UN CURS IN MIRACOLE

SUPLIMENT

CANTECUL RUGACIUNII

S1 1. RUGACIUNEA

S1A Introducere:

S-1.in.1. Rugăciunea este cel mai mare dar prin care Dumnezeu l-a binecuvântat pe Fiul
Său la crearea sa. 2 Atunci a devenit ceea ce urma să devină; vocea unică pe care
Creatorul și creația le împărtășesc; cântecul pe care Fiul îl cântă Tatălui, Care îi întoarce
mulțumirea, pe care I-o dă Fiului. 3 Armonia nesfârșită și, de asemenea, unanimitatea
nesfârșită a Iubirii vesele, Și-o dau Unul Altuia, pentru totdeauna. 4 Și prin aceasta, creația
este extinsă. 5 Dumnezeu aduce mulțumiri extensiei Sale în Fiul Său. 6 Fiul Său aduce
mulțumiri pentru crearea sa, prin cântecul creației sale, în Numele Tatălui său. 7 Iubirea pe
care Ei o împărtășesc este ceea ce va fi întreaga rugăciune de-a lungul eternității, când
timpul se va sfârși. 8 Căci așa a fost înainte ca timpul să pară că este.

S-1.in.2. Pentru tine, care ești în timp, pentru puțin timp, rugăciunea ia forma care se
potrivește cel mai bine nevoilor tale. 2 Nu ai decât una. 3 Ceea ce a creat Dumnezeu, el
singur trebuie să-si recunoască unicitatea și să se bucure că ceea ce iluziile păreau să
separe este una pentru totdeauna, în Mintea lui Dumnezeu. 4 Rugăciunea trebuie să fie
acum mijlocul prin care Fiul lui Dumnezeu renunță la scopuri și interese separate și se
îndreaptă cu bucurie sfântă spre adevărul unirii cu Tatăl său și cu el însuși.

S-1.in.3. Renunța la vise, Fiu sfânt al lui Dumnezeu, și ridicându-te așa cum te-a creat
Dumnezeu, renunța la idoli și amintește-ți de El. 2 Rugăciunea te va susține acum și te va
binecuvânta pe măsură ce îți ridici inima către El într-un cântec care ajunge sus și apoi mai
sus, până când ambele, sus si jos, vor dispărea. 3 Credința în obiectivul tău va crește și te
va susține pe măsură ce urci pe scara strălucitoare, spre peluzele Cerului și spre poarta
păcii. 4 Căci aceasta este rugăciunea și aici este mântuirea. 5 Aceasta este calea. 6 Este
darul lui Dumnezeu pentru tine.

S1B 1. Adevărata Rugăciune

S-1.I.1. Rugăciunea este o modalitate oferită de Duhul Sfânt pentru a ajunge la Dumnezeu.
2 Nu este doar o cerere sau o rugăminte. 3 Nu poate reuși până nu îți dai seama că nu cere
nimic. 4 Cum ar mai putea să-și servească scopul? 5 Este imposibil să te rogi pentru idoli și
să speri să ajungi la Dumnezeu. 6 Adevărata rugăciune trebuie să evite capcana de-a cere
implorând. 7 Cere, mai degrabă, să primești ceea ce este deja dat; să accepți ceea ce este
deja acolo.

S-1.I.2. Ti s-a spus să ceri Duhului Sfânt răspunsul la orice problemă specifică, și că vei
primi un răspuns specific, dacă aceasta este nevoia ta. 2 Ti s-a spus, de asemenea, că
există o singură problemă și un singur răspuns. 3 În rugăciune acest lucru nu este
contradictoriu. 4 Există decizii de luat aici și trebuie luate indiferent dacă sunt sau nu iluzii. 5
Nu ți se poate cere să accepți răspunsuri care depășesc nivelul de nevoie pe care îl poți
recunoaște. 6 Prin urmare, nu contează forma întrebării și nici modul în care este pusă. 7
Forma răspunsului, dacă este dată de Dumnezeu, se va potrivi nevoii tale, așa cum o vezi. 8
Aceasta este doar un ecou al răspunsului Vocii Sale. 9 Sunetul real este întotdeauna un
cântec de mulțumire și de Iubire.
S-1.I.3. Astfel, nu poți cere ecoul. 2 Cântecul este darul. 3 Împreună cu acesta apar tonurile,
armonicele, ecourile, dar acestea sunt secundare. 4 În rugăciunea adevărată auzi doar
cântecul. 5 Restul este doar adăugat. 6 Ai căutat mai întâi Împărăția Cerurilor și toate
celelalte ți s-au dat.

S-1.I.4. Secretul rugăciunii adevărate este să uiți lucrurile de care crezi că ai nevoie. 2 A
cere specificul este la fel cu a privi păcatul și apoi a-l ierta. 3 De asemenea, în același fel, în
rugăciune, treci cu vederea nevoile tale specifice pe măsură ce le vezi și le lași să intre în
mâinile lui Dumnezeu. 4 Acolo ele devin darurile tale pentru El, pentru că Îi spun că nu vei
avea dumnezei înaintea Lui; nici vreo Iubire în afară de a Lui. 5 Care ar putea fi răspunsul
Său decât sa-ți amintești de El? 6 Poate fi schimbat acest lucru cu un sfat neînsemnat la o
problemă de durata unei clipe? 7 Dumnezeu răspunde numai pentru eternitate. 8 Și totuși,
toate micile răspunsuri sunt conținute în aceasta.

S-1.I.5. Rugăciunea consta în a păși deoparte; a da drumul, este un timp liniștit de ascultare
și iubire. 2 Nu trebuie confundată cu vreo rugăminte de niciun fel, pentru că este un mod de
a-ți aminti de sfințenia ta. 3 De ce sfințenia ar trebui să implore, fiind pe deplin îndreptățită la
tot ce are de oferit Iubirea? 4 Și pentru Iubire pătrunzi în rugăciune. 5 Rugăciunea este o
jertfă; o renunțare la tine pentru a fi una cu Iubirea. 6 Nu este nimic de cerut pentru că nu
mai este nimic de dorit. 7 Neantul devine altarul lui Dumnezeu. 8 Acesta dispare în El.

S-1.I.6. Acesta nu este un nivel de rugăciune, pe care toată lumea să îl poate atinge, deja. 2
Cei care nu l-au atins încă au nevoie de ajutorul tău în rugăciune, deoarece cererea lor nu
se bazează încă pe acceptare. 3 Ajutorul în rugăciune nu înseamnă că altul mijlocește între
tine și Dumnezeu. 4 Dar înseamnă că altul stă lângă tine și te ajută să te ridici la El. 5 Cel
care a realizat bunăvoința lui Dumnezeu se roagă fără teamă. 6 Iar cel care se roagă fără
teamă nu poate să nu ajungă la El. 7 Prin urmare, El poate ajunge și la Fiul Său, oriunde ar
fi și orice formă ar părea că ia.

S-1.I.7. A te ruga lui Cristos din oricine este o rugăciune adevărată, deoarece este un dar de
mulțumire adus Tatălui Său. 2 A cere lui Cristos să fie El Însuși nu este o rugăminte. 3 Este
un cântec de mulțumire pentru ceea ce ești. 4 Aici stă puterea rugăciunii. 5 Nu cere nimic și
primești totul. 6 Această rugăciune poate fi împărtășită pentru că primește toată lumea. 7 A
te ruga cu cineva care știe că acest lucru este adevărat, înseamnă că s-a răspuns. 8 Posibil
că forma specifică de rezolvare pentru o anumită problemă va apărea la unul dintre voi; nu
contează la care. 9 Poate că va ajunge la amândoi, dacă sunteți cu adevărat în armonie,
unul cu celălalt. 10 Va veni pentru că ați realizat că Hristos este în amândoi. 11 Acesta este
singurul său adevăr.

S1C II. Scara Rugăciunii

S-1.II.1. Rugăciunea nu are început și nici sfârșit. 2 Este o parte a vieții. 3 Dar se schimbă în
formă și crește odată cu învățarea până când ajunge la starea sa de fără formă și se
contopește într-o comunicare totală cu Dumnezeu. 4 În forma sa de cerere nu trebuie, și
adesea nu poate, să facă apel la Dumnezeu sau chiar să implice credința în El. 5 La aceste
niveluri, rugăciunea este doar dorință, dintr-un sentiment de sărăcie și nevoie.

S-1.II.2. Aceste forme de rugăciune, sau cerere din nevoie, implică întotdeauna sentimente
de slăbiciune și inadecvare și nu ar putea fi făcute niciodată de un Fiu al lui Dumnezeu, care
știe cine este. 2 Nimeni, așadar, care este sigur de identitatea sa nu s-ar putea ruga în
aceste forme. 3 Totuși, este la fel de adevărat, că oricine care nu este sigur de identitatea
sa, poate evita sa se roage în acest fel. 4 Și rugăciunea este continuă ca viața. 5 Toată
lumea se roagă fără încetare. 6 Cere și ai și primit, pentru că ai stabilit ce dorești.
S-1.II.3. Este, de asemenea, posibil să se ajungă la o formă mai înaltă de a-cere-de-nevoie,
pentru că în această lume rugăciunea este reparativă și, prin urmare, trebuie să presupună
niveluri de învățare. 2 Aici, cererea poate fi adresată lui Dumnezeu cu credință cinstită, deși
nu încă cu înțelegere. 3 În general, s-a ajuns la un sentiment vag și de obicei instabil de
identificare, dar tinde să fie estompat de un sentiment profund înrădăcinat al păcatului. 4
Este posibil la acest nivel să ceri în continuare lucruri din această lume, sub diferite forme și
este, de asemenea, posibil să ceri daruri precum onestitatea sau bunătatea, și în special
iertarea multor surse de vinovăție, care stau la baza oricărei rugăciuni de nevoie. 5 Fără
vinovăție nu există lipsă. 6 Cei fără de păcat nu au nevoi.

S-1.II.4. La acest nivel apare și acea contradicție ciudată în termeni cunoscuți ca „a te ruga
pentru dușmani”. 2 Contradicția nu constă în cuvintele propriu-zise, ci mai degrabă în felul în
care sunt interpretate, în mod obișnuit. 3 În timp ce crezi că ai dușmani, ai limitat rugăciunea
la legile acestei lumi și ți-ai limitat și capacitatea de a primi și de a accepta în aceleași limite
înguste. 4 Și totuși, dacă ai dușmani, ai nevoie de rugăciune și mai mult. 5 Ce înseamnă
expresia, cu adevărat? 6 Roagă-te pentru tine, ca să nu cauți să-l întemnițezi pe Cristos și
astfel să pierzi recunoașterea propriei tale identități. 7 Nu fi trădător pentru nimeni, altfel vei
fi trădător față de tine însuți.

S-1.II.5. Un dușman este simbolul lui Hristos încarcerat. 2 Și cine ar putea fi El în afară de
tine? 3 Rugăciunea pentru dușmani devine astfel o rugăciune pentru propria libertate. 4
Acum nu mai este o contradicție de termeni. 5 A devenit o declarație a unității lui Cristos și o
recunoaștere a lipsei Sale de păcat. 6 Și acum a devenit sfânt, pentru că Îl recunoaște pe
Fiul lui Dumnezeu așa cum a fost creat.

S-1.II.6. Să nu uităm niciodată că rugăciunea la orice nivel este întotdeauna pentru tine
însuți. 2 Dacă te unești cu cineva în rugăciune, îl faci parte din tine. 3 Dușmanul ești tu, așa
cum este si Cristos. 4 Înainte de a putea să devină sfântă, rugăciunea devine o alegere. 5
Nu alegi pentru altul. 6 Nu poți să alegi decât pentru tine. 7 Roagă-te cu adevărat pentru
dușmanii tăi, căci aici se află propria mântuire. 8 Iartă-i pentru păcatele tale și vei fi iertat
într-adevăr.

S-1.II.7. Rugăciunea este o scară care ajunge până la Cer. 2 În partea de sus există o
transformare asemănătoare cu a ta, pentru că rugăciunea face parte din tine. 3 Lucrurile
pământului sunt lăsate în urmă, toate uitate. 4 Nu exista cerere, căci nu exista lipsă. 5
Identitatea în Cristos este pe deplin recunoscută ca fiind stabilită pentru totdeauna, dincolo
de orice schimbare și incoruptibilă. 6 Lumina nu mai pâlpâie și nu se va stinge niciodată. 7
Acum, fără nevoi de niciun fel, și îmbrăcat pentru totdeauna în pură inocență, care este darul
lui Dumnezeu pentru tine, Fiul Său, rugăciunea poate deveni, din nou, ceea ce era menită
să fie. 8 Căci acum se ridică ca un cântec de mulțumire pentru Creatorul tău, cântat fără
cuvinte, fără gânduri, sau dorințe deșarte, acum fără nicio nevoie, de niciun fel. 9 Așadar se
extinde, așa cum a fost menit să facă. 10 Și pentru această dăruire Însuși Dumnezeu aduce
mulțumiri.

S-1.II.8. Dumnezeu este scopul fiecărei rugăciuni, oferindu-i atemporalitate în loc de sfârșit.
2 Nici nu are un început, deoarece scopul nu s-a schimbat niciodată. 3 Rugăciunea în
formele sale anterioare este o iluzie, pentru că nu este nevoie de o scară pentru a ajunge
acolo, de unde cineva nu a plecat niciodată. 4 Cu toate acestea, rugăciunea face parte din
iertare, atâta timp cât iertarea, o iluzie în sine, rămâne neîmplinită. 5 Rugăciunea este legată
de învățare până la atingerea scopului învățării. 6 Și apoi, toate lucrurile vor fi transformate
împreună și returnate fără cusur, în Mintea lui Dumnezeu. 7 Fiind dincolo de învățare,
această stare nu poate fi descrisă. 8 Cu toate acestea, etapele necesare realizării acesteia
trebuie să fie înțelese, pentru ca pacea Fiului lui Dumnezeu să fie restabilită, care acum
trăiește cu iluzia morții și frica de Dumnezeu.
S1D III. A Te Ruga Pentru Alții

S-1.III.1. Am spus că rugăciunea este întotdeauna pentru tine și așa este. 2 Totuși, de ce ar
trebui să te rogi pentru alții? 3 Și dacă ar trebui, cum ar trebui să o faci? 4 Rugăciunea
pentru alții, dacă este înțeleasă în mod corect, devine un mijloc de a ridica proiecțiile de
vinovăție de la fratele tău și de a-ți permite să recunoști că nu el este cel care te rânește. 5
Gândul otrăvitor că el este dușmanul tău, omologul tău rău, inamicul tău, trebuie eliberat
înainte ca tu să poți fi izbăvit de vinovăție. 6 Pentru aceasta, mijlocul este rugăciunea, o
putere în creștere și cu scopuri ascendente, până când ajunge chiar la Dumnezeu.

S-1.III.2. Formele anterioare de rugăciune, în partea de jos a scării, nu vor fi lipsite de invidie
și răutate. 2 Ei cer răzbunare, nu iubire. 3 Nici nu provin de la unul care înțelege că sunt
chemări la moarte, făcute din frică de cei care prețuiesc vinovăția. 4 Ei apelează la un zeu
răzbunător și el pare să le răspundă. 5 Iadul nu poate fi cerut pentru altul, ca apoi să scape
cel care l-a cerut. 6 Numai cei care sunt în iad pot cere iadul. 7 Cei care au iertat și care și-
au acceptat iertarea, nu ar putea face niciodată, o rugăciune de acest fel.

S-1.III.3. Astfel, la aceste niveluri, scopul învățării trebuie să fie să se recunoască faptul că
rugăciunea va aduce un răspuns, numai în forma în care a fost făcută rugăciunea. 2 Acest
lucru este suficient. 3 De aici va fi un pas ușor către nivelurile următoare. 4 Următoarea
ascensiune începe cu asta: 5 Ceea ce as cere pentru fratele meu nu este ceea ce aș avea.
6 Astfel am făcut din el dușmanul meu. 7 Este evident că acest pas nu poate fi atins de
nimeni, care nu vede nici o valoare sau avantaj pentru el însuși, în eliberarea altora. 8 Acest
lucru poate fi mult întârziat, deoarece poate părea a fi periculos, în loc de a fi milostiv. 9
Pentru vinovați, pare să existe, într-adevăr, un avantaj real, în a avea dușmani și acest
câștig imaginat trebuie să funcționeze, pentru ca inamicii să fie eliberați.

S-1.III.4. Trebuie să renunți la vinovăție, și să nu o ascunzi. 2 Nici nu se poate face acest

lucru fără o anumită suferință, iar o privire asupra naturii milostive a acestui pas, poate fi
urmată un timp de retragere profundă în frică. 3 Căci mecanismele de apărare ale fricii sunt
în sine înfricoșătoare și, atunci când sunt recunoscute, aduc cu ele frica lor. 4 Cu toate
acestea, ce avantaj a adus vreodată un deținut prin iluzia evadării? 5 Evadarea sa reală din
vinovăție poate consta doar în recunoașterea faptului că vinovăția a dispărut. 6 Și cum poate
fi recunoscut acest lucru atâta timp cât o ascunde în altul, și nu o vede ca a lui? 7 Frica de
evadare face dificilă primirea libertății și a deveni un temnicer al unui inamic pare a fi în
siguranță. 8 Cum, atunci, poate fi el eliberat fără o frică groaznică față de tine? 9 Tu ai făcut
din el mântuirea ta și scăparea ta de vinovăție. 10 Investiția ta în această evadare este grea,
iar teama ta de a o lăsa să plece este puternică.

S-1.III.5. Rămâi nemișcat acum, și gândește-te la ceea ce ai făcut. 2 Nu uita că tu ai făcut-o

și, prin urmare, o poți lăsa să plece. 3 Întinde-ți mâna. 4 Dușmanul acesta a venit să te
binecuvânteze. 5 Primește binecuvântarea lui și simte cum inima ta este înălțată și frica ta
eliberată. 6 Nu te agăța de ea și nici de el. 7 El este un Fiu al lui Dumnezeu, împreună cu
tine. 8 El nu este temnicer, ci un mesager al lui Cristos. 9 Fii acesta pentru el, ca să-l vezi
astfel.

S-1.III.6. Nu este ușor să îți dai seama că rugăciunile pentru lucruri, pentru statut, pentru
iubirea umană, pentru „daruri” exterioare de orice fel, sunt întotdeauna făcute pentru a stabili
temnicerii și pentru a ascunde vinovăția. 2 Aceste lucruri sunt folosite pentru scopuri care îl
înlocuiesc pe Dumnezeu și, prin urmare, denaturează scopul rugăciunii. 3 A le dori pe
acestea alcătuiesc rugăciunea. 4 Nu trebuie să se ceară în mod explicit. 5 Scopul referitor la
Dumnezeu se pierde în căutarea unor obiective mai mici, de orice fel, iar rugăciunea devine
cerere pentru dușmani. 6 Puterea rugăciunii poate fi recunoscută, destul de clar, chiar și în
aceasta. 7 Nimeni care ar vrea un dușman nu va reuși să nu găsească unul. 8 Dar, la fel de
sigur, va pierde singurul scop adevărat care i se dă. 9 Gândește-te la cost și înțelege-l bine.
10 Toate celelalte obiective sunt cu prețul lui Dumnezeu.

S 1 E. IV. A Te Ruga Cu Alții

S-1.IV.1. Până când cel de-al doilea nivel nu începe, nu se poate participa la rugăciune. 2
Căci până în acel moment, fiecare trebuie să ceară lucruri diferite. 3 Dar, odată ce
necesitatea de a-l ține pe celălalt ca dușman a fost pusă la îndoială și motivul pentru care a
fost făcut acest lucru a fost recunoscut, fie si doar pentru o clipă, devine posibil să ne
alăturăm în rugăciune. 4 Dușmanii nu împărtășesc un scop. 5 Astfel, dușmănia este
păstrată. 6 Dorințele lor separate sunt arsenalele lor; cetățile lor în ură. 7 Cheia ridicării mai
departe în rugăciune stă în acest gând simplu; această schimbare a minții: 8 Mergem
împreună, tu și cu mine.

S-1.IV.2. Acum este posibil să ajuți in rugăciune și, astfel, ajungi la tine însuți. 2 Acest pas
face ascensiunea mai rapidă, dar mai sunt încă multe lecții de învățat. 3 Calea este deschisă
și speranța este justificată. 4 Totuși, este posibil, ca la început, ceea ce este cerut chiar de
cei care se alătură în rugăciune, să nu fie scopul pe care rugăciunea ar trebui să-l caute, cu
adevărat. 5 Chiar și împreună puteți cere lucruri și, astfel, vă puteți stabili doar o iluzie a unui
scop pe care îl împărtășiți. 6 Puteți cere împreună lucruri specifice, fără să vă dați seama că
cereți efecte fără cauza. 7 Și acest lucru nu îl puteți avea. 8 Căci nimeni nu poate primi
efecte singur, cerând o cauză din care ei nu provin, să i le ofere.

S-1.IV.3. Chiar și alăturarea, atunci, nu este suficientă, dacă cei care se roagă împreună nu
întreabă, înainte de toate, care este Voia lui Dumnezeu. 2 Doar din această Cauză poate
veni răspunsul în care sunt îndeplinite toate lucrurile specifice; toate dorințele separate,
unificate într-una. 3 Rugăciunea pentru lucruri specifice cere întotdeauna să se repete
trecutul, într-un fel. 4 Ceea ce bucura înainte sau părea să fie; ceea ce era al altuia și părea
că iubește, - toate acestea nu sunt decât iluzii din trecut. 5 Scopul rugăciunii este eliberarea
prezentului din lanțurile iluziilor sale din trecut; să-l lase să fie un remediu liber ales din orice
alegere care a reprezentat o greșeală. 6 Ceea ce poate oferi rugăciunea acum depășește
tot ceea ce ați cerut înainte, căci este jalnic să vă mulțumiți cu mai puțin.

S-1.IV.4. Tu alegi o șansă de nou-născut de fiecare dată când te rogi. 2 Și ai înăbuși-o și

închide-o în închisori antice, când a sosit șansa de a te elibera de toate, dintr-o dată? 3 Nu
restricționa solicitarea. 4 Rugăciunea poate aduce pacea lui Dumnezeu. 5 Ce lucru legat de
timp îți poate oferi mai mult decât atât, chiar în infimul spațiu care durează, până se
prăbușește în țărână?

S1F V. Scara Se Sfârșește

S-1.V.1. Rugăciunea este o cale către adevărata smerenie. 2 Și din nou, aici se ridică încet
și crește în putere, iubire și sfințenie. 3 Lasă-o doar să părăsească pământul unde a început
să se ridice la Dumnezeu, iar adevărata smerenie va veni în sfârșit, pentru a cinsti mintea
care a crezut că este singură și a stat împotriva lumii. 4 Smerenia aduce pace pentru că nu
pretinde că trebuie să conduci universul și nici să judeci toate lucrurile așa cum ai vrea să
fie. 5 Toți zeii mici îi lasă deoparte cu bucurie, nu în resentimente, ci în onestitate și
recunoaștere că nu o slujesc.

S-1.V.2. Iluziile și smerenia au obiective atât de îndepărtate încât nu pot coexista și nici nu
pot împărtăși un loc de locuit, unde s-ar putea întâlni. 2 Unde a venit una cealaltă dispare. 3
Cei cu adevărat smeriți nu au alt scop decât Dumnezeu, deoarece nu au nevoie de idoli, iar
mecanismul de apărare nu mai servește nici unui scop. 4 Dușmanii sunt inutili acum, pentru
că smerenia nu se opune. 5 Nu se ascunde sub rușine pentru că se mulțumește cu ceea ce
este, cunoscând că, creația este Voința lui Dumnezeu. 6 Altruismul său este Sinele, pe care
îl vede în fiecare întâlnire, unde se alătură cu bucurie fiecărui Fiu al lui Dumnezeu, a cărui
puritate recunoaște că o împărtășește cu el.

S-1.V.3. Acum rugăciunea este ridicată din lumea lucrurilor, a corpurilor și a zeilor de orice
fel, și în sfârșit te poți odihni în sfințenie. 2 Smerenia a ajuns să te învețe cum să înțelegi
slava ta ca Fiu al lui Dumnezeu și să recunoști aroganța păcatului. 3 Un vis a acoperit fața
lui Cristos de tine. 4 Acum poți să te uiți la lipsa Lui de păcat. 5 Scara s-a înălțat mai sus. 6
Ai ajuns aproape de Cer. 7 Mai sunt puține lucruri de învățat înainte să fie finalizată
călătoria. 8 Acum poți să spui fiecăruia, care vine cu tine să se alăture rugăciunii: 9 Nu pot
pleca fără tine, pentru că tu ești o parte din mine. 10 Și așa este în adevăr. 11 Acum te poți
ruga doar pentru ceea ce împărtășești cu el, cu adevărat. 12 Căci ai înțeles că nu a plecat
niciodată și tu, care păreai singur, ești una cu el.

S-1.V.4. Scara se termină cu asta, deoarece învățarea nu mai este necesară. 2 Acum stai în
fața porții Cerului și fratele tău stă lângă tine, acolo. 3 Peluzele sunt adânci și nemișcate,
pentru că aici, locul ales pentru momentul când ar trebui să vii, te-a așteptat demult. 4 Aici
timpul se va sfârși pentru totdeauna. 5 La această poartă eternitatea însăși ți se va alătura. 6
Rugăciunea a devenit ceea ce trebuia să fie, pentru că L-ai recunoscut pe Cristos din tine.

S2 2. IERTAREA

S2A Introducere

S-2.in.1. Iertarea oferă aripi rugăciunii, pentru a face înălțarea ei ușoară și progresul său
rapid. 2 Fără sprijinul său puternic, ar fi zadarnic să încerci să te ridici deasupra treptei
inferioare a rugăciunii sau nici măcar să încerci să urci. 3 Iertarea este aliatul rugăciunii; soră
în planul mântuirii tale. 4 Amândouă trebuie să vină să te țină sus și să îți mențină picioarele
în siguranță; scopul tău statornic și neschimbat. 5 Iată cel mai mare ajutor pe care
Dumnezeu l-a rânduit să fie cu tine până când ajungi la El. 6 Sfârșitul Iluziei va veni odată cu
aceasta. 7 Spre deosebire de natura atemporală a surorii sale, rugăciunea, iertarea are un
sfârșit. 8 Căci devine inutil când se face înălțarea. 9 Cu toate acestea, acum are un scop
dincolo de care nu poți merge și nici nu trebuie să mergi. 10 Realizează acest lucru și ai fost
răscumpărat. 11 Realizează acest lucru și ai fost transformat. 12 Realizează acest lucru și
vei salva lumea.

S 2 B. I. Iertarea Ta

S-2.I.1. Niciun dar al Cerului nu a fost mai neînțeles decât iertarea. 2 A devenit, de fapt, un
flagel; un blestem acolo unde trebuia să binecuvânteze, o batjocură crudă a harului, o
parodie asupra sfintei păci a lui Dumnezeu. 3 Totuși, cei care nu au ales încă să înceapă
pașii rugăciunii nu pot să nu o folosească așa. 4 Bunătatea iertării este obscură la început,
deoarece mântuirea nu este înțeleasă și nici căutată, cu adevărat. 5 Ceea ce a fost menit să
vindece este folosit pentru a răni, deoarece nu se dorește iertarea. 6 Vinovăția devine
mântuire, iar remediul pare a fi o teribilă alternativă la viață.

S-2.l.2 Iertarea-pentru+a-distruge se va potrivi deci scopului lumii mult mai bine decât
adevăratul său obiectiv și mijloacele oneste prin care acest scop poate fi atins. 2 Iertarea-
pentru-a-distruge nu va trece cu vederea niciun păcat, nicio crimă, nicio vină pe care o poate
căuta, o poate găsi și „iubi”. 3 Dragă inimii sale este eroarea, iar greșelile se înmulțesc și
cresc și se umflă în ochii ei. 4 Ea alege cu grijă toate lucrurile rele și trece cu vederea
iubitorul ca pe o plagă; un lucru detestabil ca pericol și de moarte. 5 Iertarea-pentru-a-
distruge este moarte și pe aceasta o vede în tot ceea ce privește și urăște. 6 Milostivirea lui
Dumnezeu a devenit un cuțit distorsionat care ar distruge pe Fiul sfânt pe care Îl iubește.
S-2.I.3. Te-ai ierta pentru că faci asta? 2 Atunci află că Dumnezeu ti-a dat mijloacele prin
care te poți întoarce la El în pace. 3 Nu privi eroarea. 4 Nu o fă reală. 5 Selectează iubitorul
și iartă păcatul alegând în locul său fața lui Christos. 6 Cum altfel se poate întoarce
rugăciunea la Dumnezeu? 7 El își iubește Fiul. 8 Îți poți aminti de El și poți urî ce a creat El?
9 Îl vei urî pe Tatăl Său dacă îl urăști pe Fiul pe care-L iubește. 10 Căci așa cum îl vezi pe
Fiul, te vezi pe tine însuți și, așa cum te vezi pe tine însuți, este Dumnezeu pentru tine.

S-2.I.4. Așa cum rugăciunea este întotdeauna pentru tine, tot așa ți se dă iertarea. 2 Este
imposibil să ierți pe altul, pentru că numai păcatele tale le vezi în el. 3 Vrei să le vezi acolo și
nu în tine. 4 De aceea iertarea altuia este o iluzie. 5 Cu toate acestea, este singurul vis fericit
din toată lumea; singurul care nu duce la moarte. 6 Numai în altcineva te poți ierta pe tine
însuți, pentru că l-ai numit vinovat de păcatele tale și în el trebuie să se găsească acum
inocența ta. 7 Cine, în afară de cei păcătoși, trebuie să fie iertați? 8 Și să nu crezi vreodată
că poți vedea păcatul în altcineva, în afară de tine însuți.

S-2.I.5. Aceasta este marea înșelătorie a lumii, iar tu marele tău înșelător. 2 Pare că
întotdeauna altul este rău, iar în păcatul lui tu ești cel rănit. 3 Cum ar fi posibilă libertatea
dacă ar fi așa? 4 Ai fi sclavul oricui, pentru că ceea ce face el implică soarta ta, sentimentele
tale, disperarea sau speranța ta, mizeria sau bucuria ta. 5 Nu ai nicio libertate decât dacă ți-
o dă el. 6 Și fiind rău, nu poate da decât din ceea ce este. 7 Nu ii poți vedea păcatele lui și
nici pe ale tale. 8 Dar îl poți elibera și pe el și pe tine .

S-2.I.6. Iertarea, dată cu adevărat, este calea în care se află singura ta speranță de libertate.
2 Alții vor face greșeli, la fel și tu, atâta timp cât această iluzie a lumii pare a fi casa ta. 3 Cu
toate acestea, Dumnezeu Însuși a dat tuturor Fiilor Săi un remediu pentru toate iluziile pe
care cred că le văd. 4 Viziunea lui Christos nu îți folosește ochii, dar poți să privești prin ai
Lui și să înveți să vezi ca El. 5 Greșelile sunt umbre minuscule, ce dispar rapid, care pentru
o clipă par să ascundă fața lui Hristos, care rămâne neschimbată în spatele tuturor. 6
Constanța Lui rămâne într-o liniște tăcută și într-o pace perfectă. 7 El nu știe de umbre. 8
Ochii Lui privesc dincolo de greșeală, la Cristos-ul din tine.

S-2.I.7. Cere, apoi, ajutorul Său și întreabă-L cum să înveți iertarea așa cum o lasă viziunea
Lui. 2 Ai nevoie de ceea ce dă El, iar mântuirea ta se bazează pe învățarea acestui lucru
despre El. 3 Rugăciunea nu poate fi eliberată în Cer, în timp ce iertarea-pentru-a-distruge
rămâne cu tine. 4 Milostenia lui Dumnezeu ar îndepărta această gândire nimicitoare și
otrăvită din mintea ta sfântă. 5 Cristos te-a iertat și în ochii Lui lumea devine sfântă ca El
însuși. 6 Cine nu vede rău în el, vede ca El. 7 Căci ceea ce a iertat El nu a păcătuit și vina
nu mai poate fi. 8 Planul mântuirii este completat și sănătatea a venit.

S-2.I.8. Iertarea este chemarea la sănătate, căci cine, în afară de nebuni, ar privi păcatul
atunci când ar putea vedea fața lui Cristos? 2 Aceasta este alegerea pe care o faci; cea mai
simplă și totuși singura pe care o poți face. 3 Dumnezeu te cheamă să-L salvezi pe Fiul Său
de la moarte, oferindu-I Iubirea lui Cristos. 4 Aceasta este nevoia ta și Dumnezeu îți oferă
acest dar. 5 Așa cum da El, așa trebuie să dai și tu. 6 Și astfel rugăciunea este readusă la
lipsă de formă, dincolo de toate limitele în atemporalitate, fără nimic din trecut care să o
împiedice de la re-unirea cu cântecul neîncetat pe care toată creația îi cântă Dumnezeului
său.

S-2.I.9. Dar pentru a atinge acest scop, trebuie mai întâi să înveți, înainte de a ajunge acolo
unde învățarea nu poate merge. 2 Iertarea este cheia, dar cine poate folosi o cheie atunci
când a pierdut ușa pentru care a fost făcută cheia și care doar acolo se potrivește? 3 Prin
urmare, facem distincții, astfel încât rugăciunea să poată fi eliberată din întuneric, în lumină.
4 Rolul Iertării trebuie inversat și curățat de întrebuințările rele și de scopurile detestabile. 5
Iertarea-pentru-a-distruge trebuie dezvăluită în toată perfidia sa și apoi lăsată să plece
pentru totdeauna și pentru totdeauna. 6 Nu poate rămâne nicio urmă, dacă planul pe care
Dumnezeu l-a stabilit pentru întoarcere este atins în cele din urmă, și învățarea este
completă.

S-2.I.10. Aceasta este lumea contrariilor. 2 Și trebuie să alegi între ele în fiecare clipă, în
timp ce această lume păstrează realitatea pentru tine. 3 Cu toate acestea, trebuie să înveți
alternativele de ales, altfel nu vei putea să îți atingi libertatea. 4 Permite atunci să îți fie clar
ce înseamnă iertarea pentru tine și află ce ti-ar trebui să te eliberezi. 5 Nivelul rugăciunii tale
depinde de acest lucru, pentru că aici ea își așteaptă libertatea de a urca deasupra lumii
haosului, în pace.

S2C II. Iertare-pentru-a-Distruge

S-2.II.1. Iertarea-pentru-a-distruge are multe forme, fiind o armă a lumii formei. 2 Nu toate
sunt evidente, iar unele sunt ascunse cu grijă sub ceea ce pare a fi caritate. 3 Totuși, toate
formele pe care pare să le ia nu au decât acest scop unic; scopul lor este să separe și să
facă ceea ce Dumnezeu a creat egal, să fie diferit. 4 Diferența este clară în mai multe forme
în care comparația proiectată nu poate fi ratată și nici nu trebuie să fie, cu adevărat.

S-2.II.2. În acest grup, mai întâi, există formele în care o persoană „mai bună” se hotărăște
să se aplece pentru a salva o persoană „inferioara” de ceea ce este, cu adevărat. 2 Iertarea
se bazează aici pe o atitudine de domnie binevoitoare atât de departe de iubire, încât
aroganța nu ar putea fi niciodată dislocată. 3 Cine poate ierta și totuși disprețui? 4 Și cine
poate spune altcuiva că este plin de păcat și totuși să îl perceapă ca fiind Fiul lui
Dumnezeu? 5 Cine face un sclav să învețe ce este libertatea? 6 Nu există uniune aici, ci
doar durere. 7 Aceasta nu este milostenie, cu adevărat. 8 Aceasta este moarte.

S-2.ll.3 O altă formă, încă foarte asemănătoare primei, dacă este înțeleasă, nu apare într-o
aroganță atât de flagrantă. 2 Cel care l-ar ierta pe celălalt nu pretinde că este cu nimic mai
bun. 3 Acum, în schimb, el spune că există unul care îi împărtășește păcătoșenia, întrucât
ambii au fost nevrednici și merită răzbunarea mâniei lui Dumnezeu. 4 Acesta poate părea a
fi un gând umil și poate induce într-adevăr o concurenta între păcat și vinovăție. 5 Nu este
iubire pentru creația lui Dumnezeu și sfințenie, care este darul Său pentru totdeauna. 6
Poate Fiul Său să se condamne pe sine și să-și mai amintească de El?

S-2.II.4. Aici, scopul este să separe Fiul pe care-L iubește de Dumnezeu și să-l ferească de
Sursa sa. 2 Acest scop este căutat și de cei care caută rolul de martir de mâna altuia. 3 Aici
trebuie să se vadă clar scopul, pentru că acest lucru poate trece ca blândețe și caritate, în
loc de cruzime. 4 Nu este drăguț să accepți răutatea altcuiva și să nu răspunzi decât cu
tăcere și cu un zâmbet blând? 5 Iată, cât de bun ești tu, care suporți cu răbdare și cu
sfințenie mânia și rănirea, prin altul și nu arăți durerea amară pe care o simți.

S-2.II.5. Iertarea-pentru-a-distruge se va ascunde adesea în spatele unei mantii ca aceasta.

2 Aceasta arată chipul suferinței și al durerii, ca dovada tăcută a vinovăției și a ravagiilor
păcatului. 3 Aceasta este mărturia ce o oferă unuia care ar putea fi mântuitor, nu dușman. 4
Dar fiind făcut dușman, el trebuie să accepte vinovăția și reproșul aspru care i se aduce,
astfel. 5 Este aceasta iubire? 6 Sau este mai degrabă trădare a cuiva care are nevoie de
mântuire din durerea vinovăției? 7 Care ar putea fi scopul, cu excepția păstrării mărturiilor
vinovăției departe de iubire?

S-2.II.6. Iertarea-pentru-a-distruge poate lua, de asemenea, forma negocierii și a

compromisului. 2 „Te voi ierta dacă îmi satisfaci nevoile, căci în sclavia ta este eliberarea
mea”. 3 Spune asta oricui și ești sclav. 4 Și vei căuta să te eliberezi de vinovăție în alte
negocieri care nu pot da nicio speranță, ci doar durere și nenorociri mai mari. 5 Cât de
înfricoșătoare a devenit iertarea acum și cât de distorsionat este sfârșitul pe care îl caută. 6
Miluiește-te pe tine, care te târguiește astfel. 7 Dumnezeu dă și nu cere răsplată. 8 Nu există
dăruire decât să dăruiești ca El. 9 Orice altceva este parodie. 10 Căci cine ar încerca să facă
o afacere cu Fiul lui Dumnezeu și să-i mulțumească Tatălui său pentru sfințenia sa?

S-2.II.7. Ce i-ai arăta fratelui tău? 2 Ai încerca să-i întărești vinovăția și astfel, și pe a ta? 3
Iertarea este mijlocul pentru evadarea ta. 4 Cât de jalnic este să faci din ea mijloacele pentru
sclavie și dureri suplimentare. 5 În lumea contrariilor există o modalitate de a folosi iertarea
pentru scopul lui Dumnezeu și de a găsi pacea pe care ți-o oferă El. 6 Nu lua altceva, altfel
ți-ai căutat moartea și te-ai rugat pentru separare de Sinele tău. 7 Hristos este pentru toți
pentru că El este în toți. 8 Iertarea îți permite să vezi fața Sa. 9 In fața Sa o vezi pe a ta.

S-2.II.8. Toate formele de iertare care nu se îndepărtează de mânie, condamnare și

comparațiile de orice fel, reprezintă moartea. 2 Căci așa și-au stabilit scopurile. 3 Nu te lăsa
înșelat de ele, ci vezi-le ca fiind nevaloroase în ofrandele lor tragice. 4 Nu vrei să rămâi în
sclavie. 5 Nu vrei să te temi de Dumnezeu. 6 Vrei să vezi lumina soarelui și strălucirea
Cerului sclipind pe fața pământului, răscumpărat de păcat și în Iubirea lui Dumnezeu. 7 De
aici este eliberată rugăciunea, împreună cu tine. 8 Aripile tale sunt libere și rugăciunea te va
ridica și te va aduce acasă unde Dumnezeu vrea să fii.

S2D III. Iertarea-pentru-Mântuire

S-2.III.1. Iertarea-pentru-Mântuire are o singură formă și doar una singură. 2 Nu cere

dovada inocenței și nici plată de niciun fel. 3 Nu argumentează și nici nu evaluează erorile
pe care vrea să le treacă cu vederea. 4 Nu oferă daruri în trădare și nici nu promite libertate
în timp ce cere moartea. 5 Te-ar înșela Dumnezeu? 6 El cere doar încredere și dorința de a
învăța cum să fii liber. 7 Îl dă pe Învățătorul Său oricui cere și caută să înțeleagă Voia lui
Dumnezeu. 8 Disponibilitatea Lui de a da este cu mult dincolo de gândirea și simpla ta
înțelegere. 9 Cu toate acestea, El a voit să înveți calea către El și, în voia Lui, există
certitudine.

S-2.III.2. Copile al lui Dumnezeu, darurile lui Dumnezeu sunt ale tale, nu după planurile tale,
ci prin voia Lui sfântă. 2 Vocea Lui te va învăța ce este iertarea și cum să o dai așa cum
vrea El. 3 Nu căuta, deci, să înțelegi ce este dincolo de tine, ci las-o să fie o modalitate de a
te atrage acolo, unde ochii lui Cristos devin priveliștea pe care o alegi. 4 Renunță la toate
celelalte, pentru că nu există altceva. 5 Când cineva solicită ajutor sub orice formă, El este
Cel care va răspunde prin tine. 6 Tot ce trebuie este să faci un pas înapoi și să nu te
amesteci. 7 Iertarea-pentru-Mântuire este sarcina Lui și El este Cel care va răspunde pentru
tine.

S-2.III.3. Nu stabili care ar fi forma pe care o ia iertarea lui Hristos. 2 El cunoaște calea de a
face din fiecare strigăt un ajutor pentru tine, pe măsură ce te ridici în grabă să ajungi, în
sfârșit, la casa Tatălui tău. 3 Acum, El îți poate determina pașii tăi hotărâți, cuvintele tale
sincere; nu cu propria ta sinceritate, ci cu a Lui. 4 Lasă-L să se ocupe de modul în care ai
putea ierta și fiecare ocazie va fi atunci pentru tine un alt pas către Cer și pace.

S-2.III.4. Nu te-ai săturat de închisoare? 2 Dumnezeu nu a ales această cale regretabilă

pentru tine. 3 Ceea ce ai ales încă poate fi anulat, pentru că rugăciunea este milostivă și
Dumnezeu este drept. 4 El este dreptatea pe care El o poate înțelege, iar tu încă nu poți. 5
Totuși El îți va oferi mijloacele de a învăța de la El și vei ști în sfârșit că, condamnarea nu
este reală și că determină iluzii în numele ei nefast. 6 Și totuși nu contează ce formă ar
putea să ia visele. 7 Iluziile sunt neadevărate. 8 Voia lui Dumnezeu este adevăr și tu ești
una cu El în voință și scop. 9 Aici toate visele se sfârșesc.

S-2.III.5. „Ce să fac pentru el, pentru Fiul Tău sfânt?” ar trebui să fie singurul lucru pe care
să îl întrebi, vreodată, când ar fi nevoie de ajutor și iertarea ar fi căutată. 2 Forma pe care o
caută nu trebuie judecată. 3 Și să nu fii tu cel care stabilește forma în care vine iertarea
pentru a salva Fiul lui Dumnezeu. 4 Lumina lui Cristos din el este eliberarea lui, și aceasta
este cea care răspunde chemării sale. 5 Iartă-l așa cum Hristos decide că trebuie, și fii ochii
Lui prin care îl privești și vorbesc pentru El, de asemenea. 6 El cunoaște nevoia; întrebarea
și răspunsul. 7 El îți va spune exact ce să faci, în cuvinte pe care le poți înțelege și pe care
le poți folosi. 8 Nu confunda funcția Lui cu a ta. 9 El este Răspunsul. 10 Tu cel care îl auzi.

S-2.III.6. Și despre ce îți vorbește El? 2 Despre mântuire și despre darul păcii. 3 Despre
sfârșitul păcatului, vinovăției și morții. 4 Despre rolul pe care îl are iertarea în El. 5 Nu faci
decât să asculți. 6 Căci El va fi auzit de oricine îi cheamă Numele și își pune iertarea în
mâinile Sale. 7 Iertarea i-a fost dată să o predea, să o salveze de la distrugere și să
determine ca mijloacele de separare, păcatul și moartea, să devină din nou sfântul dar al lui
Dumnezeu. 8 Rugăciunea este Mâna Sa dreaptă, făcută liberă pentru a salva, deoarece
iertarea adevărată este lăsată să vină din vigilența și iubirea Sa eternă. 9 Ascultă și învață și
nu judeca. 10 Către Dumnezeu te întorci să auzi ce ar trebui să faci. 11 Răspunsul Lui va fi
clar ca dimineața, și nici iertarea Lui nu este ceea ce crezi că este.

S-2.III.7. El deja știe și asta ar trebui să fie suficient. 2 Iertarea are un Învățător care nu va
eșua în nimic. 3 Odihnește-te puțin în asta; nu încerca să judeci iertarea și nici să o așezi
într-un cadru pământesc. 4 Las-o să se ridice la Cristos, Care o întâmpină ca un dar pentru
El. 5 El nu te va lăsa neconsolat și nici nu va omite să-Si trimită îngerii Săi să-ți răspundă în
Numele Lui. 6 El stă lângă ușa pentru care iertarea este singura cheie. 7 Dă-i-o Lui să o
folosească în locul tău și vei vedea ușa legănându-se în tăcere, deschisă către fața
strălucitoare a lui Cristos. 8 Iată-l pe fratele tău acolo, dincolo de ușă; Fiul lui Dumnezeu așa
cum L-a creat El.

S3 3. VINDECAREA

S3A Introducere

S-3.in.1. Rugăciunea dispune atât de ajutoare, cât și de mărturii, care fac ascensiunea
abruptă mai blândă și mai sigură, ușurând durerea fricii și oferind confortul și promisiunile
speranței. 2 Martorul iertării și un ajutor pentru rugăciune, un dătător de asigurare a
succesului în atingerea finală a obiectivului, este vindecarea. 3 Importanța sa nu trebuie
subliniată prea mult, deoarece vindecarea este un semn sau un simbol al puterii iertării și
doar un efect sau o umbră a unei schimbări a minții despre scopul rugăciunii.

S3B I. Cauza Bolii

S-3.I.1. Nu confundați efectul cu cauza și să nu credeți că boala este la distanță și separată

de ceea ce trebuie să fie cauza ei. 2 Este un semn, o umbră a unui gând rău care pare să
aibă realitate și să fie corect, în conformitate cu obiceiurile lumii. 3 Este o dovadă externă a
„păcatelor” interioare și este mărturia unor gânduri neiertătoare care ii fac rău și l-ar răni pe
Fiul lui Dumnezeu. 4 Vindecarea corpului este imposibilă, iar acest lucru este demonstrat de
natura scurtă a „vindecării”. 5 Totuși corpul trebuie să moară și, prin urmare, vindecarea lui,
doar întârzie transformarea lui în praf, din care s-a născut și unde se va întoarce.

S-3.I.2. Cauza trupului este neiertarea Fiului lui Dumnezeu. 2 Nu și-a părăsit sursa, iar asta
este clar demonstrată prin durere, îmbătrânire și prin semnul morții plasat asupra lui. 3 Pare
a fi înfricoșător și fragil pentru cei care cred că viața lor este sub comanda lui și depinde de
respirația lui instabilă, mică. 4 Moartea îi privește fix în timp ce fiecare moment trece
irevocabil prin mâinile lor apucătoare, care nu-i pot trage înapoi. 5 Și simt frica pe măsură ce
corpurile se schimbă și se îmbolnăvesc. 6 Căci simt parfumul greu al morții asupra inimii lor.
S-3.I.3. Corpul poate fi vindecat ca efect al iertării adevărate. 2 Doar asta poate aduce
aminte de nemurire, care este darul sfințeniei și al iubirii. 3 Iertarea trebuie dată de o minte
care înțelege că trebuie să treacă cu vederea toate umbrele de pe fața sfântă a lui Cristos,
printre care boala ar trebui privită ca fiind una. 4 Nimic, doar asta; semnul judecății făcut de
frate asupra fratelui, și de Fiul lui Dumnezeu asupra lui însuși. 5 Căci el și-a condamnat
trupul ca propria închisoare și a uitat că el i-a dat rolul acesta.

S-3.I.4. Ceea ce a făcut, acum trebuie să desfacă Fiul lui Dumnezeu. 2 Dar nu singur. 3 Căci
a aruncat cheia închisorii; sfânta sa inocența și amintirea Iubirii Tatălui său. 4 Totuși, i se dă
ajutor prin Vocea pusă de Tatăl său în el. 5 Puterea de a vindeca este acum darul Tatălui
său, căci prin Vocea Sa El poate ajunge la Fiul Său, amintindu-i că trupul poate deveni casa
lui aleasă, dar nu va fi niciodată casa lui, în adevăr.

S-3.I.5. Prin urmare, trebuie făcute distincții între vindecarea adevărată și echivalentul ei
defectuos. 2 Lumea contrariilor este locul vindecării, căci ce ar putea fi de vindecat în Cer? 3
Așa cum rugăciunea din lume poate cere greșit și aparenta caritate iartă ca să omoare, tot
așa vindecarea poate fi atât falsă, cât și adevărată; o mărturie a puterii lumii sau a Iubirii
veșnice a lui Dumnezeu.

S3C II. Vindecarea Falsa versus Adevărata Vindecare

S-3.II.1. Vindecarea falsă face doar o mica schimbare a unei iluzii cu una „mai drăguță”; a
unui vis de boală cu un vis de sănătate. 2 Acest lucru se poate întâmpla la formele mai de
jos ale rugăciunii, combinându-se cu iertarea intenționată cu bunătate, dar care nu este încă
complet înțeleasă. 3 Numai vindecarea falsă poate face loc fricii, așa că boala va fi liberă să
lovească din nou. 4 Vindecarea falsă poate elimina într-adevăr o formă de durere și boală. 5
Dar cauza rămâne și nu vor lipsi efectele. 6 Cauza este încă dorința de a muri și de a-L birui
pe Cristos. 7 Și cu această dorință moartea este o certitudine, căci rugăciunii i s-a răspuns.
8 Cu toate acestea, există un fel de moarte aparentă care are o altă sursă. 9 Nu apare din
cauza gândurilor dăunătoare și a furiei intense asupra universului. 10 Înseamnă doar că a
venit sfârșitul utilității funcționării corpului. 11 Și așa este îndepărtat prin alegere, așa cum
acum se renunță la o haină uzată.

S-3.II.2. Așa ar trebui să fie moartea; o alegere liniștită, făcută cu bucurie și cu un sentiment
de pace, deoarece trupul a fost folosit cu bunăvoință, pentru a-l ajuta pe Fiul lui Dumnezeu
pe parcursul drumului către Dumnezeu. 2 Îi mulțumim atunci corpului pentru tot serviciul pe
care ni l-a oferit. 3 Dar suntem recunoscători, de asemenea, că nevoia de a parcurge lumea
limitelor și de a ajunge la Cristos prin forme ascunse s-a sfârșit și este văzut clar, cel mult, în
sclipiri frumoase. 4 Acum Îl putem privi fără ochelari, în lumina pe care am învățat să o
privim, din nou.

S-3.II.3. O numim moarte, dar este libertate. 2 Nu vine în forme care par a fi împinse cu
durere asupra cărnii nevrute, ci ca o întâmpinare blândă a eliberării. 3 Dacă a existat o
adevărată vindecare, aceasta poate fi forma în care moartea vine atunci când este timpul să
ne odihnim o vreme după munca făcută cu bucurie și încheiată cu bucurie. 4 Acum mergem
în pace către o atmosfera mai liberă și un climat mai blând, unde nu este greu să observăm
că darurile pe care le-am dat au fost salvate pentru noi. 5 Căci Cristos este mai clar acum;
Viziunea Lui este mai susținută în noi; Vocea Lui, Cuvântul lui Dumnezeu, mai sigur al
nostru.

S-3.II.4. Aceasta trecere blândă către o rugăciune superioară, o iertare binevoitoare a căilor
pământului, nu poate fi primită decât cu recunoștință. 2 Cu toate acestea, prima vindecare
adevărată trebuie să fi venit pentru a binecuvânta mintea cu iertare iubitoare, pentru
păcatele la care a visat și le-a pus asupra lumii. 3 Acum, visele sale sunt risipite într-o
odihnă liniștită. 4 Acum iertarea ei vine să vindece lumea și este gata să plece în pace,
călătoria s-a sfârșit și lecțiile au fost învățate.

S-3.II.5. Aceasta nu este moartea conform lumii, pentru că moartea este crudă în ochii ei
înspăimântați și ia forma pedepsei pentru păcat. 2 Cum ar putea fi o binecuvântare, atunci?
3 Și cum ar putea fi binevenită atunci, când e de temut? 4 Ce vindecare s-ar produce într-o
astfel de perspectivă asupra a ceea ce, pur și simplu, ar deschide poarta către rugăciune
mai înaltă și dreptate făcută din inimă? 5 Moartea este recompensă și nu o pedeapsă. 6 Dar
un astfel de punct de vedere trebuie încurajat de vindecarea pe care lumea nu o poate
concepe. 7 Nu există vindecare parțială. 8 Ceea ce doar schimbă iluziile nu face nimic. 9
Ceea ce este fals nu poate fi parțial adevărat. 10 Dacă ești vindecat, vindecarea ta este
completă. 11 Iertarea este singurul dar pe care l-ai da și pe care l-ai primi.

S-3.II.6. Vindecarea falsă se bazează pe vindecarea corpului, lăsând cauza bolii încă
neschimbată, gata să lovească din nou, până aduce o moarte crudă în victorie aparentă. 2
Poate fi ținută la distanță un timp și poate exista un scurt răgaz, în timp ce așteaptă să se
răzbune pe Fiul lui Dumnezeu. 3 Cu toate acestea, nu poate fi învinsă până când toată
credința în ea si cea pusă în înlocuitorul lui Dumnezeu pentru visele rele, nu a fost lăsată în
urmă; o lume în care nu există nici un văl al păcatului care s-o păstreze întunecată și de
neconsolat. 4 În cele din urmă, poarta Raiului se deschide și Fiul lui Dumnezeu este liber să
intre în casa care este gata să-l întâmpine, căci a fost pregătită înainte ca timpul să fie și
totuși, mereu îl așteaptă.

S3D III. Separarea versus Unitatea

S-3.III.1. Vindecarea falsă vindecă corpul într-o parte, dar niciodată în ansamblu. 2 Scopurile
sale separate devin destul de clare în acest sens, deoarece nu a îndepărtat blestemul
păcatului care se află asupra lui. 3 Prin urmare, aceasta încă înșală. 4 Nici nu este făcut de
unul care înțelege că celălalt este exact ca el însuși. 5 Căci aceasta face posibilă adevărata
vindecare. 6 Când este falsă, există o anumită putere pe care o are altul, care nu este
acordată în egală măsură ambilor, ca unu. 7 Iată separarea prezentată. 8 Și aici s-a pierdut
semnificația adevăratei vindecări, și au apărut idoli, pentru a ascunde unitatea care este Fiul
lui Dumnezeu.

S-3.III.2. Vindecarea-pentru-a-separa poate părea o idee ciudată. 2 Și totuși se poate spune

despre orice formă de vindecare care se bazează pe inegalități de orice fel. 3 Aceste forme
pot vindeca corpul și, într-adevăr, sunt în general limitate la acesta. 4 Cineva știe mai bine, a
fost mai bine instruit sau poate este mai talentat și mai înțelept. 5 Prin urmare, el poate da
vindecare celui care stă sub el, în patronajul său. 6 Vindecarea corpului se poate face prin
acesta, deoarece, în vise, egalitatea nu poate fi permanentă. 7 Subterfugiile și schimbarea
sunt din ce este făcut visul. 8 A fi vindecat pare a fi prin găsirea unui om mai înțelept care,
prin arte și învățătură, ar reuși.

S-3.III.3. Cineva știe mai bine; aceasta este expresia magică prin care corpul pare a fi
scopul vindecării, așa cum concepe lumea acest lucru. 2 Și cel mai înțelept ajunge să profite
de alții prin învățarea și priceperea sa; să găsească în el remediul pentru durere. 3 Cum
poate fi asta? 4 Adevărata vindecare nu poate proveni din inegalitatea asumată, iar apoi
acceptată ca adevăr, folosită pentru a ajuta la refacerea celui rănit și pentru a calma mintea
care suferă de agonia îndoielii.

S-3.III.4. Există, așadar, un rol in vindecare pe care îl poți folosi pentru a oferi ajutor
altcuiva? 2 În aroganță, răspunsul trebuie să fie „nu”. 3 Dar în smerenie există într-adevăr un
loc pentru cei care ajută. 4 Este asemănător cu rolul celui care ajută în rugăciune și permite
ca iertarea să fie ceea ce este menită să fie. 5 Nu te faci purtătorul darului special care
aduce vindecarea. 6 Tu doar recunoști unitatea ta cu cel care cere ajutor. 7 Căci prin
această unitate este risipit sentimentul lui de separare, căci tocmai acesta l-a îmbolnăvit. 8
Nu are rost să oferi remediu înafara locului în care se află sursa bolii, pentru că niciodată nu
se poate vindeca, cu adevărat.

S-3.III.5. Vindecătorii există, pentru că sunt Fii ai lui Dumnezeu care își recunosc Sursa și
înțeleg că tot ceea ce creează Sursa lor este una cu ei. 2 Acesta este remediul care aduce
alinarea care nu poate da greș. 3 Va rămâne să binecuvânteze pentru eternitate. 4 Nu
vindecă numai o parte, ci în întregime și pentru totdeauna. 5 Acum, cauza oricărei boli a fost
descoperită exact așa cum este. 6 Și în acel loc este scris acum Cuvântul sfânt al lui
Dumnezeu. 7 Boala și separarea trebuie vindecate prin iubire și unire. 8 Nimic altceva nu
poate vindeca așa cum Dumnezeu a stabilit vindecarea. 9 Fără El nu există vindecare, căci
nu există iubire.

S-3.III.6. Numai Vocea lui Dumnezeu iți poate spune cum să vindeci. 2 Ascultă și nu vei da
greș niciodată să duci remediul Său bun la cei pe care El îi trimite la tine, să-L lași să-i
vindece și să-i binecuvânteze pe toți cei care slujesc cu El, în numele vindecării. 3
Vindecarea corpului va avea loc deoarece cauza sa a dispărut. 4 Și acum, fără o cauză, nu
poate reveni sub altă formă. 5 Nici de moarte nu se va mai teme pentru că a fost înțeleasă. 6
Nu există frică în cineva care a fost vindecat, cu adevărat, căci iubirea a intrat acum acolo
unde stăteau idolii iar frica a cedat, în cele din urmă, înaintea lui Dumnezeu.

S3E IV. Sfințenia Vindecării

S-3.IV.1. Cât de sfinți sunt cei vindecați! 2 Căci în ochii lor frații împărtășesc vindecarea și
iubirea lor. 3 Aducători de pace - vocea Duhului Sfânt, prin care El vorbește pentru
Dumnezeu, a Cărui Voce este El, - aceștia sunt vindecătorii lui Dumnezeu. 4 Ei vorbesc
doar pentru El și niciodată pentru ei înșiși. 5 Ei nu au daruri decât cele pe care le au de la
Dumnezeu. 6 Și pe acestea le împărtășesc pentru că știu că asta vrea El. 7 Nu sunt speciali.
8 Sunt sfinți. 9 Au ales sfințenia și au renunțat la toate visele separate, cu atribute speciale,
prin care pot oferi daruri inegale celor mai puțin norocoși. 10 Vindecarea lor le-a redat
unitatea, astfel încât să poată ierta și să se alăture cântecului rugăciunii, prin care cei
vindecați cântă unirea lor și mulțumirea lor către Dumnezeu.

S-3.IV.2..Ca mărturie a iertării, a ajutorului rugăciunii și a efectului milosteniei predate, cu

adevărat, vindecarea este binecuvântare. 2 Și lumea răspunde într-un cor însuflețit prin
glasul rugăciunii. 3 Iertarea își răspândește grațierea sa milostivă asupra fiecărui fir de iarbă,
fiecărei aripi cu pene și a tuturor viețuitoarelor de pe pământ. 4 Frica nu își are paradisul aici,
căci iubirea a venit în toată unimea ei sfântă. 5 Timpul rămâne doar pentru a lăsa ultima
îmbrățișare a rugăciunii să se odihnească pe pământ o clipă, pe măsură ce lumea se
topește în lumină. 6 Această clipă este scopul tuturor vindecătorilor adevărați, pe care
Cristos i-a învățat să Îi vadă asemănarea, și să predea ca El.

S-3.IV.3. Gândește-te ce înseamnă a-l ajuta pe Cristos să se vindece! 2 Poate fi ceva mai
sfânt decât acest lucru? 3 Dumnezeu îi mulțumește vindecătorilor Săi, căci El cunoaște
Cauza vindecării ca fiind El Însuși, Iubirea Sa, Fiul Său, restaurat ca împlinirea Sa și care s-
a întors să împărtășească cu El bucuria sfântă a creației. 4 Nu cere vindecare parțială și nici
nu accepta un idol pentru amintirea Celui a Cărui Iubire nu s-a schimbat niciodată și
niciodată nu se va schimba. 5 Îi ești la fel de drag Lui ca și întreaga Sa creație, pentru că ea
stă în tine ca darul Său etern. 6 Ce nevoie ai sa schimbi visele într-o lume întristată? 7 Nu
uita recunoștința lui Dumnezeu. 8 Nu uita de harul sfânt al rugăciunii. 9 Nu uita iertarea
Fiului lui Dumnezeu.

S-3.IV.4. Mai întâi ierți, apoi te rogi și ești vindecat. 2 Rugăciunea ta s-a înălțat și L-a chemat
pe Dumnezeu, Care aude și răspunde. 3 Ai înțeles că ierți și că te rogi numai pentru tine
însuți. 4 Și în această înțelegere ești vindecat. 5 În rugăciune te-ai unit cu Sursa ta și ai
înțeles că nu ai plecat niciodată. 6 Acest nivel nu poate fi atins până când nu mai există ură
în inima ta și nicio dorință de a-L ataca pe Fiul lui Dumnezeu.

S-3.IV.5. Nu uita niciodată acest lucru; tu ești Fiul lui Dumnezeu și, așa cum alegi să fii
pentru el, așa ești și pentru tine, și Dumnezeu pentru tine. 2 Nici judecata ta nu va eșua să
ajungă la Dumnezeu, pentru că îi vei da rolul Lui pe care-l vezi în creația Sa. 3 Nu alege
greșit, altfel vei crede că ești creator în locul Său, iar El nu mai este atunci Cauză, ci doar un
efect. 4 În acest caz vindecarea este imposibilă, pentru că El este învinuit pentru păcăleala
și vinovăția ta. 5 Cel care este Iubire devine sursa fricii, căci numai frica poate fi acum
justificată. 6 Răzbunarea este a Lui. 7 Marele său distrugător este moartea. 8 Iar boala,
suferința și pierderea cumplită devin soarta tuturor celor de pe pământ, pe care I-a
abandonat în grija diavolului, jurând că nu ii va mai elibera.

S-3.IV.6. Veniți la Mine, copiii Mei, încă o dată, fără gânduri atât de aberante în inimile
voastre. 2 Voi sunteți întotdeauna sfinți cu Sfințenia care v-a născut în perfectă lipsă de
păcat și întotdeauna vă înconjoară cu brațele păcii. 3 Visează acum la vindecare. 4 Apoi,
ridică-te și lasă deoparte întregul vis, pentru totdeauna. 5 Tu ești cel pe care Tatăl tău îl
iubește, care nu și-a părăsit casa niciodată și nici nu s-a rătăcit într-o lume sălbatică, cu
picioare sângerânde și cu inimă grea, împietrită în fața iubirii, care este adevărul din tine. 6
Dă-i toate visele lui Cristos și lasă-L să fie Ghidul tău spre vindecare, conducându-te în
rugăciune dincolo de părerile regretabile ale lumii.

S-3.IV.7. El vine pentru Mine și îți rostește Cuvântul Meu. 2 Îmi amintesc de Fiul meu, obosit
datorita viselor răutăcioase, în îmbrățișarea dulce a Iubirii veșnice și a păcii perfecte. 3
Brațele mele sunt deschise spre Fiul pe care îl iubesc, care nu înțelege că este vindecat și
că rugăciunile sale nu au încetat niciodată să-i cânte mulțumirile sale bucuroase, la unison
cu toată creația, în sfințenia Iubirii. 4 Fii tăcut o clipă. 5 Sub sunetele de luptă, sub
înfrângerea dură și amară există o voce care îți vorbește despre Mine. 6 Ascultă asta o clipă
și vei fi vindecat. 7 Ascultă asta o clipă și ai fost salvat.

S-3.IV.8. Ajută-Mă să-i trezesc pe copiii Mei din visul răzbunării și al vieți mărunte, cuprinse
de frică, care se termină foarte curând, deși, la fel de bine ar fi putut să nu fi existat
niciodată. 2 Lasă-Mă să îți amintesc în schimb de eternitate, în care bucuria ta crește pe
măsură ce iubirea ta se extinde împreună cu a Mea, dincolo de infinit, unde timpul și distanța
nu au niciun sens. 3 În timp ce aștepți în suferință, melodia Cerului este incompletă,
deoarece cântecul tău face parte din armonia eternă a iubirii. 4 Fără tine creația este
neîmplinită. 5 Întoarce-te la Mine, care nu Mi-am părăsit niciodată Fiul. 6 Ascultă, copilul
meu, Tatăl tău te cheamă. 7 Nu refuza să auzi Chemarea Iubirii. 8 Nu-I refuza lui Cristos
ceea ce este a Lui. 9 Cerul este aici și Cerul este casa ta.

S-3.IV.9. Creația se apleacă peste gratiile timpului pentru a ridica povara grea din lume. 2
Ridicați-vă inimile pentru a-i saluta venirea. 3 Vedeți umbrele care se estompează în
blândețe; spinii cad încet de pe fruntea sângerândă a celui care este Sfântul Fiu al lui
Dumnezeu. 4 Cât de minunat ești, copilul Sfințeniei! 5 Cât Îmi ești de drag! 6 Cu câtă iubire
te țin în Inima Mea și în brațele Mele. 7 Cât de drag Îmi este orice dar pe care l-ai făcut, care
l-a vindecat pe Fiul Meu și l-a luat de pe cruce. 8 Ridică-te și lasă-Mă să-ți mulțumesc. 9 Și
cu recunoștința Mea va veni mai întâi darul iertării, apoi al păcii veșnice.

S-3.IV.10. Așadar, întoarceți vocea Ta sfântă către Mine 2 Cântecul rugăciunii este tăcut
fără tine. 3 Universul așteaptă eliberarea ta pentru că este a sa. 4 Fii bun cu el și cu tine
însuți și apoi fii bun cu Mine. 5 Îți cer asta; ca să fii mângâiat și să nu mai trăiești în teroare și
în durere. 6 Nu abandona Iubirea. 7 Amintește-ți acest lucru; orice ai crede despre tine, orice
ai putea gândi despre lume, Tatăl tău are nevoie de tine și te va chema până când vei veni
la El în pace, în cele din urmă.