EPISTOLA CĂTRE

COLOSENI

Arhid. Lect. Univ. Dr. Nicolae-Olimpiu-Benea

CUPRINS

• PRELIMINARII

• 1. ISAGOGIA EPISTOLEI CĂTRE COLOSENI

• 2. COMENTARIUL EPISTOLEI CĂTRE COLOSENI
• 3. TEOLOGIA EPISTOLEI CĂTRE COLOSENI

• CONCLUZII FINALE
Obiective specifice
• să identificăm aspectele isagogice, exegetice şi teologice ale Epistolei
• majoritatea comentariilor contemporane sunt fie focalizate pe isagogie şi
exegeză, fie doar pe aspecte teologice
• Să identificăm argumentele pentru paternitatea paulină a Epistolei.
• Să analizăm argumentele pentru paternitatea bisericii Colose.
• Să definim erezia din Colose.
• Să identificăm o idee teologică în lumina căreia să înțelegem întreaga
structură a Epistolei
• Să definim temele teologice majore pe care le dezbate Sf. Apostol Pavel
în Epistola către Coloseni
Metodologia de cercetare
• o căutare a înțelesului legat de sensul dat de autor – abordarea
centrată pe autor
• găsirea înțelesului textului – abordarea centrată pe text
• aflarea înțelesului legat de cunoașterea auditorului direct și indirect –
abordarea centrată pe cititor
• o abordare integrată care aduce împreună toate rezultatele
cercetării în privința metodologiei de abordare a textului sacru
• focalizarea pe textul nou-testamentar original – abordare istorico-
critică
ISAGOGIA EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Accente şi direcţii de abordare ale isagogiei în
studiile de specialitate recente

• Destinatarii Epistolei
• Contextul istoric şi arheologic
• Paternitatea Bisericii din Colose
• „Filozofia” din Colose
ISAGOGIA EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Autorul Epistolei
• Evidenţe interne
• Evidenţe externe
• Locul şi data scrierii
• Scopul scrierii
• Structura Epistolei
• Forma literară şi materialele tradiţionale
• Perspective ale analizei Epistolei
Isagogie
• Contextul istoric şi arheologic al regiunii văii Lycusului ne-a condus la
concluzia că destinatarii aparțineau unui important centru istoric,
economic, cultural, marcat de o puternică influență iudaică
• Referitor la paternitatea bisericii colosene, dintre două perspective –
epafrasiană și paulină – conturate din perioada patristică și dezbătute încă
de studiile de specialitate, am optat pentru varianta paulină.
• Apostolul Pavel a întemeiat Biserica din Colose, iar Epafras a continuat
această misiune. Epafras, probabil nici Arhip, nu au reușit să facă
influenței iudaice. Ca fii duhovnicești ai Apostolului Pavel îi cer acestuia
ajutorul. După plecarea lui Epafras la Apostolul Pavel, Tihic și Onisim sunt
trimiși nu doar ca simpli emisari, ci și ca reprezentanți apostolici.
Concluzii Isagogie
• Caracteristicile „filosofiei” colosene ne pot conduce spre posibila
asumare a perspectivei iudaice, probabil cu unele nuanțe ale misticii
iudaice.
• Argumentarea unei asemenea concluzii pornește de la aprofundarea
aspectului intertextualității. Aluziile și ecourile vetero-testamentare,
identificate în text, dau o lumină nouă unor accente ale mesajului
epistolei
Referinţe VT Texte Coloseni
Fc 1,28; Ier 3,16; 23,3 Col 1,6
Ieş 31,3; Is 11,2.9 Col 1,9-10
Ieş 6,6-8. Motivul „ieşirii” Col 1,12-14
2 Rg 7,12-18 Col 1,13
Pr 8,22-31 Col 1,15-20
Fc 1,26-28; Ps 88,28; Col 1,15
Ieş 4,22-23

Fc 1,1 Col 1,18

Ps 67,16-19 Col 1,19
Dn 2 Col 1,26-27; 2,2; 4,3
Pr 2,2-6; Is 45,3 Col 2,2-3
Dt 30,6; Ier 31,31-34; Col 2,11
Ez 36,26-27; 44,7.9

Fc 17,11.14.23.24.25 Col 2,13

Ez 44,7.9
 Referinţe VT Texte Coloseni
Ieşirea – Deuteronom Col 2,16
Os 2,13; Ez 45,17;
1 Par 23,31; 2 Par 31,3
Is 29,13-14 Col 2,22
Is 29,13 Col 2,20-23
Ps 109,1 Col 3,1
Fc 1,26-27 Col 3,9-10
Dt 7,6-8 Col 3,12
Ieş 20,12; Dt 5,16 Col 3,20
Dt10,20; Pr 1,7; 3,7; Ecc 5,7 (cf. Sir Col 3,22.25
1,11-30; 2,7-9)
Dt 10,17 (cf. Sir 35,15)
2 Par 19,7
Dn 2,8 Col 4,5
Concluzii Isagogie
• Evidențele interne ale epistolei, în privința paternității ei, ne-au dus
spre concluzia că Epistolele Coloseni și Efeseni pot fi înțelese cel mai
bine ca expresie a gândirii unui singur autor care repetă mai mult sau
mai puțin aceleași idei în două contexte nu foarte diferite și pentru
destinatari oarecum diferiți. Relaţia dintre Epistola către Coloseni și
cea către Filimon este un argument puternic pentru paulinitatea
Epistolei către Coloseni.
• Evidențele externe – atât mărturiile patristice, cât și cele ale
manuscrisului 𝔓46(200 dHr / 80 dHr) – pot confirma concluzia legată de
paulinitatea epistolei
Concluzii Isagogie
• Locul scrierii este posibil Roma, în prima detenție a Apostolului Pavel,
nu mult după începutul anului 61. Efectul puternicului cutremur din
acel an ar fi fost menționat de Apostolul Pavel în epistolă, fie referitor
la Colose, fie cel puțin la Laodiceea. În cazul în care cutremurul nu ar fi
afectat și Colose, putem lua în considerare și anul 62. Noua variantă,
Apameia (2015), trebuie aprofundată
• Scopul scrierii epistolei este dorința de a le reitera, creștinilor din
Colose, Tradiția Apostolică primită, referitoare la divinitatea și
supremația lui Hristos, încurajându-i, astfel, în credincioșia lor față de
Evanghelie și în asumarea vieții de sfințenie
Concluzii cap. 1: Isagogie

• Structura epistolei, fiind construită în funcție de genul retoricii

deliberative, impune o înțelegere retorică a ei.

• salutare apostolică (1,1-2), exordium (1,3-23) care include partitio

(1,21-23), probatio (1,24-4,6) cu peroratio (4,2-6) și încheierea
epistolei (4,7-18).
COMENTARIUL EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Titlul Epistolei
• Salutare apostolică (Col 1,1-2)
• Exordium: mulțumire, mijlocire, doxologie și aplicare (Col 1,3-23)
• Rugăciunea de mulțumire și de mijlocire (Col 1,3-12)
• Introducerea, conținutul și aplicarea imnului hristologic Col 1,13-23)
• Partitio: Aplicarea laudei lui Hristos la coloseni Col 1,21-23)
• Excurs: Jertfa Crucii Fiului – împlinirea destinului eclesial al creaţiei
COMENTARIUL EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Probatio: Partea centrală a epistolei (Col 1,24–4,6)
• I. Propovăduirea Evangheliei de către Apostolul Pavel (Col
1,24-2,5)
• II. Îndemnuri apostolice (Col 2,6-4,6)
• Îndemn la credincioșie față de Evanghelie (Col 2,6-3,4)
• Trăiți potrivit Tradiției despre Hristos (Col 2,6-7)
• Nu fiți o pradă pentru tradiția umană (Col 2,8-15)
• Nu vă lăsați judecați de învățături străine (Col 2,16-23)
• Căutați cele de sus (Col 3,1-4)
COMENTARIUL EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Îndemnuri spre sfințenia vieții (Col 3,5–4,1)
• Ucideți ceea ce e pământesc în voi (Col 3,5-11)
• Îmbrăcați-vă cu dragostea, pacea lui Hristos și fiți mulțumitori (Col
3,12-17)
• Domnia lui Hristos în relațiile familiale și sociale (Col 3,18-
4,1)
• III. Peroratio: rugăciune, viață înțeleaptă și vorbire cu har
(Col 4,2-6)
COMENTARIUL EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI

• Încheierea epistolei (Col 4,7-18)

• Însoțirea epistolei de slujitori credincioși (Col 4,7-9)
• Salutări și binecuvântare paulină (Col 4,10-18)
Concluzii
• Salutul apostolic (1,1-2), o dezvoltare a formei de salut iudaic, poartă
amprenta experierii dialogice dintre Pavel și Hristos, de pe drumul
Damascului. Salutul lui Timotei subliniază destinatarilor că slujirea
Evangheliei este împlinită prin ridicarea altora în statutul de a-l urma
pe Hristos.
• Salutul adresat credincioșilor din Colose este o anticipare a mesajului
epistolei: sfințenia lor este definită de prezența lor „ἐν Χριστῷ” și, în
același timp, sfințenia își plinește menirea prin mărturie în contextul
istoric și geografic dat, „ἐν Κολοσσαῖς”.
• Exordium-ul (1,3-23) pregătește, pe de-o parte, inima și mintea
destinatarilor pentru a primi îndemnurile care urmează acestei
secțiuni (1,24-4,6), iar pe de altă parte, introduce temele majore ale
părții principale din epistolă.
• În triada virtuților: iubire, credință și nădejde, nădejdea, fiind
pregătită sfinților în ceruri (1,5a), devine motivația iubirii și credinței
prezente în viețile credincioșilor. În același timp, nădejdea
eshatologică se va împlini la Parusia lui Hristos (3,4)
• Scopul rugăciunii de mijlocire (1,9-11) este atât pentru maturizarea
credincioșilor, cât și pentru contracararea învățăturii străine de
Evanghelie. Rugăciunea referitoare la umplere cu înțelepciune și
cunoaștere implică o umblare „cu vrednicie înaintea Domnului” adică
o dimensiune etică a vieții (3,5-4,1).
• Deși în prima parte a imnului hristologic (1,15-20) suntem focalizați pe
rolul lui Hristos în creație, afirmațiile hristologice le putem înțelege
din perspectiva răscumpărării. Doar Cel ce este „chipul Dumnezeului
nevăzut” (1,15a) putea, prin sângele Său (1,14.20), să aducă
răscumpărarea. Hristos ca mai „Întâi-Născut decât întreaga zidire”
(15b) este Cel prin Care întreaga zidire (1,16) devine potențial
răscumpărată. Hristos, în preexistența Sa, aduce toate în ființă, le ține
împreună cele create, deoarece El este scopul întregii creații. În
contextul răscumpărării, această afirmație hristologică prinde contur
în 1,20, la finalul imnului, prin ideea împăcării.
• Din 1,18, imnul se focalizează tot mai mult pe aspectul răscumpărării.
Prezentarea lui Hristos, Cap al trupului (τοῦ σώματος), al Bisericii,
accentuează autoritatea lui Hristos peste Biserică. Hristos este numit
„Începutul, Cel Întâi-Născut din morți”, subliniindu-se rolul lui Hristos
în noua creație. Expresia πᾶν τὸ πλήρωμα se referă la Hristos Cel
înviat, în toată plinătatea sa dumnezeiască. Dumnezeu sălășluiește
(εὐδοκέω) în Hristos, de aceea nimic din ceea ce există în cer și pe
pământ nu poate să-și găsească menirea decât în relație cu El, prin și
întru El. Accentul final, legat de toate cele din ceruri și toate cele de
pe pământ, le readuce aminte destinatarilor, că nimic din ceea ce
există în creație, nu poate aibă o importanță mai mare ca Hristos în
iconomia lui Dumnezeu.
• În 1,21-23, credincioșii coloseni au parte de împăcarea prin sângele Crucii
Sale. Instrumentul împăcării – jertfa morții Mântuitorului i-a împăcat în
trupul Său de carne (ἐν τῷ σώματι τῆς σαρκὸς αὐτοῦ) – ne focalizează pe
trupul omenesc al lui Hristos răstignit pe Golgota, iar nu pe trupul Său
mistic.
• Suferințele în carne (ἐν τῇ σαρκί) la care face referire Apostolul Pavel
(1,24) nu sunt suferințele răscumpărătoare ale lui Hristos – θλῖψις nu a
fost folosit niciodată într-un asemenea context – ci, mai degrabă,
suferințele ulterioare ale Apostolului pentru Biserică, din pricina
propovăduirii Evangheliei. Acestea pot fi numite suferințele lui Hristos, în
sensul că Apostolul participă activ la același mod de suferință pe care L-a
experiat Hristos, prin slujirea sa (1,25-27). Astfel, partea Apostolului Pavel
în suferințele lui Hristos nu este mântuitoare, ci are un caracter misionar.
• Apostolul subliniază rolul tradiției și al catehezei în procesul experierii
realității domniei lui Hristos (2,6-7).
• O posibilă raportare incorectă față de îngeri în detrimentul raportării la
Hristos; învățături și practici ce pot produce grupuri elitiste în Biserică;
nevoia unui interes pentru a descoperi cunoștințe ezoterice pe lângă
adevărurile Evangheliei; o viziune dualistă în care tot ce e specific trupului
(σαρκί) este inferior în comparație cu cele transcendente, care aparțin
intelectului, o pseudo-înțelepciune aflată mereu în căutare de experiențe
mistice asimilată unor tehnici intenționate să deschidă bogăția
înțelepciunii ascunse în noi – sunt ispite pentru credincioșii din Biserică.
Lupta cu carnea trupului pentru a ajunge în realitățile cerești este sortită
eșecului. În schimb, rămânerea în spiritualitatea genuină ține, în primul
rând, de experierea strânsei relații cu Hristos, Capul, din care își primește
creșterea întreg trupul (σῶμα) – Biserica (2,19).
• În al doilea rând, înseamnă a căuta „pe cele de sus” (3,1-4), unde este
Hristos, care din poziția Sa de-a dreapta lui Dumnezeu controlează
întreaga istorie a vieții umane, iconomie care se va desăvârși atunci
când El se va arăta la Parusie și cei credincioși se vor arăta împreună
cu El în slavă, aceasta fiind nădejdea eshatologică paulină. În
contextul prezent, focalizarea minții „pe cele de sus” nu înseamnă un
refuz de a vedea cele ce țin de această viață, ci presupune a trăi aici
cu perspectiva eshatologică a celor de sus. Apoziția „viața voastră”
(3,4) tâlcuiește practic „căutarea celor de sus” – împărtășirea cu
Hristos spre viață.
• Deși ne-am îmbrăcat cu omul cel nou, bătălia încă se duce în carnea
trupului (σαρκί), ce ține de cele pământești. Listele viciilor și virtuților
reflectă asumarea unui proces de reînnoire după „chipul Celui ce l-a
zidit” (3,5-11). Listele viciilor și virtuților nu se modifică în funcție de
gradul de cultură al unei civilizații, ci ele caracterizează noua umanitate
în Hristos
• În Hristos, scara virtuților nu este opțională; ea este un întreg realizabil
în context comunitar. În acest context, psalmii, imnele și cântările
duhovnicești au un rol esențial în misiunea pastorală a bisericii de
învățare și povățuire (3,12-16).
• Sfera domniei lui Hristos nu cuprinde doar sfera personală, ci și cea
comunitară; domniei lui Hristos trebuie să îi fie subordonate toate cele
ale vieții (3,17).
• Atitudinea de iubire a soțului și supunere a femeii sunt precedate în
epistolă de îndemnuri la smerenie, iertare și dragoste. Respectul
pentru părinți și cinstirea demnității copiilor sunt văzute ca expresii
ale iubirii și dreptății creștine. Relevanța lor devine tot mai importantă
într-o societate care abundă în abuzuri relaționale
• În privința relațiilor dintre sclavi și stăpâni trebuie avută în vedere
analogia din societatea contemporană. Există o diferență
semnificativă pe care astăzi o are forma relației angajat – angajator,
fără însă să se renunțe la responsabilități în ambele cazuri. Creștinii au
responsabilitatea de a se raporta în relațiile lor – familiale și sociale –
în ascultare de Hristos.
• Subordonarea poate fi acceptată în Biserică doar în cheia
hermeneutică hristologică
TEOLOGIA EPISTOLEI CĂTRE
COLOSENI
• Hristologia
• Eclesiologia
• Eshatologia
• Etica
Concluzii cap. 3: Teologia
• Ereziei din Colose, Sf. Apostol Pavel îi opune o hristologie cu caracter
cosmic, exprimată într-o terminologie pan-cosmică. Iisus Hristos este
prezentat, în calitatea Sa de Creator, ca și Cap al întregului univers, al
tuturor puterilor cerești și pământești, precum și al Bisericii, care este
trupul Său.
• Imnul hristologic din Col 1,15-20, devine argumentul întregii epistole,
iar accentuarea dumnezeirii Logosului lui Dumnezeu [prin expresia]
„taina lui Dumnezeu și a lui Hristos” (Col 2,2) se concretizează în
punctul central al teologiei Sf. Apostol Pavel.
• În Coloseni, „ἐκκλησία” semnifică atât biserica locală, cât și Biserica
Universală. Teologia Botezului e marcată, la fel, de o creștere în pătrunderea
sensului morții și învierii cu Hristos în sacramentul baptismal. Astfel, în
Romani 6 se exprimă la trecut unirea noastră cu moartea lui Hristos și la
viitor participarea noastră la Învierea Sa. În Coloseni exprimarea este la
prezent, afirmându-se că cel botezat este deja mort și înviat cu Hristos (2,12-
3,1).
• Apostolul Pavel accentuează aspectul realizării viitoare a eshatologiei, la fel
de mult ca și cel al realizării ei prezente. De asemenea, categoriile spațiale se
detașează de categoriile temporale și eshatologice. Împărăția lui Dumnezeu
e plasată deasupra noastră ca o realitate care ne domină (1,13; 3,1‑4).
• Epistola către Coloseni nu restrânge problematica vieții morale a creștinilor
la un cod casnic (3,18-4,1), ci o analizează în funcție de întreaga prezentare a
persoanei și lucrării Mântuitorului
Col 1,2 πιστοῖς ἀδελφοῖς ἐν Χριστῷ credincioşilor fraţi întru Hristos

Col 1,4 τὴν πίστιν ὑμῶν ἐν Χριστῷ Ἰησοῦ credinţa voastră în Hristos Iisus

Col 1,14 ἐν ᾧ ἔχομεν τὴν ἀπολύτρωσιν întru Care avem răscumpărarea

Col 1,16 ἐν αὐτῷ ἐκτίσθη τὰ πάντα în Acesta au fost făcute

Col 1,17 τὰ πάντα ἐν αὐτῷ συνέστηκεν toate în El sunt aşezate

Col 1,19 ἐν αὐτῷ εὐδόκησεν πᾶν τὸ πλήρωμα în El a binevoit să sălăşluiască toată

plinirea

Col 1,22 ἐν τῷ σώματι τῆς σαρκὸς αὐτου Prin moartea (Fiului Său) în trupul cărnii
Lui

Col 1,28 πάντα ἄνθρωπον τέλειον ἐν Χριστῷ pe tot omul, desăvârşit în Hristos Iisus

Col 2,3 ἐν ᾧ εἰσιν πάντες οἱ θησαυροὶ Întru care sunt ascunse toate

Col 2,6 ἐν αὐτῷ περιπατεῖτε să umblaţi întru El

Col 2,7 ἐποικοδομούμενοι ἐν αὐτῷ zidiţi fiind într-Însul
Col 2,9 ἐν αὐτῷ κατοικεῖ întru El locuieşte, trupeşte
Col 2,10 ἐστὲ ἐν αὐτῷ πεπληρωμένοι sunteţi deplini întru El
Col 2,11 ἐστὲ ἐν αὐτῷ πεπληρωμένοι în El aţi fost tăiaţi împrejur
Col 2,15 θριαμβεύσας αὐτοὺς ἐν αὐτῷ biruind asupra lor prin cruce
Col 3,3 ἡ ζωὴ ὑμῶν κέκρυπται σὺν τῷ Χριστῷ viaţa voastră ascunsă cu Hristos întru
ἐν τῷ θεω Dumnezeu

Col 3,17 πάντα ἐν ὀνόματι κυρίου Ἰησοῦ toate să le faceţi în numele Domnului
Iisus
Col 3,18 ὑποτάσσεσθε ἐν κυρίω fiţi supuse, în Domnul
Col 3,20 ὑπακούετε τοῖς γονεῦσιν κατὰ πάντα, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate
…ἐν κυρίῳ
Col 4,7 σύνδουλος ἐν κυρίῳ tovarăşul de muncă întru Domnul
Col 4,17 παρέλαβες ἐν κυρίῳ ai primit-o întru Domnul
Vă mulțumesc!