Hitiții

Civilizațiile istoriei antice

Civilizatie-nivel de dezvoltare materiala si

spirituala a societatii dintr-o epoca
data,a unui popor, a unui stat. (Cultură)
Locul de origine Anatolia
Perioadă Din secolul al XIX-lea până în secolul al XII-lea î.Hr.
Limbă Hitit
Religie Religia hitită

Hitiții au fost un popor de origine indo-europeană, care a

migrat în mileniul al III-lea î.Hr. din teritoriile pe care le
ocupa în sud-estul continentului european, în Asia Mică.

Istoria poporului hitit este de obicei împărțită în două faze: Vechiul Regat și Noul Regat.
De-a lungul celor 500 de ani de istorie hitită, acest popor a fost dominat de regi, toți
aparținând unui număr mic de familii înrudite (urmând linia femeilor, reginelor și
prințeselor, linia dinastică este foarte îngustă).
Deși este adevărat că istoria regalității hitite a fost afectată de numeroase lovituri de stat
și uzurpări, aceste episoade au avut loc întotdeauna în cadrul aceleiași familii regale
 Între istorici există două teorii asupra
drumului pe care l-au parcurs hitiții, din
zona unde locuiau înspre Podișul
Anatoliei: o variantă ar fi trecerea lor
prin nordul Mării Negre și
traversarea Munților Caucaz, iar cea
de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei
Balcanice și traversarea
strâmtorilor Bosfor și Dardanele.
Zona inițială de așezare era o porțiune foarte
îngustă în jurul unei curbe din râul Kizil Irmak.
Întemeierea Regatului Hitit este atribuită fie lui Labarna I,
 fie lui Hattusili I,care a cucerit zona de la sud și nord
de Hattusa. Hattusili I a dus războaie până în regatul
semitic  Yamkhad din Siria, unde a atacat, dar nu a nu a
reusit sa o cucerească. Hattusili I a capturat în cele din
urmă Hattusa și a fost considerat întemeietorul Imperiului
Hitit.
În 1595 î.Hr., Mursili a capturat Mari și Babilonia,
expulzând fondatorii ai statului babilonian. Cu toate
acestea disensiunile interne au forțat retragerea trupelor
în țara hitiților. 
 Organizarea socială

Ca si in alte state ale Orientului Apropiat,

suveranul guverna efectiv, avand ca sarcini ce-i
reveneau de drept si pe care le exercita,
organizarea armatei si purtarea razboiului. Din
inscriptiile comemorative, din anale regale sau din
surse externe reiese prezenta regilor hititi in
fruntea armatelor in campaniile militare
intreprinse. Autoritatea si prestigiul regelui se
mentin prin succesele dobandite in actiunile
razboinice purtate.

 Regele sau printul care detinea intreaga putere

(economica, militara, incheia conventii, facea
schimb de ambasadori, isi impunea autoritatea
asupra unor principate mai slabe), avea drept
capitala unul din orasele din teritoriu. Important
este rolul jucat de printese in viata principatului
prin functiile oficiale pe care le detineau (regente).
Un alt personaj din ierarhia principatului era printul
mostenitor (rabi similtin), care era investit cu
functii economice, juridice si militare.
 Economie
Activitatea economica era concentrata in jurul
palatului regal si, in parte, a palatelor principilor.
Resursele lor economice proveneau din
exploatarea pamantului si din activitatea
atelierelor metalurgice. Derularea acestei activitati
depindea de caravanele asiriene care aduceau de
la mare distanta ,pe trasee dificile, cositorul
necesar prepararii bronzului si tesaturi.

Tranzactiile comerciale, controlate de rege, ca

trasatura comuna a comertului interstatal practicat
in Orientului Apropiat
Dezvoltarea topirii fierului a fost odată atribuită hitiților din
Anatolia în timpul epocii târzii a bronzului, succesul lor bazat în
mare parte pe avantajele monopolului de prelucrare a fierului la
acea vreme.
 Cultura Sculptura hitita, datorita absentei unei
• Mostenirea culturala lasata de hititi nu se traditii, nu au o valoare artistica ridicata.
ridica la inaltimea altor culturi ale
Orientului Apropiat. O anumita parte a
productiei literare nu reprezinta decat
preluari si prelucrari ale unor teme
generale de larga circulatie in lumea
mesopotamiana si hurrita.
Domeniul cel mai semnificativ il reprezinta
scrierea. Alaturi de un sistem propriu de scriere,
hieroglific, este preluata scrierea cuneiforma, care
devine scrierea documentelor de cancelarie. Hititi
preiau si utilizarea limbii akkadiene ca a doua
limba a administratiei, si ca limba pentru legaturile
cu celelalte state.
Templele hitite se compun dintr-o cladire principala
ce are in fata o curte cu coloane si cladiri anexa
(capele, locuinte ale preotilor, magazii etc.).
 Religia
• De natură politeistă ca toată
cultura hitită, religia s-a născut sub
influența civilizației
mesopotamiene , cu o elaborare
originală a elementelor de origine
hitită și a indigenilor prehititi
Formată împreună cu imperiul hitit, religia este motivul
construcției sale și, prin urmare, este legitim să căutăm în
el cheia concepției hitite a imperiului în sine. Punctul de
plecare a fost situația politico-socială pe care hititii au
găsit-o în Anatolia: o constelație de orașe-state templiere,
de tip mesopotamian, adică comunități teritoriale conduse
de un templu.

Cea mai veche constituție scrisă din lume este cea Sincretismul reprezinta caracteristica
hitită, care a fost introdusă în secolul al XVI-lea î.Hr, de esentiala a religiei hitite, exemplificat
regele Telipinu. prin coexistenta divinitatilor,cu
zeitati oficiale ale statului (zeita
Regele hitit era de fapt preot: el era singurul care putea Soarelui din Arinna) si cu cele
sacrifica direct; ceilalți s-au sacrificat numai prin preoți imprumutate din spatiile invecinate
specializați. Sursa puterii sale a fost serviciul pe care l-a (zeul hurrit Tesub). Este de remarcat
făcut tuturor zeilor care aveau sediul în Anatolia; titlul său, si existenta unor orase sfinte
în acest sens, era acela de „slujitor al zeilor” prin (Arinna, Nerik, Zappalanda).
excelență. 
 Curiozități
Hitiţii şi tancurile antichităţii Războinicii hitiţi erau extrem de
Hittita, cea mai veche limba indo-europeană temuţi. O spune Vechiul Testament, o spun egiptenii cu care s-
cunoscută Limba hittita este astăzi o limba moartă precum au confruntat în repetate rânduri, o spun basoreliefurile,
latina şi puţin a lipsit să fie pierdută pentru totdeauna. Este o inscripţiile şi picturile. Arma lor favorită este carul de luptă.
limbă ce derivă dintr-o proto indo-europeană fiind după toate Vreme de sute ani acestea vor juca rolul tancurilor moderne de
probabilităţile şi cea mai veche pe care o cunoaştem. Textele în astăzi. Nu ştim dacă ei l-au inventat dar cu siguranţă ei au fost
limba hittita, unele vechi de aproape 4 milenii, descoperite în cei care au ştiut cel mai bine să îl perfecţioneze şi să îl
vechea capitală a hittitilor. folosească pe câmpul de luptă. 

Primul tratat de pace cunoscut din istorie În anul 1274 i.Hr., are loc cea mai mare bătălie a
carelor de luptă din antichitate. Egiptenii şi hittitii se înfruntă la Kadesh sau Qadesh miza
fiind supremaţia în regiune şi controlul asupra oraşului. În luptă, ambele tabere desfăşoară în
jur de 5000 de care de lupta. Bătălia blindatelor antice se încheie nedecis, ambele tabere
revendicându-şi victoria. În realitate, Ramses II, faraonul Egiptului nu obţine victoria
decisivă. Cu mari pierderi şi cu mult noroc, reuşeşte să câştige o victorie tactică. Per total
însă, nu îşi atinge obiectivele campaniei. La capătul acestui război, cele două state vor semna
un tratat extrem de elaborat, cel mai vechi din istorie. Regele hittit Hatusilis al III-lea, fiul lui
şi faraonul Ramses al II-lea vor semna un tratat de pace, neagresiune şi asistenţă mutuală.
În secolul XIV i. Hr., hitiţii sunt în apogeul puterii.
Stăpânesc autoritar graţiei abilităţilor militare
Mesopotamia. Două secole mai târziu, hitiţii se
prăbuşesc aparent inexplicabil. Ultimul suveran este
Suppiluliuma al II-lea (1220-1182 i.H). Avem în faţă
aceeaşi catastrofă care duce la dispariţia civilizaţiei
cretane şi care scutură puternic întregul bazin
mediteranean. Majoritatea istoricilor vorbesc despre
mişcarea aşa numitelor popoare ale mării care în jurul
anului 1200 vor duce la sfârşitul imperiului condus
de hittiti. Aceştia nu dispar însă. Vor continuă să
existe oraşe stat hitite. Acestea vor dispărea unul
după altul între secolele XI-VIII i.Hr. iar hitiţii vor
părăsi scena istoriei pentru a fi redescoperiţi abia
după aproape trei milenii.
Mulțumesc pentru atenție!