Baal HaSulam

Shamati

16. Ce este Ziua Domnului si Noaptea Domnului, in Munca

Am auzit, 1941, Ierusalim

Inteleptii nostri, Hazal, au spus despre versetul "Vai celor care vor ziua Domnului! Pentru ce
va trebuie voua ziua Domnului? Este intuneric, si nu lumina" (Amos 5), ca este parabola
"Cocosul si liliacul ce asteptau Lumina".
I-a spus cocosul liliacului: "Eu astept Lumina, Lumina care este a mea, iar tie pentru ce iti
trebuie Lumina?" (Sanhedrin 98, 72).
Asta inseamna ca, intrucat liliacul nu are ochi sa vada, ce castiga din lumina soarelui?
Chiar dimpotriva, pe cel ce nu are ochi - lumina soarelui il intuneca si mai mult.

Si trebuie inteleasa aceasta parabola in sensul ca: ce legatura au ochii, vederea, in Lumina
Domnului – ceea ce se cheama Ziua Domnului, de ni s-a dat pentru asta parabola cu liliacul,
adica, "cel care nu are ochi, ramane in intuneric".

Si mai trebuie inteles, ce este Ziua Domnului, ce este Noaptea Domnului, ce diferenta este
intre ele.
Ziua omului o observam dupa rasaritul soarelui, dar cum deosebim asta de Ziua Domnului?

Raspunsul este: aparitia soarelui, adica atunci cand soarele rasare pe pamant, noi o numim
zi; si timpul cand nu straluceste, il numim intuneric.
Asa si despre Creator: Zi se cheama revelatie, iar Intuneric (Noapte) se cheama ascunderea
fetei. Adica, atunci cand este o revelatie a fetei, si ii este clara ca ziua, asta se cheama Zi,
dupa cum au zis Inteleptii in versetul: "Ucigasul se ridica odata cu lumina, omoara pe cei
saraci si nevoiasi, iar noaptea va fi ca un hot". "Si noaptea va fi ca hot" inseamna ca lumina
este zi. Daca iti este clar ca, lumina ce vine peste suflete, ea este ucigasul, inseamna ca ea ii
poate salva sufletul. (Psahim 2)
Dupa cum vedem, in ce priveste Ziua - spune Gmarah – subiectul este clar ca lumina zilei.

Astfel, Ziua Domnului va insemna ca, Providenta – modul in care Creatorul conduce lumea –
e clar ca este buna si binefacatoare.
De exemplu, cand el se roaga, imediat i se raspunde la rugaciune si primeste ce a cerut,
pentru ce s-a rugat, si in orice loc se indreapta el reuseste – asta se cheama Ziua Domnului.

Dimpotriva, intunericul, care este Noapte, inseamna ascunderea fetei, ceea ce ii aduce dubii
despre Providenta buna si binefacatoare, si ganduri straine.
Adica ascunderea Providentei ii aduce toate parerile si gandurile straine – asta se cheama
intuneric si Noapte. Adica omul se afla in starea in care simte ca lumea i s-a intunecat.

Si astfel trebuie interpretat versetul "Vai celor care vor ziua Domnului! Pentru ce va trebuie
voua ziua Domnului? Este intuneric, si nu lumina".
'Cei care asteapta Lumina Domnului', se refera la cei care asteapta sa castige starea
(spirituala), credinta deasupra ratiunii, sa fie credinta atat de puternica, incat sa poata vedea
cu toata claritatea ca asa este: Domnul conduce lumea cu bunavointa.
Adica ei nu vor sa vada ca El este bun si binefacator, pentru ca vederea este impotriva
credintei, altfel spus credinta se afla acolo unde se impotriveste ratiunii, si omul face lucrul
care se impotriveste ratiunii – asta se numeste credinta deasupra ratiunii.
Adica, ei sa creada ca felul in care Creatorul conduce creaturile este bun si binefacator.
Si despre ceea ce ei nu vad cu toata claritatea, ei nu zic Domnului "Noi vrem sa vedem starea
de bun si binefacator cand ne aflam in starea de vedere din ratiune", dimpotriva, ei vor ca
asta sa le ramana in starea de credinta deasupra ratiunii.

Doar ca ei cer Domnului sa le dea putere sa fie credinta atat de puternica precum ar vedea
in starea de ratiune.
Adica nu va fi diferenta intre credinta si cunostinta din ratiune.
Asta, ei, cei care vor sa fie lipiti de Domnul, numesc Ziua Domnului.

Adica, daca ar simti asta (ca Domnul e bun si binefacator) la nivelul ratiunii, atunci Lumina
Domnului, ce se cheama Abundenta cea de Sus, va merge in vasele de primire numite vase
separate, si asta ei nu vor, pentru ca inseamna a merge in dorinta de a primi, ceea ce este
opusa Divinitatii (Sanctitatii) – Kdusha, care este impotriva dorintei de a primi pentru sine
insusi.
Ci ei vor sa fie lipiti de Domnul, ceea ce se poate doar prin echivalenta de forma.

Insa, pentru ca omul sa ajunga a avea dorinta si pofta sa fie lipit de El, si fiindca omul este
creat cu natura dorintei pentru sine insusi, cum se poate ajunge la ceva care este opus
naturii?

De aceea omul trebuie sa depuna mult efort pana va obtine cea de a doua natura – dorinta
de a darui.
Pe parcurs ce omul castiga dorinta de a darui, el este apt (pregatit) (kasher) sa primeasca
Abundenta de Sus, fara sa dauneze, pentru ca toate defectele vin doar din dorinta de a primi
pentru sine insusi.
Altfel spus, chiar si in timp ce face ceva in intentia de a darui, inlauntrul lui este gandul ca va
primi ceva in schimb pentru actiunea de daruire pe care o face acum.

Pe scurt, nu este in puterea omului sa faca ceva, daca nu va primi ceva in schimb pentru
actiunea sa.
Fiecare trebuie sa simta placere, si fiecare placere ce omul o primeste pentru sine insusi,
obligatoriu il separa pe om de viata (viata spirituala).
Si el se opreste de a fi lipit de Creator, fiindca faptul de aderare la Creator (Dvekut) se
masoara prin echivalenta de forma, de aceea, din propriile puteri, nu poate fi daruire pura,
fara niciun amestec de primire.

Prin urmare, pentru ca omul sa aiba puterea de a darui, avem nevoie de a doua natura, de
forta de a ajunge la echivalenta de forma.
Altfel spus, Creatorul este cel care daruie fara sa primeasca, nu are vreo lipsa.
Adica ceea ce daruie nu este din motiv de lipsa, in sensul ca ar simti ca ii lipseste sa daruie,
daca nu ar avea cui darui. Ci trebuie sa intelegem ca e ca un joc.
Adica, faptul ca vrea sa daruie nu inseamna ca are nevoie de asta, ci totul este precum joaca.

Este precum, inteleptii nostri au spus, in legatura cu Matroana: "Ea a intrebat ce face
Domnul (Sfantul Binecuvantat) dupa ce creeaza lumea?" si raspunsul a fost: “Sta si se joaca
cu balena (monstrul marii)”. Despre asta se spune: "Balena (Leviathan), asta ai creat-o
pentru a te juca cu ea" (Munca straina, munca de idolatrizare, Avoda Zara, pag. 9). Faptul
despre balena se refera la nivelul de aderare si unitate, precum e spus: "Ca o ghirlanda
(imbratisati) omul si companiile", semnificand ca scopul este Unitatea Creatorului cu
creaturile, si asta e ca un joc si nu tine de dorinta sau necesitate.

Si diferenta intre joc si dorinta consta in faptul ca tot ce vine din dorinta este ceva necesar, si
daca nu isi realizeaza dorinta, atunci simte lipsa. Iar daca este o joaca, chiar daca nu obtine
ceea ce vrea, nu simte vreo lipsa.
Precum se spune: "Nu-i nimic ca nu am obtinut ce-am gandit, nu e asa de important", pentru
ca toata dorinta care o avea pentru acel lucru era doar din joaca, si nu din seriozitate.

Rezulta ca intregul scop este ca toata munca omului sa fie din dorinta intreaga de a darui,
fara nicio dorinta si pofta de a primi placere in schimbul muncii lui.
Si acesta e un grad inalt, pentru ca e gradul Domnului.
Aceasta se cheama Ziua Domnului, deoarece Ziua Domnului se numeste Perfectiune (intreg,
complet) - dupa cum e scris "Si vor intuneca stelele diminetii, va spera la lumina, si nu e".
Lumina e considerata Perfectiunea.

Si cand omul obtine cea de a doua natura – dorinta de a darui – ceea ce Creatorul ii da dupa
prima natura – dorinta de a primi – si primeste dorinta de a darui, atunci este apt sa
serveasca Creatorul cu perfectiune. Asta se considera Ziua Domnului.

Prin urmare, cel care inca nu a obtinut cea de a doua natura, ca sa poata servi Domnului in
daruire, asteapta sa o castige, adica, asteapta starea de a darui.
Inseamna ca deja s-a straduit si a facut tot ce-i sta in puteri ca sa castige aceasta forta, si
atunci este considerat ca asteapta Ziua Domnului, adica sa aiba echivalenta de forma cu El.
Iar cand vine Ziua Domnului, el are o bucurie de exceptie, e bucuros ca a iesit de sub
stapanirea dorintei de a primi pentru sine insusi, care il desparte de Creator.
Si asta o considera ca si cum a urcat in varful muntelui.

In schimb, cel a carui munca e doar la nivelul de a primi pentru sine insusi, este invers,
pentru ca se bucura doar in masura in care gandeste ca va avea ceva in schimb.
Si devine trist si lenes, in timp ce vede ca dorinta de a primi nu obtine nimic in schimbul
muncii.
Si ajunge cateodata "sa se razgandeasca" si spune: "Nu am jurat asta".

Astfel este, cu atat mai mult, despre Ziua Domnului, cand se primeste puterea de a darui.
Daca i s-ar spune cuiva ca acesta va fi castigul lui in timp ce se ocupa in Tora si Mitzvot, el va
spune: "Asta eu consider intuneric si nu lumina" pentru ca stiind asta il aduce in intuneric.