You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Altarul Reîntregirii

The Altar of the Reunification

Location: Romania
Author(s): Remus Onişor
Title: Psalmii lui Solomon. O apocrifă intertestamentară
Solomon`s Psalms. An intertestamentar apocrypha
Issue: 2/2008
Citation Remus Onişor. "Psalmii lui Solomon. O apocrifă intertestamentară". Altarul Reîntregirii 2:23-
style: 32.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=181722
CEEOL copyright 2019

Studii şi Articole

Psalmii lui Solomon

O apocrifă intertestamentară

Pr. conf. univ. Remus Onişor

keywords: psalm, apocrifa, testament, manuscris, text, fariseu

Psalmii lui Solomon cuprind optsprezece cântări sau

imne religioase. Textul grecesc al acestei culegeri de
psalmi a fost publicat prima dată în 1626 de La Cerda. El a fost apoi
reeditat de mai multe ori. Textul critic al versiunii greceşti a fost
publicat de O. van Gebhardt, la Leipzig, în anul 1895. O versiune
siriacă a acestor “psalmi” a fost publicată mult mai târziu, de J.
Rendel Haris, la Cambridge, în 1909.

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Textul grecesc, aşa cum afirmă specialiştii 1 , nu e altceva

decât traducerea unui original ebraic, care însă nu s-a păstrat.
Versiunea siriacă a fost făcută după textul grecesc. Unele liste
creştine ale canonului Sf. Scripturi menţionează această carte şi ştim
că o perioadă ea a fost adăugată la sfârşitul Noului Testament, în
Codicele Alexandrinus (sec. V). 2
Titlul de „Psalmii lui Solomon” apare în unele manuscrise la
începutul, iar în altele la sfârşitul culegerii. Opera îi este atribuită
regelui Solomon. Fiecare psalm al colecţiei, cu excepţia primului,
este precedat de o subscriere, care repetă această atribuire. Dacă
psalmul şaptesprezece al acestei colecţii se inspiră din psalmul
canonic 71, care în textul original ebraic este atribuit lui Solomon,
ceilalţi psalmi nu conţin nici un detaliu privitor la cunoscutul rege.
Ei ne furnizează în schimb, aluzii la o epocă foarte diferită de cea în
care a trăit Solomon. Suntem deci obligaţi a recunoaşte caracterul
pseudo-solomonian al Psalmilor lui Solomon. Titlul şi subscrierile
aparţin, fără îndoială, unui redactor, care reclama patronajul marelui
rege, căruia Sf. Scriptură îi atribuie multe cântări.
Autorul ia ca model psalmii canonici, iar Psalmii lui Solo-
mon aparţin diferitelor tipuri de psalmi din lirica biblică. 3
Un critic biblic german, Movers, în două pagini de o
extremă perspicacitate, rezolvă problema datării Psalmilor lui
Solomon. 4
Psalmii lui Solomon fac aluzie clară la ocuparea
Ierusalimului de către Pompei, în anul 63 a.H. O comparaţie a ps.

1
v. Pierre Prigent, Psaumes de Salomon, în La Bible. Écrits intertestamen-
taires, Paris, 1987, p. LXXXI
2
V. Raymond Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, Introducere şi
comentariu la Sf. Scriptură, Galaxia Gutenberg, 2005, p. 112.
3
Ibidem.
4
V. Articolul său Apokryphen Literatur apărut în “Kirchen-Lexikon oder
Encyklopädie der Katholischen Theologie”, I, p. 339-341.

24

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon

2,8 şi 9 cu informaţiile istoricului Iosif Flaviu dovedesc aceasta cu

prisosinţă. Ps. 8,16, de exemplu, face aluzie la partizanii lui Hircan
al II-lea, care au deschis lui Pompei porţile oraşului. Ps. 2,2 face
aluzie la invadarea Templului Sfânt de soldaţii romani. Acelaşi
psalm, în versetele 26 şi 27, descrie înjunghierea lui Pompei pe
colinele Egiptului, ceea ce corespunde cu relatările lui Plutarh şi Dio
Casius. Cum Pompei a murit în anul 48 î.H. se poate concluziona, cu
certitudine, că Psalmii lui Solomon n-au putut fi redactaţi după 63,
ci după 48 î.H. S-ar putea accepta şi o dată mai târzie, dacă-l
identificăm pe străinul menţionat în Ps. 17,7 nu cu Pompei, ci cu
Irod cel Mare, care s-a urcat pe tron în anul 37 î.d.H.5
Observăm că personajele, la care Psalmii lui Solomon fac
aluzie, nu sunt indicate niciodată după numele lor proprii. Pompei
este numit “Păcătosul” (Ps. lui Solomon 2,1), “Balaurul” (2,25),
“Necredinciosul” (17,11). Romanii sunt numiţi “popoare străine”
(2,2) sau “păgâni” (2,19).
Autorul nu îşi propune să-i numească pe actorii istoriei cu
numele lor, ci foloseşte termeni vagi, diverse porecle, sau anumite
aluzii. Acest stil sibilin este asemănător celui din “Comentariile”
qumraniene, fără însă a-l egala în subtilitate şi obscuritate. 6
Psalmii lui Solomon au fost consideraţi multă vreme o operă
a fariseilor. Mulţi au mers până acolo încât au numit Psalmii lui
Solomon “Psalmii Fariseilor”. 7 Această denumire, total artificială, ar
trebui revizuită, în lumina unei polemici purtată de autor. Critica
foarte aspră adresată fiilor Ierusalimului, care au întinat sanctuarul
Domnului şi au profanat cu nelegiuirile lor jertfele lui Dumnezeu
(Ps. lui Solomon 2,3), nu-i poate viza decât pe Saduchei. 8

5
V. Pierre Prigent, op. cit., p. LXXXII
6
Ibidem
7
H.E.Ryle - M.R. James, Psalms of the Pharisees, commonly called The
Psalms of Solomon, Cambridge, 1891
8
V. P. Prigent, op. cit., p. LXXXII

25

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Alte atacuri, îndreptate împotriva celor care trăiesc “în

făţărnicie” (Ps. lui Solomon 4,6), i-ar putea viza pe Farisei,
anticipând întrucâtva polemica evanghelică (v. Mt. 23, 13, 15, 23,
25, 27, 29). Psalmul 4, în întregime, este o diatribă violentă
“împotriva linguşitorilor”. Sensul exact al acestei aluzii “a
linguşitorului” a rămas multă vreme necunoscut deoarece nu i s-a
putut sesiza natura. Abia Comentariul la Naum 9 ne dezvăluie faptul
că membrii sectei Alianţei (esenienii) îi numeau pe Farisei “cei
cărora le plac linguşelile”. 10 “Linguşitorii” sunt deci Fariseii. Pentru
că autorul Psalmilor se lupta pe două fronturi, unul împotriva
saducheilor şi celălalt contra Fariseilor, el trebuie să aparţină unui al
treilea partid, cel al Esenienilor. 11
A invoca aici bogăţia şi diversitatea iudaismului în epoca
romană este un subterfugiu neîntemeiat. Argumentaţia autorului
Psalmilor lui Solomon este una eseniană în ceea ce are ea mai
specific şi mai tehnic.
Vom remarca faptul că deşi autorul Psalmilor este afectat
dureros de catastrofa ce va lovi Ierusalimul în anul 63 a. H., totuşi el
nu va înceta să-l laude pe Dumnezeu pentru că l-a cruţat. Se ştie, din
mărturia lui Iosif Flaviu, că la Ierusalim, în primul secol al erei
creştine, se găseau şi Esenieni. 12 Istoricul iudeu precizează, de
asemenea, că una din porţile oraşului, se numea “poarta
Esenienilor”. 13 Fără îndoială, ne putem gândi, că esenienii din

9
V. André Dupont-Sommer, Commentaire de Nahum, în La Bible. Ëcrits
intertestamentaires…, p. 355 u.
10
Ibidem 2,2, şi nota , p. 360-361.
11
V. P. Prigent, op. cit., p. LXXXIII.
12
Flavius Josephus, Antichităţi iudaice, vol. 2, Bucureşti, Edit. Hasefer, 2001,
p. 164, 313.
13
Idem, Istoria războiului Iudeilor împotriva Romanilor, V, IV, 2, Bucureşti,
Edit. Hasefer, 1997, p. 388.

26

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon

Ierusalim, din a cărui comunitate făcea parte şi psalmistul nostru, au

putut părăsi oraşul înainte ca el să fi fost cucerit.
Autorul Psalmilor lui Solomon este necunoscut. El se
ascunde în spatele unui grup căruia îi exprimă evlavia. El este
purtătorul de cuvânt al sfinţilor (Ps. lui Solomon 2,36; 4,6,8;
8,23,34; 9,3; 10,6; 12,4,6; 13,10), al drepţilor (Ps. lui Solomon
3,3,6,11; 10,3; 15,6), al săracilor (Ps. lui Solomon 5,2,11; 10,6; 15,1;
18,2), al celor care-L iubeau pe Domnul (Ps. lui Solomon 4,25; 6,6;
14,1), al fiilor Legământului (Ps. lui Solomon 17,15). Autorul
foloseşte întreaga terminologie eseniană, găsindu-şi exprimarea
jertfei în imaginea „plantării” (Ps. lui Sol. 14,4). Textele de la
Qumran ne dau echivalente exacte ale acestei imagini.
Chiar dacă Psalmii lui Solomon n-au intenţii declarat
didactice, totuşi ei dezvoltă teme doctrinare, care se întretaie adesea
cu cele ale sectei qumranite. 14 Critica jertfelor sacrificiale, pângărite
de ofrande impure, este susţinută de o anume fervoare lirică,
amintind de cele mai frumoase accente ale imnologiei qumraniene
(Ps. lui Solomon 15,3). Psalmul 16,8 reflectă, chiar şi în
terminologie, un misoginism care apare foarte adesea în “Cursele
femeii”. 15 Psalmul 18,10-12, ne trimite la un calendar specific al
sectei. Ps. 11,1 face aluzie la “Mesagerul” din Isaia 52,7, căruia
Legenda ebraică a lui Melchisedec 16 îi anunţă venirea în zilele din
urmă.
Psalmul 17, cel mai cunoscut din colecţie, este considerat
expresia clasică a mesianismului regal şi davidic. 17
E important de reţinut şi idealul teocratic al psalmistului.
Domnul este Împăratul cel veşnic (Psalmul lui Solomon 17,1). El va
da naştere unui rege, fiu al lui David, care va sfărâma pe prinţii cei
14
P. Prigent, op. cit., p. LXXXIV.
15
Idem, Pièges de la femme, în „La Bible” … p. 447-451.
16
Andrè Caquot, Lègende hèbräique de Melkisédeq, în „La Bible” …, p. 427-430.
17
P. Prigent, op. cit., p. LXXXIV

27

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

nedrepţi, va curăţi Ierusalimul de păgânii care l-au călcat în picioare,

va aduna poporul cel sfânt, va cârmui cu dreptate. El nu va avea nici
cai, nici călăreţi, nici aur, nici argint, şi va lovi pământul cu cuvântul
gurii sale. Mesia cel aşteptat va împlini profeţia lui Isaia 11,1-5 18 , la
fel ca Prinţul Congregaţiei din Cartea Binecuvântărilor.
Cu toate acestea, trăsăturile puternice ale războinicului
mesianic, atât de evidente în descrierea Prinţului Congregaţiei, sunt
dinadins estompate în psalmi, şi apare, ca într-un filigran, portretul
idealist al regelui, drept, precum Solomon, şi blând, precum David.
Acest proces de spiritualizare îşi va găsi punctul culminant în
Testamentul lui Iuda. 19 Nicăieri însă nu se vorbeşte de un Mesia
sacerdotal. Psalmii lui Solomon nu-l aşteaptă decât pe fiul lui David.
Bimesianismul din Regula Comunităţii, sau din Testamentele celor
doisprezece Patriarhi 20 nu este cunoscut Psalmilor. Absenţa lui
Mesia Preot nu constituie obiecţie în a recunoaşte originea eseniană
a Psalmilor lui Solomon. 21
Ideile mesianice ale sectei s-au putut schimba în diverse
timpuri, locuri sau tendinţe şi diversele speculaţii nu pot fi reduse la
un model unic.
Atribuirea Psalmilor lui Solomon fariseilor ar confunda pe
autorul psaltirii cu adversarii săi cei mai răi. Putem atribui Psalmii
lui Solomon esenienilor, în momentul când o criză spirituală va lovi
Comunitatea Alianţei după luarea Ierusalimului de către Pompei.
Mai mult ei mărturisesc reacţia fariseică şi pietistă care va suscita în
cadrul sectei eseniene „catastrofa naţională”.

18
A. Dupont-Sommer, Livre des Benedictions, 5,25-26, în „La Bible”…, p. 57.
19
V. Testamentele celor doisprezece patriarhi, studiu introductiv, traducere şi
note de Pr. R. Onişor, Alba Iulia, 2001, p. 93-94.
20
Ibidem, p. 13,71,93.
21
P. Prigent, op. cit., p. LXXXV.

28

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon

Istoria cărţii

Cei optsprezece Psalmi ai lui Solomon nu sunt cunoscuţi

decât de la o dată relativ recentă: la începutul secolului al XVII-lea
J. L. de La Cerda va oferi lumii savante o ediţie princeps a Psalmilor
cuprinzând textul grec însoţit de o traducere latină şi o scolie. 22
J. L. de La Cerda s-a mulţumit să reproducă o copie a unui
manuscris, identificat astăzi ca fiind Codex Vindobonensis. După
descoperirea altor manuscrise critica biblică a trebuit să ţină seama
de unsprezece manuscrise greceşti care au păstrat textul Psalmilor
lui Solomon. 23 Aceste manuscrise, care sunt datate din secolul X
până în secolul XVI conţin în general scrieri didactico-sapienţiale
atribuite lui Solomon: Iov, Pilde, Eclesiast, Cântarea Cântărilor,
Înţelepciunea lui Solomon, Înţelepciunea lui Iisus Sirah şi uneori
Odele. 24 Faptul că aceste manuscrise sunt târzii nu trebuie să ne facă
să uităm că unul din cele mai importante manuscrise biblice (Codex
Alexandrinus, sec. V) cuprinde la început o tablă de materii în care
sunt trecuţi şi Psalmii lui Solomon. 25 Putem deci presupune că într-o
primă stare, acest manuscris cuprindea şi Psalmii, astăzi absenţi. 26
O lecturare atentă a textului grecesc al Psalmilor lui
Solomon ne ajută să descoperim aici numeroase ebraisme. Putem
merge şi mai departe: în multe cazuri o frază din limba greacă, greu

22
J.L. de La Cerda, Adversaria sacra, Lyon, 1626.
23
V. R.H. Hann, The Manuscript History of The Psalms of Solomon, Chico,
1982.
24
Odele sunt rugăciuni sau imnuri de slavă, în număr de paisprezece,
provenind din Vechiul Testament (10 bucăţi), Noul Testament (2 bucăţi) sau
din adausuri necanonice (2 bucăţi), folosite frecvent în ritualul liturgic al
Bisericii Ortodoxe (v. Septuaginta 4/I, Iaşi, Edit. Polirom, 2006, p. 352-386).
25
v. Pierre Prigent, Psaumes de Salomon, în „La Bible. Écrits intertestame-
taires”, Paris, Bibliothèque de la Pleiade, 1987, p. 947.
26
Ibidem.

29

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

de înţeles sau aproape incomprehensibilă se lămureşte atunci când se

retraduce în limba ebraică. 27
E un câştig în înţelegerea originalului atunci când un cuvânt
în limba greacă, mai dificil de înţeles, se explică printr-o greşeală de
traducere. În acest sens avem un exemplu semnificativ, în Psalmii
lui Solomon 5,13.
Trebuie să fim de acord că Psalmii lui Solomon au fost scrişi
în ebraică, iar textul grecesc pe care noi îl avem astăzi nu e altceva
decât o traducere. Astfel ne putem întreba la fiecare pas cum ar fi
fost în originalul ebraic. 28 Sunt şi autori care au încercat să ne dea o
retroversiune ebraică a textului complet al Psalmilor. 29
În primii ani ai secolului XX, importante descoperiri au
permis a se adăuga la acest dosar al Psalmilor lui Solomon
mărturiile siriace. 30
Cu toate acestea, apariţia unui text semitic n-a schimbat
fundamental datele problemei: editorii psalmilor siriaci arată
27
Ibidem.
28
Avem în acest sens lucrările unor savanţi care s-au ocupat de această
problemă: O von Gebhardt, Die Psalmen Solomo’s, Leipzig, 1895; H.E. Ryle-
M.R. James, Psalms of the Pharisees, Commonly Called the Psalms of
Solomon, Cambridge, 1895; J. Viteau, Les Psaumes de Salomon, Paris, 1911.
29
v. F. Delitzsch, Die Psalmen Salomo’s ins Hebräische übersetzt. Acest text
nu există decât în manuscris la Biblioteca Universităţii din Leipzig (ms.
01503:2). Se pot consulta de asemenea W. Frankerbey, Die Datierung der
Psalmen Salomos, Giessen, 1896; A. S. Kamenetski, “Hathehiloth Schelomo”,
Haschiloah, Literarisch-wissenschaft liche, Monatschrift, 13, Krakan, 1913, p.
43-45, 140-159; K.G. Kuhn, Die älteste Textgestalt der Psalmen Salomos,
Stutgart, 1937.
30
J. Rendel Harris a publicat în 1909 un prim manuscris din limba siriacă.
Puţin după aceea F.C. Burkitt şi W.E. Barnes vor edita un al doilea manuscris
şi fragmente dintr-un al treilea. Avem şi o ediţie critică: J.R. Harris -
A.Mingana, The Odes and Psalms of Solomon, I-II, Manchester, 1916-1920:
W. Baars a stabilit o nouă ediţie al textului siriac al Psalmilor lui Solomon
(Psalms of Solomon, Leyde, 1972).

30

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Psalmii lui Solomon

limpede că departe de a reflecta fidel originalul ebraic într-o limbă

aparţinând aceleaşi familii, textul siriac nu este decât o traducere
făcută după un text grecesc. 31 Astfel în Psalmii lui Solomon 5,14 în
limba ebraică citim: “nădejdea celui care” (pronume relativ
masculin singular la genitiv: hon), iar în siriacă: “nu mai este
nădejde”. Această lecţiune greşită arată cum traducătorul siriac a
confundat prenumele (han) cu negaţia (on). 32
K.G. Kuhn 33 a contestat această evaluare a textului siriac,
dar nici n-a demonstrat că ar fi vorba de o traducere directă din
limba ebraică.

***
Teologia Psalmilor lui Solomon a fost expusă de H. Braun. 34
Avem aici o teologie a liberei alegeri între bine şi rău şi tema
răsplătirii divine. Animat de o credinţă profundă, autorul îşi exprimă
întreaga sa încredere în bunătatea şi dreptatea lui Dumnezeu precum
şi dispreţul pentru păcătoşii care calcă în picioare ceea ce Israel are
mai sfânt. Este exprimată durerea sa faţă de răutatea cu care e
împovărată ţara, dar şi speranţa de nezdruncinat într-un viitor mai
bun pe care-l va inaugura Mesia, cel ce va veni. 35
Psalmii 17 şi 18 se roagă pentru venirea lui Mesia davidic
care va supune neamurile, Mesia, omul drept şi fără păcat, va reînnoi
Ierusalimul şi va restaura Israelul ca împărăţie a lui Dumnezeu.
Acesta este tipul de mesianism care se regăseşte în aşteptările
populare puse în lumină de Sf. Evanghelii canonice.

31
P. Prigent, op. cit., p. 949.
32
Ibidem
33
Die älteste Textgestalt…
34
Zeitschrift für die neutestamentliche Wissenschaft 43 (1950), p. 1-54
35
J.B. Frey, Apocryphes. Dictionnaire de la Bible, Supplément, Paris, 1928,
col. 390

31

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

Altarul Reîntregirii

Avem, în „Psalmii lui Solomon”, un amestec de aspiraţii

politice şi spirituale pe care Mântuitorul Hristos ni-l acceptă. 36
Cartea „Psalmii lui Solomon” trebuie deosebită de cartea
„Odele lui Solomon”, care este o lucrare gnostică din secolul II
d.Hr., compusă probabil în limba siriacă. 37

36
Cf. S. Mowinckel, He That Cometh, Nashville, 1954, p. 308 u.
37
Cf. J.A. Emerton, Journal of Theological Studies, 18 (1967), pp. 372-406

32

CEEOL copyright 2019