TALMUDUL

1. TRADITIA ORALA
Torah, şi în mod special cele Cinci cărţi ale lui Moise, este poate
cea mai cunoscută carte din istorie. Biblia înregistrează faptul că cele
Zece Porunci i-au fost date lui Moise pe Muntele Sinai. Iudaismul ortodox
ne învaţă că cele Cinci cărţi au fost cuvântul lui Dumnezeu însuşi, scris
de Moise. Astfel Dumnezeu este autorul lor. Celelalte 19 cărţi ale Bibliei
au fost scrise de Profeţi sau de alte persoane cu inspiraţie divină. Totuşi,
nu credem în mod necesar că fiecare cuvânt a fost scris de Dumnezeu.
Mai degrabă oamenii au fost autorii. Aceste cărţi în ansamblul lor
reprezintă Torah Scrisă şi au fost transmise din generaţie în generaţie din
momentul când au fost compuse.
Evreii cred de asemenea că poporului evreu i-a fost dată şi o Torah Orală,
iar cea mai mare parte a evreilor tradiţionalişti sunt de acord că a fost
dată pe Muntele Sinai. Tradiţia Orală serveşte ca o explicare şi
extrapolare a multora dintre poruncile din Torah, care sunt menţionate,
dar nu sunt detaliate în mod special. Credinţa într-o tradiţie orală este
obligatorie, măcar pentru faptul că fără ea foarte puţine dintre porunci ar
avea vreun sens.
De exemplu Torah, în fragmentul care formează   rugăciunea Shema,
ne porunceşte "să le prindeţi ca semn pe braţ şi să le aşezaţi între ochi."
(Deuteronomul 6:8). Ce să prindem? Care cuvinte? Cum? Unde? Numai
tradiţia orală ne spune că această poruncă se referă la Tefilin, care se
poartă în timpul săptămânii la rugăciune şi este format din fâşii de piele şi
din cutiuţe care conţin anumite pasaje care descriu relaţia lui Dumnezeu
cu poporul evreu.
Sau un alte exemplu - ni se spune să tăiem animalele "aşa cum v-
am spus eu să faceţi." Dar unde ni s-a spus cum să facem? Cu siguranţă
nu în Torah Scrisă. Acest pasaj trebuie că se referă la Torah Orală. Torah
Orală ne ajută să explicăm porunci referitoare la relaţiile interpersonale
care nu sunt detaliate în Torah. De exemplu, ni se spune să nu luăm
camătă / dobândă. Totuşi, se pot ridica multe întrebări cu privire la exact
ce înseamnă a lua camătă. Putem lua camătă de la un neevreu? Putem
să-i facem un serviciu cuiva de la care am împrumutat bani sau şi asta
înseamnă a lua camătă? Putem să comandăm un obiect dinainte şi să-l
plătim cu reducere sau înseamnă că şi aici luăm dobândă pentru că
suntem de acord să plătim banii înainte pentru un obiect pe care nu îl vom
primi decât peste câteva luni. Mai mult, tot în Talmud aflăm că sintagma
"ochi pentru ochi" nu trebuie luată ad literam, ci în sensul că trebuie să
plăteşti valoarea ochiului.
Fără tradiţia orală nu am şti cum să facem o nuntă evreiască, cum
să ţinem Shabbatul, cum să construim o succah, cum să ţinem kosher în
timpul anului, cum să facem matzah pentru Pesach şi cum să respectăm
numeroase alte porunci.
Tradiţia orală nu a fost menită să fie scrisă vreodată din următorul
motiv: iudaismul pune accentul pe legătura dintre generaţii, pentru că
fiecare serveşte ca verigă înapoi până la dăruirea Torei şi înfiinţarea
religiei la Muntele Sinai. De aceea, Dumnezeu a vrut ca acea legătură să
fie necesară în mod formal, fiecare generaţie fiind dependentă de cea
dinaintea ei pentru orice fel de cunostinţe din tradiţia orală, pentru că
dacă ceva nu se poate afla din cărţi, ci doar de la profesori, atunci, pentru
a învăţa, trebuie să găseşti un profesor.
Totuşi, în jurul anului 200 e.n., tradiţia orală a fost notată în scris şi
codificată de Rabinul Judah Printul. Codificarea a avut loc după ce eşecul
revoltei evreilor care a dus la distrugerea de către romani în 70 e.n. a
celui de-al doilea Templu din Ierusalim şi după revolta lui Bar Kochba din
jurul anului 150 e.n. Se pare că Rabinul Judah s-a temut că în mijlocul
acestei distrugeri, tradiţia orală se va pierde, şi de aceea a scris-o într-o
carte care astăzi se numeşte Mishna. Mishna a fost mai târziu completată
şi s-a dezvoltat într-o carte numită Gemara, care conţine discuţii ale
rabinilor referitor la problemele din Mishna. O versiune se numeşte
Yerushalmi sau versiunea israeliană, editată în Israel de Rabinul
Yochanaon. O versiune mai târzie şi mai exhaustivă a fost scrisă de către
rabinii Ashi şi Ravina şi se numeşte versiunea babiloniană. Impreună,
Mishna şi Gemara formează Talmudul. Astăzi, când ne referim la Talmud,
ne referim la versiunea babiloniană.
17. CE GASIM în TALMUD?
Talmudul este împărţit în şase secţiuni menite să codifice legile într-
o ordine uşor de înţeles. Prima secţiune se numeşte Zera'im (seminţele) şi
se ocupă cu detaliile agriculturii Israelului antic. Mo'ed (sărbătoare) se
ocupă cu legile asociate sărbatorilor, ca de exemplu Pesach, Shabbat şi
Yom Kippur. Nezikin (despăgubirile) discută legile evreieşti civile şi
penale, Nashim (femeile) vorbeşte despre problemele dintre sexe, ca de
exemplu căsătoria şi divorţul, Kodshim discută legile sacrificiului şi tăierii
rituale şi Taharot conţine legile purităţii şi impurităţii.
In cadrul acestor diviziuni, Talmudul este împărţit în 63 de cărţi,
fiecare ocupându-se cu teme specifice, care pot fi incluse în categoriile
menţionate mai sus. Printre numele cărţilor sunt şi Jurămintele, Succot şi
Rosh Hashana. Acestea variază în lungime, de la 20 la 160 de pagini
duble.
Procedura de bază este după cum urmează. Mishna afirmă o lege,
adesea citată în numele unui rabin. Apoi, rabinii din Gemara încearcă să
clarifice sensul unei legi, în special felul cum se aplică în cazuri
particulare. Această se face adesea printr-o dezbatere. Iată un exemplu
de felul cum funcţioneaza Talmudul.
MISHNA: "Dacă un om ar angaja muncitori şi le-ar ordona să
muncească dimineaţa devreme şi noaptea târziu, nu îi poate obliga să
lucreze devreme şi târziu dacă acesta nu este obiceiul în acel loc."
GEMARA: "Nu este evident [ca un angajator nu le poate cere să
schimbe obiceiurile locale]? In cazul de faţă cel care i-a angajat le-a dat
un salariu mai mare decât era normal. In acest caz, se poate argumenta
că acesta le-ar putea spune "Motivul pentru care v-am dat un salariu mai
mare decât în mod normal este acela că voi să lucraţi dimineaţa devreme
şi seara târziu." Atunci legea ne spune că muncitorii pot răspunde: "Ne-ai
dat salariu mai mare decât este normal pentru muncă mai bună [nu pentru
ore mai multe de muncă]."
Persoanele din Mishna au trăit până în timpul Rabinului Yehudah
Prinţul. Ei se numesc Tanaim. Câţiva dintre cei mai importanţi Tanaim
sunt Hillel şi Shammai (fondatorii a două din principalele şcoli prezente în
Mishna), Rabinul Akiva, Rabinul Meir, Rabinul Yosse şi Rabinul Yishmael.
Cei care apar în Gemara au trăit până în timpul Rabinului Ashi şi Ravina.
Aceştia se numesc Amoraim. Câţiva dintre principalii Amoraim sunt Rav şi
Shmuel (fondatorii a două dintre şcolile prezentate în Gemara), Rava şi
Abaye, rabinul Papa şi rabinul Huna. Sunt multe dezbateri în Talmud în
legătură cu alegerea corectă în cazul anumitor legi, ceea ce se datorează
poate faptului că, aşa cum se temea rabinul Yehudah, tradiţia orală
începea deja să fie uitată. Talmudul este o încercare de a împăca
diferitele opinii şi astfel să le echilibreze. Totuşi, de regulă, Amoraim nu
au controverse cu Tanaim pentru că Tanaim sunt mai aproape de sursa
tradiţiei. Talmudul este scris în aramaică.
Deşi este o încercare de a clarifica legea, Talmudul rămâne o operă
greu de studiat. Intr-adevăr, un studiu adecvat necesită o perioadă de
instruire cu un profesor. Unii spun că rabinii care l-au compus au vrut să
menţina spiritul tradiţiei orale şi legăturile pe care aceasta caută să le
păstreze între generaţii. Până la urmă a fost nevoie de alte comentarii
pentru a clarifica înţelesul legilor. In ediţia folosită cel mai ades, Talmudul
are de o parte comentariile lui Rashi (rabinul Shimeon Yitzchaki 1040-
1105) şi de cealaltă comentariile studenţilor lui Rashi, numiţi Tasafot.
Comentariile lui Rashi şi criticile studenţilor săi sunt considerate un
aspect important al studiului Talmudului. Intr-adevăr, fără comentariile
sale, Talmudul ar fi putut deveni o operă uitată.
Talmudul rămâne sursa legii evreieşti. S-au scris multe comentarii
asupra Talmudului de către unii dintre cei mai mari rabini ai iudaismului.
Din acele timpuri, discuţiile despre legea iudaică au ca scop o mai bună
codificare a deciziilor şi discuţiilor legilor din Talmud într-un text mai uşor
de mânuit. Marile lucrări despre legea iudaică scrise de atunci încolo.
Aceleaăi pe care ne bazăm şi noi astăzi, sunt toate încercări de a
dezvălui hotărârile Talmudului în anumite probleme. Intr-adevăr, lucrări
influenţe despre legea ebraică, ca acele ale lui Moses Maimonide şi Josef
Kairo (autor al Codului de legi evreieşti - Shulchan Aruch; a trăit în Israel
1488-1575) sunt considerate comentarii în sine asupra Talmudului.
Influenţa Talmudului continuă în epoca modernă, când întrebările legii
evreieşti pun accentul pe aplicarea principiilor Talmudului la problme
actuale. De exemplu, problema folosirii curentului electric de Shabbat.
Dezbaterea continuă şi în zilele noastre în legătură cu noi întrebări
ridicate de progresele din tehnologie şi de trecerea timpului. Tot timpul,
savanţii încearcă să înteleagă mai bine Talmudul şi intenţiile sale în
anumite cazuri. Astfel, Talmudul rămâne principala ocupaţie a studenţilor
de la Yeshiva din toată lumea, datorită dificultăţii, dimensiunilor şi
importanţei sale practice foarte mari. Intr-o zi oarecare, studenţii
examinează un text anume, urmăresc discuţiile despre acel text în surse
diferite şi în comentarii şi ajung la o anumită concluzie despre acea lege
sau despre înţelesul acelei legi în acel caz. In plus, studenţii îşi dedică
timpul încercând să acopere cât mai mult din Talmud. Unii studiază câte o
pagină dublă pe zi, terminând astfel Talmudul în şapte ani.
Cei mai mari savanţi ai iudaismului s-au dedicat studiului Talmudului
în moduri extraordinare. Se spune despre Vilna Gaon: majoritatea orelor
sale erau dedicate studiului Torei şi nu dormea mai mult de două ore pe
zi. Nici măcar aceste două ore nu dormea încontinuu, niciodată mai mult
de jumătate de oră consecutiv. Imediat după această scurtă odihnă, se
scula, se spăla pe mîini şi îşi continua studiul. Se spune despre Hata''am
Sofer: sâmbata seara se aşeza şi studia timp de 24 de ore încontinuu, nu
dormea şi nici nu mânca până duminica seara. După ce-şi spunea
rugăciunea de seara se culca până la ora 23 când se scula, bea cafea şi
mânca un pateu, iar apoi studia până seara următoare. Apoi îşi spunea
rugăciunea de seară, mânca şi nu dormea toată noaptea. Marţi era de
asemenea treaz, prin urmare era treaz două zile consecutiv, cu excepţia
unui singur moment şi s-a ţinut de acest program doi ani întregi. Se spune
despre rabinul Haim Shmuelvitz, un mare învăţat din Lituania: adesea
putea fi văzut mâncând pîine şi peste sărat dimineaţa pentru a se arunca
apoi în studiul Talmudului pentru 30 de ore consecutiv, cu mare pasiune şi
cu un efort deosebit care a lăsat o impresie de neşters.
Talmudul este de asemenea plin de povestiri şi de sugestii etice.
Cea mai mare colecţie de principii etice se găseşte în Mishna şi se
numeşte Etica parinţilor noştri. In ea, rabinii comentează asupra relaţiilor
interumane, asupra adevăratului sens al fericirii şi despre cum să duci o
viaţa bună şi etică. Povestirile din Talmud înregistrează adesea
evenimente din vieţile rabinilor menite să explice legi, precum şi alte
povestiri fantastice care trebuie înţelese ca fiind alegorice. Un exemplu
din cele dintîi ilustrează o lecţie foarte importantă pentru studiul
Talmudului şi al legii evreieşti în general, şi pentru înţelegerea tradiţiei
orale şi a legăturii lui Dumnezeu cu poporul evreu.
Intr-o discuţie aprinsă, un grup de rabini dezbăteau dacă un cuptor
poate fi folosit pentru copt. Era folosirea lui în concordanţă cu legile
kashrutului? Rabinul Eliezer era pentru folosirea cuptorului şi a prezentat
ceea ce el credea că sunt argumente clare în favoarea sa. Totuşi, colegii
lui nu au fost convinşi şi i-au contestat opiniile. După o lungă dezbatere,
rabinul Eliezer a arătat către un copac care creştea în faţa ferestrei şi a
declarat: "Dacă legea este de partea mea, fie ca acest copac să o
dovedească". Nici nu termină el de vorbit, când copacul sări departe de
locul unde creştea ! Dar rabinii au răspuns "Nici o hotărâre rabinică nu a
fost vreodată facută de un copac." Rabinul Eliezer a răspuns: "Dacă ceea
ce am spus este în concordanţă cu legea, fie ca izvorul să o dovedească"
şi chiar atunci apele izvorului şi-au schimbat sensul şi au început să curgă
înapoi. Dar rabinii nu au fost impresionaţi şi au răspuns cu calm: "Nici un
argument nu a fost dovedit vreodată de apele unui izvor." Rabinul Eliezer
şi mai hotărât, striga: "Dacă legea este de acord cu mine, fie ca zidurile
acestei case de studiu să ofere dovada supremă !" şi în acel moment
zidurile au început să se prăvălească peste rabini. Dar rabinul Joshua a
intervenit, certând pereţii: "cum îndrăzniţi să schimbaţi o lege care ne-a
fost dată la Muntele Sinai?" şi pereţii s-au oprit din respect pentru rabinul
Joshua, dar au rămas strâmbi din respect pentru rabinul Eliezer. In sfârşit,
rabinul Eliezer a cerut Cerului să ofere dovada şi o voce a răsunat în
încăperea de studiu: "De ce vă certaţi cu rabinul Eliezer? El are dreptate
în toate privinţele!" Neînduplecat, rabinul Joshua s-a ridicat şi a anunţat:
"Dovada în favoarea unei anumite hotărâri nu vine de sus şi nici măcar
Cerul nu are dreptul să se amestece în discuţia noastră. Cuvintele legii au
fost deja predate din Ceruri omului pe Muntele Sinai. Ele trebuie
interpretate de rabini prin discuţii academice, nu de către Ceruri. De
aceea trebuie să lăsăm majoritatea să hotărască. Si rabinii au decis
împotriva rabinului Eliezer. La scurt timp după aceea rabinul Nathan s-a
întâlnit cu profetul Elijah pe care l-a întrebat: "Care a fost reacţia lui
Dumnezeu când a auzit această discuţie a rabinilor? Elijah a zâmbit şi a
răspuns: "Dumnezeu doar a râs şi a spus : copiii Mei m-au învins, copiii
Mei m-au învins."
Aceasta povestire ilustrează faptul ca deşi legile sunt ale lui
Dumnezeu, ele au fost trecute în mîinile oamenilor. Prin urmare, depinde
de noi să hotărâm adevăratul înţeles al legilor şi al intenţiilor lui
Dumnezeu cât mai bine cu putinţă. Această este esenţa tradiţiei orale şi
spiritul Talmudului.