Baal HaSulam

Introducere la cartea "Pomul vieții"

(Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot)

1. La sfârșit de Mișna (Tratatul Okzin) este scris: << Creatorul nu a găsit un vas-kli, care să conțină
binecuvântarea pentru Israel decât Pacea-Șalom, cum s-a spus: ”Creatorul va întări poporul Său,
Creatorul va binecuvânta poporul Său cu pace”>>.

Din aceasta este mult de învățat: în primul rând, așa cum au demonstrat nu este nimic mai bun pentru
Israel decât pacea? În al doilea rând, în text este exprimat explicit că pacea este binecuvântarea însăși;
este scris despre asta <<dată cu tărie și binecuvântare de pace>>. Și după cuvintele lor ar fi trebuit să
spună <<dată în pace>>? În al treilea rând, de ce acest articol a fost scris la sfârșitul Mișna? Este necesar
să înțelegem, de asemenea, înțelesul cuvintelor „pace” și „putere” și ce ne indică ele.

Pentru a interpreta acest articol în adevăratul său înțeles, noi trebuie să facem un drum lung, si avem de
cercetat având în vedere adâncimea inimii înțelepților care povestesc. Aceasta înseamnă că tot ceea ce
privește Torah și Porunca-Mițva, implică ceea ce este descoperit ca ascuns, cum este scris <<Ca merele
de aur pe o tavă de argint așa este cuvântul spus în timp util>> (Proverbe 25/11).

Într-adevăr Halachot (Nume ce indica Torah și Poruncile) sunt de fapt asemănătoare cupelor cu vin,
unde, cine dă în dar prietenului său o cupă de argint care conține vin, amândouă (lucrurile) sunt
importante, atât interiorul său cât și exteriorul său. Deoarece chiar și cupa are o valoare a sa, ca și vinul
care este în ea. Astfel chiar și legendele sunt comparate cu merele, interiorul lor este mâncat, în timp ce
partea exterioară este aruncată, întrucât exteriorul nu are nicio valoare. Se descoperă că toată valoarea
și importanta se găsește numai în interior și intern.

Astfel, în limbajul legendelor nu există niciun înțeles și pretextul în simplitatea lui aparentă, în afară de
conținutul interior care este ascuns în cuvinte, care nu sunt bazate pe altceva decât pe piedestalele
Înțelepciunii Adevărului, acordată la puțini aleși - iehidei sgula.

Și cine va îndrăzni să elimine ceva din inima maselor clarificând drumul lor, întrucât realizarea lor
(Spirituală) nu este completă nici măcar în cele două părți ale Torei numite Pșat (simplu, literal) și Druș
(în care trebuie cercetat). În opinia lor, ordinea celor patru părți ale Torei – Parde's începe cu înțelegerea
Pșat (literală), după aceea Druș, apoi Remez (Sugerat) iar la sfârșit Sod (Secretul) înțeles de toți.

Însă, este scris în cartea de rugăciuni a lui Gaon din Vilna (un renumit cabalist), că începutul asaga
(realizare Spirituală) începe cu Sod -Secretul și după realizarea părții Sod din Torah este posibilă
realizarea părții Druș și apoi partea Remez. Și apoi, când îi este acordată omului maxima cunoaștere a
acestor trei părți ale Torei, atunci el merită să obțină partea Pșat din Tora.
Aceasta este cum este scris în Tratatul Taanit - Masechet Taanit: <<El a meritat, (și aceasta) a devenit
pentru el o poțiune a vieții, el nu a meritat, (și aceasta) a devenit pentru el o poțiune a morții >>,
deoarece, noi avem nevoie de un mare privilegiu pentru a înțelege Piștei haMikraot (texte identice din
scrieri), fiind obligați să obținem întâi primele trei părți care sunt în interioritatea Torei, deoarece Pșat
inseamna ”veșmânt”, Pșat nu va fi „dezbrăcat”. Și dacă, încă nu a meritat, el are nevoie de o milă mare,
astfel încât să nu devină pentru el o poțiune a morții.

Spre deosebire de afirmația celor care sunt neglijenți în realizarea interioară, cei care în inima lor spun:
gata cu realizarea Pșat, și, dacă numai l-am atinge, am fi mulțumiți de partea noastră. Cuvintele lor sunt
comparabile cu cei ce doresc să se ridice pe a patra treaptă, înainte să obțină primele trei.
2. În această privință, este necesar să se înțeleagă marea ascundere aplicată în ceea ce privește
interioritatea Torei, cum este spus în Tratatul Haghiga - Masechet Haghiga, ”nu se studiază Actul
Creației în doi și nu se studiază Merkava, singuri”. Toate cărțile care sunt la dispoziția noastră în această
muncă, sunt sigilate și de neînțeles în ochii maselor. Masele nu înțeleg nimic, doar puțini aleși sunt
chemați de Creator, deoarece ei înțeleg deja Rădăcinile, din cunoștințele lor proprii și prin primirea de la
gură la gură.

Într-adevăr este surprinzător cum căile Înțelepciunii și cunoștința sunt interzise poporului, atunci când
este (în joc) viața lor și lungul (drum) al zilelor lor, și în aparență este o crimă penală, conform celor
spuse de înțelepții noștri în Midraș Raba (Bereșit) de Ahaz, care a fost numit Ahaz pentru că a ținut în
posesia lui sinagogile și locurile de studiu, și în consecință, vinovăția lui a fost gravă.

Este, de fapt, o lege a naturii că omul este reticent să doneze capitalul său și proprietatea sa, dar cine
este reticent să doneze înțelepciunea și inteligența sa altora? Exact opusul, vaca vrea să alăpteze vițelul
mai mult decât vițelul însuși dorește să sugă.

Într-adevăr noi găsim secrete în înțelepciune, chiar și la înțelepții bătrâni din generațiile anterioare. În
introducerea la comentariul lui Rav Butril la Cartea Creației-Sefer Yețira, există un text atribuit lui Platon,
care își avertizează elevii cu aceste cuvinte << Nu predați înțelepciunea celor care nu-i cunosc
meritele>>, si Aristotel a atentionat << nu predati intelepciunea celor care nu sunt demni; pentru a nu o
fura>>.

El, (Rav Butril) a explicat că, dacă înțelepții predau înțelepciunea celor care nu sunt demni, aceștia fură
înțelepciunea și o distrug.

Înțelepții laici contemporani nouă nu fac așa, ci contrariul, se străduiesc să deschidă ușile înțelepciunii
lor la tot poporul, fără limite și constrângeri. Aparent este o mare dispută în comparație cu primii
înțelepți care au închis ușile înțelepciunii lor în jurul a puțini virtuoși, pe care îi credeau potriviți pentru
ea, lăsând majoritatea poporului să se lovească de un zid.

3. Și voi explica aceasta. Noi distingem patru părți în specia Vorbitor-Medaber, într-o secvență de nivele,
fiecare mai mare decât celălalt, care sunt: Masele-Amon aam, Eroii-Ghiborim, Bogații-Așirim, Înțelepții-
Hachamim. Ele sunt echivalente ca valoare cu cele patru nivele din întreaga realitate: Domem-Mineral,
Țomeach-Vegetal, Hai-Animal și Medaber-Vorbitor. Mineral-Domem este în gradul de a emite cele trei
proprietăți, Vegetal, Animal și Vorbitor, și noi distingem trei valori în funcție de cantitatea de forță
benefică sau dăunătoare, care se găsește în ele. Forța cea mai mică dintre ele este Vegetal, deoarece,
chiar dacă acțiunea plantei, apropriind ceea ce îi este benefic și respingând ceea ce îi dăunează este
asemănătoare speciei umane și a celei animale, ea nu are o senzație individuală în raport cu aceasta, ci o
forță generală colectivă, comună tuturor tipurilor de plante din lume, ce activeaza în ele această funcție.
La ele se adaugă regnul Animal, unde fiecare animal are un sentiment individual personal, apropriind
ceea ce este benefic și îndepărtând ceea ce este dăunător. Din aceasta rezultă că valoarea unui singur
animal este echivalentă valorii tuturor tipurilor de plante ce există, deoarece forța care percepe
distincțiile benefic și dăunător, se găsește în totalitate în tot regnul vegetal, în timp ce în regnul animal
(se găsește) într-o singură creatură individuală, distinctă în autonomia ei.

Această forță percepută în regnul Animal este foarte limitată în ceea ce privește locul și timpul,
deoarece senzația nu funcționează la mică distanță de propriul corp și nu percepe nici în afara timpului
său, adică în trecut și în viitor, ci doar în prezent. La ele se adaugă specia Vorbitor, care este compusă
atât de o forță de percepție cât și de o forță intelectuală.

În consecință forța ei nu este limitată în timp și spațiu, în a apropia ceea ce îi aduce beneficiu și în a
îndepărta ceea ce îi aduce prejudiciu, asemănător regnului Animal, și toate acestea se datorează
(capacității) sale de cunoaștere, care este un lucru spiritual fără limite de timp și de spațiu. El poate să
învețe de la toate creaturile din toate locurile, de la întreaga realitate și chiar din trecutul și viitorul
tuturor generațiilor. Se constată deci, că valoarea unei singure persoane din specia Vorbitor este
echivalentă cu valoarea tuturor forțelor care se găsesc în regnul Vegetal și în regnul Animal și, că sunt în
toată realitatea timpului său și chiar în toate generațiile trecute, deoarece forța lui le conține și
individualitatea lui le include, împreună cu toate forțele lor.

Și acest principiu se aplică de asemenea în cele patru părți care sunt pe treapta speciei Uman, adică
Masele, Bogații, Eroii și Înțelepții. Toți provin din Mase, care sunt primul nivel, cum este scris <<Totul s-a
născut din pulbere>>. De fapt meritul și rațiunea existenței din pulbere este în funcție de valoarea a trei
calități – Sgulot: Țomeach-vegetal, Hai-animal, Medaber-vorbitor, pe care pulberea le emană de la sine.
Astfel, se poate considera valoarea maselor după calitățile pe care le dezvoltă, și în consecință se
corelează respectiv, chiar la om. În acest scop Creatorul, binecuvântat fie El a dat în general, maselor
cele trei înclinații ce se numesc Invidia, Lăcomia și Onoarea, cu care masele se dezvoltă, nivel după nivel,
astfel creând omul complet. Tendința către lăcomie dă naștere intre oameni, celor Bogați, care sunt aleși
pentru dorința lor mare și pentru lacomia lor, excelând în urmarirea realizarii bogăției, care este primul
nivel de dezvoltare al maselor. Nivelul Vegetal, care se află, în general, în realitate, este condus de o
forță străină care este favorabilă calității ei - sgula. Forța lăcomiei la specia umana este, de fapt o forță
străină, și este împrumutată de la regnul Animal.

Prin intermediul înclinației pentru onoare, s-au născut între ei eroii vestiți, cei care conduc în sinagogi, în
orașe și așa mai departe, întrucât acela dintre ei care are dorință mai puternică și totuși are înclinația
pentru onoare, excelează în realizarea domeniului. Aceștia constituie al doilea nivel de dezvoltare a
maselor - în mod similar nivelului regnuluii animal, care există în general în realitate - unde forța ce
lucrează în ei se află deja în propria lor esență, cum s-a spus deja, întrucât înclinația pentru onoare este
proprie speciei umane, împreună cu dorința de conducere. Cum este scris <<Ai așezat totul la picioarele
sale>> (Psalmi - 8,7).

Datorită înclinației lor spre gelozie au aparut între ei înțelepți, așa cum este scris: <<Gelozia scriitorilor
crește înțelepciunea>>. Cei care au o dorință mare se disting în realizarea înțelepciunii și a cunoștințelor.
Acest lucru este asemănător nivelului speciei Vorbitor, în toată realitatea, unde forța care lucrează în ei
nu este condiționată de timp și loc dar este generală și cuprinde toate elementele din lume și din toate
timpurile.

De asemenea datorită naturii, focul invidiei este general și cuprinde întreaga realitate și toate timpurile;
aceasta este legea geloziei, pentru că, dacă nu ar fi văzut un obiect la prietenul său nu s-ar fi trezit în el
dorința. S-a descoperit că sentimentul lipsei nu este în conformitate cu ceea ce îi lipsește, ci este în
conformitate cu ceea ce au prietenii săi, care sunt toți urmașii lui Adam și Eva, din toate generațiile. În
consecință această forță care lucrează nu are limite, prin urmare este adecvată funcției sale sublime și
înălțătoare.

Cei care rămân fără nicio calitate - sgula, rămân așa pentru că nu au o dorință puternică, și în consecință
cele trei înclinații amintite lucrează în ei haotic. Uneori ei tânjesc, uneori sunt invidioși, iar uneori doresc
onoare. Dorința lor este spartă în fragmente și ei sunt asemeni copiilor care doresc tot ceea ce văd
neobținând nimic. În consecință vor avea valoarea paielor și a târâței care rămân după făină.

Este bine cunoscut că forța binefăcătoare și forța dăunătoare cresc în măsură egală, adică la cât câștig va
fi capabil să facă, așa va fi prejudiciul pe care-l va face. În consecință, deoarece forța unui singur om este
superioară forței tuturor fiarelor și animalelor din toate generațiile și din toate timpurile, cum a fost
spus, așa și forța dăunătoare ce este în el le depășește pe toate celelalte.
Rezultă că el are nevoie de multă atenție până când va merita nivelul său, în așa fel încât să folosească
forța lui doar pentru a aduce beneficiu, și de o atentă supraveghere pentru a nu dobândi o dimensiune
mai mare de nivelul uman, ceea ce este înțelepciunea și știința.

Din acest motiv înțelepții din vechime au ascuns maselor înțelepciunea, datorită fricii de a avea elevi
necinstiți și care ar fi putut folosi puterea cunoașterii pentru a face rău și a aduce pagube, cu dorința lor
exuberantă și brutalitatea lor feroce, cu marea forță a omului, pentru a distruge întreaga populație.

Și după generații în care ei s-au împuținat, însiși înțelepții au început să dorească amândouă categoriile
de mase, adică, viața frumoasă și nivelul material. Prin urmare ideile lor s-au apropriat de ideile maselor,
comercializându-le, vânzând înțelepciunea și prostituindu-se pentru prețul unui câine. De atunci a fost
distrus zidul fortificat, fructul eforturilor primilor înțelepți. Masele l-au distrus. Și acele brute și-au
reumplut mâinile cu forța oamenilor, au luat în stăpânire cunoștința și au divizat-o. Jumătate a fost
moștenită de adulteri și cealaltă jumătate de criminali, expunând-o rușinii și unei eterne infamii, până în
ziua de azi.

4. În asta constă valoarea înțelepciunii Adevărului, în care sunt incluse toate înțelepciunile externe care
există, dupa cum este știut, cele șapte fetițe ale sale. Aceasta este totalitatea speciei umane și
Jumătatea pentru care au fost create toate lumile, cum este scris <<Dacă nu ar fi fost Legământul Meu
cu ziua și cu noaptea, nu aș fi pus regulile Cerului și Pământului>>. În consecință înțelepții noștri au
definit (Avot 4, Mishna 7) <<Cine folosește coroana, trece>>, adică , nu li s-a permis să se bucure de
orice plăcere din viața materială. Și ne-a sprijinit până în ziua de azi, în jurul Înțelepciunii Adevărului a
fost pusă o armată și un zid, astfel ca niciun străin și nicio persoană din exterior să nu pătrundă în
interiorul său, ca nu cumva să fie pusă în vasele lor pentru a o comercializa pe piață, asa cum este
printre înțelepții laici. Acestui lucru s-a datorat faptul că cei care au intrat erau deja controlați cu șapte
controale până când au fost absolut siguri, dincolo de orice teamă și suspiciune. Și după aceste cuvinte și
acest adevăr, aparent găsim ceea ce pare a fi o mare contradicție, de la un capăt la altul, în cuvintele
înțelepților noștri: este scris în Zohar că în timpul lui Mesia această înțelepciune este destinată să fie
revelată chiar și tinerilor. Într-adevăr, în conformitate cu ceea ce a fost spus, am învățat că în zilele lui
Mesia întreaga generație va fi la nivelul extrem (spiritual), într-o asemenea măsură, că nu vor avea
nevoie de nicio supraveghere și se vor deschide izvoarele de înțelepciune pentru a potoli setea tuturor
oamenilor.

Cu toate acestea, în Maschet Suta, 49 și Sanhedrin 97, 72, înțelepții noștri au spus: <<Nerușinarea se va
ridica în timpul lui Mesia, înțelepciunea scriitorilor va avea un miros urât și cei ce au teamă de păcat vor
fi disprețuiți>>. Într-adevăr, se susține explicit că nu este nimic mai rău ca această generație. Cum se
împacă aceste două expresii, deoarece amândouă sunt cu certitudine cuvintele lui Dumnezeu cel Viu.

Faptul este că toată această supraveghere meticuloasă și închiderea porții palatului înțelepciunii se
datorează fricii de oamenii la care sentimentul de invidie al scriitorilor este amestecat cu forța poftei și a
dorintei de onoare, unde invidia lor nu este limitată doar de dorința de înțelepciune și de cunoaștere.

Prin urmare, cele două melodii sunt corecte și fiecare ne învață despre celălalt. Întrucât chipul generației
este precum chipul câinelui, adică latră ca și câinii Hau Hau, și cei care au teamă de păcat sunt disprețuiți
și pentru ei va avea miros urât înțelepciunea înțelepților, și cu toate acestea este permisă deschiderea
porților înțelepciunii și ridicarea meticuloasei supravegheri. Deoarece înțelepciunea în sine este
protejată față de furt și de abuz, și nu există pericolul ca elevul necinstit să se poată apropria și să o
vândă la piață la toată lumea materialistă, pentru că nu va găsi cumpărători pentru această marfă,
deoarece aparent, în ochii lor este dezgustătoare.

Nefiind nicio speranță de a câștiga prin intermediul ei poftă și onoare, a devenit, în acest fel, sigură și
protejată, deoarece niciun străin nu se va apropria de ea, în afară de cei care iubesc numai înțelepciunea
și inteligența. Prin urmare va fi îndepărtat orice tip de examinare a celor ce vor intra, până când, chiar și
copilașii o vor putea realiza.

Prin urmare vei înțelege ceea ce ei au spus (Sanhedrin 98, 71) <<Fiul lui David ajunge doar într-o
generație care este in întregime demnă sau în întregime nedemnă>>. Este oarecum derutant că - atât
timp cât se găsesc câteva persoane demne în generație, acestea împiedică răscumpărarea, în timp ce cei
care merită vor dispare din păcate de pe pământ - există posibilitatea să vină Mesia. Sunt uimit în
legătură cu asta.

Efectiv, trebuie să se înțeleagă foarte bine că acest fapt de rascumparare și de venire a lui Mesia despre
care sperăm să se întâmple cât mai curând în zilele noastre, Amen, este cel mai mare grad de
completare de asaga - în realizarea spirituală și a cunoștinței, cum este scris: <<Și nimeni nu-l va învăța
pe aproapele său să cunoască Creatorul, pentru că toți Mă vor cunoaște de la mari la mici>>, numai cu
deplină cunoștință se complecteaza chiar și corpurile, cum este scris (Isaia 65) <<Tânărul va muri la o
sută de ani>>.

Când fiii lui Israel vor fi corectați, cu toată cunoașterea izvoarelor de înțelepciune și cunoștință, ei vor
crește dincolo de granitele Israelului și vor potoli setea tuturor națiunilor lumii, cum este scris (Isaia 11)
<<Deoarece pământul va fi plin de cunoașterea Creatorului>>, și cum este scris <<și vor veni în număr
mare spre Creator și spre Bunătatea Lui>>.

Și această creștere de cunoaștere este de fapt expansiunea Regatului lui Mesia peste toate națiunile.
Spre deosebire de gloatele needucate și materialiste, imaginea cărora este asociată la forța pumnului, și
în consecință este întipărit în imaginația lor extinderea Regatului lui Israel peste națiuni, numai în ceea
ce privește felul de domeniu care este de obicei între organisme și organisme, luând câștigul lor total cu
mândrie mare, lăudându-se la toată lumea. Și ce să le fac, dacă înțelepții noștri i-au respins deja pe toți
și au respins de asemenea și pe cei asemănători cu ei din adunarea Domnului spunând: <<Creatorul
spune cu privire la cine este mândru, "Eu și el nu putem locui în aceeași locuința">>.

De asemenea spre deosebire de cei care greșesc, cei care determină că existența organismului trebuie
să preceadă existența sufletului și percepția completă, întrucât un organism slab nu are posibilitatea de
a realiza percepția completă. Acest lucru într-adevăr este o eroare amară și chiar mai rea decât moartea,
deoarece este absolut de neconceput un corp perfect - înainte de a fi primit cunoasterea integrității,
fiind el însuși un sac găurit și o fântână stricată - care nu conține nimic bun nici pentru el însuși, nici
pentru alții, exceptând mijloacele de realizare a asaga a cunoștinței complete. Deci, împreună cu
aceasta corpul, de asemenea se va înălța la integralitatea sa, și aceasta este legea ce se aplică atât la
particular cât și la general.

5. Și cu aceasta vei înțelege ceea ce este scris în Zohar <<cu această combinație Fiii lui Israel vor fi
răscumpărați din exil>>, lucru care este scris în multe alte locuri, (trebuie spus) că doar prin intermediul
dezvăluirii înțelepciunii Cabalei marilor mase, noi vom obține răscumpărarea completă. Înțelepții noștri
au mai spus <<Lumina care este în ea reîntoarce la Bine>>. Ei s-au pronunțat în mod irevocabil, cu
intenția precisă de a ne învăța că doar Lumina care este în interiorul ei, numai în această Lumină <<ca
merele de aur pe tava de argint>> este învelită această sgula care înseamnă ”a reîntoarce omul la Bine”.
Atât individul cât și națiunea, nu vor aduce completarea Jumătății (lor) pentru care au fost creați, decât
realizând – asaga, interioritatea Torei și a secretelor ei. Deși completarea cunoașterii este asemeni
speranței de venire a lui Mesia, este scris de fapt <<Voi da înțelepciunea înțeleptului>>, și zice de
asemenea << Eu am dat înțelepciunea în inima fiecăruia cu inimă înțeleaptă >>. În consecință, mai întâi
avem nevoie de o vastă răspândire a Înțelepciunii Adevărului în mijlocul poporului, astfel ca să fim
demni să primim beneficiul de la Mesia. Deci răspândirea înțelepciunii și ajungerea lui Mesia sunt
interdependente.
Din acest motiv trebuie să stabilim școli și să scriem cărți pentru a grăbi difuzarea înțelepciunii în toată
națiunea, și toate acestea nu s-au întâmplat în perioada precedentă, de teama de a nu se amesteca elevi
nelegiuiți, așa cum am aprofundat mai înainte.

Oricum, aceasta a devenit principala rațiune a prelungirii exilului, pentru numeroasele noastre păcate,
până în ziua de azi. De fapt înțelepții noștri au spus <<Mesia, fiul lui David nu vine decât într-o generație
care este in totalitate demnă>>, și anume, atunci când toți vor înceta sa vrea satisfacerea lăcomiei și
dorintei de onoare. Atunci va fi posibil să se stabilească locuri publice de studiu, și de a-i pregăti pentru
venirea lui Mesia, fiul lui David. Sau El (ajunge) într-o generație care este în totalitate nedemnă (sau
vinovată), adică într-o generație in care <<chipul generației va fi ca fața unui câine>>, iar cei care se tem
de păcat vor fi disprețuiți și înțelepciunea înțelepților va mirosi urât pentru ei. Pe de altă parte, acela
este timpul in care va fi posibil să se îndepărteze atenta supraveghere, și oricine a rămas în casa lui Iacob
și are propria inimă care palpită pentru realizarea înțelepciunii și finalizarea (spirituală), va fi numit
Kadoș-Sfânt. El va veni și va studia, deoarece nu va fi nicio îndoială și nicio teamă că nu ar fi fidel
propriilor valori, și că s-ar duce să comercializeze cunoștința în piață, deoarece nimeni din mulțime nu ar
cumpăra-o.

Înțelepciunea va fi atât de dezgustătoare în ochii lor că nu va fi posibil să se obțină nici satisfacerea

lacomiei, nici a onoarei, în schimb. În consecință, cel care dorește câștig, să vină, astfel câștigă; și mulți
vor cauta în jur, iar cunoștința se va înmulți printre cei ce sunt demni și cu aceasta vom merita venirea
lui Mesia mai repede, și răscumpărarea sufletelor noastre în zilele noastre, Amen.

Și cu aceste cuvinte am eliberat din mine însumi o mare cerere, riscând, mai mult decât precedesorii
mei, revelând în această carte a mea, bazele înțelepciunii, care de obicei rămân ascunse, netrecute încă
de nimeni, adică esența celor Zece Sfirot și tot ceea ce le privește, Lumina Directă și Lumina care se
Întoarce - Yashar și Hozer, Lumina Interioară și Înconjurătoare - Pnimi și Makif, și e misterul lui Akaa și
secretul Izdachechut. Autorii dinaintea mea au risipit în mod deliberat lucruri ici si colo, și cu subtile
aluzii, în așa fel ca mâna omului să nu fie în măsură sa le pună împreună. Eu, prin intermediul Luminii
Sale - binecuvantat fie El - apărută asupra mea, si cu ajutorul profesorilor mei, am readunat și am
dezvăluit lucruri într-un mod destul de clar și în forma lor spirituală, dincolo de timp și dincolo de spațiu.

Și ei ar fi putut să vină la mine cu proteste severe: dacă ar fi fost (lucruri) adăugate [scrierilor]
profesorilor mei, Ari și Rav Haim Vital, autori autentici care și-au explicat cuvintele, ar fi putut dezvălui și
interpreta lucrurile explicându-le clar, așa cum am făcut eu. Și dacă tu dorești să spui că aceasta a fost
dezvăluită lor, cine este acest scriitor, care sigur a avut marele privilegiu de a fi praf și cenușă sub
picioarele lor, pentru a spune că moștenirea sa este de mai bun augur decât a lor?

Într-adevăr, nu am adăugat nimic la profesorii mei și nu am venit cu noutăți în compoziție, cum poți
vedea în index, deoarece toate cuvintele mele sunt deja scrise în cele 'Opt Porți', în 'Copacul Vieții' și în
Mavo Șarim (Intrarea Porților) de Ari. Nu v-am adăugat nici măcar un cuvânt, dar ei au avut intenția de a
ascunde lucrurile, în consecință diseminând una aici și una acolo, pentru că generația lor nu era încă în
totalitate nevrednică - vinovată și era necesară o mare protecție. În noi însă s-au realizat, pentru multele
noastre păcate, toate cuvintele înțelepților noștri care au fost spuse referitor la timpurile dinaintea lui
Mesia, trebuie spus că într-o așa generație nu este nicio frică de dezvăluire a înțelepciunii, asa cum am
detaliat înainte. Din acest motiv cuvintele mele sunt evidente și sunt puse în ordine.

6. Și acum ascultați-mă copii, da, înțelepciunea va avea ecou afară, și iată că acum cei de pe stradă se
întorc spre voi: cine este pentru Numele Creatorului - Hașem, să vină la Mine, Eu nu sunt un lucru gol
pentru tine, pentru că Eu sunt viața voastră, și pentru toată durata zilelor voastre, deoarece voi nu ați
fost creați pentru a repeta acțiunea boabelor de porumb și a cartofilor, voi și măgarii voștri, în aceeași
iesle. Așa cum scopul măgarului nu este acela de a servi toți măgarii din lume, de vârsta lui, așa și scopul
omului nu va fi acela de a servi toate corpurile fizice ale creaturilor, care au aceeași vârstă cu corpul lui
fizic - corp animalic.
Scopul măgarului, cu toate acestea este de a servi omului, care este superior lui, pentru a-i aduce
beneficiu, iar scopul omului este acela de a servi Creatorului, binecuvântat fie El, și de a completa
intenția Lui, cum a spus Ben Zuma <<Ei toți, nu au fost creați pentru altceva decât pentru a mă servi, și
eu nu am fost creat decât pentru a servi Făuritorului meu>>. Și spune <<Creatorul a făcut totul pentru el,
pentru că Creatorul, binecuvântat fie El, dorește și tânjește la împlinirea noastră>>. Așa cum s-a spus în
Bereșit Raba (cap. 8) cu privire la creaea omului, și aceasta este ceea ce au spus îngerii în fața Lui,
binecuvântat fie El: <<Ce este omul ca să aibă memorie? Și fiul omului ca tu să te îngrijești de el, pentru
ce ai nevoie de această nenorocire? Creatorul le-a răspuns, daca este așa, pentru ce au fost create
păsările și boii? Ca în parabola unui Rege care avea un turn plin cu toate bunătățile, dar nu avea
musafiri, ce plăcere poate avea Regele că l-a umplut? Imediat îngerii au răspuns în fața Lui: <<O
Eternule, Domnul nostru, cât este de minunat Numele Tău pe tot pământul, fă ceea ce Te
mulțumește>>.

În aparență trebuie cugetat la această alegorie, deoarece: unde se găsește și unde este ridicat acest turn
plin cu toate bunătățile, pentru că în timpurile noastre l-am fi umplut într-adevăr cu oaspeți până la
refuz?

Cuvintele sunt într-adevăr sincere, pentru că tu vezi că îngerii nu s-au plâns de nici o altă creatură dintre
toate creaturile ce au fost create în cele șase zile ale Creației, ci doar de specia umană și aceasta,
deoarece specia umană a fost creată după chipul Domnului și este compusă din Superior și din Inferior
împreună. Îngerii care au văzut toate acestea s-au minunat și s-au speriat, pentru că un suflet spiritual,
pur și curat coboară din înălțimea elevației și ajunge să locuiască împreună cu acest dezgustator corp
animalic. Cu alte cuvinte ei au întrebat mirați: <<Pentru ce ai nevoie de această nenorocire?>> La
aceasta li s-a răspuns că este deja un turn plin cu tot Binele și fără oaspeți. Și pentru a-l umple de oaspeți
noi avem nevoie de existența acestui om, care este compus din Superior și Inferior, împreună. Din
această cauză este necesar ca sufletul pur să se îmbrace în acest rușinos corp dezgustător. Îngerii l-au
înțeles imediat și au spus: <<Fă ceea ce Te mulțumește>>.

Află că acest turn plin de tot Binele înseamnă toată plăcerea și Binele pentru care El a creat creaturile,
cum au spus înțelepții noștri: conducerea celui Bun este aceea de a aduce beneficiu. Din această cauză El
a creat Lumile pentru a aduce beneficiu creaturilor. Deoarece trecutul și prezentul nu există în El,
binecuvântat fie El, trebuie să înțelegem că imediat ce El a gândit crearea creaturilor și, de a le aduce lor
(maxima) plăcere, imediat ele au ieșit și s-au format înaintea Lui, binecuvântat fie El, și au fost umplute
de toate placerile și Bine împreună, așa cum El a gândit în legătură cu ele.

Într-adevăr este scris în cartea Hefzi ba de Ari (primul capitol), că toate Lumile, Superioare și Inferioare,
sunt incluse în Ein Sof Baruch Hu, înainte de Țimțum - de Restricție în misterul <<El și Numele Său sunt
Unul>>. Și în Țimțum care este rădăcina lumilor ABYA (Ațilut, Bria, Yețira, Asia) care sunt limitate -
restrânse până la această lume, și s-a întâmplat din cauza tuturor rădăcinilor sufletelor înseși, pentru
dorința lor de a echivala forma lor la maxim, cu Emanatorul-Maațil, binecuvântat fie El, ceea ce
înseamnă Adeziunea-Dvekut, deoarece separarea și Adeziunea în orice lucru spiritual nu este posibilă
decât în valori de echivalență de formă sau de diversificare de formă.

Întrucât Creatorul a vrut să le umple cu bunătăți, a fost imprimat în mod necesar în ele, în cele care
primeau, dorința de a primi plăcere și cu aceasta, forma lor s-a diversificat de a Lui, deoarece această
formă nu este prezentă deloc în Maazil-Cel care Emană, pentru că, de la cine poate primi El?

Și pentru a corecta aceasta a fost creat Țimțum-restricția și Gvul-limitarea până la crearea acestei lumi,
la realitatea îmbrăcării sufletului în corpul material. Atunci când o persoană se angajează în Torah și în
lucrul pentru a dărui-Leașpia - pentru a aduce mulțumire propriului Creator, forma de primire se va
întoarce să se unească pentru Leașpia.
Aceasta este semnificația textului << și pentru a se alătura Lui>>, întrucât atunci forma lui este
echivalentă cu Făuritorul său, când echivalența de formă este Adeziunea in spiritual, așa cum s-a spus.
Când este realizat Dvekut–Adeziunea in toate părțile sufletului pâna la completarea lor, Lumile se vor
întoarce la destinație - la Bhina Ein Sof, așa cum au fost înainte de restricție-Țimțum.

<<Și în țara lor, ei vor moșteni - vor fi în dublă posesie>>, deoarece atunci se vor putea întoarce și primi
toate bunătățile și Binele care este deja pregătit pentru ei în Lumea Ein Sof Baruch Hu, cum s-a spus mai
sus. Și în plus, ele acum sunt pregătite pentru adevărata Adeziune-Dvekut, fără nicio diversificare de
formă, întrucât chiar și primirea lor nu este pentru beneficiul lor, ci pentru Leașpia - pentru a aduce
bucurie Făuritorului lor și sunt echivalente în forma de Așpaa-dăruire, cu Maațil - cu Creatorul,
binecuvântat fie El.

7. Și așa vei înțelege cuvintele lor, că Șhina-Divinitatea în inferiori este o necesitate înaltă, paragraf atat
de surprinzător, deși ar trebui să fie mână în mână cu ceea ce este spus mai sus în Midraș, în care acest
lucru a fost comparat cu un Rege care are un turn plin cu tot binele și nu are oaspeți. El, mai mult ca
sigur, stă așteptând oaspeții, deoarece altfel, toată pregătirea ar fi total inutilă și în gol.

Aceasta este asemănător unui mare Rege care, atunci când era deja bătrân, a avut un fiu pe care l-a iubit
foarte mult. În consecință, chiar din ziua nașterii lui și-a îndreptat spre el toate gândurile sale și a adunat
toate cărțile și înțelepții cei mai distinși din țară și a înființat special pentru el un loc de studiu pentru a
învăța înțelepciunea, a adunat toți constructorii cei mai buni și a construit pentru el palate cu bunătăți, a
adunat toți muzicienii și cântăreții și a înființat pentru el locuri pentru muzică și cântec, a adunat cei mai
buni bucătari și cei mai buni brutari din toată țara prezentându-i mâncărurile cele mai delicioase care
sunt în lume, și așa mai departe.

Și iată că fiul a crescut și a devenit mare, dar prost, fără nicio dorință de cunoaștere. Era orb, nu vedea și
nu percepea frumusețea clădirilor, era surd și nu auzea vocea cântăreților cântând, se îmbolnăvi de
diabet și nu-i fu permis să mănânce nimic în afară de o felie de pâine integrală; și, tot ceea ce aduce
rușine și furie.

Acum poți înțelege cuvintele înțelepților noștri despre versul <<Eu sunt Domnul, la timpul său eu voi
grăbi >>. Sanhedrin 98): <<Dacă ei nu vor merita va fi ”la timpul său”, dacă vor merita va fi ”Eu voi
grabi”>>. Deoarece există două căi pentru a obține obiectivul menționat mai sus: fie prin propria lor
atenție, numită ”Calea de intoarcere”, și dacă o vor urma ei se vor împlini in Ahișena - ”Eu voi grăbi”, și
anume, că nu există, cu privire la aceasta, un timp prestabilit dar, când îl vor merita, va fi desigur atunci
când corecția va fi completă. Și dacă nu vor avea meritul de a fi atenți, este o altă cale, numită calea
suferinței, după cum au spus înțelepții noștri în Sanhedrin (97): <<Eu pun asupra lor un Rege ca Haman si
se vor pocăi impotriva voinței lor, adică ”la timpul său” deoarece, in functie de asta este un timp
predeterminat>>.

Și au vrut să ne arate cu aceasta că, căile Lui, căile Creatorului, binecuvântat fie El, nu sunt căile noastre.
Din această cauză nu i se va întâmpla Lui, binecuvântat fie El, cazul Regelui de natură umană care s-a
preocupat să pregătească lucruri așa mari și minunate pentru propriul fiu, care s-a găsit la sfârșit asaltat
de toate, când toate cheltuielile sale și toate eforturile lui au fost în zadar (provocându-i) rușine și furie.

În schimb, toate acțiunile Creatorului sunt sigure și de încredere, și în El nu este nicio fraudă. Și iată ce
au spus înțelepții noștri, ei nu au meritat, (atunci) ”la timpul său” și ceea ce nu poate să facă dorința, va
face timpul, și cum este scris <<Tu arunci fulgere și ei înaintează spunându-Ți ”Iată-ne!”>> (Iov 38, 35),
deoarece este Calea Suferinței care este capabilă să purifice orice defect și orice lucru material, până
când el va înțelege, cum se face pentru a înălța capul din iesle pentru a se ridica spre Înalt, pentru a urca
treptele Scării fericirii și a succesului uman, pentru că el se va întoarce pentru a se alătura propriei
Rădăcini completând Jumătatea.
8. Așadar, veniți și (încercați să) înțelegeți cât, dar cât [de mult] trebuie să mulțumim noi învățătorilor
noștri, cei care ne aduc Luminile lor sfinte și își dedică propriul suflet pentru a provoca Binele sufletelor
noastre, care stau în mijloc, între Calea Suferinței și Calea de întoarcere, salvându-ne din fundul
infernului ce este mai rău decât moartea și obișnuindu-ne să reobținem Cerurile bucuriei, la înălțimea
delicateții și a suavității care este partea noastră în așteptare, gata chiar de la început, cum deja s-a
menționat. Oricare dintre ei lucrează în generația sa în funcție de forța Luminii Torei sale și în funcție de
propria sfințenie.

Înțelepții noștri deja au spus că nu există nicio generație în care să nu fi fost unul ca Abraham, Isac și
Iacob. Omul Divin, Ravul nostru Ițhak Luria, într-adevăr s-a preocupat să ne doteze cu întreaga sa
dimensiune, întrecând în mod minunat predecesorii săi. Dacă eu aș fi avut un limbaj solemn, aș fi
glorificat ziua în care înțelepciunea lui a fost revelată, aproape în aceeași măsură ca și ziua în care a fost
dată Tora, lui Israel.

Nu sunt destule cuvinte pentru a exprima măsura acțiunilor sale sfinte în beneficiul nostru, întrucât
porțile de asaga - de realizare spirituală, erau închise și blocate și el a venit și le-a deschis pentru noi, în
așa fel că oricine dorește să între în palatul Regelui, nu are nevoie de altceva decât de sfințenie și
puritate, să meargă să se spele, să-și radă propriul păr și să îmbrace haine curate, pentru a sta drept
înaintea Regatului Superior în mod asemănător.

Tu vezi un om de treizeci și trei de ani, copleșind, cu înțelepciunea sa sfântă, toți înaintașii lui inclusiv
genialii și toți în general. Toți bătrânii de pe pământ, păstori puternici, prieteni și elevi ai înțeleptului
divin denumit ”Ramak”, s-au ridicat în fața lui ca discipolii înaintea Ravului. Așa și toți înțelepții
generației, ulteriori acestora, până azi, fără excepție, au fost scutiți de toate cărțile și scrierile dinaintea
lui, inclusiv Cabala de Ramak și Cabala Primilor și Cabala Genialilor, amintirea lor fie binecuvântată. Ei au
dedicat toată viața lor spirituală exclusiv Sfintei sale Înțelepciuni. Și este evident că nu pentru puțin
merită aceștia victoria absolută, mulțumită acestui tânăr părinte al înțelepciunii.

Dar, din păcate, acțiunea diavolului a reușit și au fost piedici pe calea răspândirii înțelepciunii sale în
mulțimea de oameni sfinți și, doar puțini au început să o cucerească. Și aceasta s-a datorat înainte de
toate, faptului că lucrurile au fost scrise (doar) pentru că le-au auzit, după cum, înțelepciunea a fost
explicată zi după zi discipolilor săi, care acum erau bătrâni și mari experți în asaga a Zoharului și în
Corecții-Tikunim. În cea mai mare parte a cazurilor, gândurile sale sfinte au fost aranjate în funcție de
întrebările profunde care i-au fost puse, și ordonată fiecare în funcție de interesul său.

Din acest motiv, înțelepciunea nu a fost transmisă în ordine corectă; ca și în restul, în lucrările care au
precedat, noi descoperim în scrieri că însuși Ari a dorit foarte mult să facă ordine în toate acestea. În
această privință, cercetează cu atenție începutul articolelor lui Rașbi (Rabi Șimon Bar Iochai) în
interpretarea la Idra Zuta, într-o scurtă introducere de Rav Haim Vital. De asemenea, a fost scurt timpul
învățământului său, pentru că perioada de viață în care (s-au desfășurat lecțiile) în sediul de studiu a fost
de circa 17 luni, cum este explicat în Poarta Reîncarnărilor, A opta poartă, pagina 49. De fapt, el a venit
din Egipt la Safed, puțin înainte de Paștele Ebraic (Pesach) în anul 1571. La acea vreme Rav Haim Vital
avea 29 de ani și în iulie 1572, în seara de Șabat (parașat Matot - Moise, Deutoronom), Ari s-a îmbolnăvit
și în marțea următoare a trecut în Viața mai bună.

De asemenea, este scris în Poarta Reîncarnărilor (Poarta Nr. 7 pag. 71), că atunci când Ari a murit, în
testamentul său, i-a cerut lui Rav Haim Vital să nu fie predată înțelepciunea altora și că îi permite doar
lui să se angajeze în ea, și în șoaptă, în timp ce la restul prietenilor le-a fost interzis să se ocupe de ea,
chiar el însuși a spus, că ei nu au înțeles corect înțelepciunea. Acesta este motivul pentru care Rav Haim
Vital supranumit ”Arhu” nu a pus într-o ordine completă toate textele, lăsându-le fără nicio
sistematizare. Desigur, el se abține de a explica legăturile dintre un lucru și altul, pentru că aceasta ar
părea ca și cum el i-ar fi învățat pe alții. Din acest motiv găsim o astfel de precauție din partea sa, cum
este (deja) cunoscut printre experții scrierilor lui Ari.
 Sistematizarea scrierilor lui Ari, pe care (azi) le găsim în fața noastră, a fost aranjată și pusă în ordine de
o a treia generație, în trei perioade de timp diferite, de trei elaboratori diferiți. Primul a fost înțeleptul
MAHARI Zemach, care a trăit în aceeași perioadă cu MAHARA Azulai, care a murit în 1644, la care au
ajuns o parte importantă dintre scrieri, iar el a scris multe cărți. Cartea cea mai importantă este cartea
Adam Iașar-Omul drept, în care el a adunat rădăcina și partea esențială a interpretărilor pe care le avea
la dispoziția sa. O parte dintre cărțile pe care amintitul Rav le-a aranjat s-a pierdut. El însuși a relatat, în
prefața cărții sale Kol BeRama-O Voce înaltă, lista tuturor cărților pe care le-a pregătit.

A doua persoană care a aranjat textele a fost elevul său, înțeleptul MAHaRAM Papriș, cel care a devenit
mai mare decât Ravul său, deoarece i-au căzut în mâini o parte din înscrisuri ce fuseseră obținute de
înțeleptul MAHARAȘ Vital, și (cu aceste texte) a elaborat multe cărți. Cea mai importantă dintre acestea
era cartea Eț HaHaim-Copacul Vieții și cartea Pri Eț Haim-Fructele Copacului Vieții, ce cuprind toată
extensia înțelepciunii, în deplinul sens al cuvântului.
A treia persoană care a făcut ordine a fost înțeleptul MAHARAȘ Vital, fiul lui MOARAR Haim Vital. El a
fost un distins și faimos înțelept și a reordonat celebra ”Opt Porți”, moștenire ce îi fusese lăsată de tatăl
său.

Vedem că niciunul dintre ei, nu a avut toate scrierile în întregime, lucru care impune o povară pentru
ordonarea textelor, întrucât ei nu erau calificați deloc să (facă) aceasta, și nu aveau o adevărată
competență în Zohar și Tikunim-Corecții, și astfel au fost puțini cei care au reușit să se înalte.

9. O mare plăcere, în schimbul acestui lucru, ne-a fost permisă în conștientizarea Creatorului,
binecuvântat fie El, de a ajunge și a primi un (așa) privilegiu pentru respirația nărilor noastre, prin Baal
Șem Tov. Cazul măreției sale și forța sfințeniei sale este mai presus de orice silabă și cuvânt, nu au
observat-o și nu o vor observa mai mult decât cei demni care au servit sub Lumina Sa și chiar și ei în
etape, în funcție de ce primește fiecare în propria inimă.

Este adevărat că Lumina Torei sale și sfânta să înțelepciune sunt ridicate mai ales pe fundamentele sfinte
ale lui Ari, chiar dacă nu sunt deloc asemănătoare în argumentări. Voi explica prin asemănarea cu o
persoană care se îneacă într-un râu, se înalță și coboară, așa cum se întâmplă celui ce se îneacă, atunci
când uneori i se vede doar părul, și atunci se caută mijloace pentru a-l prinde și a-l salva apucându-l de
cap. Uneori se vede de asemenea corpul său și se caută mijloace pentru a-l prinde, în funcție de inima
sa.

Așa este această lucrare, după ce persoana [identitatea] Israel s-a înecat in apele malefice ale exilului
intre popoare, de atunci și până astăzi, el (Israel) se înalță și coboară și nu este mereu la fel. În timpul lui
Ari nu se vedea altceva decât capul său și atunci Ari s-a îngrijit de noi salvându-ne prin intermediul
capului. In timpul lui Baal Șem Tov a fost o salvare și apoi a fost pentru noi binecuvântarea de a ne salva
datorită inimii, și aceasta a fost pentru noi o mare și adevarată salvare.

Și pentru păcatele noastre mari roata a reînceput a se învârti în această generație a noastră și am
coborât foarte mult, ca de pe un munte înalt într-o groapă adâncă. Și în plus s-a adăugat asupra noastră
ciocnirea popoarelor ce a nedumerit toată lumea. Nevoile au devenit mai mari și intelectul s-a restrâns și
a fost corupt de murdăria materialismului care ocupă o parte a minții și servitorii călăresc caii, miniștrii
merg pe pământ și tot ceea ce a fost spus în studiul nostru de mai sus Masechet Suta, unde totul este
vina păcatelor noastre. Și din nou s-a înălțat un (zid) despărțitor de fier, chiar cu privire la această mare
Lumină a lui Baal Șem Tov, care am spus, ca mereu va continua să lumineze până când vom fi pregătiți
pentru răscumpărarea noastră completă. Și înțelepții inimii nu au crezut în posibilitatea că generațiile
viitoare nu ar fi putut vedea Lumina sa. Și iată că ochii noștri s-au tulburat, și binele ne-a fost furat. Când
am văzut toate aceasta am spus <<Este timpul să acționez>>. În consecință m-am ridicat pentru a
deschide larg porțile Luminii lui Ari, deoarece el este cel care este înzestrat și recunoscut chiar și pentru
generația noastră, cum s-a spus mai sus, și <<Sunt mai buni doi decât unul>>.
Și nu mă învinovățiți pentru limbajul concis din articolul meu, deoarece este adecvat și suficient celor
pasionați de înțelepciune, deoarece un mare număr de căni schimbă gustul vinului, afectând realizarea
elevului. Și nici măcar nu suntem responsabili de (cei care sunt) ”grași de inimă”, deoarece încă nu a fost
creat limbajul ce ar putea să le fie folositor, și oriunde își vor odihni ochii lor, va fi gata pentru ei dorința
prostiei și s-a creat o regulă, după care, prostul atrage propria prostie din același loc de unde înțeleptul
atrage propria înțelepciune.

La începutul cărții mele mă ridic pentru a avertiza că nu m-am sforțat pentru cei care iubesc să privească
în hornuri, ci numai pentru cei pentru care Cuvântul Creatorului este prețios, și continuă să tânjească
pentru a beneficia în masă de Creator și Binele Său, pentru a întregi Jumătatea pentru care au fost
creați, deoarece se va verifica în ei după dorința Creatorului, în versul <<Toți cei care Mă caută, Mă vor
găsi>>.

10. Vino și privește cuvintele din gura înțeleptului, Rabi Even Ezra, în cartea sa Iesod Mora, pagina 8
(ebraică): ”Fii atent acum și află că toate Mițvot sunt scrise în Tora și sunt convenționale, hotărâte de
Tații (noștri), deși mare parte dintre ele sunt în fapt sau în cuvânt transmise oral, toate sunt pentru
corectarea inimii, deoarece Domnul cercetează toate inimile, și înțelege natura fiecărui gând.

Și este scris: <<Celor care sunt drepți în inima lor>> și invers: <<O inima care freamată de gânduri>>. Am
găsit un vers care cuprinde toate Mițvot, și este: <<Vei avea frică de Domnul Dumnezeul tău și-L vei
servi>>. Cuvântul <<Vei avea frică>> de fapt, include toate Mițvot ”Al taase”-Nu face, în inimă și în fapt,
și aceasta este prima treaptă cu care unul se ridică, înălțându-se la munca Creatorului, ce include toate
Mițvot ”Aase”-Vei face. Aceasta din urmă va obișnui inima sa și îl va conduce până când el va adera la
însuși Creatorul, binecuvântat fie El, deoarece omul a fost creat pentru aceasta, si nu a fost creat pentru
a dobândi capital și a construi edificii. În consecință el ar trebui să urmărească fiecare lucru prin care va
ajunge să iubească Creatorul, studiind înțelepciunea, căutând credința și așa mai departe, și Creatorul îi
va deschide ochii inimii și va reînnoi în el un spirit diferit și atunci va fi iubit de Creatorul său în timpul
vieții sale. Să știi că Tora nu a fost dată altora, ci doar oamenilor de inimă, deoarece literele sunt ca și
corpurile și Taamim (aromele) sunt ca sufletele. Dacă cineva nu înțelege Taamim, toată munca sa
anevoioasă este degeaba și efortul său este risipit, asemănător cu cel ce se obosește numărând paginile
și cuvintele unei cărți de medicină dar, acest efort nu-i va permite să vindece bolile. Aceasta este
asemănător unei cămile care transportă mătase și care nu face un beneficiu mătăsii, nici mătasea nu-i va
face un beneficiu .

Ceea ce rezultă din cuvintele sale este un singur lucru, și anume, a se lipi la Jumătatea pentru care a fost
creat omul, care așa cum spune el este Adeziunea -Dvekut cu Creatorul, și de asemenea spune, că omul
trebuie să caute oportunități care să-l facă să iubească Creatorul, să studieze înțelepciunea și să caute
credința până când va obține din partea Creatorului, să <<aibă ochii inimii sale deschiși>>, și El va reînnoi
în el un spirit diferit, și atunci va fi iubit de însuși Făuritorul, în timpul vieții sale.

El a precizat în mod deliberat, să fie iubit în cursul vieții sale de însuși Făuritorul, pentru a arăta că până
când omul nu a primit acest bine, munca sa nu este completă și această muncă a fost necesară, dată azi
pentru a o putea realiza. Așa cum concluzionează, Tora a fost dată doar oamenilor de inimă, adică, ei au
obținut inima pentru a iubi Creatorul și pentru a-L dori. Înțelepții i-au numit ” înteleptii inimii”, deoarece
în ei nu va fi niciodată un spirit animalic care să-i facă să coboare, deoarece înclinația rea-iețer haRa, nu
locuiește în altă parte decât într-o inima golită de înțelepciune.

El interpretează și spune că, cuvintele sunt ca și corpurile fără viață, iar Taamim, ca sufletele. Pentru
unul care nu înțelege Taamim, aceasta este asemănător celui care se obosește în numărarea paginilor și
a cuvintelor într-o carte de medicină, și ca rezultat al acestui efort nu va putea vindeca bolile. Adică: el
este în mod necesar obligat să găsească trucuri pentru a obține achiziția amintită, și doar atunci va fi
capabil să guste aromele Torei, care constă dintr-un fapt de înțelepciune interioară și din tainele sale, iar
aromele de Mițva sunt un fapt de iubire și de tânjire după El, binecuvântat fie El. Și s-a arătat că, fără
aceasta el nu are nimic altceva decât cuvinte și acțiuni, care sunt cadavre fără suflete, ceea ce este
asemănător celui ce se obosește în a număra paginile și cuvintele din cartea de medicină etc., și cu
aceasta în mod sigur nu va fi completată formarea lui în medicină, înainte de a înțelege sensul medicinii
scrise, chiar și după ce a dobândit-o și oricare a fost prețul cerut, deoarece etapele de studiu și acțiunile
nu au fost aranjate în așa fel încât să-l ducă la aceasta. Aceasta este asemănător unei cămile care
transportă mătase și care nu aduce câștig mătăsii, nici mătasea nu îi aduce un câștig ducându-l la
realizarea Jumătății (de Kavana) pentru care a fost creat.

11. În conformitate cu aceste cuvinte am realizat să avem ochii deschiși cu privire la cuvintele lui Rabi
Simon din Midraș Raba, capitolul 6, cu privire la versul ”vom face omul”. Când a ajuns să creeze omul,
Creatorul a întrebat îngerii care servesc - malachei așaret; aceia au format (în această privință) diferite
grupuri și diferite asocieri - unii au spus ”să-l creeze”, alții- ”să nu-l creeze”. Cum este scris Mila-Hesed și
Adevărul-Emet s-au întâlnit, Dreptatea-Țedek și Pacea-Șalom s-au împerecheat.

- Hesed-Mila a spus, să-l creeze, deoarece ea face acțiuni milostive.

- Emet-Adevărul a spus, să nu-l creeze, deoarece ea este în întregime mincinoasă.
- Țedek-Dreptatea a spus, să-l creeze, deoarece ea urmărește lucruri corecte.
- Șalom-Pacea a spus, să nu-l creeze, deoarece ea este în întregime pentru ceartă.

Ce a făcut Creatorul, binecuvântat fie El? A luat Adevărul și l-a aruncat la pământ, cum este scris <<și a
aruncat Adevărul la pământ>>. Îngerii au spus în prezența Creatorului, de ce Tu îți mortifici Ștampila Ta,
amprenta Ta? Ridică Adevărul de la pământ, cum este scris <<Adevărul va înflori din pământ>>.

Acest text este greu, întortocheat:

1. Nu este încă clarificată gravitatea înscrisului <<creăm omul>>. Creatorul are nevoie de un sfat? După
cum este scris <<salvarea este în inima sfătuitorului>>.

2. În ceea ce privește Adevărul, cum se poate spune despre întreaga specie umană că ea este toată
mincinoasă, dacă a existat o generație în care să fi fost unul ca Abraham, Isac și Iacob?

3. Dacă cuvintele Adevărului au fost adevărate, de ce îngerii Milei și ai Neprihănirii și-au dat
consimțământul unei lumi care este o totală minciună?

4. De ce Adevărul este numit Ștampilă, cum se ajunge la sfârșitul unei litere, când realitatea, desigur este
în principal în afara ștampilei, și într-adevăr în afara graniței Adevărului nu este absolut nicio realitate?

5. Cum se poate ca îngerii Adevărului să creadă cu privire la Adevăratul Făuritor că acțiunea Sa nu este în
(plin) adevăr?

6. Pentru care motiv Adevărul a meritat o pedeapsă așa de dură, de a fi aruncat la pământ și în pământ?

7. Cum de răspunsul îngerilor nu este menționat în Tora, în timp ce a fost menționată întrebarea lor?

Trebuie înțeles că cele două conduite care se prezintă în ochii noștri, sunt total opuse. Ele sunt
comportamentul existenței întregii realități a acestei lumi și comportamentul modurilor de existență,
pentru susținerea fiecărui individ. Deoarece de la această extremă, de fapt, noi găsim un ghid credincios
în Providența condusă în mod admirabil, care guvernează creația în fiecare creatură unică a realității.
Luăm de exemplu secvențele din HAVAIA (Existența, numele Creatorului) cu privire la existența omului,
și iată că iubirea și plăcerea sunt prima sa cauză, și este sigură și riguroasă în îndeplinirea sa. Imediat
după ce s-a desprins din mintea tatălui său, Providența îi pregătește un loc sigur și protejat de orice fel
de daună, peste (structurile) organele din pântecele mamei sale, astfel ca niciun străin să nu i se alăture.
Acolo, Providența stabilește alimentul său zilnic, zi după zi, în funcție de dimensiunile lui și în plus are
grijă de el și de toate necesitățile lui, fără a-l uita nici pentru un moment, până când el dobândește
puterea de a ieși la aerul pământului nostru care este plin de greutăți.

Apoi, Providența dă putere și vigoare și, ca un erou înarmat, bătrân [înțelept] și experimentat, el se duce
să deschidă porțile și să spargă zidurile, până ajunge la persoane în care poate să aibă încredere; care îl
vor ajuta în toate zilele slăbiciunii sale, cu iubire, cu o mare compasiune și o imensă dorință pentru
menținerea existenței sale, deoarece ele sunt pentru el persoanele cele mai importante din lume.

Astfel, Providența continuă a-l îmbrățișa până când îl face potrivit pentru realitatea lui, urmărindu-l (în
toată) performanța existenței lui. La fel ca în cazul omului, se întâmplă și în regnul animal și în regnul
vegetal, toate sunt supravegheate minunat, în modul de a asigura existența lor, lucru știut de toți
oamenii de știință ale naturii.

Pe de altă parte, peste toate acestea, atunci când observăm secvența aranjamentului și a menținerii
modurilor de existență a realității însăși, <<de la coarnele berbecului, la ouăle păduchelui>> (O alegorie
a înțelepților care înseamnă ”de la ceva foarte mare la ceva foarte mic”), vom găsi o confuzie de
succesiuni, ca într-o armată care fuge de pe câmpul de luptă, și în ea, învinși, bolnavi și în suferință de la
Creator, viețile lor fiind ca cele ale morților, ei nu au dreptul de a exista, daca nu au avut anterior
experiențe de suferință și dureri, și își vor câștiga pâinea (zilnică) prin intermediul sufletului.

Și chiar minusculul păduche își rupe dinții, când merge să-și procure hrana sa, și câte sărituri trebuie să
facă până când obține destulă mâncare pentru hrană, pentru a se menține în viață! Așa cum este pentru
el este pentru toți, mici și mari, și nu este nevoie să adăugăm că, alesul dintre creaturi [este] omul; mâna
Sa este în toate și pune mâna în toate.

12. Distingem două opoziţii în cele zece Sfirot  ale Kduşa (Sfinţenie). Primele nouă Sfirot  se află în stadiul de
dăruire, iar Malchut înseamnă recepţie. De asemenea, primele nouă sunt umplute cu Lumină, iar
Malchut  nu are nimic al ei.

Aceasta este semnificaţia deosebirii între cele două discernăminte ale Luminii, în fiecare
Parţuf: Or  Pnimi (Lumina Interioară) şi Or Makif (Lumina Înconjurătoare), sunt cele două discernăminte din
Kelim (Vase), care sunt un Kli (Vas)Interior pentru Or Pnimi  şi un Kli Exterior pentru Or  Makif.

Aceasta este astfel datorită celor două opoziţii menţionate anterior, pentru că este imposibil ca două
opoziţii să se afle în acelaşi loc. De aceea, un loc anume este necesar pentru Or  Pnimi şi un alt loc pentru
Or  Makif.

Totuşi, ele nu sunt chiar opuse în Kduşa, deoarece Malchut  este în Zivug (Imperechere, adeziune) cu cele
nouă Superioare, iar calitatea sa este de asemenea de dăruire, în forma lui Or Hozer (Lumina reflectată).
Dar Sitra Achra (Cealaltă parte) nu are nimic din cele nouă Superioare. Ele sunt construite în primul rând din
Spaţiul vacant, care este forma completă de primire, în care a avut loc primul Țimţum (Restricţie). Acea
rădăcină a rămas fără Lumină chiar şi după ce iluminarea lui Kav (Linie) a atins în interior
Reşimo (Reminiscenţă).

Din acest motiv, ele sunt complet opuse, fiind comparate cu viaţa şi Kduşa, după cum este scris: “Creatorul
a făcut-o atât pe una, cât şi pe cealaltă”; şi de aceea ele sunt numite “moarte”.

A fost explicat mai sus, la punctual 6, că întreaga apariţie a Țimţum a fost doar împodobirea sufletelor,
privitor la egalizarea formei lor cu cea a Creatorului lor, care este inversiunea vaselor de primire, la forma
de dăruire.
Vedeţi că această ţintă este încă respinsă din perspectiva Parţufim  ale Kduşa (Chipuri ale Sfinţeniei).
Aceasta deoarece nu este nimic acolo în afara Spaţiului Vacant, care este forma completă a primirii, peste
care a fost făcut Țimţum, şi de aceea, nici o corecţie nu i se aplică, deoarece nu există în realitate.

De asemenea, cu siguranţă nu este nici o corecţie aici, din perspectiva lui Sitra Achra, deşi are un Spaţiu
Vacant, din moment ce are un interes complet opus şi tot ce primeşte, moare.

De aceea, tot ce avem nevoie în această lume este doar un om. În faza embrionară, el este susţinut şi
sprijinit de Sitra Achra, moştenind de la ea, Kelim ale Spaţiului Vacant. Când acesta creşte, se conectează la
structura lui Kduşa  prin intermediul puterii Torei şi a Miţvot, de a dărui Creatorului său, mulţumire.

Deci, se întoarce la completa măsură a primirii pe care deja a dobândit-o, pentru a avea înclinaţie spre
dăruire. Prin asta, el îşi egalizează forma cu cea a Creatorului său, iar scopul devine autentic în el.

Aceasta este semnificaţia existenţei timpului în această lume. Observaţi că prima oară, aceste două opoziţii
erau divizate în două locuri, respectiv Kduşa  şi Sitra Achra, prin expresia „atât pe una, cât şi pe cealaltă”. Ele
încă sunt lipsite de corecţia de sus, deoarece ele trebuie să fie în acelaşi loc, care este omul.

De aceea, existenţa timpului ne este necesară, din moment ce astfel, cele două opoziţii vor intra intr-o
persoană una după alta, cu alte cuvinte în timpul Katnut (micime) şi în timpul Gadlut (maturitate).

13. Acum puteţi înţelege nevoia spargerii vaselor şi a proprietăţilor lor, precum este scris în Zohar şi în
scrierile lui Ari, în care se spune că cele două Lumini sunt prezente în fiecare din cele zece Sfirot, alergând
înainte şi înapoi.

 Prima Lumină este Or Ein Sof (Lumina Infinitului), care călătoreşte de Sus în jos. Este numită
Or Yaşar (Lumina Directă).
 A doua Lumină este rezultatul Kli-ului din Malchut, ce se întoarce de jos în Sus, şi care se
numeşte Or Hozer (Lumina Reflectată).

Ambele se unesc într-una singură. Ştim că din Țimţum  în jos, lipseşte roice Lumină şi rămâne un Spaţiu
Vacant. Lumina Superioară nu mai poate apare în ultima Bhina (discernământ) înainte de sfârşitul corecţiei,
iar asta se referă în particular la Or  Ein Sof, numită Or Yaşar. Totuşi, a doua Lumină numită Or Hozer, poate
apare în ultima Bhina, deoarece starea de Țimţum  nu i-a fost aplicată deloc.

Acum am învăţat că sistemul lui Sitra Achra  şi al Klipot (carapace) sunt o necesitate pentru scopul lui
Țimţum, cu intenţia de a inocula într-o persoană, marile vase ale primirii, în timp ce este în Katnut, când
aceasta este dependentă de ea.

De aceea, Sitra Achra  are nevoie de asemenea de abundenţă. De unde o poate lua dacă este făcută doar
din ultima Bhina, care este un spaţiu lipsit de orice Lumină, din moment ce de la Țimţum  în jos, Lumina
Superioară este complet despărţită de ea?

Prin urmare, aspectul spargerii vaselor a fost pregătit. Spargerea indică faptul că o parte din Or Hozer  a
lumii lui Nekudim  a coborât de la Aţilut  către Spaţiul Vacant. Şi deja ştiţi că Or Hozer  poate apare şi în
Spaţiul Vacant.

Acea parte, Or Hozer  care a coborât din Aţilut,  conţine treizeci şi două de Bhinot speciale (discernăminte) a
fiecărei Sfira din cele zece Sfirot ale lui Nekudim. Zece înmulţit cu treizeci şi doi înseamnă 320, iar aceste
320 Bhinot care au coborât, au fost pregătite pentru susţinerea existenţei celor inferioare, care vin în două
sisteme, după cum este scris: „Creatorul le-a făcut atât pe una cât şi pe cealaltă”, cu alte cuvinte, lumile
ABYA ale Kduşa şi opus acestora, lumile ABYA ale Sitra Achra.

În interpretarea versului: „iar unii oameni vor fi mai puternici decât alţii”, înţelepţii noştri au spus că atunci
când cineva se înalţă. Altcineva cade, iar Țor (Țur) este construit doar pe ruinele Ierusalimului. Aceasta
deoarece toate cele 320 Bhinot pot apare pentru Sitra Achra, în momentul în care structura sistemului
aparţinând lui Kduşa, faţă de cei inferiori, este complet ruinat.
De asemenea, aceste 320 Bhinot se pot conecta doar la Kduşa. În acel moment, sistemul lui Sitra Achra  este
complet distrus de pe pământ, iar ele se pot diviza mai mult sau mai puţin chiar şi între ele, în concordanţă
cu acţiunile oamenilor. Şi astfel ele se încarnează în două sisteme, până când corecţia este completă.

După spargerea vaselor şi declinul celor 320 Bhinot de scântei ale Luminii din Aţilut, 288 dintre ele au fost
alese şi ridicate, adică tot ceea ce a coborât de la primele nouă Sfirot  din cele zece Sfirot  ale Nekudim.
Nouă ori treizeci şi doi înseamnă 288 Bhinot, şi ele sunt cele care s-au reconectat pentru construirea
sistemului lui Kduşa.

Vedeţi că doar treizeci şi două Bhinot au rămas pentru Sitra Achra  din ceea ce a descins din Malchut  a lumii
lui Nekudim. Acesta a fost începutul structurii lui Sitra Achra, în micimea uterului său, când încă nu este
potrivită pentru rolul ei. Completarea construcţiei sale, s-a terminat mai târziu, prin păcatul lui Adam ha
Rişon cu Copacul Cunoaşterii.

Deci vedem că există două sisteme, opuse unul faţă de celălalt, care operează în durabilitatea şi subzistenţa
realităţii. Porţia de Lumină necesară pentru acea existenţă este de 320 scântei. Acelea au fost pregătite şi
măsurate de spargerea vaselor. Această porţie este necesară pentru balansul dintre cele două sisteme şi de
aceasta depinde ceea ce conduce subzistenţa şi existenţa realităţii.

Ar trebui să ştiţi că sistemul lui Kduşa  trebuie să conţină măcar o raţie de 288 scântei pentru a completa
cele nouă Sfirot superioare ale sale, iar atunci poate susţine şi furniza in vederea existenţei celor inferiori.
Aceasta a fost inainte de păcatul lui Adam ha Rişon, iar pentru acest motiv, întreaga realitate a fost atunci
condusă de sistemul lui Kduşa, din moment ce avea toate cele 288 scântei.

14. Acum am descoperit deschiderea către studiul superior, privitor la cele patru secţiuni: Milostenie,
Dreptate, Adevăr şi Pace, care au negociat cu Creatorul în legătură cu crearea omului. Aceşti îngeri sunt
servitorii sufletului omului; de aceea, El a negociat cu ei, din moment ce întregul act al Creaţiei, a fost făcut
ţinând cont de aceştia, deoarece fiecare suflet constă din zece Sfirot  în Or Pnimi  şi Or Makif.

 Milostenia este Or Pnimi  ale primelor nouă ce aparţin sufletului.

 Dreptatea este Or Pnimi  a lui Malchut  a sufletului.
 Adevărul este Or Makif  a sufletului.
Deja am spus că Or Pnimi  şi Or Makif  sunt opuse, din moment ce Or Pnimi este atrasă de legea iluminării lui
Kav, care este reţinută de la apariţia în punctul lui Țimţum, care este Gadlut formă a recepţiei..

Or Makif  se extinde din Or Ein  Sof, care înconjoară toate lumile, din moment ce acolo, în Ein Sof, ce mare şi
cel mic sunt egali.Din acest motiv, Or Makif  străluceşte şi dăruieşte deasemenea punctului Țimţum, şi mai
puţin lui Malchut.

Din moment ce sunt opuse, sunt necesare două Kelim. Aceasta deoarece Or Pnimi  iluminează în cele nouă
superioare. Chiar şi în cazul lui Malchut, străluceşte asupra ei doar în concordanţă cu legea celor nouă
Superioare, şi nicidecum doar pentru ea. Totuşi, Or Makif  străluceşte în Kelim care se extinde exact din
punctul de Țimţum, care este numit „Kli-ul extern”.

Acum puteţi înţelege de ce Adevărul este numit „Sigiliu”. Este un nume împrumutat de la un sigiliu de la
sfârşitul unei litere, de la sfârşitul materiei. Totuşi, le revendică şi le dă validitate. Fără sigiliu ele sunt
nesemnificative şi întregul text este pierdut.

La fel este şi pentru Or Makif, care dăruieşte asupra punctului de Țimţum, care este Gadlut măsura primirii,
până când îşi egalizează forma de dăruire cu cea a Creatorului său. Într-adevăr, acesta este scopul tuturor
lumilor limitate, Superioare sau inferioare.

Protestul Adevărului în legătură cu crearea omului, este că acesta este o minciună. Aceasta deoarece, din
perspectiva Creatorului, omul nu are un Kli exterior, pe care trebuie să-l atragă din punctul de Țimţum, fiind
deja separat de Lumina Lui. De aceea, Îngerii Adevărului nu l-au putut ajuta pe om să obţină Or  Makif.
Toate lumile limitate, Superioare şi cea inferioară, au fost create doar pentru această completare, iar acest
om trebuie să fie singurul său subiect. Dar din moment ce acest om nu este potrivit pentru rolul său, ele
sunt doar abis şi falsitate, iar munca din ele – nefolositoare.X

Este exact invers în ceea ce îi priveşte pe îngerii Milei si a Dreptăţii, care aparţin lui Or Pnimi  a sufletului.
Deoarece el nu are nimic din Spaţiul Vacant, ei au putut să îi dăruiască din abundenţă, toate Luminile lui
Neşama, în cea mai sublimă perfecţiune.

De aceea, ei au fost fericiţi să îi aducă beneficii şi au consfinţit cu toată inima crearea omului. Deoarece ei
sunt NHY  care intră prin Zivug  deHachaa (împerechere prin lovire), ei aparţin jumătăţii lui Or Makif  din
perspectiva lui Or Hozer.

Îngerii Păcii au pretins ca acesta este un motiv de vrajbă. Cu alte cuvinte, cum va primi el Or  Makif? În final,
ei nu pot ajunge la aceeaşi concluzie cu Or  Pnimi, deoarece sunt opuşi, adică în conflict.

Or Makif  este distinsă de două: viitoarea Or Hozer  şi viitoarea Or  Makif. Kli-ul exterior pentru Or
Hozer  este Masach (Ecran), iar Kli-ul exterior pentru Or Makif  este Aviut de Bhina Dalet (al patrulea
Discernământ) însăşi, numită Inima de Piatră.

Veţi descoperi că lui  Adam haRişon  i-a lipsit doar Kli-ul exterior, care aparţine Îngerilor Adevărului. Lui nu
i-a lipsit Kli-ul Exterior care aparţine îngerilor Păcii. De aceea, ei au fost de acord cu Creaţia, dar au pretins
ca acesta este un motiv de vrajbă, cu alte cuvinte, Or Iaşar  nu poate pătrunde Kli-ul Interior din moment ce
se află în opoziţie.

15. Acum ne-a fost permis să înţelegem restul versurilor din păcatul Copacului Cunoaşterii, despre bine şi
rău, care sunt cele mai profunde. Înţelepţii noştri, care au dezvăluit o porţiune din ele, au tăinuit zece
porţiuni cu cuvintele lor.

Ca o prefaţă, a fost scris: „Şi ei erau amândoi dezbrăcaţi, bărbatul şi soţia sa şi nu s-au ruşinat”. Ştim că
îmbrăcămintea semnifică un Kli exterior. De aceea, textul precede demonstrarea motivului care a stat la
baza păcatului Pomului Cunoaşterii, precum este scris în versul „calomnia este teribilă pentru copiii omului,
deoarece în defăimare dai peste ea”.

Aceasta înseamnă că păcatul lui a fost pregătit în avans şi aceasta este semnificaţia cuvintelor care spun că
Adam şi soţia sa nu au avut un Kli Exterior la momentul creaţiei, ci doar Kelim Interioare, care s-au extins de
la sistemul lui Kduşa, şi de aceea ei nu s-au ruşinat. Acesta este motivul pentru care ei nu au simţit absenta
lor, deoarece ruşinea se referă la o senzaţie de absenţă.

Se ştie că senzaţia de absenţă este primul motiv pentru umplerea deficienţei. Este ca şi cum cineva simte că
este bolnav şi doreşte să primească medicaţie. Totuşi, când persoana nu simte că este bolnavă, cu siguranţă
va evita medicamentele.

Într-adevăr, aceasta sarcină este a Kli-ului Exterior. Deoarece se află în faza de construcţie a corpului şi este
lipsit de Lumină, pentru că provine din Spaţiul Vacant, generează senzaţia de goliciune şi sărăcie în interior,
de care persoana devine ruşinată.

De aceea, persoana este obligată să se întoarcă pentru a umple absenţa şi pentru a extrage lipsa lui Or
Makif, care stă să umple acel Kli. Aceasta este semnificaţia versului „Şi au fost amândoi goi, barbatul şi soţia
sa”, din Kli-ul exterior. Pentru acest motiv, ei nu s-au ruşinat, din moment ce nu au simţit vreo absenţă. În
acest mod, ei sunt lipsiţi de scopul pentru care au fost creaţi.

Şi totuşi, trebuie să înţelegem sublimitatea acelui bărbat, făcut de mâinile Creatorului. De asemenea, a
soţiei lui, căreia Creatorului i-a dat o inteligenţă mai mare ca a sa, precum este scris (Nidah 45) în
interpretarea versului "Iar Creatorul i-a făcut jumătatea".

Aşadar, cum au căzut ei şi au devenit păcăliţi, neştiind să se ferească de şiretenia şarpelui? Pe de altă parte,
în legătură cu acel şarpe, despre care textul spune că era mult mai viclean decât oricare alt animal, cum au
putut ei să creadă că dacă vor mânca fructul din Copacul Cunoaşterii, ei vor fi transformaţi în Dumnezeu?
Mai mult, cum s-au lăsat ei păcăliţi în inimile lor?

De asemenea, se spune mai jos că ei nu au mâncat datorită dorinţei lor de a deveni Dumnezeu, ci doar
pentru că acest copac este bun de a fi gustat. Aceasta este o dorinţă pur animalică!

16. X