Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Shamati
Este scris, 'Sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine', si sfantul Zohar explica, ca trebuie sa-ti
cantaresti munca cu pietre.
Si intreaba despre asta: 'Cum se poate cantari munca cu pietre, ca astfel sa stie omul in ce
stadiu se afla pe caile Creatorului'?
Si raspunde: 'Se stie ca atunci cand omul munceste mai mult decat este obisnuit , corpul
incepe sa rabufneasca si sa respinga acest lucru cu toata puterea lui, deoarece cand vine
vorba de influentare (daruire), acest lucru este ca o incarcatura si o povara pentru corp,
neputand suporta aceasta munca.
Aceasta impotrivire a corpului apare la om sub forma de ganduri straine, isi pune intrebari ce
si cum, ca prin aceste intrebari omul sa-si spuna ca ele sunt cu siguranta trimise de Sitra
Achra(cealalta parte) pentru a-l deruta de la munca sa.
Se spune ca, daca la momentul respectiv omul afirma ca acestea vin de la Sitra Achra, prin
asta el incalca ceea ce e scris, 'sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine'. Motivul este, ca omul
trebuie sa creada ca si acestea vin din partea Sfintei Divinitati pentru ca nu e nimeni in afara
de El, ci Sfanta Divinitate ii arata omului care este starea lui adevarata, cum merge pe caile
Creatorului. Asta inseamna, ca prin faptul ca ii trimite aceste intrebari, care se numesc
ganduri straine (adica prin aceste ganduri straine, Divinitatea vede cum rezolva el intrebarile
considerate ca ganduri straine). Si din toate astea, omul trebuie sa stie care este starea lui
adevarata in aceasta munca, pentru a sti ce sa faca.
Un om a vrut sa stie cat de mult il iubeste prietenul sau. Desigur ca fata in fata, prietenul va
ascunde adevarul, din rusine. De aceea omul trimite o persoana, pentru a-l vorbi de rau
prietenului sau, iar el stand deoparte vede reactia prietenului si astfel poate sti adevarul,
poate masura dragostea prietenului sau.
Si de aici invatam ca, in momentul in care Sfanta Divinitate isi arata fata unei personae –
Creatorul ii ofera omului insufletire si veselie – in aceasta situatie, omului ii este rusine sa
spuna ce crede despre munca sa de rasplata si de a nu primi nimic pentru sine.
Cu toate acestea, cand nu isi arata fata, adica atunci cand veselia si insufletirea se
indeparteaza, doar atunci, omul poate vedea starea sa adevarata cu privire la munca de a
darui. Iar dacă omul crede, ca nu este nimeni in afara de El si ca toate gandurile straine sunt
trimise de Creator – in sensul ca El este operatorul – cu siguranta stie deja ce are de facut si
cum sa raspunda la toate intrebarile.
Si asta pare, ca si cum Divinitatea ii trimite mesageri, sa vada daca vorbeste de rau Imparatia
Cerurilor. Si acesta este modul in care putem interpreta cele de mai sus.
Iar omul poate intelege aceasta – ca totul vine de la Creator – pentru ca este cunoscut faptul
ca loviturile, cu care corpul loveste o persoana prin gandurile lui straine, acestea nu vin la
om, atata timp cat nu se ocupa de munca sa, ci aceste lovituri – care vin la om intr-o senzatie
completa, pana intr-atat incat aceste ganduri ii zdrobesc mintea – ele vin in special, dupa
promovarea Torei si a muncii sale, mai mult decat de obicei.
Si dificultatea in munca este, in primul rand, pentru ca sunt doua texte care se neaga unul pe
celalalt. Pe de o parte, omul trebuie sa se straduiasca, ca toata munca lui sa fie pentru a
ajunge la adeziune cu Creatorul, ca toata dorinta lui sa fie doar de a-L satisface pe cel care l-a
creat, si nimic pentru el insusi.
Pe de alta parte, noi vedem ca nu acesta este principalul scop, deoarece scopul creatiei nu a
fost ca creaturile sa daruiasca Creatorului, deoarece acesta nu are nici o deficienta, pentru
ca, creaturile sa-i dea ceva, ci dimpotriva. Scopul creatiei a fost dorinta Lui de a face bine
creaturilor Sale,in sensul ca, creaturile sa primeasca binefacerea si placerea de la El,
binecuvantat fie El!
Si deoarece aceste doua lucruri se contrazic absolut, unul pe celalalt, pe de o parte omul
trebuie sa daruiasca si pe de alta parte sa primeasca. Adica, exista stadiul de rectificare a
creatiei, care este de a ajunge la adeziune, si care este echivalenta de forma, ceea ce
inseamna ca toate actunile sale sa fie doar pentru a darui, iar pe urma, de a ajunge la scopul
creatiei, care este de a primi placerea si binele de la Creator.
Prin urmare, cand omul se obisnuieste sa mearga pe drumul daruirii, oricum nu are vasele de
primire. Si in timp ce merge pe drumul primirii nu are vase de daruire.