea ce propulseaza aceasta
generatie este asa numita "nevoie" de implinire personala. Oamenii urmaresc aceasta
implinire personala, tanjesc dupa ea si vor sa o obtina. Divertismentul este doar una din
fantanile in care ei si-au coborat galeata in cautarea dupa implinire.

Nu ar trebui sa ne surprinda sa descoperim ca o astfel de societate a remodelat biserica

dupa chipul ei. "O generatie atat de in dezacord cu traditiile pe care le-a mostenit va
schimba imaginea bisericii... Generatia care a aglomerat maternitatile, scolile elementare
si concertele rock se ingramadeste acum in mega-biserici (numai o generatie care a iubit
festivalul rock Woodstock din 1969 poate iubi mega-biserica Willow Creek). Generatia
care a reorganizat familia in jurul idealului implinirii personale a facut acelasi lucru cu
religia. Sondajele arata constant ca generatia Baby Boomers - fie ei evanghelici sau
liberali, protestanti sau catolici - frecventeaza biserica nu din loialitate, datorie, obligatie
sau recunostinta, ci doar daca biserica le implineste 'nevoile'" (ibid., p. 30).
Implinirea
Unul din domeniile in care aceasta generatie crede ca isi satisface nevoia de implinire
este divertismentul. Biserica sensibila la cautatori (vezi articolele noastre despre "Biserica
condusa de piata") a urmat mult prea bine aceasta directie. Ea intelege ca aceasta
generatie urmareste implinirea, si adesea o cauta sub forma divertismentului. Bisericile
au fost proiectate sa implineasca aceasta "nevoie", lucru care explica in mare masura
cresterea lor fenomenala. Insa in asta consta si cea mai mare slabiciune a lor. Os
Guinness recunoaste acest lucru atunci cand scrie "[Luati de exemplu] subordonarea
inchinarii si ucenicizarii din mega-biserici fata de evanghelizare, toate trei fiind
subordonate divertismentului, problema care reprezinta deja calcaiul lui Ahile, punctul
vulnerabil al evanghelicilor" (Dining with the Devil [Pranzind cu Diavolul], de Os
Guinnes, p. 27).
Trebuie sa intelegem in acest punct ca divertismentul din biserica vine impachetat intr-o
multime de forme, cu cat mai subtil este ambalajul, cu atat mai periculos e continutul. De
exemplu, atunci cand ma distrez, fie intr-un cadru secular, fie intr-unul eclesiastic, dar
stiu ca e vorba de distractie, acest lucru nu are o importanta prea mare. Daca ma duc la un
asa-numit eveniment crestin, care este in cea mai mare parte un loc in care uit de griji, in
care se rade si se asculta muzica, m-am dus acolo ca sa ma distrez. Nu particip la o
adunare in care lumea se inchina lui Dumnezeu sau invata din Cuvantul Lui. Sunt acolo
ca sa ma distrez. Stiu ca atata vreme cat divertismentul nu e in dezacord cu caracterul
crestin si adevarul biblic, nu e nimic grav. Problema apare in momentul in care incep sa
cred ca aceasta activitate este de fapt inchinare sau ca acesta e ambalajul in care ar trebui
impachetata inchinarea. Cata vreme fac distinctia dintre amuzament si inchinare, le pot
aprecia pe amandoua in cadrul lor specific. Nu e nimic gresit atunci cand un crestin se
distreaza; e gresit atunci cand confunzi distractia, sau ii permiti acesteia sa inlocuiasca
adevarata inchinare si instruirea biblica. "Scopul inchinarii este in mod clar acela sa
exprime maretia lui Dumnezeu, nu acela de a ne exterioriza pur si simplu sentimentele
sau, si mai putin, acela de a ne distra" (Losing Our Virtue [Pierderea virtutii], de David
Wells, p. 40).
Aici apare una din cele mai subtile forme de divertisment in ce priveste crestinul si
biserica. Strigatul care razbate din pustie, strigatul unei generatii care isi cauta implinirea
personala, este nevoia de a experimenta, de a simti prezenta lui Dumnezeu (a nu se
confunda cu pasiunea autentica de a-L cunoaste si a I te inchina Dumnezeului Prea

Sfant). Din ce in ce mai mult crestinii spun ca frecventeaza biserica pentru a-L
experimenta pe Dumnezeu, pentru a veni in prezenta Lui, pentru a avea o intalnire cu
Divinitatea. Ei vor sa mearga intr-o biserica in care Il pot "simti pe Dumnezeu". Sunt
cateva capcane iminente in aceasta dorinta, cea mai evidenta fiind aceea ca o astfel de
dorinta nu e biblica. Unde ni se spune in Scriptura sa cautam prezenta lui Dumnezeu ca o
experienta ce poate fi simtita? Ca si credinciosi nou-testamentari noi suntem deja in
prezenta lui Dumnezeu, pentru ca El locuieste in trupurile noastre (1Cor. 6:19). Din
moment ce Hristos este Marele nostru Preot, ni se spune "sa ne apropiem, deci, cu
deplina incredere de scaunul harului" (Evrei 4:16). Insa niciunde in Scriptura nu ni se
spune sa cautam o experienta in care sa simtim prezenta lui Dumnezeu. Ii intreb adesea
pe oamenii care sunt prinsi in acest curent al "experimentarii lui Dumnezeu": "Ce simti
atunci cand esti in prezenta lui Dumnezeu?" Dupa ce ei se incurca putin in explicatii
incercand sa ma lamureasca, urmatoarea mea intrebare este: "De unde stii ca ce simti e
Dumnezeu si nu diavolul, sau propria ta imaginatie, sau pizza de aseara?" La aceasta
intrebare nu mai imi pot oferi un raspuns argumentat, in afara de un "pur si simplu stiu".
Insa acesta nu e suficient. Daca Dumnezeu nu a gasit potrivit nici sa ne ceara sa cautam o
astfel de experienta divina, nici sa ne descrie ce fel de sentimente incercam intr-o astfel
de experienta, cine suntem noi sa facem din aceasta punctul culminant al vietii crestine de
inchinare? Fiecare lider crestin, in special in aceasta era a cvasi-misticismului, ar trebui
sa citeasca vechea lucrare clasica a lui William James, The Varieties of Christian
Experience [Diversitatea experientelor crestine], care, desi nu e o carte crestina, ne ofera
o privire patrunzatoare in experientele pe care pretind ca le au toate formele de religie.
Aceasta carte ar trebui sa ne faca sa ne oprim si sa ne gandim putin inainte de a
caracteriza cu atata usurinta atat de multe sentimente si experiente ca fiind intalniri cu
Dumnezeu.
Insa mai relevanta pentru subiectul nostru este realitatea vie ca aceasta miscare a
"experimentarii prezentei lui Dumnezeu" este de fapt o forma de divertisment acoperita
cu un strat subtire de inchinare. Foamea recenta dupa intalniri cu Divinitatea este
provocata de un apetit pentru implinirea personala. O cultura care pretuieste atat de mult
implinirea personala a descoperit ca una din metodele prin care o poate obtine este prin
ceea ce cred ei ca inseamna experimentarea lui Dumnezeu. Multi cauta prezenta lui
Dumnezeu pur si simplu pentru ca acest lucru ii face sa se simta mai bine. "Evanghelicii
moderni" scrie Donald Bloesch "s-au adaptat intr-un mod dezonorant societatii
terapeutice, care face din implinirea personala cel mai important element al existentei
umane" (Donald G. Bloesch, Christianity Today [Crestinismul Azi], 5 februarie 2000;
"Whatever Happened to God [Ce s-a intamplat cu Dumnezeu?]", p. 55). Asta inseamna
de fapt divertisment (o concentrare asupra satisfacerii si placerii personale), nu inchinare
(o concentrare asupra maretiei lui Dumnezeu). E o forma dezonoranta de divertisment
pentru ca incearca sa faca din Dumnezeu un servitor pentru placerile mele.
Faptul ca aceasta devine rapid starea de fapt in randurile evanghelicilor reiese din
numarul crestinilor care aleg acum o biserica tinand cont de stilul muzical sau alte
caracteristici superficiale, in loc sa aleaga pe baza adevarului care se invata in acea
biserica. Bisericile care cresc, sustine Christian A. Schwarz, un expert in industria de
crestere a bisericii, sunt caracterizate de o inchinare care te inspira, te inalta. Pentru a

defini o astfel de inchinare, el scrie: "Cei ce frecventeaza serviciile de inchinare care ii

inspira declara in unanimitate ca slujba de la biserica este - pentru unii crestini acesta e un
cuvant aproape eretic - 'distractiva'" (Christian A. Schwarz, The ABC's of Natural Church
Development [ABC-ul Dezvoltarii Naturale a Bisericii], p. 14). Distractia
(divertismentul) a devenit criteriul dupa care oamenii aleg o biserica. Multi sunt gata sa
sacrifice doctrina pentru un timp petrecut intr-un mod placut. Multi vor suporta erezii
fatise pentru a se bucura de o experienta placuta sau pentru a "simti prezenta lui
Dumnezeu", chiar daca acel sentiment e generat prin metode de modificare a starii de
spirit, mai asemanatoare cu manipularea decat cu inchinarea. Intr-adevar, este cat se poate
de probabil ca unii se lasa manipulati cu buna-stiinta pentru ca le place acest "crestinism
diluat". Michael Horton intelege incotro se indreapta turma crestina si explica aceasta
deosebire dintre inspiratie si divertisment:
Probabil cuvantul despre care majoritatea spectatorilor cred ca descrie cel mai bine
programele de televiziune [crestina] este "inspirational". Insa ce inseamna sa fii
"inspirat"? E un sentiment religios care te misca. Ce determina autenticitatea
sentimentului de inspiratie? Ce separa inspiratia de divertisment? Probabil ca linia de
demarcatie ar putea fi descrisa astfel: Inspiratia autentica este un raspuns emotional la o
intalnire autentica cu Dumnezeul viu. Inspiratia, prin urmare, nu este un scop in sine, nici
macar un lucru pe care ar trebui sa il cautam. Este mai degraba un rezultat al cautarii si
intalnirii cu Dumnezeu, intr-un mod dupa voia Lui. Inspiratia este rezultatul a ceva
profund, care Il are in centrul atentiei pe Dumnezeu. Divertismentul are in centru omul.
In divertisment o persoana cauta propria placere si incantare.
Divertismentul il satisface pe spectator din punct de vedere emotional. Daca Dumnezeu
priveste cu placere sau nu la acest lucru devine o problema secundara. Greseala poate
inspira. Ii poate face pe oameni sa se simta bine, chiar daca Il nemultumeste si Il manie
pe Dumnezeu. Biserica electronica [televiziunea crestina] se ocupa prea adesea cu
divertismentul, nu cu inspiratia. E mai probabil ca cineva sa intalneasca si sa fie miscat
de cantareti si personalitati, mai degraba decat de Dumnezeu. A camufla calitatea
programelor de televiziune cu ajutorul termenului ambiguu inspirational este o practica
necinstita.
Una din marile tragedii din vremea noastra este ca atat de multe biserici aleg sa incerce sa
copieze biserica electronica. Multe biserici locale incearca sa fie mai atractive emuland
unele din caracteristicile mai facile, individualiste si interesante ale bisericii electronice.
Strategia este autodistructiva, pentru ca de obicei biserica locala nu se poate compara cu
productia profesionala si grafica ingenioasa a televiziunii. Insa, mai important, aceasta
strategie Il dezonoreaza pe Dumnezeu pentru ca in felul acesta biserica locala nu mai este
ce a intentionat El sa fie" (The Agony of Deceit [Agonia Amagirii], de Michael Horton,
pp. 163, 164).
Imaginea biblica este aceea ca credinciosul poate de fapt sa experimenteze multe emotii
minunate ca rezultat al relatiei lui sau ei cu Dumnezeu. Insa acele emotii ar trebui sa
rezulte din adevarul biblic si sa se bazeze pe acesta, nu pe substitute create de om cu
scopul de a provoca un raspuns emotional.

Tradus de Florin Vidu

Partea a 3-a | Apologetica

Divertismentul - Partea a 3-a

Gary E. Gilley
Reactii adverse
Multi considera aceasta forma de inchinare prin divertisment, despre care am vorbit pana
acum, drept o moda care va trece prin tara si apoi va disparea la orizont. Daca va fi asa,
atunci ea va lasa in urma un pamant parjolit, plin de credinciosi descurajati si
dezorientati, care nu vor sti incotro sa se indrepte in continuare. Insa unii au inceput deja
sa plece. Donald G. Bloesch scria recent intr-un articol din Crestinismul Azi [Christianity
Today] despre primele semne ale unui recul in serviciile adaptate pentru "cautatori", atat
de populare in zilele noastre.
Protestantismul evanghelic are probleme astazi, pe masura ce un numar tot mai mare de
oameni de afaceri si profesionisti isi cauta o noua biserica. Plangerea pe care o aud cel
mai des este ca acesti oameni nu mai simt sacrul, nici in predica, nici in serviciul divin...
Inchinarea a devenit un spectacol, in locul unui timp de slava adusa lui Dumnezeu.
Cantarile de lauda care au luat locul maretelor imnuri ale Bisericii nu reusesc sa ascunda
faptul ca inchinarea noastra este in esenta un spectacol, care face apel la simturi in loc sa
fie un act de reverenta fata de Dumnezeul Atotputernic, cel ce e in acelasi timp sfintenie
si dragoste. Inchinarea contemporana este mai mult egocentrica decat teocentrica. Scopul
ei este mai putin sa-I dea slava lui Dumnezeu si mai mult sa satisfaca dorintele inimii
omenesti. Chiar si atunci cand cantam laudele lui Dumnezeu, in centrul acestora sta
implinirea si satisfacerea cautarilor omenesti dupa implinire si pace sufleteasca (5 feb.
2001, p. 54).
Natura inchinarii
O mare parte a confuziei in toate aceste lucruri este provocata de faptul ca nu intelegem
natura inchinarii. Ioan 4:23 ne spune ca trebuie sa ne inchinam lui Dumnezeu in duh si in
adevar. Sunt de acord cu John MacArthur, care scria, referindu-se la acest verset:
"Adevarata inchinare implica in aceeasi masura intelectul si emotiile. Ea subliniaza
adevarul ca inchinarea trebuie sa Il aiba in centru pe Dumnezeu, nu pe inchinator"
(Urmatoarea criza evanghelica [The Coming Evangelical Crisis], editata de John H.
Armstrong, "Atunci cum sa ne inchinam [How Shall We Then Worship]," de John
MacArthur, p. 176). Inchinarea noastra trebuie sa fie centrata pe Dumnezeu, atunci cand
Il laudam prin cuvant, cantare si rugaciune, si atunci cand Ii edificam pe sfinti prin
invataturile Scripturii, astfel incat acestia sa poata trai vieti care sa Il onoreze. Pentru a-L

onora pe Dumnezeu si pentru a I ne inchina in felul acesta, tot ce facem trebuie sa

izvorasca din adevar. Cei mai multi sunt de acord cu aceste cuvinte, cel putin in teorie
daca nu in practica, pentru ca, atunci cand vine vorba de predicare si invatarea Scripturii,
Biblia este foarte clara (1Tim. 4:13; 2Tim. 2-4; Fapte 2:42; Tit 1:9; Col. 1:25). Din
pacate, de cele mai multe ori in cazul muzicii se face o exceptie. Insa avem oare dreptul
sa cantam erezii mai mult decat avem sa predicam erezii? Din nou, MacArthur are
absoluta dreptate atunci cand scrie:
Muzica singura, despartita de adevarul continut in versurile acesteia, nu e o trambulina
legitima pentru adevarata inchinare. In acelasi fel, o istorisire poate fi miscatoare sau
emotionanta, dar daca mesajul pe care il transmite nu se incadreaza in contextul
adevarului biblic, toate emotiile pe care le starneste nu sunt de nici un folos pentru
promovarea unei inchinari autentice. Sentimentele provocate nu sunt in mod necesar
dovada ca acolo are loc o inchinare adevarata. Inchinarea autentica este un raspuns la
adevarul Divin. Ea este inflacarata pentru ca se naste din dragostea noastra pentru
Dumnezeu (ibid., p. 182,3).
Atunci cand biserica se aduna la inchinare, care este mandatul ei biblic? Sa amuze si sa
distreze? Sa raspunda strigatului dupa implinire? Sau sa Il onoreze pe Dumnezeu in duh
si in adevar? Diferenta este data in cea mai mare parte de obiectul atentiei noastre. Ne
concentram asupra noastra sau asupra lui Dumnezeu? Odata ce am stabilit ca Dumnezeu
trebuie sa fie centrul inchinarii noastre, atunci trebuie sa examinam ce facem in inchinare.
Practica noastra trebuie sa fie aliniata cu felul in care Il intelegem pe Dumnezeu si
biserica.
Atunci cum trebuie sa cantam?
Desi s-ar putea scrie volume intregi despre starea predicarii de astazi, voi lasa acest
subiect pentru alta data. Ne vom indrepta in schimb atentia asupra subiectului muzicii,
pentru ca este mai strans legat de problema divertismentului. Care este locul muzicii in
inchinare? Mult prea adesea, in cazul inchinarii moderne, locul muzicii pare a fi acela de
a crea o stare sufleteasca. Cu muzica potrivita si muzicanti talentati, putem crea aproape
orice fel de dispozitie. Vrem oameni fericiti? In lacrimi? Meditativi? Entuziasmati?
Motivati? Muzica in maini capabile poate crea toate aceste stari si multe altele. Insa oare
scopul biblic al muzicii crestine este acela de a crea o stare sufleteasca?
Unul din putinele pasaje din Scriptura care ne ajuta sa intelegem rolul muzicii in cadrul
bisericii se gaseste in Coloseni 3:16, Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in voi
in toata intelepciunea. Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de
lauda si cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu cu multumire in inima voastra
(vezi de asemenea si versetul paralel din Efeseni 5:19). Multi crestini, atunci cand vin la
biserica, vor sa se simta intr-un anumit fel, insa rolul central al muzicii in Biserica Noului
Testament este sa fie un partener pentru invatarea din Cuvantul lui Dumnezeu. Desi
muzica este un mod unic de a-L lauda pe Dumnezeu in inchinare, evaluarea suprema a
acelei muzici intr-un cadru crestin ar trebui sa tina cont daca ajuta sau nu Cuvantul lui
Hristos sa locuiasca din belsug in noi. La fel cum autoritatea si adevarul Scripturii

trebuie sa predomine in predicare si invatare, in acelasi fel trebuie sa predomine si in

cantarea noastra.
Invatarea prin muzica
Mai specific, muzica are rolul de a invata si a indemna. Muzica crestina isi indeplineste
menirea atunci cand invata doctrina sanatoasa. Multe din maretele imnuri, dar si unele
din cantarile contemporane, sunt pline de teologie si intaresc adevarurile Cuvantului. Pe
de alta parte, muzica a fost adesea folosita in biserica pentru a invata si a promova o mare
varietate de erezii si doctrine aberante. Este binecunoscut faptul ca Arias (secolul IV) a
folosit muzica pentru a-si raspandi credinta eretica prin care afirma ca Isus a fost o fiinta
creata si nu Dumnezeu pe deplin. Desi conciliile bisericii, cum ar fi cel de la Niceea, au
condamnat arianismul, acesta a continuat sa fie popular in randurile maselor zeci de ani
dupa aceea, pentru ca invataturile lui Arias au fost transpuse in muzica si cantate in
adunari.
Desigur, o mare parte a muzicii crestine, atat antice cat si moderne, invata prea putin
referitor la adevarul biblic. In particular, muzica crestina contemporana pune mai mult
accentul pe inspiratie si mai putin pe instruire. Cele mai multe din cantarile atat de
populare astazi sunt simple versuri de lauda care, in cel mai bun caz, prezinta un singur
adevar, repetat intr-o forma sau alta de-a lungul intregii cantari. Una din aceste cantari
repeta incontinuu cuvintele "Te inalt, O Doamne." E adevarat, El e vrednic sa fie inaltat.
Insa de ce este inaltat? Ce invatam de aici despre caracterul lui Dumnezeu? O alta cantare
ne invata, pe baza Psalmului 103, "Binecuvanteaza suflete pe Domnul... Caci El a facut
lucrari marete" (de 3 ori). Insa daca cititi Psalmul 103, celelalte 21 de versete ii spun
cititorului de ce sufletele noastre trebuie sa-L binecuvanteze pe Domnul. Leonard Payton,
comentand cuvintele acestei cantari, scrie: "Care sunt acele marete lucrari ramane sa ne
imaginam, ele nu ni se prezinta din invatatura clara a Scripturii. Problema e ca
recunostinta adevarata, biblica, trebuie sa se bazeze pe fapte obiective sau pe doctrina.
Daca nu o face, atunci e un simplu sentimentalism" (Urmatoarea criza evanghelica [The
Coming Evangelical Crisis], editata de John H. Armstrong, " Atunci cum trebuie sa
cantam [How Shall We Then Sing]," de Leonard Payton, p. 194). Cu aceste cuvinte in
minte, oare cantarile moderne de lauda au vreun loc in serviciile noastre de inchinare? Eu
personal cred ca da, insa acel loc ar putea fi asemanat cu locul desertului in dieta noastra.
Aproape fiecaruia dintre noi ne place desertul, insa desertul nu trebuie sa fie partea
principala a dietei noastre zilnice, altfel vom suferi grave consecinte. Pentru mine, cateva
cantari de lauda sunt mai mult decat suficiente. A face din ele suportul principal al dietei
muzicale a bisericii inseamna sa ingrasam biserica cu dulciuri, atunci cand ea are nevoie
de o portie substantiala de hrana sanatoasa.
Ne-ar putea fi de mare folos in acest punct sa reflectam la cateva pozitii ale unora dintre
cei mai respectati lideri din trecut ai bisericii, in relatia acestora cu muzica. Martin Luther
spunea, "Muzica este servitoarea teologiei." Dusmanii lui, recunoscand adevarul
cuvintelor lui Luther, se plangeau: "Poporul nostru primeste cantand teologia lui Luther"
(Conducere [Leadership], Vol. VII, #2, p. 32). Magazin istoric crestin [Christian History
Magazine] scrie ca imnurile lui Charles Wesley includeau versete din fiecare carte a

Bibliei, cu exceptia cartilor Naum si Filimon. El isi considera imnurile drept un abecedar
al teologiei si un ghid atat pentru inchinarea in public cat si pentru devotiunea personala
(Vol. X, #3, pp. 11,36). Isaac Watts, parintele imnologiei engleze moderne, a scris imnuri
pentru a-si completa predicile (ibid., pp. 20,36).
Prin contrast, o mare parte a muzicii crestine contemporane ocoleste mintea, tintind direct
emotiile. Atunci cand scopul muzicii este sa obtina un raspuns emotional, lipsit de
adevarul biblic, fara a ajuta in vreun fel Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in
noi, rezultatul net este o credinta crestina dramatizata. Inimile pot fi miscate cu ajutorul
folosirii iscusite a melodiei si ritmului, indiferent de mesajul transmis de cantare. De
exemplu, cine nu a simtit emotia provocata de o excelenta interpretare a Imnului de Lupta
al Republicii [The Battle Hymn of the Republic]? Insa cuvintele acestui imn au fost scrise
de Julia Ward Howe, o unitariana liberala care credea ca Dumnezeu este parintele intregii
omeniri. Imnul ei nu are nimic de-a face cu raspandirea Evangheliei, sau cu revenirea lui
Hristos, ci mai degraba cu domnia finala asupra intregii lumi a "adevarului" umanist. A
devenit un renumit cantec patriotic, insa nu e nici pe departe un imn care sa invete
adevaruri biblice (vezi Istoria a 101 imnuri [101 Hymn Stories], de Kenneth W. Osbeck,
pp. 35,36). Poate ne place frumusetea si pasiunea cantecului, insa teologia lui nu ajuta
Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in noi, deci nu este un imn potrivit pentru
biserica.
Multe cantari moderne invata de asemenea o teologie gresita. De exemplu, Maiestate
[Majesty], compus de Jack Hayford, ne invata ca "autoritatea imparatiei curge de sub tron
pentru poporul Lui." Teologia "Imparatiei acum" este foarte prevalenta in multe invataturi
carismatice si in miscarea "Ploaia tarzie" [Latter Rain]. Ea propaga ce cred Jack Hayford,
Miscarea Viei [Vineyard Movement] si invatatii miscarii Cuvantul Credintei [Word of
Faith], insa nu asta ne invata Scriptura, deci aceste invataturi ar trebui eliminate din jertfa
noastra de lauda.
Insa cum ramane cu cantarile crestine contemporane care invata adevarul biblic? Desi ele
au cu siguranta un loc in inchinarea noastra, punctul lor slab este acela ca prea adesea
aduc lauda lui Dumnezeu insa sunt lipsite de o baza doctrinara. David Wells a analizat,
din punct de vedere al continutului doctrinar, 406 cantari continute in Cantarile de
Inchinare din Vineyard Maranatha! si Music Praise Chorus Book, impreuna cu alte 662
imnuri din Imnurile Legamantului [The Covenant Hymnal]. In acest studiu, cantarile care
doar mentionau un adevar fara sa il elaboreze au fost considerate ca fiind lipsite de
continut doctrinar. De exemplu, o cantare care repeta incontinuu ca Isus este Domnul,
fara sa mai spuna nimic altceva, nu poate fi numarata printre cele cu continut teologic. Pe
de alta parte, cantarea contemporana Blandete si Maiestate [Meekness and Majesty]
poate fi numarata intre acestea, pentru ca dezvolta tema intruparii lui Hristos. Aceasta
cantare nu afirma doar ca Isus este Domnul, ci incepe cu cuvintele "Blandete si maiestate,
natura umana si Divinitate, intr-o desavarsita armonie, Omul care e Dumnezeu. Domnul
vesniciei, locuieste in umanitate, ingenuncheaza cu smerenie si ne spala picioarele."
Folosind criteriul de mai sus, Wells a sustinut ca 58,9% din cantarile de lauda pe care le-a
analizat nu ofera nici un suport doctrinar sau vreo explicatie pentru lauda pe care o aduc.

Prin contrast, in cazul imnurilor clasice "a fost greu sa gasim imnuri care sa nu afirme si
sa nu dezvolte anumite aspecte ale doctrinei" (Pierderea Virtutii [Losing Our Virtue], p.
44).
S-ar parea ca, daca evaluam muzica crestina in functie de felul in care ajuta Cuvantul lui
Hristos sa locuiasca din belsug in noi, atunci o astfel de muzica ar trebui sa fie plina de
adevar scriptural. In plus, daca analizam muzica crestina comparand-o cu Psalmii, cartea
de imnuri a Bibliei, ajungem la aceeasi concluzie. Psalmii nu sunt o colectie de teme
simple repetate la nesfarsit. Dimpotriva, ei sunt plini de dezvoltari doctrinare. Psalmii
dezvolta cu multe detalii teme minunate. Acest lucru e adevarat cu privire la aproape
fiecare psalm, insa haideti sa luam ca exemplu Psalmul 36. In acest psalm, David
contrasteaza planurile pacatoase ale celor nelegiuiti (versetele 1-4) cu bunatatea si
credinciosia lui Dumnezeu (versetele 5-12). Astazi am compune si canta o cantare care sa
repete intruna adevarul despre bunatatea si credinciosia lui Dumnezeu. Hugh Mitchell
scrie: "Credinciosia Ta este mai buna decat viata, Credinciosia Ta este mai buna decat
viata, Buzele mele Te vor lauda, De aceea Te voi binecuvanta, Imi voi ridica mainile in
Numele Tau." Prin contrast, psalmistul a scris despre numeroasele manifestari, nu numai
ale bunatatii lui Dumnezeu, ci si ale credinciosiei Lui, ale neprihanirii, chiar si ale
judecatilor Lui. Psalmistul a dezvoltat cuvinte-imagine despre belsugul, placerile, viata si
lumina pe care le gasim in Domnul nostru. Apoi se avertizeaza singur si pe cititorii lui cu
privire la capcanele care se gasesc pe drumurile vietii si care l-ar putea prinde pe copilul
neatent al lui Dumnezeu. Psalmii ne prezinta un minunat exemplu referitor la folosirea
corecta a muzicii in inchinarea pe care I-o aducem lui Dumnezeu.
Indrumarea prin muzica
Muzica crestina trebuie si sa indrume. Cuvantul grecesc folosit pentru a indruma
inseamna "a avertiza, a sfatui, a corecta." Rolul muzicii in biserica este sa treaca dincolo
de invatare si sa urmareasca aplicarea celor invatate. Muzica ar trebui sa arate pericolul,
sa ne atraga atentia, sa ne sfatuiasca in legatura cu alegerile pe care le facem. Cea mai
mare parte a muzicii crestine, imnuri sau cantari moderne, este ineficienta in aceasta
privinta, insa cu totul altfel stau lucrurile in ce priveste "cartea de imnuri" a evreilor cartea Psalmilor. Psalmii sunt incarcati tocmai cu acest fel de indrumare. Poate ca o
revenire la un regim constant de cantare a Psalmilor (asa cum inca se practica in unele
cercuri) ar fi o miscare inteleapta pentru cei interesati sa lase muzica sa-si implineasca
scopul biblic. Dupa ce am spus asta, adaugam imediat ca Psalmii, cat sunt ei de minunati,
sunt totusi limitati la adevarurile Vechiului Testament si astfel nu pot oferi singuri o dieta
muzicala echilibrata pentru sfintii Noului Testament.
Pentru ca vorbim de Psalmi, e vremea sa observam ca in Coloseni 3:16 ni se spune:
Invatati-va si sfatuiti-va unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda si cu cantari
duhovnicesti. Am auzit adesea acest verset explicat intr-o multime de feluri, insa poate de
cel mai mare ajutor mi-a fost sa aflu ca Septuaginta (traducerea in limba greaca a
Vechiului Testament, folosita si citata adesea de Isus si de apostoli) a etichetat cei 150 de
psalmi drept "psalmi", "imnuri" sau "cantari duhovnicesti" (Payton, p. 191). Aproape fara
indoiala acesta e contextul avut in vedere de Pavel in declaratia lui din Coloseni. Daca

asa stau lucrurile, un studiu amanuntit a felului in care Psalmii invata si indruma ar putea
fi cel mai profitabil lucru pe care l-ar putea face liderii muzicali crestini. Vom descoperi
cel putin faptul ca Psalmii nu se specializeaza doar in lauda adusa lui Dumnezeu, ei fac
acest lucru in contextul adevarului intr-o lume in dezordine. Psalmii se ocupa de aproape
fiecare circumstanta imaginabila a vietii, dar fac acest lucru in lumina lui Dumnezeu si a
lucrarilor sale minunate. Ce altceva ar putea fi astazi un ghid mai bun pentru slujirea
noastra prin muzica?
"Indiferent ce altceva ar putea insemna indrumarea sau sfatuirea despre care vorbeste
Pavel, chiar si o lectura superficiala indica faptul ca muzica noastra de inchinare trebuie
sa atinga in mod regulat intreaga suprastructura a doctrinei crestine" (Payton, p. 194).
Daca acest lucru e adevarat, si eu cred ca este, atunci trebuie sa examinam nu doar ce
spune (sau invata) muzica noastra, ci si ceea ce nu spune. Daca ne luam dupa muzica
transmisa la posturile de radio crestine, atunci se pare ca tema proeminenta in muzica
crestina contemporana este ca Dumnezeu e un termometru al "nevoilor pe care le
simtim". Daca suntem singuri, tristi, raniti, dezamagiti sau goi pe dinauntru, mergem la
Isus care ne va mangaia si va vindeca aceste rani. In functie de modul in care este
prezentat acest lucru, exista si o masura de adevar in mesajul transmis de aceste cantari.
Hristos ne mangaie cu adevarat si ne implineste nevoile noastre reale, in special nevoia
de neprihanire. El ne cheama la tronul harului sa capatam indurare si sa gasim har, ca sa
fim ajutati la vreme de nevoie. (Evrei 4:16). Deci nu e nimic gresit atunci cand cantam
despre mana lui Dumnezeu care ne ajuta in vremuri de durere si ingrijorare. Insa e gresit
sa facem acest lucru neglijand alte doctrine esentiale. Dumnezeu este mai mult decat un
Mangaietor. Scripturile ne invata multe alte lucruri despre El. Tot planul lui Dumnezeu
trebuie explorat, nu doar in predicile noastre ci si in cantarile noastre. Unele din aceste
teme nu vor fi primite cu bucurie de ascultatorii moderni, insa nu au fost acceptate cu
bucurie nici de ascultatorii din antichitate. Cand autorul cartii Evrei a vrut sa explice
cititorilor sai calitatea de preot dupa randuiala lui Melhisedec a lui Hristos, el stia ca are o
problema, acestia pricepand mai greu, nefiind in stare sa digere hrana solida a teologiei
(Evrei 5:11-14). Deci ce a facut? Dupa o lunga mustrare (5:11-6:20), el a mers totusi
inainte (capitolele 7-10). Cu siguranta acesti oameni ar fi preferat sa citeasca un tratat
despre felul in care Dumnezeu ii poate face sa se simta mai bine, in loc sa citeasca despre
viata si semnificatia lui Melhisedec, insa ei aveau nevoie sa-l inteleaga pe Melhisedec - si
asta au primit. Am face bine sa fim atenti la acest model.
Ce ar trebui sa facem?
Daca suntem seriosi in ce priveste muzica noastra crestina si credem ca ea inseamna mai
mult decat divertisment, atunci sunt cateva lucruri pe care le putem face, recunoscand
desigur faptul ca probabil vom inota impotriva curentului, impotriva capriciilor
momentului. Pana la urma, multi crestini au ascultat numeroase ore de emisiuni crestine
la radio, au participat la concerte crestine, au cumparat CD-uri inregistrate de artisti
crestini profesionisti, iar acum vin la serviciile bisericii asteptandu-se ca toate acestea sa
se regaseasca in intalnirea de duminica dimineata.

Mai intai, am putea sa evaluam intreaga muzica pe care o cantam in bisericile noastre. Ne
invata ea o teologie solida? Ne indruma spre o viata corecta? I se inchina lui Dumnezeu
in adevar? Ajuta Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in noi? Fiindca veni vorba,
ultima expresie inseamna ca prin studiu, meditare si aplicare a Cuvantului, acesta se
simte din ce in ce mai mult ca acasa in vietile noastre. A devenit parte din noi. Oare
muzica noastra faciliteaza acest proces? Payton sugereaza sa ne punem urmatoarele
intrebari in fiecare duminica: "Slujirea prin muzica de astazi a ajutat Cuvantul lui Hristos
sa locuiasca din belsug in noi? Ne-am invatat si ne-am indrumat unii pe altii, cu
recunostinta fata de Dumnezeu in inimile noastre pentru lucrarea terminata a lui Hristos
de pe cruce?" (Payton, p. 203). Acesta ar putea fi un exercitiu valoros.
In al doilea rand, trebuie sa ne instruim bisericile cu privire la acest intreg domeniu al
divertismentului. S-ar putea naste un apetit pentru acest lucru. Nu trebuie sa cedam in fata
modului de gandire al lumii. Divertismentul are locul lui, insa acel loc nu e in centrul
vietii si inchinarii bisericii lui Hristos. Faptul ca bisericile, care s-au perfectionat in arta
divertismentului, au ajuns sa creasca in salturi, ar trebui sa provoace repulsie celor ce
inteleg Scriptura, nu sa determine imitarea acestor metode.
In al treilea rand, avem multe de castigat din studierea Psalmilor, pentru a descoperi felul
in care trebuie folosita muzica cu scopul de a-si indeplini mandatul biblic.
In al patrulea rand, trebuie sa ne invatam copiii o muzica crestina de calitate in contextul
bisericii. Au la dispozitie restul saptamanii daca vor sa asculte muzica pe care si-o aleg
singuri sau le-o aleg parintii, insa atunci cand vin sa se inchine impreuna inaintea lui
Dumnezeu, trebuie sa le prezentam psalmii, imnurile si cantarile duhovnicesti care vor
ajuta Cuvantul lui Hristos sa locuiasca din belsug in ei. Poate ca nu vor aprecia imediat
melodiile sau versurile, insa unde altundeva pot invata despre aceasta mare parte a
muzicii daca nu in bisericile noastre?
Concluzie
Pasiunea si emotivitatea sunt adesea, prea usor, confundate in biserica moderna. Viata
crestina are parte de tot felul de emotii: bucurie, pace, incantare, dragoste, regrete, durere,
ingrijorare, etc. Credinta noastra nu e doar pentru minte, e si pentru inima. Drept rezultat,
e bine si potrivit sa dorim experienta spirituala. Problema e ca multi crestini nu fac
deosebirea dintre entuziasmul pentru Dumnezeu si manipularea clipei. Divertismentul
poate parea inchinare; distractia se poate deghiza in bucurie; stimularea firii poate fi
perceputa drept intalnire cu Divinitatea.
O parte a problemei pe care o avem astazi este ca din revolutia dragostei libere (adica
droguri, sex) a anilor 1960 a rasarit o dorinta de nestavilit dupa experiente. Experienta s-a
urcat pe tron si isi latra ordinele in fata unor supusi care si-au pierdut rabdarea intr-o lume
lipsita de sens. Daca nu putem intelege viata, daca pana la urma viata nu are nici un sens,
atunci cel putin ne putem face de cap. Daca te face sa te simti bine, poate nu e corect ce
faci, dar cel putin e mai bine decat nimic.

Din nefericire, aceasta atitudine (numita postmodernism de cei carora le place sa

eticheteze orice), s-a furisat si in biserica. Si crestinii vor o experienta care sa-i faca sa se
simta bine. Aceasta dorinta a devenit atat de dominanta incat adevarul ocupa din ce in ce
mai mult o pozitie inferioara fata de timpul petrecut intr-un mod placut.
Ce ar trebui sa facem? Mai intai, ar trebui sa fim intotdeauna constienti ca Cuvantul este
autoritatea noastra, nu experienta. Adevarata placere in Dumnezeu ar trebui sa izvorasca
din adevarul biblic. Apoi, ar trebui sa privim cu atentie Psalmii. Vom vedea cum scriitorii
lor au fost indragostiti de Dumnezeu si plini de entuziasm pentru El. De exemplu, in
Psalmul 36:7-9 citim: Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor
Tale gasesc fiii oamenilor adapost. Se satura de belsugul Casei Tale, si-i adapi din
sivoiul desfatarilor Tale. Caci la Tine este izvorul vietii; prin lumina Ta vedem lumina.
Gasim aici un om (David) care isi gaseste bucuria in Domnul. El nu e preocupat de
lucrurile exterioare; nu inventeaza sentimente; nu este interesat de crearea unei dispozitii.
Pur si simplu, el mediteaza la Dumnezeu iar inima lui de-abia poate cuprinde ceea ce
vede. Aceasta e experienta spirituala dupa care ar trebui sa tanjim.
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Biserica condusa de piata - Partea 1

Gary E. Gilley
La primul reper, cu mult optimism si speranta, lovesc cu putere mingea Top Flight #2. O
urmaresc cu entuziasm, pe deplin incredintat ca micuta minge alba va pluti, acoperind
distanta dintre mine si prima gaura, dar descopar ca am trimis-o de fapt in padurea din
stanga. Hotarat sa nu repet o performanta atat de "necaracteristica", imi corectez un pic
pozitia la al doilea reper, dar mingea cade totusi in lacul din dreapta. Ajuns la a treia
gaura, sunt sigur ca am rezolvat toate problemele. Aplic mingii o lovitura de care si Tiger
Woods ar fi mandru, convins ca va scutura frunzele copacilor aflati la 50 de metri de
mine, ca sa constat ca de fapt am atins doar in treacat varful mingii, trimitand-o inofensiv
catre traseul doamnelor din apropiere. Frustrat si umilit, decid ca in runda asta n-are rost
sa mai socotesc punctele si ma indrept abatut spre urmatorul reper. Nemaiasteptandu-ma
la nimic bun, lovesc mingea fara prea mare tragere de inima. Spre marea mea uimire,
mingea zboara drept si lung. Sunt din nou in forma, concluzionez eu. Mi-am revenit pana la urmatoarea lovitura. Ah, bucuria jocului de golf. Si eu m-am apucat de el ca sa
ma relaxez!?
Biserica, asa cum poate fi observata de-a lungul istoriei, imi aminteste mult de loviturile
mele la golf. Penduleaza constant dintr-o extrema in cealalta, permanent corectandu-se,
gresindu-si tinta, cautand frustrata rezolvarea problemei. Ocazional mai trimite cate o

minge dreapta, dar repetarea ispravii e un lucru rar, urmatoarea lovitura fiind din nou
gresita.
Luati de exemplu miscarea de crestere a bisericii. Dupa ce au vazut cum o mare parte a
bisericii se multumeste sa castige teren putin cate putin, cu un scor nesemnificativ, unii au
decis ca trebuie sa existe o cale mai buna. Biserica nu penetreaza societatea; ea nu atrage
masele; nu are un impact suficient pentru Evanghelie. Nu se punea problema ca liderilor
bisericii nu le pasa, nu, lor le lipseau doar cunostintele necesare, uneltele cu care sa
produca schimbarea. Evanghelia era inca "puterea lui Dumnezeu pentru mantuire"
(Romani 1:16), insa era respinsa imediat de prea multi ascultatori. Se parea ca e nevoie
de noi metode pentru a ajunge la cei pierduti, noi tehnici de promovare a bisericii, noi
ambalaje pentru mesajul Evangheliei. Oamenii, ni se spunea, nu resping Evanghelia lui
Hristos, ei resping formele, filozofiile si metodele noastre invechite, neatragatoare.
Vreau sa examinam aceste afirmatii impreuna. Vom spune inca de la inceput ca expertii in
cresterea bisericii, o crestere care tine seama de cererea si oferta de pe piata, este
sensibila la "cautatori", ei bine, acesti experti au inteles corect cateva lucruri. Ei cheama
la excelenta, nu la mediocritate; la o evanghelizare agresiva, nu la indiferenta; la directie
si scop, nu la o umblare fara tinta; la inovatie si creativitate, nu la traditionalism; la
dedicare, nu la indolenta. In toate aceste lucruri, trebuie sa-i laudam. Pe de alta parte, la
fel ca loviturile mele de golf, ei au exagerat cu corecturile in domenii importante. Aceste
domenii trebuie analizate cu grija si realiniate cu Biblia.
Desi vom examina scrierile diverselor persoane care vorbesc pentru miscarea condusa de
piata, ne vom concentra atentia asupra a doua biserici reprezentative: Saddleback Valley
Community Church in Orange County, California, si Willow Creek Community Church
de langa Chicago. Aceste biserici au slujit drept modele care reprofileaza felul in care
"facem biserica" in zilele noastre. De fapt, multi se refera la aceste biserici si la clonele
lor ca la "bisericile noii paradigme". Bisericile din intreaga lume, chiar si cele care spun
ca resping miscarea de crestere a Bisericii, imita multe din metodele propuse de cei din
Saddleback si de "Creekers". Si altii au scris despre cresterea bisericii, insa aceste doua
biserici au reusit sa obtina rezultate, iar pentru succesul lor sunt venerate si adorate de
comunitatea evanghelica moderna.
Noua paradigma
Exista numeroase lucruri nelinistitoare in legatura cu miscarea condusa de piata pentru
cresterea Bisericii si le vom examina in detaliu cu alte ocazii. Totusi, as vrea sa punem
acum cateva intrebari: Ce este de fapt biserica noii paradigme? Cum functioneaza o astfel
de biserica? In ce se deosebeste ea de bisericile mai traditionale? Ce face ea bine? De ce
creste? Ce putem invata de la ea?
Mai intai, trebuie sa facem distinctia dintre megabiserici si bisericile noii paradigme.
Megabisericile sunt definite ca fiind acelea cu o participare la inchinare in medie sau
peste 2000 de persoane, insa aceste biserici uriase vin in tot felul de forme si culori.
Unele sunt mari centre de predicare si invatare, altele sunt carismatice, altele sunt doar

ceva mai mult decat niste cluburi sociale. Bisericile noii paradigme, pe de alta parte, sunt
identificate printr-o filozofie a slujirii conceputa intentionat pentru a produce o crestere
numerica. In metodologiile lor de crestere a bisericii, se acorda mai multa atentie
strategiei de piata, tehnicilor de afaceri si demografice, decat instruirii nou-testamentare.
Aceasta nu e o critica in acest punct (desi vom critica aceste tactici mai tarziu), este o
simpla observatie. Cititi literatura reprezentativa scrisa de expertii in cresterea bisericii
(de ex. Biserica Condusa de Scopuri [The Purpose Driven Church], de Rick Warren din
Saddleback; Comercializarea Bisericii [Marketing the Church], de George Barna si
Inauntrul mintii lui Harry, care nu merge la biserica [Inside the Mind of Unchurched
Harry], de Lee Strobel) si veti descoperi in aceste lucrari o multime de tehnici de
marketing si doar in treacat referiri la cartea Faptelor Apostolilor (manualul de inspiratie
divina cu privire la cresterea bisericii), sau la alte pasaje din Scriptura.
Un articol interesant, de tipul celor care formuleaza sistemul noii paradigme, se gaseste in
revista American Demographics (American Demographics, aprilie 1999, "Cum imi aleg
religia [Choosing My Religion]," pp. 60-65, de Richard Cimino si Don Lattin). Merita sa
citam cateva afirmatii din acest articol, pentru ca revista American Demographics pare sa
redea cel mai fidel dorintele si aspiratiile americanilor. Conform acestei reviste, oamenii
de azi declara ca sunt:
interesati de spiritualitate, nu de religie... In spatele acestei transformari sta cautarea dupa
experienta spirituala, o religie a inimii, nu a mintii. Este o exprimare religioasa care
reduce importanta doctrinei si a dogmei, sarbatorind experimentarea directa a divinului numit fie "Duhul Sfant", fie "constiinta cosmica", sau "adevaratul eu". Este practica si
personala, preocupata mai mult de reducerea stresului decat de mantuire, mai mult
terapeutica decat teologica. Conteaza mai mult sa te simti bine, nu sa fii o persoana mai
buna. Trupul e la fel de important ca si sufletul... Unii experti in marketing au inceput sa
o numeasca "industria experientei" (Ibid., p. 62).
"Membrilor acestor adunari", cred autorii, "le pasa la fel de mult de serviciile de ingrijire
a copiilor cat de puritatea doctrinara, acorda mai mare atentie stilului muzical decat
pregatirii teologice a pastorului" (ibid.). Daca aceste lucruri sunt adevarate, care ar trebui
sa fie reactia bisericii? Consultantul in marketingul bisericii, Richard Southern, ne
incurajeaza sa avem "o transformare esentiala a paradigmei in modul de functionare al
bisericii, punand nevoile potentialilor clienti inaintea nevoilor bisericii institutionale.
Generatia de dupa Al Doilea Razboi Mondial [tinta inevitabila a bisericilor noii
paradigme] se gandeste la biserici ca la supermarketuri, ei vor optiuni, alegeri, avantaje...
Numeroase sondaje de opinie arata ca americanii sunt la fel de religiosi ca intotdeauna poate chiar mai mult ca niciodata... Dar ceea ce este in declin e loialitatea americanilor
fata de o anume grupare religioasa sau fata de traditie... In 1958 doar 1 din 25 americani
si-au parasit gruparea religioasa in care au crescut. Astazi, mai mult de 1 din 2 au renuntat
sau au plecat in alta parte... Megabisericile protestante au devenit raspunsul
evanghelicilor la supermarketuri, promovand servicii de genul inchinare, ingrijirea
copiilor, cluburi de sport, grupuri de recuperare in 12 pasi a dependentilor, si locuri de
parcare garantate" (Ibid., p. 63).

Rezultatul firesc in cazul liderilor bisericii, care absorb cu nesat o astfel de literatura, este
ca acestia au inceput sa foloseasca "studii demografice computerizate si alte tehnici
sofisticate de marketing pentru a umple bisericile" (Ibid., p. 62). Vestea buna e ca nu
conteaza ce crede o anumita biserica, pentru ca "oricine poate invata aceste tehnici de
marketing si abordare. Nu trebuie sa-ti schimbi teologia sau convingerile politice" (ibid.).
Din aceasta fantana de "adevaruri" demografice izvoraste o intreaga industrie de experti
care predau tehnici de marketing a bisericii. Un astfel de expert este Christian A.
Schwarz, directorul Institutului de Dezvoltare Naturala a Bisericii [The Institute for
Natural Church Development]. Schwarz afirma ca intre 1994 si 1996, organizatia sa a
realizat "cel mai cuprinzator proiect de cercetare despre cauzele cresterii bisericii care a
fost intreprins vreodata in biserica crestina... Mai mult de 1000 de biserici de pe toate cele
cinci continente au fost implicate in acest studiu" (ABC-ul dezvoltarii naturale a bisericii
[The ABC's of Natural Church Development], de Christian A. Schwarz).
Din acest munte de date culese, Schwarz a observat opt caracteristici ale bisericilor care
cresc. Acestea sunt: imputernicirea liderilor, slujirea orientata spre daruri, spiritualitatea
entuziasmata, structurile functionale, inchinarea inaltatoare, grupurile mici holistice,
evanghelizarea orientata catre nevoi si relatiile pline de dragoste. Mai tarziu vom
examina mai indeaproape unele din aceste calitati, insa in acest punct doua lucruri ne
intereseaza in mod deosebit. Schwarz afirma ca aceste principii functioneaza in orice
biserica din lume si ca, daca toate caracteristicile sunt prezente, aceste principii vor
functiona de fiecare data. "Fiecare biserica in care calitatea fiecareia din aceste
caracteristici a atins un anume nivel... este o biserica in crestere. Exista un prag al calitatii
- care poate fi reprezentat in termeni statistici exacti - peste care o biserica va creste
intotdeauna" (ibid., p. 23).
O calitate cu o importanta speciala pentru bisericile in crestere din zilele noastre o
reprezinta serviciile de inchinare pline de entuziasm. Schwarz isi intreaba cititorii: "Este
serviciul de inchinare o experienta inaltatoare pentru cei care iau parte la el? Aceasta este
domeniul care separa in mod clar o biserica in crestere de una care stagneaza. Oamenii
care participa la servicii de inchinare inaltatoare declara in unanimitate ca serviciul
bisericii este - pentru unii crestini acesta e un cuvant aproape eretic - 'distractiv'" (ibid., p.
14).
Bisericile in crestere creeaza o atmosfera, un mediu distractiv. Astfel, distractia a inlocuit
sfintenia ca scop al bisericii. Timpul petrecut intr-un mod placut a devenit criteriul unei
biserici excelente, in crestere, pentru ca distractia si spectacolul sunt cerute de
consumatorii bisericii. Cu toate acestea, pasajele din Scriptura care incurajeaza bisericile
sa devina oaze de distractie, dupa cum banuiti, din pacate lipsesc.
Hai sa jucam "Vrei sa fii milionar". Intrebare pentru 500.000 de dolari: Care biserica a
fost o biserica in crestere in cartea Apocalipsa? Biserica din Laodicea (Apoc. 3:14-22),
care se considera bogata si nu avea nevoie de nimic, sau biserica din Smirna (Apoc. 2:811), care era descrisa ca saraca, in necazuri si confruntata cu o mare persecutie? Aveti
poate nevoie de un indiciu? Iata-l: Dumnezeu a spus despre biserica din Laodicea ca o va
varsa din gura Lui, insa despre biserica din Smirna a spus ca va primi cununa vietii. E

confuz, nu-i asa? In mod clar, biserica in crestere nu era pe placul lui Dumnezeu, in timp
ce biserica in necaz era. Merita sa ne gandim la acest lucru in timp ce mergem mai
departe.
Cine e liderul grupei noastre?
Incercarea de identificare a bisericilor noii paradigme, in ce priveste doctrina sau
gruparea religioasa din care fac parte, este o incercare de fixare a gelatinei pe perete - o
problema dificila, in cel mai bun caz, iar in cel mai rau caz, e un lucru imposibil. Aceste
biserici trebuie identificate pe baza filozofiei de crestere a bisericii, schitata mai sus.
Agenda bisericilor noii paradigme este stabilita de Willow Creek si de cvasi-gruparea
religioasa intitulata Asociatia Willow Creek [WCA]. WCA este o vaga asociatie a sute de
biserici care si-au aratat interesul in metoda si filozofia de crestere a bisericii prezentata
de biserica comunitatii din Willow Creek. Toti membrii WCA sustin ca sunt evanghelici,
gruparile din care fac parte fiind diverse: prezbiterieni, luterani, baptisti, metodisti si
penticostali. In multe comunitati, inclusiv in a noastra, membrii WCA cuprind atat
biserici evanghelice cat si liberale. Bisericile noii paradigme nu sunt unite de doctrina, ci
de filozofie, o filozofie bazata pe principii conduse de piata.
Insa e oare o biserica condusa de piata un lucru atat de rau? Pana la urma, o multime de
oameni par sa fie mantuiti iar bisericile sunt pline. Rick Warren prezinta filozofia noii
paradigme intr-un mod pozitiv in cartea sa foarte populara Biserica Condusa de Scopuri
[The Purpose-Driven Church]. Descriind slujirea bisericii din comunitatea Saddleback
Valley, Warren demonstreaza cu abilitate ca multe principii de crestere a bisericii sunt pur
si simplu de bun simt pe de o parte, iar pe de alta parte, tin de o conducere hotarata si
agresiva. Multe din sugestiile lui Warren sunt excelente. Bisericile ar trebui sa tina seama
de curatenie si atractivitate, unde vor parca vizitatorii si cum se vor simti acestia atunci
cand ne trec pragul. Ar trebui sa luptam pentru excelenta si sa dam ce avem mai bun
pentru a comunica adevarul lui Dumnezeu. Trebuie sa dorim sa crestem - insa in modul
corect. Warren declara: "Fiecare biserica trebuie sa devina mai fierbinte prin partasie, mai
profunda prin ucenicizare, mai puternica prin inchinare, mai larga prin slujire, mai mare
prin evanghelizare (Biserica Condusa de Scopuri, de Rick Warren, p. 48).
Cine poate sa nu fie de acord cu aceste cuvinte? Cine poate contrazice afirmatia ca
bisericile au nevoie sa stie de ce exista (scopul lor), canalizandu-si energiile in acea
directie, in loc sa rataceasca fara tel, asa cum fac multe dintre ele? Iar in privinta
evanghelizarii? Warren si bisericile noii paradigme se pregatesc sa-i castige pe cei
pierduti. In timp ce multe biserici isi irosesc energia pretioasa in dezbateri cu privire la
culoarea perdelelor din hol, bisericile din Saddleback si Willow Creek isi concentreaza
atentia incercand sa-i aduca la Hristos pe cei care nu vin la biserica, cum sunt Harry si
Sam din Saddleback. Nu poti decat sa admiri felul in care pun accentul pe lucrurile cu
adevarat importante. In acest scop, Willow Creek in particular, a facut o pasiune din
incercarea de intelegere a celor nemantuiti din jurul lor (Harry si Mary care nu vin la
biserica), pentru a le putea comunica Evanghelia cu si mai mare eficacitate.

Cei din Willow Creek stiu care sunt interesele si pasiunile lui Harry, telurile si problemele
acestuia. Ei inteleg cum functioneaza mintea lui si fac tot ce le sta in putinta ca sa faca
crestinismul relevant. Bisericile care cresc, o fac pentru ca isi concentreaza atentia in
primul rand asupra celor pierduti si asupra vizitatorilor. Acestea nu sunt biserici care au
devenit multumite de ele insele si se complac intr-un mediu confortabil. Nici unul din
aceste lucruri nu e gresit; problemele apar in detalii. Dupa ce au ocolit Biblia, bisericile
noii paradigme cauta adesea noi surse pentru a-si dezvolta sistemele. Poate nici unei alte
surse nu i se acorda atata importanta in bisericile "sensibile la cautatori" cata i se acorda
lui George Barna si Grupului de Cercetare Barna. Barna, replica bisericii pentru George
Gallup [renumit statistician american, care a dat numele frecventelor sondaje de opinie
realizate in prezent - n.trad], a aprins mai multe focuri in cercurile crestine prin cartile
sale, cum ar fi Broasca din ceainic [The Frog in the Kettle] si Marketingul Bisericii
[Marketing the Church]. Intr-una din cartile sale recente, Marketingul Bisericii,
pregatirea terenului pentru seceris [Church Marketing, Breaking Ground for the
Harvest], Barna declara ca el, si cei asemenea lui, au castigat batalia ideologica in
legatura cu marketingul bisericii (p. 13,14). In alte cuvinte, doar acei cativa lipsiti de
initiativa, imaginatie si entuziasm mai pot pune sub semnul intrebarii validitatea strategiei
de marketing. Marketingul, apropo, este definit de Barna ca fiind "un termen larg care
cuprinde toate activitatile ce duc la un schimb de bunuri de aceeasi valoare intre doua
parti de comun acord."
In alte cuvinte, "activitati precum reclamele, relatiile publice, planificarea strategica,
studiul audientei, distribuirea produselor, colectarea de fonduri si atribuirea de preturi
produselor, dezvoltarea unei declaratii de viziune si a unui serviciu de asistenta a
clientilor, toate acestea sunt elementele marketingului. Cand toate aceste elemente sunt
combinate intr-o tranzactie in care partile implicate schimba bunuri de valoare
echivalenta, a avut loc un act de marketing" (p. 19).
Barna ne asigura ca bisericile isi vand (sau promoveaza) produsul in acelasi fel in care
supermarketul Wal-Mart vinde pantofi iar Sears vinde unelte. Insa care e produsul
bisericii? Ce incercam sa vindem consumatorilor? Acest produs trebuie promovat cu
grija, pentru ca, spre deosebire de pantofii si uneltele care atrag unii consumatori,
Evanghelia este repulsiva, o nebunie pentru cei nemantuiti (1Corinteni 1:18-23).
Cum promovam un astfel de produs? Schimband ambalajul. Observati tehnica subtila de
atragere a clientilor folosita de Barna in filozofia lui:
Slujirea, in esenta, are acelasi obiectiv ca si marketingul - sa implineasca nevoile
oamenilor. Slujirea crestina, prin definitie, implineste nevoile reale ale oamenilor
oferindu-le solutii biblice pentru circumstantele vietii (p. 21).
Schimband ambalajul slujirii crestine, inclusiv al mesajului Evangheliei, dupa cum vom
vedea, Barna l-a facut atractiv. Daca ii convingem pe oameni ca Hristos a murit ca sa le
implineasca nevoile, se vor alinia in fata usilor noastre ca sa ne cumpere produsul. Insa
oare acesta e mesajul Evangheliei? Oare Barna doar a schimbat ambalajul, a infrumusetat
"produsul" Evangheliei, sau i-a inlaturat scopul si valoarea? O intrebare importanta de

care atarna atat de mult - o intrebare la care merita sa ne gandim in articolele noastre
viitoare.
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Biserica condusa de piata - Partea a 2-a

Gary E. Gilley
David Wells deplange starea bisericii noii paradigme: "O mare parte a ei e plina de
stratageme, dispozitive, artificii si tactici de marketing, incercand fara rusine sa se
adapteze la lumea noastra postmoderna, seaca si orbita de pacat... Prea putin ni se
vorbeste despre sfintenia lui Dumnezeu. Iar fara viziunea oricarei realitati a acestei
sfintenii, Evanghelia devine un lucru banal, viata isi pierde profunzimea, Dumnezeu este
transformat intr-un produs ce trebuie vandut, credinta devine o activitate recreationala ce
trebuie indeplinita, iar Biserica se transforma intr-un club al unor oameni cu aceleasi
gusturi" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, p. 180). Grave acuzatii;
sa fie oare adevarate?
Retorica standard folosita de bisericile noii paradigme este ca in acestea se invata acelasi
mesaj, aceeasi Evanghelie ca in bisericile evanghelice mai traditionale, diferenta constand
doar in metodologia si filozofia slujirii. Lee Strobel (fost pastor invatator la Willow Creek
Community Church) scrie: "Obiectiile aduse [la adresa bisericii conduse de piata] se
refera in general la metoda folosita pentru comunicarea Evangheliei, nu la mesajul in
sine, in consecinta suntem liberi sa folosim creativitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu
pentru a prezenta mesajul lui Hristos in moduri noi, relevante pentru audienta noastra
tinta" (Inauntrul mintii lui Harry si Mary, care nu merg la biserica [Inside the Mind of
Unchurched Harry and Marry], de Lee Strobel, p. 168). Lucrurile pur si simplu nu stau
asa. Desi unele metode ne deranjeaza, mesajul transmis este cel care ne ingrijoreaza cu
adevarat. In partea a 4-a a acestei serii vom demonstra ca, desi bisericile noii paradigme
si-au imbracat Evanghelia in roba evanghelicalismului conservator, aceasta este in
realitate o mascarada, un costum care mascheaza un mesaj al Evangheliei ce ar fi fost de
nerecunoscut cu doar cativa ani in urma. Deocamdata trebuie sa examinam metodologiile
pentru care bisericile noii paradigme au devenit faimoase: strategiile lor conduse de piata.
Pana la urma, faptul ca bisericile noii paradigme sunt cunoscute ca fiind "conduse de
piata" nu e lipsit de temei. Am ales sa nu folosim aceasta eticheta in exclusivitate pentru
ca aceste biserici sunt unice si in alte privinte, insa abordarea lor condusa de piata este cu
siguranta caracteristica lor distinctiva.
Ce este o biserica condusa de piata?

Unora din biserica condusa de piata nu le place acest nume. Ar prefera mai degraba
"condusa de scopuri" (dupa titlul cartii influente a lui Rick Warren, Biserica condusa de
scopuri[The Purpose-Driven Church], sau "sensibila la cautatori" (dupa Bill Hybels).
Insa altii, cum ar fi George Barna (cel mai respectat cercetator de marketing al
evanghelicilor) nu ezita sa spuna lucrurilor pe nume. In lucrari precum Promovarea
bisericii prin marketing [Marketing the Church] si Ghid pas cu pas pentru promovarea
Bisericii prin marketing [A Step-by-Step Guide to Church Marketing], Barna schiteaza
pentru pastorii care nu au avut privilegiul sa fie absolventii unui curs de marketing (Ghid
pas cu pas pentru promovarea Bisericii prin marketing, p. 15), cum trebuie facut acest
lucru in biserica. Referitor la dezbaterea din cercurile evanghelice cu privire la marketing,
Barna declara ca aceasta s-a incheiat si expertii in marketing au castigat (p. 13-14).
Daca e adevarat (iar cineva care viziteaza biserici din toata tara, de la liberale la
conservatoare, si observa imitarea principiilor de marketing, va trebui sa fie de acord ca
Barna are argumente puternice), ce s-a castigat mai exact (sau s-a pierdut, depinde de
unghiul din care privesti)?
Barna defineste marketingul ca fiind "un termen larg care cuprinde toate activitatile ce
duc la un schimb de bunuri de aceeasi valoare intre doua parti de comun acord." Barna
continua si ofera presupuse exemple de marketing din Scriptura, inclusiv exemple de
promovare a Evangheliei prin marketing (cf. pp. 20,23,77). Din nefericire, pentru a-si
sustine strategia de marketing cu versete din Scriptura, el trebuie sa denatureze
semnificatia acestora. De exemplu, Barnaba este oferit ca exemplu de strategie de
marketing (p. 23). Barna scrie: "Barnaba a reusit sa rezolve cu succes o problema de
marketing sau de 'relatii publice' atunci cand a indepartat teama primilor ucenici de Pavel,
convingandu-i pe acestia ca Pavel nu mai era persecutorul Bisericii" (Fapte 9:26,27) (p.
23). De asemenea, si Isus Isi datoreaza renumele marketingului, spune Barna (p. 23),
pentru ca reclama prin viu grai, de la om la om este "cea mai eficienta metoda de reclama
din lume". Dupa definitia lui, orice proclamare a oricarui mesaj crestin este un act de
marketing. El ne spune apoi ca toate bisericile folosesc strategii de marketing, insa unele
nu isi dau seama de acest lucru; bisericile noii paradigme au dus pur si simplu
marketingul la un nou nivel. Insa filozofia de marketing este o abordare foarte diferita de
metodele folosite in Scriptura pentru raspandirea Evangheliei, dupa cum sper sa
demonstrez in aceste articole, insa haideti sa privim acum la definitia marketingului pe
care ne-o ofera Barna. Conform acestei definitii, poate fi Evanghelia promovata prin
marketing? Este Evanghelia "un schimb de bunuri de aceeasi valoare intre doua parti de
comun acord"? Haideti sa vedem. Evanghelia este oferita prin har (o favoare nemeritata)
si primita prin credinta. In aceasta tranzactie Dumnezeu ne primeste pe noi, noi Il primim
pe El (bunuri de aceeasi valoare?). In aceasta tranzactie noi primim neprihanirea lui
Hristos, El ia pacatele noastre asupra Lui (bunuri de aceeasi valoare?). Procesul de piata
este distrus incepand chiar cu definitia acestuia, atunci cand "produsul" este Hristos.
Dar este oare Hristos produsul aceste abordari conduse de piata? Barna ar spune ca da,
insa observati explicatia lui: "Slujirea, in esenta, are acelasi obiectiv ca si marketingul sa implineasca nevoile oamenilor. Slujirea crestina, prin definitie, implineste nevoile
reale ale oamenilor oferindu-le solutii biblice pentru circumstantele vietii" (p. 21). Desi

nu afirma acest lucru, sunt sigur ca, daca ar fi intrebat, Barna ar spune ca noi implinim
nevoile reale ale oamenilor aducandu-L inaintea lor pe Hristos (retineti, va rog, ca
"slujirea", pentru bisericile noii paradigme, care au devenit centre evanghelistice,
inseamna eforturile lor de a-L aduce pe Harry, care nu merge la Biserica, la Hristos). Insa
este oare scopul Evangheliei acela de a implini nevoile pe care le simt oamenii? Acesta e
motivul pentru care a venit Hristos? Vom studia acest subiect mai in detaliu in urmatorul
articol, insa in acest punct trebuie cel putin sa protestam in fata unei astfel de intelegeri a
Evangheliei.
Evanghelia nu inseamna sa-i aducem pe oameni la Hristos pentru a li se implini nevoile.
Conform Scripturii, Evanghelia este vestea buna ca pacatosilor pierduti li se pot ierta
pacatele si pot primi in schimb neprihanirea lui Hristos. Aceasta este nevoia reala a
omenirii, nevoia pentru care a murit Hristos. Biserica noii paradigme nu are nici o
problema sa admita ca adevarata nevoie a lui Harry este mantuirea de pacat. Insa ei nu
cred ca Harry va raspunde unei astfel de Evanghelii pana cand nu o vom ambala intr-o
oferta atragatoare. Nevoile pe care le simte Harry, spun ei, constituie spartura in
fortareata prin care putem ajunge la el pentru ca adevarata lui nevoie spirituala sa poata fi
implinita. Conform cercetarilor lor de marketing, Harry nu e interesat de adevar
(Inauntrul mintii lui Harry si Mary, care nu merg la biserica, de Lee Strobel, p. 56); de
aceea, el nu reactioneaza pozitiv la "Asa vorbeste Domnul" (ibid., p. 50). Harry nu e
interesat nici de viitor (inclusiv de cer) (ibid., p. 57); de aceea, incercarea de abordare
prin care il facem interesat de destinul lui vesnic este zadarnica. Lucrul de care e interesat
Harry este sa se simta bine, sa aiba o imagine buna despre propria persoana. El intreaba:
"Ce ma poate ajuta sa scap de durere?" (ibid., p. 56); el e interesat de "casatoria lui,
prieteniile lui, cariera lui, vindecarea ranilor din trecut, si asa mai departe" (ibid., pp. 58,
59). La randul ei, Mary, care nu merge nici ea la biserica, e atrasa de acele biserici in care
"femeile au acces la conducere si influenta" (ibid., p. 76) (adica o abordare egalitarista).
Daca vrem sa atingem aceasta generatie, trebuie sa "promovam" Evanghelia ca fiind ceva
care da rezultate (adica inlatura durerea si aduce fericirea).
"Cele mai eficace mesaje pentru cautatori sunt acelea care se adreseaza nevoilor pe care
le simt ei" (ibid., pp. 213-214). Totusi, aceasta abordare nu este luata din Scriptura, este
luata din cercetarile de marketing si din ultimele tendinte ale psihologiei populare.
Nimeni nu neaga ca exista multe beneficii pentru viata crestina, insa aceste beneficii nu
trebuie confundate cu Evanghelia. Evanghelia nu are de-a face cu ajutarea lui Harry sasi formeze o imagine mai buna in legatura cu propria persoana sau cu circumstantele
vietii; ea are de-a face cu razvratirea lui impotriva unui Dumnezeu sfant, care il va
condamna in cele din urma la iad daca nu se pocaieste si nu se increde in Hristos pentru
iertarea pacatelor. Deosebirea dintre abordarea condusa de piata si abordarea biblica
consta in mare parte in intelegerea acestei diferente fundamentale.
Evaluarea pietei
Tinand cont de faptul evident ca metodologia condusa de piata da rezultate (aproape toate
bisericile mari si cu crestere rapida din America au urcat in trenul miscarii conduse de
piata) si admitand ca suntem oameni pragmatici, care ne inchinam la picioarele zeitei

succesului, ce defecte grave am putea gasi in aceasta miscare? Iata cateva lucruri pe care
trebuie sa le luam in considerare.
Mare e bine, mica e rau; sau Unde au plecat toti oamenii?
Cele mai multe biserici din America sunt mici. 50% din biserici au in medie mai putin de
75 participanti in orice duminica si doar 5% atrag mai mult de 350, conform sondajelor
lui Barna. Aceste statistici nu pot fi contrazise; problema e cu interpretarea lor. Expertii in
cresterea bisericii folosesc aceste numere pentru a dovedi ca biserica si-a pierdut
relevanta - nu mai are un impact semnificativ asupra societatii. Oare asa stau lucrurile cu
adevarat? David Wells ne impartaseste din gandurile sale: "Cu un secol in urma, in
1890... o biserica protestanta avea in medie 91,5 membri, dintre care nu toti participau la
intrunirile de duminica; un secol mai inainte, in 1776, o biserica metodista avea in medie
75,7 membri. Se pare ca bisericile noastre de azi au aproximativ aceeasi marime pe care
au avut-o intotdeauna, in medie, iar presupunerea ca experimentam acum o reducere
drastica trebuie demonstrata cu claritate inainte de a-i permite sa devina premisa pentru
strategii noi si radicale" (Dumnezeu in pustie [God in the Wasteland], de David Wells, p.
78). De fapt, prezenta la serviciile bisericii in 1937 era in medie de 41% din populatie, iar
in 1988 era de 42% (apropiata de 50% la sfarsitul anilor 1950 si 43% in 1999, conform
revistei Crestinismul Azi [Christianity Today], 10 iulie 2000, p. 20), ceea ce-l face pe
Wells sa comenteze: "Eforturile lui Barna de a face din megabiserici standardul de
normalitate ca apoi sa argumenteze ca bisericile de marimi obisnuite sunt niste esecuri,
sunt pur si simplu nejustificate si indreptate intr-o directie gresita" (Dumnezeu in pustie,
p. 79).
Nu e nevoie sa fii matematician ca sa intelegi ca procentul americanilor care merg la
biserica a ramas constant, si totusi aproape saptamanal apar noi megabiserici, apoi
bisericile gigant sunt populate in mare parte cu oameni provenind din biserici mici. La fel
cum lantul de magazine Wal-mart elimina magazinele mici de familie iar lanturile de
restaurante si magazinele de alimente fac acelasi lucru in domeniile lor de activitate, tot
asa megabisericile au acelasi efect negativ asupra bisericilor mici. Insa mai mare nu
inseamna in mod necesar mai bun, iar dupa ce toate numerele sunt inregistrate,
descoperim ca participarea medie la serviciile bisericii (din punct de vedere procentual)
nu a crescut, in ciuda metodelor la care fac reclama aceste megabiserici.
Cine are nevoie de Dumnezeu cand avem programe?
E adevarat, putem cade in capcana simplificarii excesive, insa atunci cand se pune atata
accent pe metodologiile de marketing, putin loc mai ramane, sau mai e nevoie, pentru
Dumnezeu. Poate ca unul din exemplele cele mai strigatoare la cer ale increderii in sine a
marketingului este afirmatia ca mantuirea sufletelor are un pret. Barna sugereaza ca o
biserica isi poate stabili ca obiectiv "sa aduca 50 de oameni la Hristos in acest an, printrun program cu cheltuieli sub 5000 de dolari" (Barna, p. 170). Deci, putem aduce oameni
la Hristos cheltuind cam 100 de dolari de persoana. Devine discutabila nevoia de
rugaciune si incredere in Dumnezeul suveran, cand putem aprecia din punct de vedere
statistic cat costa sa aducem un suflet la Domnul. In apararea lui Barna, aceasta strategie

"suflet/dolar" nu e noua. Atat Charles Finney cat si Billy Sunday au estimat cat costa sa
castigi un suflet, pretul adus de ei era undeva intre 2 si 3 dolari de persoana - un chilipir
in comparatie cu cel din zilele noastre. Insa, desigur, daca tinem cont de inflatie, se pare
ca inca poti castiga un suflet destul de ieftin.
Luati cazul consultantului in cresterea bisericii care sustine cu indrazneala ca "intre 5 si
10 milioane de adulti pot fi adusi inapoi in biserica intr-o luna, daca bisericile adopta trei
schimbari simple: 1. Faceti reclama, 2. Informati oamenii cu privire la "beneficiile
produsului", si 3. Fiti draguti cu oamenii (Vezi "La masa cu diavolul [Dining with the
Devil], de Os Guinness, p. 38). Credinta in omnipotenta tehnicilor de marketing schimba
natura bisericii.
Consumatorul e rege
Premisa tuturor tehnicilor de marketing este aceea ca consumatorului trebuie sa i se faca
pe plac; el trebuie sa ramana multumit; trebuie sa i se dea ce doreste, sau a fost programat
sa creada ca doreste, daca vrem sa avem succes. Aceasta premisa functioneaza foarte bine
la McDonald's, de exemplu, dar poate fi aplicata si in cazul bisericii? Cu siguranta ca
poate, insa nu cumva biserica si, mai important, mesajul Evangheliei sunt transformate si
denaturate in decursul acestui proces? Ascultati ce spune Wells: "Adevarul este ca, desi
suntem capabili sa promovam biserica prin marketing, nu putem face acelasi lucru cu
Hristos, cu Evanghelia, cu caracterul crestin, cu sensul vietii. Biserica poate oferi ingrijire
pe timpul zilei pentru parintii obositi, stimulare intelectuala pentru generatia obisnuita cu
jocurile video, sentimentul familiei pentru cei singuri si lipsiti - si, intr-adevar, o multime
de oameni vin la biserica exact pentru aceste motive. Insa nici Hristos si nici adevarul Lui
nu poate fi promovat apeland la interesele consumatorului, pentru ca premisa tuturor
tehnicilor de marketing este aceea ca nevoile consumatorului sunt suverane, clientul are
intotdeauna dreptate, iar tocmai acest lucru spune Evanghelia ca nu e adevarat" (Wells, p.
82).
Chiar si revista The New Yorker, renumita pentru comentariile sale la adresa culturii
populare, vede o problema in predicarea condusa de audienta din zilele noastre:
"Predicatorul, in loc sa priveasca la lume, se uita la opinia publica, incercand sa
descopere ce ar dori publicul sa auda. Apoi incearca sa reproduca aceste lucruri,
aducandu-si produsul intr-o piata in care si altii incearca sa faca la fel. Publicul, apeland
la cultura noastra ca sa afle despre lume, nu descopera decat reflectarea propriei imagini.
Intre timp, lumea neexaminata pluteste in deriva inspre viitor" (Citat din Guinness, p. 59).
Ce se intampla insa daca consumatorul se schimba?
Merita sa meditam la urmatoarele doua citate: "Cine se casatoreste cu spiritul acestui
veac, in curand va ramane vaduv." "Pentru a fi relevant, trebuie sa spui lucruri care sunt
vesnice" (Guinness, p. 63). Ce se intampla daca consumatorul capricios isi schimba
interesele, sau dezvolta noi dorinte, asa cum inevitabil o va face? Oare pastorul modern
din zilele noastre se va trezi calcat in picioare de turma de maine? Pentru a evita o astfel
de tragedie, trebuie sa se tina la zi cu ultimele tehnici de marketing? Va deveni sclavul

sondajelor si statisticilor? Cum va afecta acest lucru felul in care foloseste Scriptura? Nu
trebuie sa avem un glob de cristal care sa ne ajute sa raspundem acestor intrebari; tot ce
trebuie sa facem este sa privim in urma. Biserica a luptat intotdeauna, si adesea a pierdut
lupta cu generatia ei. Exista numeroase paralele cu situatia din zilele noastre. De
exemplu, Controversa Declinului [Downgrade Controversy] din timpul lui Spurgeon a
dus in cele din urma la liberalizarea bisericilor evanghelice din Anglia. Chiar si in
America putem privi la schimbarile de la inceputul secolului al 19-lea provocate de
miscarea de trezire, cunoscuta mai bine sub numele de finneyism (de la predicatorul
evanghelist Charles Finney). Guinness considera aceste lucruri ca fiind precedente
importante, pentru ca schimbarea din vremurile noastre "nu este o trecere de la calvinism
la arminianism, ci de la teologie la experienta, de la adevar la tehnica, de la elite la
populism, de la accentul pus pe 'slujirea lui Dumnezeu' la 'asistarea eului' in cadrul slujirii
lui Dumnezeu" (Guinness, p. 27). Inca mai avem printre noi pe unii care au experimentat
marea lupta dintre fundamentalism si modernism din prima jumatate a secolului trecut, in
care nume mari ale bisericii au fost tentate sa curteze spiritul veacului. Miscarea a fost
atat de populara incat aproape fiecare grupare religioasa majora din America s-a casatorit
in cele din urma cu spiritul veacului si s-a indepartat de crestinismul biblic. In acel
moment s-au format noile grupari fundamentaliste, cu bisericile, scolile si asociatiile lor.
Rezultatele sunt previzibile.
Origen, in secolul al treilea, invata ca "Crestinii sunt liberi sa 'jefuiasca egiptenii' insa li
se interzice 'sa-si faca un vitel de aur' din prada" (Guinness, pp. 30, 31). Usor de zis, insa,
dupa cum a demonstrat istoria, aproape imposibil de facut.
Michael Horton rezuma corect lucrurile, spunand: "In cele din urma, vom descoperi ca
am transformat in intregime partasia sfintilor. Nu a fost nevoie sa aruncam Biblia peste
bord, asa cum au facut modernistii de la inceputul secolului. Nu a fost nevoie sa spunem
ca Scriptura nu a reusit sa ofere raspunsuri lumii moderne, sau sa implineasca nevoile
oamenilor contemporani, asa cum au spus liberalii. Tot ce a trebuit sa facem a fost sa
permitem lumii sa defineasca biserica, in loc sa lasam Cuvantul sa o defineasca"
(Viitoarea criza evanghelica [The Coming Evangelical Crisis], editata de John H.
Armstrong, "Recuperarea firului cu plumb [Recovering the Plumb Line]" de Michael S.
Horton, p. 254).
Rezumat
Atunci cand vorbim despre promovarea bisericii prin marketing nu ne referim la lucruri
cum ar fi reclamele pentru evenimentele bisericii, asigurarea excelentei in cadrul
programului bisericii, o atitudine prietenoasa fata de vizitatori, sau asigurarea de
suficiente locuri de parcare. Nimeni nu neaga importanta si valoarea acestor lucruri.
Marketingul, asa cum e definit de bisericile noii paradigme, merge mult mai departe,
pentru ca punctul lui central este focalizat asupra a ceea ce consumatorul (Harry care nu
merge la biserica) vrea si crede ca are nevoie, in loc sa fie concentrat asupra a ceea ce
Dumnezeu vrea si ce spune El ca are nevoie Harry. In alte cuvinte, bisericile conduse de
piata sunt zidite pe temelia sondajelor de opinie, a studiilor si a ultimelor tehnici, in loc sa

fie zidite pe Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru a promova o biserica prin tehnici de
marketing in fata celor nemantuiti, consumatorului trebuie sa i se ofere ce acesta doreste.
Din moment ce consumatorii nemantuiti nu-L doresc pe Dumnezeu, sau lucrurile lui
Dumnezeu, ei trebuie sa fie ademeniti cu altceva. Astfel, apare tentatia ca biserica sa se
schimbe, sau cel putin sa ascunda ce este in realitate, pentru a-l putea atrage pe Harry
care nu merge la biserica. In plus, biserica este ispitita sa-si modifice mesajul pentru a-l
face sa corespunda lucrurilor pe care Harry vrea sa le auda si de care crede ca are nevoie.
Rezultatul final este o Evanghelie orientata catre nevoile ascultatorului, care face apel la
natura cazuta a lui Harry in efortul de a-l ademeni sa vina la Hristos, Cel care poate
implini orice nevoi, astfel incat Harry sa se simta implinit si sa aiba o parere mai buna
despre propria persoana. Insa "Pot oare bisericile sa-si ascunda cu adevarat identitatea
fara sa-si piarda caracterul religios? Poate biserica sa-i considere pe oameni consumatori
fara sa uite in mod inevitabil ca acestia sunt pacatosi? Poate biserica sa promoveze
Evanghelia ca pe un produs fara sa uite ca cei ce o cumpara trebuie sa se pocaiasca?
Poate biserica sa se promoveze pe sine fara sa uite ca ea nu isi apartine ci este a lui
Hristos? Poate biserica sa urmareasca succesul pe piata fara sa-si piarda credinciosia
biblica?" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, p. 202). Cred ca
raspunsurile la aceste intrebari sunt evidente.
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Biserica condusa de piata - Partea a 3-a

Gary E. Gilley
Suntem condusi
Rick Warren, pastorul bisericii comunitatii din Saddleback Valley, in Orange County,
California, a scris cartea fundamentala care promoveaza conceptul evanghelizarii si
cresterii conduse de piata a bisericii. Biserica condusa de scopuri [The Purpose-Driven
Church], in care trebuie sa recunoastem ca exista un numar considerabil de sfaturi
practice si folositoare, cu toate acestea contine o filozofie a nevoilor pe care le simt
oamenii, lucru care, in opinia mea, submineaza valoarea intregii carti. Pozitia lui Warren
este ca, pentru a-i putea castiga pe cei pierduti, trebuie sa incepem mai intai cu nevoile pe
care le simt acestia (p. 197 si urmatoarele). El scrie: "[Pentru ca] oricine poate fi castigat
pentru Hristos daca descoperi cheia catre inima acelei persoane" (p. 219). Pentru a
descoperi care sunt nevoile pe care le simt locuitorii din Saddleback Valley, el a organizat
un sondaj de opinie printre cei care nu mergeau la nici o biserica (p. 139). Odata ce
nevoile au fost descoperite, s-a implementat un program care sa castige comunitatea
oferindu-L pe Isus Hristos, Evanghelia si Biserica drept mijloace pentru implinirea acelor

nevoi. Warren este atat de devotat acestei abordari incat in statutul bisericii din
Saddleback exista urmatoarea declaratie: "Aceasta biserica exista pentru binele
locuitorilor din Saddleback Valley, ca sa se ingrijeasca de implinirea nevoilor spirituale,
fizice, emotionale, intelectuale si sociale ale acestora" (p. 220).
Pentru a sprijini aceasta filozofie, Warren face doua lucruri. Mai intai Il aduce pe Isus ca
model de castigare a celor pierduti prin intermediul nevoilor simtite de acestia (vezi p.
197 si urmatoarele). Din nefericire pentru pozitia lui Warren, pasajele pe care acesta le
foloseste sunt intelese si aplicate gresit, ele pur si simplu nu ne invata ca Isus s-a apropiat
de cei pierduti prin intermediul nevoilor pe care acestia le simteau. Dimpotriva, in
evanghelizarea facuta de Isus, El intotdeauna a mers direct la inima nevoii reale a
ascultatorilor sai - pacatul care ii separa de Dumnezeu (de ex. Ioan 3, 4; Marcu 10:17-31)
(in contrast cu singuratatea, imaginea negativa despre propria persoana, lipsa de
implinire, etc.). In continuare, Warren se apara spunand: "Inceperea unui mesaj cu
nevoile pe care le simt oamenii este mai mult decat o metoda de marketing! Se bazeaza
pe adevarul teologic ca Dumnezeu alege sa Se descopere omului tinand cont de nevoile
noastre" (p. 295). Warren nu ofera nici o dovada teologica pentru aceasta afirmatie pentru
ca, desigur, nu exista nici una. Apostolii ar fi fost absolut uimiti sa descopere ca
invataturile lor, care Il aveau in centru pe Dumnezeu, au fost rastalmacite pentru a pune
in centrul lor omul.
Aceasta abordare a vietii crestine, orientata catre nevoi, este atat de predominanta in
tabara celor "sensibili la cautatori" incat zicala "Gaseste o nevoie si implineste-o, gaseste
o rana si vindec-o" a devenit motto-ul lor neoficial. Os Guinness observa: "Putini sunt
aceia care nu sunt de acord ca invatatura de crestere a bisericii reprezinta o trecere de la
dimensiunea verticala la cea orizontala, de la teologic la practic, de la profetic la
prietenos cu cautatorii, de la etern la relevant si contemporan, de la intaietatea inchinarii
la intaietatea evanghelizarii, de la prioritatea ucenicizarii crestine in toate domeniile vietii
la prioritatea slujirii spirituale a bisericii in cadrul bisericii. Insa ce se intampla atunci
cand descoperim ca principiile atat de laudate si accentuate sunt pur si simplu gresite,
daca le privim din punctul de vedere al Scripturii? Ce se intampla daca 'nevoia' de maine
este tocmai lucrul trecut cu vederea astazi? (La masa cu diavolul [Dining with the Devil],
de Os Guinness, p. 84).
Continuand linia intrebarilor lansate de Guinness ne-am putea intreba: Ce ofera in
realitate bisericile noii paradigme, astfel incat sa atraga mari multimi de oameni? Este
aceasta oferta acelasi vechi mesaj (mesajul biblic) intr-un nou ambalaj, sau este o mutatie
a originalului autentic? Daca se dovedeste a fi o mutatie, ce efect are ea in prezent si ce
efect va avea asupra bisericii moderne?
Noul mesaj
A. W. Tozer ne avertiza cu zeci de ani in urma despre un vant nou care sufla pe campiile
bisericii evanghelice:

Daca inteleg eu bine, crucea evanghelicalismului popular nu este crucea Noului

Testament. Ea este, mai degraba, o podoaba noua si stralucitoare pe pieptul crestinismului
increzator si materialist. Vechea cruce ucidea oamenii; noua cruce ii distreaza. Vechea
cruce condamna; noua cruce amuza. Vechea cruce distrugea increderea in firea
pamanteasca; noua cruce o incurajeaza.
De ne-ar vedea Tozer acum...
In urmatorul articol vom examina care este mesajul Evangheliei. Insa acum vrem sa
privim la problema tot mai des discutata a nevoii (sau nevoilor) omenirii. Ce cred eu ca sa intamplat este ca biserica evanghelica a devenit un reflector al timpurilor noastre in loc
sa fie un dezvaluitor al adevarului. "Problema nu e ca crestinii au disparut, ci credinta
crestina a devenit atat de deformata. Sub influenta modernismului, noi, crestinii moderni,
suntem literalmente capabili sa castigam lumea in timp ce ne pierdem sufletele"
(Guinness, p. 43).
O istorisire personala
Cum s-a ajuns aici? Ce a reusit sa ne schimbe mesajul dintr-o forta intr-o farsa? O mare
parte a raspunsului o putem gasi in acceptarea aproape in intregime a psihologiei de catre
comunitatea crestina. Primul meu contact cu incercarea de infiltrare a psihologiei in
biserica a avut loc in 1972, ultimul meu an la colegiul biblic. In timp ce ma pregateam
pentru lucrarea de pastorat la Institutul Biblic Moody, m-am cufundat in studiul Scripturii
si al teologiei. Pentru ca eram in ultimul an, a trebuit sa fac un curs de "consiliere
pastorala", care s-a dovedit a fi aproape identic cu un curs de psihologie pe care l-am
facut la Universitatea din Virginia. In acelasi an mi s-a cerut sa fiu supraveghetor la
dormitorul internatului. In timpul pregatirii pentru aceasta functie, am fost instruiti cu
privire la ultimele tendinte in psihologia populara, tendinte care, apropo, au ajuns in
prezent la gramada de gunoi a psihologiei. Insa pe atunci imi amintesc cat de uimit am
fost sa constat ca, aparent, toate studiile mele despre Scriptura nu au reusit sa ma
pregateasca suficient ca sa ma ocup de problemele reale cu care urma sa ma confrunt in
viitoarea mea slujire. Studiul biblic si cunostintele dobandite erau foarte bune pentru
mantuire si sfintire, insa se parea ca "acolo, in lume", existau anumite probleme care
necesitau ceva mai mult decat solutiile "simpliste" descoperite in Cuvantul lui
Dumnezeu. Scriptura, daca priveai mai atent, avea nevoie de ajutorul lui Freud.
Insuficient pregatit sa folosesc noile cunostinte, le-am lasat deoparte. Mai tarziu, la
inceputul lucrarii ca pastor, am decis sa obtin masteratul in psihologie, pentru a-i putea
ajuta pe oameni in problemele lor "reale". Insa imediat mi-a fost cat se poate de clar ca
ceva nu era deloc in regula. Aproape tot ce invatam la cursurile de psihologie contrazicea
Scriptura. In concluzie, mi-am incheiat cariera de asa-zis pastor/psiholog si m-am intors
la studiul Scripturii, care s-a dovedit de-a lungul anilor mai mult decat adecvata pentru
orice nevoie si problema cu care m-am confruntat. Intre timp, cufundat in slujirea mea si
in studiul Scripturii, se pare ca am ignorat deturnarea bisericii evanghelice de catre
psihologie din anii 1970 si 1980. Intr-o zi m-am trezit, la fel ca Rip Van Winkle din
nuvela lui Washington Irving, ca sa descopar ca lumea mea, lumea bisericii, s-a schimbat,
iar eu am ramas in urma. Unde s-au dus toti? Cele mai multe biserici vorbeau de-acum
despre familii disfunctionale, imagine neadecvata despre propria persoana, dependenta,

programe in 12 pasi, si nevoi, multe, multe nevoi pe care biserica se presupunea ca

trebuie sa le implineasca. Din ce in ce mai multi crestini isi luau filozofia de viata din
emisiunile lui Oprah si Sally Jesse decat de la Isus si Pavel.
Cand liderii crestini au vazut aceasta metamorfoza a poporului lui Dumnezeu, o
metamorfoza la crearea careia au ajutat si ei, puteau fie sa stranga fraiele, sa denunte
aceasta caricatura a credintei crestine si sa se pocaiasca de partea pe care au avut-o la
nasterea ei, sau puteau sa urce la bord si sa se alature paradei. Recunoscand ca asta vroiau
oamenii de-acum, asta asteptau, asta au fost instruiti sa "aiba nevoie", cei mai multi lideri
crestini au ales a doua abordare. Dati-le crestinilor psihologia populara orientata spre
implinirea nevoilor, pe care au ajuns sa o iubeasca, au decis ei, insa modificati-o putin,
adaugand putina Scriptura si cateva referinte la Isus - asa nu vor descoperi ca ceea ce
inghit nu e deloc crestinismul biblic, ci o pervertire aproape de nerecunoscut. Nu
conteaza daca aceasta abordare a fost calculata sau a fost adoptata din naivitate, rezultatul
e acelasi: o comunitate crestina psihologizata care nu mai recunoaste diferenta dintre
invataturile Scripturii si cele ale lui Carl Rogers (psiholog american, unul din fondatorii
abordarii umaniste a psihologiei), si nu ii mai pasa de aceasta diferenta.
Deoarece crestinul nu se mai deosebea de-acum de necrestin in ce priveste filozofia,
amandoi s-au indragostit de limbajul incarcat de termeni psihologici, iar ofensa crucii a
devenit mult mai putin ofensatoare. Pentru unii a fost nevoie doar de un mic pas (cazul
lui Robert Schuller, dupa cum vom vedea) ca sa dezvolte o biserica psihologizata pentru
un Harry (dupa cum il numesc cei din Willow Creek) deja psihologizat. O astfel de
biserica ii poate oferi lui Harry aceleasi lucruri pe care i le ofera societatea seculara, insa
mai bine, pentru ca Isus e mai bun decat Carl Rogers, Oprah si Freud la un loc. Astfel se
face ca - "Bisericile noii paradigme par sa aiba succes, nu pentru ca ofera o alternativa la
cultura noastra moderna, ci pentru ca vorbesc cu vocea acesteia, imitandu-i miscarile"
(Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, p. 32).
Putina istorie
Miscarea de crestere a bisericii ii datoreaza mult lui Robert Schuller, care pretinde ca este
fondatorul miscarii, cel putin in America, fiind primul care a lansat abordarea condusa de
piata in crestinism. "Secretul aducerii oamenilor din lume la biserica," spunea Schuller,
"este cat se poate de simplu. Aflati ce ii impresioneaza pe cei din comunitatea voastra
care nu merg la biserica" apoi dati-le aceste lucruri (citat din Serviciile pentru cautatorii
din Willow Creek [Willow Creek Seeker Services], de G.A. Pritchard, pag. 51). Crezand
ca predicarea expozitionala este o pierdere de vreme, si imprumutand filozofia
mentorului sau, Norman Vincent Peale, Schuller "a inceput sa comunice un mesaj al
crestinismului concentrat asupra implinirii nevoilor emotionale si psihologice ale
oamenilor" (Pritchard, pag. 53). Schuller si-a descris filozofia de slujire in cartea sa din
1982 intitulata Pretuirea de sine: Noua Reforma [Self Esteem: The New Reformation], in
care a chemat la o schimbare radicala a orientarii bisericii de la Dumnezeu catre nevoile
oamenilor. Cea mai importanta problema pentru Schuller era sa determine prin diverse
mijloace care era cea mai adanca nevoie omeneasca asupra careia trebuia sa se
concentreze biserica. El a decis ca cea mai adanca nevoie a omenirii era pretuirea de sine,

o "nevoie", fiindca veni vorba, care nu e mentionata, nu se face referire la ea, nu e nici
macar sugerata in Scriptura. El a mers mai departe, infasurandu-si teologia si strategia de
crestere a bisericii in jurul acestei nevoi extrem de importante. La inceput, filozofia lui
Schuller de crestere a bisericii a fost intampinata cu dispret si a fost denuntata de crestinii
conservatori de pretutindeni. Insa in timp ce liderii crestini erau in prima linie a frontului
teologic impotriva crestinismului orientat catre nevoi, ei au fost invaluiti din toate partile
de pragmatism. Astfel s-a intamplat ca filozofia lui Schuller a avut succes, iar cei care au
folosit-o au avut parte de o crestere numerica exponentiala in bisericile lor. In cele mai
multe domenii, adevarul nu are nici o sansa impotriva succesului; la fel s-a intamplat si in
razboaiele cresterii bisericii.
Daca Robert Schuller a fost arhitectul bisericii prietenoase cu utilizatorul, atunci Bill
Hybels, pastor in biserica comunitatii din Willow Creek a devenit constructorul. Pornind
de la premisa ca "Cele mai eficace mesaje pentru cautatori sunt acelea care se adreseaza
nevoilor pe care le simt acestia" (Inauntrul mintii lui Harry si Mary, care nu merg la
biserica [Inside the Mind of Unchurched Harry and Marry], de Lee Strobel, pag.
214,215), Hybels si tovarasii lui s-au hotarat sa determine caror nevoi simtite trebuia sa li
se acorde cea mai mare atentie. Lider al grupului, Hybels a decis ca nu era vorba de
pretuirea de sine, desi nu a respins-o nici pe aceasta, ci implinirea personala (sau cautarea
fericirii), urmata de identitate, companie, casatorie, familie, eliberarea de stres,
semnificatia si moralitatea (ibid., pag. 70-73). Pentru Hybels, implinirea era nevoia
simtita care le cuprindea si le definea pe toate celelalte.
Deoarece, pentru fondatorii bisericii noii paradigme, nevoile simtite sunt forta motoare
din spatele actiunilor si atitudinilor oamenilor, si deoarece crestinismul, argumenteaza
Hybels, este cel mai bun mijloc de rezolvare a problemelor si de satisfacere a nevoilor de
implinire (ibid., pag. 143), el a dezvoltat evanghelia implinirii personale. Conform
cercetarilor din cartea Serviciile pentru cautatorii din Willow Creek [Willow Creek Seeker
Services], de G.A. Pritchard, canonul dinauntrul canonului la Willow Creek este acela ca
fiintele umane pot fi implinite. Implinirea impregneaza totul la Willow Creek, conducand
chiar la o redefinire a pacatului. "In loc sa prezinte pacatul doar ca egoism si razvratire
impotriva lui Dumnezeu, Hybels il mai descrie si ca o strategie gresita de obtinere a
implinirii" (ibid., p. 177).
Trebuie sa observam ca, desi aceasta strategie a nevoilor simtite nu este derivata din
Scriptura, avandu-si sursele in mod clar in psihologia seculara, cu toate acestea ea va
deveni temelia pentru biserica noii paradigme.
Consecintele
Rezultatul invaziei psihologiei in cultura noastra a fost, dupa cum observa R. Albert
Mohler, acela ca "Americanii sunt acum adeptii fanatici ai cultului implinirii de sine si al
autonomiei personale" (Viitoarea criza evanghelica [The Coming Evangelical Crisis],
editata de John H. Armstrong, 'Evanghelic': Ce cuprinde un nume? ['Evangelical':
What's in a Name?] de R. Albert Mohler, Jr., pag. 40). Rolul bisericii a fost sa confrunte
duhul veacului, pentru ca, asa cum arata Wells, "Biserica este interesata de adevar, nu de

profit" (Dumnezeu in pustie [God in the Wasteland], de David Wells, pag. 76). Din
nefericire, "vindecatorii vremurilor noastre - psihoterapeutii si producatorii de reclame si-au extins influenta si in viata bisericii. Vindecatorii nostri seculari au populat biserica
cu verisorii lor apropiati" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, pag.
197). Chiar si "limbajul teologiei a fost inlocuit cu vocabularul terapiei" (Mohler).
Acesti noi verisori au afectat fiecare aspect al vietii bisericii. Luati inchinarea, de
exemplu. Pastorul noii paradigme, Wes Dubin, intra in ofensiva atunci cand sunt criticate
serviciile sale de inchinare orientate catre divertisment. "Ea (inchinarea) nu se rezuma la
tristete si judecata de apoi," declara el, "in care ne luam toti Bibliile si ne plictisim unii pe
altii; haideti sa le aratam ca ne putem si distra" (In Numele lui Dumnezeu [In the Name of
God], video cu Peter Jennings. Exista o vreme si pentru distractie in biserica, insa,
categoric, "scopul inchinarii este in mod clar sa exprime maretia lui Dumnezeu si nu pur
si simplu o eliberare interioara sau, si mai putin, amuzamentul. Inchinarea este teologica,
nu psihologica" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], pag. 40).
Apoi mai este problema pacatului. Intr-o lume psihologica, pacatul este redus la boala si
dependenta. Pacatosul nu mai este considerat un depravat, ci o victima. Ce se pierde
astfel este capacitatea noastra de a intelege viata, si pe noi insine, ca pacatosi. Atunci
cand biserica sensibila la cautatori adopta limbajul si teologia psihologiei, ea incearca sa
ofere retetele psihologice pentru problemele vietii, nu pe cele biblice, pentru ca,
argumenteaza ea, lumea gandeste acum in contextul psihologiei iar noi trebuie sa fim
relevanti. In loc sa provoace si sa infrunte intelepciunea lumii, biserica moderna
urmareste sa o sfinteasca. Rezultatul este, asa cum avertiza profetul Ieremia in zilele lui,
ca ei "Leaga in chip usuratic rana fiicei poporului Meu" (Ieremia 6:14).
Accentul pus pe psihologie schimba de asemenea si punctul central al bisericii. Pritchard
are dreptate atunci cand spune ca "In loc sa priveasca la fata lui Dumnezeu, aceasta
invatatura le sugereaza oamenilor sa priveasca in oglinda distorsionata a psihologiei
moderne" (Pritchard, pag. 233). Pritchard afirma ca, pe cand participa la serviciile acelei
biserici (ibid., pag. 227,235), majoritatea cartilor vandute in libraria din Willow Creek
erau despre psihologie si autoperfectionare, in topul vanzarilor fiind cartea "Nu mai sunt
codependent [Codependent No More]" de Melody Beattie, o carte categoric anti-crestina.
Acest accent pus pe psihologie, "in loc sa-i incurajeze pe cei din Willow Creek sa Il
cunoasca si sa Il iubeasca pe Dumnezeu, ii incurajeaza sa se cunoasca si sa se iubeasca pe
sine, sa dezvolte o puternica pretuire de sine. Scopurile si mijloacele eticii unei persoane
se schimba, de la o orientare centrata pe Dumnezeu catre una centrata pe om... Crestinii
din Willow Creek au acceptat contextul psihologic ca fiind fundamental pentru
intelegerea de sine si ca un ghid de incredere pentru viata de zi cu zi" (Pritchard, pag.
234).
Evaluarea facuta de Pritchard influentei psihologice la Willow Creek este letala. "Ca o
ironie, in timp ce Hybels ii evanghelizeaza pe cei din lume catre crestinism, ii
evanghelizeaza in acelasi timp pe crestini catre lume. In timp ce aceia din audienta care
nu merg la biserica (10 procente) se apropie de crestinism, crestinii din audienta (90
procente) devin adesea mai psihologici si mai lumesti... In efortul de a fi relevanta,

biserica din Willow Creek, in mod ironic, este in pericol de a deveni irelevanta"
(Pritchard, pag. 238-239 - procentele crestinilor si necrestinilor care participa la serviciile
bisericii din Willow Creek sunt estimari bazate pe cercetarile autorului).
Critica adusa de Pritchard abordarii orientate catre nevoi in felul in care intelegem
biserica merita un citat mai lung:
Consecintele neintentionate ale acestei abordari sunt acelea ca Hybels incorporeaza in
invataturile sale de baza parti mari din perspectiva asupra vietii a psihologiei americane,
aratand ca implinirea este o consecinta a vietii crestine. Exista o lipsa de evaluare critica
in abordarea folosita de Willow Creek pentru relevanta. Aceasta abordare bazata pe
nevoile simtite in cele din urma le distorsioneaza crestinismul.
O abordare mai biblica pentru preocuparea curenta a americanilor in legatura cu
implinirea este sa o numim idolatrie, pentru ca asta este. Isus nu garanteaza celor care Il
urmeaza ca se vor simti impliniti. De fapt, in repetate ocazii, se afirma exact opusul: "Eu
v-am ales din mijlocul lumii, de aceea va uraste lumea" (Ioan 15:19); "N-am venit sa
aduc pacea, ci sabia" (Matei 10:34); "Daca m-au prigonit pe Mine si pe voi va vor
prigoni" (Ioan 15:20). Tentatia de a spune ca crestinismul va satisface toate nevoile unui
om si ii va asigura implinirea nu este loiala crestinismului biblic (Pritchard, pag. 200 sublinierea imi apartine).
Esecurile neintentionate ale celor din Willow Creek sunt rezultatul unei utilizari necritice
ale diverselor unelte si idei culturale (marketing, psihologie, mijloacele mass-media). In
particular, greselile lor isi au radacina intr-o intelegere superficiala a culturii americane si
o stapanire insuficienta a teologiei crestine (Pritchard, pag. 207).
Expertii sensibili la cautatori vor sa apere marketingul ca o unealta pe care o folosesc
pentru a-i atrage pe mai multi dintre cei asemenea lui Harry, care nu merge la biserica, sa
auda Evanghelia. Metodele se schimba, mesajul ramane acelasi - acesta a cliseul. Ce nu
par sa inteleaga in naivitatea lor este ca mesajul in cele din urma va fi modelat de metoda.
Acest lucru e adevarat in special in ce priveste marketingul, pentru ca el "modeleaza felul
in care cineva priveste lumea. Oamenii devin 'consumatori' si 'audiente tinta'. Acesti
consumatori au 'nevoi simtite', pe care 'cercetarea' le descopera cu scopul de a modifica
'produsul' pentru a implini aceste nevoi" (Pritchard, pag. 244).
Exista o diferenta subtila, dar totusi importanta, intre biserica Noului Testament si
biserica noii paradigme. Biserica, ne invata Noul Testament, trebuie sa Il slaveasca pe
Dumnezeu si sa-i invete pe oameni cum sa-I fie placuti. In acest proces, s-ar putea ca
nevoile sa fie implinite, insa scopul bisericii nu este sa implineasca nevoile oamenilor (cu
exceptia nevoii evlaviei). In biserica moderna, nevoia domneste; Dumnezeu exista ca sa
implineasca nevoile lui Harry. Harry vine la Hristos, nu ca sa Il slaveasca, ci pentru a gasi
implinirea si fericirea promisa pentru viata lui. Atunci cand Harry este atras printr-o
filozofie a nevoilor simtite, el nu va ramane atunci cand se renunta la folosirea acestei
abordari. In alte cuvinte, daca Harry este atras la biserica pentru a primi ceva, pentru a-si
satisface firea, el nu va ramane in biserica cand si daca va descoperi ca Hristos il cheama

sa-si dea viata pentru El (Matei 16:25). Rezultatul este ca bisericile ridicate pe mlastina
superficialului trebuie sa ramana superficiale daca spera sa-i pastreze pe Harry si pe
Mary.
Rezumat
David Wells a pus intrebarile potrivite pentru aceste biserici sensibile la cautatori:
"Indrazneste oare Biserica sa devina relevanta devenind biblica? Este ea gata sa rupa
legaturile cu obiceiurile culturale ale timpului si sa-si propuna ceva cat se poate de
absurd, cum ar fi recuperarea atat a cuvantului cat si a semnificatiei pacatului?"
(Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], pag. 199). "Ma tem ca au fost semanate de-acum
semintele liberalismului total, iar in generatia urmatoare aceste seminte vor ajunge cu
siguranta la maturitate" (ibid., p. 205). Sunt de acord cu ultimul paragraf din cartea
Pierderea virtutii: "Avem nevoie de credinta veacurilor, nu de reconstructia unei credinte
condusa de terapie sau inspirata de comercial. Nu ne putem multumi cu nimic mai putin
decat aceasta credinta, pentru ca fara ea lumea noastra postmoderna va pieri de foame din
cauza lipsei Cuvantului lui Dumnezeu" (ibid., pag. 209).
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Biserica condusa de piata - Partea a 4-a

Gary E. Gilley
Banii falsi sunt recunoscuti de cei ce stiu sa-i identifice pe cei autentici. Inainte sa
examinam mesajul Evangheliei din bisericile noii paradigme, cel mai bine e sa examinam
mesajul Evangheliei asa cum il gasim in Biblie. In esenta, mesajul Evangheliei e
urmatorul: Harry (ca sa folosim termenul folosit la Willow Creek pentru cei nemantuiti)
este un pacatos, in razvratire totala impotriva lui Dumnezeu (Rom. 3:23; 5:1-12). Desii
unii ca Harry sunt religiosi in exterior si unii chiar doresc darurile si binefacerile pe care
le poate da Dumnezeu, nici un Harry nu Il poate cauta cu adevarat pe Dumnezeu si nici
nu Il poate dori (Rom. 3:10-18). Ca rezultat al pacatoseniei lui Harry, el se gaseste sub
mania lui Dumnezeu (Rom. 1:18), se va confrunta cu judecata viitoare (Evrei 9:27), va
muri atat fizic cat si spiritual (Rom. 6:23) si isi va petrece vesnicia in iad (Apoc. 20:1115).
Din cauza situatiei deznadajduite in care se gaseste Harry si a faptului ca nu poate face
nimic ca sa se rascumpere in ochii lui Dumnezeu (Tit 3:5), Isus Hristos (numai prin har,
nu datorita valorii sau importantei lui Harry, Efes. 2:8) a devenit om, a murit pe cruce
(Rom. 5:8) (luand astfel pacatul lui Harry asupra Lui si satisfacand mania lui Dumnezeu,
Evrei 2:17), a inviat din morti pentru ca Harry sa poata fi mantuit de pacatul lui si sa

primeasca neprihanirea lui Hristos (Rom. 4). Desi toate acestea sunt un dar din partea lui
Dumnezeu, Harry primeste acest dar prin exercitarea credintei (Efes. 2:8,9) - doar
crezandu-L pe Dumnezeu pe cuvant, increzandu-se ca Dumnezeu il va mantui doar daca
el crede cu adevarat.
Ce vreau sa demonstrez in acest articol este ca, desi multi din tabara celor sensibili la
cautatori vor subscrie la cea mai mare parte a definitiei Evangheliei de mai sus, in
realitate nu acesta e felul in care i se prezinta Evanghelia lui Harry. Dimpotriva, lui Harry
i se spune ca, datorita valorii pe care o are in fata lui Dumnezeu, Dumnezeu Si-a trimis
Fiul ca sa moara pentru el (o negare a harului, conform pasajului din Evrei 1-2, unde se
prezinta argumentul pentru harul lui Dumnezeu printr-o metoda unica, aratand ca Hristos
nu a murit pentru ingerii care au o valoare mai mare decat oamenii, ci a murit pentru
oameni - numai prin har). Lui Harry i se spune ca, daca vine la Hristos, Hristos ii va
implini toate nevoile pe care el le simte si il va conduce spre implinirea personala. Lui
Harry i se cere sa se increada in Hristos, marele "Implinitor al Nevoilor", lucru care va
reprezenta sfarsitul cautarii unei vieti de fericire si implinire.
Eu vreau sa spun ca aceasta nu e deloc Evanghelia, e mai degraba "Evanghelia dupa
Mine", sau "Evanghelia Autoimplinirii", "Noua Evanghelie". "Nu trebuie sa confundam
niciodata dorinta noastra ca oamenii sa accepte Evanghelia," ne avertiza Oswald
Chambers cu multi ani in urma, "cu producerea unei Evanghelii care sa fie acceptata de
oameni." "Felul in care definim problema ne va defini Evanghelia. Daca 'marea problema'
a universului este lipsa mea de auto-pretuire, Evanghelia va fi 'descoperirea persoanei
dragute care se gaseste in tine'. Daca marea intrebare este 'Cum putem repara societatea?',
Evanghelia va fi un set de agende morale completat cu o lista de candidati aprobati. Insa
oare cat de des discutam 'marea problema' asa cum este ea definita de Scriptura?
Problema este mania lui Dumnezeu" (Viitoarea criza evanghelica [The Coming
Evangelical Crisis], editata de John Armstrong, "Recuperarea firului cu plumb
[Recovering the Plumb Line]," de Michael S. Horton, pag. 256).
Harry ar veni la biserica, insa...
Motivul pentru care Harry nu vine la biserica este, in opinia sustinatorilor metodelor
conduse de piata, ca Harry e o faptura cazuta care L-a respins pe Dumnezeu si este atras
prea putin, sau deloc, de lucrurile lui Dumnezeu. Corect? Nu, nicidecum. Dimpotriva,
Harry ar veni cu drag la biserica, si L-ar primi in cele din urma pe Hristos, daca biserica
ar invata cum sa-si faca reclama si cum sa-si prezinte mai bine produsul. Lee Strobel, fost
pastor invatator la Willow Creek, acum in Saddleback Community, ne asigura ca studiile
de marketing au aratat ca "Harry a respins biserica, insa asta nu inseamna neaparat ca L-a
respins pe Dumnezeu" (Inauntrul mintii lui Harry si Mary, care nu merg la biserica
[Inside the Mind of Unchurched Harry and Marry], de Lee Strobel, pag. 45). Totusi,
Scriptura e foarte clara atunci cand declara ca omenirea Il respinge pe Dumnezeu (Rom.
3:10-18; 5:1-12; 1Cor. 1:18 si in cont.). Lucrul pe care ni-l arata studiile de marketing
este ca oamenii nu si-au respins dumnezeii creati de imaginatia lor - insa ei nu Il cauta pe
adevaratul Dumnezeu.

Ce am invatat de fapt din studiile de marketing este ca motivul real pentru care Harry nu
vine la biserica este pentru ca biserica e plictisitoare, previzibila, irelevanta, flamanda
dupa bani (ibid., pag. 80) si nu ii implineste nevoile (ibid., pag. 58). Biserica noii
paradigme opereaza sub credinta ca Harry este "Ostil fata de biserica, prietenos fata de
Isus Hristos" (ibid., pag. 47). Ei "au conceptia gresita ca, daca vrem sa castigam lumea
pentru Hristos, trebuie mai intai sa castigam favoarea lumii. Daca putem face lumea sa ne
iubeasca, Il vor accepta si pe Mantuitorul nostru. Scopul exprimat de filozofia
'prietenoasa cu utilizatorul' este sa-i faca pe pacatosii neconvertiti sa se simta comfortabil
auzind mesajul crestin" (Credinta nechibzuita [Reckless Faith], de John MacArthur pag.
52 [tradusa in Romana cu titlul Criza spiritualitatii - n.trad.]).
Cum sa ajungem la Harry cu Evanghelia
Este clar, atunci cand cineva studiaza Scriptura si nu studiile de marketing, ca mesajul
Evangheliei prezentat de biserica sensibila la cautatori este gresit inca de la radacina - are
o antropologie defecta. Ea il considera pe Harry ca avand o atractie, chiar o prietenie fata
de Dumnezeu, insa aceasta e inabusita de metodele invechite ale bisericii. Odata ce este
acceptata aceasta premisa, metodologiile bisericii 'prietenoase cu utilizatorul' sunt logice.
Tot ce ramane de descoperit este ce doreste Harry intr-o biserica, si intr-un Dumnezeu,
pentru ca sa-i putem oferi aceste lucruri intr-un ambalaj atractiv. In alte cuvinte, sa-i
facem o oferta pe care sa n-o poata refuza. Pe partea negativa, trebuie sa intelegem ca
"Harry, care nu merge la biserica, nu raspunde bine la cineva care predica despre porunci
de genul 'Asa vorbeste Domnul' (ibid., pag. 50). Nu vom ajunge la inima lui Harry
folosind cheia adevarului. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, Harry e un pragmatist;
intrebarea lui e: functioneaza crestinismul? (ibid., pag. 56). Harry mai e si un
existentialist; Experienta - nu evidenta - este modul lui de a descoperi lucrurile" (ibid.,
pag. 59).
Stiind de-acum ca Harry nu este motivat de poruncile lui Dumnezeu, nici nu e interesat
de adevar, putem abandona abordarea directa. Pentru ca el cauta ceva care sa-l ajute sa-si
atinga scopurile in viata si sa se simta bine in acest proces, suntem gata sa impachetam
Evanghelia intr-un fel care sa-i atraga atentia. Biserica noii paradigme face acest lucru
concentrandu-se asupra Evangheliei nevoii simtite. "Problema Bisericii din zilele noastre
este ca pur si simplu crede ca, fara ajustari, Evanghelia nu va fi prea interesanta pentru
oamenii moderni" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, pag. 207).
Trebuie deci sa trecem la ajustari.
Evanghelia nevoii simtite
Din psihologie, biserica sensibila la cautatori a descoperit ca atat generatia de dupa al
Doilea Razboi Mondial cat si cea imediat urmatoare, -->
Au invatat sa se astepte sa le fie implinite nevoile, sa li se asigure slujbe, sa aiba bani
disponibili, sa li se rezolve problemele. Rezultatul este o generatie de tineri adulti care
doresc si asteapta totul imediat. Viata trebuie traita pentru prezent. Prea putini sunt
constienti ca exista o filozofie care spune ca trebuie sa ne facem planuri pe termen lung,

trebuie sa lucram din greu pentru ca maine lucrurile sa fie mai bune. E generatia "acum",
prea putin interesata de vreo religie care vorbeste despre sacrificii, cer, sau o viata mai
buna candva, in viitor. Ei vor sa auda despre o credinta care functioneaza acum si are
rezultate imediate (Strobel, pag. 57).
Daca asa stau lucrurile, cum trebuie sa proclamam Evanghelia in fata unei generatii
rasfatate, egocentrice, care cere societatii sa-i indeplineasca orice moft? Generatiile
anterioare, inclusiv cele biblice, ar fi folosit aceste trasaturi drept dovezi ale pacatului in
viata lui Harry. Ele l-ar fi chemat pe Harry sa se pocaiasca de un astfel de stil de viata, lar fi chemat la credinta in Hristos pentru iertarea acestor pacate. Apoi l-ar fi provocat pe
noul credincios Larry sa-si abandoneze egocentrismul, l-ar fi chemat la o viata de
sacrificiu de sine, lasand cu smerenie ca Duhul lui Dumnezeu sa-l transforme dupa
asemanarea cu Hristos.
Insa biserica moderna vede lucrurile diferit. Strobel scrie: "Provocarea noastra, in acest
caz, este sa ajutam aceasta noua generatie de oameni care nu merg la biserica sa inteleaga
ca crestinismul functioneaza, adica Dumnezeul Bibliei ne ofera intelepciune
supranaturala si ajutor in problemele noastre, in dificultati, in vindecarea de ranile
trecutului" (ibid.). Strobel sugereaza ca "aceasta noua generatie" este diferita de
generatiile anterioare, de aceea trebuie sa ajungem la ea altfel decat am facut-o in trecut.
Ce a functionat candva pur si simplu nu mai are relevanta pentru Harry din zilele noastre.
Wells a definit clar care e atitudinea predominanta atunci cand a scris: "Cultura noastra
sugereaza ca toate marile comori ale vietii ne stau la dispozitie, cat se poate de simplu,
inauntrul nostru. Omul religios s-a nascut ca sa fie mantuit, insa omul psihologic s-a
nascut pentru a i se face pe plac. 'Cred' a fost inlocuit cu 'simt'. Problema e ca in ultima
vreme nu ne-am simtit prea bine" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David
Wells, pag. 107).
Exista suficient adevar in declaratia lui Strobel ca sa ne gaseasca nepregatiti pe cei mai
multi dintre noi. Functioneaza oare crestinismul? Ne ofera Dumnezeu intelepciune si
ajutor in vremuri de restriste? Cu siguranta, insa aceasta este Evanghelia? Este ea vestea
buna ca Hristos a murit pentru pacatele noastre ca sa ne elibereze de mania lui Dumnezeu
si sa ne dea neprihanirea lui Hristos; sau este vestea buna ca Hristos a murit ca sa ne
simtim mai bine cu privire la propria persoana si sa ni se implineasca nevoile? Sunt doua
Evanghelii separate.
Inca vreo cateva citate din cartea lui Strobel ne vor ajuta sa identificam exact ce ofera
celor necredinciosi biserica noii paradigme. "Noi, din generatia de dupa Al Doilea Razboi
Mondial, nu venim la biserica pentru a deveni membri," spunea un pastor. "Venim sa
experimentam ceva. Da, chiar sa obtinem ceva" (Strobel, pag. 71 - sublinierile in
original). Ce vrea sa experimenteze Harry? Strobel ne da cateva exemple. "Daca
descoperi ca Harry, care nu vine la biserica, sufera de o parere foarte proasta despre
sine... ii poti spune cat de mult s-a imbunatatit propria ta imagine despre tine insuti dupa
ce ai aflat cat de pretuit esti de Dumnezeu" (ibid., pag. 92). Nu conteaza ca acest concept
al auto-aprecierii este strain de Scriptura, chiar anti-scriptural; nu conteaza ca problema
reala cu care se confrunta Harry, conform Bibliei, este mandria, nu lipsa de auto-

apreciere; Evanghelia este impachetata acum astfel incat sa-i ofere lui Harry ce a fost
conditionat sa creada ca are nevoie.
Totusi, nu toata lumea are nevoie de o imbunatatire a ego-ului; unii cauta senzatii, emotie
si aventura. Din fericire pentru evanghelistul care gandeste rapid, Evanghelia este
asemenea unui cameleon, luand orice culoare e nevoie. Strobel ii asigura pe amatorii de
senzatii ca el a "invatat ca nimic nu e mai incantator, mai provocator si mai plin de
aventuri decat o viata traita ca urmas devotat al lui Isus Hristos. Am descoperit ca exista o
mare diferenta intre emotii si emotiile care implinesc" (ibid,. pag. 124 - sublinierile in
original).
Deci Isus Hristos poate fi oferit de-acum ca o sursa de senzatii, sursa suprema de
incantare. Nu numai ca aceasta e o reprezentare gresita a lui Hristos, ea nici macar nu
corespunde faptelor. Ma intreb cat de incantati au fost sfintii descrisi in Evrei 11:36-38
cand erau batjocoriti, batuti, omorati, lipsiti de locuinte, traind in gropi facute in pamant.
Biserica noii paradigme ofera o marca de crestinism pur americanizata, a oamenilor de
afaceri tineri si prosperi, care nu se gaseste nicaieri in Noul Testament. "O mare parte a
Evangheliei prezentate astazi seamana mai putin cu Dumnezeul veacurilor si mai mult cu
Zana cea buna - oferind oamenilor din mana lui Dumnezeu lucrurile pe care acestia n-au
fost in stare sa le obtina singuri: bogatie, faima, mangaiere si securitate" (Wayne
Jacobsen, citata in revista Leadership, Vol. IV, #1, p. 50).
Evanghelia implinirii
G.A. Pritchard, dupa ce a petrecut un an studiind lucrarea de la Willow Creek, a ajuns in
cele din urma la concluzia ca "Hybels cred ca preocuparea principala a lui Harry este
implinirea personala... Hybels invata ca crestinismul va satisface nevoia pe care o simte
Harry si ii va asigura implinirea... Hybels si alti vorbitori nu condamna cautarea dupa
implinire. Dimpotriva, ei argumenteaza ca Harry nu a cautat in locul potrivit. Intrebarea
ramane aceeasi, insa raspunsul s-a schimbat. Harry intreaba: 'Cum pot sa fiu fericit?'
'Primeste-L pe Isus', raspunde Hybels" (Serviciile pentru cautatorii din Willow Creek
[Willow Creek Seeker Services], de G.A. Pritchard, pag. 250). Analiza facuta de Pritchard
e cat se poate de justa.
Sa aiba oare dreptate cei din Willow Creek atunci cand invata ca relatia cu Hristos va
asigura o viata de implinire? Intr-un cuvant, nu... Implinirea personala este telul dominant
al vastei majoritati a americanilor. In acest context, e mare ispita ca evanghelicii
americani sa argumenteze ca crestinismul este un mijloc de obtinere a implinirii iar
biserica devine un loc care promite sa satisfaca dorintele emotionale. ... A argumenta in
favoarea crestinismului aratand in primul rand cat este de util in satisfacerea nevoilor
simtite, inseamna de fapt a-i submina scopul principal. A invata ca crestinismul este doar
un mijloc de atingere a unor obiective inseamna a invata ca in cele din urma acesta va
deveni de prisos. Daca cineva isi poate satisface nevoile fara Hristos, atunci mesajul
crestinismului poate fi dat la o parte.... Motivul decisiv pentru care oamenii trebuie sa se
pocaiasca si sa se inchine lui Dumnezeu este ca Dumnezeu merita acest lucru. Teologia
implinirii nu reflecta invatatura Bibliei. Gasim in Scriptura numeroase dovezi care arata

ca crestinismul adesea "nu implineste"; Isus le promite ucenicilor ca "in lume veti avea
necazuri"... Domnul nu a promis implinire, nici macar alinare, in aceasta lume, ci doar in
urmatoarea.... Implinirea nu este dreptul spiritual din nastere al crestinilor. Telul vietii
crestinului este credinciosia, nu implinirea (Pritchard, pag. 254-256).
Sociologul Robert Wuthnow, incercand sa examineze crestinismul modern, "sugereaza ca
in America zilelor noastre, Dumnezeu a fost modelat ca sa satisfaca nevoile oamenilor...
Dumnezeu este relevant pentru americanii contemporani in principal datorita faptului ca
simtirea prezentei lui Dumnezeu este o mangaiere subiectiva; in alte cuvinte, religia
rezolva problemele personale, fara sa se ocupe de problemele mai mari" (citat in
Pritchard, pag. 260). Hybels a prins aceasta idee si ii prezinta lui Harry, care nu merge la
biserica, un portret optimist al lui Hristos care ar putea fi rezumat in cuvintele:
"Dumnezeu te iubeste si te va primi acolo unde esti, te va ierta, iti va satisface nevoile pe
care le simti si te va implini" (Pritchard, pag. 260). John MacArthur comenteaza:
"Intelepciunea marketingului cere ca ofensa crucii sa nu iasa in evidenta. Arta vanzarilor
cere ca subiectele negative, cum ar fi mania divina, sa fie evitate. Pentru a satisface
consumatorul trebuie ca standardele neprihanirii sa nu fie ridicate prea sus. Semintele
unei Evanghelii diluate sunt astfel semanate chiar in filozofia care conduce multe
organizatii in zilele noastre" (Rusinat de Evanghelie [Ashamed of the Gospel], de John
MacArthur, pag. 24 [tradusa in Romana cu titlul Cand sarea isi pierde gustul - n.trad.]).
Rezumat
Raspunzand celor care obiecteaza fata de noua evanghelie, Strobel riposteaza spunand ca
"aceste obiectii se refera in general la metoda folosita pentru comunicarea Evangheliei,
nu la mesajul in sine, in consecinta suntem liberi sa folosim creativitatea pe care ne-a dato Dumnezeu pentru a prezenta mesajul lui Hristos in moduri noi, relevante pentru
audienta noastra tinta" (Strobel, pag. 168). Lucrurile pur si simplu nu stau asa. Desi unele
metode ne deranjeaza, mesajul transmis este cel care ne ingrijoreaza cu adevarat. Biserica
noii paradigme vrea sa proclame cu putere ca mantuirea este numai prin har, numai prin
credinta, numai in Hristos. Insa ei au redefinit mantuirea. Mantuirea, conform noii
evanghelii, nu mai este pur si simplu iertarea de pacat si trecerea neprihanirii lui Hristos
in contul celui mantuit. Nu e eliberarea de mania lui Dumnezeu fata de un popor
razvratit, care o merita pe deplin.
Noua evanghelie inseamna eliberarea de o lipsa a auto-aprecierii, de goliciune si
singuratate, un mijloc de obtinere a implinirii si fericirii, un mod de a primi dorintele
inimii, o metoda de satisfacere a nevoilor noastre. Vechea Evanghelie era despre
Dumnezeu; noua Evanghelie este despre noi. Vechea Evanghelie era despre pacat; noua
Evanghelie este despre nevoi. Vechea Evanghelie era despre nevoia de neprihanire; noua
Evanghelie este despre nevoia noastra de implinire. Vechea Evanghelie este o nebunie
pentru cei de pe calea pierzarii; noua Evanghelie este atractiva. Multi urmeaza noua
Evanghelie, insa intrebarea e cati sunt mantuiti cu adevarat. Intr-un moment de reflectie
la validitatea metodelor folosite in Willow Creek, insusi Hybels si-a intrebat ascultatorii:
"Cati dintre noi am fost vaccinati cu o concentratie slaba de crestinism? Cati dintre noi
avem adevarata boala?" (citat de Pritchard, pag. 316)

"Nimic din Scriptura nu sugereaza ca biserica ar trebui sa-i atraga pe oameni la Hristos
prezentandu-le crestinismul ca o optiune atractiva... Mesajul crucii este o nebunie pentru
cei ce pier (1Cor. 1:18). Nu il putem face altfel, daca vrem sa fim loiali mesajului...
Evanghelia este dezagreabila, neatractiva, repulsiva si alarmanta pentru lume. Ea da in
vileag pacatul, condamna mandria, condamna inima necredincioasa si arata ca
neprihanirea omeneasca - chiar cele mai bune, cele mai atragatoare aspecte ale naturii
umane - sunt niste zdrente lipsite de valoare, intinate (cf. Isaia 64:6)" (MacArthur, pag.
72, 111, 128).
Spurgeon avertiza pe vremea lui ca "Atunci cand vechea credinta s-a dus, cand
entuziasmul pentru Evanghelie s-a stins, nu e de mirare ca oamenii cauta altceva care sa
le faca placere. Lipsindu-le painea, se hranesc cu cenusa; respingand calea Domnului,
alearga cu lacomie pe calea nebunilor" (citat in Rusinat de Evanghelie [Ashamed of the
Gospel], de John MacArthur, pag. 67).
Suntem siliti sa intrebam, impreuna cu Peter Jennings in documentarul care ne-a pus pe
ganduri In Numele lui Dumnezeu [In the Name of God]: "Incercand sa atraga multimile,
nu cumva aceste biserici sunt in pericol sa vanda Evanghelia?" Buna intrebare. In loc ca
cei pierduti sa fie castigati pentru Hristos, adevarul e mai aproape de evaluarea lui Well:
"Biserica isi pierde vocea. Ar trebui sa vorbeasca cu putere despre vietile distruse din
aceasta lume postmoderna, sa aplice balsamul adevarului peste ranile proaspete si
deschise, insa nu o face. Biserica este in deriva" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue],
de David Wells, pag. 207).
Tradus de Florin Vidu

Apologetica

Zidirea trupului
Gary E. Gilley
Una din cele mai patrunzatoare carti recente despre biserica este scrisa, oricat ar parea de
ciudat, de un necredincios. Alan Wolfe, un expert in stiintele sociale, a observat de mai
multi ani scena religioasa americana, aflata intr-o continua schimbare. Anul trecut si-a
publicat cercetarile in Transformarea religiei americane. Mesajul cartii sale este ca
"religia din Statele Unite se transforma in directii noi si radicale" (Alan Wolfe, The
Transformation of American Religion (New York: Free Press, 2003), p. 3.). Wolfe sustine
ca "Discutiile despre iad, condamnare, chiar si pacat au fost inlocuite cu un limbaj care
nu judeca pe nimeni, un limbaj de intelegere si empatie. S-a renuntat la dezbaterile
referitoare la doctrina si teologie... Mai multi americani ca niciodata se considera nascuti
din nou in Hristos, insa Domnul la care apeleaza rareori se manie si frecvent le intareste

sentimentul propriei valori. [Drept rezultat,] credinciosii din Statele Unite seamana
remarcabil de mult cu cei din jurul lor." (Ibid.)
Daca evaluarile lui Wolfe sunt corecte, care sa fie catalizatorul acestei transformari (sau
mai bine-zis, degradari)? Teza lui Wolfe este ca, in efortul de a castiga in fata culturii
americane, evanghelicalismul s-a injosit atat de mult incat nu mai poate fi deosebit de
acea cultura. Luati doctrina, de exemplu. Grupurile mici de studiu biblic se feresc de
teologie ca de ciuma, ca sa nu provoace disensiuni. Nici predicile nu stau mai bine.
"Vorbind la modul general, predicarea in bisericile cu o orientare evanghelica si o crestere
rapida, indiferent cat ar fi de dinamica in prezentare, are remarcabil de putin continut.
Scriptura este citata in mod invariabil, insa doar ca o platforma de lansare pentru intarirea
mesajului manturii pe care o poate oferi Isus." (Ibid., p. 31.). Si ce fel de mantuire ofera
Isus? Ei bine, "Isus iti va mantui sufletul, iti va salva casatoria, te va face fericit, iti va
vindeca trupul si te va face chiar un om bogat. De ce n-ai lua in considerare o asa oferta?"
(Ibid., p. 32.). Acest mesaj nu se gaseste doar in grupul celor care predica "Evanghelia
prosperitatii". Cartea extrem de populara Rugaciunea lui Jabez [The Prayer of Jabez],
scrisa, sustinuta si mai ales citita de evanghelici apartinand curentului majoritar, "este un
concept de religie atat de narcisista incat face ca teologia prosperitatii sa para exigenta
prin contrast." (Ibid., p. 33). De fapt, cresterea rapida a evanghelicalismului, asa cum o
vede Wolfe, nu se datoreaza mesajului unic al acestuia cat capitularii in fata mesajului
culturii: "Popularitatea evanghelicalismului se datoreaza in aceeasi masura apelurilor sale
populiste si democrate - determinarii acestuia de a descoperi cu exactitate ce vor
credinciosii si oferirea acestor lucruri - ca si certitudinilor credintei." (Ibid., p. 36).
Pastorul unei megabiserici din Cincinnati descrie filozofia de crestere a bisericii sale
printr-un citat "aproape" biblic: "Unde e Duhul Domnului, e veselie!" (Ibid., p. 194). Un
alt pastor din Houston recunoaste: "Iau lucrurile lumesti si le botez." (Ibid., p. 195).
Aceste abordari au ca rezultat popularitatea. "Insa popularitatea inseamna sa te pleci in
fata culturii populare in loc sa i te impotrivesti, iar cultura populara americana este una
care pune mai mare accent pe 'a te simti bine' decat pe 'a gandi corect', deci aceste miscari
tind sa fie ostile indeosebi controverselor doctrinare, care pot duce la disensiuni." (Ibid.,
p. 76). Am descoperit ca sunt de acord cu acest om care recunoaste ca e nemantuit, atunci
cand isi incepe concluziile cu afirmatia: "Aderenta la crestere poate avea frustrarile ei;
vazand cum predicile sunt reduse la prezentari in PowerPoint sau ascultand una dupa alta
cantari de lauda usor de uitat, il poate face pe cineva sa tanjeasca dupa un evanghelic care
sa se ridice, la fel ca Luther, si sa-si proclame opozitia fata de ultimul sondaj al gusturilor
evanghelicilor." (Ibid., p. 256).
Insa am vorbit destul de analiza patrunzatoare a evanghelicalismului facuta de domnul
Wolfe. Alan Wolfe a prezentat cu multa indemanare boala mortala a bisericii noii
paradigme, insa care e remediul? Pentru acesta mergem nu la Wolfe, ci la Noul
Testament. Si nu cred ca exista vreun pasaj mai potrivit scopurilor noastre decat Efeseni
4:11-16.
Cum a conceput Dumnezeu biserica? Cum trebuie ea sa functioneze? Care e misiunea ei?
Pavel, apostolul inspirat, prezinta acest plan in cateva versete scurte. Planul lui
Dumnezeu incepe cu oameni daruiti pe care El i-a dat bisericii (v. 11). Aici sunt inclusi

apostolii si prorocii, care au fost fundamentali pentru biserica, iesind din scena dupa ce
temelia bisericii a fost pusa (Efeseni 2:20). Ei au fost urmati de evanghelisti si pastoriinvatatori, care zidesc suprastructura peste temelia apostolica. Acesti oameni daruiti sunt
dati bisericii cu o sarcina specifica: pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de
slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos (v. 12). Aceasta zidire a trupului are menirea sa
realizeze patru lucruri: unitatea credintei, cunoasterea Fiului lui Dumnezeu, maturitatea si
asemanarea cu Hristos (v. 13). Atingerea acestor obiective are urmatoarele rezultate: nu
mai suntem copii spirituali, usor de amagit; rostim adevarul in dragoste; crestem in
Hristos (v. 14-15). Cand astfel de vieti predomina intr-o biserica locala, si cand membrele
individuale ale acelui trup isi traiesc rolurile date de Dumnezeu, atunci trupul
credinciosilor va fi unul care creste din punct de vedere spiritual si se zideste in dragoste
(v. 16). Aceasta e imaginea de ansamblu, haideti acum sa privim la detalii.
Oamenii daruiti sunt dati bisericii locale pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii
de slujire. Cuvantul tradus prin "desavarsire" era un termen folosit in primul secol pentru
reasezarea oaselor dislocate. Cand se rupe o mana, de exemplu, oasele mainii nu mai sunt
aliniate, facand mana nefolositoare din punct de vedere al functionalitatii. Oamenii
daruiti trebuiau sa fie instrumentele lui Dumnezeu care sa aduca alinierea corecta in trup,
ca sa poata avea loc zidirea trupului lui Hristos. Pentru ca trupul lui Hristos sa poata fi
zidit, oamenii daruiti trebuiau sa realizeze o ajustare in biserica locala, care sa-i ajute pe
credinciosi sa infaptuiasca lucrarea de slujire. Cum faceau asta? Cum reuseau sa-i
echipeze pe sfinti - care era metoda lor? Cred ca putem spune fara sa gresim ca nu faceau
acest lucru prin seminarii despre ultimele tehnici folosite in afaceri sau oferind profiluri
psihologice. Instrumentul folosit pentru echiparea sfintilor era (si este) Cuvantul lui
Dumnezeu. Aceasta nu e o deductie logica ci mai degraba o revelatie clara. Pavel ii scria
lui Timotei: Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa
mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa
fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna. (2Timotei 3:16, 17).
Cuvantul tradus aici prin "destoinic" vine din aceeasi radacina ca "desavarsire" in primul
pasaj, si anume cuvantul artios, care sugereaza ideea de echipare pentru o sarcina
delegata. Pavel este foarte clar in instructiunile pe care i le da lui Timotei; Scriptura este
aceea care ne echipeaza pentru orice lucrare buna. De aceea, nu suntem surprinsi sa
descoperim ca sarcina imediat urmatoare pe care o primeste Timotei este sa
propovaduiasca Cuvantul (2 Timotei 4:1, 2). Pentru ca Timotei sa poata echipa biserica,
el trebuie mai intai sa fie un predicator al Cuvantului. Iar ca sa poata propovadui
Cuvantul asa cum se cuvine, el trebuie sa fie primul care imparte drept Cuvantul
adevarului (2Timotei 2:15). In alte cuvinte, Timotei trebuie sa fie un student atent al
Cuvantului pentru ca, atunci cand predica, sa predice mesajul pe care l-a intentionat
Dumnezeu. In acest fel intentioneaza Dumnezeu sa-Si zideasca Biserica - printr-o
predicare si invatare atenta, exacta si clara a Cuvantului Sau. Nimic altceva nu poate
indeplini aceasta sarcina. Putem spune povestiri inspiratoare, putem canta o muzica
minunata sau plina de viata, ne putem umple calendarele cu evenimente sociale, ne putem
profesionaliza programul si putem veni cu grupuri mici pentru orice preocupare
imaginabila, insa daca Scriptura nu este invatata corect, cu atentie si sistematic, poporul
lui Hristos nu va fi echipat iar trupul nu va fi zidit, punct! Nu exista exceptii la acest
mandat. Biserica trebuie sa proclame Cuvantul adevarului - aceasta trebuie sa fie

prioritatea ei suprema. Adunarile care se concentreaza asupra tehnicilor, programelor si

divertismentului, in dauna pozitiei centrale a Cuvantului, s-ar putea sa adune multi
oameni insa nu vor zidi biserica lui Dumnezeu. Programele, dramele si divertismentul pot
amuza, consola, inspira sau starni emotiile, insa ele nu vor zidi crestini. Numai Cuvantul
poate face acest lucru.
Bisericile care iau in serios aceasta porunca a Domnului vor fi cele care vor inainta in
directia maturitatii (Efeseni 4.13). Cele care nu o fac, se vor ineca in marea imaturitatii
(4:14). Acestea sunt cele doua optiuni pe care Pavel le pune in fata cititorilor sai. Prima
optiune gaseste biserica locala in proces de echipare prin invatarea Cuvantului, zidind
astfel trupul lui Hristos. Astfel de biserici vor fi marcate de patru lucruri. Primul, unitatea:
Pana vom ajunge toti la unirea credintei. In toate epistolele, cuvantul "credinta" nu se
refera la credinta subiectiva (de exemplu, "Eu cred; am credinta in Dumnezeu") ci la
credinta obiectiva. "Credinta" este o expresie sinonima cu doctrina sanatoasa, sau cu
totalitatea adevarurilor prezentate in Biblie. Adevarata unitate este fundamentata pe o
teologie corecta. Un anumit pastor, scriind o critica la adresa slujirii mele, spunea ca el
inclina in directia "unitatii" pe cand eu inclin in directia "puritatii". Poate ca e o evaluare
corecta, insa eu nu cred ca poate exista unitate fara puritate. O incercare de realizare a
unitatii fara puritate doctrinara este o simpla uniformitate. Multi in zilele noastre sunt
gata sa lase deoparte convingerile lor cu privire la adevarul scriptural pentru a putea
progresa alaturi de ceilalti. Organizatiile sunt infiintate sub umbrela unui set minimal de
credinte dar cu pretul unui mare compromis, fapt ce duce la impuritatea doctrinara a
bisericii. Desi nu toate convingerile doctrinare sunt esentiale pentru credinta, iar unele nu
sunt de cea mai mare importanta, sunt uimit cand vad ca multi sunt gata sa le arunce peste
bord cu scopul de a imbratisa o forma de unitate exterioara. Cu toate acestea, Pavel
cheama la o unitate care este zidita pe adevarurile fundamentale ale credintei.
A doua caracteristica a unei biserici echipate este cunoasterea Fiului lui Dumnezeu.
Practic nimic nu este mai important decat cunoasterea lui Hristos. Petru merge chiar mai
departe si scrie: Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin
cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui (2Petru 1:3). Daca tot ce
avem nevoie pentru viata si evlavie se gaseste in cunoasterea lui Hristos, atunci de ce
biserica mai cauta altceva? Desii unii, chiar din cercurile evanghelice, ne indruma sa-L
gasim pe Hristos "inauntrul nostru", sa ni-L imaginam, sa Il experimentam intr-o forma
mistica, realitatea este ca adevarata cunoastere a lui Hristos poate fi obtinuta doar prin
Cuvant. In afara celor spuse de Scriptura despre Hristos, nu stim nimic cu absoluta
certitudine despre El.
A treia si a patra caracteristica par sa se defineasca reciproc. Trebuie sa ajungem la starea
de om mare, "matur" insemnand complet, nu perfect. Aceasta maturitate este identificata
drept inaltimea staturii plinatatii lui Hristos. Standardul nostru de maturitate nu este
nimic mai putin decat asemanarea cu Hristos. Daca Il iubim, vom dori sa fim ca El.
Cei care nu inainteaza in directia maturitatii, fiind echipati prin invatarea Cuvantului,
raman prinsi fara speranta in mrejele imaturitatii (4:14). Din nefericire, descrierea
credinciosului imatur este foarte potrivita pentru mediul evanghelic din zilele noastre.

Facand portretul credinciosului imatur (sau al bisericii), care nu e echipat prin invatarea
Cuvantului, Pavel foloseste imaginea unui copil. Dovada imaturitatii unui copil se gaseste
in doua caracteristici pe care le au toti copiii.
Sunt instabili: Ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo. Copiii sunt renumiti
pentru capriciile si nestatornicia lor. Le lipseste autocontrolul; sunt predispusi la extreme
si sunt condusi de emotii. La fel, crestinii imaturi sunt incontinuu pe pantele unui
montagne-russe emotional, spiritual si doctrinar. A doua zi dupa o excursie cu biserica
sunt gata sa Il urmeze pe Domnul oriunde; pana miercuri tot entuziasmul s-a dus. In timp
ce participa la un concert crestin, sunt coplesiti de sentimente de dragoste si ravna pentru
Dumnezeu si pentru aproapele lor. In dimineata urmatoare, nu se "simt" in dispozitia
necesara pentru citirea Scripturii sau pentru rugaciune, asa ca nu mai fac aceste lucruri.
Cand sunt convinsi de pacat, isi iau angajamente puternice de ascultare pe viitor. Insa
dupa doar cateva zile cedeaza in fata acelorasi vechi ispite. Au ajuns experti in arta
ascultarii selective de Hristos. Credinta lor, desi poate autentica, este superficiala,
lipsindu-i substanta si puterea. Ei plutesc cu adevarat incoace si incolo - la mila
numeroaselor influente, capricii, personalitati pozitive si ispite care apar in vietile lor.
Sunt usor de inselat: Purtati de orice vant de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin
siretenia lor in mijloacele de amagire. Crestinii-bebelusi raman asa pentru ca sunt
amagiti in mod constant. In loc sa fie echipati de Cuvant (sau, mai bine zis, pentru ca nu
au fost echipati), acesti credinciosi imaturi sunt captivati de doctrine false, sarlatani,
programe si campanii ingenios intocmite. Puneti-le inainte un bun comunicator si le va
lipsi discernamantul necesar pentru a-i filtra mesajul. Crestinii-bebelusi alearga
intotdeauna dupa ultima carte sau ultimul mesaj care le promite spiritualitate instantanee.
Care este remediul pentru acest ciclu nesfarsit de copilarie? Sa fim credinciosi
adevarului, in dragoste (v. 15). Trebuie sa pastram in minte contextul acestor cuvinte.
Pavel nu face apel la o comunicare deschisa si onesta, desi aceasta este o invatatura
biblica si este sprijinita de versetul 25. In acest punct el ne ofera antidotul pentru
imaturitatea spirituala, iar acest antidot se gaseste in desavarsirea sfintilor, in vederea
lucrarii de slujire (v. 12). Udo Middelmann ne aminteste ca "biserica si-a pierdut mare
parte din audienta pentru ca a renuntat la multe lucruri pe care le-a stiut si la care se
pricepea in trecut: lumina aruncata asupra realitatii omenesti din Cuvantul lui Dumnezeu
in dragoste, incurajare, claritate morala si compasiune... Cand biserica isi abandoneaza
chemarea ei unica, de obicei nu face fata cu prea mare succes strazii sau pietei." ." (Udo
W. Middelmann, Biserica condusa de piata [The Market Driven Church] (Wheaton, IL:
Crossway Books, 2004). p. 201)). Biserica trebuie sa se concentreze asupra mandatului
sau de a echipa sfintii, nu trebuie sa-si lase atentia sa-i fie distrasa de alte lucruri. Pe
masura ce trupul se zideste prin invatarea atenta a Cuvantului lui Dumnezeu de catre
oamenii daruiti in acest scop si prin aplicarea acestui adevar de catre biserica locala,
trupul creste in toate privintele, ca sa ajunga la Cel ce este Capul, Hristos. Comunicarea
in dragoste a adevarului lui Dumnezeu este lucrul care aduce vietile la maturitate si
dezvolta biserici evlavioase. Versetul 16 ne spune ca puterea lui Hristos, lucrand prin
membrele trupului care functioneaza dupa planul lui Dumnezeu, este cauza care
determina in ultima instanta cresterea trupului.

Ne expunem unor mari pericole atunci cand ignoram planul lui Dumnezeu pentru
cresterea trupului lui Hristos, asa cum este el descris in Efeseni 4:11-16. Daca vrem
biserici care sa placa oamenilor, atunci prioritatea noastra este sa fim atenti la strategia
oamenilor. Insa daca vrem biserici care sa-I fie placute lui Dumnezeu, cu siguranta vom
dori sa cunoastem si sa implementam metodologia lui Dumnezeu. De cine ascultam arata
cui vrem sa-i fim placuti.
Tradus de Florin Vidu

Apologetica
RESURSE CRESTINE ROMANESTI

UN VIN NOU SAU

O AMAGIRE VECHE ?
O PERSPECTIVA BIBLICA ASUPRA CRESTINISMULUI BAZAT PE
EXPERIENTA
de ROGER OAKLAND
Titlul original: NEW WINE OR OLD DECEPTION ? A Biblical Perspective of
Experience-Based Christianity - by Roger Oakland
Publicata de catre The Word For Today, P.O.Box 8000, Costa Mesa, California 92628,
S.U.A.
Toate drepturile asupra lucrarii apartin lui The Word For Today. Nici o portiune a acestei
publicatii nu poate fi reprodusa electronic, tiparita sau distribuita fara permisiunea editurii
The Word For Today.
Responsabilitatea acestei traduceri revine CAPELEI CRESTINE PETROSANI si
indeosebi, autorului acesteia, Teodor Macavei. Pentru informatii suplimentare, luati
legatura cu Asociatia de Caritate si Misiune Capela Crestina Petrosani, str.Radu
Sapca 2B, Petrosani, HD, 2675, ROMANIA.
"Iudeii acestia aveau o inima mai aleasa decat cei din Tesalonic. Au primit Cuvantul
cu toata ravna, si cercetau Scripturile in fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea,
este asa."
Faptele Apostolilor 17:11
CUPRINSUL:
Recunostiinta...............................................................5
Prolog..........................................................................6

Capitolul 1
In Apararea Adevarului...........................................8
Capitolul 2
Prezentarea Cu Dragoste, A Adevarului ................11
Capitolul 3
Trezirea ?..............................................................13
Capitolul 4
Crestinismul "Experimental".................................23
Capitolul 5
Fara Limite...........................................................29
Capitolul 6
Revelatia Extra-Biblica.........................................33
Capitolul 7
Masurarea Experientei..........................................37
Capitolul 8
Spirite Inselatoare.................................................40
Capitolul 9
Radacinile Vitei...................................................45
Capitolul 10
Un Om Nou Pentru O Era Noua............................55
Capitolul 11
Sa Cercetam Scripturile........................................67
Capitolul 12

Inapoi La Cele Elementare....................................74

Epilog.......................................................................79
Despre Autor..............................................................80
RECUNOSTIINTA
As dori sa multumesc indeosebi bunului meu prieten Lorne Pritchard pentru inspiratia si
incurajarea de a scrie aceasta carte.
Urmatorul citat mi-a fost oferit de el si este o declaratie a lui Jan Huss, ars pe rug pe 6
Iulie, 1415:
"Cauta adevarul, asculta adevarul, invata adevarul, iubeste adevarul, spune adevarul,
urmareste adevarul si apara adevarul, pana la moarte"1
Lorne Pritchard a urmat si a trait aceste cuvinte intreaga lui viata. El m-a incurajat si pe
mine sa fac la fel.
Roger Oakland
PROLOG
Fiecare crestin biblic accepta Biblia ca fiind revelatia adevarata a lui Dumnezeu oferita
omului. De asemenea, acesta crede ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu ne-a fost dat pentru a
ne conduce la adevar. De aceea, Cuvantul si Duhul nu pot niciodata sa se contrazica.
Atunci cand apar idei, tendinte, doctrine sau teorii care deviaza de la ceea ce Biblia
spune, cei ce isi iau credinta in serios nu ar trebui niciodata sa se compromita "cazand de
acord cu dezacordul", astfel compromitand Evanghelia. Asemenea celor din Berea despre
care citim in cartea Faptelor, crestinii zilelor noastre ar trebui sa, "cerceteze Scripturile in
fiecare zi, ca sa vada daca ce li se spunea, este asa" (Fapte 17:11).
Ne infruntam in prezent cu o situatie in Crestinism ce are potentialul de a cauza o mare
dezbinare in trupul lui Isus Hristos, Biserica. Dupa spusele unora, un "nou vin" se toarna
in toata lumea, parte a unei "mari treziri din zilele din urma". Sunt multi care cred ca
aceasta miscare este de la Dumnezeu. Dar mai sunt si multi altii care cred ca nu este si ca
multi sunt inselati.
Unii dintre cei care sustin aceasta spiritualitate numita "vin nou" nu stiu ce sa creada cu
privire la un numar de manifestari ciudate care sunt parte integranta a acestei miscarii.
Spre exemplu, John Wimber, conducatorul uniunii mondiale a bisericilor Vineyard (in
romaneste, "Via"), puternic suporter al unui Crestinism al "semnelor si minunilor", a
spus:

"Nu gasesc nimic in Scriptura care sa justifice acest fel de fenomene pe care le pot
vedea, si nu-mi amintesc nimic in toata istoria Bisericii care sa o faca. Nu simt nici o
obligatie sa incerc sa le explic. Sunt doar un fenomen. Sunt modul in care oamenii ii
raspund lui Dumnezeu".2
Sunt de acord cu John Wimber ca astazi se petrec lucruri in numele lui Hristos care nu au
nici o baza biblica. Dar ma aflu in clar dezacord cu el in privinta faptului ca crestinii nu
trebuie sa exprime ingrijorare fata de reactiile umane ce au loc. Conform Bibliei, crestinii
au obligatia de a-si defini experientele in parametri biblici. Altfel, orice sau totul poate fi
de la Dumnezeu !
Convingerea mea profunda este ca crestinii trebuie sa cantareasca si sa evalueze
experientele spirituale in lumina Cuvantului lui Dumnezeu. Daca nu ne bizuim pe
Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind autoritatea noastra finala, atunci vom patrunde intr-un
teritoriu spiritual periculos. Pe scurt, atunci cand "experienta revelatiei" (sau "lucrarea")
depaseste revelatia ce ni s-a oferit din Cuvantul lui Dumnezeu, putem fi amagiti foarte
grav.
Din acest motiv m-am simtit contrans sa scriu aceasta carte. Nu cred ca cunosc toate
raspunsurile si nici ca sunt autoritatea finala cu privire la ce sa creada sau ce sa nu creada
crestinii. In procesul de scriere al acestei carti am facut un efort de a merge in diferite
locuri din lumea aceasta pentru a ma intalni si a sta de vorba cu oamenii care fie au avut
parte de "ungerea vinului nou", fie simpatizeaza cu miscarea aceasta. Am convingerea ca
multi dintre acestia sunt deschisi si sinceri in crezurile lor si doresc "aceasta noua
binecuvantare" sau "acest dar", pentru ca il vor mai mult pe Dumnezeu in vietile lor. Cu
toate acestea, mai sunt convins ca desi multi dintre acestia sunt sinceri, ei au fost sincer
amagiti.
Inainte de a scrie aceasta carte am stat de vorba cu multi crestini pe care ii respect mult si
in care am incredere. Am luat in considerare si m-am rugat pentru consecintele scrierii
unei carti de acest fel. Cu acestea in minte, convingerea mea puternica este ca Dumnezeu
este autoritatea noastra iar Cuvantul Lui standardul dupa care trebuie sa deosebim
adevarul de eroare.
Biblia ne indeamna sa oferim ratiuni pentru ceea ce credem si de ce credem asa. Este
imperativ ca noi sa aparam adevarul prin a-i incuraja si indemna si pe altii sa faca la fel.
Dar se asteapta sa o facem cu blandete si cu respect fata de cei ce se opun (1 Petru 3:15).
Rugaciunea mea este ca paginile care urmeaza sa atinga acest obiectiv.
Roger Oakland
[Home] [Mantuire] [Doctrine] [Apologetica] [Conducere Spirituala]
[Casatoria Si Familia Crestina] [Studii Biblice] [Umblarea Crestinului] [Umblarea Crestinului] [Diverse]