Aceasă novela este despre Baal HaSulam, unul dintre cei mai

mari cabalişti al tuturor timpurilor.

Baal HaSulam a urcat toate cele 125 trepte ale dobândirii
spirituale.
El a obţinut o conexiune completă, cu puterea care guvernează
lumea.
A trăit în secolul 20 şi a prevăzut tot ceea ce s-a întâmplat.
Şi-a dorit cu pasiune să salveze omenirea de la dezastrele şi
calamităţile viitoare.

Acesta este motivul pentru care ne-a scris nouă o interpretare

completă a cărţii Zohar.

Putem observă acţiunile unui cabalist, dar ne este practic

imposibil să-i penetrăm lumea interioară.

Această povestire este o încercare de a înţelege omul interior şi

de a arată că nu există nici un miracol în afară de acela al unei
persoane care se transformă.

Lui Michael Laitman, Dascalul generaţiei noastre.

Varşovia – sfârşitul secolului 19 – noapte.
O lampa stardala lăturalnică iluminează slab strada părăsită.
Vântul adie, împrăştiind ploaia de-a lungul străzilor pustii.
De undeva se aude brusc strigătul unui bărbat, urmat de îndată
de vocea unei femei:

-Simcha! S-a întâmplat ceva?

Ploaia se revarsă peste o clădire cu două etaje. La una din

ferestrele de la ultimul etaj, se vede o lumina difuza din
interior.

Vocea unei femei:

Nu mă speria! Despre ce ai visat?

Vocea lui Simcha:

Vei naşte un fiu.

Vocea unei femei:

Ai visat despre fiul nostru?! Spune!

Camera. Noapte. O carte deschisă stă pe masă.

Vocea lui Simcha:

Şase litere au ieşit din această carte, şi au
format un cuvânt.
Vocea unei femei (epuizată): zbârcit. Băieţelul plânge în linişte, că un suspin; se opreşte,
Totul se întâmplă deoarece ţinem această carte în casă noastră. devine tăcut.
Rabinul Feldman ţi-a cerut să o duci cât poţi de departe... cât
de departe poţi... Vocea unei femei:
Uită-te la el. Nu plânge. Scutură-l!
Mâna unei femei se întinde după carte, dar este atinsă de mâna
unui bărbat oprind-o înainte de a atinge cartea. Pereţi albi învolburaţi... tavan alb... ferestre... fețe neclare ale
unor femei.
Vocea lui Simcha:
Creatorul va da mâna cu acest băiat. Vocea unei femei:
La ce te uiţi?! La ce se uită? Ce vede pe acel
De îndată ce termină de rostit aceste cuvinte, se aude o izbitură perete?
puternică în geam. Vocea celei de-a două femei (liniştită):
femeia este cea care urlă acum. Sau poate dincolo de el?
O pasăre albă se odihneşte pe pervazul ferestrei.
Îşi ia zborul, pluteşte deasupra unei bănci, şi dispare în Noul născut stă întins tăcut în leagăn, şi se uită pe tavan cu ochi
întunericul nopţii. înţelepţi de adult.

Un bărbat îmbrăcat cu o haina neagră, şede afară pe bancă în O sinagogă – ziua.

ploaia torenţială. Apă şiroieşte de pe pălăria lui, direct pe cartea Rabinul Feldman se apleacă deasupra copilului.
pe care o ţine deschisă în mâinile sale. Un cuţit de circumcizii sclipeşte scurt în mâna să.
Bărbatul îşi ridică privirea, uitându-se către fereastră de la În urmtorul moment aruncă preputul în nisip.
etajul doi. Se uită la copil nedumerit. Copilaşul nu plânge.
Bărbatul arată exact aşa cum va arată Baal HaSulam, ani mai Rabinul Feldman îl ridică, şi-l înmânează tatălui, concluzând
târziu. serviciile cu următoarele cuvinte:
--------------
Imagine -...să fie cunoscut în Israel ca... (se uită spre Simcha)
--------------
*** Simcha: Yehuda Leib.
În 5 septembrie 1886 un fiu se naşte în familia lui Simcha
Halevi Ashlag. Mâna unei femei ridică un băieţel micuţ şi Rabinul Felman:
 Yehuda Leib, fiul lui Halevi Ashlag (şi adaugă)
– copilul care nu plânge. Yehuda se îndreaptă spre cărţi.
în timp ce se îndepărtează, îşi aude tatăl şoptind:
***
Suntem foarte îngrijoraţi în privinţa lui. Câte o
Familia Ashlag acasă. Dimineaţă. dată avem impresia că este mai în vârstă decât suntem noi.
Yehuda, în vârstă de trei ani şede la masă.
Tatăl sau îl privste de la distanţă. Yehuda merge de-a lungul rafturilor cu cărţi, examinând
Degetele micuţe ale lui Yehuda, se mişcă de-a lungul rândurilor coperţile lor negre.
unei cărţi deschise. Privirea rabinului Feldman este aţintită asupra lui.
se aude vocea lui Yehuda: Brusc Yehuda se opreşte în dreptul unei cărţi vechi şi
zdrenţuite.
-„Aceste porţi au un lacăt, şi o deschidere îngustă în Rabinul Feldman sare brusc în sus şi se grăbeşte către băiat,
care să introduci cheia. Se spune despre acest secret: ‚ La oprindu-se în spatele lui. El murmură:
începuturi, Dumnezeu a creat...’”
Cartea Zohar... Înţeleg.
***
Se întoarce, şi vine rapid înapoi.
Yehuda şi tatăl sau, merg în josul străzii. Se opreşte în apropierea unei ferestre şi-l strigă pe Simcha.
Yehuda ţine mâna tatălui sau.
Se aude vocea lui Yehuda, în timp ce se pierde în depărtare: Rabinul Feldman:
Confirmi că ai Cartea Zohar acasă?
-„ Cheia este stăpână a şase porţi; descuie şi încuie şase porţi.
‚La început Dumnezeu a creat raiul şi pământul.’” Simcha (sub holbarea înţepătoare a rabinului Feldman):
Da, o am, este un cadou de la socrul meu.
Amândoi intră în sinagogă, trecând pe lângă un rând lung de
cărţi vechi. Se apropie de rabinul Feldman, care îi mustreaza Rabinul Feldman:
atent cu privirea. Tu suflet oropsit! Acunde-o, cât de departe poţi.

Simcha: Am nevoie de sfatul tău, onorabile rabin. Rabinul Feldman îşi lipeşte faţă de faţă lui Simcha şi şopteşte:
Yehuda, poţi merge să cauţi prin cărţi.
Vreau că fiul tău să fie un evreu, iar această carte îl va
îndepărta de calea Torei. Nu înţelege ce este scris acolo. Sau?
Nu înţelege, aşa-i?
Simcha: Simt că înţelege.
Rabinul Feldman îl ocheşte din nou pe Yehuda.
Yehuda se lupta să ţină cartea grea deschisă la primele pagini,
în mânuţele sale.
Citeşte silabă cu silabă, miscand buzele:
-„Zilnic vocea apelează la întreagă omenire.
‚Depinde de voi. Împărţiţi o parte din ce-i al vostru, cu
Creatorul...’”
Rabinul Feldman:
Nonsens. Dacă adulţii nu se descurcă cu ea,
atunci ce poate înţelege acest copil? Ce vârstă are?
Simcha:Are trei ani.
Rabinul Feldman îl vede pe Yehuda răsfoind pagină şi-i aude
vocea:
-„Este foc, apă şi aer, primele trei zile ale creaţiei.”
Rabinul Feldman (suspină):
Ascunde cartea cât de rapid poţi! Acum!
***
Familia Ashlag acasă. Camera lui Yehuda.
Simcha, căţărat pe un scaun, împinge cartea în cel mai
îndepărtat colţ al raftului, pe cea mai înalta poliţa.
Priveşte peste umăr, sare de pe scaun, şi părăseşte camera.
***
HEIDER. ( Heider, în ebraică cameră, este o clasa mică a
evreilor ortodoxi, similară şcolii elementare.) Dimineaţa.
Shmuel, Dascalul, se plimbă printre rândurile cu mese lungi, în
spatele cărora sunt aşezaţi elevii mici. Picoarele lor se
bălăngăne deasupra podelei, în timp ce privirea lor urmăreşte
băţul indicator al Dascalului.
Repetând monoton după el, elevii recită un citat din porţia
săptămânală de Tora.
-„Terah a trăit şaptezeci de ani, şi a devenit tatăl lui
Abram, Nahor şi Haran. Acestea sunt însemnările
generaţiei lui Terah. Terah a devenit tatăl lui Abram, Nahor şi
Haran. Haran a devenit tatăl lui Lot...”
Pe ascuns, Yehuda scoate un măr din buzunarul sau. Băţul
indicator al profesorului loveşte de îndată mâna băiatului.
Yehuda urlă, în timp ce mărul se rostogoleşte pe podea.
Dascalul întinde băţul până se apropie de buzele lui Yehuda.
Dascalul: Găseşte puterea de a sărută băţul care te loveşte,
Yehuda.
Yehuda se întoarce.
Dascalul (ferm):
În acest caz Yehuda, trebuie să ceri Creatorului -„Terah a trăit şaptezeci de ani, şi a devenit tatăl lui
forţă de a-l sărută. Abram, Nahor şi Haran...”

Băţul insistă în faţă ochilor lui Yehuda.
Yehuda îşi pleacă capul, dar Dascalul nu cedează.
Capătul băţului atinge din nou buzele lui Yehuda.
Dascalul (insistând):
Deci, fă-o!
Prietenul lui Yehuda, Yankele, şede alături de el. („le” este un
sufix folosit că alintare sau îndrăgire)
De îndată ce Dascalul le-a întors spatele copiilor, Yankele se
apleacă, ridică mărul, şi-l pune înapoi în buzunarul lui Yehuda.
***

Yehuda se da bătut. Varşovia. Cartierul evreiesc. Yehuda şi Yankele coboară stradă,

El sărută băţul indicator, care pe loc dispare, zburând pe mușcand pe rând din măr.
deasupra capetelor celorlalţi copii. Yehuda îl trage pe Yankele după colţ, nimerind după câţiva
Dascalul se îndepărtează. paşi, la intrarea unui magazin straniu.
Copii recită monoton: Cărţi se-n
ș
iruiesc din podea până în tavan, în magazinul slab iluminat. Yankele: Creatorul îşi doreşte să devii un mare rabin, că
Yehuda se afundă în el, trece pe lângă un bătrân care doarme să-i poţi învaţă şi pe ceilalţi.
rezemat de perete, şi se aşează la o masă imensă de lemn, în Yehuda (lăsând jos cartea):
faţă unui teanc de cărţi. Ce trebuie să-i învăţ?
Răsfoieşte paginile, ca dacă le-ar fotografia. Yankele: Să-L iubim pe Dumnezeu, să-I respectăm
Yankele îl priveşte cu un amestec de veneraţie şi teamă. poruncile, să ne rugăm din toată inima, şi să devenim evrei
cuviincioşi.
Yankele: Dumnezeu ţi-a dat asemenea puteri Yehuda. Yehuda: Cine ţi-a spus toate astea?
Yankele: Este scris în toate cărţile noastre.
Teancul de cărţi din faţă lui Yehuda dispare rapid. Rămâne una Yehuda (iritat): Nu ştiu. Nu ştiu ce este scris în aceste
singură. cărţi!

-Nu ştiu cine mi le-a dat, murmură Yehuda. O voce bătrână şi răguşită se aude din spatele lui Yehuda.
 -Bătrânul Solomon v-a pregătit o zestre bună.
-Dar a fost aici, pot jură! Bătrânul Berele i-a adus-o lui
Bătrânul Solomon se apropie de copii, taraindu-şi picioarele în Solomon.
papucii lui de casă ponosiţi.
Se aşează la masă, şi loveşte cu mâna în ea.
Solomon (admirativ): Ce, deja le-ai citit pe toate?
Yehuda: Solomon, unde este... -Berele i-a spus lui Solomon: „Păstrează această carte
Solomon (deschizându-şi braţele): pentru micul Yehudale.”
Bătrânul Solomon nu are această carte. Solomon
a căutat peste tot; a căutat în locuri unde nu a mai căutat vre-o Vocea lui Solomon devine mai delicată.
dată.
-Deci unde este, te întreb Solomon, prostănac bătrân?!
Indică cu degetul în sus.
Solomon devine tăcut.
Acolo sus, pe cea mai şubredă poliţa, a găsit scrisorile lui Yankele se uită înapoi.
Ramak (Ramak – Rav Moshe Kordovero (1522 – 1570) un Bătrânul doarme pe locul sau.
mare cabalist. El a trăit şi a predat în Safed (un oraş cabalist din
nordul Israelului) Titlul de Rav, contrar rabinului va fi folosit Yehuda este cufundat în carte.
de-a lungul cărţii, indicând faptul că cineva nu este doar rabin, totul dispare în faţă să.
dar şi cabalist).
Iar dincolo, (se întoarce brusc) în colţul păianjenului, la găsit Yankele: Şi eu îmi fac tot felul de gânduri despre
pe faimosul Ramchal (Ramchal – Rav Moshe Chaim Luzatto Dumnezeu Yehuda. Şi eu am o opinie.
(1707 – 1747) un mare cabalist. A trăit şi a predat în Italia şi
Olanda). Yehuda nu răspunde.

Solomon se opreşte în faţă lui Yehuda, desfacandu-şi braţele. Yankele continuă:

Să nu crezi că nu există şi alţii ca tine.
-Dar nu a putut găsi Zoharul nicăieri.
Yehuda tace.
Solomon se întoarce brusc, şi începe să meargă de-a lungul Mintea lui e în altă parte.
rafturilor, aparent vorbind singur. Yankele iese din magazin.

***
Cartierul evreiesc. Ziua.
După doar câţiva paşi, Yankele aude vocea lui Simcha
strigandu-l de pe cealaltă parte a a străzii.
Simcha: Unde este Yehuda? Ştii unde este, Yankele?
Yankele măreşte pasul, prefăcându-se că nu-l aude.
Simcha îl urmăreşte, trecând stradă.
-„Unde este Yehuda?” întreabă el. „Nu s-a întors de la
şcoală.”
-„Yehuda al tău stă într-o librărie cu un bătrân care
mormăie cu el însuşi, şi citeşte cărţi interzise.” – răspunde
Yankele brusc şi nervos.
***
Librăria.
O umbră apare deasupra lui Yehuda, care e adâncit într-o carte.
Vocea lui Simcha:
Vino Yehuda. Ajunge.
Yehuda îşi îndreaptă privirea către tatăl sau.
Simcha: Mama ta şi cu mine, ne îngrijorăm în
privinţa băiatului nostru!
Vocea lui Solomon se aude din colţ:
-Scuteşte-l de grijă ta prostească. Este în grijă
Creatorului de mult timp deja.
Simcha înfaşcă cu autoritate mâna lui Yehuda, şi-l smunceşte
brusc. Pleacă trecând pe lângă Solomon.
Pe furiş Solomon se întinde să-i apuce hainele lui Yehuda...şi-i
sărută mâna.
***
Heider. Razele soarelui de dimineaţă, par a dansa pe mese.
Yehuda e înconjurat de o ceată de copii. E legat la ochi.
O voce de copil: Pagină nouă, rândul treisprezece de sus.
Fără să ezite o clipă, Yehuda recită din inima un text din Tora.
-„Şi Dumnezeu văzu că răutatea omului era mare pe
pământ...”
Degetul unui copil se mişcă de-a lungur rândului în text.
Cineva rostește cu admiraţie:
Da!
Răsfoiesc câteva pagini în faţă, şi un alt copil continuă:
-Pagină cincisprezece, al trei-lea rând de jos.
Yehuda (numaidecât):
 -„Şi au spus, veniţi, haideţi să construim un oraş, şi un -„Uaaaauu! Mai vrem!” îndeamnă copii.
turn, al cărui vârf să ajungă până în rai.
Copii (venerandu-l): Yankele: Următorul!
Uaaaauuu!
Yehuda: Peh.
Brusc, Yankele ridică un ac lung, şi-l inplanta în carte – exact
în litera kaf. Acul pătrunde prin carte, pagină cu pagină. Răsfoieşte pagină următoare.
Are dreptate. Este „peh.”
Yankele: Da-ţi jos legătură de la ochi! Copii (urlând nestăpâniţi):
Uaaaauuu!
Yehuda da jos legătură de la ochi şi se uită la litera kaf.
Yehuda continuă:
Yankele: Deci?
-Mem, Dalet, Aleph, Bet.
Yehuda: Sameh.
Brusc este auzită vocea Dascalului Shmuel.
Yankele rasfioeste pagină.
Prin litera sameh trece gaură făcută înainte cu acul. -Bine făcut, Yehuda!

Un murmur admirativ: Dascalul stă în ușă, privind în jos către Yehuda.

Corect.
Dascalul: Mulţi Hassidim (Hassidim: adept evlavios)
Copii (în unison): renumiţi ştiau Tora intratât de bine, încât le apărea în visele lor,
Uaaaauuu! cuvânt cu cuvânt, litera cu litera. Vei devenii un mare Hasid
Yehuda, dacă reuşeşti să-ţi stăpâneşti „Eu-l” tău puternic.
Yankele: Următorul!
Dascalul se apropie de Yehuda dându-i o palmă uşoară
Yehuda: Het. după cap.

Yankele răsfoieşte următoarea pagină, şi toată lumea poate -Creatorul ne ghidează pe acelaşi drum, Yehuda. Într-o
vedea: acul a pătruns prin litera „het.” zi primeşti băţul, în cealalată – o bomboană.
 Yehuda: De ce să le respecte?
Dascalul scoate din buzunar o bomboană pe bat, acoperită de
firmituri de tabac, şi o da lui Yehuda. Copii privesc ba spre învăţător, ba spre Yehuda, şi din nou de la
Ochii copiilor sunt aţintiţi asupra acestui ospăţ, parânduli-se cel Yehuda spre
mai delicios lucru din lume. învăţător. Le este teamă.

Dascalul: Tot ceea ce face El, este din cauza că ne iubeşte. Dascalul (ferm):
Pentru a fi poporul ales (citează, ridicând băţul indicator
Dascalul se uită la clasa: desupra capului): „Vei fi sub Mine un regat al preoţilor, şi o
Învăţaţi să-L iubiţi copii, şi veţi vedea că Dumnezeul nostru va naţiune sfânta” (Exodul, 19:6). Îţi aduci aminte?
este întotdeauna alături, indiferent dacă eşti bun sau rău.
Yehuda: Da, îmi aduc.
Yehuda vede ochii celorlalţi copii privindu-l cu invidie, şi pune
bomboana pe masă, departe de el. Yehuda este palid, dar nu-şi întoarce privirea de la
învăţător.
Dascalul: Nu, nu, nu, Yehuda. Mănânc-o. O meriţi. Şi toţi
ceilalţi şi-au câştigat dreptul de a te privi mâncând-o. Poate Dascalul: Ce este ce nu înţelegi Yehuda?
invidia lor îi va face să ştie Tora la fel de bine cum o ştii şi tu.
Yehuda: De ce să o ştim în felul acesta? Yehuda (liniştit):
Dascalul: Ce vrei să spui? Nu înţeleg de ce m-am născut.
Yehuda: O ştiu din inima, fiecare rând, fiecare cuvânt. Şi
ce-i cu asta? Linişte totală. Dascalul Shmuel priveşte spre Yehuda.
Dascalul: Deee-eci Yehuda, este ciudat să aud o astfel de
întrebare din partea ta. Dascalul: Te-ai născut că să respecţi poruncile
(Suspicios) O faci dinadins? Am impresia că vrei să-mi Dumnezeului Atotputernic.
verifici cunoştinţele, Yehuda? Nu o fă. Yehuda: Dar eu nu pricep cine este El? Ce este
Yehuda (foarte clar) Dumnezeu?
Eu chiar nu înţeleg. De ce trebuie să ştiu această carte Dascalul: Nu-ţi înţeleg întrebarea.
din inima? Yehuda: Nu L-am văzut nici o dată. Cum este El?
Dascalul: Că să respecte legile şi poruncile, omul trebuie Dascalul: Străbunii tăi, şi Moses L-au văzut, pe Muntele
să le înveţe cu inima. Sinai.

Citează din nou, onduind băţul:
„Moses a urcat, împreună cu Aron, Nadav, şi
Avihu, şi şaptezeci din bătrânii lui Israel” (Exodul, 24:1). „Şi
au văzut pe Dumnezeul lui Israel” (Exodul 24:10).
Dascalul arată brusc cu degetul spre Yehuda:
-Continuă!
Yehuda: „Şi l-au văzut pe Dumnezeu, şi au mâncat şi au
băut” (Exodul, 24:11).
Dascalul: Deci, ştii totul. Atunci de ce pui întrebări?!
Yehuda: Eu nu ştiu nimic. Eu nu vreau să ştiu. Eu
vreau...
Rămâne tăcut. Respiraţia i se accelerează.
Dascalul (nerăbdător):
Deci?
Yehuda: Vreau să ...simt. Vreau să ...Îl întâlnesc. Să-L
văd!
Vreau să ştiu cine este El – Dumnezeul nostru. Dacă El există.
Vreau să ştiu ce se află în spatele acestor cuvinte.
Dascalul se uită la Yehuda cu gură căscată.
Toţi copii sunt uimiţi.
Dascalul (recapatandu-şi cu greu simţurile, aproape în şoaptă):
Eu cred Yehuda, că mai bine părăseşti clasa. (Şi
brusc începe să urle) Afară! Ieşi afară!
***
Varşovia. O stradă din cartierul evreiesc.
Yehuda merge de-a lungul străzii.
Nu observă vânzătorii ambulanţi întinzându-şi marfa nici pe
bătrânul cerşetor dormind într-o baltă nici pe violonistul nebun
cântând la o singură coarda.
Yehuda este cufundat în gândurile sale. Traversează strada,
când aude brusc un ţipat:
-Hooo! Hooo!
Capul unui cal pluteşte deasupra lui; faţa roşiatică a unui vizitiu
apare în spatele lui.
Vizitiul: Eşti sătul de viaţă?!
Yehuda se întoarce speriat şi-o rupe la fugă în josul străzii.
Reclamele magazinelor strălucesc în treacăt. Ochii oamenilor îl
urmăresc. Ia colţul, ciocnindu-se de Yankele. Ambii cad jos.
Fără a se ridica, Yankele îi şopteşte lui Yehuda:
-Nu te du acasă, că e Dascalul acolo.
Yehuda sare în picioare, Yankele îl urmează.
Yehuda încearcă să-l ocolească.
Yankele îl înhaţă pe Yehuda de mânecă bluzei:
 -Ştiu un loc, nu departe de aici. Putem aştepta acolo.
Yehuda se smulge, şi o ia spre casă.
Yankele fuge după el.
Se uită împrejur şi şopteşte, apropiindu-se de Yehuda:
-Nu există nici un Dumnezeu, Yehuda, şi eu sunt de
acord cu tine.
***
Familia lui Ashlag, acasă.
Yehuda deschide uşa.
Părinţii săi, sed împreună cu Dascalul Shmuel în
capătul îndepărtat al camerei.
Invataorul îşi onduieste mâinile.
Mâinile i se opresc în mijlocul mişcării, în momentul în
care îl observă pe Yehuda.
Yehuda trece pe lângă el în drum spre camera sa. Doar
un zid subţire desparte cele două camere.
Intrat în camera, se aşează pe patul sau şi aude
cuvintele înăbuşite ale Dascalului:
-Da, pe tine te învinuiesc. Pe cine altcinva să învinuiesc?
Yehuda se întinde, şi îşi acoperă capul cu o pernă.
E linişte acolo.
Se uită la o pană din pernă, care se leagănă în faţă şi în spate, în
ritmul respiraţiei sale.
Aude paşi uşori.
Cineva se aşează pe pat lângă el. Mâna cuiva îndepărtează
pernă de pe faţa lui.
Yehuda îşi vede tatăl, şi în apropierea lui e şi mama lui.
Tatăl sau îl înveleşte cu pătură.
Mama lui se apleacă asupra lui şi-l sărută.
Ochii lui Yehuda cerşesc cu disperare, atunci când şopteşte
aprope inperceptibil:
-Nu ştiu de ce trăiesc.
Tatăl sau se uită la el îngrozit:
-Eşti fiul nostru. Ai doar cinci ani, Yehuda! Eşti pentru
totdeauna fiul nostru mic şi iubit. Nimeni nu se gândeşte la
astfel de lucruri la vârstă ta!
Yehuda se ridică agitat, se apleacă în faţă către Simcha, şi
şopteşte privindu-l direct în ochi.
-Nu vreau să trăiesc.
Simcha îi aruncă o privire soţiei sale, care-şi acoperă ingozita
gură cu mâna. Simcha îşi întoarce privirea către fiul sau.
-Nu există păcat mai mare, sărmanul, sărmanul meu
copil. Nu este uşor să trăim în lumea această, în special pentru
noi evreii. Dar aşa este lumea, pe care Creatorul ne-a
dat-o. Copii au menirea de a fii fericiţi în lumea aceasta.
(În agonie) De ce ţi-a fost răpită copilăria? De ce eşti aşa de
matur? De ce?!
 Mama lui, părăseşte camera. Se aud suspinele ei
înăbuşite.
Simcha: Vom merge mâine la Rabinul Feldman, şi-i vei spune
totul. Culcă-te acuma. Dormi, şi nu te gândi la altceva decât la
Creator. El este întotdeauna cu tine.
Simcha se ridică.
Uşa se închide în urmă sa, şi doar luna aruncă o rază
slabă asupra pervazului ferestrei, al mesei, şi a lenjeriei albe.
Mâna lui Yehuda se odihneşte pe pătură.
Yehuda observă crescenta rece a lunii, cercetând
camera. Mai priveşte un timp, după care îşi întoarce
privirea către tavan.
Tavanul este acoperit de stropi acumulaţi de umezeală.
Un punct negru iese în evidenţă din mijlocul stropilor.
Yehuda (numărând stropii):
-Unu, doi, trei, patru...
Îşi închide ochii.
Brusc loveşte peretele, gemând cu disperare.
Zidul subţire se cutremură de la lovitură.
Poliţele agăţate deasupra patului se clatină, şi de pe ele
se rostogoleşte uşor o carte. Cartea cade spre Yehuda, cu
paginile ei fluturând că o pasăre imensă cu aripi albe.
Cartea cade pe el cu încetinitorul, şi-i acoperă complet
faţa.
Se aşterne întunericul.
Yehuda suspină uşurat. I se luminează bucuros faţa,
prima dată, după mult timp. Auzim doar respiraţia băiatului.
Faţă lui Yehuda este sub carte.
Vede literele foarte apropiate.
Nu le poate focaliza bine, şi par enorme.
Yehuda ridică cu grije cartea.
O ţine cu braţele întinse.
Buzele i se mişcă, şi-l auzim şoptind:
-„...Şi El a spus: „Şi pentru cei ce vor să ajungă până la
Mine, să fie primele porţi în drum spre Mine. Cine trece de
aceste porţi, intră...””
Băiatul citeşte.
Întunericul nopţii este gonit de razele de lumina, din
afara ferestrei.
***
Dis de dimineaţă.
Măturătorii de străzi, curată străzile.
O lumânare stă aprinsă la fereastră de la al doi-lea etaj
al casei vechi.
Este lumânarea din camera lui Yehuda.
Sunetele dimineţii pătrund în cameră: scârtâitul unui
cărucior, strigătul vizitiului, foşnetul maturilor pe pavaj.
Dar Yehuda nu le aude.
Şede pe pat, citind avid cartea.
Uşa se deschide, şi tatăl sau intră în camera.
 deschis-o când aveai trei ani. Mi-a fost poruncit să o ascund, şi
Yehuda îşi ridică uşor privirea. Este tăcut. aşa am făcut. Dar ai găsit-o din nou. Păi, presupun că este aşa
cum trebuie să fie.
Simcha se aşează lângă fiul sau şi-l îmbrăţişează.
El vede numele cărţii care stă itinsa pe genunchii fiului ***
sau.
Dimineaţa. Sinagogă.
Simcha: Deci ai găsit-o? Simcha şi Yehuda stau în faţa rabinului Feldman.

Yehuda: Da. Rabinul Feldman:

Deci ai găsit-o, în cele din urmă, şi chiar ai
Simcha: Ai citit-o? înţeles câte ceva?

Yehuda: Da. Yehuda: A căzut pe mine, de pe poliţa de sus. Am citit-o

şi am înţeles doar că este cartea mea. A fost scrisă pentru mine.
Simcha: În întregime?
Rabinul Feldman se holbează la Yehuda îndelung. Face
Yehuda: Da. un gest către două scaune goale de lângă masă lui.
Yehuda se aşează lângă rabinul Feldman; Simcha se
Simcha: Şi înţelegi ceva? aşează în spatele lui.

Yehuda: Înţeleg că conţine totul. Rabinul Feldman:

Tatăl sau îşi aruncă privirea spre carte, după aceea
înapoi la Yehuda. Suspină.
-Am auzit că poţi inebunii dacă o citeşti, şi că nu o poţi
citii până nu te-ai umplut de înţelepciunea sfintei Tora, şi că nu
te poţi apropia de ea până nu împlineşti patruzeci de ani.
Oamenii spun o groază de lucruri. Eu nu am încercat nici o
dată să o citesc. Tu ai citit-o şi chiar ai înţeles câte ceva. Ai
Vreau să-ţi spun Simcha, că există oameni pe
care nu-i poţi opri cu forţa. Şi nici nu poţi ascunde nimic
faţă de ei. Se spune că aceşti oameni au un „Punct în inima.”
(Punctul din inima este un gol special, şi o lipsa de satisfacţie,
care apare în inima unei persoane, care constrânge acea
persoană să caute răspunsuri la întrebările cu privire la
sensul vieţii. Astfel conduce Creatorul pe cineva spre El.)
Creatorul îi tratează pe aceşti oameni într-un fel aparte. Şi ei au
o atitudine diferită faţă de Creator.

Rabinul Feldman îşi mută privirea către Yehuda.
Rabinul Feldman:
Cum se nasc ei în lumea aceasta, şi cum această
măreaţă carte îi găseşte, este dincolo de posibilitatea noastră de
a înţelege.
Rabinul Feldman, este căzut pe gânduri. Privirea lui
pierdută rătăceşte undeva în spatele lui Yehuda şi Simcha.
Rabinul Feldman:
Am văzut doar un singur astfel de om, în viaţa
mea. Numele lui a fost Menachem
Mendel de Kotzk. (Rabinul Menachem Mendel de Kotzk
(1788- 1859), un mare cabalist, care a format unul dintre cele
mai renumite grupuri de cabala.)
Rabinul Felman da din cap. Brusc i se umezesc ochii,
iar vocea lui e plină de năzuinţa:
-Un cu adevărat mare suflet ardea în interiorul
lui. A tins spre a-L atinge pe Creator, lepadandu-se de tot ce i-a
stat în cale. Şi de oricine. Discipolii lui l-au însoţit de-a lungul
drumului, neputincioşi de a rezistă chemării lui apăsătoare.
Nu a avut milă nici pentru el, nici pentru
ei. L-a dorit doar pe Creator.
Yehuda se uită la rabinul Feldman cu pasiune.
Rabinul Feldman da din cap:
Rabinul Feldman:
Nu Yehuda, nu mai este printre noi. Oamenii
spun că nu şi-a mai părăsit camera în ultimii 20 de ani ai vieţii.
Nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo. A murit fără a mai spune
un cuvânt, nici măcar studenţilor lui cei mai apropiaţi.
Rabinul Feldman devine tăcut. Se uită la Yehuda, apoi
la Simcha:
Rabinul Feldman:
Îl cunosc pe unul dintre ei.
Yehuda se apleacă nerăbdător.
Rabinul Feldman:
Relaxează-te Yehuda. Am îndoieli că te va lua.
Este un om ciudat, iar cuvântul meu nu are nici o importantă
pentru el. Dar înainte de a decide noi ceva, vreau să-i aduc la
cunoştinţă bietului tău tată, că alege o viaţă dificilă pentru tine.
Las-l pe tatăl tău să înţeleagă, şi apoi să decidă.
Yehuda se uită stăruitor către tatăl sau. Acesta se
holbează la rabinul Feldman. Rabinul Feldman se ridică, şi
merge în direcţia cărţilor. Se preface a caută ceva, dar trage cu
coadă ochiului, observând tatăl şi fiul.
Simcha rămâne tăcut pentru mult timp.
şi Yehuda este tăcut.
Un minut, două, trei, trec.
 -------------
Imagine
Într-un final ridică Simcha privirea către rabinul --------------
Feldman.
Simcha deschide gura, uşor dezorientat; vrea să spună
Simcha: Cum se numeşte? ceva, dar înainte de a apuca, vocea înalta şi piţigăiată a unui
străin spune:
Rabinul Feldman: Baruh.
-Vreau o duzină de ouă, două roşii, şi jumate de
Simcha: Cum îl putem găsii pe acest Baruh? pâine. Se deschide uşa. Lasă-l pe micul evreu să între, şi
tu rămâi acolo.
***
Simcha (indignat):
Simcha şi Yehuda merg pe un drum îngust de ţară, de-a Nu, şi eu vin cu el.
lungul unui câmp, la marginea pădurii.
Este primăvară; păsările cânta pe cer. Vocea: Atunci nu intră nimeni. Întoarceţi-va de unde aţi
Strada duce către o localitate mică. venit!
Casele ei mărunte, cernite de apa ploii se întrezăresc la
distanţă. Yehuda strânge tare mâna tatălui sau, şi se uită la el
ruagator.
O căsuţă singuratecă se află la marginea pădurii.
Pare părăsită. Sunt trase obloanele. Simcha (cu dubii):
Simcha se îndreaptă spre ușă, bate, dar dinăuntru nu Păi, cum să te... las să intrii singur acolo?
vine nici un răspuns.
Simcha da un tur în jurul casei, şi se întoarce la Yehuda. Se cufundă în tăcere după ce vede ochii lui Yehuda.
Yehuda se holbează cu ochii bulbucaţi la obloane. Yehuda face un pas înainte, deschide uşa, şi dispare
Simcha se uită intenţionat în acelaşi loc, şi brusc vede înăuntru.
prin crăpăturile obloanelor, o pereche de ochi albaştrii şireţi
urmărindu-l, studiindu-l îndeaproape.
Simcha se apropie de obloane, şi distinge prin crăpături o
camera sordidă, şi o masă mare neprelucrată, stand în mijlocul Baruh: Ai văzut vre-o dată un om transformându-se
ei. într-o pasăre?
Simcha îl vede pe Yehuda la masă, şi pe bătrânul
ciufulit Baruh, stând vis a vis de el. Yehuda: Nu, nu am văzut.
Simcha aude vocea piţigăiată a bătrânului.
Baruh: Crezi că se poate întâmpla?
-Nu crede pe nimeni. Încearcă tu totul. Tot ceea
ce ei numesc credinţă, nu are nici un sens. Yehuda: Nu, nu cred.

Simcha da din cap în agonie. Baruh: Nu crezi în miracole, ha? Foarte bine. Ai
dreptate. Nu crede.
Baruh: Ţi-au spus că Creatorul există. Nu o crede!
Faţa lui Baruh este foarte aproape de cea a lui Yehuda.
Simcha încearcă din răsputeri să privească prin Brusc, se roteşte rapid, se îndreaptă spre perete, şi se
crăpături în camera, iar ochii i s-e umezesc cu lacrimi de opreşte.
deznădejde şi frică. Yehuda îl urmăreşte cu privirea concentrat.
Vede umărul drept al lui Baruh cum începe să tremure
Simcha îl vede pe Baruh aplecandu-se asupra lui ca dacă ar avea frisoane.
Yehuda. Se aude cum se rupe haina. În faţă ochilor lui Yehuda,
se rupe bluza zdrenturoasa a bătrânului în bucăţi. Brusc apare
Baruh: Găseşte-L singur. Credinţă este o ştiinţă a inimii. din ruptură o aripă albă, care începe să fluture, ca dacă ar vrea
Simte-L tu însăţi! Te-ai prins? să-l ridice pe Baruh în aer.

Yehuda: Da. Pe Yehuda îl trec fiorii. Abea respiră, îngrozit.

Simcha îşi acoperă urechile cu mâinile, se întoarce, şi
pleacă grăbit din apropierea casei.
În camera, Baruh se ridică, şi începe să-l încercuiască
pe Yehuda, oprindu-se brusc în faţă lui.
După aceea o a două aripa erupe prin bluza, tremurând
ca în agonie.
Ambele aripi bat victorioase, agitînd aerul ca o rafală de
vânt. Rafala rupe pânzele de păianjen de la colţurile camerei, şi
ridică praful vechi de pe podea; o găleată goală zăngăne
undeva.
Baruh se întoarce să-l înfrunte pe Yehuda. Yehuda (şoptind):
Uimit, Yehuda vede un cioc lung, acolo unde se aflase Da, am văzut.
nasul, ochi pătrunzători de mărimea nasturilor, şi un smoc
galben roşu de pene răsărind în vârful capului. Baruh: Acuma crezi?

Fiori îl trec pe Yehuda pe spate. Yehuda (încercând să înghită nodul din gât):
Vede picioarele lui Baruh transformându-se în picioare D-da, cred.
musculoase puternice a unei păsări mari. Pasărea Baruh
scoate ţipete, şi ţâşneşte pe lângă Yehuda spre fereastră Baruh: În ce cerzi, (Baruh se apleacă mai jos)
pecetluită. Obloanele ferestrei se fac ţăndări. acest nonsens?!
Yehuda (bâlbâind):
Yehuda vede cum o pasăre mare albă evadează din casă, Dar, eu...eu, am văzut...
bătând uşor din aripile puternice, îndreptându-se spre Baruh: Ce ai văzut?
soarele care apunea. Trecu în viteză pe lângă Simcha, care se Yehuda: O pasăre.
plimba pe câmp. Abea atingând vârfurile pomilor, pasărea Baruh: Ce pasăre?
Baruh zbura deasupra pădurii, înspre apus. Yehuda: O pasăre... enormă.
Baruh: Dar dacă îţi spun că nimic nu s-a
Yehuda nu poate mişca. întâmplat, evreu mic şi nătăfleţ?
Yehuda: Dar eu... am văzut... cu ochii mei. Te-ai
*** transformat într-o...
Baruh: Dar ce faci da-ţi spun că ceea ce ai văzut
Este haos în toată casa. a fost o scamatorie?!
În colţ, un păianjen atârna de un firicel de pânză. Yehuda: O scamatorie?!
Totul se afla într-o tăcere absolută. Baruh: Da! Un simplu hocus pocus! O
scamatorie ieftină!
Brusc totul devine neclar în faţă lui Yehuda, iar când Yehuda: O scamatorie?!
reuşeşte să focalizeze din nou, vede că el şi Baruh stau faţă în Baruh: A fost suficient că să te îndepărtez de
faţă. Creator.

Baruh: Ai văzut?
Mâinile lui Yehuda încep să tremure. Începe brusc să vorbescă foarte clar, aşa încât Yehuda
poate înţelege orice cuvânt:
Baruh (ca dacă nu ar observă starea lui):
Ai fost slab. Ai fost doborât de o scamatorie Baruh: Dar cu cât mai mult mă afundăm în această
ieftină, căreia i-ai dat o definiţie măreaţă: Credinţă. minciună, cu atât mai mult descopeream un
abis între mine şi Creator. Mă părăsea. Mă auzi Yehuda? Mă
Acuma tremură buzele lui Yehuda. auzi?

-Nu mai fă nici o dată asta, ai auzit?! – Urlă Yehuda (şoptind):

Baruh brusc la el. – Reţine! Trebuie să devii puternic! Şi să
înţelegi – nu există miracole în lumea această! Toate miracolele
acestei lumi, nu sunt decât scamatorii ieftine!
Baruh se reazămă deasupra lui Yehuda.
-Scamatorii! M-ai auzit?
Da.
Baruh: Credinţa este atunci când Creatorul ţi se arată.
Şi când cu adevărat Îl simţi pe El, aşa cum mă simţi pe mine.
Ţi se va arată doar atunci când încetezi să mai crezi în tot ceea
ce e lipsit de sens: că un miracol se poate cu adevărat întâmplă
aici, în această lume, pe acest pământ. Nu se poate.

Faţă lui Yehuda este încleştată de frică. Baruh se oprise din vorbit. Se balansa în scaunul lui şi-l
Ochii săi îl privesc pe Baruh stăruitor. privi pe Yehuda.

Subit, Baruh rămâne fără vlagă, aşezându-se slăbit la Baruh: De ce ai venit la mine? Pentru că viaţă e grea?
masă. Yehuda: Am fost disperat.

Se uită în ochii lui Yehuda. Baruh: Cum aşa?

Yehuda: Nu ştiam de ce trăiesc.
-Ştiam multe astfel de scamatorii, - spuse el. – Baruh: Iar acum ştii?
Puteam manipula oamenii cum voiam eu. Şi am făcut-o. Acei Yehuda: Da, ştiu.
nătângi erau hipnotizaţi, şi mă urmau indiferent unde-i Baruh: Deci... Spune-mi. Ce este cea pentru care
indrumam. Am ajuns renumit. Am făcut avere. trăieşti?
Yehuda (cu îndoială):
Face o pauză. Eu vreau.. Eu vreau.. (se opreşte din vorbit)
Baruh: Deci
Yehuda: Eu vreau.. Yehuda e tăcut, ori din frică, ori din lipsa de cuvinte.
Baruh (pierzându-şi răbdarea):
Deci, ce vrei? Baruh (şuierând):
Yehuda (expiră): Înseamnă să meriţi această întâlnire. Me-riţi!
Vreau să-L întâlnesc.
Îl umileşte din nou pe Yehuda şi-i spune direct în faţă:
Baruh se opreşte din legănat şi întreabă:
-Şi ce înseamnă să meriţi o astfel de întâlnire?!
-Ce? Cei mai măreţi, cei mai înţelepţi, au dat greş! Cei mai buni din
Yehuda: Vreau să-L întâlnesc. cei buni! Ştii lucrul acesta?
Baruh (liniştit): Vrei să-L întâlneşti?
Yehuda: Da. Şi fără a mai aştepta un răspuns, da frâu liber mâniei:
Baruh (mai tare):
Pe El? -Cei mai măreţi, cei mai înţelepţi... Aceia care au renunţat la
Yehuda: Da. vieţile lor pentru această... Nu i-a acceptat!
Baruh (cu dispreţ):
Tu-u-u-u... vrei să întâlneşti Regele Baruh devine brusc tăcut.
Universului? Vede din nou faţa terifiată a lui Yehuda, şi mânuţele lui
Yehuda (murmurând): ridicate ca în apărare.
Da. Baruh se ridică tăcut, rezemându-se deasupra băiatului.
Baruh (nimicitor): Un şoricel se agită în colţ.
Tu vierme amărât, tu-u-u-u... mai picătură de E neobişnuit de linişte afară.
noroi, care crede în toate gunoaiele lumii
ăsteia?! -Eşti înspăimânt? – întreabă Baruh.

Faţa lui Baruh se tranforma într-o grimasă. Gură i se -Da, răspunde Yehuda aproape imperceptibil.
deschise că să soarbă porţii mari de aer.
-Bun. Prima porunca e teamă. Dar nu trebuie să-
-Tu vrei să-L întâlneşti?! Ştii ce înseamnă să-L ţi fie teamă de mine. Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni. Teme-te
întâlneşti?! Ştii?! de El!
 Yehuda: Da, am citit-o.
Baruh şede şi îşi mută privirea de la Yehuda spre Baruh: Şi ai înţeles-o?
muchia jegoasă a mesei din faţă lui. Yehuda: Nu.
Se forţează să vorbească: Baruh: Ai simţit-o?
Yehuda: Da, am simţit-o.
-Ar trebui să-ţi fie teamă, să nu-L dezamăgeşti. Baruh: Ce ai simţit?
Yehuda: Am simţit căldură.
Mâinile lui Baruh, înfăşurate într-o pânză de vene Baruh: Asta e bine... Căldură e foarte bine. Cartea
umflate, se odihnesc lipsite de putere pe geunchii săi. Suspină: Zohar, este cea mai măreaţă carte a umanităţii, chiar dacă
oamenii nu realizează aceasta. (Baruh este temperat şi maleabil
-Nu-ţi poţi imagina câte dreptate ai, Yehuda. I-ai acuma. Vrea că Yehuda să-l audă şi să-l înţeleagă.) Toate cărţile
descoperit planul. Mai mult decât orice, El îşi doreşte ca noi sfinte, au fost scrise de către cabalişti Yehuda. Cabaliştii trăiesc
toţi să spunem exact ceea ce ai spus tu: „Vrem în lumea spirituală, în timp ce tu Yehuda, eşti aici. Ei îţi scriu
să Te întâlnim; nu putem trăi fără Tine, şi ţie în permanentă personal, micule Yehuda, de acolo de sus.
spunând asta, să facă tot ce le stă în putinţă că să se întâmple!” Acolo sus este Lumina, iar aici este întunericul. Ei îţi descriu
ţie Yehuda, drumul spre Lumina.
Prin crăpăturile obloanelor, poate fi văzut Simcha cum
se plimbă înapoi către casă. Baruh îşi apropie faţa de faţa lui Yehuda şi-i şopteşte
Se apropie şi aruncă o privire înăuntru. tare:
Îl vede pe Yehuda şi Baruh stand paşnici faţă-n faţă, şi
se aşează pe o stivă de lemne în faţă ferestrei. -Tânjeşte să te apropii de El tot timpul. Mă auzi
Se leagănă încet, ca în rugăciune. Yehuda? Realizează că dacă nu vei reusii, nu există nimic
Soarele apune în spatele pădurii. altceva pentru care să merite să trăieşti.

În interiorul casei, Baruh, tăcut şi bătrân, se apleacă sub Brusc Baruh îşi întinde mâinile şi rosteşte tainic:
masă, şi scoate o carte veche cu coperţile
zdrenţuite. O aşează pe masă, şi o acoperă cu mâinile sale. -„Al 2-lea secol. Iudeea este în subordine
Română. Că şi câinii, Romanii caută pretutindeni, adulmecând
Baruh: Cunoşti această carte? fiecare cale, căutând prada pe fiecare uliţă, oprind toţi
Yehuda: Este cartea Zohar. trecătorii.”
Baruh: Ai citit-o?
*** Desigur! Cineva a spus Romanilor, că cel mai
măreţ nu este altul decât Rabinul Shimon. Că el, împreună cu
Subit, apare o imagine. marele sau fiu Elazar, submina autoritatea Romană. Câinii ăştia
Iudeea celeui de-al 2-lea secol. Romanii fug cu armurile de romani, capete de tinichea, nu pot realiza cum doi săraci
lor cloncănind. Într-o parte umblă prin păduri ridicând fiecare evrei pot răsturna marea creatură Romană, imperiul, forţa! Ei
tufiş. Pe de altă parte împing doi evrei bătrâni la zid, apasandu- nu înţeleg, dar o simt!
le sulitele tot mai adânc în piele.
Calea se pierde în iarba adâncă, dar brusc reapare în
Vocea lui Baruh: faţă unei guri de peştera.
Ce caută câinii ăştia? Îl vânează pe Rabinul
Shimon Bar Yochai, (Shimon Bar Yochai, numit şi Rashbi, a -Dar frică lor este justificată. În acel moment,
scris împreună cu nouă studenţi de-ai lui cartea Zohar.) într-o peşterâ strâmtă şi umedă, în nordul ţării Israel, o măreaţă
primordialul student al Rabinului Akiva. (Rabinul Akiva, forţă este dezlănţuită, împotriva a ce este şi va fi vre-o dată pe
Dascalul Rabinului Shimon Bar Yohai, şi cel mai mare înţelept suprafaţa pământului.
al timpurilor acelea. Inventatorul
maximei: „Iubeşte-ţi aproapele că pe tine însăţi.” O lumânare arde în adâncul peşterii, luminând cu greu
fețele bărboase ale oamenilor şezând în
Yehuda îl urmăreşte captivat pe Baruh. interiorul ei.
Baruh, marele actor, personifică fiecare caracter al Yehuda aude vocea lui Baruh:
povestirii sale. -Vezi peştera?
Yehuda: O văd.
Baruh (schimbându-şi vocea): Vocea lui Baruh:
Rabinul Akiva a fost executat groaznic, fiind Este cineva în interior?
torturat public până la moarte. Acuma este rândul întâiului sau Yehuda: Da. Sunt zece bărbaţi. Îi văd.
discipol, Rabinul Shimon.„Exxxxx-ecutati-l! Executaţi-l în faţa Vocea lui Baruh:
mulţimii!” – urlă neghiobii. „Jupuiţi-l de viu ca să vadă toată Ce crezi că fac ei acolo?
lumea cum marii înţelepţi gem rugându-se la îndurare! Mă-a-a- Yehuda: Se ascund de romani.
a-arii lor înţelepţi! Vocea lui Baruh:
Corect. Şi de ce fac asta?
Vocea lui Baruh: Yehuda: Nu ştiu.
Vocea lui Baruh:
 Ei scriu marea carte Zohar, de aceea sunt acolo.
(Vocea lui Baruh este caldă şi încrezătoare.) Ei scriu cartea care -Ce spui de asta fiule?!
descrie cum întreagă lume, şi fiecare persoană a ei, poate ieşii
din mizeria acestei lumi, din ura reciprocă, şi să înveţe cum cu Yehuda tace. Ce ar putea cineva spune la aşa ceva?! Îl
adevărat, nu doar în scop propriu, cu adevărat să iubească, priveşte pe Baruh admirativ, şi Baruh
Yehuda. continuă:

Baruh da din cap, şi încearcă să animeze explicaţiile cu -De ce le este acestor romani aşa de frică? E
gesturi. doar o carte, doar o carte despre iubire. Dar ei simţeau
Yehuda, simţeau că o imensă forţă a fost pusă în interior, o
-Iubeşte-ţi vecinul, iubeşte intreeeeeaaaaga forţă capabilă să transforme mizerabila şi nedreapta lume cu
lume, iubeşte pe toată lumea – Iubeşte! Şi să ştii Yehuda, că totul.
iubirea nu este doar un cuvânt. Iubirea, este a nu te gândi la
tine însăţi, ci doar la ceilalţi! Este să nu trăieşti de dragul tău, ci Baruh se apropie de Yehuda:
de dragul celorlalţi! Această este iubire.
-Şi acuma răspunde-mi Yehuda. Cum poate
Ochii lui Baruh sunt înflăcăraţi; este fără suflu, de această carte avea asemenea putere?
bucurie. Yehuda (tăcut): Pentru că ei nu o scriu singuri.
Baruh (arătând cu degetul care Yehuda):
-Înţelegi Yehuda cât de sublim este? Este atât de Exact!
înalt, fiule! Îmi face capul să se învârtă! Imaginează-ţi totul se Yehuda: Este din cauza că... Creatorul scrie această carte
întâmplă în secolul al doi-lea, când lumea era cufundată în împreună cu ei.
sânge, când oamenii erau seceraţi de epidemii că firele de
iarbă. Erau timpurile când puterea, bunăstarea şi faima erau Baruh îl priveşte pe Yehuda.
principalele valori ale omenirii. Totuşi, în acele timpuri Prin fereastră şi Simcha îl priveşte pe Yehuda.
putrede, zece oameni sfrijiţi şi înfometaţi, scriau o carte despre Baruh bombăne:
dragoste, şi despre ce atinseseră. Ei scriau o carte despre
conexiunea ta cu Creatorul, Yehuda. -Lecţia s-a încheiat. Ia-l de aici.

Baruh este în faţă lui, dând din cap, uimit parcă de ***
propriile cuvinte:
 Un drum de ţară.
Yehuda şi Simcha îl urmează de-a lungul unei păduri
care se întinde până în depărtare.
Simcha stă aplecat asupra lui Yehuda, şi-l bombardează
cu întrebări.
Yehuda da răspunsuri concise, cufundat în gândurile
sale.
E frig.
Simcha îşi scoate tunică neagră, şi acoperă umerii
subţiri ai fiului sau cu ea.
Yehuda nu opune rezistenţă.
Borurile hainei se târâie în urmă lui pe uliţă plină de
mizerie.
Ochii lui Baruh îi urmăresc din spatele obloanelor.
Yehuda îşi întoarce privirea, şi vede casa lui Baruh
leganandu-se, lemnul ei vechi, scârţăind în vânt.
***
Familia Ashlag acasă.
Yehuda se odihneşte pe pat.
Simcha îl acoperă cu o pătură.
De îndată ce uşa se închide în urmă lui Simcha, Yehuda
sare din pat, şi fuge desculţ spre masă, şi ia cartea.
Uşa se mişcă, şi se deschide dintr-o dată.
Simcha se află în prag.
Mama lui Yehuda îşi întinde gâtul în spatele lui.
Simcha: Ne-am înţeles că mergi la culcare, nu-i aşa Yehuda?
Yehuda lasă cartea pe masă, şi se întoarce la pat, fără a
rosti vre-un cuvânt.
Simcha: Mama ta şi cu mine, nu suportăm să inebunesti.
Yehuda închide ochii şi vede...
***
Secolul al 2-lea. Iudeea.
Peştera.
Faţă unui bărbat este luminată de o lumânare.
E greu de desluşit vârstă lui din cauza bărbii.
Dictează ceva unui alt bărbat care este evident mult mă
tânăr decât el.
Vocea lui Baruh:
Rabinul Shimon dicta, şi rabinul Abba scria.
Aceasta pentru că doar Rabinul Abba putea codifică
cuvintele Rabinului Shimon. Întrebi de ce o făcea. O făcea aşa,
pentru ca nici un om corupt să nu fie în stare să abuzeze de ea.
Cartea conţinea forţe imense. Extraordinare! Şi totuşi, de
îndată, urmându-şi scopul, cartea a dispărut pentru secole.
***
Dimineaţă, în faţă casei lui Baruh.
Simcha şede pe stiva de lemne de sub geam. Poate auzi
tot ce se întâmplă în interiorul casei.

Cartea Zohar stă întinsă pe masă, între Baruh şi Yehuda.
Yehuda şede nemişcat, cu gură întredeschisă,
ascultăndu-l pe Baruh.
Baruh: Este interesant pentru ţine?
Yehuda: Da, foarte.
Baruh: Nu, acesta nu este cuvântul potrivit. Absolut deloc!
„Interesant,” ce fel de cuvânt mai e şi asta? (se autoimita.) „În-
te-re-sant!” este viaţă pentru tine, Yehuda! Uite Yehuda, e
scris cum ar trebui să trăieşti. Cum tu Yehuda poţi ajunge la
Creator, să vi la El şi să-I spui: „Eu Yehuda, am venit la Tine!
Şi măreaţa carte Zohar, m-a condus spre Tine.”
***
Secolul al 10-lea. Un bazar oriental plin de culoare.
Urletele piţigăiate ale vânzătorilor din piaţă umplu
aerul.
Mulţimea mişcă alene prin piaţă.
Vocea lui Baruh:
Cartea a dispărut pentru secole. Oamenii au uitat
că ea a existat vre-o dată. A reapărut doar atunci când a fost o
nevoie întradevăr de ea.
***
Brusc mulţimea din piaţă se desparte.
Un băiat desculţ, goneşte prin piaţă.
Gâfâind, un negustor urlă după el, în timp ce-l
urmăreşte.
Ţipă, încercând să tragă o gură de aer:
-Opriţi-l, opriţi-l!
Cineva îi pune piedică băiatului, care se rostogoleşte în
praf.
Negustorul sare pe el şi îl ridică.
Foi de pergament cad de sub bluza băiatului.
Vocea lui Baruh:
Se întâmplă în secolul 10, în piaţă din Safed. Un
băiat vindea pagini din manuscris negustorilor, care foloseau
paginile că să inpacheteze condimentele pe care le vindeau.
Multe pagini s-au pierdut astfel, până când un înţelept a
recunoscut în aceste pagini, cel mai preţios lucru de pe pământ.
Acasă la Baruh.
Baruh: Aşa este Yehuda, Cartea Zohar (ridică degetul)
era folosită pentru a împacheta smochine şi bomboane. (Cu
entuziasm) Ha?! Un frumos exemplu al vieţii umane, Yehuda:
superficial şi făţarnic, până la capăt. Frumuseţea, tăinuieşte
goliciunea. Mizeria ascunde înţelepciunea, sărăcia maschează
un suflet preţios. Nu te lasă dus în eroare de frumuseţe Yehuda,
şi nu te lasă îndepărtat prin flatări. Caută sensul interior în
spatele tuturor lucrurilor. Învaţă să trăieşti aşa.
 Baruh nu-l lasă pe Yehuda să contempleze nici măcar o
secundă.
Deschise cartea în faţă lui Yehuda.
E zdrenţuită, chiar ruptă în câteva locuri.
Baruh (tandru): Mulţi au încercat să-i rezolve misterul. Cei
mai înţelepţi oameni din lume şi-au spart capul cu ea, până
când într-o zi, acu 400 de ani, s-a născut un băiat. Era cunoscut
că sfântul ARI. (ARI, este un acronim la Eloki (Dumnezeiesc)
Rabinul Itzhak (1534-1572), s-a născut ca Isaac Luria. S-a
născut în Ierusalim, s-a mutat în Egipt, dar a lucrat şi predat în
Safed, în ultimele 18 luni ale scurtei sale vieţi. Este fondatorul
Cabalei Lurianice, apropiinduse de cabala dintr-o perspectivă
ştiinţifică. Ca şi la Rashbi, cărţile nu au fost srise de el, ci de
primul sau discipol, Rav Chaim Vital.)
Baruh devine tăcut, şi-l fixează pe Yehuda cu privirea.
Trece un minut.
Baruh continuă să-l privească tăcut pe băiat.
Yehuda: De ce mă priveşti în felul asta?
Baruh: El a fost acela care întors totul pe dos. Acel
băiat.
***
Secolul al 15-lea. O veche sinagogă din Cairo, Egipt.
un băiat de 15 ani, îmbrăcat cu o sutană albă, se roagă.
Alţi zece oameni îşi spun rugăciunea în interior.
Unul dintre ei, un bătrân ciudat îmbrăcat în zdrenţe, stă
la fereastră.
Se leagănă, ghemuit asupra unei cărţi.
Vocea lui Baruh:
ARI a avut trei ani, când a mers în Egipt
împreună cu mama lui. Când a împlinit vârstă de 15 ani, a
văzut un sărman ciudat într-o sinagogă. Era tânăr, şi foarte
curios.
Ari s-a apropiat de sărman, stând în spatele lui, şi a
aruncat o privire peste umărul lui, la cartea pe care sărmanul o
citea. A observat că sărmanul ţinea cartea cu capul în jos. Nu
era nici o carte de rugăciuni, şi nici Tora, ci o altă carte în
arameică. (Cartea Zohar a fost scrisă în Arameică. În
comentariul Sulam (Scară), Yehuda Ashlag a tradus cartea în
ebraică, şi a interpretat sensul cuvintelor pentru cititorii de
astăzi.)
Sărmanul şi-a întors privirea către Ari.
Ari a făcut un pas în spate, îngrozit.
Două cicatrici, în locul ochilor, îl priveau.
***
Acasă la Baruh.
Baruh: Aşa a ajuns cartea Zohar în mâinile lui ARI, prin
mâinile unui Marano (Maranos – evrei de origine hispanică,
care au fost forţaţi să accepte creştinismul în perioada
inchiziţiei spaniole, dar în secret au continuat să respecte
tradiţia evreiască.) orbit de inchiziţia spaniolă. A adus-o lui
ARI prin întreagă Europa şi Africa, îndurând sete, foame şi
oboseală, doar că să i-o poată da lui ARI. Ca să spunem ***
adevărul, a avut un legământ, ca să o aducă. În această lume,
Yehuda, totul este predeterminat. Secolul al 15-lea. Cairo.
Ari merge în josul străzii, cu cartea deschisă în mâna.
În mod evident pentru mediul înconjurător, el nu se
*** poate opri din citit.
trece întregul oraş, fără a se opri, şi intră în pădure.
Secolul al 15-lea cairo. O sinagogă.
Ari deschide cartea, şi începe să o citească avid. Vocea lui Baruh:
Sărmanul orb doarme pe banca lângă el, odihnindu-se ARI a devenit cel mai mare cabalist, cel mai
în sfârşit. mare dintre toţi! Ştia totul despre noi, totul despre jalnica
După multe nopţi nedormite, zâmbeşte în vis. noastră lume. Ştia că vor venii timpuri noi, că suflete umile vor
începe să coboare în această lume, şi că până în timpurile
Vocea lui Baruh: noastre întreaga hidoşenie umană va ieşii la suprafaţă. El ne-a
Când ai descoperit cartea Zohar? pregătit medicaţia, un sistem de rafinament: cabala lui ARI. El
Vocea lui Yehuda: a „dospit” această medicaţie în interiorul paginilor acestei cărţi:
A căzut pe mine când aveam cinci ani. Zoharul.
Vocea lui Baruh:
A „căzut” pe ARI când avea cincisprezece. Acasă la Baruh.
Baruh mângâie cu blândeţe cartea.
***
-Nu, nu va mai dispărea din nou. Vremea ei a
Acasă la Baruh. sosit – vremea disperării. Nimeni nu mai poate vre-o dată
Baruh contemplează din nou faţă lui Yehuda. acuza omul pentru ceva, în afară de faptul că este un animal
indulgent cu sine însăşi!
Yehuda: De ce mă priveşti în felul acesta?
Baruh: Mă gândesc la ceva. Baruh da din cap. Priveşte spre Yehuda.
Yehuda: La ce?
Baruh: Poate îţi spun mai târziu... Sau poate vei
înţelege singur. -Da, da! Noi toţi trăim doar de dragul nostru, Yehuda, şi doar
pentru asta. Înţelegi Yehuda? Doar pentru egoismul nostru
se poartă războaie, care să fie urmate de altele cu mult mai
groaznice. Bolile nu vor fi vindecate, iar medicii vor plânge
învinşi; suferinţa va fi insuportabilă, iar oamenii vor plânge
după ajutor!
Baruh se ridică şi-şi întinde mâinile.
-Dar ajutorul nu va venii.
Baruh îşi deschide mâinile. Se ridică, merge spre perete,
şi îşi întinde mâinile spre tavan. Priveşte păianjenul
tesandu-şi ordonat pânză. Arată cu degetul înspre
păianjen.
Baruh: Păianjenul acesta are aceeaşi vârstă cu mine. Îl
numesc Baruh.
Se întoarce către Yehuda. Privirile lor se întâlnesc.
Înţelege că trebuie să revină la conversaţia dinainte.
-Vrei să ştii cum îi poţi ajută?
Yehuda da aprobator din cap.
-Când se opresc să mai se încreadă în sine,
Yehuda, doar atunci vor cerşii ajutor.
Loveşte uşor cu degetul masă, şi arată spre carte.
-Şi o vor găsii aici înăuntru.
Îl priveşte din nou pe Yehuda îndeaproape.
-Strămoşii noştrii înţelepţi, ne-au trimis-o cu
mult timp în urmă. Au văzut cu toţii, ştiau tot. Ştiau că acesta
carte te va găsii, Yehuda.
Din nou o pauză lungă, şi linişte deplină.
Până şi Baruh păianjenul stă nemişcat în pânză lui de
sub tavan.
Simcha şede sub geam, apăsat de liniştea deplină din
interiorul casei. Se chinuie să tragă cu urechea. Se ridică, şi
încearcă să tragă cu ochiul prin crăpăturile obloanelor.
Se uită mai atent, dar nu vede pe nimeni. În panică se
repede la ușă, şi o smulge dintr-o dată. Nu e
nimeni în casă.
-Yehuda!
Simcha ţâşneşte înăuntru, fugind încoace şi încolo,
observând fiecare cotlon.
-Yehuda, fiule!
Brusc aude vocea calmă a lui Baruh în spatele sau:
-Ce-i cu toată zarvă asta Simcha?
Simcha se întoarce.
Baruh şi Yehuda șed la masă faţă în faţă la fel că adineauri.
 -Ce s-a întâmplat tată? – Yehuda întreabă că şi
când nu s-ar fi întâmplat nimic. Simcha pare legat de picioare.
Poate auzii totul, dar este incapabil de a se mişcă.
-Eu... eu te-am căutat, am ciocănit – Simcha
murmură – Nimeni nu era aici. Era linişte. M-am speriat. Baruh: Îţi asumi o enormă responsabilitate, nu pentru
tine însăţi – cine eşti tu de fapt?! – dar pentru întreaga lume. Şi
Baruh: Nu-ţi fie frică Simcha. Acuma nu mai vei suferi nu pentru tine, ci pentru întreaga lume. Ai luat asta în
poţi face nimic. Ieşi afară, şezi un pic. Trebuie să-l întreb pe calcul Yehuda? Iei o decizie radicală, cu bătaie lungă. Mai bine
fiul tău ceva foarte important. să te gândeşti de o sută de ori înainte de a te hotărâ.
Simcha: Dar nu era nimeni aici.
Simcha încearcă să se ridice, dar nu reuşeşte.
Baruh: Chiar crezi asta? Şi în opinia ta există Răsucindu-se se trage cu mâinile în sus de pervaz.
această lume? Vrea să strige către fiul sau: „aşteaptă! mai gândeşte-te
o dată! nu te grăbii!”
Simcha (iritat): Nu vreau să ascult absurditatiile tale! Dar este prea târziu.

Merge spre Yehuda, şi-i ia mâna:
-Yehuda, este deja târziu. Vino să mergem!
Baruh (tăios): Ieşi!
-M-am gândit la asta. O vreau. – Aude răspunsul
lui Yehuda.
Epuizat, Simcha se lasă să aluncece în jos de pe stivă,
pe iarbă umedă

Simcha dă drumul mâinii lui Yehuda, se întoarce, şi În casă, Baruh stă cu privirea aţintită asupra lui Yehuda.
merge ascultător către ușă. O deschide, şi iese
afară. Baruh (necruţător):
Dacă e aşa, aici ai deja prima ta atribuţie. Ia
Simcha se reaşează la locul lui de sub geam, şi-l aude poemul lui ARI. Nu este un simplu poem. Este despre începutul
pe Baruh vorbind: tuturor începuturilor. Aici este.

-Deci Yehuda, răspunde-mi, ţi-e clar ce povara Baruh, fără a se uite, deschide cartea la locul potrivit.
iei pe umerii tăi?
Baruh: Străpunge-o. Afundă-te în ea. Încearcă să-l auzi
pe învăţător, pe marele ARI. Urmează-l.
Baruh îşi ridică mâna. Yehuda o urmăreşte cu privirea.
Încet şi graţios, mişcă Baruh mâna în faţă lui, ca dacă ar desena
cercuri în aer.
Baruh (ritmic, că şi cântând):
-„Iată că înainte că emanaţiile să fie emanate şi
creaturile să fie create, o lumina simplă superioară a
umplut întreaga existenţă. Şi nu există nici un spaţiu gol, şi
totul era umplut de o lumina simplă, nelimitată.”
***
Simcha şi Yehuda trec tăcuţi pe malul unui lac.
Soarele a apus deja.
Varşovia se vede în faţă.
Putem auzi vocea copilareasaca a lui Yehuda,
continuând:
-„Şi prin simplă Lui voinţă a apărut dorinţa de a
crea lumile, de a emana emanatille, de a aduce la lumina
perfecţiunea faptelor Sale, numele Lui, denumirile Sale, care
au fost cauza creerii lumilor, El atunci s-a restrâns, în mijloc,
exact în centru. A restricţionat lumina. Şi lumina s-a extras din
centru către margini, în jurul acelui punct central.”
***
Acasă la familia Ashlag. Noapte.
Yehuda doarme în patul lui.
Tatăl sau, privindu-l din pragul uşii, se apropie şi-l
ascultă cum respiră. Îi aşează pătura, şi părăseşte tăcut camera.
De îndată ce uşa s-a închis în spatele lui, Yehuda
deschide ochii. Se ridică rapid, ia o carte de pe raft, şi o lampa
de pe pervaz, şi se aşează sub masă, acoperit de faţa de
masă, care ajunge până jos la podea.
Lampa arde sub masă.
Yehuda citeşte cartea.
Îi putem auzi vocea:
-„Şi restrângerile erau uniforme, în jurul
punctului central gol, aşa încât spaţiul să fie încercuit în mod
egal în jurul lui. Acolo, după ce restrângerea a format un
vacuum şi un spaţiu, exact în mijocul luminii infinite, s-a făcut
un spaţiu, care să găzduiască emanaţia şi creaţia.”
În geam, luna descreşte, dizolvandu-se în lumina
dimineţii.
Măturătorii ies în stradă.
Lăptarul trece pe lângă case, cu sticlele cloncănind.
Auzim strigătul ascuţit al unui cocoş.
Ochii lui Yehuda sunt aţintiţi asupra rândurilor din
carte:
-„Atunci, de la Lumina Nesfârşită, o singură
rază a venit în jos, coborându-se în acel spaţiu. Şi prin acea
rază, El a emanat, creat, format, şi făcut toate lumile.”
 materială, în baza ei corporală, din moment ce este găzduită în
*** mijlocul tuturor cercurilor.”

O haider. Copii sed în rânduri, aplecaţi asupra cărţilor. Dascalul: Poemul lui ARI. Înţeleg, înţeleg.
Soarele dimineţii se furişează prin minusculele ferestre,
jucându-se cu praful, ca dacă ar fi praf aurit. Yehuda se ridică.

Yehuda pare că citeşte Tora, ca şi ceilalţi, dar nu o face. Dascalul: Poţi explică?
Shmuel, Dascalul, se apropie tiptil de Yehuda pe la
spate. Observă pagini ale altei cărţi, ascunse între paginile Yehuda tace.
Torei. Este poemul lui ARI, rescris curat de mâna unui copil.
Dascalul: Cine ţi l-a dat?
Yehuda este cufundat în lectură, şi nu aude nimica.
Îşi şopteşte: Yehuda tace.
Întreagă clasa este tăcută, înmărmurită în anticiparea
-„Şi prin acastă rază, lumina a coborât în lumi, unei pedepse.
şi fiecare şi toate cercurile ale tuturor lumilor, care se află în
vid, şi fiecare cerc care este mai apropiat luminii infinite, este Dascalul (răsunător):
mai înalt şi superior celuilalt, şi această lumească lume Nu vreau ca aceste texte să facă înconjurul
materială, este punctul central din interiorul cercurilor, în clasei. Sunteţi pierduţi, părinţii vostrii s-au predat, dar ţelul
interiorul vidului.” meu este de a-i salva pe restul. Du-te Yehuda (face semn cu
mâna). Ieşi afară!
Brusc o mâna fulgeră prin faţă ochilor lui Yehuda, şi
paginile dispar. Invataorul îi întoarce spatele lui Yehuda, şi-i aude
Yehuda priveşte în sus. glasul:
Paginile se clatină în mâna Dascalului.
Aduce paginile mai apropae de ochii săi miopi şi citeşte -Da-mi înapoi paginile.
suspicios.
Dascalul este transfigurat, se uită prin clasa şi pronunţă,
-„Aşa a fost scoasă din infinit, cu atât mai mult fără a se întoarce:
decât celelalte lumi, motiv pentru care este întratat de joasă şi
Dascalul: Vorbeşti cu mine? Dascalul devine tăcut.
Yehuda îi ia paginile din mână, face stânga-nprejur şi
Yehuda: Cu tine. părăseşte în grabă clasa.

Dascalul: Ce? ***

Se întoarse brusc, şi-şi sprijini băţul indicator de nasul Acasă la Baruh.

lui Yehuda. Baruh se leagănă ritmic.
Yehuda îl priveşte.
Dascalul: Ce ai spus?! Lumina amurgului pătrunde în casă prin crăpăturile
obloanelor.
Yehuda (cu încăpăţânare):
Paginile! Vocea lui Baruh:
Cinci lumi, o sută douăzeci şi cinci de grade, te
Dascalul (suspicios): separă pe ţine de El. El te strigă de acolo de sus. Chemarea lui,
Această este o rugăminte, sau o porunca? vine din lumea Azilut: (Lumea Azilut, derivă din cuvântul
ebraic Ezlo (La locul Lui). Azilut este lumea pe care o atingem
Cu toţii îşi ţin respiraţia plini de teamă. când suntem corectaţi, şi-L descoperim pe Creator pe
deplin.) „Vino înapoi fiule! Sfărâma! Sfărâma dubiile, durerea,
Yehuda: Dă-mi înapoi paginile. Acelea sunt paginile căderile şi ascensiunile. Te aştept! Te iubesc! Auzi-Mă te
mele. implor!” Dar chemările Lui se sting, devin din ce în ce mai
slabe. Mândria omului le stă în cale. Doar o persoană cu inima
Din nou o pauză, şi o linişte apăsătoare. sfâşiată Îi poate auzi vocea.

Dascalul: Ţi-am prevenit părinţii – oamenii înnebunesc de Baruh stă cu spatele la Yehuda, uitându-se la soarele
la ea. Se pare că s-a întâmplat. Le vor ieşii părinţilor tăi ochii care apune, prin crăpăturile din obloane.
din orbite de atâta plâns, când vei face spume la gură, teama şi
agonia vor dăinuii în ochi tăi de-a pururea! Atunci cînd Vocea lui Baruh:
lumea aceasta va devenii iadul tău. De ce este sfâşiată? Pentru că Creatorul lipseşte
cu desăvârşire din lumea noastră. Ne-a încuiat în lumea
Yehuda îşi întinde mâna spre învăţător. dorinţelor modeste. Suferim în agonie, iar sângele nostru se
varsă pe acest pământ murdar de secole. De ce a făcut-o astfel? Baruh: Ai dreptate. El – cel mai pur dintre toţi – nu
Unde a fost dragostea Lui pentru noi?! Unde a fost putea crea mizerie. Aşa cum un leu nu poate da naştere unui
compasiunea Lui pentru aceste persoane umile şi ignorante?! şoricel, nici perfecţiunea nu poate da naştere inperfectiunii.

Baruh se întoarce că să-l înfrunte pe Yeuda. Baruh e tăcut, şi-l priveşte pe Yeuda.
Se aşteaptă că Yehuda să pună o întrebare, dar Yehuda
Yehuda: Ne iubeşte. nu o face.
Baruh: Cine ţi-a spus asta?
Yehuda: O simt. Baruh: Deci, întreabă! Întreabă-mă, de ce a creat El
Baruh: Ce poţi simţii tu, picătură de mizerie? toate acestea?
Yehuda: Pot simţii că sunt o picătură de mizerie. Şi El... Yehuda: De ce?
El e Lumina, El e Dragostea! El este pretutindeni. Baruh: Pur şi simplu pentru că... E haide, tu ai răspuns
Baruh: Dar cum a putut Lumina să creeze întuneric? deja la acesta întrebare. Deci?!
Cum a putut dragostea crea ura? Cum a putut El... El crea o Yehuda: Nu ştiu.
picătură de mizerie?! Atâtea picături?! Temelia umanităţii? Baruh: Pentru ca tu Yehuda, da tu, prin propria ta
Unde i-au fost ochii? Sune-mi! Îl poţi justifică pe El, voinţă, să decizi, să realizezi că este insuportabil să exişti în
Yehuda? această mizerie; că nu poţi suporta să fii aşa de îndepărtat de
El, astfel încât să-L invoci din adâncul inimii. Doar astfel de
Yehuda se gândeşte, şi e evident că se lupta cu aceste rugăciuni le bagă El în seamă. El vrea că tu să vii spre El de
întrebări. sine stătător, prin propria-ţi dorinţa. Şi atunci Îi vei putea
spune: „Uite-mă, am venit la tine prin propriul meu efort,
Yehuda: Nu ştiu. Nu ştiu încă, pentru că nu L-am pentru că vreau să-Ţi fiu prieten.” Şi vei reusii pe cont propriu.
cunoscut încă. Pot doar să o simt. Prin liberul tău arbitru, Yehuda!
Yehuda: Ce trebuie să fac, că să fiu în stare să spun asta?
Baruh şede în faţă lui Yehuda. Baruh vorbeşte clar, sec şi limpede.

Baruh: Nu ştii? Baruh: Dacă nu ai stabilit o legătură cu Creatorul în

Yehuda: Nu, nu ştiu. această viaţă, ai trăit degeaba.
Baruh (cu perseverenţă mare): Chiar nu ştii?! Yehuda: Cum pot dobândii asta? De aceea am venit la
Yehuda: Nu ştiu. tine.
 Yehuda se ridică brusc, aplecandu-se asupra lui Baruh, Baruh: Deschide!
ca dacă ar fi schimbat rolurile. Acuma micul Yehuda vorbeşte
furios şi autoritar. Yehuda deschide cartea.
Baruh îşi pune mâna pe prima pagină, bătând cu degetul
Yehuda: M-am cam săturat de vorbe goale. Nu am timp pe primul rând.
pentru aşa ceva.
Baruh: Aici e leacul Yehuda! Doar aici! Aici este viaţă.
Baruh îl priveşte cu groază şi admiraţie totodată. Înţelegi?

Baruh: O cum îmi aduci tu aminte de cineva! Dar el nu Yehuda: Da.

avea opt ani; avea patruzeci şi opt!
Baruh: Deci, dacă înţelegi, atunci începe. Începe să
Yehuda: Nu am nevoie de toate aceste poveşti. Trebuie să cauţi în interiorul tău, fiule.
mă conduci spre El!
Yehuda începe să citească rar.
Baruh (râzând şi arătând cu degetul spre Yehuda): Degetul de băiat urmăreşte rândurile cărţii.
Mda, Mendel din Kotzk era exact la fel:
neînduplecat, intransigent. Vocea lui Yehuda:
„Un râu se întinde din Eden...” Ce înseamnă
Brusc se opreşte din ras, văzând că Yehuda nu rade. „râu”?

Baruh: Duceam o viaţă paşnică. Credeam în Dumnezeu.
Ni s-a spus că El există, şi noi am crezut asta. Am urmat legile
Lui, am studiat Tora. Mendel a venit şi ne-a smuls din viaţă
asta paşnică. Ne-a făcut să abandonăm această lume, şi să
solicităm altă. A ţipat la noi, ne-a ameninţat cu pumnii, şi ne-a
blestemat. Dar nimic nu a ieşit din noi. Am rămas dobitoacele
care eram. (Suspină, şi ordona tăios:) şezi, Yehuda.
Yehuda se aşează.
Baruh: „Râu” simbolizează pregătirea ta de a dărui totul
celorlalţi – fiecare lucruşor care îţi aparţine.
Yehuda: Ce este Grădina Eden? (zâmbeşte) Trebuie să fie
ceva foarte foarte bun.
Baruh: Ai dreptate fiule! Grădina Eden este o colecţie a
celor mai bune din dorinţele tale. Cele mai bune! Prietenie,
dragoste, dăruire... Aceste dorinţe sunt implantate în tine, fiule,
la fel că și copacii în sol. Sunt numite „Grădina Eden”, şi acolo
creşte cel mai gustos fruct. O căruţă veche merge cu roţile-i scârţăind de-a lungul
unui drum de ţară plin de hopuri.Burnițează.
Noaptea cade în spatele ferestrei. Bătrână casă scârţâie
în vânt. Lumânarea de pe masă, luminează fetele lui Yehuda şi Un cal întratât de slab încât i se văd coastele, abea mişcă,
Baruh. copitele infundândui-se adânc în noroiul toamnei.
Vizitiul doarme.
Vocea lui Yehuda:
„Acel râu se înfoaie şi curge, intră în grădina de Tânărul Yehuda stă desculţ în vârful caruții, cu capul
jos, şi o iriga cu apă de sus, săturând-o şi ducând mai departe acoperit de o cârpă zdrențuroasă. Ţine o carte în mâinile
fructe şi seminţe.” sale. Cizmele sale ude sunt lângă el, pe paiele murdare.

Umbre dansează în colţurile camerei. Yehuda îşi ridică privirea, şi vede cum stropi de ploaie
Mâinile lui Baruh sunt încleştate în pumni nodurosi. se scurg de pe funzele umede ale copacilor din pădure. Ici colo
Degetul lui Yehuda se plimbă de-a lungul rândurilor cărţii. câte o ciupercă se furişează prin frunziş. Zmeură coaptă,
grea de la atâta apă, atârnă din tufişuri.
***
Yehuda zâmbeşte. Îşi continuă drumul zâmbind,
Şapte ani trec. Şapte ani de studii, căutări, şi aşteptări apropiindu-se de casa lui Baruh.
după răspunsuri. Yehuda sare din căruţă, îşi ia papucii, şi fuge la casă.
Baruh şede cu spatele la ușă, şi nu se întoarce, când uşa
Bătrânul Baruh, şi tânărul Yehuda, în vârstă de se deschide cu un scârţâit. Yehuda merge spre
cincisprezece ani, șed la aceeaşi masă, în aceleaşi masă. Baruh încă nu-l observă.
poziţii. Yehuda se aşează la masă în faţa lui Baruh. Ochii lui
Yehuda citeşte, plimbându-şi degetul de-a lungul Baruh par a ţintii un punct, cu mult în spatele lui Yehuda.
rândurilor cărţii, Baruh ascultă, şi da din când în când din
cap. Yehuda (şopteşte): Sunt eu Baruh, eu.
Cade zăpadă în afară ferestrei, cufundând casă veche a
lui Baruh în ea.
Baruh atinge mâna lui Yeuda.
***
 -Sunt eu, Yehuda. Nu mă recunoşti? ***
-Yehuda, - repetă Baruh.
Kotzk. (Kotzk – un mic orăşel din Polonia, unde a fost
Lui Baruh îi revin simţurile. fondat grupul cabalistic al Rabinului Mendel.) Seara.
O casă de lemn, înnegrită de ploaie. Lumina unei lămpi
-A-a-a-a, ai venit. cu ulei pâlpâie prin fereastră.

Yehuda (îngrijorat): Eşti în ordine Baruh? Lampa stă pe o masă lungă de lemn, înconjurată de
studenţi hasidici subţiri, îmbrăcaţi sărăcăcios, cu ochii
Baruh (silenţios): Desigur. Ce mi s-ar putea întâmpla? arzători.

Yehuda (ridicându-se pe neaşteptate): Probabil că doreşti să Ochii lor sunt fixaţi pe Dascalul lor în vârstă de 40 de
fii singur. ani, Menachem Mendel.
Gulerul cămăşii sale pătate este zdrențărit, părul îi este
Baruh: Şezi. ciufulit, firmituri de pâine formează picăţele în barbă lui
dezordonată.
Yehuda se aşează. Vorbeşte cu entuziasm, la fel ca şi Baruh, dând din
mâini.
Baruh: Astăzi îmi lipseşte Dascalul meu, Mendel din Se aseamănă foarte mult.
Kotzk, şezi şi împărtăşeşte cu mine dorul.
Vocea lui Baruh:
Baruh da tăcut din cap. Am decis să-l cucerim pe Creator vijelios. Seri
-El şi-a dorit să se ridice într-o viaţă, trecând toate gradele care lungi şi înfometate, am stat îngheţaţi în faţă Dascalului nostru,
ne separă de Rege, ca să nu mai fie nevoit să se întoarcă vre-o şi el, în faţă Creatorului.
dată în mlaştina asta murdară.
Îl vedem pe tânărul Baruh în spatele mesei.
Baruh îşi ridică mâinile. La fel ca şi ceilalţi, ochii săi nu se desprind de Mendel.

-Am crezut în el. L-am urmat, dedicându-ne lui Vocea lui Baruh:
Mendel al nostru, comunitatea noastră, Kotzk al nostru!
 O sticlă de Vodka, trei cepe, câteva bucăţi de
pâine, şi Creatorul – Cel Mare şi Adevărat! Exact aici! Exact
lângă noi! Priveşte-L! Simte-L!
Hasidimii (Hasidimi, pluralul de la Hasid – un student
devotat. Cu ajutorul mişcării Hasidice a circulat înţelepciunea
cabala de-a lungul timpului pe la evreii din Europa de Est.)
Înşfăcau paharele umplute cu un lichid tulbure le ridicau
entuziaşti, şi dădeau pe gât băutură în armonie.
Vocea lui Baruh:
Tremuram de frig şi fericire, şi-L aşteptăm pe El
să ni se dezvăluie. El ne testa perseverenţa. Cât de mult putea
să mai dureze?! Rezistăm cu o ultima fărâmă de putere.
Imagini detailate ale hasidimilor înfometaţi şi epuizaţi.
Mendel le spune ceva, şi brusc începe să lovească
ritmic cu pumnul masă.
Vocea lui Baruh:
Îmi aduc aminte acea seară. Era într-atât de
frig, încât păsările îngheţau în timpul zborului. Mendel a spus:
„Avem şansa de a străpunge. Pregătiţi-va de atac”
Urmând ritmul lui Mendel, cu toţii au început să
lovească cu pumnii în masă, în unitate. Loviturile erau în
unison, bătând un ritm, ca o singură bătaie!
Privind din stradă prin ferestrele mici şi întunecoase,
vedem pumnii hasidimilor ridicându-se şi cobornd în
unitate. Auzim bubuituri ca tunete, iar casa dărăpănată
tremură din toate încheieturile.
***
Acasă la Baruh.
Baruh goleşte sticla dintr-o înghiţitură lungă.
Yehuda priveşte cum sfrijitul măr al lui adam din gâtul
lui Baruh sare în sus şi în jos.
Baruh: Nu ar fi trebuit să ne spună acele lucruri,
Mendel al nostru. Încercarea a eşuat. Brusc, ni s-a făcut dor de
casă. Voiam să ne reîntoarcem la căldură, la neveste, la copii
noştrii mucoşi, la vieţile noastre normale, lipsiţi de fapte
măreţe, şi atacuri eroice. Am cedat. Am dat greş, la graniţa unui
singur asalt. O ultima apăsare!
Baruh îşi ridică privirea înlăcrimată către Yehuda.
Faţa îi este oropsită. Cu greu găseşte puterea de a vorbi:
-Am dat greş în a ajunge la un gând comun! Un
gând că suntem împreună, că suntem un singur întreg. Că
trupurile acestea lipsite de vlagă nu există, că acolo este doar
un suflet comun (plângând). Un suflet... vizându-L pe Creator!
Ochii lui Baruh se îndreaptă spre perete, în sus până la
tavan, apoi în jos, şi înapoi la masă.
Baruh (înlăcrimat):
Stăm în faţă Ta rugându-Te: „Da-ne tărie! Ajută-
ne! Acceptă-ne!”
 copiilor voștrii, şi uitaţi de eternitate. Pentru voi, acolo nu este
*** eternitate.

Casa din Kotzk. ***

Toţi din jurul ei o lovesc cu pasiune.
Masa saltă de la bubuituri. Acasă la Baruh.
Brusc, picioarele mesei cedează, răsturnându-se pe o Baruh plânge în hohote, nebagându-l pe Yehuda în
parte, luând după ea în jos şi pe hasidimi. seama.
Casa devine tăcută. Trece un minut.
Îşi şterge lacrimile, mânjind-uşi faţă.
***
Baruh: Marele nostru învăţător, a dispărut în spatele
Acasă la Baruh. uşii lui încuiate. A stat acolo timp de douăzeci de ani.
Pauză. Linişte.
Yehuda îl priveşte pe Baruh înmărmurit. ***
Baruh da din cap dintr-o parte în altă.
Kotzk.
Mendel face brusc stânga-nprejur, şi dispare în camera
-Am dat greş. Am dat. (închizându-şi ochii) Of, dacă ai fi putut lui.
auzi cum Mendel ne-a batjocorit! Cum ne-a şicanat! Cu toţii privesc cum le-a întors brusc spatele. Dispare în
spatele uşii, trântind-o în urma sa.
***
Vocea lui Baruh:
Kotzk. Atacul lui a fost triumfător. Al nostru nu.
Mendel stă aplecat asupra tuturor.
Râde. arătând cu degetul spre ei. Kotzk.
Lumina pâlpâie într-un felinar.
Vocea lui Baruh: Se stinge.
Ne-a spus: „Sunteţi nulităţi, nepotriviţi pentru Devine întuneric beznă.
revelarea Lui. Plecaţi, mergeţi înapoi la casele voastre,
ascundeţi-va sub şorţurile nevestelor, ştergeţi mucii de la nasul ***
 Vocea lui Baruh vine din spatele lui, calmă sobră şi
Acasă la Baruh. egală:
Se lasă întunericul. Baruh îşi aşează mâna asupra mâinii
lui Yehuda, şi rosteşte într-un ton surprinzător de -Cred că se poate întâmpla oricând.
tandru:
Yehuda este tăcut. Se holbează la perete. Respiraţia lui
Sunt gardieni care veghează drumul spre el, deranjează pânză de păianjen care atârnă de pe pereţi.
Yehudale. Îi forţează înapoi pe toţi cei care se apropie de locul
Sau. Te lovesc cu bâtele lor, până sângerezi. Dar trebuie să Baruh: Vei fi măreţ, Yehuda. Yehuda Leib Ashlag.
continui să mergi! Acesta este felul Lui de a te testa, astfel
încât să poată spune, dacă chiar vrei mai mult ca orice în Yehuda rămâne tăcut.
lumea aceasta, să-L întâlneşti, sau dacă pur şi simplu ai luat o
întorsura greşită undeva. Ai ars toate podurile în urma ta, sau Baruh: Este El. Nu-ţi fie teamă.
nu? Dacă chiar o doreşti din tot sufletul, dacă chiar ai ars
toate podurile în urma ta, atunci te vor lasa să treci. Dar dacă Yehuda e tăcut.
nu, atunci faci mai bine să nu calci pe această cale.
Baruh: Acest câmp are cinci cercuri. Conţine întregul
Yehuda: De ce îmi spui toate aceste? Sau gând.

Baruh: Am o presimţire, că în curând te va ajută Yehuda închide ochii.

povestirea aceasta. Baruh se duce către el.

Yehuda: Mi-am ars podurile. Nimica din viaţă asta nu mă Baruh: Mă auzi?
interesează. Doar El.
Yehuda începe să meargă încet de-a lungul zidului.
Dintr-o dată lui Yehuda începe să-i fie frig.
Şede drept, uitându-se în direcţia ferestrei cu obloane. Baruh: Nici un gând la ţine însăţi, mă auzi?! Nici un
Brusc se ridică şi merge spre perete. gând.
Vede pereţii nefinisaţi ai zidului, un cap de cui ruginit.
Yehuda stă cu sptele la Baruh. Yehuda merge de-a lungul zidului.
Baruh îl urmează
-Pregăteşte-te, - (şopteşte Baruh.) Eşti pe drumul către El. Îţi
ţine mâna. Te ghidează. Îţi părăseşti trupul. („îţi părăseşti Vocea lui Baruh: El, este Yehuda, e El.
trupul” înseamnă să-ţi laşi dorinţele egoiste în urmă, în
favoarea celor altruiste (spirituale). În cabala, „trupul” nu este Vocea lui Yehuda: Simt... dragoste.
trupul biologic, ci dorinţa de a primii plăcere.)
***
Brusc peretele dispare.
Vocea lui Baruh, se pierde în depărtare. Acasă la Baruh.
Yehuda se plimbă de-a lungul peretelui.
-Totul este în interiorul tău, fiul meu... în interiorul tău! (Toate Baruh îl priveşte.
lumile sunt în interiorul nostru. Cabala ne învaţă că fiecare
percepe întreaga realitate în interor. Atunci când dorinţele se Brusc începe să cânte o melodie.
schimbă din egoiste în altruiste, o persoană începe să simtă Se opreşte, ca dacă ar vrea să-l testeze pe Yehuda.
unitatea şi dragostea – Creatorul – în interior.) Aşteaptă.

*** Yehuda preia melodia.

Vocea lui este adâncă şi senzuală.
O explozie de lumina.
Yehuda vede un spaţiu alb, nesfârşit. Baruh (entuziasmat): Yehuda...
Siluetele copacilor încep să apară, ca dacă ar venii din
ceaţă. Yehuda este încă acolo, în aceeaşi senzaţie. Continuă să
O grădină (grădina interioară – calitatea de a dăruii şi cânte. Nu-l aude pe Baruh.
de a-i iubii pe alţii.) înflorită răsare în infinit.
***
Vocea lui Baruh: Ce, ce simţi?
O grădina înflorită.
Vocea lui Yehuda: Pace O vale umplută cu aer străveziu.
O melodie blândă se aude în fundal.
Vocea lui Baruh: Este El, Yehuda.
-Mă simt aşa de bine, - exclamă Yehuda.
Vocea lui Yehuda: Căldură.
 Brusc inima i se încleştează cu groază.
E parcă s-ar apropia un şarpe.
Vântul suflă puternic, încovoind vârfurile copacilor.
Brusc capul unui şarpe (Un şarpe este un gând egoist,
care s-a infiltrat brusc într-o dorinţa altruistica.) uriaş apare în
iarbă.
-La ce te gândeşti?! – Vocea lui Baruh devine
mai puternică.
Doi ochi roşii îl fixează pe Yehuda.
Limba despicata a şarpelui biciuie în faţă.
Rapid se micşorează distanţă până la Yehuda.
-La ce te gândeşti?! – (Ţipă Baruh) La orice
altceva decât la ţine însăţi!
Şarpele se apropie rapid.
Doar câţiva metrii îi mai despart... acuma doar
centimetrii.
Este imposibil de a prevenii impactul.
Limba otrăvitoare a şarpelui e pe cale de a-i atinge faţă
lui Yehuda...
***
Pentru un moment, suntem înapoi în casa lui Baruh.
Baruh îl vede pe Yehuda ingropandu-şi faţa în palme.
***
Şarpele ţâşneşte pe lângă Yehuda, fără a încetinii.
Capul i se zdrobeşte de un copac, sparganduse în
nenumăraţi mici şerpi negrii, dispărând în iarbă.
***
Acasă la Baruh.
Yehuda este tăcut.
-Această a fost graniţa. – (Vocea lui Baruh este
calmă şi egală.) Ţi-a fost frică, dar nu ai luat-o la fugă. Bravo
ţie, Yehuda!
Yehuda se reazămă de perete că să nu cadă.
Baruh: Mie mi-au trebuit ani întregi că să pot face ceea
ce ai făcut tu. Dar pe tine te-a însemnat de la început.
Yehuda (este încă acolo): Este de nedescris.
Baruh: Nici nu există necesitatea de a o face.
Yehuda îşi întoarce faţa către Baruh.
Baruh: Nu este nevoie să povesteşti asta cuiva.
Yehuda se îndreaptă către Baruh.
-L-am simţit... aşa cum te simt pe tine.
 Baruh este tăcut pentru o clipă. ***
Vede ochii lui Yehuda plini de dorinţă şi încântare.
Un fulger negru.
Baruh (liniştit): Ţi-am spus, fiule! Vezi! Capul şarpelui apare în iarbă.
Şerpii se târâie rapid spre Yehuda.
Pe neaşteptate ochii lui Baruh se umezesc.
Vocea lui Baruh:
Baruh: El a fost, fiule! Te-ai gândit la tine.

Yehuda: M-a îmbrăţişat, aşa cum o mama îşi
îmbrăţişează copilul.
Baruh plânge, fără ai fi ruşine de lacrimile sale. Plânge
fără a le şterge, şi repetă admirativ:
-Da, da! Aşa e El, Yehuda. Aşa e El!
-Am fost înconjurat de dragostea Lui! – exclamă
Yehuda.
-Înconjurat! – repetă Baruh, cu ochii încă plini
de lacrimi. Exact fiule! Înconjurat de dragoste! Deoarece El
este dragoste, fiule! El este toată bunătatea care există. El ne dă
totul, şi nu cere nimica în schimb.
Brusc Yehuda începe să plângă alături de Baruh. Îşi întinde
lacrimile, peste toată faţa, încearcă să spună ceva, dar nu
reuşeşte.
Mormăie ceva, şi dintr-o dată suspină:
-Dar d...e c...e! de ce l-am părăsit? De ceeee?
-Dar de ce, de ce m-am gândit la mine?!
-Nu ai fi putut face altfel, liniștește-te.
-Dar de ce, de ce! Ştiam că nu trebuie!
Baruh îşi aşează cu grije mâinile pe umerii ososi ai lui
Yehuda.
-Cine ţi-a spus că va fi uşor – să arunci o privire
în interiorul tău? – întreba el.
-Dar... M-a lăsat să trec. – Murmură Yehuda.
-Te-a testat.
Yehuda îşi ridică ochii, ca să se uite la Baruh.
-Şi am reuşit să trec testul?!
-Ai reuşit!
-Dar El... a dispărut.
-Nu, El e cu tine. El e întotdeauna cu tine. Tu
eşti cel care a încetat să-L mai simtă. El este aici. În mod
constant...
Yehuda se uită împrejur.
 -Unde e El? -O, ce bine ar merge ceva de băut acuma! O, ce
m-aş îmbată. Aşi dansa pentru tine, aş cânta!
Baruh: Aici.
Yehuda: Unde? De ce nu-L pot simţii? De ce?! Yehuda: Ce melodie fredonai? Am auzit o melodie. Şi o
Baruh: Vei continuă să lucrezi la tine. Şi într-o bună zi, ştiam.
nu va mai dispărea. Această pentru că vei devenii la fel că El.
Baruh: O, este o melodie minunată, „Mordechai Yosef.”
Baruh se holbează la faţă lui Yehuda. (Mordechai Yosef – o melodie pe care marele cabalist Rabinul
-Dăruire şi dragoste. Chiar îţi doreşti, aşa e? Mendel din Kotzk a auzit-o de-a lungul ascensiunii sale
spirituale.) Înfometaţi şi îngheţaţi, obişnuiam să o cântăm în
Yehuda (expiră): Foarte mult! Kotzk.

Baruh: Şi nu vei da înapoi? Yehuda încearcă să şi-o amintească, dar nu reuşeşte.

Yehuda: Nici un singur pas!
Yehuda: O ştiusem, dar acum am uitat-o.
Baruh este tăcut. Da din cap.
Baruh începe să cânte, şi Yehuda se alătură
-Vei fi minunat, Yehuda – rosteşte într-un final – experimental.
o pot vedea. Dar ţine minte propria ta concluzie, ea este foarte
precisă: Eşti întotdeauna înconjurat de dragostea lui, că un Acuma ambele lor voci, răsună într-un duet deasupra
embrion în mama sa. Mă auzi? oraşului, deasupra pădurii, deasupra străzii de ţară, deasupra
lui Yehuda, mergând singur de-a lungul marginii pădurii,
Yehuda: Da, o fac. deasupra Varşoviei, deasupra cartierului evreiesc.

Baruh: Un embrion nu se gândeşte la el însăşi. Fă ***

acelaşi lucru. Să nu te gândeşti la tine, fiule – acesta este
lucrul principal! Varşovia. Cartierul evreiesc. – zi.
Multe fețe de oameni în stradă, mergând pe trotuarul
Baruh îl fixează cu privirea pe Yehuda. îmbibat cu apă de ploaie. Mai bătrân, şi mai
Şi brusc suspină zgomotos: cocoşat, violonistul nebun, încă cânta la instrumentul lui într-
o singură coarda.
 Acelaşi negustor vinde cârnăciori, gonind leneş
muştele...
Nimic nu s-a schimbat în cartierul evreiesc.
Nimic nu prevesteşte problemele ce urmează.
Yehuda apare de după colţ.
Merge, cu privirea în pământ, totuşi neobservând că
păşeşte în băltoace şi noroi.
Aude aceeaşi melodie, dar dispare.
Yehuda ia colţul pe o stradă lăturalnică.
Brusc, mâna cuiva îl opreşte.
Yehuda îşi ridică privirea.
Un tânăr secular stă în faţă să.
-Mă recunoşti? – întreabă el.
Yehuda (uitându-se mai de inaproape):
Yankele?
Yankele: În carne şi oase. Dar nu Yankele, nu! Yan. Yan
Terletsky – un cetăţean liber a Marii Polonii,eliberat de orice
religie.
Yehuda (zîmbind):
Salutare, libere cetăţean al Poloniei.
Yan: Te recunosc, tot isteţ, tot sarcastic (îl
examinează pe Yehuda). Exact tipul de care avem nevoie...
(apucându-l pe Yehuda de umeri.) Yehuda, îţi cer o ora din
timpul tău.
Yehuda (în grabă):
Nu o am. Trebuie să scriu ceva. Urgent!
Yan: Jumate de ora, atunci.
Yehuda: Îmi pare rău, trebuie să plec.
Încearcă să plece, dar Yan îi blochează drumul.
Yan: Nici măcar de dragul unei vechi prietenii?
Yehuda: Nici măcar de dragul prieteniei.
Yan (ţinându-l cu blândeţe pe Yehuda cu mâna lui):
Atunci îţi voi spune scurt şi la obiect. Noi,
Partidul Social Democrat al Poloniei, te invităm să ni te alături.
Egalitatea tuturor oamenilor de pe pământ, este principiul
nostru!
Brusc, Yehuda se uită la Yan cu interes.
Yan: Suntem un partid de oameni tineri şi pasionaţi.
Nu sunt nici evrei nici polonezi printre noi. Suntem uniţi
deasupra oricărui interes naţional limitat, de scopul măreţ de a
unii lumea. Cum ţi se pare?
Yehuda: Este o idee adorabilă.
Yan: Ştiam că vei sune asta. Dintotdeauna te-am
simţit foarte apropiat.
Yehuda (starnindu-se dintr-o dată):
Această este o idee minunată, deoarece răsare
dintr-o rădăcina măreaţă, Yankele.
Yan: Desigur! Dragostea şi egalitatea, ne vor unii pe
toţi! (Bucuros.) Ştiam că vei fii cu noi! Sunt aşa de bucuros! (Îl
îmbrăţişează pe Yehuda.)
Yehuda: Este mai exact pentru că, Creatorul, Yankele,
înseamnă egalitate şi pace!
Yan (brusc): Haide să lăsăm acest subiect de o parte.
Yehuda (chiar mai încântat):
 Dar chiar este aşa, Yankele. Ai încredere în Este o ruşine. Aşa o ruşine. Am crezut că vei
mine! Acesta este cel mai important lucru dintre toate! înţelege. (Hotărât) Îmi pare rău, acuma eu sunt cel care trebuie
Yan: Acesta este cel mai puţin important lucru! să plece.
(Ridicând vocea.) Lasă-ţi toate fanteziile tale în urmă. El –
Dumnezeul tău – este doar o invenţie, o şmecherie psihologică Yan se întoarce abrupt, şi pleacă.
a viclenilor noştrii strămoşi! Totul este în mâna omului, Yehuda se uită la el.
Yehuda. Nu există nici un Dumnezeu! Brusc începe să fugă după el, îl prinde din urmă, şi
Yehuda: Yan, ascultă-mă... încearcă să-i explice ceva, dar nu-i mai auzim cuvintele.
Yan: Nu, tu mă asculţi. Ştii de ce am venit la tine? Yehuda gesticulează cu mâinile, vorbeşte înflăcărat.
Pentru că-mi aduc aminte de momentul când acel gând Yan continuă să meargă de-a lungul străzii principale, şi
năzdrăvan a răsărit în mintea mea. Tu ai provocat asta! Ţii e de neclintit.
minte cum l-ai întrebat pe învăţător în clasă: „Unde e El?” Îţi Yehuda rămâne în urmă.
aduci aminte când ai spus: „Dacă nu-L pot simţii, înseamnă că Yan se pierde în invalmasala.
nu există.” Îţi aduci?
Yehuda: Da, îmi aduc. Întradevăr chiar avem nevoie să-L ***
simţim, şi se poate face asta. Se poate şi trebuie făcut!
Yan: Aşteaptă, lasă-mă să termin. Tu ai fost cel care Camera lui Yehuda. Noapte.
mi-a spart micuţa mea lume evreiasaca.Îţi sunt recunoscător O lumânare arde pe masă.
pentru aceasta. De aceea am venit la tine mai exact, cu această Yehuda şede în faţă unei cărţi dechise.
propunere de a ni te alătura. Se ridică şi se apropie de fereastră.
Yehuda: dar ascultă... ! Câteva ferestre luminate sunt presărate în întuneric.
Yan: Asta este. Nu vreau să o aud. Eşti cu noi, sau
nu? Tatăl lui Yehuda intră tăcut, şi se aşează într-un colţ.

Yehuda este tăcut. Simcha: Deranjez?

Yan: Spune ceva. Aştept un răspuns. Yehuda se întoarce să-l privească.

Yehuda: Vei da greş.
Yan: Aşa deci. Simcha: Ai crescut Yehuda, în mod special în ultimele
Yehuda: Fără Creator, Yankele, nu poate funcţiona. săptămâni.
Yan (ia o pauză, suspină, îl priveşte pe Yehuda):
 Simcha se ridică acceptându-şi soarta, şi părăseşte
Yehuda îşi priveşte tatăl, fără a răspunde, merge spre biroul lui, camera.
se aşează, şi începe să scrie ceva energic. Uşa se trânteşte.
Zidul subţire de scândură tremură.
Simcha: Asta este, Yehuda. Ai crescut, şi te-ai distanţat Yehuda îl urmăreşte cu privirea.
de noi. Mă auzi, Yehuda?
***
Yehuda (continuând să scrie):
Îmi pare rău tată, nu am mult timp. Brusc şi neaşteptat, se regăseşte în grădina înflorită.
Doar pentru un moment. Pentru o scurtă clipă aude
Simcha: Yehuda, suntem încă familia ta, şi am vrut să-ţi vocea tăcută a lui Baruh.
spun...
-Este în interiorul tău, această grădina! Realizezi
Yehuda (ridicându-şi brusc capul): asta, fiule? Este grădina dorinţelor tale.
Tată, nici nu-ţi dai seama cât de neimportant
este ceea ce ai de gând să spui. Fiecare moment din această Ramuri se leagănă, petalele florilor flutură.
noapte, poate salva sau distruge multe vieţi.
-Şi toate tind spre Creator.
Simcha: Rabinul Feldman ne-a prevenit că se va
întâmplă asta. Ai încetat să mai fii fiul nostru. Ai încetat de Yehuda este învăluit în pace.
a mai fii evreu. Nu a mai experimentat aşa ceva înainte.

Ezitând, Yehuda se opreşte din scris şi întoarce faţă ***

către tatăl lui.
Yehuda şede la el în camera, felinarul pâlpâie, cartea stă
Yehuda: În faţa Creatorului suntem cu toţii egali. deschisă în faţa lui, şi lumina serii pătrunde prin fereastra
deschisă.
Simcha: Nu te voi lasă să mergi la Baruh mâine. ***

Yehuda: Nu mai poţi face nimic acuma, tată. Dimineaţa.

 Yehuda merge de-a lungul drumului de ţară care duce Baruh (uitându-se inprejur şi suspinând):
către casa lui Baruh. Mi-aşi dori să pot trăi că şi ei, fără ura.
Yehuda îşi vede Dascalul şezând singur pe prispă casei.
Yehuda: E bine aici.
Yehuda se chiorăşte la soarele răsărind, arată mai în Baruh (neaşteptat de tăios):
vârstă şi oarecum mai împăcat. Ce ai spus?! Bine?! E bine când te simţi rău!
Yehuda ia loc lângă el. Doar atunci urlii către El! Când te simţi bine, nu ai nevoie de
Creator.
-De ce nu ieşi nici o dată la lumina? Yehuda (reflectând):
Cum pot eu să le explic asta celor care se simt
-Numeşti asta lumina? – răspunde Baruh. – Ce rău? Că rău e bine?
fel de lumina mai e şi asta? Lumină pentru noi, este noaptea, Baruh: Nu poţi. Te vor crede nebun.
când toţi prostii acestei lumi dorm, şi nimeni nu te deranjează Yehuda: Cum explici că ne simţim rău doar pentru că am
când te gândeşti la Lumină. Atunci iese Lumina. pierdut conexiunea cu Creatorul?
Baruh (dispreţuitor):
Baruh încearcă să se ridice, dar nu reuşeşte. Ce? Ce ai spus?! Vrei să le explici asta lor,
Picoarele lui scheletice, scârţâie sub greutatea lui. bestiilor acelea în două picioare?! Nici măcar nu te vor auzii
(bate cu degetul asupra urechii). Nu au cu ce să te audă! Ei
Baruh: Totuşi, este mai bine la mine în vizuină de fapt. trăiesc potrivit altei legi! Legea lor – cea umană – este de a
Da-mi o mâna de ajutor. acapara! Şi tu vrei să le spui de un Creator, şi de legea Lui?! Să
dăruieşti? Nu. Nuuu, Yehuda. Doar loviturile îi va învaţă că
Yehuda cu grije îl ajută pe Baruh, sprijinindu-l de braţ. trebuie să trăiască diferit. Omul nu poate evita suferinţă,
Yehuda.
În loc să intre înăuntru, se plimbă încet spre pădure. Yehuda: Ba poţi.
Se plimbă pe sub pini înalţi şi arcuiţi, înconjuraţi de Baruh: Şi eu spun, „nu poţi!”
linişte. Este completată doar de foşnetul slab al ierbii, Yehuda: Şi eu spun, „ba poţi!”
de ciripitul unei păsări salutând, şi căţăratul unui Baruh (mai tare):
cărăbuş pe o pală de iarbă. Un purice micuţ stă agăţat Şi eu spun, „nu poţi!”
de o picătură de rouă dimineţii, o ciupercă scoate capul de sub Yehuda (şi mai tare):
acele de pin căzute. Şi eu spun, „ba poţi!” Poţi să o faci fără
suferinţă. Poţi! Putem să le explicăm, că ne aşteaptă acolo, cu
fericire ameţitoare; că ne conduce spre fericire pură. Da,
putem!
Baruh nu răspunde. Îl priveşte pe Yehuda obosit.
Yehuda: Ascultă (păşind în sus şi-n jos în jurul lui
Baruh), le putem explică, destul de simplu, că există o singură
forţă în lume, o forţă, o lege – legea Lui – dragostea pentru
alţii, că această este cea mai mare avere pe care o putem
dobândi, că un rău mare – egoul uman – stă în calea acestei
averi, provocând toate adversităţile, şi că poate fi corectat,
stopând toate nenorocirile.
Baruh (obosit): Nu vor ascultă! Toate încercările mele...
Yehuda (se opreşte în faţă sa):
Trebuie să încercăm din nou, şi din nou.
Baruh: Ei nu pot auzi.
Baruh se leagănă în faţă şi-n spate pe picioarele lui
subţiri şi bătrâne, dând din capul lui mare:
-Lui nu-i pasă de trupuri, Yehuda! Chiar nu
înţelegi?! Creatorul stă de vorba cu sufletul, şi doar cu sufletul.
Nu i-ar pasă mai puţin de corpul tău, şi de zădarnicele lui
dorinţe. Vrei să fii un rabin bun, ştii Tora din inima, ajungi
faimos, faci bani, te înbuibi cu mâncare scumpă, şi dormi bine!
Noi trăim de dragul nostru, în timp ce El, trăieşte de dragul
altora. Noi ne iubim doar pe noi înşine, iar El - doar pe ceilalţi.
(Obosit şi îndurerat) Înţelegi că nu există conexiune între noi
(Aruncându-şi braţele în sus), nimic din toate astea.
Yehuda: Când va apărea, această conexiune?! Va apărea,
nu-i aşa?
Baruh (foarte încet, foarte obosit):
Când ne vom da seama, că nu poate, şi nu va
exista. Atunci va apărea.
Baruh suspină şi îşi desface braţele.
-Când vom fii disperaţi, când ne vom inunda
inimile cu lacrimi, şi vom insista, vom insista dea adevăratelea,
că această conexiune să se materializeze (ruşinat) – măcar o
muşcătura mică, măcar o farcțiune de secundă – când vom
insistă cu întreaga forţă rămasă, pentru că fără aceasta, nu
există nimic pentru care merită să trăieşti.
Baruh se opreşte, complet epuizat.
-Atunci rugăciunea iese la suprafaţă – (Suspină)
din adâncul inimii. în urma acestei rugăciuni, se deschide
poartă lacrimilor, şi începi să-L simţi pe El. Atunci, în sfârşit
înţelegi semnificaţia întregului. Şi plângi, şi plângi, dar de data
aceasta sunt lacrimi de fericire. Şi totul intră în mod plăcut la
locul lui.
Yehuda (radiind de bucurie):
Asta le voi spune! Şi ei vor înţelege. Ştiu că vor
înţelege. Sunt sigur. În fond şi la urma urmei, nimănui nu-i
place să sufere.
 Baruh îl priveşte pe Yehuda. Brusc, se îndoaie
picioarele sub el, dar Yehuda reuşeşte să-l prindă. Baruh se
aşează obosit, pe ciotul unui copac.
Yehuda (temător):
Eşti în regulă? Vrei să te duc acasă?
-Îţi aduci aminte regula? – aude din senin vocea
lui Baruh.
-Da. – răspunde el în şoaptă.
-Bine pentru tine! – vocea bătrânului e calmă. -
Nimeni de aici nu se gândeşte la el însăşi.
-Nici eu.

Baruh: Nu. Mă simt bine. O rază de soare se joacă pe trunchiul unui imens copac
(Copacul este calitatea de dragoste şi dăruire, într-o
Yehuda se aşează pe vine, lângă Baruh. Îl bate pe spate, persoană. Când această calitate este folosită de dragul altora,
ca dacă ar fi un copil. persoană este considerată că se află în Grădina Eden.
Iar când se foloseşte în scop propriu, regulile Grădinii Eden
Baruh: Yehuda... sunt încălcate, şi persoană este „expulzată” din ea.) La dreapta
Yehuda: Da, Baruh. lui Yehuda.
Baruh: Voi fi de acord, cu o condiţie. (Îl mustră atent)
Dacă îmi spui acuma, că ai vorbit cu El despre asta. Ai făcut-o? Ceva îi distrage privirea lui Yehuda. Priveşte atent spre
Yehuda: Da, am făcut-o. frunziş.
Baruh (se luminează, cu un zâmbet subit):
Şi ţi-a dat binecuvântarea lui? -Nu o fă.. – Se aude vocea lui Baruh.
Yehuda: Da. În noaptea această.
Dar Yehuda a păşit deja înspre copac.
În momentul în care rosteşte aceste cuvinte, simte din
nou grădina înflorită. -Yehuda...
Grădina se întinde până departe spre orizont, la
dealurile din depărtare. Ceva sub frunze luceşte, şi-i captează atenţia. Întinde
mâna, ca să atingă trunchiul copacului.
-Aici este El! – Şopteşte Yehuda.
-Nu mă asculţi, fiule.
Stă nemişcat, fiindu-i frică să mişte.
Yehuda aşează un picior pe craca de jos a copacului.
 -Nu pot face nimic. – se aude vocea lui Baruh -Opreşte, fiule! Opreşte! – repetă el.
din depărtare. – Este evident că trebuie să treci singur prin toate
astea. Tu însăţi. Un fulger de lumina!
O apă înfoiată, smulge din rădăcini pomul secular care
Vântul trece deasupra ierbii, îndoindu-i palele în jos. era aşezat în mijlocul grădinii. Îl azvârle învârtindu-se prin aer,
Yehuda se caţără în copac, folosindu-i ramurile drept trepte. după Yehuda.
Vântul suflă mai tare. Yehuda încearcă să ajungă la În ultima clipă Yehuda sare cu capul înainte în crăpătură
obiectul strălucitor ascuns în frunziş. dintre stânci.
Vântul se înteţeşte, transformându-se în vijelie. păsările Aude vocea lui Baruh tresărind de bucurie.
îşi iau brusc zborul. Dintr-o dată nori acoperă cerul.
Yehuda, nefiind în stare să se mai ţină de trunchi, cade -Te naşti!
în iarbă.
Valul se izbeşte de pereţii stâncii, intrând în tunel, şi luându-l
Un fulger de lumina. pe Yehuda pe sus. Curentul puternic îl ridică, îl întoarce cu
Yehuda fuge pe un câmp. capul în jos, şi-l loveşte de stânci, în timp ce-l duce înainte.
Vuietul viscolului şi al apei pe cale de a se apropia, se
aud din spate. Yehuda întoarce capul, în fugă, şi vede coloane ***
de apă măturând grădina din calea lor.
Observă o crăpătură între stâncile din faţă. Înapoi în pădure.
Ploaia se transformă în potop. (Ploaia este calitatea de a Yehuda fuge prin pădure, mângâind trunchiurile
dărui într-o persoană, calitatea Creatorului. Ploaia se copacilor, cu vârful degetelor.
transformă în potop, atunci când o persoană doreşte să o Baruh îl priveşte, şi continuă să-şi şoptească:
folosescă în scop personal, în loc de spre binele altora.)
-Te naşti, fiule, te naşti.
***
***
O pădure în apropierea casei lui Baruh. Yehuda merge
în cerc printre pini, devenind din ce în ce mai rapid. Un fulger de lumina.
Acuma fuge. Yehuda se scufundă.
Baruh îl priveşte atent. Trunchiul unui copac vine grăbit, cu vârful aţintit spre
Yehuda.
 Yehuda închide îngrozit ochii.
Arborele trece pe deasupra, lăsând să se întrevadă o -Ştiu fiule, o poţi face! – spune într-un final
scorbura în mijlocul trunchiului, suficient de mare, că să Baruh cu o voce calmă.
încapă un om înalt.
Îl înghite pe Yehuda. -Voi încerca, - răspunde Yehuda.

*** -Nu vei încerca, ci vei reuşi!

Pădurea. Baruh îl priveşte pe Yehuda în ochi.

Yehuda se opreşte brusc din fugă. E nemişcat. Yehuda este încă încărcat de emoţiile experienţei.
Baruh îşi ridică mâna, dar nu e în stare să scoată vre-un
cuvânt. -Vei cădea, şi te vei ridica (O „cădere” sau
„descensiune” este când o persoană care aspiră la spiritualitate,
*** simte o dorinţă egoisă, care este dincolo de abilitatea persoanei
de a se reţine şi causeaza ca cineva să „cadă” în ea, şi să
Un fulger de lumina! trăiască pentru el însăşi. O „ascensiune” este când cineva
Un alt copac se iveşte din vârtej. corectează acea dorinţa egoistă, şi se ridică deasupra ei.) din
Vârful lui, stă că o pană în celallat copac, închizând nou, face parte din proces. Este necesar! – spuse Baruh. – Nu
perfect scorbura. poate fii lumina („Întunericul”, este guvernarea egoului, asupra
Se aşterne tăcere, întuneric. unei persoane, o guvernare care ascunde Creatorul şi lumea
spirituală de o persoană. „Lumina” este revelaţia calităţii de a
*** dărui şi de a iubi, într-o persoană, permiţându-i persoanei să
descopere lumea spirituală, pe Creator.) fără întuneric; nici zi
Pădurea. fără noapte.
Yehuda stă cu faţă îngropată în scorbura unui stejar -Înţeleg, dar este foarte greu, - răspunse Yehuda.
secular.
O veveriţa, ceva mai sus scoate capul din scorbura ei. -Prima etapă s-a terminat. Este cea mai
Baruh este alături de Yehuda. Îl bate uşor pe spate, importantă dintre etape, - spuse Baruh. – Acuma începe
precum unui copil mic. procesul de curăţare a mizeriei („Curăţare” înseamnă curăţare
Ambii sunt tăcuţi pentru mult timp. de mizerie – munca de a corecta dorinţele egoiste, de a primi
Yehuda nu-şi poate revenii.
cu scopul de a da plăcere altora, de exemplu Creatorului.) tale. ce tu ai simţit! Şi El te-a ales pe tine, şi nu pe ei. Du-te la
Înţelegi, că este absolut necesar, fiule. El, fiule, du-te, tânjeşte, roagă-te, străpunge, urlă, dar nu te
opri!
-Da.
Yehuda: Merg la El, Baruh. Zbor spre El.
-Înţelegi că nu poţi trăi de dragul tău, fiule, atâta
timp cât El „trăieşte” doar pentru toţi ceilalţi.
***
Baruh zâmbeşte, şi-l priveşte pe Yehuda în ochi.
Un fulger de lumina.
-Să trăieşti pentru ţine însăţi, este mizerabil. Apa ţâşneşte în continuare, azvârlind trunchiul
pecetluit, al arborelui uriaş, ca pe o scobitoare imensă,
-Înţeleg Baruh, - răspunse Yehuda. – înţeleg. cu Yehuda în interiorul ei.

-Trebuie să ne curăţăm de ea, fiule -Ai intrat în arca. („arca” este un sistem închis al
dorinţelor, care au ca obiectiv doar dăruire şi dragoste. Aparent
Yehuda (suspină): o persoană se ridică deasupra egoului, şi temporar „inăbușește”
Dacă aş putea... s-o smulg din mine, toată dintr- restul dorinţelor, mai exact se fereşte a le folosi. Astfel, cineva
o dată! „navighează” în arca, protejat în interiorul gândurilor pure.) (se
aude vovea lui Baruh, prin tumultul de apă) Arca care este în
Baruh: Nu o poţi face dintr-o dată. Nici răsăritul nu este interiorul tău!
dintr-o dată, ci pas cu pas. Vei reuși, fiule, vei reuşi!
Un alt trunchi de copac, înţepenit perpendicular ca un
Yehuda (ferm): Voi reuşi Baruh. catarg, în scorbură, ţâşneşte pe lângă prăpastia îngustă.

Baruh zâmbeşte. -Ţine-te, fiule! Păstrează-ne în gând, pe noi toţi.

-Bine făcut! Să nu îndrăzneşti să spui altceva! Şi din nou foşneşte pădurea. Iarba se leagănă sub o
Mii şi mii din cei mai măreţi, măreţii înţelepţi, privesc acuma uşoară adiere.
înspre ţine, Yehuda, cu dragoste şi speranţa. Sunt pregătiţi să se
lase rupţi în bucăţi, sau tăiaţi felii, doar că să simtă ceea
 Baruh este tăcut, se chiorăşte spre tufăriş, în timp ce-şi
mută privirea de la Yehuda. Se holbează la o albina, ce Baruh: Nu te mai reîntoarce vre-o dată aici, Yehuda! Nu
zboară din floare în floare. trebuie să mai revii aici.

Baruh: Este aşa de armonios aici, pur. Ar trebui să-ţi Yehuda măreşte pasul, aproape fuge.
cauţi alt profesor, Yehuda.
-Dar te voi aştepta, şopteşte Baruh, marele meu
Yehuda ridică privirea spre el. Nu, răspunde. student... şi învăţător.

Baruh: Nu mai am ce să te învăţ. Sufletul tău, te va ***

ghida de aici mai departe.
Yehuda: Unde voi găsi un alt învăţător? Varşovia. Strada principala.
Baruh: Continuă să cauţi. Întreabă. Dacă întrebi, ţi se va Yehuda merge grăbit, neconstientizand exact paşii.
dezvălui. Creatorul nu te va părăsi acum. Are planuri mari cu cufundat în gânduri, nu reacţionează la nimeni şi nimic.
tine. Vin vremuri noi, şi nu sunt potrivite pentru antici ca mine.
Yehuda: Să te duc acasă? ***
Baruh: Nu, voi şedea aici pe acest ciot, şi voi asculta la
liniştea din jur. Poate o să învăţ una alta. Scurt documentar:
Cronica începutului secolului 20.
Yehuda se ridică. Un maiestuos bal mascat la palatul de iarnă din Sankt
Petersburg.
Yehuda: Trebuie să plec. Prima cursă de biciclete tour de France.
America recunoaşte independenţa statului Panama.
Baruh: Du-te. Primele demonstraţii comuniste în Polonia.
Fraţii Wright, fac primul lor zbor.
Yehuda se întoarce, şi o ia repede în josul străzii. Baruh Maşinile încep să devină la modă.
îl urmăreşte cu privirea, în timp ce-i rosteşte numele.
***
-Yehuda!...
Varşovia. Strada principală.
Yehuda nu-l mai aude.
 Freamătul tot mai mare al unei mulţimi, se apropie de --------------
undeva. Imagine
Yehuda ridică privirea. --------------
Se trezeşte în mijlocul străzii; mulţimea mărşăluieşte
înspre el. Brusc un detaşament al poliţiei călare atacă mulţimea
Steaguri roşii flutură deasupra capetelor oamenilor. În de pe două străzi lăturalnice.
fundal se aude imnul internaţionalei comuniste.
Yehuda se trezeşte în mijlocul mulţimii, mergând alături Poliţia: Tăceţi din gură, mizeriilor!
de ei, în primele rânduri.
Steaguri flutură deasupra capului său. Poliţiştii, mânuind bastoane, încep să lovească în
Bărbaţi tineri şi femei tinere mărşăluiesc alături de el. mulţime, bastoanele lor coborîndu-se asupra capetelor
din mulţime.
Cineva îl prinde de braţ. Mulţimea se agită, după care intră în colaps.
Faţă lui Yan apare din mulţime.
Mulţimea: Ce faceţi măi, futu-vă mama voastră!
Yan (urlând deasupra mulţimii):
Am ştiut că nu vei stă deoparte. Oamenii încep să cadă pe pavaj, ţinându-se de cap.
Sîngele şiroieşte printr-e degetele lor.
Cineva îi înfige un steag roşu în mâna. Un baston se ridică deasupra lui Yehuda.
mulţimea: Faţă distorsionată a unui poliţist se vede deasupra lui:
Frăţie! Egalitate! Libertate!
-Ahaaa, evreu jegos, vrei egalitate?!
Yehuda începe să strige alături de ei.
Deîndată o mâna puternică îl împinge pe poliţist, îl
Oamenii de pe trotuar privesc uimiţi către un evreu apucă pe Yehuda de reverul hainei, şi-l trage la o parte.
ortodox, ducând un steag roşu, şi strigând sloganuri Yehuda e apăsat pe zidul casei din apropiere.
comuniste alături de restul mulţimii. Yan este alături de el.
O femeie frumoasă îl prinde pe Yehuda de mâna, Yan îl ţine de Îl inpinge pe Yehuda într-un intrând.
cealaltă mâna. Yehuda zâmbeşte.
Fetele tuturor sunt luminate de fericire şi inspiraţie. Yan: Eşti viu?! Atunci strigă către Dumnezeul tău!
 Prin poartă întredeschisă vedem oameni fugind. Poliţia Un cuplu mai în vârstă, trece pe lângă Yehuda, care stă
îi urmăreşte călare, lovindu-i cu bastoanele. aşezat pe treptele casei.
Haina îi este murdară, mâinile îi sângerează.
Yan: Nu ai pe cine să strigi, ha?! Nimeni! Pentru că El nu
poate exista! Priveşte ce face El, Dumnezeul tău! O femeie: Eşti bine mă?

Yehuda încearcă să spună ceva, dar Yan sare pe el, Yehuda (ridicându-şi capul):
apasandu-şi mâna pe gură lui Yehuda, inabusindu-i cuvintele. Nu, deloc.

Yan: El nu există! Nu există! Şi dacă există, nimeni nu are O femeie: Te pot ajută?
nevoie de aşa un Dumnezeu, pentru că El este acoperit cu
sânge! Sângele nostru! Yehuda: Nu ştiu.

Poliţia cafteşte un băiat tânăr. Se ridică, şi porneşte în josul străzii.

Băiatul plânge în hohote: Yehuda se îndreaptă spre aleea sa. Urcă încet treptele
-Nu o să mai fac nici o dată. Nu o mai fac... spre apartamentul său, şi deschide uşa. O dată intrat.
Un alt poliţist o târăşte pe fata frumoasă care a mărşăluit alături Merge direct către camera lui. Mama lui vine grăbită în
de Yehuda, de par. urmă lui, uitându-se la el speriată.

Yan (şoptind): Nu eşti în stare să-mi explici asta, nu eşti! Yehuda: Am căzut. Nimica grav.

Îi ia pălăria lui Yehuda şi o aruncă pe jos. Mama: Acolo, în camera ta...

Fuge în stradă, se repede în faţa calului poliţistului, sare
în sus, îl trage pe poliţist de jachetă, jos de pe cal. O Nu apucă să termine, Yehuda deschide uşa, şi rămâne în
prinde pe tânăra de mâna, şi o iau amândoi la fugă, dispărând pragul ei.
după colţ.
Rabinul Feldman şi Dascalul Shmuel, șed împreună la
*** masă. Tatăl sau stă rezemat de perete, în celalalalt capăt al
camerei.
Seară. Cartierul evreiesc în Varşovia.
Yehuda (de îndată):
 Nu fi îngrijorat tată, pur şi simplu am căzut.
(Întorcându-se către oaspeţi)
Bună, Rabine Shmuel. S-a întâmplat ceva?
Rabinul Feldman (examinând-ul):
Nu fi surprins Yehuda. Tatăl tău Simcha ne-a
invitat aici. Te rog, ia loc.
Yehuda, rămâne în picioare, şi-l priveşte pe tatăl lui.
Rabinul Feldman:
Studiezi Cabala, şi noi nu te mai putem opri.
Dascalul (cu asprime): Interzi-i să studieze cabala! Am spus-
o de multe ori, şi nu mă opresc din a o repeta!
Rabinul Feldman: Păi nu mai e aşa de simplu acuma.
Dascalul (adresându-se lui Yehuda):
Ai rupt fiecare legământ. Şi ce ne-a spus tatăl
tău, Simcha...
Simcha încearcă să nu privească înspre Yehuda.
Dascalul: Simcha spune că-i consideri pe ne-evrei egali cu
evreii.
Yehuda: Cel mai important lucru este, dacă cineva tinde
sau nu către Creator.
Dascalul: Şi nu face nici o diferenţa dacă este evreu, sau
nu, corect?
Yehuda: Corect. Este irelevant.
Dascalul aruncă o privire rapidă către fiecare:
Dascalul: Se pare că acest caz este clar. Trebuie să oprim
asta complet, şi pe loc! (Arătând cu degetul către Yehuda)
Acest om a venit să distrugă tot ceea ce ne-a ţinut uniţi de
secole. Este mortal pentru noi. Yehuda, îţi interzicem să mai
studiezi cabala(fierbând). Acest nebun, Baruh, canalie, idiot!
Rabinul Feldman: Shmuel, se poate? Te rog...
Dascalul: Păi uită-te ce le face elevilor mei. (Întorcându-se
spre Yehuda) Îţi repet, îţi interzic să studiezi cabala.
Yehuda: Nu pot ascultă de ţine, Rabine Shmuel. Ceea ce
ceri tu de la mine, este să încetez să mai respir, să încetez
să mai trăiesc. Nu pot face asta.
Dascalul (adresându-se Rabinului Feldman):
Trebuie să interzicem tuturor evreilor din
Polonia de a mai vorbi cu el. Tuturor evreilor din Polonia.
Rabinul Feldman:
Eu îmi amintesc că ai aplicat pentru hirotonisire
ca şi rabin?
Yehuda: Da, aş vrea să dau examenul pentru hirotonisire
ca rabin, şi să încep să predau.
Dascălul: Ceeee? Chiar crezi că după tot ce am auzit noi
acuma aceasta va fi posibil?
Yehuda: Îţi cer doar un minut de răbdare; îţi pot explica
totul.
Dascălul: De ce te-am asculta?!
Rabinul Feldman:
Aşteaptă un minut, Smuel. Te ascultăm, Yehuda.
Yehuda: Trebuie să introducem cât de urgent posibil,
studiul cărţii Zohar în toate instituţiile noastre educaţionale.
Trebuie să introducem că materie obligatorie cabala, care să fie
studiată de la o vârstă cât mai fragedă posibil. Prin această,
vom atrage Lumina în această lume, şi vom sfârşi toate
suferinţele. Pot crea o programa. Pot începe să predau...
Dascălul: Un non-evreu nu poate prede evreilor. Şi tu eşti
un non-evreu!
O pauză. Dascălul îl priveşte pe Yehuda, Rabinul
Feldman, apoi pe Simcha, şi înapoi pe Yehuda.
Dascălul (ferm): Eu, că membru al consiliului, voi face tot ce-
mi stă în putinţă, ca să fiu sigur că vei pica examenul. Nu vei fi
un rabin! Nu voi permite această nenorocire pe care ai ales-o ca
să contaminezi şi să distrugi oamenii noştrii.
Se ridică brusc, şi părăseşte încăperea. Uşa se trânteşte
în urmă lui. Rabinul Feldman da din cap, în timp ce-l priveşte
plecând.
Rabinul Feldman:
De ce trebuie să te confrunţi cu toată lumea,
Yehuda? De ce?
Yehuda se aşează, se uită spre Rabinul Feldman, apoi
către tatăl sau. Simcha nu ştie încotro să-şi îndrepte privirea. Se
întoarce.
Rabinul Felman (adresându-se lui Yehuda):
Spune-mi de ce tu, cu mintea ta briliantă, nu
poţi rămâne tăcut atunci când este nevoie, să laşi anumite
lucruri nespuse? Eşti aşa de inteligent! Vrei să ajungi rabin, nu-
i aşa?
Yehuda: Da.
Rabinul Feldman: Vrei să predai oamenilor?
Yehuda: Acesta este singurul motiv pentru care îmi
doresc să devin rabin.
Rabinul Feldman: Deci trebuie să fii isteţ! Uită-te la ce ai
făcut cu dascălul! Începe să tremure, doar când te vede.
Aproape că a reuşit să marcheze mai înainte. Pentru ce să-l
învinuim? Aşa a fost învăţat, nu este de învinuit. Trebuie să-i
explici totul dintr-o perspectiva diferită.
Yehuda este tăcut, îşi apleacă privirea.
Yehuda: Încerc, dar nu reuşesc.
Rabinul Feldman: Păi faptul că realizezi acest lucru, este
deja un pas înainte. Bine făcut. Şi acuma, (rezamandu-se
confortabil) spune-mi ceea ce lui nu i-ai spus.
Yehuda îl priveşte pe Rabinul Feldman suspicios.
Yehuda: Totul?
Rabinul Feldman:
Păi, da-i drumul, spune-mi aşa cum este. Noi
evreii suntem răi, aşa-i?
Yehuda este închis în sine.
Rabinul Feldman:
Ţi-am spus să nu-ţi fie teamă, aşa că nu-ţi fie
teamă, vorbeşte!
Yehuda (razgandindu-se):
Ochii întregii lumi, sunt aţintiţi asupra noastră.
Rabinul Feldman: Yehuda: Trebuie să respectăm totul doar pentru a putea
Aşa a fost dintotdeauna. dezvălui Creatorul, Lumina, Dragostea întregii lumi. Să
Yehuda: Acuma vor fi mai mult că niciodată. Nu va mai devenim purtătorii Luminii în loc de întuneric.
exista indulgenţă.
Rabinul Feldman: Simcha is priveşte fiul mirat şi îngrozit.
De ce? De ce acuma în mod special?
Yehuda: Un secol îngrozitor se aşterne, un secol cu Rabinul Feldman:
suferinţe oribile, ură cumplită, şi egoism fără precedent. Dacă vei vorbii în felul acesta, nimeni nu te va
Şi noi evreii vom fi vinovaţi de suferinţa întregii omeniri. înţelege. Eşti mult prea direct, prea deschis.
Rabinul Feldman: Yehuda: Mi-ai cerut să-ţi spun întregul adevăr.
Aceasta este ceea ce cred non-evreii? Rabinul Feldman:
Yehuda: Asta este ce crede cabala, cartea Zohar, este Este mult prea mult.
ceea ce crede Creatorul. Yehuda: Mă voi strădui să fiu mai clar. Voi cauta căi să
expun totul mai bine, aşa ca ei să poată înţelege. Voi face tot
Feldman este tăcut. Se dau lupte puternice în interiorul efortul care-mi stă în putinţă. De ce mi-a fost dăruita viaţa,
sau. dacă nu pentru asta? Dacă nu, întreaga omenire va experimenta
un chin fără precedent.
Yehuda (cu patimă): Rabinul Feldman:
Noi suntem cei care îl inpiedică pe Creator de a De unde ştii toate acestea?
fi dezvăluit în lume. Yehuda: Ştiu.
Rabinul Feldman: Rabinul Feldman:
Noi suntem poporul ales; noi respectăm legile Cum?
şi poruncile. Yehuda: Le văd.
Yehuda: Nu ar trebui să ne fălim, să ne umplem de
cunoştinţe, şi să devenim aroganţi, lăudându-ne cu pstrarea Rabinul Feldman îl priveşte tăcut. Tăcere pluteşte în
meticuloasă a poruncilor. Nu! aer. Picături de ploaie cad în spatele ferestrei.
Simcha: Yehuda, încetează!
Rabinul Feldman: Rabinul Feldman:
Lasă-l să vorbească! Bănuiesc că ştii că ai nevoie de trei scrisori de
recomndare, că să fii admis la examen.
Yehuda: Da, ştiu.
Rabinul Feldman: Studentul #1: Mamă, ce răspuns!
Şi ştii pe cineva care te va recomandă?
Yehuda este tăcut. Cineva din mulţime:
Rabinul Feldman se scoală, şi păşeşte spre ușă. Se Sunt deja peste trei ore.
opreşte în pragul uşii.
Studentul #1: Sunt tăcuţi.
Rabinul Feldman: Studentul #2: Sunt tăcuţi.
Îţi voi da recomandarea mea. Îl voi ruga şi pe
Rabinul Zilber şi pe Rabinul Epstein să garanteze pentru ţine. Altcineva din mulţime:
Ei te iubesc pentru sârguinţă şi cunoştinţele tale profunde. Deeeci!
Desigur nu le voi spune ce am auzit astăzi de la ţine.
Studentul #1: Păi, încă sunt tăcuţi! Nici un cuvânt.
Yehuda: Îţi sunt recunoscător, onorate rabin. Studentul #2: Şşşt, vorbeşte Rabinul Zilber. Îl felicită, a trecut
examenul. Ştiinţe excelente. Speră că...
***
Se deschide uşa, cei doi evrei aproape cad jos.
Rabinat. (Rabinat provine de la cuvântul ebraic Dascălul iese, face câţiva paşi de-a lungul coridorului.
Rabanut, şi este o instituţie condusă de rabini, care testează Rabinul Feldman şi alţi membrii ai comisiei îl urmează.
cunoştinţele studenţilor şi îi hirotoniseşte că rabini. Rabinatul, Vorbesc între ei, dând din cap.
judecă, conduce, căsătoreşte şi divorţează în interiorul Dascălul se opreşte brusc, aşteptându-l pe rabinul
Iudaismului Ortodox.) Un coridor lung. Feldman.
Evrei în capoate negre (manta tradiţională, sutană) şi Îi şopteşte, dar suficient de tare, încât să poată auzi
streimel (pălărie tipică de blană), șed de-a lungul peretelui, toată lumea.
adunaţi lângă o ușă închisă.
Doi studenţi îşi presează urechile pe gaură uşii, Dascălul: Faci o greşeală teribilă.
încercând să tragă cu urechea la ce se întâmplă înăuntru, şi
raportând în şoaptă. Rabinul Feldman trece pe lângă el.
Dascălul (apropiindu-se de un rabin care merge în urmă
Studentul #1: A răspuns din prima! Rabinului Feldman):
Studentul #2 (admirativ): Rabine Zilber, trebuie să-l oprim. (Se întoarce
Nici măcar nu a făcut o pauză de gândire! spre alt rabin mai în vârstă) Rabine Epstein!
 Simcha: Rivca, o rudă îndepărtată.
Rabinul Epstein: Yehuda: Ce vârstă are?
Am făcut tot posibilul ca să-l opresc. Ai văzut tu Simcha: Şaisprezece.
însuţi. Dar este imposibil. Yehuda: Mi-aşi dori-o de nevasta.

Rabinul Zilber: Nu pot pică pe cineva cu astfel de cunoştinţe
fenomenale... (şovăie) şi simţuri.
Rabinii continuă drumul lor, povestind unul cu celălalt.
Yehuda iese din cameră.
Simcha sare la Yehuda, veselia lui, făcându-l să pară un
copil mic.
Everei îi înconjoară, strângând mâna lui Yehuda.
Dascălul Smuel stă la distanţă, la capătul coridorului,
urmărind scenă.
***
Cartierul evreiesc din Varşovia.
O dimineaţă strălucitoare.
Simcha şi Yehuda merg în josul străzii.
Simcha nu se poate oprii din vorbit, neputându-şi
stăpânii bucuria.
Două fete de 16 ani, vin înspre ei.
Una dintre ele îşi ridică ochii, şi-i zâmbeşte timid lui
Simcha.
Simcha îi întoarce zâmbetul.
Fetele trec mai departe.
Yehuda întoarce capul după ele.
Yehuda: Cine a fost fata această tată?
Simcha îl priveşte pe Yehuda. Yehuda da din cap.
Yehuda: Un cabalist trebuie să fie căsătorit.
***
Un picior încălţat cu un pantof negru, sparge un pahar
învelit în hârtie.
Deîndată începe să cânte muzică evreiască; suntem la o
nuntă hasidică.
Yehuda, mirele, este aruncat în sus, spre tavan, aşezat
pe un scaun. Pălării hasidice sunt aruncate în aer, hasidici
veseli sar în sus şi în jos, într-un dans tradiţional. O formaţie
cânta, bătând ritmul muzicii. Nunta este plină de veselie, şi
pentru un timp sunt uitate toate problemele! Pare că invitaţii
plutesc prin aer.
Baruh se uită la festivităţi dintr-un colţ.
O ceaţa de copii îl înconjoară.
O sticlă aproape goală de vodcă stă în faţă lui.
Baruh îl urmăreşte pe Yehuda din priviri.
Yehuda, în mijlocul unui dans, îi întâlneşte privirea.
Baruh închină capul spre el, ridică paharul, bea, şi brusc
paharul dispare din mâna să.
Baruh zâmbeşte, şi cu grijă scoate un pahar plin cu
vodcă, din mânecă mantalei lui unsuroase.
 Copii din jurul lui rad în hohote.
Yehuda rade.
Ce îl aşteaptă pe Yehuda?
Imediat după nuntă, proaspeţii miri, Yehuda şi Rivca, se
mută din Varşovia în micul orăşel Pursov.
Îşi închiriază un apartament exact vis a vis de părinţii
lui Rivca.
Miezul nopţii. Linişte.
Micul orăşel polonez este cufundat în somn. Luna
alunecă agale pe cerul plin de stele.
Sub ea, o casă veche din lemn, toate geamurile
întunecate.
Un licărit slab apare în una din ferestre.
Brusc, liniştea este deranjată de sunetul gheţii sparte.
O pereche de picioare goale, sparg gheaţă, şi intră într-
un lighean cu apă îngheţată.
O camera slab iluminată.
Yehuda da din cap, şi îşi apropie cartea mai tare de faţă.
Picoarele îi sunt cufundate în apă îngheţată.
Tânăra lui soţie Rivca, îl priveşte din spatele draperiei.
Pare înfricoşată.
Din stradă se vede silueta lui Yehuda, în geamul slab
iluminat. O femeie îl priveşte de pe partea cealaltă a străzii.
Este Dvora, mama lui Rivca.
Îşi întoarce capul spre cameră, şi spune ceva. Faţa
somnoroasă a soţului ei, apare în geam, alături de ea. Ambii
privesc pe fereastră, spre profilul ascuţit al lui Yehuda,
nemişcat ca o fotografie, şi concentrat la maximum.
Apartamentul lui Yehuda şi Rivca. Zori de zi.
Yehuda stă aplecat asupra cărţii.
Flacăra din lampa se stinge într-o dară de fum.
Ceasul arată cinci dimineaţă.
Rivca este trează, şi pregăteşte micul dejun.
Se vede că este gravidă.
Un bătut în surdină la ușă.
Rivca răspunde.
Părinţii ei, stau în pragul uşii.
Intră.
Yehuda îl salută pe tatăl ei.
Tatăl poartă un Tallit (Tallit este un şal alb, folosit de
evrei la rugăciune) alb. Este plin de respect de sine, în
anticiparea rugăciunii de dimineaţă.
Dvora o sărută pe Rivca.
***
O sinagogă într-un mic orăşel.
Tatăl lui Rivca şi Yehuda, stau unul lângă altul,
rugându-se
Camera este albă, cu Tallituri acoperind capetele
bărbaţilor.
***
Apartamntul lui Yehuda şi Rivca.
Tatăl lui Rivca, şi Yehuda stau la masă.
 Rivca şi Dvora sunt ocupate, servindu-le modestul mic Rivca: Yehuda ştie ce face!
dejun. Dvora: Eu cred că nu face nimica. Nu a adus
încă acasă nici un bănuţ!
Tatăl (adresându-se lui Yehuda): Rivca: Mama!
Arăti obosit, ai parte de destul somn? Dvora: Începeţi să ascultaţi de cei mai în vârstă.
Yehuda: Da, sunt bine. Voi amândoi. Vrem să aveţi o familie normală. Această cabala
Tatăl: Câte ore dormi? se bate cap în cap cu vieţile voastre.
Yehuda: Trei ore îmi ajung. Rivca (ridicându-se):
Tatăl: Nu se poate! Soţul meu este un mare învăţat. În mod serios te
Yehuda: Mi se pare că şi astea sunt prea multe. rog să incetezi de a te mai amesteca în vieţile noastre! În afară
Tatăl: Înţeleg... Yehuda, ai o nevasta tânăra. de asta, mai avea un pic de timp să se odihnească, iar voi îi
Rivca: Tată, te rog... distargeti atenţia cu conversaţiile voastre lipsite de sens.
Tatăl: Nu aveţi strop de bani. Tatăl: Ce? Lipsite de sens?!
Rivca: Îţi vom plăţii datoria luna viitoare. Dvora: Cu alte cuvinte ne dai afară?
Tatăl (ferm): Şi tu cine ştie ce faci... De ce te trezeşti la unu Rivca: Vreau să înţelegeţi că am un soţ, pe care îl
noaptea? iubesc, şi că avem o viaţă împreună. Mi-aşi dori să nu vă
Yehuda: Noaptea îmi este dată pentru studiile mele. amestecaţi.
Tatăl: Nu, noaptea îţi este dată să fii alături de soţia ta Tatăl: Să nu ne amestecăm?
(întorcându-se spre Rivca: Să taci, Rivca!) ca să te poţi odihni, Rivca: Te rog.
şi să întâmpini dimineaţa revigorat, cu o rugăciune, şi nu în
ultim rând, să-ţi procuri pâinea de zi cu zi. Ai de hrănit o Tatăl se ridică şi merge către ușă. Dvora se grăbeşte în
familie. urmă lui.

Dvora se aşează în spatele soţului ei. Tatăl (din pragul uşii):

Tatăl: Ţi-am dat-o pe Rivca, crezând că ai de gând la
modul serios să întemeiezi o familie.
Rivca: Tată, opreşte-te! Te amesteci în vieţile noastre!
Dvora: Nu, asta este greşit. Nu mai suportăm să
privim cum te părăseşte în fiecare noapte... făcând Dumnezeu
ştie ce!
Să nu plângi, dacă nu vei avea cu ce să-ţi
hrăneşti copii, şi el – marele învăţat – este prea ocupat cu
studiile că să-şi găsească o slujba, că să aibă grijă de tine. Să nu
vii la noi plângând! Să mergem Dvora!
Pleacă. Yehuda se uită spre Rivca.
Yehuda: Nu se vor mai întoarce.
Rivca: Am ales. Te am pe tine.
Yehuda vine spre ea, şi o îmbrăţişează.
Rivca îşi pune mâna pe pântec, şi spune zâmbind:
-E atât de puternic, nu are stare de loc. Nu se
opreşte nici o clipă din lovit.
Se uită la Yehuda, şi-şi reazămă capul pe umărul lui.
Rivca: Cred că ar trebui să ne mutăm de aici. Nu ne vor
da pace. Ce crezi?
Yehuda: Cum spui tu.
Dimineaţă. O mârţoagă slabă trage o căruţă. Yehuda şi
Rivca șed înăuntru. Întreagă lor avere constă în doi saci – unul
plin cu haine, celălalt plin cu cărţi.
Birjarul își mâna cu blândeţe calul, în timp ce recită din
Psalmi.
-„Fericit este cel ce ce nu a ascultat povaţa
nelegiuiţilor, şi nu a stat în calea păcătoşilor...”
Ridică un deget curbat în aer.
-„şi nu a şezut în scaunul celor dispreţuitori.”
Dă din cap, aproape cântând.
-„Şi să fie că un copac, plantat de fluvii de apă,
care-i cară în depărtare fructele şi sămânţa, şi a cărui coroana
nu veștejește; şi indiferent ce va face, va prospera.”
Birjarul se întoarce spre Yehuda şi Rivca, şi le trage cu
ochiul.
-Văd că eşti un rabin, un om educat – spune el, -
şi soţia ta este o femeie frumoasă. Eu pe de altă parte, muncesc
de când aveam şapte ani, nu ştiu să scriu sau să citesc – şi nu
am nevoie de asta. Memorez tot ce îmi citeşte fiul meu, şi
plâng. ...Este aşa de frumos. Este o minune, că cineva poate
scrie în felul acesta.
Yehuda se uită către el, şi zâmbeşte.
Birjarul îşi mâna calul, şi îşi cocoşează din nou degetul
în sus.
Birjarul: „Chiar dacă o oștire ar tabăra asupra mea, inima
mea nu trebuie să se teamă; chiar dacă războiul se va ridică
împotriva mea, chiar şi atunci voi fi încrezător.”
Birjarul da din cap, şi plescăie o dată puternic cu limba.
Birjarul: Aaaa! Cât de dulce, cât de frumos, ha! Fiul meu
o citeşte aşa de frumos. El şede şi cugetă asupra lui, după
care explică totul unui bătrân prost ca mine. El spune că eu mă
iubesc doar pe mine însumi, dar Creatorul îi iubeşte pe toţi.
Yehuda: Chiar spune aceasta?
Birjarul: Da o spune! E aşa de isteţ, băiatul meu!
Yehuda: Care e numele băiatului tău?
Birjarul: Moşe. Are doar zece ani. Spune mereu, „Tată,
priveşte cât de bun este Creatorul nostru.” – Da, spun eu, sigur
El este bun.
Dă din cap, se întoarce, şi-şi mâna calul.
Birjarul: Hai, grăbeşte-te, mârţoagă bătrână!
Brusc i se schimbă tonul vocii. Vedem cum îşi şterge
lacrimile cu mânecă.
Birjarul: M-daaa! Sigur, e bun. Dacă e aşa de bun, atuci
de ce a luat picioarele fiului meu?
Se întoarce spre Yehuda, cu lacrimile ţîşnindu-i din
ochi.
Birjarul: Ha? E aşa un băiat de aur, fiul meu, stimate
rabin, ştie totul, dar picioarele nu-i funcţionează de la naştere.
Desigur, eu nu mă plâng, Domnul ştie cel mai bine. Dar îmi
poţi spune, rabine, de ce a luat picioarele fiului meu?
Yehuda e tăcut.
Rivca, cu o mâna pe pântec, îşi priveşte soţul.
Yehuda: Cât de departe locuieşti de aici?
Birjarul: Nu chiar aşa de aproape. Cam la două ore de
mers, cu mârţoaga mea, dacă nu cade moartă pe drum.
Yehuda: Aşi vrea să stau de vorba cu fiul tău. Îmi
permiţi?
Birjarul: O-o-o stimatul meu rabin! Ar fi atât de fericit! A
văzut doar de două ori în viaţă sa un rabin, şi una a fost când s-
a născut. (Naştere (circumcizie): obiceiul evreiesc în care la opt
zile de la nastera unui băiat, se taie prepuțul.) (aruncă un ochi
către Rivca) Dar drumul este foarte rău, soţia ta este aproape de
a...
Rivca: Nu va faceţi griji, eu mă simt bine. (Priveşte
spre Yehuda.) Să mergem.
Yehuda (către birjar):
Să mergem.
Birjarul trage puternic de hăţuri.
Birjarul: Haide acum, cotoroanţa bătrână, nu lâncezii!
Chaa! Micul Moşe va avea parte de o surpriză imensă!
Calul bătrân, se uită la birjar cu coada ochiului, şi
începe să tropăie un pic mai grăbit. Căruţa merge pe un drum
denivelat, leganandu-se de pe o parte pe alta.
Birjarul recită cu vocea-i răguşită:
-„Vocea prezicătorului, fiu al lui David, regele
Yerusalimului: ‚Vanitatea vanităţilor, totul este în van.’”
Birjarul recită cu voce tare din Eclesiastul
 -Câtă dreptate are! „O generaţie pleacă, o altă
generaţie vine; dar pământul va rămâne veşnic.”
Căruţă îşi continuă drumul.
Yehuda o acoperă pe Rivca, cu mantaua lui.
Ea se apasă pe el.
O sălbăticie măreaţă, se deschide în faţa ochilor:
câmpii, o pădure îndepărtată, un pin singuratec, pe un deal
îndepărtat.
Vocea birjarului:
-„Ceea ce a fost, este ceea ce trebuie să fie; şi
ceea ce trebuie făcut, este ce trebuie făcut: şi nimica nu e nou
sub soare.”
Soarele apune.
Căruţa se bălăngăne de pe o parte pe cealaltă pe drumul
accidentat.
Rivca, şede, rezemându-se de Yehuda, tinundu-se
îngrijorată de pântec.
În clipă următoare, se dă jos din căruţă, şi merge în
urmă ei, cu picioarele adâncite în noroi. Îl ţine pe Yehuda de
mâna.
Căruţa intră într-o localitate mică şi sărmana.
Virează de pe strada principală, şi câteva curbe mai
târziu, birjarul arată spre o casă neagră, joasă de lemn.
Faţa palidă a unui băiat, se vede în spatele ferestrei.
Birjarul: Aici e micul meu băiat.
Intră în casă.
Mobilă simplă şi sărăcăcioasă.
Un copil, Moşe, şede pe un scaun de lemn, făcut special pentru
el.
O carte stă deschisă în faţă lui pe pervaz.
Picioarele lui, asemenea unor şireturi, atârnă lipsite de
viaţă de pe scaun.
Moşe le zâmbeşte oaspeţilor.
Birjarul îşi deschide bucuros braţele, şi fără pic de efort,
îl ridică pe Moşe din scaun.
Moşe îşi îmbrăţişează tatăl, şi îi sărută obrazul
nebarberit.
Birjarul: Deci, stimate rabin, aici este micul meu băiat,
Moşe al meu, bucuria vieţii mele.
Yehuda îl fixează cu privirea pe Moşe, care la rândul lui
îl ţinteşte şi el cu privirea.
Yehuda îşi întinde mâinile, şi îl ia pe Moşe din braţele
tatălui sau.
Băiatul îl îmbrăţişează şi stă în braţele lui.
Rivca şede lângă ușă, şi-i priveşte tăcut.
Moşe (adresându-se lui Yehuda):
Cum îţi merge?
Yehuda: Mă gândesc doar la El, fiecare zi din viaţa mea.
Moşe: Nu este nimeni în fără de El. Lui îi pasă, şi se
gândeşte la noi...
Birjarul (bombănind):
Atunci de ce ţi-a făcut asta, dacă îi pasă?
Moşe zâmbeşte, şi-i atinge mâna lui Yehuda.
Yehuda se aşează.
Birjarul (suspinând):
O-o-o-off!
Moşe: Face toate astea intenţionat, ca să ne inducă în
eroare, ca să ne putem ridica asupra tuturor cugetărilor şi
suferinţelor, şi să spunem, „Tot ceea ce există, eşti Tu! Eşti cel
mai măreţ Dumnezeu, tatăl nostru îndrăgit, care îi iubeşte pe
toţi, pe noi toţi.”
Yehuda îl priveşte admirativ pe băiat.
Bate cu palmele pe coapsele nemişcate.
Moşe: Cât despre trup, va geme neîncetat. Trupul se
iubeşte doar pe el însăşi. (zâmbind discret, Moşe continuă) Dar
este o bucăţică din El în noi, foarte mică, aşa de mică (îşi arată
degetul mic). Nu, chiar mai mică (îşi aşează degetul mare pe
ultima falanga a degetului mic), aşa de mic, un punct micuţ şi
mărunt. Este numit „suflet.” Ni L-a dat. Doar cu el vorbeşte.
Sufletul, nu corpul, vorbeşte cu Creatorul. Am dreptate, dragă
rabine?
Yehuda (admirativ):
Fiecare cuvinţel spus de tine este adevărat.
Moşe: Nu vreau să fiu însoţitorul trupului meu, ci
vreau să mă agăţ de sufletul meu. Lasă trupul să sufere; nu
vreau să am de a face cu asta. Sunt alături de sufletul meu, iar
sufletul meu cânta.
Birjarul (emoţionat):
Aşa este micul îndrăgitul meu băiat, stimate
rabine, aşa de ciudat, aşa de adorabil. Prostul de mine – Nu
sunt în stare să înţeleg ce spune; Eu doar vreau să cant în Sabat
(Sabat (sâmbătă) ziua sfânta pentru evrei.) şi să beau ceva
vodcă. Şi să câştig ceva bani, ca să ne întreţin, şi să-i pot
cumpăra cărţi. Pe aceasta a citit-o până a tocit-o; o ştie cuvânt
cu cuvânt. Întreabă-l! Haide întreabă-l. Haide Moşe, arată-i
stimatului rabin cum reciti ceva, în felul în care îmi reciti mie.
Se poate vedea, că Moşe nu mai este acolo. E acolo, dar
privirea îi este aţintită asupra ceva din depărtare, dincolo de
fereastră.
O privire tăcută, şi liniştită.
Yehuda îl priveşte pe Moşe, şi îi este teamă să nu-l
deranjeze.
Cât de asemănători sunt amândoi în acest moment!
Birjarul (în şoaptă):
Poţi vedea cu cine stă de vorba?
Birjarul se străduieşte să privească în aceeaşi direcţie ca
şi privirea lui Moşe.
Birjarul: Cu calul nostru bătrân, stă de vorba?

Yehuda: Fiul tău are dreptate, eşti nătâng. Dincolo de
această fereastră este Lumina. Iar fiul tău este măreţ şi fericit.
El poate vedea acesta Lumină.
Moşe îşi mută privirea către Yehuda, şi brusc spune cu
o voce de adult:
Moşe: Zoharul... trebuie să o termin la timp. Ar fi o
ruşine, dacă nu aş reuşi.
El deschide cartea, şi de îndată se afundă în ea. Se
scufundă în carte, iar camera, şi oamenii din ea dispar pentru
el. Ochii lui sorb textul, bând liniile sale.
Toată lumea priveşte spre Moşe.

-Trebuie să le spui tuturor despre asta, în aşa fel
încât să înţeleagă. Să ştii că Creatorul te-a ales cu un motiv.
Vrea să le explici totul. Sunt orbi; nu pot fi învinuiţi. Tu, în
orice caz, trebuie să găseşti cuvintele potrivite pentru ei.
Yehuda: Îmi dau silinţa, mă tot gândesc cum să fac asta.
Birjaul: Asta este, acuma va fi plecat până în zori. Nu
mănâncă, nu bea, doar îmi cere să-i umplu petrolul din felinar.
Trebuie să mai cumpăr; ceea ce ne-a rămas, nu va ajunge mai
mult de două nopţi. Îţi mulţumesc mult de carte, onorate rabin,
este aşa un cadou minunat pentru fiul meu. Te voi duce pe
gratis acasă.

Moşe: Vei reuşi. Vin tăcuţi din curte, şi se urcă în căruţă.

Birjarul smuceşte hamurile, şi bătrâna iapă, începe să
Yehuda: Nu ştiu... mişte.
Yehuda priveşte spre fereastra casei singuratece, unde
Moşe: Dar eu ştiu. micul băiat poate fii văzut citind cartea sa.
Felinarul se pierde în zare.
Yehuda (privindu-l): Se aşterne întunericul.
Aşteaptă o secundă.
Yehuda se întoarce spre Rivca.
Dintr-o dată Yehuda se ridică, şi părăseşte casa.
Se întoarce cu o sacoşe, o goleşte pe masă, şi scoate Yehuda: Aşa se întâmplă, un mesager (Mesager –
Zoharul. Creatorul se manifestă unei persoane prin orice fenomen, cărţi
Yehuda: Vreu să las această carte aici, cu tine. sau persoane. Trebuie doar să fm pregătiţi să-I acceptăm
mesajele.) a venit spre mine, şi a aşezat totul la locul potrivit.
Moşe examinează coperta cu teamă. (Cugetând) Trebuie să le explic toate acestea..., ca ei să
înţeleagă. Trebuie!

***
Scurt metraj, încet, liniştit: Războiul ruso-japonez,
bătălia de la Tsusima. Învingerea flotei ruseşti. Veselul
Theodore Roosevelt făcând cu mâna, după ce a fost ales a doua
oară. Marinari fac revoltă pe vasul blindat „Potiomkin”. Este
înfiinţat clubul de fotbal „Chelsea”. Izbucnirea primei
revoluţii ruse – poliţia trage în demonstrantii paşnici.
O stradă din Varşovia.
Rav (În ebraică, ambele, şi „rabin” şi „rav” pot fi
folosite ca titlu în faţa unui nume. Dar din cauza că
termenul „rabin” are o conotaţie mai ortodoxă decât „rav”, cel
din urmă îl vom folosi aici, ca să denotam rabinii care sunt
cunoscuţi şi ca şi cabalişti. Excepţie fac cabaliştii care sunt deja
cunoscuţi ca şi rabini, ca de exemplu Rabinul Simon
bar Yochai şi Rabinul Akiva.) Yehuda Așlag, se opreşte brusc în
mijlocul străzii. Îngrozit şi stupefiat, priveşte cum sunt
împuşcaţi oamenii. Marinarii revoluţiei din 1917 apar din ceaţă
şi burniţă. Fug în direcţia lui Yehuda, puştile lor
scuipând flăcări.
Yehuda îşi ridică gulerul hainei. Merge în josul unei
străzi neguroase, tremurând de frig.
Yehuda continuă în josul străzii.
Trupe de asalt germane trec pe lângă el. Tânărul Hitler,
îi salută cu braţul ridicat.
Acuma merge prin cartierul evreiesc.
Un nor nuclear în formă de ciupercă, se ridică deasupra
caselor.
Yehuda intră într-o clădire.
Ben Gurion proclamă instituirea statului Israel.
Un avion intră în coliziune cu un zgârienor.
***
--------------
Imagine
--------------
Rav Yehuda Așlag intră într-o clasă.
Şezând printre studenţi, a caror vârstă e cuprinsă între
douăzeci, şi şaizeci, se află Rabinul Feldman.
Rav Așlag începe să vorbească din momentul în care
păşeşte pe ușă.
Rav Așlag: Există un suflet unificat. (Desenează cu mâinile
un cerc în aer.) În el, toate sufletele noastre sunt legate strâns
împreună. Sunt sudate de forța dragostei, singura lege care
există.
Rav Așlag cercetează cu privirea studenţii săi.
Rabinul Feldman stă într-un colţ, ascultând atent.
Rav Așlag: Creatorul a spart acest suflet unificat, iar acuma
noi înşine trebuie să refacem această uniune. Asta este, trebuie
să ne ridicăm deasupra egoului nostru, la gradul de Dragoste.
Chaim (un tânăr student):
Dragoste printre toţi.
Rav Așlag: Nu vrea să ne transforme în sclavii Luminii.
Vrea că noi să fim liberi, ca să putem fii cu adevărat egalii Lui.
De ce folos Îi suntem noi, dacă ca fiinţe fără mijloace, pe care
le poate lega după bunul Lui plac? El vrea oameni liberi alături
de El, care decid de bună voie să i se alăture, să-I devină egali,
prieteni, în loc de sclavi. Egali! Cum poate fi făcută asta?!

Rav Așlag: Dragoste printre toţi. Rav Așlag se opreşte, şi se uită în jurul clasei.
Chaim: Toţi evreii. Toţi aşteaptă că el să continue.
Rav Așlag: Întreaga lume.
Chaim: ...care ne urăşte. Rav Așlag: Există o singură cale: să spargă suflletul
Rav Așlag: Întrega lume se va ridica de la ură, spre unificat, în bucăţi mici individuale, să le îmbrace în corpurile
Dragoste. acestei lumi, care să plonjeze în tot acest egoism, ura, să-i facă
opuşii Lui, ca din această realitate, ei însăşi să se întoarcă la El.
Aaron (un alt tânăr student cu o faţă nervoasă, şi ochi Independent! Ei trebuie să-şi dorescă să se ridice din acest
infirbantati şi arzători): întuneric înapoi la El din forţe proprii, şi dornici de viaţă, în
De ce Creatorul a trebuit să spargă acest suflet unificat?! Din ce concordanţă cu legea Lui.
motiv? Vrea să fim fericiți, nu-i aşa? Eram cu toţii fericiţi, şi
uniţi, aşa că de ce atunci? Linişte.
Rav Așlag: De ce?
Aaron: Da-da-da! De ce ne-a azvârlit în lumea Chaim: Cum poate fi realizat acest lucru?
aceasta nebună, despărţiţi în naţiuni diferite, rase, bogaţi,
săraci, evrei şi non-evrei, pentru care motiv?! ***
Rav Așlag (oprindu-se în faţă lui Aaron):
Vrea că noi să devenim egali cu El. Casa lui rav Așlag. Noapte.
Aaron (frenetic): Rav Așlag scrie.
Eu tot nu pricep! Linii îngrijite apar pe hârtie.
Rav Așlag: Când te scalzi în Lumină, când eşti complet Îl auzim pe Rav Așlag şoptind:
umplut cu ea, ce altceva îţi mai doreşti?
Aaron: Să te aflii în interiorul Luminii tot timpul. Ce e -„Cum poate fi realizat acest lucru?! Cum putem
greşit la asta? trăi în concordanţă cu legea Lui, dacă am fost născuţi ca bestii
sălbatice, absolut opuse Lui? El e Lumina lumii, iar noi de
partea cealaltă, suntem cel mai josnic, macabru punct, trăind
doar pentru noi!
Cum ne putem ridică spre Creator?”
O bătaie uşoară în ușă. Toată lumea doarme. Yehuda
răspunde la ușă. Birjarul stă afară, ţinând cartea Zohar în
mâinile sale. Yehuda îl priveşte, şi întreabă fără a ezită:
-Când?
Birjarul: În noaptea aceasta, acu o oră. Ultimul lucru pe
care mi l-a spus, a fost să-ţi dau de înadată asta, stimate Rav.
Îi predă cartea Zohar, şi o notiţă.
Birjarul (grăbit): Trebuie să plec; nu vreau să-l las singur. A
devenit aşa de micuţ dintr-o dată...
Brusc, faţa birjarului se contorsionează, şi începe să
planagă în hohote, ca un băieţel. Își şterge ochii cu o mănuşă
plină de noroi, întinzând mizeria de-a lungul feței
Birjarul: Părea mult mai mare, cât timp a fost în viaţă. Se
pare, că tu, dragă rav, ai adăugat câteva zile vieţii lui. (apoi
aproape vesel) A murit împăcat. Zâmbea când a trecut în partea
cealaltă.
Se opreşte, mototolește mănuşile în mâna, şi îşi coboară
privirea.
Birjarul: Ce voi face, fără el? Doar eu singur...
Birjarul se întoarce, şi coboară ostenit scările.
Rav Așlag deschide notiţa.
Ochii îi fug de-a lungul liniilor. Citeşte:
-„Creatorul mă ia la El acum, dar înainte de a o
face, mi-a dat un dar preţios, şansa de a citii această măreaţă
carte! Este o carte despre sufletul meu, despre întreaga
omenire, despre calea spre El, pe care toţi trebuie să meargă.
Ne invită să venim la festinul Sau. Ne-a pregătit o masă, dar
noi nu am apărut. Spune-le despre asta. Ai răbdare cu ei, ca şi
cu copii mici. Spune-le ce binecuvântare ne-a pregătit
Creatorul. Îţi sunt recunoscător că rămâi aici, ca să finalizezi
această sarcină. Am încredere în tine, îndrăgitul nostru Rav
Yehuda. A trebuit să ne cunoaştem, şi trebuia să-ţi spun ceea ce
ţi-am spus. Sărmanul, sărmanul meu tată, nu ştie cât de
magnific este Creatorul întradevăr!”
O pereche de mâini, aşează o pătură în jurul umerilor
lui Rav Așlag.
Se întoarce. Rivca stă în spatele sau.
Rivca: Nu-ţi permiţi să te îmbolnăveşti.
O priveşte cu mulţumire.
Yehuda: Am un sentiment, că nu a fost de loc un băiat.
Rivca: Atunci cine?
Yehuda: A fost El...

***
Acasă la Rav Așlag. În aceeaşi noapte.
Rav Așlag, şede la masă, acoperit cu o pătură.
Cartea Zohar pe care a returnat-o birjarul, stă deschisă
în faţa lui.
O funză uscată de iarbă, iese dintre paginile ei.
Rav Așlag deschide cartea, acolo unde se află frunza.
Privirea îi cade dintr-o dată pe câteva rânduri scrise de
mâna unui copil.
Poate descifra doar primul rând: „găseşte-L în interiorul
tău...”
Literele fug din faţa ochilor, şi el simte...
***
O stradă prăfuită se rulează ca un covor în faţă lui Rav
Așlag.
În urmă lui se află ieşirea din tunel, şi un arbore măreţ –
„Arca” – cu scorbura întunecată aparenta.
***
Pentru o clipă, este înapoi în camera lui.
Rav Așlag priveşte pe fereastră.
Îşi cufundă condeiul în cerneala negru – albăstruie, apoi
o linie dreaptă apare sub condei:
„E timpul de a părăsi arca.” (O persoană
părăseşte arca, când gândurile pure cu care a trăit până
atunci, îl pregătesc pentru naştere, după nouă luni, şi o zi. Asta
nu are de a face cu timpul fizic, ci cu o stare spirituală. O
persoană contemplează dăruirea, iar dragostea trăieşte în aceste
gânduri, ca şi fetusul în pântec, şi creşte, devenind mai
puternic. Când structura iniţială a sufletului cuiva este
proiectată, atunci a sosit timpul să părăseşti arca, şi să munceşti
(primeşti) dorinţele egoiste, care până atunci au fost lăsate
deoparte.)
***
O explozie de lumină.
O zi luminoasă, după o furtună puternică.
O şosea prăfuită şerpuieşte de-a lungul munţilor
albaştrii.
Răsare o pădure umbrită.
-„Arca te-a protejat de... tine însăţi. Acuma, că
ai devenit mai puternic, trebuie să o părăseşti.”
Rav Așlag se plimbă prin câmpuri de flori înflorite,
contemplând la frumuseţea nesfârşită.
Dar condeiul său, produce linii de un caracter diferit:
-„Aşteaptă căderile, (O cădere, este o pierdere a
contactului cu spiritualitatea. Se întâmplă atunci, când o porţie
de egoism este adăugată unei persoane, cu care are acum de-a
face, şi care trebuie corectată. Misiunea nostra este de a scurta
durata acestor căderi cât de mult posibil, dar ele nu pot fi este forţa egoistă a dragostei de sine, care guvernează o
evitate.) şi fi pregătit pentru ele.” persoană.) şede pe tron. Faraonul are faţa lui Rav Așlag.

*** ***

Înapoi în cameră, Rav Așlag priveşte pe geam.
-„Îţi laşi ‚Eu-l’ să intre- n interior” – şopteşte el – „şi este
întuneric, foarte întuneric acolo.”
***
Camera lui Rav Așlag.
Cartea Zohar este deschisă la secţiunea „la sfârşit,” mai
exact la rândul care spune, „şi s-a întâlnit faţă în faţă cu
Faraonul din Egipt.”
Poate citi câteva cuvinte scrise de mâna unui copil:

Brusc, podeaua se deschide în faţa lui, şi el cade într-o -„Înfruntă-l şi învinge-l.”

gaură adâncă şi neagră. Zgâriindu-se de marginile ascuţite ale
găurii, continuă să cadă tot mai adânc, iar ecoul îi multiplică ***
strigătele:
Ziua următoare. Clasa lui Rav Așlag.
-Ăăăăăă! Din nou toţi ochii sunt aţintiţi asupra lui. Rabinul
Feldman şede într-un colţ, Rav Așlag se opreşte în faţa lui
Aterizează pe o podea plată de piatră, în interiorul unei Chaim.
hale slab iluminate.
De îndată, o forţă nevăzută îl ridică, îl aşează pe Rav Așlag: Ai întrebat cum ne putem reîntoarce la Creator?
călcâie, şi-l inpinge în faţă. Face câţi-va paşi automaţi. Chaim: Da, nu am putut dormi. M-am gândit la asta
toată noaptea.
O nouă linie apare pe hârtie: Rav Așlag: Simţi că starea ta este insuportabilă?
Chaim: Da, aşa simt.
-„Nu ai nici cea mai vagă idee cine eşti de fapt!” Rav Așlag: De ce?
Chaim: Simt că aceste suferinţe nu au sfârşit.
Torţe ard în toate cele patru colţuri ale halii. Rav Așlag: Ştii de ce suferi?
Dintr-o dată vede un tron auriu chiar în faţa lui, iar un Chaim: Nu ştiu. Totul este aşa de gol, fără gust, nimic
om şede pe el, cu faţa învăluită în întuneric. Rav Așlag înşfacă nu-mi provoacă plăcere.
una din torţe, şi o ridică asupra capului. Faraonul (Faraonul Rav Așlag (tăios):
 Tu eşti de vină pentru toate astea!
Chaim (uimit):Eu?!
Rav Așlag: Da, tu, cine altul? Tu eşti acela care nu-I permiţi
să se manifeste!
Chaim: Dar eu îl iubesc pe Creator!
Rav Așlag: Te iubeşti pe tine însăţi, nu pe Creator.
Chaim: Asta nu e şi părerea mea.
Rav Așlag (indicând tăios cu degetul spre el):
Această este prima etapă prin care trebuie să
trecem. (Face un pas în spate, şi observă clasa.) Trebuie să
înţelegem că nu suntem de loc drepţi, suntem mincinoşi şi hoţi,
care ne iubim doar pe noi înşine.
***
Un fulger de lumină. Camera Faraonului.
Faraonul cu faţa lui Rav Așlag se holbează la rav de pe
tronul lui auriu, la lumina tortelor.
Vocea lui Rav Așlag:
-Nu este dat oricui. Nimeni nu intră acolo din greşeală.
Doar cei cu inima frântă intră acolo, cei care nu suportă să
trăiască fără un răspuns la întrebarea care este scopul vieţii.
Adevărul poate fi dezvăluit doar acelor persoane. Doar ei îl
suportă. Doar lor le va fi permis să coboare în abis, locul în
care nimeni nu a îndrăznit să se uite: în interiorul propriu, în
smoala întunecată a egoismului. Şi ce văd ei acolo?
***
Un fulger de lumină.
Un faraon cu faţa lui Rav Așlag şede pe tron.
Vocea lui Rav Așlag:
-Rânjetul înfiorător al stăpânului tău.
Faraonul zâmbeşte.
Arată spre un scaun auriu din apropierea tronului său.
O forţă nevăzută îl inpinge pe Rav Așlag în faţă, şi o
clipă mai târziu, el şede alături de faraon.
Încearcă să se ridice, dar cătuşe aurii îi leagă mâinile şi
picioarele de scaun.
Vocea lui Rav Așlag:
-Faraonul este esenţa noastră. Muncim întreaga
noastră viaţă, că să-l satisfacem pe el, şi pe nimeni altul. El ne
conduce. El este natura noastră, „Eu-l.”
Faraonul de pe tron râde.
Îşi scoate un inel auriu de pe deget, şi îl oferă lui Rav
Așlag. I se lipeşte de deget, ca dacă ar fi sudat de o forţă
puternică.
***
Clasa.
Aaron: Dar Faraonul nu este un om? În Tora scrie...
Rav Așlag: Tora nu vorbește despre oameni.
Aaron: Nu înţeleg. Nu a existat nici un Abraham, nici
un Moses, povestea cu exilul în Egipt?
Rav Așlag: Dacă citeşti Tora în felul acesta, te distrugi şi pe
tine, şi pe ea. Nu există nici un singur cuvânt acolo,
despre lumea aceasta. Nu există oamenei acolo. Tora descrie
forţele care te pot îndruma înapoi către Creator. Este o
instrucţiune secretă, pentru devaluirea Creatorului. Cartea
Zohar, este cheia acestor instrucţiuni.
Aaron: Deci faraonul este o forţă?
Rav Așlag: Da, şi una enormă.
Aaron: Această forţă e în interiorul meu?
Rav Așlag: Faraonul trăieşte în interiorul nostru, al tuturor.
Aaron: Suntem sclavii acestei forţe, aşa este?
Rav Așlag: Ne conduce. Este fiecare gând şi acţiune; este
viaţa noastră. Dacă ne dăm seama de aceasta, dacă ne dăm
seama că este de nesuportat, înseamnă că nu suntem de acord
cu dominaţia ei, asupra noastră. Va însemna că am ales
Creatorul. Urându-ne egoul, facem primul pas spre Creator.
Priveşte din nou în jurul clasei. Pauză.
Chaim (foarte clar, aproape silabisind):
Cum pot merge la Faraon? Cum pot ajunge să-
mi urăsc egoul? Cum?!
Se deschide uşa, şi un evreu bătrân şi servil se apropie
de Rav Așlag:
-Este pe cale de a începe rugăciunea, onorabile
Rav Așlag.
Rav Așlag (către studenţii săi):
Mergeţi, rugaţi-vă, şi gândiţi-vă la ce am
discutat.
Studenţii părăsesc clasa.
Rav Așlag se aşează şi îşi fixează privirea asupra
mâinilor sale; ele tremură.
***
Sinagogă.
Rav Așlag intră.
Enoriaşii încep să şoptească agitaţi, la vederea lui.
Un bătrân evreu, îi oferă respectuos scaunul sau.
Rav Așlag merge mai departe.
Studenţii săi, Chaim şi Aaron, se ridică că să-l salute.
Merge mai departe, fără a se opri.
Se apropie de locul unde se ţin cărţile Tora.
Oamenii îi fac loc chiar în faţa ei, dar se întoarce şi
merge spre fereastră.
Nici măcar acolo nu-l lasă în pace.
Vârstnicul comunităţii vine spre el, şi dă mâna cu el.
Vârstnicul: Onorabile Rav, studenţii tăi mi-au spus că eşti
un mare dascăl. Vrem să te rugăm, să ne predai şi nouă
bătrânilor câteva lecţii. Poţi alege orice temă doreşti.
Toată lumea îl priveşte, aşteptând răspunsul sau.
El este tăcut.
Vârstnicul (adresându-se tuturor):
Onorabilul Rav Așlag va conduce slujba de
astăzi.
Rav Așlag rămâne nemişcat.
 O linişte apăsătoare este în aer.
Vârstnicul: Deci, Rav Așlag, toată lumea te aşteaptă.
Vârstnicul (uitanduse împrejur cu un rânjet uşor):
Rav Așlag (neaşteptat de răspicat şi clar): Şi acest om, avea de gând să ne înveţe ceva?!
Aveţi nevoie de cineva la care să vă închinaţi?
O voce: Daţi-l afară!
Adunarea amuţeşte abrupt, şi fiecare se întoarce spre el.
Un evreu bătrân (care luase parte la lecţia lui Rav Așlag):
Vârstnicul: Nu înţeleg... Atâta aroganţă! Câteva clipe mai devreme, ne-a spus o dulce
predică! Şi cum condamnă el egoul! Puteai cu uşurinţă crede că
Rav Așlag: Creatorul nu este suficient de bun petru voi?! ai un om drept în faţă, dar acuma îi vedem adevărata faţă!
(Se uită împrejur) Desigur, El este undeva acolo sus! Aveţi
nevoie de cinva la îndemână, pe care să-l putei ţine în buzunar, O voce: Afară!
să-l vedeţi, să-l pipăiţi, să-i oferiţi scaunul, să-i sărutaţi mâna!
Aveţi nevoie de cineva pe care să-l puteţi onora aici, pe Voci: Afaraaaaa!
acest pământ, în această sinagogă!
Rav Așlag trece prin mulţime.
Un murmur puternic. Cineva schelăie în spate, Oamenii se dau în lături, ca să poată trece.
mulţimea freamătă, surpindere şi teamă se vede pe Chaim şi Aaron încearcă să-l urmeze, dar vârstnicul îi
chipurile oamenilor. opreşte.

Rav Așlag: Dar să ştiţi – acesta nu voi fi eu. Vârstnicul (răspicat):

Dacă pleci acuma, poţi uita calea de întoarcere.
Chaim: Eşti bine, dascalule?
De îndată, câţiva bărbaţi îl înconjoară pe Chaim şi pe
Rav Așlag: Mă simt excelent, Chaim. Aaron, blocându-le ferm drumul de ieşire.
Aaron se aşează de îndată.
Vârstnicul: Eşti sigur? Chaim rămâne în picioare, înconjurat de oameni,
privind cu chin şi durere, cum Rav Așlag pleacă.
Rav Așlag: Da, sunt sigur. Uşa se închide în spatele lui Rav Așlag.
*** Picioarele goale stau aşezate pe un morman de pietre
ascuţite.
Afară, în faţa sinagogei. Rav Așlag stă aplecat asupra unei cărţi.
Rav Așlag iese din sinagogă.
Rabinul Feldman îl urmează. Rivca stă în întuneric, ţinând un prunc în braţe.
Baruh Şhalom (Rav Baruh Şhalom, numit Rabash,
Rabinul Feldman: Aşteaptă. primul născut al lui Rav Așlag, şi succesorul sau. Rabash a fost
autorizat asupra dogmei muncii spirituale – care a fost
Rav Așlag se opreşte. transmisă doar pe cale verbală – prin multe scrisori personale.
Grupul de cabalisti Bnei Baruh (fii lui Baruh) este numit după
Rabinul Feldman: Doresc să-ţi rămân elev... el.) în vârstă de opt zile, doarme, cuibărindu-se în ea.
Ea îşi leagănă copilul, uitându-se la soţul ei.
Vârstnicul se uită afară din sinagogă, în spatele sau sunt
câţiva evrei şi Chaim printre ei. Rivca: Ne-au cerut să părăsim această locaţie cât de
curând posibil. Proprietarul refuză să ne mai lase încă o zi.
Vârstnicul (ferm):
Rabine Feldman, slujba a început. Lasă-l în Rav Așlag (intalnidu-i privirea):
pace, el oricum nu va înţelege. (Şi ferm, aproape ca o poruncă.) Nu vezi că studiez?
Intră acuma onorabile rabin, te aşteptăm.
Rivca: Iartă-mă, voiam doar să-ţi aduc la cunoştinţă, că
Rabinul Feldman face un gest de a-i strânge mâna te voi deranja dimineaţă. Trebuie să înpachetez. Am găsit un
Ravului Așlag, dar se opreşte în mijlocul mişcării. Se întoarce, nou loc. Birjarul va fi aici dimineaţă ca să ne ducă.
pleacă capul, şi se întoarce repede în sinagogă.
Rav Așlag (privind-o îndelungat):
Chaim stand singur în uşa sinagogii, priveşte cum Rav Îmi pare rău că-ţi fac viaţă aşa de grea.
Așlag pleacă. O mâna apare din umbră din spatele său, şi îl
trage de umăr înăuntru. El nu opune rezistenţă. Rav Așlag se ridică, şi brusc...

*** ***

Camera lui Rav Așlag. Noapte.

 Un fulger de lumină. Camera cu lumina difuza a
Faraonului.
Cătuşele aurii, care legaseră mâinile şi picioarele lui
Rav Așlag, se transformă în praf. Încearcă să se ridice, dar nu
se poate mişca.
Faraonul ridică o mâna, şi spre groaza sa, Rav Așlag
vede cum şi mâna sa se duce în sus. Face un pas spre rav, şi rav
face un pas spre Faraon. Este neajutorat.
***

*** Camera.
Rav Așlag nu se poate ridică în picioare.
Camera lui Rav Așlag.
Face un pas spre Rivca, şi cade brusc pe podea, înainte -Ce este? Este inima ta?! – ocii mari ai lui
că Rivca să-l poată prinde. Rivca, sunt plini de îngrijorare.
-Primele linii... – murmură el – primele cuvinte
*** sunt...

Un fulger de lumină. Rav Așlag îşi încreţeşte faţa, încercând să şi le aducă

Faţa Faraonului râzând este la câţiva centimetri de a lui. aminte. (Căderi, în care un cabalist uită tot ce ştie, sunt date
câte o dată înaintea unei mari ascensiuni.)
*** Mintea îi este goală... lipsită de conţinut...

Înapoi în cameră. -„Iată, că înainte...”

Rav Așlag cade pe podea. Încearcă fără succes să se
ridice. Rămâne tăcut.
Rivca se apleacă, ţinându-i capul în mâinile ei.
-Ce ţi se întâmplă? – ţipă ea speriată. ... „ca emanaţiile...” – continuă Rivca neliniştită.

*** El o priveşte.

Un fulger de lumină. -Nu mă speria dragă, spune ea, „emanaţiile au

Faraonul îl atinge pe Rav Așlag cu degetul şi ravul este fost emanate, şi creaturile create...” te rog, repetă după mine,
azvârlit înapoi în scaunul său, izbindu-se de zidul îndepărtat. „emanaţiile au fost emante, şi creaturile create...”
Rav Așlag (repetând cu voce slabă după ea): „Lumina simplă...”
... „emanaţiile au fost emanate... (îşi încreţeşte Rivca: Da, da!
fruntea) şi creaturile au fost create...” Rav Așlag: „fără limită.”
Rivca: ... „Lumina simplă superioară...” Rivca: Bravo!
Rav Așlag (expiră, şi repetă după ea):
Rav Așlag murmură în timp ce încearcă să pronunţe Bravo.
cuvintele.
Rav Așlag se leagănă în faţă şi spate pe un scaun.
Rivca (cu tandreţe): Rivca îl mângâie pe cap şi repetă:
Nu te grăbi! Linişteşte-te...
Rav Așlag: „Lumina simplă superioară...” -Vezi, totul e în ordine! Îţi aduci aminte de tot.
Rivca: „A umplut întreaga existenţă...” Încă câteva minute, şi trece.
Rav Așlag: „A umplut întreagă existenţă...”
Rivca îi ţine capul. Îl priveşte în ochi, şi vorbeşte cu el, Trage cartea mai aproape de el. Rândurile par neclare.
ca şi cu un copil:
Rav Așlag (către Rivca):
Rivca: „Şi nu era nici un...” (Repetă) „Nu era nici un...” Du-te... du-te. Voi fi bine.
Rav Așlag: „Şi nu era nici un...”
Rivca: „...spaţiu gol...” Degetul se mişcă de-a lungul rândurilor cărţii; i se
Rav Așlag: „...spaţiu gol...” (cu disperare) Nu-mi aduc mişcă buzele, formând din litere cuvinte, dar nu le poate rosti.
aminte! Îi cad mâinile. Rav Așlag doarme.
Rivca: Ba îţi aduci! Îţi aduci aminte de tot! „Şi totul era
umplut de o... de o...?!” Se crapă de zi.
Rav Așlag: „Şi totul era umplut de o...” (Făcând efort să-şi Felinarul s-a stins. Norişori palizi de fum, se ridică din
readucă aminte) „De o...” fitilul inegrit.
Rivca: Şi acuma tu singur... adu-ţi aminte, te rog Rav Așlag deschide ochii.
încearcă să-ţi aduci aminte, dragostea mea! Ce urmează? Stă întins pe pat, singur în cameră.
Rav Așlag (cu o ultima fărâmă de voinţă): Se ridică cu greu, deschide geamul, şi un aer îngheţat de
„Şi totul era umplut de o...” iarnă, îi inundă faţa. Inspiră adânc.
Rivca: Da!
Rav Așlag (cu efort): ***

Dimineaţa. O căruţă se grăbeşte în jos pe strada pavată
şi denivelată.
Birjarul recită din „Eclesiastul.”
Birjarul: „Cuvintele preotului, fiul lui David, regele
Ierusalimului: zădărnicia zădărniciilor, spune preotul,
zădărnicia zădărniciei; toul este în zadar. Ce folos are omul de
la toată truda pe care o face sub soare?”
Rav Așlag şede deasupra sacilor plini cu puţina avuţie a
familiei sale.
Faţa lui trasă, dezvăluie faptul că a pierdut mult din
greutate în acea noapte.
Şezând alături de el, se află fiul lui în vârstă de opt ani, Baruh
Şhalom, şi Rivca, cu un bebeluş în braţe.
Străzile Varşoviei trec în grabă.
Vocea birjarului:
„O generaţie trece, şi o altă generaţie apare, dar
pământul va sălăşlui pentru totdeauna...”
Brusc, drumul pavat dispare din raza de vedere, şi
privirea lui Rav Așlag devine neclară.
Vede patru siluete de copaci legănandu-se puternic, care
se disting pe fundalul gri al cerului de toamnă.
Îl privesc trecătorii.
Vocea birjarului se aude din îndepărtare:
„Ceea ce a fost, este ceea ce ce va fi; şi ceea ce a
fost făcut este ce trebuia făcut: şi nu este nimica nou sub
soare.”
-Doresc... – Rav Așlag şopteşte. – Trebuie...
abea rosteşte cuvintele, - să-l văd pe bătrânul Baruh.
-Bine! – Rvka îi înţelege borborositul. –
Întoarce! – îi porunceşte birjarului. – Ştiu eu drumul.
Seară. Drum de ţară.
Carul se apropie casa bătrână a lui Baruh, cu înclinaţia
ei familiară.
-Opreşte aici. Aşteaptă-mă aici.- murmură sleit
Rav Așlag.
Căruţa se opreşte. Rav Așlag se caţără jos din ea, şi
merge către casă.
Casa, cu obloane la geamuri, inegrită de ploaie, se
apropie. Ochii albaştrii ca de copil îl privesc pe Rav Așlag prin
crăpăturile obloanelor.
Rav Așlag (cu limba grea):
Da-mi drumul înăuntru.
Baruh (tăios): Ce cauţi aici? Nu-ţi pot da nimic!
Rav Așlag: Sunt obosit-t-t...
Baruh: Am spus vre-o dată că va fi uşor?
Rav Așlag: Un pic de odihnă...
Baruh: Prostii! Cară-te de aici! Întoarce-te, ma-i auzit?
Rav Așlag: Nu pot vedea nimic! Nu-mi va da drumul nici o
dată.
Baruh: Plangaciosule! Cum de te-a putut alege pe tine,
aşa un plăpând. Este orb? Nu poate vedea cine este în faţa Sa?! Brusc, Baruh face o săritură spre Rav Așlag, trăgându-l
(Ţipând tăios.) Valea! de la Rivca şi-i şopteşte veninos în ureche:

Rav Așlag se întoarce, ca în vis. -Înainte de fiecare ascensiune, va fi o cădere. Nu

ţi-am spus asta?! Nu există ascensiune fără abis!
Baruh (mult mai moale): Rav Așlag (cu buzele împietrite):
Nu ţi-am spus că nu mai sunt dascălul tău, Nu-mi va da... drumul.
Yehuda? Baruh: Nu o ceri din răsputeri. Există o singură
Rav Așlag se aşează obosit pe mormanul de lemne de foc, forţă. Cere-o!
rezămandu-se cu spatele de peretele casei. Îşi închide epuizat Rav Așlag: Eu... am...
ochii. În aceeaşi clipă, apa murdară îi stropeşte faţa. Un mai Baruh: Cere mai hotărât!
bătrân şi mai ostenit Baruh stă în faţa lui, cu o găleată goală în Rav Așlag: Cer... ca... Creatorul să... mă... ajute.
mâna.
Rav Așlag leşină lipsit de vlagă, în mâinile lui Baruh.
Baruh: Ţi-am spus să continui, şi să nu te aşezi! Du-te, Rivca îl susţine.
continuă să mergi! Ţi-am arătat drumul!
Rivca: Îl poţi ajuta?
Rivca vine spre ei în fugă, de la căruţa din apropiere. Se
apleacă peste Rav Așlag plouat. Baruh (dând din cap):
Acum nu-l mai pot ajuta.
Rivca: Ce ţi-a făcut?! (Întorcându-se spre Baruh.)
Acesta este soţul meu! Ce crezi că faci?! Rav Așlag (mormăie în sinea lui):
Urlu... dar El nu aude. M-a abandonat...
Baruh (nepăsător): Faraonul m-a găsit... în... schimb.
Du-l de aici!
Rivca: Despre ce vorbeşte?
Rivca îl ajută pe Rav Așlag să se ridice.
Baruh: Este în regulă. Este din cauză că se află la un
Rivca: Totul va fi în regulă, dragul meu. Se va sfârşii în nivel aşa de înalt. Întradevăr minunat! Îmi vâjîie capul de la
curând. înălţimile astea. Ia-l. Totul o să fie bine, muiere!
 Soldaţi chinezi duc călugări capturaţi sub amenintatea
Rivca îl ajută pe Rav Așlag să se ridice în picioare. armelor. Tibetul este proclamat teritoriu Chinez.
Stă sprijinit de ea, picioarele aproape nemişcate. O mulţime suspinând, jeleşte moartea apropiaţilor de pe
Baruh (din spate): Titanic.
Vezi, Dumnezeu te-a răsplătit, şi deasemenea pe Woodrow Wilson devine Preşedintele Americii.
mine – la aşa o vârstă – să avem un astfel de miracol crescând Charlie Chaplin filmează primul sau film, Prins în
în mâinile noastre. Ploaie.
Un terorist sârb îl ucide pe prinţul Franz Ferdinand al
O priveşte pe Rivca, cum îl târâie pe Rav Așlag de Austriei.
acolo, şi da din cap. Izbucneşte primul război mondial.
Soldaţi fug în sîrmă ghimpată.
*** Un tânăr şi mic caporal German fuge în jurul camerei,
şi opreşte brusc în faţa ei, cu o grimasă pe faţă. Este tânărul şi
Cinci ani lungi trec, în căutarea insistentă de un dascăl. încă anonimul Adolf Hitler.
Rav Așlag bate Polonia în lung şi în lat.
A dat peste oameni plini de cunoştinţe, înţelepţi, ravi ***
renumiţi. Câte o dată are nevoie de câteva ore, altă dată doar de Străzile din Varşovia.
minute, că să realizeze că este cu mult în faţa lor. Rav Așlag se târâie cu greu pe stradă.
Din când în când îl trimit de acolo spunând: Are impresia că este urmărit.
Are dreptate.
-Ce altceva îţi pot da, Rav Așlag? Nu cred că Un bătrân greu de remarcat îl priveşte.
există cineva care să-ţi poată devenii dascăl. Întreabă-l pe
Creator. Altceva nu-ţi mai rămâne de făcut. Vocea povestitorului:
Această scrisoare a fost descoperită abea după
Rav Așlag continuă să întrebe, dar un dascăl potrivit nu moartea lui Rav Așlag.
vrea să se arate.
***
***
O scrisoare veche şi mânjită, cu margini roase, apare
Scurt metraj al anilor 1912-1914. încet.
 Camera urmăreşte liniile îngrijite dar înghesuite, scrise
de mână.
Vocea povestitorului:
Era scrisă de el, şi a poruncit să fie distrusă de
îndată după moartea sa, împreună cu multe alte scrisori şi
eseuri pe care el le-a scris. În mod miraculos, a supravieţuit.
***
Omul intră în camera lui Rav Așlag.
Rav Așlag face câţiva paşi în spate.
Încă tot nu putem distinge faţa bărbatului.
Vocea lui Rav Așlag:
De îndată ce a început să vorbească, am simţit
că cuvintele sale sunt pline de înţelepciune Divină. Tot ceea ce
el spunea, era ca ţâşnirea unei cascade, în măreţia ei.

Rav Așlag coteşte pe o alee îngustă. ***

Omul îl urmăreşte.
Încă un viraj. Varşovia. Noapte.
Bătrânul rămâne îndeaproape. Interiorul micii camere a învăţătorului cu o masă, două
scaune, pereţi goi, şi o saltea pe podea.
Vocea lui Rav Așlag: Rav Așlag şi învăţătorul lui, șed la o masă mare.
Vineri dimineaţă, în 12 ale lunii Cesvan (a două Învăţătorul şede cu spatele spre noi.
luna a calendarului ebraic, care pică de regulă undeva între Rav Așlag ascultă cu atenţie, absorbind fiecare cuvânt.
lunile Octombrie şi Noiembrie.), a venit un om la mine.
Vocea învăţătorului (moale, lipsită de culoare):
*** Evadarea are loc noaptea (Evadarea noaptea.
Dacă cineva realizează că se află complet sub dominaţia
O bătaie la ușă. egoismului, acea senzaţie se cheamă „noapte.” Dorinţa de a
Rav Ashlag, cu faţa palidă de osteneală, deschide uşa. fugi, împreună cu incapacitatea de a o face, produce o
Nu putem vedea faţa bărbatului. rugăciune, o litanie, o cerere de ajutor. Când se întâmplă
Rav Ashlag se uită la bărbat, şi bărbatul trece pragul aceasta, rugăciunea primeşte un răspuns, şi persoană primeşte
uşii. puterea de a evada.) , într-o stare de epuizare totală.

Vocea lui Rav Așlag: ***

Mi s-a prezentat ca un mare înţelept, foarte
versat în cabala. Un fulger de lumină.
 Torţe pâlpâind de-a lungul unei camere cu umbre.
Un Rav Așlag epuizat, şede pe un scaun.
Capul îi atârnă în jos pe piept.
Vocea învăţătorului:
Va sosi la miezul nopţii. Nu-i pierde sosirea.
Este mic, dar puternic; este tăios, şi din cauza aceasta precis. El
este răspunsul rugăciunii tale. El este Moise. (Moise vine de la
cuvântul Limsoh (a trage afară). În cabala, Moise este forţa
care îl scoate pe cineva de sub guvernarea egoismului.)
Rav Așlag îşi ridică capul.
Îl vede pe Faraon. Faraonul îl priveşte intens.
Vocea învăţătorului:
„Moise” este marea ta dorinţa de a evada
Faraonului.
***
Varşovia. Noapte. Camera învăţătorului.
Rav Așlag şi învăţătorul sau șed la masă faţă în faţă.
Degetul învăţătorului pluteşte afară din intueric, şi se
retrage din nou acolo.
Ochii lui Rav Așlag sunt aprinşi.
Vocea lui Rav Așlag:
Am studiat împreună cu el, la el acasă, timp de
trei luni, noapte după noapte, de la miezul nopţii până în zori.
De fiecare dată mi-a dezvălui un nou secret.
Faţa învăţătorului poate fi văzută doar în afara cercului
de lumina aruncat de felinar.
Rav Așlag îşi mută greutatea uşor, în tentativa de a-l
vedea.
Dar brusc vedem că nu şede nimeni în scaunul din faţa
sa. Învăţătorul şede singur, cu spatele spre perete, învaluit în
întuneric.
Auzim vocea moale şi lipsită de culoare a învăţătorului:
-Rugăciunea constă în două părţi.
O mâna ţinând un stilou desenează un dreptunghi, şi îl
împarte în două.
Vârful stiloului indică spre partea de jos.
Vocea învăţătorului:
Primul gând...
Stiloul desenează o săgeata deasupra dreptunghiului de
jos, indicând în sus.
Vocea învăţătorului: Primul gând, îi face pe „tată şi mama”
(„Tată şi mama” sunt forţa dăruirii şi a dragostei în interiorul
unei persoane. Doar o rugăciune poate activa acea forţă.) să se
întoarcă unul spre celălalt.
În dreptunghiul de sus, stiloul deseneză rapid două
semicercuri, stând faţă în faţă.
Scrie „tatăl” în semicercul de deasupra, şi „mama” în
semicercul de dedesubtul lui.
Vocea Învăţătorului:
Cea de-a doua cauzează uniunea lor. (Un Zivug
(cuplare, uniune) este răspunsul la o rugăciune. Pornind din
acel Zivug, se naşte forţa lui Moise, după care Moise va putea
scoate pe cineva din starea egoistă de ură în care se află.)
Ambii îţi aud rugăciunea după ajutor!
Cele două semicercuri se contopesc într-un cerc, în faţa
ochilor lui Rav Așlag.
Vocea învăţătorului:
Ceremonia „concepţiei” începe instant. Apa
superioară se rupe, şi Moise este născut. Aceasta este forţa pe
care ai meritat-o.
Vârful stiloului face un punct pe punctul de întâlnire ale
celor două semicercuri, apoi tăios extinde o linie în jos.
Vocea învăţătorului:
Moise va trimite forţa răului la culcare. Dar doar
pentru scurt timp.
***
Un fulger luminos.
Rav Așlag îl priveşte pe Faraonul care stă aşezat în faţa
sa în ochi.
Brusc faraonul închide ochii.
Vocea învăţătorului (foarte joasă):
Nu-l rata pe Moise. Se află aici doar pentru un
moment.
Un fulger de lumină.
O rază de lumină scânteie prin cameră, deasupra dalelor
de pe podea, pe lângă picioarele lui Rav Așlag, şi indică către
ușă.
Vocea învăţătorului (tăioasă):
Urmăreşte-o!
Rav Așlag se repede din scaunul său, şi aleargă prin sala
slab luminată, urmărind raza.
Exact în acea clipă, îşi deschide Faraonul ochii.
Rav Așlag ajunge la ușă.
Faraonul îşi dshide gura într-un răgnet:
-Sto-o-op!
Rav Așlag rămâne înmărmurit, cu braţul îtins.
Raza de lumina fulgeră şi luminează spre ochii
Faraonului, orbindu-l.
Rav Așlag se aruncă cu disperare asupra uşii, apasandu-
şi greutatea pe ea.
Uşa cade.
Un coridor lung şi întunecat se întinde în faţă.
Rav Așlag fuge de-a lungul lui, fixând cu ochii raza de
lumină care face zig zaguri în faţa lui.
***
 Varşovia. Camera învăţătorului.
Vedem faţa învăţătorului, de jumătate luminată,
felinarul reflectându-se în ochii săi. Buzele sale se mişcă
-Şi toate acestea sunt în interiorul tău.
Un fulger de lumină.
Rav Așlag fuge de-a lungul coridorului îngust,
apropiindu-se de o ușă.
Se aruncă prin ea, şi se regăseşte pe o stradă întunecată.
Casele stau una lângă alta.
Priveşte înapoi.
Strălucirea unei torţe se apropie rapid.
În frunte, putem vedea faţă furioasă a Faraonului,
iluminată de torţa pe care o duce.
Vocea învăţătorului:
Nu te opri, nu gândi, nu-ţi fie teamă!
Rav Așlag se întoarce, şi începe să fugă.
Un urlet dezgustător străpunge întunericul din spatele
sau:
-Sto-o-op!
***
Varşovia.
Rav Așlag merge de-a lungul unei străzi goale şi
întunecate. Toarnă cu găleata. Rav Așlag e ud leoarcă.
Priveşte în sus, iar ploaia îi şiroieşte pe faţă.
Zâmbeşte.
***
Rândurile drepte ale scrisorii, rulează în sus.
Vocea lui Rav Așlag:
Odată, după lungi insistențe, învăţătorul meu
mi-a dezvăluit un secret. Bucuria mea a fost fără margini.
***
Varşovia. Rav Așlag fuge în josul străzii, tropăind în bălţi,
stropind în toate direcţiile.
Vocea lui Rav Așlag:
Din acel moment am început să-mi dobândesc
independenţa.
***
Un fulger de lumina.
Rav Așlag fuge de-a lungul străzilor înguste ale oraşului
lipsit de viaţă. Urmăritorii lui nu sunt departe.
O stradă se confundă cu cealaltă. Răsucind şi cotind,
Rav Așlag urmăreşte raza de lumină, până vede brusc marea în
faţă. Rav Așlag fuge pe ţărm şi se opreşte.
Raza de lumină se cufundă în mare, şi doar acuma Rav
Așlag realizează că este o mare plină cu lavă topită.
Este de-a dreptul imposibil să stai în apropierea ei.
 Infernul îl forţează pe Rav Așlag să facă câţiva paşi
înapoi. Faraonul zâmbeşte.

-Raţiunea (Mintea noastră fizică, slujeşte -Petrecută în zadar!

întotdeauna dorinţa egoistă, căutând căi de a fi satisfăcută.
Acesta este tot ceea ce face. Intelectul este un produs al Faraonul deschide braţele, şi se apropie de Rav Așlag.
egoismului.) nu te va lasă să mergi aşa uşor, - aude el vocea ***
învăţătorului. – Îl slujeşte pe Faraon.
Brusc ne aflăm din nou în Varşovia.
Lumina a mii de torţe apare în întunericul din spatele Noapte. Casa învăţătorului.
lui. Rav Așlag urcă grăbit treptele spre al doi-lea etaj, şi
Inamicii săi se apropie. bate la ușă. Nu răspunde nimeni.
Trage cu urechea.
-Nu este uşor să evadezi! – spune vocea Nimic.
învăţătorului.
***
Raza de lumină arată cu insistenţă înspre lavă.
Liniile scrisorii trec în grabă.
-Nu este uşor!
Vocea lui Rav Așlag:
Rav Așlag îşi apară faţă cu mâinile de căldura În timp ce „Eu-l” meu creştea tot mai mare,
dogorâtoare. Face un pas înainte, după care se retrage. învăţătorul meu s-a distanţat de mine, dar eu nu am putut simţii
asta.
-Suntem cu toţii sclavii Faraonului! – se aude
mai tare vocea învăţătorului. ***

Faraonul se apropie. Varşovia. Rav Așlag împinge uşa.

Păşeşte pe ţărm în tihna. Se deschide cu un scârţâit.
Vede că prada lui, nu are unde fugi. Intră în camera învăţătorului, şi se uită împrejur.
Camera e goală.
-El este întreaga noastră viaţă!
Vocea lui Rav Așlag:
...Până într-una din zile, în care nu l-am putut
găsi acasă.
O rafală de vânt mişcă draperiile subţiri, şi azvârle în
sus o bucată de hârtie, cu ceva desenat pe ea.
Într-o bună zi, în timp ce mergea în josul străzii,
complet epuizat, o senzaţie familială îl copleşeşte pe Rav
Așlag: simte că cineva îl priveşte. Se întoarce brusc, că să
privească, la celălalt capăt al străzii, unde acu o clipă stătuse un
bărbat.
Dar nu e nimeni.

Vocea lui Rav Așlag: ***

L-am căutat pretutindeni, dar era de negăsit.
Noapte. Rav Așlag deschide geamul camerei sale, şi din
Rav Așlag stă de unul singur în locuinţa învăţătorului. nou vede silueta singuratică a unui bărbat stând pe partea
cealaltă de stradă.
*** De data aceasta bărbatul nu dispare, dar se întoarce, şi
pleacă.
Un fulger de lumină.
Ţărmul marii. ***
Faraonul îl îmbrăţişează pe Rav Așlag.
Rav Așlag fuge jos în stradă, se uită în jur, dar nu e
*** nimeni de găsit. Începe să fugă pe străzile întunecate ale
Varşoviei. Tocurile pantofilor lui făcând un ecou gălăgios pe
Varşovia. Rav Așlag se plimbă singur pe străzi. pavajul gol. Un trecător singuratec, se lipeşte speriat de perete,
Se uită la fețele trecătorilor. în timp ce da buzna pe lângă el.
Nu este prima dată că părăseşte de dimineaţă casa, şi se
întoarce noaptea târziu. Rav Așlag se opreşte doar în apropierea casei
Îşi caută învăţătorul. învăţătorului său.
Întreaga sa muncă mai constă doar din două lucruri: Vede o lumina la al doi-lea etaj.
scriind noaptea, predând. Zboară pe scări în sus, şi se năpusteşte prin ușă.
Abea că mai mănâncă; nu poate dormi.
Aşa trec trei săptămâni. ***

Învăţătorul şede la masă; doar mâinile îi sunt luminate.


Vocea lui Rav Așlag:
În nouă Nissan, (a şaptea luna din calendarul
ebraic.) mi-am găsit învăţătorul la el acasă. Mi-am cerut
profund scuze şi am încercat să îndrept trecutul.
Rav Așlag stă plângând în faţă învăţătorului.
Vocea lui Rav Așlag:
A cedat ca şi înainte, şi mi-a dezvelit un mare
secret de încredere. Bucuria mea a fost nemăsurată.
Faţa lui Rav Așlag.
Mâna învăţătorului desenează cercuri pe o bucată de
hârtie.
Vocea învăţătorului:
Cercul credinţei deasupra raţiunii.
***
Un fulger de lumină.
Ţărmul marii.
Rav Așlag îl împinge pe Faraon deoparte, şi se întoarce,
apropiindu-se de lava înăbuşitoare.
Vocea învăţătorului:
Credinţă deasupra raţiunii! (Credinţă deasupra
raţiunii: În înţelepciunea cabala, credinţa este senzaţia de
contact cu Creatorul, calitatea de dăruire şi dragoste care apare
într-o persoană. Raţiunea simbolizează calitatea de a primi
pentru sine. Credinţa deasupra raţiunii nu este credinţă oarbă.
Mai degrabă este o stare în care cineva își activează mintea,
contemplând şi examinând situaţia, şi doar după aceea
asumându-şi încrederea – dăruire şi dragoste. Crescând
importanta credinţei deasupra raţiunii, persoană devine mai
înţeleaptă.)
Rav Așlag închide ochii şi sare în foc.
Vocea învăţătorului:
M-ai auzit, Rav Așlag.
Trupul lui Rav Așlag se scufundă încet în apă.
Înoată în apa sclipitoare.
Faraonul indică cu mâna spre el, şi sute de umbre
întunecate supuse sar după Rav Ashlag, doar ca să ardă în lavă.
***
Varşovia. Camera învăţătorului.
O mâna palidă atârnă de pe latura patului.
Un flacon mic cu medicamente stă întins pe un mic
scaun.
Capul învăţătorului se odihneşte nemişcat pe pernă.
Faţă îi este umbrită.
Vocea lui Rav Așlag:
Dar se pare că marele meu învăţător îşi pierdea
puterea. Nu l-am putut părăsi, fiindu-i alături, şi în următoarea
zi, în 10 Nissan, timpul lui în această lume se scursese.
 Corpul învăţătorului stă întins în pat.
Opus lui, leganandu-se în faţă şi în spate, şede Rav
Așlag.
***
O pagină galbenă a scrisorii; paginile devin neclare.
Vocea lui Rav Așlag:
Este imposibil de descris durerea şi chinul meu.
Inima îmi fusese cuprinsă de speranţa că merit
înţelepciunea supremă.
***
Un fulger de lumina. Marea.
Rav Așlag înoată.
Un punct micuţ, întrun ocean nesfârşit.
-Dar în loc de aceasta, sunt aici, singur şi gol,
fără nici o realizare...
Înotătorul singuratic pierde puterea şi speranţa, înotând
din ce în ce mai încet.
-Până şi cunoştinţa pe care am dobândit-o de la
el temporar, s-a evaporat din mintea mea, din cauza adâncei
mele amărăciuni.
Trupul îi devine din ce în ce mai greu.
Mâinile şi picioarele îi amorţesc.
Rav Așlag începe să se scufunde în apa albastră. Dar se
aude vocea lui:
-Ochii mei au căutat înfometaţi viziunea raiului,
în anticipare şi speranţa mare.
Rav Ashlag reuşeşte să privească în urmă, o ultima
dată.
Prin ochii înceţoşaţi reuşeşte să prindă brusc o licărire a
ţărmului.
-Nu mi-am permis nici un moment de răgaz,
până nu am devenit vrednic în ochii Creatorului.
***
Varşovia. Rav Așlag merge vioi în josul străzii.
Un vânt puternic îi ridică poalele mantalei sale.
***
Scurt metraj din jurul 1917: Rusia, revoluţia din
Februarie. Kerensky şi membrii guvernului provizoriu zâmbesc
în cameră.
America. Preşedintele mărcii înregistrate „Victrola”,
prezintă cu freza şmecheră unei mulţimi aclamânde prima
înregistrare de gramofon a formaţiei originale de jaz Dixieland.
Berlin. Gara. Câţiva oameni sar într-un vagon de
marfar, cu scurt timp înainte de a se închide uşile. Înainte de a
se închide, intrezărim faţa tânărului Lenin printre pasageri.
*** Yan şi Rav Așlag cotesc pe o stradă apropiată. Se
îndreaptă spre intrarea unei case mici şi modeste.
O stradă din Varşovia. De îndată sunt înconjuraţi de patru oameni necruţători.
Rav Așlag se opreşte în mijlocul străzii, holbandu-se la
un nor gri întunecat în formă de insula, atârnând jos deasupra Yan: E cu mine.
oraşului.
Un om fuge de cealaltă parte a străzii. Unul dintre cei doi bărbaţi începe să-l percheziţioneze
Brusc încetineşte la mers, şi în final se opreşte complet. pe Rav Așlag, ca dacă nu l-ar fi auzit pe Yan. De îndată ce a
Se uită la Rav Așlag dar nu se apropie. terminat, a făcut un pas în lateral, păstrându-şi expresia dură.
Vântul îi zboară pălăria lui Rav Așlag din cap,
rostogolind-o pe cealaltă parte a străzii. Încearcă s-o prindă, Omul: Intră.
dar ratează.
Omul de pe cealaltă parte a străzii o prinde, şi i-o ***
întinde lui Rav Așlag, care vine în fugă spre el.
Este Yan. O casă sigură.
Yan: nu mă puteam hotărî dacă să mă apropiu de tine, Lenin şede în spatele unei mese.
sau să te las în pace, cu Dumnezeul tău, dar în acel moment Este foarte emoţional şi deschis, radiind o carismă
Dumnezeul tău ţi-a suflat pălăria din cap, rezolvându-mi nemaipomenită.
dilema. Lenin vine în oraş. Ai auzit de el? Toţi cei adunaţi în cameră, majoritatea destul de tineri,
Rav Așlag: Chiar am citit câteva din lucrările sale. îl privesc cu admiraţie.
Yan: Şi...? Rav Așlag iese în evidenţă cu vesmântul său de evreu
Rav Așlag: E un om inteligent. religios.
Yan: Inteligent?! E un geniu! Ai auzit de ce se
întâmplă în Rusia? Lenin: Oamenii doresc acţiune din partea noastră, nu
Rav Așlag: O revoluţie. vorbe goale. Ar trebui să aruncăm jos guvernul putred burghez,
Yan: Un foc izbucneşte acolo. Începe în Rusia, după şi să înălţăm stindardul justiţiei – să creem primul stat naţional
care se va răspândi prin lume. Vrei să-ţi aranjez o întâlnire cu de muncitori şi țărani din lume! Asta e misiunea noastră,
Lenin? Ciar acum? Îţi aduc aminte că e singură ta şansă. Spune tovarăşi!
„da”.
Rav Așlag: Da. Toată lumea aplaudă.
Yan: Tovarăşi, rămâneţi calmi. Nu uitaţi, nu suntem Lenin: Vor trebui să producă și să muncească pentru
încă în Polonia comunistă, ci într-o țară condusă de un guvern beneficiul tânărului stat; altfel va trebui să-i forţăm. Dar care e
burghez. Agenţi ai poliţiei încearcă să-l depisteze pe tovarăşul problema? Te deranjează ceva la acest scenariu?
Lenin prin toată Varşovia. Rav Așlag: Doar faptul că aceasta va duce la şi mai multă
vărsare de sânge, şi la o şi mai mare nedreptate.
Lenin: Generaţie după generaţie de oameni asupriţi au Lenin: Am auzit asta de multe ori, şi o numesc laşitate,
visat la un asemenea stat. Controlul asupra fabricilor, şi speculaţie goală.
plantaţiilor şi a pământului va fi înmânat muncitorilor şi Yan (şopteşte lui Rav Așlag)
țaranilor. Vom înfiinţa propria noastră poliţie a poporului, şi Taci din gură!
Armata Roşie a poporului. Partidul nostru se va numi Partidul Rav Așlag: Mai devreme sau mai târziu, muncitorii şi
Comunist al Muncitorilor şi Țăranilor, şi va conduce nobila țaranii tăi, vor începe să fure, omoare, urască. Nu imediat, dar
luptă pentru libertate, egalitate şi independenţă pentru toţi inevitabil se va ajunge la asta.
asupriţii din lumea întreagă. Lenin: Absurd! Vom ridică un nou sistem educaţional,
Un murmur adânc de admiraţie pluteşte asupra mulţimii. cu valori comuniste, şi exemple de egalitate şi dreptate.
Rav Așlag ridică mâna. Rav Așlag: Nu este şi nu poate fi dreptate pe acest pământ.
Lenin: Aşa este?
Lenin: Da, tovarăşul în ţinută religioasă... Rav Așlag: Omul este egoist prin natura sa. Trebuie să
Rav Așlag: Îţi găsesc ideile foarte atractive. interfereze cu un alt tip de forţă, pentru a se putea transforma.
Lenin (adresându-se tuturor): Lenin: Vorbeşti de Dumnezeu?
De obicei, ambii, atât episcopii noştrii cât şi Rav Așlag: Poţi să o numeşti Dumnezeu dacă vrei. Eu
rabinii vostrii sunt contrari ideilor mele! prefer să o numesc legea dreptăţii superioare. Sau legea
Rav Așlag: Vorbeşti de egalitate, frăţie şi dragoste – nu dragostei supreme. Ea există. Suntem înconjuraţi de ea. Este
există nimica mai exaltat decât asta. legea fundamentală a întregii creaţii. Trebuie doar să ştii cum
Lenin (adresându-se tuturor): să o foloseşti, asta e tot.
Se pare că există şi rabini mai evoluaţi. Ascult, Lenin: De unde ştii asta?
pune-ţi întrebarea. Rav Așlag: Ştiu.
Rav Așlag: Întrebarea mea este: Cine va construi această Lenin: Ai citit despre asta undeva?
societate echitabilă? Rav Așlag: Există o carte care descrie acest concept –
Lenin: Cei asupriţi, sărmanii, toţi cei care ştiu ce Cartea Zohar.
înseamnă nedreptatea. Lenin: Dăne-o vrem să o citim.
Rav Așlag: Ce se va întâmpla cu burghezii? Rav Așlag: Trebuie o pregătire preliminară.
Lenin: Una lungă?
Rav Așlag: Câţiva ani.
Lenin: Am o educaţie bună, dragul meu, voi încerca să
o înţeleg.
Rav Așlag: Este imposibil; nu mintea este instrumentul care
o poate dobândii.
Lenin: Atunci care este instrumentul?
Rav Așlag: Inima. Trebuie să-ţi pregăteşti inima, pentru a
putea citii această carte. La fel cum trebuie să-ţi pregăteşti
inima pentru a putea guverna.
Lenin: Ce trebuie să fac?
Rav Așlag: Corectează-ţi inima, fă-o altruistă şi iubitoare. O
persoană nu poate face asta singură, dar există o metodă de a
evoca alte forţe care vor efectua această corecţie.
Lenin: Deci, se pare că trebuie să trecem mai departe.
(Se întoarce spre Yan) Da?
Yan: Da, a sosit timpul tovarăşe Lenin.
Lenin (ridicându-se, se adresează lui Rav Așlag):
Dragă rabine, sunt un ateu convins şi nu cred în
nici o forţă superioară, sau o lege superioară. Vom înalta noul
om cu forţele noastre – fără o forţă superioară.
Rav Așlag: Vei da greş.
Lenin (luându-şi şapcă de pe masă):
Dragul meu, vizitează-ne în zece ani de acuma
începând, şi vei vedea.
Rav Așlag: Vei vărsa o groază de sânge, şi această minunată
idee îşi va pierde valoarea pentru mult timp. Te rog ascultă!
Lenin se uită împrejur, nemai ascultându-l.
Rav Așlag se ridică, încercând să mai capteze doar un
pic atenţia lui Lenin.
Rav Așlag: Va fi un experiment îngrozitor!
Lenin: Din păcate sunt în grabă. La revedere. Lasă-i
datele tale de contact lui Yan, că poate mai avem şansa să mai
stăm vre-o dată de poveşti... poate... într-o bună zi...
Dă mâna cu Rav Așlag, şi îşi iau rămas bun.
De îndată un grup de oameni îl înconjoară pe Lenin.
Unul dintre ei îşi ascunde faţa după un bandaj medical.
Lenin face cu mâna la toată lumea şi iese din
apartament, urmat de un grup de oameni.
Yan se apropie de Rav Așlag.
Yan: Ce ruşine. Ai avut ocazia să-l asculţi pe cel mai
mare om al timpurilor noastre.
Rav Așlag: Este o ruşine că nu m-a ascultat el.
Yan: Ai o apreciere de sine cam îngâmfată. Presupun
că aceasta a fost ultima voastră întâlnire.
Rav Așlag: Ce păcat că nu auzea ceea ce eu spuneam. Nu
am avut timp ca să-i explic. Aveam să-i spun atât de multe.
Yan: Nu are nevoie de predica ta!
Rav Așlag: Oamenii nu au voie să culeagă fructe necoapte,
Yankele, trebuie să-l laşi să se coacă! Oamenii trebuie să
dezvolte dorinţa de a se schimba, iar atunci totul va fi posibil.
Yan (cu asprime):
Revoluţia nu poate aştepta! Acesta este un fact.
Şi eu nu sunt Yankele, sunt Yan. Ţine minte asta. Cred că poţi
găsii singur drumul afară. Eu rămân. Cu bine, victimă de
compătimit a religiei. Poate într-o zi ne vom întâlnii din nou.
(Se întoarce, fără a da mâna cu Rav Așlag.)
*** Rav Așlag: Ştiu că te poţi descurca.
Rivca (o pauză, şi o încercare de a înţelege se se întâmplă):
Scurt metraj. Asta nu poate aştepta?
Revoluţia rusească din 1917. Năvală asupra palatului de Rav Așlag: Nu, nu poate aştepta. Vi cu mine sau nu?
iarnă. Lenin ţinând un discurs în faţa unei mulţimi uriaşe de Rivca: Nu te vor lăsa să pleci. Eşti judecătorul lor. Eşti
oameni. Trotsky călărind un armăsar alb în faţa trupelor învăţătorul lor.
aclamând. Începutul războiului civil. Execuţia Ţarului, a soţiei Rav Așlag: Nu ei sunt cei care trebuie să decidă dacă plec.
sale, şi a celor cinci copii. Şi mai multe execuţii în pieţele Am lucruri importante de făcut în Israel.
publice ale marilor oraşe din Rusia. O foamete aprigă în Rivca: Yehuda...
Ukraina. Holbarea mută a lui Lenin direct în camera de filmat. Rav Așlag (întrerupând-o):
În spatele sau, tânărul Stalin stă drepţi. Dacă nu voi merge, voi muri.
Rivca (iritată): Îmi spui asta dinandins!
*** Rav Așlag: Am făcut tot ce am putut aici. Vi cu mine?!
Rivca: Şi copii?
Varşovia. Camera lui Rav Așlag. Rav Așlag: Îi vom lua cu noi.
Rivca: Nu, nu putem. Călătoria este grea.
Rav Așlag (întorcându-se în timp ce stă la masă): Rav Așlag: Cum spui tu.
Rivca! Rivca: Yehuda, tocmai am început să ne obişnuim aici,
şi eu am crezut...
Rivca intră, şi putem vedea că familia Așlag aşteaptă un Rav Așlag (întrerupând-o):
copil. De cât timp ai nevoie să să te pregăteşti?

Rav Așlag: Rivca, începe să inpachetezi. Plecăm în Israel. Rivca e tăcută.

Rivca (confuză): Dar...
Rav Așlag: Vreau să plecăm cât de rapid posibil. Rav Așlag: Rivca?
Rivca: Îţi vei părăsi studenţii? Rivca (îşi ridică capul, şi-l priveşte pe soţul ei în ochi):
Rav Așlag: Studenţii vor veni cu mine. Sunt pregătită. Voi lasă copii cu părinţii mei.
Rivca: Cu familii, copii, neveste? Doar Baruh Şalom va venii cu noi.
Rav Așlag: Le voi explică de ce trebuie să plece, şi ei vor
înţelege. ***
Rivca: Sunt în luna a şaptea, Yehuda.
Curtea Rabinică.
Zece rabini șed vizavi de Rav Așlag la o masă lungă.
Smuel dascălul, se află printre ei.
Vorbesc tăcut între ei.
Rabinul Epstein: Am primit rapoarte, că 300 de familii au
fost de acord să plece împreună cu tine.
Rav Așlag: Aceasta este corect.
Rabinul Epstein: Şi ai angajat un vas în Suedia, ca să vă
transporte pe toţi, în Israel.
Rav Așlag: Da, totul este pregătit. Singurul lucru de care
mai este nevoie este decizia voastră.
Rabinul Epstein (consultându-se din nou cu rabinii alăturaţi
lui, într-un sfârşit se întoarce către Rav Așlag):
Onorate Rav Yehuda Leib Halevi Așlag, ne-am
decis să-ţi spunem un singur lucru: Un judecător, un învăţător,
nu-şi poate părăsi comunitatea că să migreze liber în Israel.
Trebuie să rămâi aici. Aceasta este decizia Curţii Rabinice, şi
îţi recomand să iei aminte, şi să-ţi retragi decizia.
Rav Așlag: Nu pot face asta, deoarece nu sunt propriul meu
stăpân. Trebuie să plec de aici, şi vă previn că voi face tot ce-
mi stă în putinţă, ca să iau cât pot de mulţi oameni cu mine.
Dacă ar fi în puterea mea, i-aşi lua pe toţi de aici cu mine.
Smuel dascălul, se ridică, şi se uită împrejur la oamenii
din încăpere.
Dascălul Smuel: Înfruntăm demolatorul comunităţii
noastre. V-am spus asta de sute de ori.
Rav Așlag: Evreii trebuie să părăsească de îndată Europa.
Dacă nu o vor face, vor pierii, şi vor aduce suferinţe de
nedescris tuturor.
Dascălul Smuel: Comunitatea noastră este mai puternică
ca niciodată. Suntem trei milioane de evrei; suntem o forţă de
care trebuie ţinut cont.
Rabinul Epstein: De ce trebuie mereu să înoţi inpotriva
curentului?! Cine are nevoie de aceste conflicte nesfârşite? Nu-
ţi poţi submina mândria asta a ta, care nu aduce decât
distrugere?!
Rav Așlag: Cum să va explic eu asta vouă?
Dascălul Smuel: Ce?! Să explici ce?! Ura ta împotriva
noastră, inpotriva legilor noastre, împotriva sfintei Tora?!
Rav Așlag: Noi evreii învăluim Lumina în faţa lumii.
Lumea nu ne va mai lăsa să continuăm să trăim în felul în care
o facem.
Rav Așlag devine tăcut. Se uită spre ei toţi, rând pe
rând.
Din acestă tăcere se aude vocea dascălului Smuel.
Dascălul Smuel: Aveţi nevoie de mai multe dovezi? Un
criminal stă în faţă noastră, care ar trebui dus în faţa justiţiei.
Rabinul Zilber: Rav Așlag, te rog aşteaptă pe coridor
decizia noastră finală. Trebuie să cugetăm la ceea ce ai spus.
***
Rav Așlag iese afară.
Se regăseşte singur în coridorul lung şi gol.
Un murmur de voci se aude din spatele uşilor închise.
Rav Așlag se îndepărtează de la ușă. Păşind încet în
susul şi în josul coridorului, începe un monolog. Merge, şi îşi
ridică mâinile în aer.
Se deschid uşile, şi dascălul Smuel, rabinul Zilber,
Rabinul Epstein şi ceilalţi stau în ușă, privindu-l.
Rav Așlag se întoarce şi-i vede uitându-se la el.
Rabinul Zilber: Haide intră, Rav Așlag.
***
Camera Curţii Rabinice.
Rav Așlag stă faţă în faţă cu rabinii.
Rav Așlag: Vreau să ascultaţi la ceea ce am de spus, vreau
să adaug câte ceva la ceea ce am spus deja.
Rabinul Zilber: Nu e nevoie. Conform deciziei Curţii
Rabinice, prin asta eşti excomunicat. Începând cu această clipă,
nimeni nu mai are voie să stea cu tine de vorbă. Mâine vom
strânge semnăturile tuturor celor nouăzeci de membrii ai
consiliului, iar decizia va fi comunicată peste tot în întreaga
Polonie. Poţi pleca.
Rav Așlag: Condamni nenumăraţi oameni la suferinţe
îngrozitoare. Luaţi asupra voastră responsabilitatea a ce
urmează să se întâmple.
Dascălul Smuel: De ce să te ascultăm? Ţi s-a spus că poţi
pleca, deci pleacă! Ieşi afară!
***
Străzile Varşoviei.
Oamenii trec pe lângă Rav Așlag.
Se uită în ochii lor, ca şi când ar aştepta să le spună
ceva, sau să îşi ia rămas bun.
Se îndreaptă către o casă.
Părinţii lui Rivca ies pe ușă.
Tatăl lui Rivca ţine doi copii mici de mână. Sunt fiul şi
fiica lui Rav Așlag – David şi Braha.
Mama lui Rivca, suspină tăcută într-o batistă.
Trec pe lângă el în linişte.
Brusc, tatăl lui Rivca se opreşte la oarecare distanţă şi
se întoarce ca să strige la Rav Așlag:
-I-ai distrus viaţă! Nu-ţi pasă de proprii copii!
Nu eşti un evreu; eşti un monstru! Te vom şterge din amintirile
noastre. Nu am avut nici o dată o fiica, iar tu nu ai existat nici o
dată pentru noi. Şi cu asta basta.
Mama lui Rivca porneşte.
Tatăl lui Rivca îi porunceşte să-l urmeze.
Mama lui Rivca mai apucă să spună:
-Fie-ţi milă de ea... măcar un pic.
*** Rav Așlag: Oare cum să le explic? Cum?!

Rav Așlag intră la el în casă. Rivca se apropie de el.

Pereţi goi, camera goală Încercă să-i întâlnească privirea.
În mijlocul camerei este o grămadă mică a puținei lor Suspină, şi spune tăcută:
avuţii; băiatul lor mai mare, Baruh, doarme deasupra ei.
Rivca se ridică, ca să-şi salute soţul. -Le-ai explicat totul. Ei sunt cei care nu aud.

Rivca: Am reuşit să vând totul. Pentru mărunţiş, Rav Așlag vede faţa lui Rivca.
desigur, dar totuşi... suntem gata. (Se uită la faţa lui Yehuda.) Ea dă din cap, şi încearcă să-l consoleze.
Arăți ciudat.
-Ţi-am întâlnit părinţii la intrare, - spune el
Rav Așlag: Nu le-am putut explica totul. dintr-o dată.
Rivca: David şi Braha vor rămâne deocamdată cu -Sunt oameni simplii, nu fii supărat pe ei, -
părinţii mei. Şi-au dorit atâta de tare să vină cu noi, dar cum să- răspunde Rivca.
i luăm?! -Nu sunt. Îi înţeleg.
Rav Așlag: Nu-ţi face griji. Vom trimite după ei mai târziu,
odată ce ne-am stabilit. Mai face câţiva paşi în cameră, şi priveşte la pereţii goi.
Rivca: Totuşi, şi-au dorit atâta de mult să vină cu noi! Rivca se apleacă desupra boccelei lor, ca să mai facă câteva
Rav Așlag (căzut pe gânduri): noduri.
Nu pot explică orice oricui – nici măcar Observă o păpuşă mică zdrenturoasă şi subţire pe
prietenilor, dar nici inamicilor sau învăţătorilor. Nimănui! podea. O ridică, şi se uită atent la ea.
Rivca: Nu suport să las copii aici. Brusc se înbărbătează, şi spune:
Rav Așlag: Nu mă aud. Cum le pot oare explica?
Rivca: Am un sentiment prost în legătură cu ei, -Spui că nu te aud. Ei nu te pot auzi.
Yehuda.
Rav Așlag: Nu vor să mă creadă. E ca dacă vorbesc cu Rav Așlag se întoarce, şi o priveşte pe Rivca.
pereţii.
-Trebuie să-i înţelegi. Ei trăiesc în lumea asta, şi
Rivca îl priveşte tăcută. au dorinţe simple ale lumii acesteia: să muncească, să se roage,
să întemeieze o familie, copii, nepoţi, să ţină unul la celălalt, Studenţii stau acolo, încercând să evite privirea lui Rav
aşa cum au făcut-o de secole, aşa cum Creatorul ne-a poruncit. Așlag.
Şi tu vrei să le iei asta. În spatele grupului, se ascund Haim şi Aaron.

Ochii lui Rivca se luminează. Studentul vârstnic:

Am venit să-ţi spunem, că nu putem pleca
-Au dreptate, în a nu-ţi preda ţie singurul lucru alături de tine, spre Israel.
pe care îl au. Îmi pare rău. Îmi pare rău că trebuie să-ţi spun
asta, dar ei sunt oameni mici şi normali, iar tu eşti un gigant în Rav Așlag îi priveşte tăcut.
comparaţie cu ei. Ei nu te vor înţelege niciodată; ei nu-ţi pot
înţelege cuvintele. Este imposibil să te contopeşti cu Creatorul, Studentul vârstnic:
Yehuda. Lasă-i în pace. Îmi pare rău că nu sunt de partea ta cu Te credem, şi eşti un învăţător mare, dar nu
asta. putem să ne punem împotriva deciziei comunităţii.

Tăcerea atârnă în camera.
Auzim doar respiraţia în trudă a lui Rivca.
Cu greu se abţine să nu izbucnească în plâns.
Rav Așlag: Îţi pare rău că te-ai măritat cu mine?
Rivca: Nu-mi va părea rău niciodată pentru asta.
Rav Așlag dă din cap. Rămâne tăcut pentru mult timp.
Vocile: Iartă-ne.
Rav Așlag: Nu va pot forţa să plecaţi. Dacă aş putea, aş
îngenunchea aici în faţa voastră şi v-aş ruga să veniţi alături de
mine. Dar ştiu că nu mă veţi auzi. Creatorul v-a sigilat urechile
cu ceară. (Tăcere.) Cu toţii vom suferii îngrozitor! Mă auziţi?!

Rav Așlag face un pas înspre ea, o îmbrăţişează, şi Vocile: Da, te auzim.
rămân aşa în mijlocul încăperii goale.
O seară liniştită în spatele ferestrei deschise. Rav Așlag: Şi nu mă credeţi, aşa e?
Rivca se linişteşte în braţele soţului şi se apasă puternic
înspre el. Vocile: Ba da.

O bătaie la ușă. Rav Așlag: Şi totuşi nu plecați?

Studenţii lui Rav Așlag, tineri şi vârstnici adoima
evreilor, intră cu grije în cameră. Rivca se dă la oparte. Studentul vârstnic:
 Cum să putem pleca? Rudele noastre sunt aici,
suntem prea tare legaţi unii de alţii. Ştii cum este la noi la Haim: Aaron, noi mergem!
evrei.
Evreul vârstnic: Nu, Aaron, tu rămâi.
Rav Așlag: Da, evrei, oropsiţii de evrei... (către Aaron şi
Haim) De ce vă ascundeţi voi doi în spatele lor? Haim: O vei regreta Aaron!

Aaron şi Haim stau cu limbile legate, neîndrăznind să Aaron (suspinând adânc):

întâlnească privirea lui Rav Așlag. Nu pot.
Brusc, Haim dă din cap decis.
Haim: Vei devenii un milionar, Aaron, dar cel mai
Haim: Eu merg! nefericit milionar, dacă nu-l vei urmă pe Rav Așlag.

Toată lumea, îşi întoarce privirea spre el.
Îşi strânge pumnul, fluturându-l în aer, şi strigă:
Da, eu merg! Părăsesc locul acesta! Plec
împreună cu marele nostru învăţător, şi voi puteţi rămâne aici
dacă vreţi! (Îi priveşte pe toţi) Eu merg! Da, mă duc!
Îl trage pe Aaron de mânecă.
Haim: Aaron! Să mergem!
Evreul vârstnic: Aaron nu pleacă nicăieri.
Haim: Aaron, nu asculta de nimeni!
Evreul vârstnic: Aaron tu rămâi. Un cuvât dacă rosteşti,
ştii ce se va întâmplă; nu vei vedea nici un ban din averea
unchiului. O vom da pe toată cerşetorilor din oraş. Ai înţeles?
Rav Așlag: Haim, fugi acasă să înpachetezi, te aştept în
două ore. (Priveşte împrejur) Să nu-l blestemaţi pe Creator,
când va venii să va ia.
***
Seară. O stradă nepavată din Varşovia.
O căruţă lentă îl transporta pe Rav Așlag şi Rivca, fiul
lor Baruh, şi un Haim lipsit de griji, cu o sticlă de vodcă în
mâna sa.
Din când în când, Haim ia o gură, face o grimasă, şi o
împinge la vale, cu ceva pâine şi ceapă.
Oamenii îi privesc. Unii se opresc, alţii îi arată cu
degetul, unii doar trec mai departe.
Birjarul e tăcut.
Haim: Rămâi cu bine, Varşovia, rămâi cu bine pentru
totdeauna! Plecăm pe Tărâmul Israel!

Rav Așlag îi ia sticla, ia o înghiţitură, şi o dă mai
departe fiului său. Baruh bea şi el, cu o grimasă, şi dă sticla mai
departe birjarului. Birjarul dă pe gât ultima înghiţitură, şi râgâie
cu plăcere. Rivca îi priveşte zâmbind.
Rav Așlag (către birjar):
Cum se face că eşti aşa de tăcut astăzi?
Birjarul: Nu ştiu ce să recit pentru o astfel de
ocazie.
Rav Așlag: Nu există loc pentru tristeţe, dacă eşti conectat
cu Creatorul. Ţine minte cuvintele fiului tău Moşe: „Creatorul
– Este unul, unic şi unificat. Doar bine porneste de la El.”
Birjarul: Mă simt bine, când sunt alături de tine.
Haim (vorbind neclar):
Păi vino cu noi, atunci!
Birjarul: Nu pot. Nu-l pot lăsa pe Moşe al meu în
urmă. Mi-am asigurat un loc alături de el. Îi e frig să stea întins
acolo singur.
Birjarul smuceşte hăţurile, şi strigă vesel la cal.
Brusc începe să recite.
-„El ce priveşte vântul, nu va semăna, și el, care
se uită la nori, nu va recolta...”
Rav Așlag i se alătură, şi acuma ambii recită cuvintele din
Eclesiastul melodios, mişcându-şi mâinile în acelaşi ritm:
-„Însămânţează-ţi sămânţa dimineaţa, şi nu fi
trândav seara...”
Haim li se alătură. Sare jos de pe căruţă mergând agale,
şi merge alături de ea, uitându-se la gură lui Rav Așlag cum
formează fiecare silabă.
Toţi trei repetă cu bucurie.
-„Lumina este plăcută, şi este bine pentru ochi,
să privească soarele. Întradevăr, dacă un om va trăi mulţi ani,
lasă-l să se bucure de ei toţi, şi lasă-l să-şi aducă aminte de
zilele întunecate, deoarece ele vor fi multe. Tot ce va urma, e
deşertăciune.”
Pe o stradă cu hopuri, căruţa se leagănă şi trece de-a
lungul pădurii.
Mâinile lungi ale lui Rav Așlag se odihnesc pe
marginea ei, şi un zâmbet larg decorează faţa birjarului.
Haim dansează în jurul căruţei, într-un dans hasidic; ba
fuge în spatele, ba în faţa căruţei.
Tocmai face o paradă în dreptul lui Rav Așlag.
Brusc, birjarul smuceşte hăţurile.
Birjarul: Hooo!
Un om scund iese din pădure, se opreşte în mijlocul
drumului, ţinând o bocceluţă mică strânsă într-un postav.
 Rav Aslg să străduie să desluşească faţa străinului, sare Noapte. Stelele sclipesc în valurile întunecate.
din căruţă, şi merge spre el. Așlagii şi Haim se ghemuiesc unul în altul pe puntea
Este bătrânul Baruh. ticsită.
Rav Așlag se apropie de el. Rav Așlag stă întins pe jos şi-i priveşte, cu braţele sub
Baruh îl priveşte pe Rav Așlag cu supărare. cap.
Dintr-o dată îl atinge mâna lui Rivca.
Baruh: Ia asta cu tine.
Rivca (în şoaptă): Începe.
Îi înmânează bocceluţa lui Rav Așlag.
Rav Așlag îi trezeşte pe Baruh şi Haim.
Rav Așlag: Ce e asta?
Rav Așlag: Căutaţi un doctor sau un asistent medical –
Baruh: Este Cartea Zohar. Are aproape trei sute de ani rapid!
vechime. Este cartea care a aparţinut învăţătorului meu,
Rabinul de Kotzk. Este nepreţuită. O vei putea vinde, dacă vin Baruh Şalom fuge către putea căpitanului; Haim fuge
timpuri grele. către punţile inferioare. Îl vedem pe Baruh gesticulând energic
în faţa ofiţerului navigator, dar acesta neagă, dând din cap.
Rav Așlag: Mulţumesc, învăţătorul meu.
Rivca îşi priveşte soţul.
Baruh: Nu ne vom mai vedea. Faţa ei este că o masca, combinată între durere şi
rezistenţă.
Se întoarce, şi dispare în pădure. Rav Așlag o îmbrăţişează, apăsând-o puternic spre el.
Ea geme în linişte.
***
Baruh şi Haim se întorc aproape deodată.
Scurt metraj al anului 1920.
Un vas vechi şi arhiplin se leagănă pe valurile Baruh: Nu este nici un doctor la bord!
Mediteranei, spre Tărâmul Israel.
Haim: Nu e nimeni care ne poate ajuta!
***
Rivca îi împinge pe toţi tăios la oparte şi priveşte în jos.
 Rav Așlag îi şterge tandru fruntea cu un prosop.
Rivca (în durere):
Du-i de aici, Yehuda! Acum! Afară, Haim şi Baruh fac rotocoale pe punte, sub cerul
luminat de stele.
Hainele lui Haim zboară prin aer, şi aterizează pe punte.
Sunt golite bocceluţele Așlag. Înăuntrul cortului, Rivca mușcă dintr-un prosop
Deîndată, Haim şi Baruh construiesc un cort în jurul lui înpachetat, ca să înăbuşească gemetele, cu ochii plini de durere.
Rav Așlag şi Rivca, făcut din bluze, fuste şi pantaloni.
Rav Așlag scoate pentru o clipă capul. Valurile tună şi se spart de laturile vechiului vas.
Luna plină atârnă asupra apei.
Rav Așlag: Apă fierbinte, rapid!
Brusc, auzim strigătul unui nou născut.
Baruh fuge să facă rost. Rivca varsă lacrimi de durere şi bucurie.

Haim: Dar cum... Nu ai mai făcut asta nici o dată. Rav Așlag (legănând nounascutul în braţele sale):
Păi, salutare, Bat Sheva!
Rav Așlag (calm):
Să pimești viaţă, nu e o sarcină dificilă. Ca să Rivca (liniştită, şi cu dragoste):
trăieşti în timpurile astea, acolo ai nevoie de abilităţi adevărate. Bat Sheva.

Rivca geme în interiorul cortului. ***

Baruh revine în fugă, cu o găleată de apă fierbinte.
Rav Așlag îşi suflecă mânecile. Vasul se leagănă pe valuri.
Legat de catarg, un leagăn improvizat din cârpe, se
Rav Așlag: Asta e băieţi, mergeţi la plimbare amândoi. În balansează dintr-o parte în alta.
curând se va naşte fiica noastră. Rivca doarme în apropiere.
Rav Așlag şede în apropiere.
Se cufundă în cort. Vizavi de ei – Haim şi Baruh.
Faţa lui Rivca e palidă.
Ochii ei urmăresc fiecare mişcare a soțului ei. Rav Așlag (explicând lui Baruh):
Mărgele mari de sudoare, se adună pe fruntea ei.
 Numele de Israel este compus din două cuvinte
– Yaşar (direct) şi El (Dumnezeu), însemnând direct spre Baruh: Tărâmul Israel există şi în interiorul meu?
Creator. Doar cei ce merită să-L întâlnească pe Creator, trăiesc Rav Așlag: Fiecare persoană are acest tărâm inclus în
în această ţară. interiorul sau.
Baruh: Şi cei ce nu pot? Baruh: Deci acest tărâm este pentru toată lumea?
Rav Așlag: Ei pur şi simplu nu pot trăi în ea. Rav Așlag: Da, aşa este.
Baruh: Dar trăiesc o groază de oameni acolo. Baruh: Pentru chiar fiecare?
Rav Așlag: Nu, nu o fac. Rav Așlag: Pentru întreaga omenire.
Baruh: Şi nu doar pentru evrei?
Baruh: Nu înţeleg. O groază de oameni trăiesc acolo Rav Așlag: Pentru evrei, şi non evrei, negrii, albi, galbeni,
acuma. roşii, pentru toată lumea.
Rav Așlag: Baruh, permite-mi să-ţi dau un exemplu. Să Baruh: Deci într-o bună zi, întreaga lume va deveni
luăm doi oameni care merg pe aceeaşi stradă. Pentru unul Tărâmul Israel?
dintre ei este o stradă pavată, un pavaj plin de băltoace Rav Așlag: Excat. Fiecare persoană care va dori să
murdare, cu un sărman cerşind la unul dintre colţuri. Iar pentru întâlnească Creatorul va locui în această ţară.
un altul, este calea ce duce spre Creator. Deci spune-mi, merg Baruh: Atunci de ce mergem colo, dacă această ţară
pe aceeaşi stradă, sau nu? este în interiorul fiecăruia dintre noi?
Baruh: În mod cert, ei nu o fac. Cel ce caută Creatorul, Rav Așlag: Este, deoarece ne-a expirat timpul. Nu mai
vede în faţa sa, cea mai frumoasă şi plină de lumină stradă din putem aştepta. Am fost însemnaţi de către Creator, şi nu putem
lume. ajuta. Vrem să descoperim tărâmul spiritual Israel, în timp ce
Rav Așlag: La fel e şi ţara aceasta. Este minunată, şi plină trăim în punctul geografic „Tărâmul Israel.” Ne va da tărie în
de lumină, înflorind şi fiind generoasă. Tărâmul Israel este o plus, ne va da!
dorinţa de a fi alături de partea Creatorului – este o ţară în Baruh: Mi-aşi dori să se întâmple deja.
interiorul nostru.
***
Rivca îşi deschide ochii, şi-i zâmbeşte soţului ei.
Nu l-a mai văzut aşa de inspirat. Scurt metraj.
Vasul se leagănă pe valuri. Pasagerii stau pe punte.
------------- Fiecare aşteaptă cu nerăbdare ca să apară ţara.
Imagine
--------------
 Şi eroii noştrii sunt alături de ei: Rivca cu nou născut-a
Bet Sheva, Haim, Baruh şi Rav Așlag.
***
Portul Jaffa. (Portul Jaffa – locul de sosire a multor vase
cu emigranţi către Israel până la începutul anilor 50.
Oamenii coboară pe pasarela vasului.
O patrula britanică observă cu atenţie fețele noilor
veniţi.
Rav Așlag iese pe porţile portului.
Rivca, cu Bat Sheva, Baruh şi Haim, abea ţin pasul cu
el.
Se întoarce spre ei:
Rav Așlag: Repede!
Rivca: Unde mergem?
Rav Așlag: La Ierusalim.
***
Scurt metraj cu Ierusalimul anilor 1920.
Străzi pline cu oameni de diverse naţionalităţi: turci,
britanici, armeni, arabi, beduini şi evrei.
Negustori trândăvi șed pe mormane de mărfuri în culori
ameţitoare.
Un turc, viu colorat, fumează narghilea.
Doi evrei ortodocşi, se contrazic în umbra unei case.
***
Rav Așlag, Haim şi Baruh, merg în josul străzii.
Se opresc în faţa unui semn săracacios pe care stă scris:
Yesivat (Seminar Evreiesc) Cabalistic Ganey Hohma (grădinile
înţelepciunii).
Urcă pe nişte trepte de piatră, uzate de timp.
Ajung la o sală mare deschisă la etajul doi, plină cu
studenţi de diverse vârste.
Unii conversează, alţii citesc, cineva se plimbă în jur,
adâncit în gânduri, altul moţăie, cu capul întins pe paginile unei
cărţi deschise.
Rav Așlag rămâne nemişcat la intrare.
Rav Așlag (emoţionat):
Priviţi la asta! Ei studiază cabala.
Dintr-o dată mâna cuiva atinge umărul lui Așlag.
Se întoarce şi vede un bătrân evreu sefardic. (Sefardic –
un evreu de origine spaniolă sau portugheză)
Evreul sefardic (prividu-i):
De unde sunteţi, cabaliştilor?
Rav Așlag (fericit):
Din Varşovia.
Evreul sefardic (cu un zâmbet de bun venit):
Veniţi cu mine.
Merg de-a lungul unui coridor lung.
 Prin fereastra de pe dreapta se întrezăreşte Zidul Vestic.
(„Zidul Vestic”, cunoscut şi ca şi „ Zidul Plângerii” este parte a
zidului exterior al Celui de-al Doi-lea Templu, care a rămas
după ruinarea sa din secolul 70. Este locul cel mai sacru al
evreilor religioşi, şi este întotdeauna plin de mulţimea care-l
idolizează.)
Multă lume stă alături de el, rugându-se.
***
În interiorul camerei evreului sefardic.
Evreul sefardic: Sunt Rav Hadad, conducătorul acestei
Yeşiva. (Indică către un bătrân mic şezând într-un colţ în faţa
unei cărţi gigantice.) acesta este Rav Levi, învăţătorul meu.
Rav Așlag: Am venit că să studiem.
Rav Hadad: Ce ştii dspre noi?
Rav Așlag: Că sunteţi un yeşiva cabalistic grozav, datând cu
două sute de ani în urmă.
Brusc, se aude o voce aspră din colţ.
Rav Levi: Geneza 2:22, „Şi Stăpânul Dumnezeu a
construit din coasta...” (Privind în sus din carte către Rav
Așlag) Continuă!
Rav Hadad: Doar ce a ajuns, învăţătorule...
Rav Așlag (fără să gândească):
„Aici face referire la leviratul căsniciei...”
Rav Levi: Acceptă-l.
Stand în ușă, Haim şi Baruh privesc ba la Rav Levi, ba
la Rav Așlag.
Rav Hadad: Ai învăţat pe de rost întregul Zohar, Aschenazi.
(Aschenazi – evreu de origine europeană.) Bine pentru tine!
Rav Așlag: Fără să vreau.
Rav Hadad: Pari a-ţi cere scuze, şi totuşi acesta este scopul
muncii noastre – să învăţăm aceste texte. Rav Levi, învăţătorul
meu, poate recita întregul Zohar, din inima, la fel ca şi scrierile
sfântului Ari. Asta îl face un mare cabalist.
Rav Așlag: Eu nu cred că Rav Levi este un mare înţelept
deoarece are o memorie bună.
Rav Hadad: Desigur, studiază textele sacre zilnic, recitând
cuvintele sfinte! (categoric) De aceea le ştie din inimă, şi de
aceea este aşa un mare învăţător de cabala.
Pauză.
Rav Așlag se uită către Rav Levi.
Rav Așlag (sec): Aceasta este ceea ce avem de făcut?
Rav Hadad: Da, aceasta avem de făcut.

Rav Așlag: Dar facem asta încercând să pătrundem înţelesul
interior al acestor cuvinte, corect?!
Rav Hadad: Aceste cuvinte nu au un înţeles interior.
Cuvintele în sine sunt sfinte, atâta tot. Pronunţându-le grăbim
venirea lui Mesia. (În cabala, Mesia este dezvăluirea Luminii
Înţelepciunii pentru cineva (Mesia fiul lui Iosif), sau pentru
întreagă umanitate (Mesia fiul lui David).)
Rav Așlag (sarcastic):
Şi cine ţi-a spus asta, dacă pot întreba?
Rav Hadad: Nu-ţi înţeleg întrebarea.
Hăam face un pas în spate, spatele lui ajungând la
perete.
Rav Levi (din colţ):
Noi credem în asta, şi este deajuns pentru noi.
Rav Așlag (întorcându-se să-l înfrunte):
Poţi crede doar când dobândeşti. (Dobândire –
cel mai înalt nivel de pricepere, o viziune absolută a tot ceea ce
se întâmplă, de la gândul creaţiei şi până la finalul corectării.)
când o simţi cu inima ta, când o vezi pentru tine, doar atunci
crezi.
Rav Levi: Prostii! Ce poţi tu vedea, biată creatură! Ce poţi
simţii? Trebuie să crezi, şi asta este. Orbeşte! (Holbându-se
intens în ochii lui Rav Așlag) Până şi tu vei învaţa cum se face,
Aschenazi! (Aschenazi este folosit aici într-o manieră
jignitoare)
Rav Așlag (fără a-şi mută privirea, în mod constant, aproape
silabisand):
Poţi studia doar de la cineva (pauză) care te
învaţă cum să dobândeşti, cum să vezi.
Rav Levi: Şi eu spun, şterge-ţi asta din minte. Îţi spun,
astea-s tâmpenii.
Rav Așlag (stăruind):
Doar cineva care a dobândit înţelesul interior,
poate preda!
Rav Levi (ridicându-se încet, şi ridicându-şi vocea):
Trăncăneală! Nu există semnificaţie interioară.
Nu există dobândire interioară, doar semnificația literară a ceea
ce este scris şi nimic mai mult, Doamne fereşte!
***
Dintr-o dată, camera dispare, într-o fulgerare de lumina.
Rav Așlag vede o ţară frumoasă, plină de pace, şi
luminată de soare, întinzându-se în faţa lui. De îndată
începe să se cutremure pământul.
***
Yeşiva-ul cabalistic.
 Rav Așlag se uită tăcut la Rav Levi, care se holbează Rav Hadad îl priveşte pe Rav Levi.
înţepător la el.
Rav Levi: Trebuie să îl supraveghezi Rav Hadad. Ne poate
Rav Levi: Unde ai fost mai înainte?! crea o groază de neplăceri.

Haim şi Baruh, stau în ușă, temându-se şi să respire. Rav Așlag, Haim şi Baruh coboară de-a lungul
coridorului.
Rav Așlag: Pe Tărâmul Israel, măreaţă patrie, care Un tânăr de vre-o douăzeci de ani, îi prinde din urmă.
sălăşluieşte în interiorul fiecăruia dintre noi! Îl soarbe pe Rav Așlag din priviri.

Rav Levi: Mi te împotriveşti, Aschenazi! Tânărul: Am auzit întreagă voastră conversaţie.

Rav Așlag: Se pare că am ajuns la locul nepotrivit. Rav Așlag: Trăgeai cu urechea ?

Rav Levi: Eşti un om arogant! Tânărul: Nu m-am putut abţine.

Rav Așlag: Când mă aflăm în Varşovia, îmi imaginăm că Rav Așlag: Cum te numeşti?
sunteţi aşa de măreţi.
Tânărul: Simon. Studiez aici deja de un an. Nu ştiu ce să
Rav Hadad: Insulți cabala autentică! fac.

Rav Așlag: Nu aveţi nimic în comun cu cabala autentică. Baruh: Vino cu noi!

Rav Așlag ia din nou o pauză, şi-l priveşte pe Rav Levi Rav Așlag: Nu există constrângere în spiritualitate, Simon.
cum fierbe de furie. Un om trebuie să-şi ia propriile decizii.

Rav Așlag: Acesta este un loc pentru şarlatani, nu pentru Ies afară din Yeşiva.
cabalişti. Rav Hadad şi Rav Levi îi privesc de la fereastră de la
etajul doi.
Se întoarce, şi părăseşte camera.
Haim şi Baruh îl urmează rapid. ***

Ierusalim. O mică curte interioară.
Rivca priveşte pe fereastră la vânzoleala de afară.
Rav Așlag, Haim şi Baruh, deschid lăzi mari de lemn,
scoţând afară conţinutul lor; diverse piese metalice, menghine,
prese, şi bucăţi de piele. Aranjează toate acestea pe iarbă.
Rav Așlag ridică privirea.
Doi evrei tineri, îi privesc din spatele micului gard.
Unul din ei e Simon.
Simon: Acesta este prietenul meu Moşe. Dorim să
studiem cu tine.
Rav Așlag: Vreţi să deveniţi tăbăcări? Ar trebui să ştiţi că
este o afacere inpuțită.
Simon: Vrem să studiem cabala, şi meseria de tăbăcar
împreună cu tine.
Haim le zâmbeşte cu un zâmbet larg celor doi, din
spatele lui Rav Așlag.
Simon: Nu vom pleca, până nu ne accepţi.
Baruh este copleşit de bucurie.
Face un mic dans.
Rav Așlag (fără a se întoarce):
Baruh, deja ai pierdut o cheie, ai face bine să te
gandesti cum vrei să asamblezi această maşinărie. (Către
Simon şi Moşe) Sunteţi pregătiţi să râcâiţi în cea mai soioasă
muncă care există?
Toţi împreună: Suntem.
Rav Așlag: Să studiaţi noaptea?
Toţi împreună: Suntem pregătiţi. Suntem!
Rav Așlag: să dormiţi câte trei ore, nu mai mult?
Toţi împreună: Da, suntem pregătiţi! Suntem!
Rav Așlag: Aţi cugetat serios la asta cu grijă?
Ei împreună: Am făcut-o.
Rav Așlag: Atunci intraţi. Ne veţi ajuta să asamblăm
maşinăriile. Vom ţine prima lecţie la noapte.
Întrun exces emoţional, Haim şi Baruh fug la Simon şi
Moşe, îi îmbrăţişează, şi-i trag înăuntru.
***
Noaptea în Ierusalim.
Străzi pustii.
Şacalii urlând în spatele zidurilor cetăţii.
Străduţe înguste, şerpuiesc de-a lungul caselor
întunecate.
O singură fereastră slab iluminată.
Înăuntru, o mică cameră a fost transformată în sală de
clasă.
Cei patru studenţi ai lui Rav Așlag, Simon, Moşe, Haim
şi Baruh șed în jurul lui.
Arată spre carte Zohar, aflată pe masă în faţa lui.
Rav Așlag: Aceasta este sfânta carte Zohar.
Moşe (emoţionat): Simon: O molimă?
O studiez de trei ani.
Rav Așlag: Se hrăneşte din tine de mult timp. Zoharul o
Rav Așlag: Este imposibil de studiat. O poţi doar simţii. poate identifica în locul tău.

Moşe: Încerc. Toţi îşi întorc privirile către Simon.

Rav Așlag: E absurd. Încetează. Rav Așlag (fără a-şi lua ochii de la el):
Eşti plin de ură faţă de întreaga lume. Trăieşti
Moşe: Dar... doar pentru tine însăţi. Este o molimă îngrozitoare.
Simon: Cum pot vedea toate astea?
Rav Așlag: Dacă nu te plasezi în interiorul ei, această carte
nu e nimic altceva decât un spaţiu gol, un teanc de pagini, Rav Așlag: Lumina. O mică rază de Lumina te străpunge.
colorate cu cerneală. Pe fiecare grad este mai multă Lumina. În acest mod se
dezvăluie Creatorul în faţa ta.
Simon: Ce trebuie să facem ca să o simţim?
Simon: Îl voi vedea?
Rav Așlag îşi aşează mâna lui pe carte.
Rav Așlag: Este în spatele fiecărui cuvânt.
Rav Așlag: Aici, în spatele acestor pagini, se află o sută
douăzeci şi cinci de grade de ascensiune spirituală. O sută şi Rav Așlag răsfoieşte prima pagină a cărţii, şi arată cu
douăzeci şi cinci de grade de descendenţă în tine însăţi, în „eu- degetul către primul rând.
l” tău. Imaginea care te aşteaptă acolo jos, nu este una plăcută.
Rav Așlag: Aici este El.
Rav Așlag devine tăcut.
Ochii tuturor sunt aţintiţi asupra sa. Toţi se apleacă deasupra cărţii.

Simon: Ce este acolo jos? În interiorul meu? Rav Așlag: Îl poţi vedea?

Rav Așlag: O molimă. Haim: Nu, nu pot.

Simon (şopteşte): Rav Așlag: Când vei devenii similar cu El. Este imposibil
Este aici? de a o face dintr-o dată. De aceea au fost create gradele.
Fiecare grad are propria lui Lumina. La început o Lumina
Rav Așlag: Da. slabă, după care tot mai puternică. Şi la fiecare grad sunt
ascensiuni şi descensiuni. Trebuie să le facem faţă.
Moşe: Te râzi de noi?
Simon: Voi fi în stare să le fac faţă?
Rav Așlag: Această chestiune e mult prea importantă, ca să
ne pierdem timpul cu glume. El e aici. În permanență. (Priveşte Rav Așlag: Tu? Nu.
cu atenţie cartea). Acolo este. Aceasta este lumea Lui.
Simon: Şi atunci?
Cu toţii se holbează la carte.
Apoi îşi întorc privirea către Rav Așlag. Rav Așlag: Împreună.

Simon: De ce nu-L putem vedea? Simon: Ce îşi doreşte?

Moşe: Da, de ce?! Rav Așlag: Vrea să ne unim.

Rav Așlag: Nu puteţi vedea o lume care funcţionează Rav Așlag arată către primele rânduri.
conform regulilor dragostei absolute.
-Iată-L, în spatele acestor rânduri. Citeşte
Moşe: De ce?! Simon!

Rav Așlag: Pentru că nu sunteţi asemănători. Simon (priveşte înspre rânduri, după care şopteşte):
„Este scris, ‚Ca un trandafir între spini.’” Ce
Simon: Când Îl voi vedea? este un trandafir? Este reuniunea Israelului...

Rav Așlag: Când Lumina te va purifica. Rav Așlag: Isra (pronunţat Iasar) – direct, El (Dumnezeu) –
spre Creator. Noi, Israel, suntem o inima, cu o dorinţă... să-L
Simon: Când?! întâlnim! (Se holbează la rândurile din carte) Dealtfel se află
chiar aici, acum. Aşteaptă.
 Rivca intră în cameră.
Pauză. Rav Așlag este tăcut. Este goală.
Se apropie de masă.
Simon: Condu-ne acolo. La El. Un bileţel stă pe cartea Zohar.
Cu scrisul îngrijit de mâna al soţului ei, stă scris: „Mă
Rav Așlag este încă tăcut. voi întoarce în trei zile. Nu-ţi fă griji pentru mine. Yehuda.”

Moşe: Te vom urmă pas cu pas. ***

Haim: Toţi ne-o dorim cu disperare. Germania. Münchenul anilor 1920.

Un personaj se îngrămădeşte încet de-a lungul străzilor
Baruh: Pentru asta trăim. aglomerate, de-a lungul trecătorilor, a vitrinelor magazinelor, a
caselor antice.
Rav Așlag se apleacă deasupra mesei, mai apropae de Personajul se opreşte în faţa unei berării.
ei. Pe reclamă de deasupra uşii stă scris: „Bürger
Braukeller” (Berăria Cetăţenilor)
Rav Așlag: Rămâneţi împreună. Nu vă gândiţi la voi înşivă. Personajul se strecoară înăuntru.
Cereţi putere. Nu pentru voi însăşi. Pentru întreaga nefericită
lume. Cereţi puterea de a va uni. Mă auziţi? Hitler stă la una dintre mesele de lemn, încălţat cu
cizme poleite, şi înconjurat de o ceaţa de cavalerişti de atac.
Simon: Da! Lovesc cu cănile lor metalice masa.
Gaşca cântă în limba germană: „omorâţi-i pe porci!”
Moşe: Da! „Jos cu guvernul de trădători!” „Germania – pentru nemţi!”
Haim: Da! Mâna lui Hitler se ridică şi cade ţinând ritmul.
Baruh: Da! Hitler îşi întoarce brusc capul spre dreapta.

Cu toţii se apleacă asupra cărţii. -------------

Imagine
*** --------------

Camera lui Rav Așlag. Dimineaţa. Se uită în acea direcţie pentru un moment îndelungat.
 Într-un târziu sare de la masă, şi merge spre colţul
berăriei.
În colţ şede Rav Așlag, ţinând în mâna o halbă mare de
bere, îmbrcat în portul tradiţional de evreu ortodox.
În mod surprinzător, nimeni nu-l bagă în seamă.
Hitler merge spre el.
Hitler: Nu te poate vedea nimeni, sau am devenit eu
schizofrenic?!
Rav Așlag: Ei nu pot.
Hitler (privind împrejur): Ei chiar nu te pot vedea. Uimitor!
Cine eşti?!
Rav Așlag: Numele meu este Rav Așlag.
Hitler: Cum ai ajuns aici?
Rav Așlag: Nu e important. (Privindu-l pe Hitler în ochi.)
Poţi fi complet deschis cu mine.
Hitler (se aşează brusc la masă):
Trebuie să-ţi spun ceva... (Se apleacă mai
aproape.) Nu-ţi pot da nici o explicaţie logică, dar undeva în
adâncul meu, în subconştient... (Arată înspre pieptul său) Simt
o ură sălbatică pentru cei ca şi tine! Un profund dezgust!
Rav Așlag: Ştiu asta. Aşează-te mai aproape, nu pot auzi
prin toate urletele astea.
Hitler (îşi mută scaunul mai aproape, şi aruncă o privire către
haită cântândă):
Şi încă ceva... Simt că nu sunt eu, că am fost
ales, format, şi azvârlit în acest foc. Eu, un simplu caporal, m-
am transformat brusc într-un rege. Îmi poţi explica asta?!
Rav Așlag: „Inimile miniştrilor şi ale regilor, sunt în mâna
Creatorului.” Creatorul te mişcă pe tine.
Hitler: El îi urăşte pe evrei?
Rav Așlag: El este dragostea absolută, cum ar putea El să
urască pe cineva? Această însuşire nu există în El. El îi iubeşte
pe toţi. Noi toţi suntem unul singur în faţa Lui.
Hitler: Atunci de ce sunt eu aşa de plin de ură? Explică-
mi asta. (Vocea lui se transformă într-o şoaptă.) Voi ruina
jumate din lumea aceasta dacă nu voi fi oprit, nu-i aşa? Aşa că,
încearcă să-mi explici asta, poate după toate explicaţiile tale,
îmi vor revenii simţurile, şi vei salva milioane. Ai o şansă rară.
Încearcă-mă, evreule! Te rog încearcă, insist!
Rav Așlag împinge halba de bere la oparte, nespunând
nici un cuvânt.
Hitler: Deci, de ce nu spui nimic?
Rav Așlag: Tragedia situaţiei este că nu eşti tu cel căruia
trebuie să-i explic totul. Dacă nu vei fi tu, atunci un altul îţi va
lua locul. Tu chiar nu ai nici un fel de liber arbitru... Întradevăr
ai fost ales pur şi simplu, format, şi apoi aruncat în acest infern.
Hitler (mohorât): Sunt o marionetă.
Rav Așlag: Da, eşti. Nu pot explica ceva unei marionete, şi
nici nu ar trebui să o fac. Oricum nu ai înţelege. Trebuie să
explic asta altor oameni, dar nu reuşesc. Ei nu mă pot auzi. Au
întors urechea surdă spre mine. Nu vor să asculte; pur şi simplu
nu vor!
Rav Așlag îşi trânteşte halba de bere pe masă, frustrat,
şi îşi întoarce faţa către perete.
Hitler: De ce ai mai venit până aici?
Rav Așlag: Am vrut să văd totul cu proprii mei ochi. Că să
fiu în stare să simt... ca să pot urla!
Rav Așlag se ridică, şi începe să meargă către ușă.
Hitler: Te las să pleci de data asta. Dar nu te mai
întoarce. Vin timpuri rele pentru voi evreii.
***
Varşovia. Curtea Rabinică.
Dascălul Smuel, flutură câteva bucăţi de hârtie şifonată
în aer. Rabinul Feldman, Rabinul Epstein şi Rabinul Zilber șed
tăcuţi în faţa lui.
Dascălul Smuel:Canalia asta! Nu renunţă la încercările de a ne
submina autoritatea nici măcar din Palestina. Această scrisoare
deschisă ne contestă autoritatea! A fost copiată şi împrăştiată
peste tot. Ascultaţi aici: „Sunteţi într-un pericol de nedescris.
Învăţătorii şi conducătorii vostrii trebuie să mă asculte, şi de
nu, luaţi aminte la chemarea mea, dragi fraţi şi surori. Trebuie
să părăsiţi degrabă Europa. Cât de confortabil vi s-ar putea
părea acuma, lăsaţi totul şi veniţi în Tărâmul Israel. Timpul
exilului a luat sfârşit. Ne-a fost încredinţată o enormă sarcina –
să aducem Lumina în lume. Cât timp nu ne vom îndeplini
această sarcină, vom continua să întoarcem întrega omenire
împotriva noastră. Conducătorii vostrii nu vor să înţeleagă
aceasta, şi astfel ne condamană pe noi toţi la o soartă
groaznică. Oricum ar fi, voi toţi sunteţi aceea care vor suferi
primii! Dar nu este pierdut totul, dacă părăsiţi Europa cât puteţi
de repede!
Dascălul se opreşte din citit, şi priveşte în jurul
încăperii. Aruncă foile pe jos cu dispreţ, şi începe să le calce în
picioare.
Dascălul Smuel: Va cer să puneţi capăt acesteia! Avem
oameni pretutindeni! (Urlă) Trebuie să-l găsim, şi să-i dăm o
lecţie! Nu ar trebui să se simtă sigur nici aici, şi nici altundeva.
***
Dimineaţa. Ierusalim. Camera lui Rav Așlag.
Capul i se odihneşte pe masă.
Alături de el, o ceaşcă de cafea răsturnată, cu rămăşiţe
uscate şi o scrumieră plină cu chiştoace.
Brusc sticlă de la geam se face ţăndări, cu un zgomot
groaznic, şi o piatră mare se rostogoleşte pe podea, în
apropierea lui Rav Așlag.
Un ţipat de femeie poate fi auzit prin fereastra spartă.
Rav Așlag tresare. O Rivca speriată intră în cameră.
Rav Așlag se îndreaptă către fereastră şi vede o
privelişte neobişnuită.
O ceată de femei ţipând înconjurată de bărbaţi evrei, se
înghesuie în faţa casei.
Femeia tânăra: Nu vreau ca soţul meu să-şi piardă minţile.
Ce i-ai făcut?!
Femeia mai în vârstă:
Priviţi-l cum stă acolo, uitându-se la noi! Nu ne
poţi speria! Copii noştrii sunt evrei drepţi, şi nu te lăsăm să ni-i
iei!
Vocea unui bărbat se aude din mulţime.
Nu-i putem vedea faţa.
Vocea bărbatului:
Îţi poruncim să părăseşti oraşul nostru sacru. Îl
pângăreşti cu prezenţa ta. Pleacă de aici!
Femeia mai în vârstă:
Sau îţi vom scoate ochii! Pe ai tăi şi pe ai soţiei
tale. Vă vom da foc la casa voastră infectată de molimi!
Rav Așlag (calm):
Sunteţi plini de ură. Asta nu e bine.
Femeia mai în vârstă se întoarce către mulţime.
-Sunteţi bărbaţi sau copii?! Dărâmaţi casa asta!
Şi mai multe pietre, aruncate de mâini îndemânatice,
sparg geamurile de lângă Rav Așlag.
Faţa îi este lovită de cioburi de sticlă spartă.
Rivca îl prinde de mânecă, şi încearcă să-l tragă de la
geam.
Rivca (ţipând): Ce faceţi?! Ruşine vouă! Nu sunteţi evrei?
O altă piatră vâjâie deasupra capului ei.
Brusc, vocea calmă a lui Rav Așlag acoperă gălăgia
mulţimii.
-voi ştiţi că eu studiez înţelepciunea secretă?
Puhoiul împietreşte în tăcere, ca la comandă.
Rav Așlag: Îmi puteţi sparge toată sticla din casă. Dar eu o
pot reface cu un singur cuvânt.
Mulţimea e tăcută.
-Iar apoi întreaga lume va fi martoră puterilor
mele uriaşe, şi la ce se întâmplă celor ce mi se opun.
O femeie ţipă.
Vocea unui bărbat:
De ce vă este frică?! Nu vă poate face nimic!
Rav Așlag: Aţi venit aici şi aţi spart geamurile casei unui
cabalist, care ştie secretele vieţii şi ale morţii.
Mulţimea începe să mişte neliniştită.
Femeile din primul rând încep să se risipească tăcute,
îndepărtându-se de la casă. Aruncă priviri speriate peste
umăr. Şi bărbaţii încep să se retragă în urmă lor.
Rav Așlag îi priveşte de sus.
Rivca, tremurând, stă alături de soţul ei.
Locul din faţa casei, devine rapid pustiu.
 Învăţătorule, a fost soţia mea, care a urlat la tine
Rivca (în şoaptă): astăzi. Mi-a spus că un rabin în vârstă a strâns toate femeile la
E adevărat ceea ce ai spus? Poţi reface totul cu sinagogă în dimineaţa aceasta, şi în mod direct le-a stârnit
un singur cuvânt? inpotriva ta. A spus că se numea...

Rav Așlag: Da, aşa este. (Întorcându-şi privirea către ea) Ai Rav Așlag (i-o taie din scurt):
dubii? Pot reface totul cu un singur cuvânt. Pierzi timp preţios. Ar trebui să te debarasezi de
tot ceea ce nu are de a face cu lecţia, şi să laşi afară. (Arată spre
Rivca: Care este acel cuvânt? ușă.)

Rav Așlag: Un cuvânt la Amicam geamgiul, care stă două Brusc, se deschide uşa, şi un evreu înalt, mai în vârstă
case mai jos, şi va fi deîndată aici să refacă toată sticla spartă. intră.
Poartă o căciulă scumpă de blană.
Rivca zâmbeşte. La vederea lui, Simon se ridică în picioare, şi toţi
Zâmbetul ei devine din ce în ce mai larg, până studenţii îl urmează rapid.
izbucneşte în hohote de ras.
Ambii râd împreună. Evreul vârstnic: Te rog să-mi permiţi să iau parte la lecţia
Rav Așlag îşi ia fiica în braţe, şi începe să danseze cu ta, onorabile Rav Așlag.
ea. Rav Așlag: Eu predau doar studenţilor mei.
Rivca şi Baruh aplaudă fericiţi din palme.
Simon (şoptind):
*** Dar este Avram Kook, rabinul şef al Israelului.

Ierusalim. Noapte. Rav Așlag (ignorându-l):

O clasa improvizată în interiorul casei lui Rav Așlag.
Rav Așlag e aşezat în spatele mesei.
Studenţii săi șed vizavi de el.
Lecţia este pe cale de a începe.
Moşe (uşor bolnav):
Acesta este timpul pentru studii, nu pentru
interogatorii.
Rav Kook: Nu am venit aici ca să te interoghez, am venit
pentru lecţia ta.
Rav Așlag: Atunci trebuie să te previn, că am fost
excomunicat de către conducătorii comunităţii din Varşovia, şi
vizita ta aici ar putea fi răstălmăcită de alţi rabini. Cauţi
necazul cu lumânarea; eşti o persoană publică.
Rav Kook: Ştiu. Am primit avertismente aspre şi de aici, şi
din Varşovia. Ai mulţi inamici.
Rav Așlag: Evident. În afară de aceasta am opinii clare
despre fiecare chestiune.
Rav Kook: Sunt conştient şi de asta.
Rav Așlag: Eu predau cabala, şi doar cabala.
Rav Kook: Ştiu toate astea; nu trebuie să-mi detailezi toate
virtuţiile. Rav Hadad aşteaptă afară, cerând să te opresc.
Faţa palidă a lui Rav Hadad apăru în fereastră pentru un
scurt moment.
Rav Așlag (ignorându-l pe Rav Hadad):
Este imposibil.
Rav Kook: Şi asta ştiu foarte bine. Am cerut să fiu admis la
lecţia ta de cabala. Dacă nu ai nici o obiecţie, aşi dori să rămân.
Rav Așlag (după o pauză):
Poţi rămâne.
Rav Kook: îţi mulţumesc.
Rav Așlag, întorcându-se către elevii lui.
Rav Așlag: Cabala nu este o religie. Cabala este o ştiinţă.
Toţi elevii privesc pe furiş către musafir.
Îl priveşte pe Rav Așlag fără a clipii.
Rav Așlag: Religia se bazează pe credinţă în ceva ce a spus
altcineva.
Cabala se bazează pe fapte, pe rezultate ale
experimentelor proprii. Cred doar după ce am obţinut pentru
mine.
Rav Așlag începe să se plimbe prin cameră, nedând
atenţie nimănui şi la nimic.
Capul lui Rav Hadad saltă în sus şi în jos în fereastră.
Priveşte la Rav Kook, ca dacă ar încerca să înţeleagă de
ce nu intervine.
Rav Așlag: Religia îmblânzeşte. Cabala pe de altă parte,
solicită o ardere constantă interioară. Este făcută doar pentru
cei ce sunt roşi de întrebarea: „De ce m-am născut?”
Privirile studenţilor sunt aţintite asupra profesorului lor,
care merge în susul şi în josul camerei, din perete în
perete. E evident că sunt foarte mândrii de el.
Rav Așlag: Există o diferenţa majoră între cabala şi religie.
Rav Hadad gesticulează nerăbdător spre Rav Kook.
Rav Kook nu schiţează nici un gest.
Rav Așlag: Religia spune, „Întreabă-l pe Creator, şi te va
ajută, te va ierta, va avea milă cu tine. Cere şi îşi va schimba
atitudinea faţă de tine.” Dar cabala spune că Creatorul nu se
schimbă.
Se opreşte în dreptul ferestrei, privindu-i pe ei toţi.

Rav Așlag (articulând): Este neschimbat! Noi suntem cei ce
trebuie să ne schimbăm în relaţia cu El. Doar o singură
rugăminte îi putem adresa – să ne corecteze.
Rav Așlag se reazămă de pervaz.
Rav Așlag: M-am mutat mai apropae de fereastră
intenţionat, astfel ca şi Rav Hadad să-mi audă fiecare cuvânt.
Toate cărţile noastre sfinte au fost scrise de către cabalişti, şi
explică doar un singur lucru: cum ne putem ridica deasupra
îngerului morţii – egoismul nostru. O sută douăzeci şi cinci de
grade de dezvăluire a Dragostei – aceasta este înţelepciunea
cabala.
A ieşit la iveală cu mult înaintea fiecărei religii,
şi cu un singur motiv: de a aduce lumea la unitate. Să o
fortifice cu Dragoste. Ce poate fi mai exaltat de atât?!
Uşa se deschide cu putere, şi Rav Hadad dă buzna
înăuntru.
Gâfâie şi este furios.
Priveşte doar către Rav Kook şi urlă.
Rav Hadad: Eşti conducătorul şef religios al Israelului, şi
poţi asculta calm aşa ceva? De la un om, care în faţa ochilor
tăi, subminează fundamentul religiei noastre! Cum poţi rămâne
tăcut?!
Rav Kook (calm):
Nu aud nici o contradicţie în cuvintele sale.
Rav Hadad: Ce?! Cabala e o ştiinţă? Religia este psihologie?
Cabala este pentru toată lumea? Creatorul este un companion?
Rav Kook: Subscriu cu fiecare cuvânt pe care onorabilul
Rav Așlag îl rosteşte.
Rav Hadad coboară tonul, ca un tunet.
Rav Kook se ridică, şi se îndreaptă spre usă. Se opreşte
în faţa ei.
Rav Kook (adresându-se lui Rav Așlag):
Dacă ai putea ştii cât de mult mi-aşi dori să
rămân aici cu tine, şi să studiez cabala. Vai, dar nu pot.
Obligaţiile mele sunt în altă parte. Ce ruşine, mare ruşine.
Rav Kook pleacă.
Rav Hadad îl urmăreşte din priviri.
Simon: Rav Hadad, poate tu doreşti să rămâi?
Rav Hadad (către Rav Așlag):
Ţine-mi minte cuvintele, îţi vom face viaţa
insuportabilă aici.
***
Ierusalim. Ziua.
Un şopron masiv din fier. În loc de ferestre are plăci de
lemn perforate.
Oamenii îi dau târcoale, strivindu-şi nasurile ca să vadă
ceva.
 Prin crăpături se întrezăreşte un om în mijlocul unui nor
de praf de var, repetând aceleaşi mişcări monotone. Bărbatul
este Rav Așlag. Sudoarea curge în josul feței sale. Venele de pe
antebraţe sunt unflate. Foloseşte o racletă de lemn
legată cu un dinte ascuţit de metal, ca să usuce o bucată de
piele.
Baruh stă un pic mai departe, lucrând la o maşinărie primitivă
de procesat piele. El introduce pielea printre două role de lemn,
acoperite cu şmirghel.
Haim întinde pielea pe un cadru special, folosind bolţi
de lemn.
Moşe, tresărind de scârbă, rade jos bucăţi de carne de
pe o piele umedă întinsă.
Simon, bate piei îngheţate, cu ciocanul de lemn,
desfăcând bucăţi şi aruncându-le într-un ciubăr cu apă.
Rav Așlag, atinge din când în când rama metalică cu
racletă să. Pare că trage cineva plictisit clopotele în interiorul
şopronului.
***
Toată lumea şede în jurul unei mese mari, aşezată lângă
şopron. Baruh scoate mâncare dintr-un coş, şi o aşează pe
masă: pâine, ouă, ceapă şi apă.
Rav Așlag binecuvântează pâinea, şi încep să mănânce.
Brusc Moşe se vaită, încearcă să se ridice, dar nu
reuşeşte la timp.Vomită pe masă.
Simon îl trage la o parte.
Moşe nu se poate opri din vomitat.
Baruh şterge în linişte masa.
Rav Așlag continuă să mănânce, ca şi când nimic nu s-
ar fi întâmplat.
Simon şi Moşe se reîntorc la masă.
Moşe se reaşează, şi închide extenuat ochii.
Moşe: De ce trebuie să lucrăm aşa de greu în această
mizerie? Chiar trebuie?
Rav Așlag: V-am prevenit, că nu va fi uşor.
Moşe: Dar puteam găsi ceva mai curat, deoarece...
Rav Așlag: Acesta este cea mai curată muncă care există
momentan.
Haim: Cum se face – am tot vrut să te întreb – că Tora
este scrisă pe piele – piele murdară şi urât mirositoare?
Rav Așlag dă la oparte farfuria goală, şi-şi întinde
spatele.
-Deoarece Tora există doar pentru corecţie.
Îl priveşte pe Haim.
-Înţelegi?! (Şi fără a-i aştepta răspunsul,
continuă): Dacă doreşti să fii purificat rade jos răul în care
trăieşti. Dor atunci vei fi în stare să dezvălui Tora. Este un ghid,
cum să te purifici pe tine, un ghid al curăţării. În nici un caz nu
este o carte cu povestiri. Este calea de la tine spre Creator.
Rav Așlag priveşte în jur.
 -Această cale, duce prin toată această mizerie, încheie el.
(Înţelepţii spun că un om trebuie să „scrie Tora în inima sa.” Poştaşul: Îmi cer scuze că întrerup, dar este vorba de o
Asta însemnă că trebuie să-şi corecteze inima egoistă în dăruire urgenţă.
şi dragoste. Asta va însemna că a scris Tora. În ebraică cuvântul
„Tora” citit Horaa înseamnă instrucţiuni de corectare.) Toţi se întorc către el.

Toată lumea este tăcută. Poştaşul (către Rav Așlag):

Se aude apa picurând undeva.
În spatele ferestrelor – viaţa continuă.
La interior, totul este liniștit.
Rav Așlag închide ochii, şi începe să cânte.
Este aceeaşi melodie care a fost cântată şi în casă lui
Baruh din Kotzk – „Mordechai Iosif.”
Liniştiţi, intră cu toţii în horă, luanduș-i partenerul de
după cap, şi începând să cânte.
Sunt cu toţii împreună, într-o unitate perfectă, în acel
moment.
Trecătorii trag cu ochiul prin crăpăturile din ferestre.
Văd un grup de evrei, îmbrăţişaţi ca la horă, legănandu-
se tăcuţi, cu ochii închişi.
Uşa magaziei se deschide cu grijă.
Un om mărunţel, cu o sacoşă de poştaş atârnată în jurul
gâtului, intră înăuntru.
Stă acolo, nesigur dacă să deranjeze momentul.
Cântecul, se apropie uşor şi tandru de sfârşit.
Pentru încă câteva momente rămân cu toţii cu ochii
închişi.
Într-un târziu, poştaşul îşi drege timid vocea.
Eşti Rav Așlag?
Rav Așlag: Ascult.
Poştaşul: Perfect, te caut de azi dimineaţă. Am fost la tine
acasă, şi soţia ta m-a trimis aici. Te caută Lenin. E posibil?
Rav Așlag: Da, se poate.
Poştaşul: Am crezut că mă ia cineva peste picior. Au spus:
„Lenin la aparat.” (Intră în interiorul atelierului, vorbind vioi,
emoţionat, adresându-se tuturor.) păi, ştiu cine e Lenin. Toate
neamurile mele sunt acolo. Scriu şi vorbesc rusă, desigur, aşa
că le-am răspuns în rusă: „Ascultă, această maşinărie practic nu
a fost concepută pentru glume, ştii. Este foarte scumpă.
Vorbeşti cu oficiul poştal.”
Rav Așlag (întrerupându-l): Ce au spus?
Poştaşul: Că Lenin te va suna (se uită la ceas) într-o
jumătate de oră.
Rav Așlag se ridică deîndată, şi păşeşte către ușă.
Poştaşul lipăie în urma lui, cu paşi mici grăbiţi.
Poştaşul: Abea am instalat aparatul ieri, şi dintr-o dată...
Lenin.
***
 O zi starlucitoare pe o stardă animată din Ierusalim.
Rav Așlag mărşăluieşte alături de poştaş.
Baruh, Moşe, Haim şi Simon, pot ţine cu greu pasul.
Se apropie de oficiul poştal.
***
Oficiul poştal.
Rav Așlag stă în faţa unui telegraf nou şi strălucitor.
Poştaşul îşi consulta ceasul.
-Spuneau că vor suna la două dupa masa, fix,
dar ştii, nu e acelaşi lucru ca dacă ar suna din Tel Aviv. Iate
uită, este exact ora două.
Limbile ceasului indică exact ora două.
O secundă mai târziu, telegraful începe să scrie linii pe
o panglică.
Rav Așlag citeşte: „Trebuie să vorbesc cu Așlag.
Lenin.”
Rav Așlag încuviinţează cu capul spre poştaş:
-Te rog scrie: „Bună ziua, Lenin. Aici Așlag”
Poştaşul dactilografiază rapid, şi şopteşte neîncrezător:
-Încă tot nu-mi vine să cred. E însuşi Lenin!
-„În sfârşit dau de tine” – răspunde Lenin.
-„Cum te simţi?” – dictează Rav Așlag.
-„Mor. Dar crede-mă, acesta nu este cel mai rău
lucru care se poate întâmpla.”
-------------
Imagine
--------------
Gorki, la 10 km sud de Moscova, Rusia.
O fereastră largă, dominând vârfurile înzăpezite ale
brazilor.
În spatele lor, o pădure albă.
Un păienjeniş albastru de vene, acoperă o mâna palidă
şi osoasă de pe o cotieră.
Lenin şede în balansoarul lui, cu o pătură peste
picioare.
Căzuţi deasupra scobiturii obrajilor, ochii săi sunt
înceţoşaţi şi febrili.
Dictează cu o voce slabă.
Un telegrafist tânăr dactilografiază cu promptitudine.
-„Ai avut dreptate. Nu ştiu ce altceva mai pot
face acum.”
-„Nu mai poţi schimba nimica acum,” –
răspunde Rav Așlag – „oroarea este în mişcare deja.”
***
Ierusalim.
 -„Va fi atât de îngrozitor acolo?” – întreabă
neliniştit poştaşul.
-„Tu doar scrie!” – răspunde Rav Așlag.
Poştaşul dictalografiaza rapid.
-„Lenin, nu ai înţeles punctul esenţial. Omul nu-
şi poate schimba firea de unul singur. Este imposibil. Omul se
naşte şi moare ca şi egoist.”
***
Gorki.
Lenin rămâne brusc anchilozat în scaunul său.
Mâna îi tremura.
-„Am vrut să construiesc o nouă lume, mai
bună.” – vocea lui devine mai puternică. – „Creatorul tău nu-şi
doreşte ca oamenii să fie fericiţi?”
-„Doar aceasta îşi doreşte. Dar de ce ţi-ai dorit
să construieşti o astfel de lume?”
Lenin cu lacrimi în ochi, urlă din vârful plămânilor săi
bolnavi:
-„Pentru ca toţi să fie egali! Să nu mai existe
bogaţi şi săraci! O lume dreaptă şi pură! De ce nu m-a lăsat să
fac asta?!”
-„Egoiştii nu pot construi o lume dreaptă. Pot
doar construi o lume nedreaptă - pentru ei înşişi.”
Telegrafistul se uită spre Lenin, aşteptând răspunsul
său. Lenin spune în linişte:
-„Ce se va întâmplă cu mine acuma, Așlag? Cu
noi toţi? Cu tot ceea ce am construit aici?”
Dactilografiază.
***
Ierusalim. Panglica de telegraf şerpuieşte prin mâinile lui Rav
Așlag.
Poştaşul se uită către Rav Așlag.
Studenţii lui îl privesc intens.
-„Totul va fi bine,” – spune el. – „Omenirea va
trece prin fundături, durere, suferinţă. Dar în final, se va
construi o lume dreaptă, o lume a dragostei, fără ură.”
Rav Așlag se opreşte din vorbit.
Şi degetul poştaşului se opreşte.
-„Din păcate va implica multă suferinţă.”
Păşeşte spre fereastră.
-„Lumea nu ascultă. (Vorbeşte cu el însăşi, dar
poştaşul dactilografează în continuare cuvintele sale.) Oamenii
nu vor să priceapă că există o cale a Luminii,” – spune Rav -Spune-le să iasă de acolo cum pot, şi să vină
Așlag. – „Nu mă pot auzi... încă.” încoace. – răspunde Rav Așlag.

Moşe, Haim, Baruh şi Simon, îşi aruncă priviri unul ***

altuia.
Rav Așlag stă tăcut lângă fereastră. Noapte.
Este o zi însorită în Ierusalim.
Camera lui Rav Așlag.
*** Cuvinte ordonate şi restrânse ies din vârful penei.
Rav Așlag şopteşte.
Gorki.
Panglica de telegraf, rămâne nemişcată pe masă. Vocea lui Rav Așlag:
Lenin se adânceşte din nou epuizat în balansoarul lui.
„...dar din cauza unui singur păcat grav, care nu
-Da, înţeleg... dar tot îmi este frică de moarte, putea fi iertat între ei, mai precis munca preţioasă pe care au
Așlag. luat-o asupra lor, de a ajunge să-ţi iubeşti vecinul tău că pe tine
însăţi ar fi trebuit să fie de dragul contopirii cu Creatorul, în
Ninge afară. numele acelei adorate legi a dragostei, care ne cuprinde pe toţi,
Lenin îşi nchide ochii. în acelaşi fel în care pântecul cuprinde embrionul. În loc de
asta, ei au făcut-o propriu lor țel egoist.”
-Cu bine...
Mâna lui continuă să scrie.
Ierusalim. Auzim vocea lui Rav Așlag:
Panglica telegrafului nu se mai zbate.
Rav Așlag dictează ultimele cuvinte: -„Dar Creatorul însăşi a fost scopul, căci fără
dubii s-ar fi ridicat în câţiva ani scurţi deasupra tuturor
-„Cu bine... Lenin.” celorlalte naţiuni ale lumii la un loc, şi ar fi dezvăluit marea
ţară a iubirii, ţara Creatorului.”
-Rav Așlag, - rupe poştaşul tăcerea – toate
neamurile mele sunt acolo. Se crapă de ziuă.
 Pana se odihneşte asupra unei coli de hârtie scrisă Ierusalim. Un vânt aprig biciuieşte fețele lui Rav Așlag, Baruh,
foarte dens. Haim, Moşe şi Simon în timp ce merg de-a lungul zidurilor
Ca şi titlu stă scris „Pacea.” oraşului.
Rav Așlag a adormit cu capul pe braţe. Sunt degeaba înfăşuraţi în mantalele lor subţiri, care nu
au aprope nici un pic de efect în lupta împotriva frigului
Vocea lui Baruh: Tată! năprasnic.
Moşe şi Simon se desprind de grup, virând întruna
Rav Așlag îşi ridică capul. dintre alei.
Îşi vede fiul Baruh, stând aplecat asupra lui.
***
Rav Așlag: De ce m-ai lăsat să dorm?
Rav Așlag şi Baruh intră la ei în casă.
Baruh: Ne-a fost milă de tine. Ai stat treaz toată Rivca stă cu faţa la fereastră, şi nu se întoarce să-i
noaptea, şi trebuie să mergem la lucru în mai puţin de o ora... salute.
Bat Sheva stă tăcută, în spatele unei draperii.
Rav Așlag (cu asprime): Asta nu e treaba ta. Ţi-am O tăcere neobişnuit de apăsătoare pluteşte în cameră.
poruncit să nu mă laşi să adorm!
Rav Așlag observă o scrisoare deschisă în mâna lui
*** Rivca.
O ia, şi o citeşte deîndată.
Tăbăcăria. Ochii se opresc asupra ultimului rând din scrisoare:
Rav Așlag rade piele crudă cu o racletă metalică.
Picături de sudoare picură în jos pe mîinile sale „Nu am putut face nimic că să-i ajutăm.
acoperite de murdărie. Doctorii au fost lipsiţi de putere. Au murit în linişte, unul după
Toată lumea munceşte tăcut în unison. celălalt... fără tine.
Aerul plin de praf răspândeşte razele soarelui matinal,
care pătrund prin crăpăturile din fereastră. Mâna începe să-i tremure.
Rav Așlag priveşte înspre Rivca.
*** Stau acolo în linişte mult timp.
Baruh vine lângă tatăl său.
Baruh: Ce s-a întâmplat?!
Rav Așlag (către Rivca):
Mă învinuieşti pe mine pentru asta, nu-i aşa?
Rivca (tăcută): Da, o fac.
Rav Așlag: Crezi că i-am fi putut lua cu noi?
Rivca: Nu...
Se întoarce, ca să-şi privească soţul.
Rivca (un geamăt tăcut străbate din străfundul ei):
Am simţit că se va întâmpla ceva îngrozitor. Ce
putem face cu acest simț acuma? Ha? Spune-mi! Eşti aşa de
înţelept, tu le ştii pe toate, eşti în legătură cu El. Întreabă-L, de
ce a trebuit să ne ea copilaşii de lângă noi?!
Baruh (exclamă): Ce?!
Rivca începe să plângă.
Rav Așlag rămâne alături de ea, şi nu face nici un gest
de a o consola.
În afara ferestrei, două păsări stau cocoţate pe o ramură
de pom.
Rivca (legănându-se de pe o parte pe alta, cu vocea
dărâmată):
David m-a implorat să-l luăm cu noi, şi
Braha... Nu-i voi uită nici o dată ochii atunci când am plecat.
Ştiam că se va întâmpla ceva, şi totuşi... i-am lăsat acolo.
Baruh se prăbuşeşte jos pe un taburete de lemn.
Plânge mocnit.
Rav Așlag este tăcut.
Rivca: Am tot repetat: „Nu este nimeni în afara Lui,”
dar acuma, când dezastrul te izbeşte, nu-L pot justifica. Cum se
face asta Yehuda?
Rav Așlag o ia în braţe.
Mâna lui o mângâie cu tandreţe pe umăr.
Rav Așlag: Este deoarece nu poţi vedea bucuria sufletului.
Vezi moartea trupului, dar nu poţi vedea sufletul care se
apropie şi mai tare de Creator. Cu fiecare ciclu de viaţă, devine
din ce în ce mai apropiat. Când corpul vine în lume, sau o
părăseşte, acestea sunt calculele Lui. Şi ai încredere în El, căci
ele sunt mereu exacte.
Baruh îşi şterge lacrimile cu o mânecă mînjită, şi se uită
spre tatăl său.
Rav Așlag priveşte pe geam.
Păsările decolează de pe ramură, în unison.
Le urmăreşte cu privirea, cum ele plutesc deasupra
străzii, desupra capetelor unui băiat şi unei fete, care se plimbă
de-a lungul străzii.
Fata ţine strâns mâna băiatului.
Apoi ambii îşi întorc privirea către Rav Așlag.
Îi zâmbesc, şi-i fac cu mâna.
Rav Așlag îi salută din cap.
Rivca ridică privirea către el, cu ochii înlăcrimaţi, apoi
se întoarce că să privească prin fereastră.

Rivca: Ce vezi acolo?
Rav Așlag: Viaţa... continuând. (Întorcându-se către ea) Eşti
puternică. Eşti cea mai puternică femeie din lume. Ai încredere
în El.
Îşi odihneşte capul pe pieptul lui.
O mângâie tăcut.
Rămân aşa nemişcaţi pentru o perioada lungă de timp.
Baruh şede tăcut lângă perete.
Vântul se intensifică.
Geamurile de la ferestre se zguduie şi tremură.
Se întunecă în spatele ferestrei.
Continuă să rămână împreună.
Cade întunericul.
Încă mai stau aşa nemişcaţi, unul în braţele celuilalt.
Nu-i da drumul.
Şi ei îi este frică să-i dea drumul.
Rivca vede cum se mişcă acul ceasului.
Este miezul nopţii.
Se trage de lângă soţul ei, îşi şterge lacrimile, şi-l
priveşte în ochi.
Rivca: Te rog să mă ierţi. Trebuie să te trezeşti la lecţie
într-o oră, şi nu ai dormit de loc. Iartă-mă Yehuda. Mă descurc.
Poate nu dint-o dată. Mă poţi sprijini?
Rav Așlag: Nu este uşor pentru noi, dar vom persevera.
Vom merge mai departe Rivca, deoarece suntem împreună.
Pleacă de lângă soţul ei spre colţul camerei, şi se
întoarce cu un mic platou cu mâncare sărăcăcioasă.
O aşează pe masă.
Rivca: Aşează-te şi mănâncă, eşti obosit.
***
Lecţia nocturnă.
Rav Așlag şede tăcut în faţa celor patru studenţi ai săi.
Studenţii schimbă priviri între ei.
Baruh vine spre tatăl sau, îi şopteşte ceva la ureche,
aşteptând un răspuns.
Rav Așlag (răspicat şi limpede):
Există un singur motiv pentru care se poate
renunţa la lecţie, Baruh... (Se ridică) – doar în cazul morţii
trupului.
Rav Așlag păşeşte de la un perete la celălalt, făcând ca
de obicei paşi mari.
Rav Așlag: Trupurile vin şi pleacă. Sufletul rămâne acelaşi.
Acelaşi suflet, se reîntoarce în corpuri diferite, de-a lungul a
mii de cicluri de viaţă.
Studenţii îl urmăresc cu privirea, cum păşeşte de la
perete la perete.
 Pare a poveşti asta altcuiva decât lor. E trasă de un măgar.
Simon îndrăzneşte să ridice mâna. Rivca şi copii șed în căruţă tăcuţi.
Rav Așlag se opreşte, şi-l priveşte. Rav Așlag şi cei patru studenţi, urmează căruţa pe jos.

Simon: Care este motivul pentru acest schimb nesfârşit ***

de corpuri?
Givat Saul.
Rav Așlag: Pentru a purifica dorinţa de a primi dragoste de Cu copilul în braţe, Rivca stă în mijlocul unui
sine, şi a ajunge la iubeşte-ţi aproapele. apartament gol. Vopseaua de pe pereţi se cojește, podeaua e
murdară, iar priveliştea de pe fereastră este spre o fâşie de
Cu toţii privesc către Rav Așlag. pământ stâncoasă, semi aridă.
Se întoarce către fereastră. Vântul şuieră pe sub grinzile acoperişului.
Rav Așlag priveşte pe fereastră.
Rav Așlag: Mă mut împreună cu familia la Givat Saul (Un Îşi vede studenţii târâindu-se înapoi pe uliţa îngustă.
cartier în afara oraşului vechi Ierusalim.) dimineaţă.
Moşe: Şi ce se întâmplă cu lecţiile noastre?! ***
Rav Așlag: Lecţiile vor continua ca de obicei.
Moşe: Dar de aici şi până în Givat Saul este... Givat Saul, noapte.
Rav Așlag: O plimbare de o oră. Se distinge silueta casei lui Rav Așlag pe cerul înstelat
Moşe: Se spune că este imposibil de a ajunge viu întunecat.
noaptea de aici şi până în Givat Saul. (Se uită spre prietenii săi) Un felinar iluminează fereastra.
Rav Așlag: Decât dacă veniţi împreună.
***
Cu toţii se uită spre învăţătorul lor.
Camera lui Rav Așlag.
Rav Așlag: Lecţia începe la 1 dimineaţă. Fix. O mâna toarnă o ceaşcă mare de cafea.
O ţigară stă aprinsă într-o scrumieră plină cu chiştoace.
*** Sub masă, itr-un lighean cu apă cu gheaţă, stau aşezate
picioarele lui Rav Așlag.
Dis de dimineaţă în Ierusalim. Rânduri ordonate iasă din pană lui.
O căruţă merge de-a lungul unui drum pustiu.
*** Moşe şi Simon, pornesc agale de-a lungul zidurilor
oraşului.
Noapte. Ierusalim. Se aude tropotul picioarelor lor.
Zidurile exterioare ale vechiului oraş. Rămân nemişcaţi. Îşi apasă spatele pe zid, şi rămân
nemişcaţi acolo, nerespirand de teamă.
O întindere întunecoasă şi sălbatecă desparte ultimul rând de Undeva un prădător nocturn, îşi târâie prada la oparte în
case, de vecinătatea Givat Saul. întuneric.
Moşe şi Simon stau pe o uliţa îngustă în spatele ultimei Îi auzim mâraitul fioros.
case. Moşe şi Simon nu sunt în stare să mişte.
Calea dispare în întunericul din faţa lor.
Într-un târziu Simon face primul pas, dar de îndată o
Moşe: Cât să mai aşteptăm după el?! voce aspră le comandă să se oprească.
O patrulă britanică apare din întuneric.
Simon: Încă câteva minute. Cei doi soldaţi britanici îi privesc îndeaproape pe evrei.

Moşe: Nu va venii. Trebuie să mergem. Soldatul britanic #1 (în engleză):

Încotro va îndreptăţi?
Simon: Şi dacă va venii? Cum va ajunge acolo de unul Simon: Givat Saul.
singur? Soldatul britanic #1:
De ce la ora asta?
Linişte: Simon: Învăţătorul nostru ţine lecţiile noaptea.
Aşteaptă. Soldatul britanic #1:
Subit, un sunet de şacal rupe liniştea. Se aude din Cum aşa?
apropiere. Simon: În timpul zilei lucrăm
Moşe şi Simon, fug înapoi lângă case.
Soldatul britanic #2 (dând din cap, adresându-se primului):
Vocea lui Moşe: La naiba cu el! Am văzut ieri cum îi O lecţie noaptea... – Nu-i înţeleg pe evreii
tremurau mâinile. Nu e aici, ceea ce înseamnă că nu vrea să ăştia... (Către Simon.) trebuie să fii în patul tău cald
vină la lecţie. Asta e. Hai să mergem. noaptea, lângă soţia ta caldă... O-o-o păi, mai bine să nu ne
gândim la asta...
Soldatul britanic #1 (înmânând înapoi documentele):
 Deci, poţi pleca. Subit se aude râsul unei hiene, la doar câţiva paşi mai în
spate.
Moşe şi Simon continuă pe lângă patrulă, şi dispar în Moşe şi Simon, rămân nemişcaţi.
noapte. Conturul întunecat al hienei se poate vedea trecând
peste cărarea lor, doar ochii ei roşii sclipesc către ei din
Din depărtare se aude vocea soldatului britanic #1: întuneric.
-Ce studiaţi?
Vocea lui Simon din întuneric (în ebraică): Continuă să meargă.
Înţelepciunea cabala. O rup la fugă.
Vocea soldatului britanic #1: Auzim pe cineva urmărindu-i.
Ce e aia? O voce răguşită le ordona să se oprească, dar deja pot
Vocea lui Moşe: Este despre cum să-L vezi pe Creator. distinge clar clădirile, şi continuă înainte.

Soldatul britanic #1: ***

Ahaa...
Vocea soldatului britanic #2:
Mai bine va păziţi spatele. Noi suntem ultima
patrula. Abu Calif şi ceata sa au ieşit în noaptea asta. Dacă vă
prind, va vor trimite să vă cunoaşteţi Creatorul.
Soldaţii râd.
Casa lui Rav Așlag.
Simon şi Moşe dau buzna înăuntru, speriaţi de moarte.
Rav Așlag şede la masă, şi scrie, ca de obicei.
Nici măcar nu se întoarce ca să-i salute.
Se aşează pe scaunele lor, încercând din răsputeri să-şi
liniştească gâfâitul.

*** Rav Așlag: Unde e Haim?

Plină sălbăticie. Moşe: L-m aşteptat, dar nu a apărut.

Două siluete se mişcă în toiul nopţii.
Totul este în linişte deplină, încât se aud paşii lor înceţi.
O potecă îngustă, abea vizibilă, se arată în faţa lor
conucandu-i către un pâlc de case întunecate.
Rav Așlag se opreşte din scris, şi priveşte spre Moşe.
Moşe (nereuşind să-şi ascundă starea):
De ce te uiţi la mine aşa?! Nu a venit! Simon,
spune-i şi tu!
 Te rog dă-mi drumul.
Simon (cu o oarecare ezitare): Da.
Abu Calif (nemilos)
Un foc de armă răsună afară în noapte. Dă-ţi jos hainele. Rapid!
Cu toţii îşi întorc rapid capul spre fereastră.
Haim: Te implor, te rog nu mă ucide!
***
Cuţitul se apasă şi mai tare pe gâtul lui Haim.
Noapte. La marginea cartierului. Haim se dezbracă rapid.
O lamă de cuţit luceşte o clipă în lumina unei lămpi
îndepărtate înainte de a izbi gâtul lui Haim. Abu Calif: Acuma roagă-te evreule!
Mărul lui Adam îi tremură.
Din întunericul pătrunzător se aude o voce arabă Haim priveşte în ochii reci ai tălharului arab.
ameninţătoare:
Abu Calif: Spune-ţi rugăciunea evreiască pentru ultima
-Banii evreule! dată!
Haim închide ochii. Buzele murmură o rugăciune.
Haim: Nu am nimic, nici măcar un bănuţ!
***
Vocea: Vom vedea asta.
Casa lui Rav Așlag.
O mâna pipăie prin hainele lui Haim, scuturându-l în Rav Așlag încă nu a început lecţia.
toate părţile. O faţă dură, cu o cicatrice imensă şi urâtă de-a Ceasul indică unu şi un sfert.
lungul obrazului drept, apare din întuneric.
Brusc, sunet de picioare fugind, se aude de afară.
Arabul: Ce naiba... (Îşi apropie faţa de cea a lui Haim) Se deschide uşa, şi năvăleşte înăuntru Haim, nepurtând
Vă ştiu eu pe voi evreii bogaţi, graşi şi slinoşi; pretindeţi că altceva decât şosete şi chiloţi.
sunteţi oi micuţe şi naive. Dar de fapt se ascunde un lup aici Tremură de frig şi frică, picioarele i se înmoaie, şi cade
dedesubt. Nu-l poţi minţi pe Abu Calif! pe cel mai apropiat scaun.

Haim (rugându-se):
 Rav Așlag se ridică, merge înspre el, îşi dă jos mantaua, Rav Așlag: Veţi ajunge acolo cu o singură condiţie.
şi-l înveleşte cu ea peste umerii tremurânzi. Apoi îşi da
jos căciula de lână, şi i-o aşează lui Haim pe cap. Haim (murmură):
Atâta de mult mi-am dorit să ajung astăzi la
Rav Așlag: Ţi-a fost teamă? lecţie...

Haim (şovăind): M-a forţat să-mi dau jos hainele, mi-a
pus cuţitul la gât, şi mi-a spus să mă rog. (Vocea îi tremura, şi
priveşte în sus către Rav Așlag.) Mi-am dorit aşa de mult să fiu
cu voi la lecţie. M-am rugat pentru asta. Când mi-am deschis
ochii, plecase.
Rav Așlag (privind către ei toţi):
Ar trebui să luăm masa acuma. (întorcându-se
către Baruh care stătea la perete) Pune masa.
Rav Așlag: Dacă va uniţi inimile într-una. (priveşte către
Simon) Nu voi obosii să vă repet asta. Aceasta este singura
condiţie!
Cu greu reuşeşte Simon să-şi stăpânească lacrimile.
Buzele îi tremură.
Rav Așlag: Dacă va dizolvaţi unul în celălalt. (Îşi aşează
privirea pe fiecare dintre studenţii săi) Dacă constituiţi garanţia
reciprocă între voi.

Masa e aşezată.mâncarea constă dintr-u platou cu ceapă Simon îşi acoperă faţa cu mâinile.
tăiată, o jumate de sticlă de ulei de măsline nerafinat, o jumate
de pâine de secară, şi o sticlă de vodcă. Rav Așlag: Dacă puteţi privi dincolo de trupul mizerabil al
În faţa fiecărui bărbat se află câte un pahar mare de prietenului vostru, direct în dorinţa lui imensă care arde în
vodcă, umplut până în buză. interiorul lui, doar atunci „Eu-l” vostru se va preda, şi vă veţi
unii.
Rav Așlag: V-am promis că vă dezvălui secretul de cum să
vă uniţi cu Creatorul, cum să intraţi pe Tărâmul Lui. Haim: O putem face?!

Studenţii lui îl privesc cu ochii roşii de oboseală. Baruh: Putem!

Rav Așlag îşi ridică paharul cu vodcă.
Este tăcut pentru o clipă, după care priveşte direct către Rav Așlag: O puteţi face?
Simon.
Simon pleacă ochii. Moşe (limpede):
O vom face!

Doar Simon nu răspunde. Este tăcut, cu privirea în
podea.
Cu toţii se întorc spre el.
Pe neaşteptate, sare de pe scaun, ţipând:
Simon: Nu vom fi nici o dată în stare să o facem! Nu
putem! De ce ne minţim?! Suntem slabi! Suntem mizerabili!
Nu putem deveni fraţi, deoarece nu ne putem depăşi frica şi
invidia, deoarece suntem aşa... aşa de plini de gunoi – jeg,
trăind doar pentru noi înşine! (suspină, privind în jur) Nu
suntem pregătiţi pentru asta! Nu, nu putem intra în acel loc spre
care aspirăm. Noi... (şoptind) suntem aşa...
Simon şede, acoperindu-şi capul cu mâinile.
Cu toţii îl privesc pe Rav Așlag.
Soarbe încet vodcă din paharul său.
Cu toţii îl privesc, aşteptând să vadă ce va spune.
Îşi pune paharul jos.
Rav Așlag: Începe lecţia.
Pune mâna pe carte, şi o deschide.
Haim (către Rav Așlag):
Nu ai de gând să-i răspunzi lui Simon?
Moşe (printre dinţi):
Lucru slab ce eşti!
Simon (ridicându-şi capul, cu ochii în lacrimi):
Iartă-mă...
Moşe: Dacă nu pentru oameni că tine... Fii bărbat!
Haim: Ţine-te Simon!
Simon: Iartă-mă, voi încerca. (uitându-se spre Rav
Așlag) Doar nu mă trimite de aici.
Rav Așlag: Începem lecţia. Zoharul vă va conduce către
Creator.
Priveşte către Simon şi rosteşte cu voce tare, astfel încât
fiecare să-l poată auzi:
-Te invidiez.
Apoi îi priveşte pe fiecare în parte.
-Va previn: nici un singur gând la voi înşivă.
Vorbim de cel mai preţios lucru pe care cineva îl poate avea, şi
de aceea răspunderea noastră e aşa de apăsătoare.
Îl privesc, agăţându-se de fiecare cuvânt care îi iese pe
gură.
-Nu vi se va permite să intraţi cu uşurinţă.
Condiţia de baza este – nici un singur gând despre voi înşivă!
Nici măcar unul! Dacă veţi avea succes, veţi pătrunde.
Ochii le sunt în flăcări.
 Fiecare cuvânt înpunge ca o suliţă.
-Fiecare dintre voi trebuie să-şi spună: „Ne
conectăm într-o mare dorinţa.”
Rav Așlag priveşte peretele din faţa lui.
-Şi nu vă vom lăsa, - spune el.
Se opreşte din vorbit.
Aşteaptă nemişcaţi.
-Marii înţelepţi – aud ei vocea lui Rav Așlag –
uniţi într-o singură piramidă spirituală, după care au scris
cartea Zohar.
Dacă ne unim, vom străpunge.
***
Subit clasa dispare.
Rav Așlag merge singur de-a lungul unei poteci.
Studenţii săi îl urmează, ţinându-şi respiraţia (Există
stadii, când învăţătorul „preia” dorinţele studenţilor în
interiorul său şi le neutralizează egoismul cu influenţa sa. Este
ca şi când i-ar transfera dintr-o lume în alta, precum o pasăre
carându-şi puii pe spate, fapt pentru care această acţiune se
numeşte „Knafaim” (în ebraică: „aripi”). Se întâmplă când
învăţătorul decide că elevii săi au nevoie de ajutorul său.),
uitându-se împrejur neîncrezători.
-Toate acestea sunt în interiorul nostru, - aud
vocea lui Rav Așlag.
Rânduri nesfârşite de viță de vie, se întind spre orizont.
Ciorchini de struguri copţi, stau tolăniţi la soare.
În spate, munţii străvezii, se ridică falnic în spatele unei
păduri; râuri limpezi coboară de-a lungul ei, uitându-se într-un
lac de cristal.
Pace şi linişte pretutindeni.
Vocea lui Rav Așlag (cald şi părintească):
Ţineţi-vă strâns! Nici măcar umbra unui gând la
voi însâşi. Trebuie să fiţi pregătiţi să dăruiţi totul unul altuia.
Rav Așlag este cu un pas în faţa lor.
-Nici un singur gând la voi însăi, - repetă el.
Se opresc, remarcând această lume cu teamă şi exaltare.
Moşe se apleacă să atingă o floare.
Vocea lui Așlag: Nu-u!
Speriat, Moşe se ridică, face un pas în faţă, şi se izbeşte
de un zid invizibil.
Cu toţii fac acest pas în faţă, şi lovesc deasemenea
zidul.
Ei văd cum în faţa lor, Rav Așlag continuă să meargă
spre copaci.
Ei încep să lovescă zidul invizibil, dar e în zadar.
 Rav Așlag continuă să meargă. Rav Așlag: Nu sunteţi în stare să treceţi.

Urlând, ei încearcă să spargă zidul invizibil cu pumnii Moşe: Deci a fost real?!
lor.
Încep să le sângereze pumnii, însă zidul rămâne Rav Așlag: V-aţi văzut aşa cum sunteţi întradevăr.
neclintit.
Se năpustesc pe zid, împroşcând sângele lor peste întreg Moşe: Ne-ai părăsit!
zidul.
Ţipetele lor înăbuşite nu pot fi auzite. Rav Așlag: Nu v-am putut ajuta.

Rav Așlag este deja în depărtare, pe cale de a intră în Moşe: Ai făcut-o înadins!
pădure.
Rav Așlag: Nimic din tot ce e acolo nu e dinadins.
Moşe pune mâna pe o piatră, şi începe de a lovi
nebuneşte cu ea în zidul invizibil. Haim: Te-am strigat, dar tu nu ai încetat să te
Piatră se sparge, şi cioburi tăioase le înţeapă fețele. îndepărtezi de noi!

*** Rav Așlag: Când eşti acolo, ori treci, ori nu.

Înapoi în Ierusalim. O clasă. Moşe: Dar de ce, de ce, de ce nu am trecut?

Rav Așlag stă aşezat la locul lui.
Moşe priveşte în jur la ceilalţi. Rav Așlag: Chiar nu v-aţi prins?

Moşe: Ce s-a întâmplat? Moşe: Nu-u-u!

Haim (tremurând): Haim: Chiar am încercat din răsputeri. Era aşa o... aşa
Nu am mai simţit aşa ceva nici o dată în viaţa o lume minunată. Am încercat din răsputeri.
mea!
Moşe: Asta a fost...?! (Îşi priveşte mâinile, prietenii,
apoi îşi mută privirea spre Rav Așlag) Nu am trecut?
Moşe: Când noi sângerăm, te-am strigat, dar tu te
îndepărtai în continuare, cu toate că ne auzeai?! Ne auzeai, aşa Din senin, un fuger de lumină.
e?! Văd din nou ţara minunată.
Drumul duce de-a lungul dealurilor verzi.
Rav Așlag: Da, vă auzeam. Rav Așlag merge de-a lungul cărării.

Moşe: Şi totuşi, ai cntinuat să mergi! În faţa lui se întinde oraşul alb.(Albul simbolizează o
stare de iluminare, o curăţare completă a egoului. Oraşul Alb,
Rav Așlag: Voi eraţi cei care se îndepărtau de la mine. simbolizează dorinţa umană finală, corectată, care a fost
egoistă şi ruşinoasă, şi a devenit de cel mai intens alb. În oraş
Moşe murmură neajutorat. are loc unificarea completă cu Creatorul.)
Putem auzi râsete de copii, voci blânde, şi muzică
Baruh: Ce ar trebui să facem? blajină venind de undeva sus deasupra, pe când de jos se aud
ţipete de agonie.
Rav Așlag: Cuceriţi-l pe Faraon. Rav Așlag se opreşte, şi-şi aude propria voce.

Baruh: Cum?! Vocea lui Așlag: Nu te întoarce – continuă să mergi!

Rav Așlag: Realizând că este imposibil de cucerit. Rămâne nemişcat.

Oraşul alb e în faţa lui.
Linişte. Cu toţii îl privesc pe Rav Așlag. În urma sa, studenţii se izbesc de zidul invizibil.
Capul unui cerb apare din tufişuri.
Rav Așlag: Doar cel cu inima frântă ajunge la rugăciune, şi
în cele din urmă trece. Rav Așlag îşi aude propria voce: Nu te întoarce!

Simon începe să suspine. Cerbul iese la iveală din tufişuri şi se îndreaptă spre
Moşe se ridică şi se inreaptă către fereastră. Rav Așlag.
Sat acolo cu spatele către ceilalţi.
Umerii încep să-i tremure. -Obstacolele pe care le-aţi pus, sunt prea înalte,
spune Rav Așlag. Nu vor reuşi să le treacă.
***
 În îndepărtare, studenţii lui încă mai bat în zid, ţipând. Grijă prieteni, nici un singur gând la voi înşivă.
Cerbul trece de Rav Așlag, apoi întoarce capul spre el. Fiecare să-l susţină pe celălalt.

Vocea: Lasă-i ***

Rav Așlag: Nu pot. Pentru o clipă suntem înapoi în clasa din Ierusalim.
Simon stă aplecat asupra cărţii. Încearcă să focalizeze
O pasăre aterizează pe ramura de deasupra capului lui. intenţionat.

Vocea: Lasă-i. Simon (murmură):

Nici un gând la noi înşine... Nu... Suntem un
Rav Așlag: Atunci care mai e scopul meu? întreg. (senzaţia că suntem bucată dintr-un suflet comun,
înlocuieşte senzaţia de sine individual. Din perspectiva
Un fluture vine zburând. Creatorului, suntem un întreg unit. De aceea ca El să ne poată
auzi, trebuie să fim – uniţi.)
Vocea: Vrei ca ei să treacă?
Baruh: Nici un gând la tine însăţi.
Rav Așlag: Ai creat lumea aceasta pentru ei. Nu e aşa?
Haim: Nici un gând.
Fluturele aterizează pe o floare.
***
Vocea: Întoarce-te şi priveşte!
Un fulger de Lumină.
Rav Așlag se întoarce, şi vede că bariera invizibilă nu-i Se ridică de pe jos, şi privesc împrejur, făcând primii
mai reţine pe studenţii săi. lor paşi.
Simon este primul care răzbate.
Se rostogoleşte pe pământ, îşi ridică capul, şi sare în Rav Așlag: Mă pot apropia de ei?
picioare.
Îl urmează Baruh, Haim şi Moşe. Rav Așlag vede cum florile incuvințează cu petalele lor
albastre.
Rav Așlag (şoptind):
Îşi poate auzi propria voce:
Aşteaptă. Priveşte! Rav Așlag îşi poate auzi propria voce: -Ai văzut-o?

Dintr-o dată Rav Așlag îl vede pe Moşe aprinzându-se

ca o torţă.
Se topeşte în flăcări, înainte să poată ţipa, şi vălvătaia îl
dizolvă pe loc. Rav Așlag: Da, am văzut-o.
Şi Haim face un pas în spate, şi e incinerat pe loc.
Simon şi Baruh se întorc, dar nici ei nu reuşesc, Vocea: Încă ţi-o mai doreşti?
dispărând în flăcări.
Patru grămăjoare de cenuşă mocnind, rămân în urmă pe Rav Așlag (uitându-se la valurile de iarbă verde):
pământ, în locul unde au stat ei înainte. Ai făcut lumea ta pentru ei, aşa că dă-mi şansa
să o deschid în faţa lor, măcar un pic. Ajută-i să facă primul
De îndată suntem înapoi în Ierusalim în clasă. pas.
Studenţii ca şi trăsniți, sunt incapabili de a se mişca.
Rav Așlag îşi acoperă ochii cu mâinile sale. Se opreşte vântul.

*** Vocea: Deci, poţi încerca.

Simon: Nu vom reuşi!? Rav Așlag: Am permisiunea ta?!

Baruh: Ajută-ne... Tată. -O ai.

*** ***

Un fulger de lumină. Ierusalim. Clasa.

Rav Așlag stă pe o cărare, înconjurat de câmpuri verzi, Rav Așlag se ridică şi merge înspre ușe.
de culoarea smaraldelor, inpânzite cu flori de culori ameţitoare. Părăseşte clasa.
Oraşul Alb se află în spatele lui.
Vântul suflă cenuşa de pe cărare, mângâind marea de ***
iarbă înaltă, creînd valuri şi ondulații.
 Scurt metraj din toate părţile lumii: 1926. Prezentări de
modă franceze; parada militară a Rusiei Sovietice; la Teatrul
Greenwich începe prezentarea lui Eugene O’Neil „The Great
God Brown”; Astronomii triumfători la descoperirea cometei
„Comas Sola”; un „Coup d’Etat” din Portugalia instaurează
„Ditadura Nacional”; Warner Brothers au premieră la filmul
„Don Juan” cu John Barrymore cu sistemele audio „Vitaphone
System”; Agatha Cristie dispare din casa ei din Surrey; este
găsită la hotelul „Harrogate”.
***
Toate aceste scene, se contopesc cu noaptea din
Ierusalim.
Lumina este aprinsă în camera lui Rav Așlag.
Îl vedm plimbându-se din perete în perete.
Subit el se opreşte, ia loc, şi începe să scrie.
***
Din nou scurt metraj:
Maraton de dans în Statele Unite; mari deschideri de
restaurante noi; vedete din Hollywood bucurându-se de sine;
publicul ţipând la vedrea lui Rudolph Valentino; elefanţi vânaţi
nemilos în Africa; Sigmund Freud îşi începe experimentele;
boxerii în ring sunt aclamaţi de public în timp ce-şi cară pumni;
Hitler bea cu prietenii lui; Musolini este ales în Italia.
***
Ierusalim. Camera lui Rav Așlag. Noapte.
Mâna sa apropie manuscrisul de felinar.
Hârtia începe să trosnească în foc, în timp ce focul
mistuieşte rândurile şi literele. Vedem reflecţia lui în ochii lui
Rav Așlag.
Baruh urlă: Tată ce faci?!
Rav Așlag: Nu e bun. Nimeni nu-l va înţelege.
***
Acasă la Rav Așlag. Sufrageria.
O masă de lemn neprelucrată, Rav Așlag în capul ei.
Rivca şede alături de el, gravidă cu încă un bebeluş.
Şapte copii șed de-a lungul mesei, mâncând în tăcere.
Pe fiecare farfurie se află un cartof, o jumătate de ceapă
şi o bucată mică de pâine.
Rivca îi înmânează cartoful ei, ficei ei în vârstă de trei
ani.
Fata îl mănâncă râvnind.
Brusc Rav Așlag se ridică şi merge înspre fereastră.
Vede un om stând pe stradă, şi urmărindu-l
îndeaproape.
Omul poartă un costum scump, cu revere duble.
Iese în evidenţă în împrejurimile acestea sărace.
Omul face un semn cu mâna înspre Rav Așlag.
Rav Așlag deschide fereastră.
 au fost corecte. De fapt nu le luasem eu! (pauză) Şi acum sunt
Omul: Nu mă recunoşti, învăţătorule? aici.

Rav Așlag (uitându-se mai atent): Rav Așlag: De ce?

Aron?! Aron: Ştiu că nu ai suficienţi bani că să publici cărţile
tale (privind spre Rivca) şi abea ajunge ca să-ţi întreţii familia.
Aron (zâmbind): Rav Așlag (i-o taie din scurt):
Da. Mă laşi să întru? Trebuie să ne mulţumim doar cu necesarul.
Aron: De câţi bani ai nevoie?
Rav Așlag: Ce faci aici?
Rav Așlag: Bani suficienţi cât să pot aproviziona cu hrană
Aron: Am devenit bogat, şi am venit să-mi cer iertare. gospodăria mea, pentru cerneală şi hârtie.
Rivca: Puţin. El scrie pe resturi de hârtie de o vreme,
Rav Așlag: Urcă sus. iar copii nu au mai avut parte de o masă potrivită de mult timp.

Acasă la Rav Așlag. Rav Așlag şi Aron șed la masă.
Fața lui Aron este de un galben închis, cu cearcăne negre în
jurul ochilor.
Rivca priveşte dintr-o parte.
Aron: Ai plecat, şi eu am rămas în urmă,
învinovăţindu-mă că am fost un astfel de laș. Nu am putut
scapa de sentimentul că te-am trădat. Dacă ai ştii câte nopţi am
plâns, din cauza asta. Într-u sfârşit m-am hotărât să las totul
baltă, şi să vin la tine, să-ţi cer iertare, şi să rămân alături de
tine pentru totdeauna. Şi în momentul acela s-a întâmplat. Mi-
am primit moştenirea. Ştiam că se va întâmpla, dar nu mă
aşteptasem să se întâmple aşa de repede. Unchiul meu bogat a
murit în Anglia, şi mi-a lăsat tot ce a avut, cu condiţia să mă
mut în Anglia. Dintr-o dată am realizat ce misiune măreaţă mi-
a încredinţat Creatorul. Am înţeles că toate deciziile anterioare
Aron scoate un teanc de bancnote din buzunarul lateral,
şi-l aşează pe masă.
Aron: Mi-aşi dori să scrii o astfel de carte, încât
oricine să o poată înţelege, chiar şi idioţi asemenea mie. E
posibil?
Rav Așlag: Va trebui să încerc.
Aron: Îţi las suficienţi bani încât să continui să trăieşti,
şi să scrii. Uite. (Împinge mai aproape banii înspre Rav Așlag.)
Rav Așlag: Ai o locuinţă în Londra?
Aron: Da, am o casă mare cu trei etaje. (Scoate un
flacon cu pastile, şi aruncă o pastilă în gură.)
Rav Așlag: Voi scrie acolo.
Aron (surprins, privește către Rivca şi Rav Așlag):
Nu am sperat la aşa ceva. Este o mare onoare.
Rav Alsag: Voi lasa aceşti bani familiei mele.
Rivca (repede): E mult prea mult. Îl îmbrăţişează pe Haim, Moşe şi Simon.

Aron: Vai de mine! Voi lasa mai mulţi. Dar... (privind

spre Rivca) soţia ta este gravidă. Simon: Ne părăseşti dinadins. Puteai scrie aici.

Rav Așlag se întoarce spre Rivca. Rav Așlag se întoarce, şi începe să urce scara.

Rivca (către el): Nu-ţi fă griji. Voi fi în regulă. Simon: Va fi greu pentru noi fără tine.
Rav Așlag merge fără a se uita înapoi.
Rav Așlag: Trebuie să plec.
Simon: Imposibil de greu!
Rivca: Vei fi în stare să scrii în linişte acolo.
Moşe (întrerupându-l):
Rav Așlag: Am nevoie de ceva linişte. Lasă-l pe Rav să meargă! Incetează să plângi!
(Către Rav Așlag) Nu-ţi face griji, vom fi bine.
Rivca: Du-te, ne vom ruga pentru tine de aici.
Rav Așlag a îmbarcat deja.
*** Stă alături de Aron, care se sprijină de balustradă.
Vasul ridică ancora.
Israel, portul Jaffa. (Jafa – un oraş antic, pe ţărmul Simon este primul care se întoarce şi pleacă.
Mediteranei, menţionat în Biblie (Joshua, 19:46, şi Jonah, 1:3).
Astăzi este învecinat Tel Avivului. ***
Un vas alb, se pregăteşte de navigare.
Vasul taie prin valuri.
Rav Așlag şi studenţii lui, stau lângă pasarela vasului. Rav Așlag stă pe punte, învelit într-o pătură.
Toată lumea este chemată la bord.
Rav Așlag îi îmbrăţişează pe toţi. ***
Îl îmbrăţişează pe Baruh, şi-i şopteşte:
Scurt metraj:
-Îţi voi aştepta scrisorile. 1926 Anglia... Frumoasă, Înflorită.
 O celebrare în cinstea reginei.
Un fost prim ministru britanic, Lloyd George, se
întâlneşte cu Winston Churchill. Ei hrănesc pescăruşii pe malul
marii.
Se naşte viitoarea Regina a Angliei, Elisabeta a II-a.
***
O casă cu trei etaje, pe o stradă liniştită londoneză.
Fereastra la cel de al doilea etaj este deschisă.
***
Camera lui Rav Așlag.
Rav Așlag stă aşezat la masă.
Fumul se ridică dintr-o scrumieră plină cu chiştoace.
Scrie în grabă.
O ușe se deschide şi închide în spatele său.
Aron intră în cameră în linişte, şi se aşează pe un scaun
lângă ușe.
Rav Așlag nu-l observă, şi continuă să scrie.
Aron înghite o pastilă. Tuşeşte intenţionat.
Aron: Ai apucat să dormi ceva?
Rav Așlag (extaziat):
Se pare că am găsit stilul potrivit de exprimare.
Zoharul este simplu, ştii, atâta timp cât nu uiţi că vorbeşte
despre ceea ce se află în interiorul tău. Am găsit o cale de a
explica asta.
Aron ţine un manuscris greoi, scris de mâna lui Rav
Așlag.
Aron: L-am citit.
Rav Așlag: Şi ai înţeles ceva din el?
Aron: Nu. (Dar în grabă) Asta poate pentru că sunt atât
de nătâng. Şi la şcoală eram un student groaznic.
Rav Așlag se ridică, înpingându-şi tare scaunul înapoi.
Rav Așlag (iritat):
Nu ştiu cum să o fac şi mai simplu.
Aron: Nu-ţi fă griji, va venii! În mod cert, să scrii ceva
simplu pentru cei cu mintea strâmtorată ca şi mine, care nu-şi
doresc nimica altceva decât viaţa lor simplă pământenească, nu
este aşa de simplu.
Rav Așlag (citind cu voce tare ceea ce a scris):
„Creatorul nu ne vede trupurile; El vede un
suflet comun. Este uniunea tuturor sufletelor noastre. Sufletele
noastre sunt legate prin forţa dragostei. Un singur gând le
conduce, gândul la Creator.”
Aron: Care gând?!
Rav Așlag: Dragoste. Nu există nmica altceva în afară de
asta. Dăruire completă şi absolută.
Aron: Şi unde este această dragoste?
Rav Așlag: Ea pătrunde peste tot.
Aron (brusc iritat):
Dar unde este? Arătami-o, lasă-mă să o ating, să
o simt, doar un pic! (Se opreşte brusc. Pauză.) Îmi pare rău.
Rav Așlag (deschizându-şi braţele):
Am să încerc să explic mai bine.
Aron (arătând spre paginile din mâna sa):
Am dat astea unui prieten de-al meu să le
citească. Este un editor cunoscut, evreu.
Rav Așlag: Nu pot scrie mai simplu de atât.
Aron: S-a oprit la al cincelea rând, şi a început să râdă
la tot ce scrie aici.
Rav Așlag: Nu e clar?
Aron: Ba e clar. Este dealtfel clar că suntem egoişti, şi
că niciunul dintre noi nu deţine acelaşi gând simplu şi sublim,
pe care îl are Creatorul. Nu iubim pe nimeni în afară de noi
înşine. (Mutându-şi privirea către fereastră) Dar de ce
dragostea Lui crează atâta suferinţă, atâta vărsare de sânge?
(Pauză) Doare aşa de tare... şi eu cu disperare nu vreau să mor.
Rav Așlag se întoarce la masă, nemaiacordând atenţie
lui Aron.
Uşa se închide încet în urma lui Aron.
Rav Așlag îşi continuă scrisul:
„Trupul suferă. Este născut pentru a muri, şi a fi
îngropat. Trupul reprezintă dorinţa de a trăi de dragul său. Viaţă
de dragul nostru, ne extenuează.”
Îşi ridică privirea pentru o clipă.
Aron nu mai este acolo.
Vrea să împărtăşească în mod disperat cu el ceea ce
tocmai a scris.
Continuă rapid:
„Doar când vom dori să dăruim celorlaţi, vor
dispărea greutăţile şi suferinţele acestei lumi.”
Un vânt neobişnuit de cald suflă prin fereastre.
Se disting clar stelele pe cerul senin al nopţii.
Rav Aslag se ridică, şi părăseşte casă.
--------------
Imagine
--------------
Pe timpul nopţii. Londra. Străzi pustii.
Rav Așlag se plimbă prin oraş.
Brusc aude vocea lui Baruh, citind primele rânduri ale
scrisorii către tatăl său:
Vocea lui Baruh:
„De îndată ce ai plecat am decăzut. Arătăm o
faţă plăcută la exterior, dar în interiorul nostru suntem gata de a
exploda. Simt asta... Nu este nimeni aici că să ne poată ghida,
nimeni care să poată opri această nebunie. Sunt pregătit să
renunţ. Rămân fără energie.”
Londra. Camera lui Rav Așlag.
O scrisoare deschisă se află pe masă.
O pală de vânt dinspre jaluzelele deschise de jumate,
împrăştie paginile.
 Rândurile scrisorii pot fi distinse clar.
Auzim vocea lui Baruh:
„Nu o putem face fără tine. Tată, ce să facem?”
Rav Așlag ia o pană, vârful se scufundă în cerneală.
Citeşte cu voce tare, în timp ce scrie:
Vocea lui Aslag: „Iubiţii mei fraţi! Ştiu că sunteţi
disperaţi, plini de dubii şi frământare. Acest lucru e bun!
Disperarea este începutul ascensiunii. Mereu şi mereu, prin
urcări şi coborâri, dicolo de trupurile voastre mizerabile,
încercaţi să distingeţi scânteile dragostei care pulsează în
interiorul vostru al fiecăruia din voi. Luaţi aminte, că dacă nu
vă uniţi, acesta va fi locul înmormântării voastre...”
Mâna lui Rav Așlag se opreşte pentru un moment, după care
adaugă ceva:
„...şi veţi descoperii că nu veţi avea forţă să va
uniţi!”
Încă o pauză.
Privirea lui Rav Așlag mai examinează o dată ceea ce a
scris, după care continuă:
-„Aţi fost dornici de a vă uni. Creatorul va
răsplătit cu ură. Aţi crezut că sunteţi în stare să vă iubiţi unul pe
celălalt, dar v-a arătat că nu sunteţi în stare să obţineţi nimica!”
***
Ierusalim. Clasa.
Baruh citeşte din scrisoare:
Baruh: „Astăzi vă aflaţi în faţa muntelui Sinai.
(Cuvântul Har (munte) vine de la cuvântul Hirhurim
(gânduri/reflectări). Numele Sinai vine de la cuvântul Sinaa
(ură). Un om trebuie să ajungă la Muntele Sinai, aceasta este
pentru că el să poată râvni la a se unii cu alţii, şi brusc să
constate că este imposibil. Trebuie să simtă un „munte de ură”
vizavi de ceilalţi, care este imposibil de cucerit de unul singur.
Aceasta se întâmplă, ca să se inducă o cerere colectivă pentru
ajutor de Sus. Aceasta este o adevărată cădere, de dragul
urcării.) este un munte de ură care există în fiecare dintre voi.”
Simon dă din cap.
Baruh (citind): „Cum ne putem ridica deasupra ei? De
unde obţinem puterea?!”
Haim ascultă cu interiorul lui.
Moşe ascunde un mic rânjet.
Baruh (citind cu vocea tremurândă):
„Întrebi unde poţi găsi putere?! Doar Creatorul
ţi-o poate dărui. El este acela care v-a dezvălui adevărul
despre voi înşivă. Aşteaptă să va intoerceti către El. Faceţi-o!
Cereţi să vă deie putere să vă iubiţi unul pe altul. Cum?”
Simon (şoptind):
Cum să o cerem, cum?
 Faţa lui palidă de moarte, se zvârcoleşte cu durere.
Baruh (citind ultimul rând):
„Cum? Aveţi cartea Zohar. Lăsaţi Zoharul să vă Rav Așlag îngenunchează lângă el.
pătrundă.” Aron încearcă să şoptească ceva, dar tot ce-i iese pe
gură, este un alt geamăt.
***
Rav Așlag îl întoarce pe Aron pe spate, şi-i deschide
Londra. Noapte. cămaşa.
Rav Așlag scrie neîncetat. Îi pune mâna pe stomac, şi-l priveşte în ochi.
Rânduri ordonate de litere izvorăsc din pana lui. Subit corpul lui Aron se smunceşte într-un spasm şi
Scrie curat, şi nu se opreşte nici o dată să revizuiască. rămâne nemişcat pe podea.
Aron îl priveşte în ochii lui Rav Așlag.
Ajunge la sfârşitul paginii, şi o aşează pe unm teanc sănătos de
alte pagini, la capătul mesei. Rav Așlag: Cât de des ai aceste convulsii?

Fereastra este deschisă. Noaptea e caldă şi liniştită. Aron (slăbit): Aşa de puternice, din două în două luni... cînd
Dintr-o dată Rav Așlag aude un geamăt ciudat. pastilele... nu-şi fac efectul. Până acuma le aveam o dată la şase
Îşi ridică capul, apoi se ridică şi merge la fereastră. luni. Acuma sunt din ce în ce mai dese.
Geamătul vine de jos.
Se aude din ce în ce mai tare, dar pare mai mult ca un Rav Așlag: Şi care e diagnosticul?
ţipat.
Rav Aslag se apleacă din fereastră, şi priveşte în jos. Aron: Cancer de ficat.

Observă un geam deschis la primul etaj, cu lumina Rav Așlag: De când?

ieşind din el.
Coboară scara veche de lemn, spre etajul inferior. Aron: Cred că a început în Polonia deja.
Rav Așlag se apropie de uşa camerei lui Aron.
Pe sub ea, frânturi de lumină se revarsă în coridor. Rav Așlag: Ai crezut că te pot vindeca?
Rav Așlag deschide uşa.
Îl vede pe Aron, stand cu faţa în jos pe podeaua Aron (tăcut pentru mult timp):
dormitorului.
 Sunt epuizat. Am încercat totul. (Îl priveşte pe trăiesc?” Şi nu pentru cei care întreabă cum se vindecă
Rav Așlag în ochi) Am sperat. cancerul.

Rav Așlag: Nu ai nevoie de mine, ai nevoie de un medic. Aron reuşeşte să se ridice.

Aron se chinuie să se aşeze drept.
Aron: Mi-au mai dat cel mult un an de trăit. Nu poate
fi făcut nimic?
Aron, face o tentativă de a se ridica, dar renunţă şi rămâne
aşezat pe podea.
Aron (privindu-l pe Rav Așlag):
Sunt dispus să fac tot ce e nevoie, ca să dispară
durerile acestea. (ochii îi sunt plini de lacrimi) Trebuie să fie
ceva, o incantaţie, o rugăciune sau un farmec. Orice!
Rav Așlag: întinde-te şi te odihneşte. Vei dormi bine în
noaptea aceasta.
Scurt metraj.
Londra. Dimineaţa.
Big Ben loveşte ora exactă.
În drumul lor spre muncă, oamenii umplu străzile,
autobuzele etajate şi staţiile de cale ferată.
Poliţişti care dirijează traficul, cu chipie pe cap, par că
dansează în mijlocul intersecţiilor aglomerate, fluieratul lor
concurând parcă cu claxoanele şi motoarele maşinilor.
Faţada casei lui Aron.

Rav Așlag (răspicat): ***

Nu, nu există aşa ceva.
Aron (crispat, luptând cu durerea):
Dar tu tot spui că cabala este calea spre fericire.
Vindecă-mă şi-ţi voi da totul.
Rav Așlag: Dacă cineva ar putea citi un rând din Zohar, şi
să vindece, cu toţii s-ar inbulzii la cabala. Nu, nu funcţionează
în acest fel. Cabala vindecă sufletul, nu trupul. Este făcută
pentru aceia care întreabă „Care este motivul pentru care
În interiorul casei lui Aron.
O servitoare aşează cu grije o tavă cu mic dejun în faţa
camerei lui Rav Așlag, şi ridică una similară, pe care a aşezat-o
acolo mai devreme, şi care e încă neatinsă.
Trage cu urechea.
Sunetul paşilor constanţi se aud din spatele uşii.
***
Camera lui Rav Așlag.
 Manuscrisele stau întinse pe masă. Ei continuă drumul.
Rav Așlag se plimbă în jurul mesei, cu capul plecat. Două umbre traversează calea lor, şi se opresc pentru
Se opreşte, îşi apasă fruntea de perete. un moment.
Rămâne aşa foarte mult timp. Se aude cum se încarcă gălăgios undeva o armă.
Umbrele dispar în noapte.
*** Moşe şi Haim trec peste întindere, şi ajung la o
fereastră luminată.
Un fulger de lumină.
Merge de-a lungul unei cărări. ***
Un pustiu mare albastru pretutindeni.
Văi verzi pline cu flori, în partea dreaptă; Intră în clasă.
Umbra binevenită a arborilor mari şi antici, pe partea Baruh ţine o nouă scrisoare de-a lui Rav Așlag.
stângă.
Oraşul Alb străluceşte pe vârful dealului din zare. Baruh (citind cu voce tare):
Din adâncul pustiului, se aude o melodie încântătoare, „Unde este gândul constant despre unitate?
întratât de limpede precum apa, abea atingându-l pe Rav Unde este strigătul interior: ‚Dă-ne puterea de a ne iubi unul pe
Așlag... celălalt’”

*** Baruh îşi ridică ochii de la scrisoare.

Sunt plini de lacrimi.
Camera lui Rav Așlag. Rav Așlag se îndepărtează un
pas de la perete. Haim: Continuă să citeşti!
Îşi forţează urehile ca să audă.
Melodia nu e acolo. Baruh: „Gândiţi-vă la feluri de a vă uni. Rugaţi-vă să vă
ajute! Nu renunţaţi. Rupeţi-vă inimile în căutarea dragostei.”
***
Baruh se opreşte din nou.
O stradă în Ierusalim. Noapte. Îşi pierde suflarea, nefiind în stare de a vorbi.
Moşe şi Haim merg prin oraş.
O patrulă britanică apare din întuneric şi le face semn Haim (implorându-l): Citeşte!
cu mâna.
Baruh: „Ţine minte, Creatorul ţine cont doar de plânsul Moşe: Fă cum vrei, eu rămân. Este o pierdere de timp
unei inimi rupte.” (Continuă să citească pentru el însăşi) preţios de studiu.

Moşe (răstit): deci?! Haim (către Baruh):

Baruh (continuă să citească):
„Dar cum pot eu să vă iert, dacă scara care a fost
coborâtă spre pământ stă încă acolo goală? (Îşi ridică ochii de
la scrisoare) Voi nu o urcaţi.”
Au amuţit cu toţii. O tăcere apăsătoare este în aer.
Baruh plânge.
Moşe (contemplând dintr-o dată):
Şterge-ţi smiorcăiala. (se uită împrejur) ce se
întâmplă cu voi toţi?! Unul plânge ca o fetiţă, altul nici măcar
nu se scoală pentru lecţie! (Urlă) A renunţat, Simon ăsta!
Baruh şi Haim privesc înspre Moşe.
Moşe: Cred că ar trebui să-l uităm. Lipseşte deja de
două nopţi la rând.
Baruh: Ar trebui să-l trezim şi să-l aducem la lecţie.
Vin cu tine.
***
Noapte. O străduţă îngustă în Ierusalim.
Baruh şi Haim se mişcă încet într-un întuneric ca
smoala.
Se opresc sub fereastra unei case. Baruh aruncă cu o
pietricică în geam. Pietricica loveşte uşor geamul, după care
cade pe jos. Mai aruncă una. Linişte.
Haim se apleacă spre zid. Baruh se caţără pe umerii săi,
şi se trage în sus spre fereastră. Deschide zăvorul, şi se caţără
înăuntru, după care îl trage şi pe Haim înăuntru.
***
În interiorul casei lui Simon.
Trec pe lângă paturile copiilor, şi ajung la patul
părinţilor, din capătul îndepărtat al camerei.
Se apleacă tăcuţi deasupra lui Simon, care doarme
alături de soţia sa.

Moşe: Nu există constrângere în spiritualitate. Mută cu grije pătura de pe el, şi-l ridică cu grije pe Simon pe
braţe.
Baruh: Pur şi simplu s-a înmuiat. Simon deschide ochii, dar înainte de a-şi putea deschide
gura, Haim i-o acoperă cu mâna.
Frica de pe faţa lui, se schimbă în indignare.
 Face o încercare de a se elibera, dar nu reuşeşte. Mâna lui Rav Așlag, ţinând pana, mişca rapid,
Dintr-o dată se calmează. neoprindu-se nici măcar pentru o secundă.
Baruh îi ia hainele, pe drum spre afară.
Tăcuţi dispar din nou prin fereastră înapoi în noaptea de Îl putem auzi pe Aron vorbind:
afară.
-Va fi o carte măreaţă.
***
Pana se opreşte.
Londra. Camera lui Rav Așlag. Rav Așlag trage cu coada ochiului spre Aron.
Rav Așlag scrie.
Şi mai multe rânduri perfecte, lipsite de corecturi, apar Aron (entuziasmat):
rapid pe pagină. O astfel de carte poate fi scrisă, doar dacă
Mâna lui aşează foaie cu foaie deasupra teancului de pe Creatorul o dictează. Nu înţeleg o iotă, dar tremur de la forţa pe
masă. care o conţine.
Auzim o bătaie uşoară la ușă.
***
RavAșlag (fără a se întoarce):
Intră. Ierusalim. Dis de dimineaţă.
Cei patru studenţi sunt înghesuiţi în jurul Zoharului,
Aron intră, îmbrăcat într-un halat alb. stând aşezaţi aproape unul de celălalt.
Pare că a dormit bine.
Moşe (citind cu voce tare):
Rav Așlag: Ia loc şi citeşte. „Şi atunci, sufletul comun s-a spart într-o
miriadă de fragmente. Şi aceste bucăţi au căzut jos în lumea
Aron se apropie, ia un teanc de hârtii de pe masă şi se noastră – lumea întunericului deplin.”
aşează într-un scaun.
De îndată se cufundă în lectură. Baruh (şoptind):
Lumina răsăritului, străluceşte prin negura de dincolo Intenţie! Intenţie! Dă-ne puterea de a ne iubii
de fereastră. unul pe celălalt!
Ochii lui Aron zboară prin text, un rând după celălalt.
Moşe (continuând să citească):
 „Bucăţile au populat corpurile acestei lumi... Moşe îl împinge pe Simon tare, şi el zboară de-a lungul
după care a venit ura.” camerei.
Simon încearcă să se ridice.
Baruh (şoptind): Moşe se apropie cu pumnii încleştaţi.
Dă-ne puterea de a ne iubi unul pe celălalt! Dă- Simon sare sus, cu faţa contorsionată de furie.
ne puterea de a ne iubi unul pe celălalt!
Simon (urlând): Te omor, gunoiule!
Moşe aşează iritat cartea jos.
Se azvârle asupra lui Moşe, dar Haim îl ţine.
Moşe: Ce tot mormăi acolo întruna?! Moşe se pregăteşte să-l lovească cu pumnul, dar Baruh
îi opreşte mâna la mijlocul cursei.
Baruh: Tata a scris asta...
Baruh: Fraţilor... Fraţilor! Ce faceţi?!
Moşe: Nu-mi pasă ce scrie tatăl tău! Tot mormăi acolo,
şi eu nu înţeleg ce e scris aici nici în ruptul capului! Moşe încearcă să-l dea jos.

Se ridică, dând jos scaunul său. Baruh: Tata ne scrie...

Moşe: Am venit să studiez cabala – o ştiinţă însemnată, Moşe se întoarce, şi se repede la Baruh, apucându-l de
şi în loc de asta, suntem trataţi ca copii mici. Inte-e-entie! gât.
Am venit aici să studiez marile cărţi. Şi vreau că tatăl tău să mă
înveţe asta. Moşe: Şi ce scrie el acolo, tatăl tău, ha?! Ne-a părăsit,
şi acuma ne scrie tot felul de cuvinte frumoase. Ne-a strâns
Simon: Taci, prostule! împreună, după care ne-a părăsit, şi nu doar pe noi, dar şi
familia şi soţia, care e pe cale de a da naştere fără el.
Moşe (apropiindu-se de el):
Ce-e-e? ! Simon (ţipând): Este învăţătorul nostru!

Simon: Taci din gură! Vorbeşti despre învăţătorul Moşe: Să taci , om slab ce eşti!
nostru!
Haim (stând între ei):
 Asta este! Trebuie să ne liniştim.
La fel trece şi prin alte cartiere, unde oamenii străzii se
Moşe se scutură de mâna lui Baruh de pe el, şi se încălzesc la focul făcut în butoaie, iar străzile indică însemnul
aşează la masă. sărăciei – case dărăpănate, fețe tuciurii, crâşme jegoase.

Haim: Trebuie să ne calmăm. Brusc un sunet vag muzical din corzi, îi atrage atenţia
în mijlocul oraşului agitat... care dispare cât ai clipi, în forfota
Baruh: Haide să-i citim din nou scrisoarea. oraşului.
Rav Așlag se opreşte.
Moşe: Nu, haideţi în loc de asta să deschidem cartea.
*** Un fulger de lumină.
Simon: E teribil de rău ce facem. Stă pe cărare.
Pustiul limpede albastru îl înconjoară.
Baruh: Avem un munte de ură în faţa noastră. Dacă nu Stă nemişcat.
ne ridicăm deasupra lui... Muzică divină adie înspre el, din spatele zidurilor
Oraşului Alb.
Moşe (cu sălbăticie):
Vom deschide cartea, ca să atragem marea ***
înţelepciune care stă ascunsă în interiorul ei. Ascultaţi-mă (cu
perseverenţă în glas). Vom deschide cartea, şi vom citi din Londra. Stradă.
marea sfânta Carte Zohar. Cu greu se poate auzi muzica.
Rav Așlag stă îngheţat în mijlocul străzii.
*** Un trecător îşi întoarce privirea către el.

Londra. Noapte. ***

Rav Așlag rătăceşte prin oraş.
Merge prin cartiere bogate, unde ferestrele magazinelor, Noapte. Casa lui Aron e întunecată.
umplute cu bunuri scumpe, sunt luminate puternic chiar şi Camera lui Aron.
noaptea, unde maşini scumpe vâjâie în trecere, mănuşi albe Aron se trezeşte de la sunetul muzicii venind de undeva
suedeze, rochii de seară, şi restaurante fiţoase indică din casă.
bunul trai. Se dă jos din pat, îşi ia halatul, şi iese din cameră.
 Urcă treptele spre etajul doi. Rav Așlag: Nimeni nu m-a învăţat să cânt vre-o dată, dar
Merge de-a lungul coridorului, şi sunetul de pian devine asta nu e important.
din ce în ce mai puternic.
Ajunge la sufrageria de la etajul doi. Aron: Ce vrei să spui? Atunci de unde vine?!

Aron se opreşte, şi deschide cu grije uşa. Rav Așlag: Aud această muzică.
La lumina slabă a lumânării, îl vede pe Rav Aslag
aşezat la pian, degetele plutindu-i cu tandreţe pe clape. Aron: Acolo sus?

Faţa lui Aron – minunată şi speriată.
Muzica divină cuprinde întreaga casă, în timp ce se
ridică deasupra orizontului londonez.
Aron intră înăuntru prudent...
Rav Așlag: Da. Nu există cuvite acolo, doar sentimente. Nu
poţi împărtăşi această experienţă în cuvinte. Muzica este cel
mai bun fel de a reda asta.
Aron se ghemuiește jos, în faţa lui Rav Așlag, încercând
să intre şi el în viziunea lui Rav Așlag.

Rav Așlag nu-l observă: nu are ochi pentru nimic. Într-
un târziu, degetele se opresc din mişcare, şi plutesc în aer. se
opreşte şi muzica.
Vocea lui Aron: E divin... ce melodie încântătoare! Nu
ştiam că ştii să cânţi aşa de bine la pian.
Aron: Asta e! Asta e! E aşa de simplu, aşa de limpede!
Aşa de senzual! Vreau să aud această muzică, doar să ascult
această muzică la nesfârşit, această muzică divină! Dragă Rav,
dacă ai putea scrie întratât de simplu şi de clar cum cânţi.
Rav Așlag se opreşte din cântat, mâinile îi atârnă în jos.

Degetele lui Rav Așlag ating din nou clapele, şi din nou Aron: Mai cânta te rog!
este cufundat totul în muzică. Aron se apropie de pian, şi-l
urmăreşte cu admiraţie pe Rav Așlag cântând. Noapte deasupra Londrei.

Rav Așlag: Dar eu nu ştiu să cânt. ***

Aron: Dar tocmai cânţi la pian! Noapte deasupra Ierusalimului.

 Muzica cântată de Rav Așlag pluteşte deasupra
oraşului. Rav Așlag (cu vocea rezonantă):
La care dumnezeu v-aţi rugat cât timp am fost
*** eu acolo?
Moşe: Am vrut să aflăm mai multe.
Noapte pe mare. Rav Așlag: Astfel de cunoştinţe sunt cea mai puternică armă
Un vas se clatină pe valuri, cu luminile pâlpâind. a faraonului!
Rav Așlag se află pe punte. Moşe: Dar cunoaşterea ne-a dat încredere!
Se aude muzică în aer. Rav Așlag: Foarte rău! Eu nu am nevoie de cei ce ştiu! Eu
am nevoie de cei ce sunt confuzi, descurajaţi, şi nesiguri de
Ierusalim. Acasă la Rav Așlag. nimic! Astfel de studenţi îmi doresc!
Masa e pusă, cu mâncare sărăcăcioasă.
Familia lui Rav Așlag e strânsă în jurul mesei, împreună Priveşte în jur la toţi.
cu studenţii săi. Baruh şi Simon șed tăcuţi cu privirea plecată.
Cu toţii mănâncă în linişte.
Rav Așlag îşi ridică capul. Rav Așlag: Va întreb pentru ultima oară. De ce v-aţi predat?
Haim: Am dat greş.
Rav Așlag: Vreau să-mi povestiţi despre ce v-a oprit din a fi Rav Așlag: De ce nu aţi plâns? De ce nu v-aţi rugat?!
împreună. Haim: Am încercat, dar nimic nu ne reuşea... fără tine.
Haim: Când ne-ai părăsit... Moşe: Nu, nu eşti corect! (Se întoarce către Haim)
Rav Așlag: Voi aţi fost cei care m-aţi părăsit. Despre ce mormăi acolo? Nu am renunţat, studiem Cartea
Haim: Am încercat... Zohar. Ce e greşit la asta? Suntem familiarizaţi acuma cu
Simon: Dar am avut îndoieli. sistemul de interactionare al lumilor.
Moşe: Am hotărât să studiem materialul mai bine, mai Rav Așlag: Nu am nevoie de studenţi plini de cunoştinţe.
intens, ca să înţelegem... Am nevoie de studenţi plini de durere. Puteţi pleca – cu toţii.
Rav Așlag: Să înţelegeţi ce? (Cu durere) Ce aţi obţinut de la Moşe: Cum adică - să plecăm?
acest studiu? Rav Așlag: Nu vreau să vă mai văd vre-o dată.
Moşe: Cum să ne dai afară?! Inima m-a condus
Cu toţii în afară de Moşe, evită privirea lui Rav Așlag. încoace!
Rav Așlag: Mândria ta împuţită te-a adus încoace.
Moşe îi face faţă cu încredere.
Moşe: Cum îmi poţi spune una ca asta? Ţi-am dat tot
ce am avut... -M-am întors cu ceva bani. Suficienţi pentru o
Rav Așlag: Rivca, te rog condu-i afară. lună.
Moşe: Nu eşti un învăţător! Plecăm şi nu vom reveni.
Rivca: E aşa de greu să fiu cu tine, Yehuda. (Rivca
Moşe se ridică, şi pleacă primul înspre ușă. evită să se uite spre el) Aşa de greu...
Haim şi Simon îl urmează, sunt dărâmaţi.
Baruh stă la perete. ***
Rav Așlag îl priveşte sever.
Noapte. Clasa.
-------------- Rav Așlag şede singur în camera goală.
Imagine Priveşte spre ceas, şi deschide cartea.
-------------- Este unu dimineaţa.

Rav Așlag: Asta se referă la toată lumea! Dintr-o dată se aude uşa scârţăind.
Rivca intră în camera ţinând o carte.
Rivca (implorând): Se aşează în faţă lui Rav Aslag, şi deschide cartea.
Yehuda?! Aşteapta în tăcere.

Rav Așlag: Toată lumea! Rav Așlag: Ai venit pentru lecţie?

Baruh dă din cap, şi pleacă împreună cu ceilalţi. Rivca: Da.

Rivca (suspina): Ce faci? Dă din cap înţelegător.

Rav Așlag: Singurul lucru pe care pot, pentru ei. Rivca: Am venit să studiez. De ce nu.. ? În fond şi la
urmă urmei sunt soţia ta.
Rivca (aproape plângând):
Dar au plecat. Şi Baruh a plecat cu ei. Se uită către ea, şi zâmbeşte amar.

Rav Așlag se ridică şi se apropie de ea.

Rav Așlag: Ai crezut că nu va veni nimeni, şi ai venit să mă Subit îşi întrerupe cititul şi întreabă:
consolei. Crezi că nu voi mai avea studenţi?
-Crezi că eu sunt lipsit de emoţiile normale
Rivca (suspină): I-ai rănit adânc, Yehuda. I-ai dat afară. umane?

Rav Așlag: Şi crezi că nu se vor întoarce? Rivca: Câte o dată aşa se pare.

Rivca: Dar tu în fond ia-i azvârlit afară! Rav Așlag: Doare, crede-mă. Doare foarte tare.

Rav Așlag: Dacă nu se reîntorc... Rivca: Te cred dragostea mea. Iartă-i! Cu ce au greşit?
Sunt doar copii, iar tu eşti atât de măreţ.
Rivca: Ce i-ar putea face să se întoarcă, Yehuda?
Rav Așlag: Dacă nu vor revenii, atunci înseamnă că am dat
Rav Așlag nu răspunde. greş în a le explica principiul fundamental.
Rivca se ridică brusc, înconjoară mica masă, şi se
aşează lângă el. Rivca: Deci tu eşti de vină!
-E aşa de plăcut să șed în apropierea ta, spune
ea, măsurându-l din priviri. Pot? Rav Așlag: Da eu sunt. Dar eu nu-i pot chema înapoi. Îmi
este greu să-ţi explic asta (o priveşte în ochi) dar încearcă să
Îşi descheie mantaua, şi o aşează în jurul ei. mă înţelegi. Este vorba de munca lor spirituală.

-Îţi voi citi un fragment rafinat din Zohar, spuse Afară începe să plouă cu găleata.
el.
Rivca: Acuma cu siguranţă că nu vor venii. Dacă ţi-ai
Dă pagina. putea da seama cât de geu este să stai alături de tine!

-Ascultă: „Zilnic, când coloana zorilor se ridică, ***

o pasăre se trezeşte în Grădina Eden, şi cânta de trei ori. Şi
vocea îi este auzită limpede: ‚Uite aici, îţi propun: Alege Noapte. Plouă de rupe.
viaţa.’”
 Un şir de evrei, uzi până la piele, mişcă de-a lungul Soldaţii: Da domnule, îi vedem.
unui zid încoronat cu sârmă ghimpată. Îi recunoaştem printre ei
pe Baruh, Haim şi Simon. Ofiţerul: Ştiţi de ce i-am adus aici?
Două gărzi britanice înarmate şi un ofiţer în pelerine
lungi, îi escortează. Soldatul mai în vârstă:
Grupul trece prin intrarea principală a unui penitenciar. Bănuiesc că vreţi săi închidem, sau să-i punem
Ofiţerul latră o comandă răsunătoare în engleză. în faţa plutonului de execuţie. Ordonaţi.
Din toate colţurile curţii închisorii fug gărzi înarmate
spre ei. Ofiţerul: Nu George, ai ghicit greşit. (Adresându-se
Îngroziţi, evreii sunt aliniaţi la zid. tuturor) I-am adus aici ca să vă luaţi un exemplu de la ei.
Tremură de frică.
Ofiţerul se plimbă prin faţa şirului de evrei. Ofiţerul începe să meargă în sus şi în jos de-a lungul
Baruh face un pas în faţă. şirului de soldaţi uzi leoarcă.

Baruh: Scuzaţi-mă, domnule ofiţer... Ofiţerul: Da, viermilor. Dacă aţi avea măcar o uncie de
curaj egală cu cel al evreilor ăştia sfrijiţi, am fi cucerit această
Ofiţerul: Nu ţi-am spus să vorbeşti! ţară fără să tragem un singur foc, şi fără vărsare de sânge. Şi
ştiţi de ce? (Nu aşteaptă răspuns) Pentru că în fiecare noapte,
Baruh: Domnule ofiţer, domnule, întârziem la lecţie. cuprinşi de frică, trec pe lângă patrulele noastre, dispărând în
întunericul dens. Străbat sălbăticia, riscând s fie omorâţi de
Ofiţerul: Exact despre asta e vorba. către lupi, sau de către câinele de Abu Calif. (Se opreşte dând
din cap) o, Doamne, cum am putea învaţa de la ei înţelesul
Haim: Domnule, nu aveţi dreptul să ne reţineţi aici. dedicaţiei şi sacrificiului pentru un țel.

Ofiţerul: Tăceţi din gură şi ascultaţi. Ofiţerul se opreşte la capătul flancului, între soldaţii săi
şi evrei.
Ofiţerul se întoarce spre soldaţi.
Stropi de ploaie se preling de pe marginea pălăriei, şi a
Ofiţerul (vorbind engleză): pelerinei.
Soldaţi, vedeţi aceşti evrei?
Ofiţerul: Aten... ţie! Salutaţi pe aceşti evrei!
 Se întoarce rapid spre evreii speriaţi şi-i salută. Baruh: Păi nu tu ne-ai spus că putem lipsi de la lecţie
Toţi soldaţii se supun neîncrezători şi speriaţi. doar dacă am murit?

*** Rav Așlag: În acest caz, ia loc.

Clasa lui Rav Așlag. Baruh încurajat:

Rav Așlag şi Rivca stau unul lângă celălalt citind Tată, stai, aşteaptă... afară, pe stradă... (nu
Zoharul. termină) O clipă!
Picioarele le sunt acoperite cu o pătură de lână.
Rav Așlag citeşte, şi Rivca îl priveşte cu devotament. Îşi scoate capul pe fereastră şi strigă.

Afară plouă aşa de tare, încât abea se mai pot distinge Vocea lui Baruh:
pereţii casei învecinate. Intraţi, repede!

Se deschide uşa. Simon şi Haim intră timizi în cameră.

Baruh intră primul.
E ud leoarcă. Rav Așlag: Aha, da, te-au trimis pe tine înainte, ca să mă
Rivca fuge să-l inbrațișeze. înmoi, înţeleg. Deci... ce v-a adus aici?

Rivca: Eşti ud leoarcă! Da-ţi imediat jos hainele! Simon: Ce altceva avem în viaţă?!

Baruh: Mamă, aşteaptă. (Se întoarce către tatăl sau.) Haim: Te rog nu ne scoate afară, învăţătorule.
Am venit pentru lecţie, se poate?
Rav Așlag: Rivca, adu-le haine uscate de la mine din dulap.
Rav Așlag: De ce ai venit? Începem lecţia.

Baruh: Nu am putut altfel. ***

Clasa. Încă toarnă afară.
Rav Așlag (mai delicat): Studenţii șed în faţa lui Rav Așlag, îmbrăcaţi cu
E o vreme, afară. sutanele lui mult prea mari pentru ei.
 Ascultă atenţi. „Cât de bine şi de plăcut este pentru fraţi să stea
împreună.”
Rav Așlag: Trebuie să atacaţi (O stare în care o persoană
simte că împreună cu prietenii, se poate ridica deasupra Clasa.
egoismului, şi să se unească cu ei într-o rugăciune comună. Rav Așlag recita din text, fără a se uită în carte:
Simte că sunt create toate condiţiile pentru asta acuma,
însemnând că toate senzaţiile de a da greş şi de a suferi s-au „...Aceştia sunt prietenii, când șed împreună
adunat împreună, şi a mai rămas un singur lucru de făcut – de a inseparabili.”
ataca dorinţa egoistă) tot timpul. Ţineţi ţelul – unitatea noastră
– tot timpul în minte, şi atacaţi! Sunteţi pregătiţi pentru asta? Degetele studenţilor urmăresc cuvintele.
Cu toţii împreună:
Da, suntem. Vocea lui Rav Așlag:
Rav Așlag: Nu e o cale simplă. „La început, se aseamănă cu oamenii în război,
Cu toţii împreună: dorindu-şi să se omoare unul pe altul.”
Da, ştim. Baruh (mormăie):
Rav Așlag: Un atac, este când nu te odihneşti nici măcar o Împreună... spre Tine... Împreună!
clipă; când căderi şi urcări se contopesc într-un singur ţipat! Vocea lui Rav Aslag:
(Privindu-i) Sunteţi pregătiţi? „Apoi se reîntorc la o stare de iubire fraternă.”
Cu toţii împreună (încrezători):
Suntem pregătiţi. Rav Așlag închide ochii.
Rav Așlag: Atunci luaţi-vă cărţile, şi nu daţi drumul
gândului despre prietenii voștrii. Deschideţi Zoharul! „Creatorul, ce spune despre ei? ‚Cât de bine şi plăcut este
pentru fraţi să șeadă împreună.’ ...Chiar mai mult, Creatorul le
*** ascultă cuvintele şi este încântat şi mulţumit cu ei.”
Baruh: Intraţi împreună... Împreună.
Ploaia bate în geam. Se revarsă asupra Ierusalimului.
Apa curge de-a lungul acoperişelor, a streașinilor şi pervazelor. Simon: Dă-ne tăria... împreună...
Doar geamul este luminat în beznă.
Vocea lui Rav Așlag:
Vocea lui Rav Așlag (citind din Zohar): „Şi voi, prietenii care suntei aici, cât timp aţi
fost în afecţiune şi dragoste, nu ve-ţi fi despărţiţi de acum
înainte, până ce Creatorul se bucură cu voi, şi seamănă pace Studenţii îl urmează, încet, atenţi, ca şi dacă ar face
asupra voastră.” primii lor paşi.

Rav Aslag deschide ochii, şi îi priveşte pe toţi pentru un Vocea lui Rav Așlag:
moment, concluzionând: Ţineţi-vă strâns!

„Şi datorită vouă, va fi pace în lume.” Se ţin de mâna precum copii.

Şi dintr-o dată pronunţă tare: Vocea lui Rav Așlag:

Suntem incapabili de dragoste, dar aceasta este
-Atacaţi! singurul lucru pe care ni-l dorim cu adevărat!

Haim (strigă): Ţineţi-vă strâns! Se apropie de Oraşul Alb.

Porţile lui sunt întredeschise.
Rav Așlag: Doar nu vă gândiţi la voi înşivă!
Vocea lui Rav Așlag:
Mâna lui Baruh o caută pe cea a lui Simon, o ia şi o Nu există „mine”... nici un gând despre mine,
strânge. nici unul!
Simon, îl prinde pe Haim de mâna.
Merg de-a lungul unui fluviu care curge spre oraş.
Baruh (şoptind):
Împreună! Vocea lui Rav Așlag:
Rav Așlag: Atacaţi! Atenţie, fraţii mei iubiţi! Acesta este Tărâmul
Israel – ţara celor care merg spre Creator. Puteţi vedea acuma,
*** ce a păstrat El pentru noi?!
Baruh (şopteşte):
O rază de lumină. Ce... mare... binecuvântare...
Camera dispare. Haim: Dă-ne puterea de... a iubi!
Poteca zboară prin straturi de flori colorate, de-a lungul Simon: O Doamne, ajută-ne să... iubim!
pădurii, spre Oraşul Alb.
Rav Așlag merge în faţă. Oraşul Alb se apropie.
 Prin porţile întredeschise, putem vedea alei umbrite, şi Înapoi Ai-i-ici! Încă o da-a-ată!
terase verzi, care se ridică de-a lungul ferestrelor caselor. Baruh: Dar apropae că am reuşit.
Haim: Unde am greşit?!
Vocea lui Rav Așlag: Simon (cu lacrimi în voce):
Ierusalimul, oraşul Creatorului. (Numele V-am simţit ca o inimă, fraţii mei!
Yerusalaim (Ierusalim) provine de la combinaţia a două Baruh: Nu ar trebui să încetăm să gândim aşa. Chiar şi
cuvinte: Yirah Slemh (teamă desăvârşită). În spiritualitate, acum!
acest nume descrie o stare de frică, din cauza imposibilităţii de Haim: Suntem împreună! Mergem împreună spre
a da Creatorului în aceeaşi măsură în care El dă unei persoane. Oraşul Alb.
Este teama de a nu-L putea iubii pe Creator, la fel de mult cum Simon: Dar noi suntem aici, şi Rav e acolo. De ce?
Creatorul iubeşte o persoană. Doar o asemenea persoană poate
sălăşlui în Ierusalimul spiritual. Dealtfel, Ierusalim înseamnă: Cu toţii se întorc ca să privească la scaunul gol al lui
Ir Salem (un oraş complet), care este inima omului când este Rav Așlag.
lipsită de dragostea de sine.) Rav Așlag e dispărut.
Ropote de ploaie se aud în geam.
Baruh (expiră): Ierusalim!
Haim: Venim la tine! Vocea lui Rav Așlag:
Simon (admirativ): Despre ce flecăriţi?!
Oraşul fericirii!
Cu toţii se întorc în acelaşi timp.
*** Rav Așlag stă rezemat de peretele din spatele lor, şi-i
priveşte concentrat.
Noapte în Ierusalim. Clasa.
Este încă întuneric afară. Rav Așlag: Plângeţi de cât de bine v-aţi simţit acolo, sub
Ploaia torenţială persistă. aripile Creatorului?!
Îşi ridică ochii de la carte.
Rav Așlag nu e la locul lui. Simon: Cu toate că am fost împreună, nu am reuşit! De
Cineva expiră cu greu. Sună ca un geamăt. ce?
Este Simon, se leagănă disperat în scaun.
Rav Așlag: Doar o mâna de oameni au văzut ce aţi văzut
Simon (gemând): voi, de-a lungul istoriei umane, iar voi vă plângeţi?
 Aţi fost aleşi să aduceţi Lumina tuturor, întregii lumi. Până nu
Simon: De ce atunci? Vreau doar să pricep! De ce ne- veţi face asta, nu veţi avea odihnă.
am întors?!
Linişte.
Rav Așlag: V-aţi simţit prea bine acolo.
Rav Așlag: Sunteţi pregătiţi?
Simon (murmură):
E adevărat, era imposibil de bine. Linişte.

Baruh: Eram împreună, tată, iar tu erai cu noi... L-am Rav Așlag: Aţi descoperit secretul porţilor principale.
părăsit pe Faraon. A fost o trăire adorabilă. Trebuie să-i conduceţi pe toţi prin ele. (Brusc şoptind) Ţineţi-
va strâns! Ţineţi-vă s-t-r-â-n-s!
Haim: Şi Creatorul, şi Oraşul Alb, şi acea senzaţie...
cea mai intensă senzaţie dintre toate! Baruh: Ţineţi-vă strâns!

Rav Așlag: Şi ce facem cu cei pe care i-am lăsat aici? Haim: Suntem cu toţii un singur om!

Pauză. Simon: Cu o singură inimă!

Linişte.
Îi priveşte fix pe fiecare în parte.
Îi creşte furia.
Rav Așlag: Vă întreb!
Linişte.
Rav Așlag: Aveţi impresia că aţi fost aleşi deasupra tuturor
celorlalţi, doar pentru a vă simţi bine?! (regulat, şi foarte
desluşit) Vreţi să vă avântaţi sus, şi să lăsaţi lumea aceasta să
meargă la dracu? Nu. Acestă lume va ţipa în interiorul tău, atâta
timp, până îţi vei întinde mâna spre ultimul sufleţel rămas aici.
Rav Așlag: Întreaga lume, e un suflet! Suntem cu toţii părţi
ale unui suflet comun. Simţim separaţia, doar prin prisma
simţurilor egoistice. Din punctul de vedere al creatorului, noi
suntem conectaţi. Sarcina noastră este să corectăm senzaţia de
separare care există între noi.
***
Din nou dispare camera.
Un fulger de lumină.
Pot vedea porţile Oraşului Alb deschizându-se larg.
Stau pe vârful picioarelor, în aşteptarea unui miracol.
 Rav Așlag se apropie de porţi.
Fac un pas înainte.
Dintr-o dată o prăpastie enormă se cască din pământ.
Deschiderea întunecată, se apropie cu viteză ameţitoare.
Rav Așlag ţipă: Ţineţi-vă strâns!
Baruh, Simon şi Haim se apropie strâns unul de celălalt.
Deschiderea ţâşneşte înspre ei, spintecând solul în bucăţi.
Baruh (şoptind):
Ţine-e-e-e-e-ţi-vă bine fraţilor!
Pământul se deschide, şi din interiorul lui, asemenea
unei rachete, se ridică vârful unui munte.
Se ridică din ce în ce mai sus, aruncând praf şi pietre în
toate direcţiile, ascunzând porţile Oraşului Alb, în timp ce-l
duce pe Rav Așlag cu el.
***
Ierusalim. Ploiae torenţială.
Studenţii șed liniştiţi, copleşiţi.
Le este teamă să mişte vre-un muşchi.
Rav Așlag îi priveşte.
-O dată ce aţi decis să vă uniţi, trebuie să fiţi
pregătiţi pentru ce e mai rău, - spune el, - pregătiţi-vă să vă
abandonaţi propriul „Eu”! (să-ţi abandonezi „Eu-l” înseamnă
să te ridici deasupra dorinţelor egoiste, să te „abandonezi”, să
ieşi din senzaţia de singularitate, ca să poţi învaţa să-i simţi pe
ceilalţi.)
***
Un fulger de lumină.
Muntele s-a desprins complet de sol.
Hăam e ţintuit de o piatră mare.
-Sunteţi pregătiţi pentru asta, dragii mei fraţi? –
se aude vocea calmă a lui Rav Aslag.
Baruh e rezemat pe muchia stâncoasă, balansându-se pe
o margine îngustă.
-Să renunţaţi la voi, fără a aştepta ceva în
schimb?
Simon atârnă de marginea unei stânci ieşite, ţinându-se
doar cu vârfurile degetelor.
Degetele îi sunt complet albe, din cauă efortului.
Haim (murmură):
Simon, ţine-te!
Mâna lui Simon începe să alunece.
Baruh face un pas înspre el, dar Simon îşi da drumul, şi
cade în gol.
Fără a ezita, Baruh, sare după el.
Haim reuşeşte să scape din prindere, şi sare şi el, după
prietenii săi.
*** Vocea medicului:
Aceasta este concluzia profesorului Wilson, aici
Londra. Spitalul Central. alta, a doctorului Greenberg. Aici este o notiţă a doctorului
O încăpere albă. Atkins, şi aici una a consiliului medicilor Majestăţii Sale.
Câţiva medici stau în jurul lui Aron. Priviţi pecetea regală.
Un profesor în vârstă îl pipăie pe Aron, îl priveşte în
ochi, şi-i cere să deschidă gura. Profesorul (dându-şi jos ochelarii):
Face un schimb de priviri cu restul medicilor. Nu înţeleg nimic din astea. (Iritat) Chiar nu
Stă aşezat într-un scaun. Cineva îi înmânează un dosar pricep!
cu diverse documente.
Le studiază atent, după care schimbă din nou priviri cu ***
restul medicilor.
Într-u târziu îi şopteşte ceva asistentei, care se îndreaptă Holul spitalului.
spre Aron. Aron şede lângă ușă.
Capul asistentei apare de după ușă, invitându-l să intre.
Asistenta: Domnule Goldberg, puteţi aştepta afară va rog?
Va voi chema înapoi în câteva clipe. ***

Aron iese. Camera spitalului.

Profesorul (mișcând dosarul): Profesorul: Trebuie să va informez, dragă domnule

Acesta este diagnosticul? Goldberg, că aveţi un... registru de sănătate curat.

Medicul: Da, acesta. Lui Aron îi cedează picioarele.

Profesorul: Faci mişto de mine? Cine a scris asta?
Îi înmânează dosare adiţionale. Le scot dintr-o dată
dintr-un dosar gros.
Profesorul îl analizează cu mare interes.
Se aşează.
Profesorul: Suntei la fel de în formă ca şi un taur, dragul
meu. Va pot trimite să descărcaţi vapoare în portul din Londra!
Cum vă explicaţi aceasta?
 Aron e tăcut.
***
Profesorul: Crede, sau nu, suntem lipsiţi de orice indiciu!
Conform documentelor (Arată diagnosticul), sunteţi grav Ierusalim.
bolnav. Dar totuşi sunteţi sănătos. Spuneţi-ne va rog cum este Biroul Rabinului Şef al Israelului; Rav Cook şede la
posibil una ca asta? Aţi urmat ceva tratamente alternative? biroul lui. Opus lui, şede o delegaţie de rabini, condusă de
Rabinul Levi, cu Rav Hadad alături de el.
Brusc se ridică Aron. Sunt flancaţi de câţiva rabini mai în vârstă.
Moşe stă un pic în spatele lor.
Profesorul: Unde mergeţi? Rav Hadad despătură o scrisoare, şi o flutură în faţa lui
Rav Cook.
Aron (mergând spre ușă şi mărind pasul):
Vă rog să mă scuzaţi, trebuie să plec de îndată. Rav Hadad: Terorizează întreaga Europa! Priviţi ce le scrie,
Am de terminat o groază de treabă. Trebuie să plec imediat. încontinuu, în ciuda interdicţiilor noastre şi ale lor. Le scrie
una-întruna, ca un nebun.
Londra.
Tipografie. Rabinul Levi (ameninţător):
Muncitorii înpachetează teancuri de cărţi în lăzi pentru Este nebun!
expediere. Aron răsfoieşte una dintre cărţi. Inhalează mirosul
de hârtie proaspăt printată, şi zâmbeşte satisfăcut, apoi îşi Rav Cook: Te rog citeşte-o Rav Hadad, nu te lăsa distras.
lipeşte cartea de piept, şi izbucneşte în hohote de râs, până îi
curg lacrimile pe obraji. Rav Hadad (citind):
„Nu daţi crezare rabinilor voștrii!...” (Către Rav
*** Cook) Na, cum vă place asta?!

Scurt metraj. Rav Levi (adresându-ise lui Rav Cook):

Evreii ortodocşi, demonstrând în Ierusalim. Mi s-a spus că îl susţineţi.
Starzile sunt pline de oameni ţipând, şi ameninţând cu
pumnii, aplecându-se să ridice pietre de pe stradă. Rav Cook (către Rav Hadad):
Rabinul şef al Israelului, Rav Cook, merge alături de ei. Continuă!
Ei îl înconjoară.
Rav Hadad: „Ei nu pot vedea pericolul ameninţător care se
aşterne asupra Europei. Ascultaţi-mi avertizmentul. O pot Rav Levi: Trebuie să luaţi o decizie dificilă şi dureroasă.
vedea şi plâng la voi.” (Către Rav Cook) Plânge la ei!
(continuă să citească, gâfâind) „Părăsițivă domiciliile, lăsaţi Rav Cook (privind în jurul încăperii):
totul baltă, şi veniţi spre Tărâmul Israel!” (Dă din degetul Am luat-o.
arătător) Ascultaţi ce scrie, ascultaţi! „Învăţătorii voștrii sunt
orbi. Nu reuşesc să împiedic dezastrul care se întrezăreşte.” Rav Levi: Care este decizia ta, Rabine Şef al Israelului?

Rav Levi (rânjind): Rav Cook se ridică din scaun.

Nu poate împiedica dezastrul care se Este mai înalt decât toţi ceilalţi.
întrezăreşte. Cine se crede, Mesia? Vorbeşte rar şi limpede:

Vocea cuiva: Ce tip impertinent, ha? Rav Cook: Atâta timp cât eu sunt în viaţă, nici un fir de păr
nu-i va fi clintit acestui măreţ om.
Un freamăt erupe în mulţime.
Vorbesc cu toţii deodată, întrerupându-se unul pe Cu toţii sunt buimaci. Îl privesc pe Rav Cook
celălalt. dezorientaţi.

Rav Hadad: Vreau să adaug că acest om – nu vreau să-i ***

pronunţ numele – este un nimic ca şi cabalist. Este un şarlatan,
un nimeni autoproclamat, un parvenit. (Întorcându-se către Ierusalim.
Moşe) Continuă, spune Rabinului Şef ce v-a învăţat! O mică casă neînsemnată, aşezată pe una din străzile
vechiului oraş.
Rav Cook (tăios către Moşe): Două gărzi patrulează afară.
Opreşte-te! Nu spune nici un cuvânt (privindu-l Ochesc suspicioşi pe toţi cei ce se apropie.
pe Moşe) ca să nu-ţi poate părea rău mai târziu. Un murmur constant de voci, se desluşeşte din spatele
ferestrelor.
Cu toţii îl privesc pe Rav Cook.
***
Rav Cook (privindu-şi mâinile):
Asta este tot ce aveţi de spus? O cameră în interiorul casei.
Prin nori de fum de ţigară, vedem oameni aşezaţi pe scaune.
Unul dintre ei e Rav Așlag, un altul e un om mic, şi plin
de energie, cu smocuri de păr ciufulit alb, pe capul său mare.
Este Ben Gurion. (David Ben-Gurion – unul din fondatorii
statului Israel şi întâiul lui prim ministru.) Cel de-al trei-lea,
şezând la colţ, şi trăgând dintr-un spiț de ţigară, este militantul
extremist, Ze’ev Jabotinsky. (Ze’ev Jabotinsky – conducătorul
mişcării de revizuire de dreapta.)
O linişte tensionată atârnă în aer.
Rav Așlag: Milioane vor muri din cauza noastră.
Linişte. Îl privesc cu toţii.
Rav Așlag: Sunteţi sfâşiaţi de interese personale. Nu există
dragoste aici, unitate. Pur şi simplu egourile nu vă vor lăsa să
vă ascultați unul pe celălalt.
Jabotinsky: Tu cine eşti?
Rav Așlag: Sunt Rav Așlag, un cabalist. Am venit încoace
pentru a face o nouă încercare de a opri distrugerea lumii.
Jabotinsky: Scuteşte-ne cu discursul tău pompos.
Distrugerea lumii... te rog – sună aşa de superior. Personal nici
nu-mi pasă de lume, dacă nu este loc de statul Evreu în ea.
Ben-Gurion (neputându-se abţine):
Dar lumea va hotăra dacă poate există un astfel
de stat.
Jabotinsky: Nu, depinde doar de noi (se ridică, începe să
meargă, gesticulând), dacă statul Evreiesc va fi puternic, decis,
cu forţe armate, în faţa căreia nici o armată arabă să nu poată
sta, şi să se răspândească pe ambele laturi ale răului Iordan.
Ben-Gurion: Provoci ură printre noi!
Jabotinsky: Şi tu nu vrei să vezi cum...
Rav Așlag ia un pahar de pe masă, şi-l izbeşte cât poate
de tare de podea.
Paharul se face cioburi.
Ben-Gurion şi Jabotinsky încetează pe loc de a se mai
certa, întorcându-se către Rav Așlag.
Rav Așlag: Nici măcar acuma, în faţa morţii copiilor şi
familiilor noastre, şi a rudelor apropiate din Europa, nu vă
puteţi oprii din a lupta pentru putere.
Ben-Gurion: Dezbatem probleme esenţiale.
Rav Așlag: Nu. Există doar o singură temă esențială – să vă
ridicaţi deasupra egourilor voastre, de dragul unui țel înalt.
Acuma, aici, singurul lucru de care este nevoie, este un gând la
unitate. Un singur gând! Uitaţi despre cine are dreptate şi cine
nu în aceste dezbateri, şi concentraţi-vă să atingeţi unitatea.
Atunci un stat va lua naştere, fără sânge sau lacrimi, un stat
etern, bazat pe legi spirituale, iar Creatorul îl va binecuvânta.
Jabotinsky: Vorbeşti în numele Creatorului?
Rav Așlag: Da.
Jabotinsky (ironic):
Stai la poveşti cu El?
Rav Așlag: Da, o fac.
Jabotinsky: Şi ce îţi spune?
Rav Așlag: Îmi spune, că ne-a dat nouă evreilor
instrucţiunile de a aduce întreaga omenire spre fericire.
Ben-Gurion: Şi cunoşti acele instrucţiuni?
Rav Așlag: Le cunosc. Şi vă îndemn să mă ascultaţi.
Jabotinsky: Acestea sunt toate iluzii, fiecare cuvânt pe care Jabotinsky ţine un discurs la Congresul Partidului
îl rosteşti, şi este ciudat să aud astfel de cuvinte de la un rabin Revizionist. Ben-Gurion ridică ameninţător pumnii la
evreiesc. Dealtfel, după cum îţi spuneam, nu mă interesează congresul partidului muncitoresc.
umanitatea. Stalin îşi aprinde pipa.
Roosevelt le zâmbeşte jurnaliştilor
Jabotinsky se ridică. Hitler salută o mulţime de luptători de asalt. În trei zile
Ben-Gurion îl urmează. va devenii cancelar.

Ben-Gurion: Din păcate, ceea ce tu propui, este utopic. Brusc Hitler îşi întoarce privirea. Se uită direct spre noi.

Rav Așlag (scoate din buzunar o hârtie mototolită): ***

Ai aici adresa mea. Hitler va prelua puterea în
Germania în trei zile. Putem opri asta. Scurt metraj.
Ben-Gurion părăseşte în grabă încăperea. Un tur prin Berlin.
Jabotinsky îl urmează. Rav Așlag priveşte afară prin geamul autobuzului.
Aici este, umblând pe stradă, apropiindu-se de o trupă
*** de asalt exclamandă, strivindu-se printre ei.
Îl vedem pe Hitler, ţinând un discurs.
Ierusalim. Noapte. Clasa. Dintr-o dată Hitler se opreşte buimăcit.
Studenţii șed pe partea opusă lui Rav Așlag. Îşi întoarce capul, şi priveşte direct către Rav Așlag.
Nu-l scapă din priviri. Rav Așlag stă în mijlocul mulţimii aclamânde de
El stă în faţa lor. cavalerişti de asalt, în ţinuta lui de evreu ortodox.
Nimeni nu pare să-l observe, cu excepţia lui Hitler.
Rav Așlag: Începeţi să vă gândiţi la lumea întreagă, ca dacă Merge rapid în direcţia lui Rav Așlag.
ar fi propriul copil (îşi întinde braţele cu dragoste). Aici se află, Îi prinde mâna fără a încetinii, şi-l trage după el, în nişa
stând în braţele voastre. zidului unei vechi clădiri.

*** Hitler: De ce ai venit aici evreule?

Scurt metraj al anului 1933. Rav Așlag: Ca să pot vedea totul cu ochii mei, şi poate să
Demonstraţii în Palestina. pot întreprinde ceva.

Hitler: Nu mai este nimic ce să mai poţi face acuma;
maşinăria a fost pusă în mişcare. Unde ai fost între timp?
Rav Așlag: Am încercat să previn toate acestea. Am avut
succes – parţial. Am deja un mic grup...
Hitler: Iar eu am o armată.
Rav Așlag: Scriu foarte mult... şi mă gândesc.
Hitler: Carte mea, e poveste de adormit pentru toţi
nemţii. Ei nu gândesc. (Arătând spre mulţimea sălbatică) Ei
acţionează.
Rav Așlag (tăcut pentru un timp îndelungat):
Nu e simplu să încetezi de a mai fi sclav. Nu am
suficienţi bani să cumpăr hârtie, şi am atât de multe de scris.
Hitler: Sunt inundat cu bani.
Rav Așlag: Multă lume nu mă înţelege.
Hitler: Pe mine mă înţeleg cu toţii. Garantat că am să
câştig alegerile. Nu mai pot fi oprit (întorcându-se tăcut). Dar
insist cu tine!
Rav Așlag: Ştiu că nu mi-a mai rămas mult timp, ştiu asta.
(Cu disperare) Trebuie să-i trezesc pe oameni, să-i implor, să-i
speriu... să-i fac să asculte.
Brusc Hitler îl prinde de mâna, şi-l trage după colţ.
Se regăsesc într-o alee secundară, unde nimeni nu-i
poate zări.
Hitler îşi scoate arma din teacă, şi i-o oferă lui Rav
Așlag.
Hitler: Ai şansa să opreşti totul acuma. Fă-o! Generaţii
întregi de oameni îţi vor slăvii numele pe veci.
Rav Așlag priveşte arma, apoi pe Hitler.
Hitler: Deci?! (Încearcă să-i pună armă în mâna lui
Rav Aslag)
Rav Așlag: Tu chiar nu înţelegi nimica, bietul de tine. Nu
înţelegi că tu eşti un nimic? Dacă nu vei fi tu, atunci va fi un
alt Führer. Originea răului nu este în tine.
Hitler: Păi atunci... dacă nu vrei să mă împuşti... prea
bine.
Hitler apasă arma pe burta lui Rav Așlag.
Hitler: Cu bine, evreule. Ori eşti prost, ori eşti naiv, ori
poate pur şi simplu nici măcar nu exişti; poate eşti o născocire
a imaginaţiei mele. În orice caz, cu bine!
Foc de armă.
Corpul lui Rav Așlag, se scurge încet pe pavaj.
Hitler urmăreşte totul cu privirea sa.
Ochii lipsiţi de viaţă ai lui Rav Așlag îl privesc.
 Hitler se întoarce, şi părăseşte repede aleea.
Ofiţerii securităţii deja vin fugind spre el.
Ofiţerul de securitate german:
Este totul în regulă, Führerul meu?!
Hitler: Luaţi-l de aici pe câinele ăsta de evreu.
Aruncaţi-l undeva într-un şanţ.
Ofiţerii dispar după colţ.
Hitler se îndreaptă spre piaţă, unde cavaleriştii de asalt
îl salută deja.
Înainte de a ajunge acolo, cei doi ofiţeri ai securităţii îl
prind din urmă, uitându-se la Hitler nedumeriţi.
Hitler: Care Günter?
Primul ofiţer german de securitate:
Adjutantul tău, mein Führer.
Hitler se întoarce şi fuge spre alee.
Se opreşte asupra trupului mort, stând întins în acelaşi loc, în
care a căzut Rav Așlag. Dar în locul lui Rav Așlag, vedem un
ofiţer german mort, cu ochii holbandu-se la Hitler.
Hitler (şoptind): Günter... (aplecându-se în faţă) e
imposibil... (întorcându-se către ofiţerul securităţii care e
perplex) ...nu se poate!

Primul ofiţer german de securitate: Vocea naratorului:

Este evreu? Pe data de 31 Ianuarie 1933, Hitler a preluat
puterea.
Hitler (îl priveşte răutăcios):
Nu se vede? ***

Al doi-lea ofiţer german de securitate: Scurt metraj.

L-am verificat amănunţit, Führerul nostru. Este Hitler preia puterea, pe sunetul unui marş asurzitor.
de sânge nemţesc, zece generaţii înapoi. Supraveghează paradele militare.
Sute de mii de bărbaţi, femei şi copii, îl salută cu un
Hitler (oprindu-se brusc): efervescent „Heil Hitler”.
Ce?!
***
Al doi-lea ofiţer german de securitate:
Günter, născut în Austria, din familia de... Ierusalim. Noapte.
 Rav Aslag merge de-a lungul unei uliţe înguste şi
întunecate.
Vocea naratorului:
În data de 31 Ianuarie 1933, a fost scrisă cea
mai serioasă şi misterioasă scrisoare a lui Rav Așlag. Este
una din scrisorile care au fost păstrate accidental. Este
răspunsul Creatorului, profeţia.
***
Paginile galbene ale unei scrisori, scrise în scrisul
ordonat al lui Rav Așlag, cu marginile uşor carbonizate.
Vocea lui Rav Așlag:
„Şi am intrat în zilele războiului, zilele
groaznicului masacru, cu toate că m-am rugat şi am plâns
amarnic toată noaptea.”
***
Scurt metraj.
Vedem toate tragediile secolului 20: oraşele în flăcări
ale celui de-al doilea război mondial, lupte, lagăre de
concentrare, execuţii, moartea a milioane, şi toate războiaele,
măreţe sau mici, care au urmat; foametea din Africa, teroarea
din Estul Mijlociu, căderea bursei, cursa înarmării.
Vocea lui Rav Așlag se aude deasupra lor:
Vocea lui Rav Așlag (continuând profeţia):
„Şi luaţi aminte, în răsăritul zorilor, părea că toţi
oamenii din lume s-au strâns într-un grup în faţa ochilor minţii
mele. Un om stăruia printre ei...
***
Rav Aslag merge de-a lungul vechilor ziduri ale
oraşului.
Suflă vântul. Umbra unui nor de furtună, se mişca în
faţa lui.
Vocea lui Rav Așlag:
„Nu am putut păşi alături de oameni inutili care
denigrau Creatorul şi creaţia sa, în timp ce eu mă săturăm şi
slăveam, voios mergând, deşi batjocorind pe cei mizerabili.
Problemele mi-au atins vârful inimii...”
Continuă să ruleze scurt metrajul ceui de-al 20-lea
secol: o explozie nucleară decimând tot ce se află în raza ei,
pământuri pustiite cu pomi arşi, portrete ale oamenilor
suferinzi ale fiecărei rase şi naţionalităţi.
Vocea lui Rav Așlag:
„...şi am hotărât că vină ce va venii, chiar dacă
cobor de pe gradul meu sublim, trebuie să fac o rugăciune din
inimă Creatorului, să-mi acorde realizarea şi cunoaşterea
profeţiei şi a înţelepciunii, şi să-mi dea cuvintele cu ajutorul
cărora pot ajuta oamenii părăsiţi ai lumii, şi să-i ridic la acelaşi
grad de înţelegere şi binevenire ca al meu.”
***
 „Un suflet unificat, legat împreună de Legea
Paginile galbene ale scrisorii. Unităţii – Legea Dragostei!”
Un rând îl urmează pe celălalt.
Cavaleriştii vopsesc zvastici pe faţadele magazinelor
Vocea lui Rav Așlag: evreieşti.
„După aceea Domnul mi-a vorbit într-o viziune,
spunând: ‚Aşează-te pe partea dreaptă.’ M-am aşezat jos, şi El Vocea lui Rav Așlag:
mi-a spus: ‚Ce vezi?’ Am spus, ‚văd mulţi oameni şi naţii, „Suntem diviati în corpuri care se urăsc
ridicându-se şi căzând...’” reciproc, cu toate acestea, suntem un singur suflet.”

*** Cavaleriştii de asalt, sparg vitrine de magazin.

Rav Așlag şede la el în cameră, tăcut. Vocea lui Rav Așlag:

Mâna sa, ţinând pana, e înlemnită deasupra mesei. „Şi dacă ne vom unii în dragoste reciprocă, te
Priveşte fix în faţă. vom vedea pe Tine.”

Vocea lui Rav Așlag: Evrei, afişând steaua galbenă pe hainele lor fug în josul
„Şi domnul mi-a spus: ‚Toate ţelurile mele vor fi străzii.
împlinite prin tine.’”
Vocea lui Rav Așlag:
Pana lui Rav Așlag, scrie vioi mai departe. „Deci haide-ţi să simţim că suntem un singur
suflet, că suntem responsabili unul pentru celălalt. Mai
Vocea lui Rav Așlag: devreme sau mai târziu trebuie să o facem.”
„Cu toţii, întreaga lume, suntem un Suflet.”
Ochii lui Rav Aslag.
***
Vocea lui Rav Așlag:
Cavaleriştii de asalt fug de-a lungul străzilor Berlinului. „Trebuie să o facem acuma, acuma imediat!
Dacă nu, mari suferinţe ne vor obliga să o facem mai târziu.”
Vocea lui Rav Așlag:
Acasă la Rav Așlag. Noapte.
 Rav Așlag şede la masă sa, citind.
Baruh şi Haim șed în faţa sa.
Uşa se deschide, şi intră Simon.
Un bărbat în jurul vârstei de treizeci şi cinci îl urmează.
Se așed în tăcere deoparte.
Rav Așlag îşi ridică privirea din carte, şi-l priveşte pe
Simon.
Simon: Acesta este unchiul meu Iosif. Nu înţelege
nimica despre cabala şi cauza noastră. Exact aşa cum ai cerut.
Iosif zâmbeşte timid şi face un gest de neajutorare.
Rav Așlag se ridică şi începe deîndată lecţia.
-Piramida. (Desenează o piramidă imaginară în
aer) Întreaga lume – întregul univers – este un sistem integral.
Este construit asemenea unei piramide.
Pare a i se adresa doar lui Iosif.
-Lumina vine spre lume de deasupra. Lumina trebuie să treacă
prin vârf.
Iosif da din cap.
-Aici, în vârful piramidei, se află cei ce ntalnesc
primii Lumina.
Vorbeşte foarte lent, şi foarte clar acuma.
-Cei ce trebuie să se asigure ca Lumina poate
trece, şi nu este blocată, sunt suflete deosebite, alese de către
Creator. Trebuie să fie transparente, asemenea Luminii.
Rav Așlag se apropie de Iosif.
-Ce înseamnă asta? Înseamnă că ei trebuie să fie
plini de dragoste unul pentru celălalt, şi pentru întreaga
omenire. Altfel Lumina nu va putea trece.
Iosif ascultă cu atenţie.
-Noi, şi nimeni alţii, s-a întâmplat să ne aflăm în
vârful piramidei.
Rav Așlag se opreşte la doi paşi de Iosif şi continuă să
vorbească şi mai lin.
-Dacă lăsăm să treacă Lumina, lumea simte
această Lumină. Cu toţii sunt fericiţi. Nu există războaie.
Există doar gânduri despre Lumină, unitate şi dragoste, gânduri
spirituale. Când blocăm acesta Lumina, întreaga omenire
suferă.
Pentru un moment, se opreşte din vorbit, şi îl priveşte
pe Iosif.
Iosif e încordat.
-Dacă nu lăsăm să între Lumina în această lume,
devenim o za nefolositoare a acestui lanţ, spuse Rav Așlag. Cu
toţii încep să ne urască, să ne bată, şi să ne izgonească din
fiecare ţară... să ne distrugă, deoarece nu suntem devotaţi Iosif: Şi-au dat seama?
misiunii noastre. Rav Așlag: Încep să simtă boala lor. Trăim în secolul al
douăzeci-lea – secolul oamenilor bolnavi.
Iosif ridică mâna. Iosif: Ce nu este în regulă cu ei?
Rav Așlag aprobă din cap, lăsându-l să pună o Rav Așlag: Nu simt dragoste unul pentru celălalt.
întrebare. Iosif (da dn cap aprobator):
Este adevărat.
Iosif: Scuză-mă dar tot foloseşti “noi”. Cine suntem Rav Așlag: Fiecare trăieşte pentru propriul lui scop.
“noi” mai exact? Te referi la tine? Iosif: Ai dreptate!
Rav Așlag: O întreagă naţiune a fost aleasă să spună întregii Rav Așlag: Dar încetul cu încetul, oamenii încep să
omeniri cum poate ajunge la fericire. Le-a fost dată o metodă realizeze acest lucru.
specială care îi învaţă cum să o facă, numită Înţelepciunea Iosif: Poţi paria!
Cabala. Rav Așlag: Încep să vadă că lipsa de dragoste este motivul
Iosif: De ce nu mi s-a spus despre asta atunci? suferinţei lor. Nu suntem capabili să fim de acord unul cu
Nu sunt un membru al acestei naţiuni? celălalt, să împărţim în mod egal, să ne unim...
Rav Așlag: Cabala este dezvăluită doar unei persoane care Iosif (suspină): Şi cum am putea?
caută disperat spiritualitatea. Se spune despre acest fel de Rav Așlag: Aceasta este ce ne învaţă cabala. Ne învaţă cum
oameni, că au un punct în inima. Mai devreme sau mai târziu, să devenim egali, să ne ridicăm deasupra egourilor noastre şi să
acel punct se va trezi deasemenea şi în tine. ne unim.
Iosif: Dar ca să se poată întâmplă acest lucru, trebuie Iosif: Dar este oare posibil?
măcar să ştiu că există o asemenea înţelepciune! Rav Așlag: Nu vom putea supraviețuii fără.
Rav Așlag: Exact. Iosif: Şi atunci cum se face că rabinii noştrii nu ne
Iosif: Şi vorbeşte despre Lumină şi dragoste, în loc de povestesc despre cabala?
ceva secrete întunecate şi mistice. Rav Așlag: Deoarece nici ei însăşi nu ştiu despre ea!
Rav Așlag (zâmbind): Iosif: Păi şi de ce nu ne spun, că există cabalişti ca şi
Da, foarte bine, te-ai prins. tine, şi că ar trebui să-i ascultăm?
Iosif: Atunci de ce a fost învăluită aşa de mult timp, Rav Așlag: Deoarece ei nu simt că sunt bolnavi.
dacă este aşa de importantă? Iosif: Atunci trebuie să-i facem să simtă asta. Dacă nu
Rav Așlag: Deoarece este asemănătoare medicamentelor. întreaga omenire va suferii tot timpul, şi noi vom fi bătuţi
Mai întâi oaenii trebuie să realizeze că sunt bolnavi, şi că au pentru asta tot timpul.
nevoie de tratament. Rav Așlag: Corect.
Iosif: Cine îi va face să asculte?
Rav Așlag: Noi o vom face. Vom testa acest tratament pe
noi înşine, şi vom arăta lumii cum funcţionează. O vom
disemina pretutindeni, o vom anunţa de pe acoperișe. Nu ne
vom opri, iar lumea nu ne va lăsa să ne odihnim acuma.
Oamenii vor realiza treptat că sunt bolnavi pe moarte, şi ne vor
solicita tratamentul. Ni se apropie timpul.
Iosif îi priveşte.
Fețele studenţilor sunt strălucitoare.
Îl privesc pe Iosif, aşteptându-i reacţia.
Iosif: Sunteţi oameni buni. Pot simţi că sunteţi oameni
buni. La început mi-a fost frică să vin. I- am spus lui Simon:
„Nu mă du la cabaliştii ăştia.” (Dintr-o dată începe să sape prin
buzunare şi scoate două bancnote de câte o liră.) dar Simon m-
a plătit, mi-a dat aceşti bani, şi mi-a spus: „Trebuie doar să vii
şi să asculţi, asta este tot ce trebuie să faci.” Mi-a spus că tu
(către Rav Așlag) ai cerut pe cineva de pe staradă, o persoană
simplă, care nu înţelege nimic. Aşa că m-a adus pe mine.
Iosif se ridică, punând banii pe masă.
Cotrobăie prin buzunare, şi mai adaugă două bancnote.
Iosif: Vreau să folosiţi aceşti bani adecvat.
Mulţumesc. Am înţeles totul. (Se întoarce repetând gestul său
de stângaci neajutorat) Eu însumi nu pot studia, dar pot să spun
fiecăruia despre voi. (Întorcându-se către Rav Așlag) Tot
ceea ce mi-ai spus mi-a fost foarte limpede. Îţi jur.
Rav Așlag merge înspre el, şi-l îmbrăţişează.
Studenţii lui, îl văd pentru prima dată ochii umezindu-
ise.
Cu toţii ca la comandă, se ridică şi se îmbrăţişează.
Ierusalim.
Un cimitir pe un munte cu măslini, în afară zidurilor
oraşului vechi.
O mulţime de oameni se strânge de-a lungul unui
mormânt.
Un trup, înfăşurat într-o pânză, este aşezat în groapă.
Auzim slujba unui Cadis. (Cadis este o rugăciune
recitată în Aramică, ca parte a unei slujbe evreieşti. Tema
centrală a cadisului este mărirea şi sfinţirea numelui lui
Dumnezeu.
Rav Levi stă în faţă unei mulţimi de evrei ortodocşi.
Rav Hadad este alături de el.
Rav Levi priveşte necontenit spre dreapta. Rav Hadad
procedează la fel
168