Hanukkah

Hanukkah reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" și mai este cunoscută

ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează
opt zile,comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma
victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei
seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze
popoarele de sub dominația sa. Principalele evenimente asociate cu
Hanuka s-au desfășurat între 165-163 î.e.n., deși lupta armată
a Macabeilor împotriva grecilor a continuat încă mulți ani, până
când evreii din Ereț Israel și-au dobândit de facto independența. Hanuka
este așadar o sărbătoare postbiblică. Este o sărbătoare minoră, în timpul
căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise. În comunitățile
mixte cei care se alătură Festivalului Luminii trebuie să fie în spirit de
odihnă în ajunul zilei de Sâmbătă (de erev Șabat) la 5 Candele și în ajunul
lunii noi (de erev Roș Hodeș) la 7 Candele, ocazii când luminarea
candelelor începe puțin înainte de asfințit.
 Istoria sarbatorii

Mișna și Talmud
Povestea de Hanuka, împreună cu legile și tradițiile sărbătorii, este complet absentă din Mișna afară de câteva referințe
vagi (Bickurim 1:6, Roș haȘana 1:3, Taanit 2:10, Megillah 3:4 și 3:6, Moed Katan 3:9, și Bava Kama 6:6). Rabinul Nissim
Gaon postuleză în Hakdamah Le'mafteach haTalmud că informațiile despre sărbătoare au fost atât de comun cunoscute
că Mișna nu avea nevoie să le explice. Reuvein Margolies sugerează că așa cum Mișna a fost redactată după revolta Bar
Kochba, editorii ezită să includă explicit discuții despre o sărbătoare care celebrează o altă revoltă recentă împotriva unui
suveran străin, pentru teama antagonizării romanilor.
Hanuka este descrisă în Talmud. Gemara, în tratatul Șavat 21, se axează pe candelele de Șabat și se mută la candelele de
Hanuka și spune că după ce forțele lui Antioh IV au fost deviate de la Templu, Macabeii au descoperit că aproape tot
uleiul de măsline pentru ritual a fost profanat. Ei au găsit doar un singur container care încă a mai fost sigilat de Marele
Preot, cu suficient ulei cât să țină Menora în Templu aprinsă pentru o singură zi. Ei au folosit acesta, însă el a ars timp de
opt zile (timp necesar să aibă ulei nou presat și pregătit).
Epistola Macabeilor
La istoria sărbătorii Hanuka se face aluzie în epistolele 1 Macabei și 2 Macabei. Cele opt zile de rededicare a Templului
sunt descrise în 1 Macabei 4:36 et seq, totuși numele sărbătorii și miracolul cu candelele nu apear aici. O istorisire
similară cu caracter asemanator, și evident mai veche ca dată, este cea șa care se face aluzie în 2 Macabei 1:18 et
seq conform cu care reluminarea Altarului de Neemia a fost printr-un miracol care a avut loc pe 25 a lunii Kislev, și care
pare să ne de-a motivația alegerii aceleiași date pentru rededicarea Altarului de Iuda Macabeul.
Antioh Megillat
O altă sursă este Antioh Megillat, sau Pergamentul lui Antioh. Această lucrare (cunoscută și ca "Megillat haHasmonaim",
"Megillat Hanukkah" ori "Megillat Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o
traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între secolele al II-lea și al V-lea,
probabil în secolul II,cu datarea în ebraică la secolul al VII-lea. A fost publicat pentru prima dată la Mantua în
1557. Saadia Gaon, care la tradus în arabă în secolul al IX-lea, la atribuit însuși Macabeilor, disputat de unii, deorece dă
date cu atâți ani înainte de distrugerea Celui de-Al Doilea Templu în anul 70 d.Hr.Textul ebraic cu o traducere în limba
engleză poate fi găsit în Siddurul (Cartea) lui Philip Birnbaum.
Obiceiuri
În fiecare seară de Hanukah se aprinde Hanukia, menora specială destinată acestei sărbători care, de altfel, se mai
numește din acest motiv și "Sărbătoarea luminilor" - Hag ha-Urim (în ebraică "ur" sau "or" semnifică
lumină). Talmudul spune că obiceiul aprinderii menorei are drept scop să amintească public minunea. În timpul revoltei
împotriva elenilor, Menora a fost aprinsă 8 zile - miracolul de Hanuka - iar această tradiție este perpetuată prin aprinderea
a 8 lumănări pe Hanukie. De aceea, în antichitate, sfeșnicul era așezat în prag ori chiar pe stradă, în fața casei.
Lampa se aprinde o dată cu lăsarea nopții, cu excepția zilei de Șabat când luminițele de Hanuka se aprind înaintea celor
de Șabat, cu circa jumătate de ceas înainte de asfințit. Luminile trebuie să ardă cel puțin 30 de minute și să fie amplasate
într-un loc foarte vizibil. Ele pot continua să ardă în noapte oricât de târziu.
Obiceiul (Beit Hillel) este de a aprinde o singură lumină în prima seară, două în a doua seara, trei în a treia seara, etc. de la
stânga la dreapta, până când, în a opta seară, toate luminițele sunt aprinse.
După o altă tradiție (Beit Șamai), luminile se aprind în ordine descrescătoare. O lumânare ajutătoare, numită șameș, se
folosește pentru aprinderea celorlalte opt.

În fiecare noapte când se luminează Hanukia sunt rostite două sau trei binecuvântări tradiționale. Binecuvântările sunt
recitate înainte sau după aprinderea candelelor în funcție de obicei. Doar în prima noapte se recită și Șeheḥeyanu
(în ebraică ‫שהחינו‬, "Carele ne-ai dat viață") după primele două sau trei binecuvântări. În comunitățile iudaice după cele
două sau trei binecuvântări se cântă Hanerot Halalu.
Cu toate că Hanuka derivă din Sărbătoarea Corturilor (Sucot), evreii nu au obiceiul să aducă și de această sărbătoare
rămurele de pomi în casă căci conform cărții Levitic era poruncit ca acoperișul colibei (suca) trebuia acoperit la mijlocul
primei luni de toamnă astfel încât seara printre rămurele să se poată observa scăderea lunii pline în timp ce se roagă
pentru ploaie, recită osanale, psalmi și binecuvântări conform obiceiului sărbătorii.
Hanuka a căpătat în ultima vreme o importanță mult mai mare, devenind un substituit al Crăciunului pentru copiii evrei
crescuți într-un mediu creștin.