l iNIVERSIT ATEA

,.LUCIAN BLAGA ..
SIBil I
fi'A('l l LTATEA DE TEOLO<;IE
.,ANL>RE11$AGUNA"

Serie noua

II (XXVII)

2001-2002

Edil ura U niversitapi

,.Lucian IJiaga .. Sibiu
UNIVERSITATEA ,LUCIAN BLAGA" DIN SffiiU
Facultatea de Teologie ,Andrei ~agu n a"

ANUARUL ACADEMIC
2001-2002

Coortlonator,
Dec an
Pr. Prof. Dr. Durnitru Adrudan

Responsabil de numiir,
Pr. Lector Dr. Aurel Pavel

SIBIU
2002

ltlllll~nn·cA \1JT~Of'OI .IF.l

'' ·II
L ._"" 4 J9)
- - -I._
 ISSN 1582-8980
ISBN 973-651-661-X

Coperta: $tefan Orth

Tipografia Asociatiei ,Andrei $aguna" Sibiu
 AL DOILEA PAS PE FffiUL TRADITIEI REiNviATE

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Facultatea de Teologie ortodoxa "Andrei

~aguna" din Sibiu scoate acum un nou numar al "Anuarului", aceastii carte de
onoare a unei institutii de invatiimant universitar.
De fapt este al doilea aouar apiirut, dupa eel din 2000-2001, ~i care a fost
bme receptat in mediuJ universitar teologic dar ~i pastoral ~i aceasta pentru ca el
'enea dupa o lntrerupere de peste 50 de ani, impusa de conditiile vitrege ale
defunctului regim totalitar.
~i acest numar al Anuarului Ia fel ca ~i eel precedent se prezinta cu un
sumar deosebit de bogat, pe cat de cuprinzator pe atat de diversificat.
Sunt prezente In paginile lui nume sonore de profesori ~i teologi consacrap
at Facultatii noastre din Sibiu, care semneaza studii temeinice 'in domeniul celor
parru secpi ale teologiei: biblicii, istorica, sistematica ~i practicii, ~i care prin
complexitatea ~i acuratetea lor ~ti in tifica aduc un nou suflu in gandirea teologica
romaneascii, binelnteles in deplina concordanta cu traditia ~i istoria Bisericii
:~oastre.

ln capitolul "La varsta psalmistului" sunt inserate aniversiirile unor

'enerabili dasciili ai teoJogiei sibiene: Pr.prof.Acad. Mircea Piicurariu ~i
Pr.prof.dr.Ioan I.Ica, care au implinit 70 de ani. Tot aici se 1nscriu comemorarile
unor ilu~tri inainta~i in slujirea catedrei universitare sibiene: Spiridon Ciindea ~ i
Dwnirru Belu, Ia 100 de ani de Ia na~terea lor.
Un pios omagiu este adus celor care in riistimpul anului universitar 2001-
~002 s-au mutat dincolo: canonistul Iorgu Ivan ~i preotii profesori Nicolae
:\eaga ~i l oan Bria.
Nu lipsesc apoi nici file din Cronica FacuJtlifii, relatiile de parteneriat cu
3lte Facultiiti teologice din striiiniitate, acordarea de titluri academice, activitatea
ASCOR-ului, precum ~i ~ematismul profesorilor, studenfilor, masteranzilor ~i
docroranzilor.
T oate acestea fac din Anuarul Facu!Uitii de teologie un volum de referintii
pentru teologia ortodoxa romaneasca ~i speriim eli va fi primit cu aceea~i bucurie
~I pJacere de Catre cititori.
FeliciUim deci colectivul de redactie in frunte cu P.C.pr.prof.decan
Dumitru Abrudan pentru munca depusa ca ~i pe toti ceilal{i ostenitori ~i ne
exprimam niidejdea di , Anuarul" va fi o veriga din lantul de aur at mo~tenirii
culrurale a Facultarii de Teologie din Sibiu.
ANTONIE

~~~
MITROPOLITUL ARDEALULUI

5
 Facultatea de Teologie ,Andrei ~aguna" Sibiu
(fatada cH'idirii)

6
T eologie biblidi

CRONOLOGIA BIBLICA VECIDTESTAMENTARA

Biblia se numara printre cele mai vechi documente scrise, care au aparut
eupa inventarea alfabetului ~i totodata sub raportul dimensiunii ~i al valorii ea
e:.-re socotita ca cea mai reprezentativa seriere a spiritualitatii umane.
Cuprinzand cuvantul lui Dumnezeu, descoperit pentru mantuirea
oomenilor, evident eli Biblia a fost menita sa fie cunoscutli In cercuri cat mai
b.rgi, mai precis in toata lumea, pentru eli Dumnezeu voie~te ca toti oamenii sa
s.e manruiasca ~i Ia euno~tinta adevarului sa vina (I Tim. 2,4).
Ca interval de timp, am putea spune eli Biblia reflectii intreaga istorie a
.:..rnii, in sensu! ca prezinta deopotriva inceputurile aeesteia, evolutia ei in timp ~i
esh.atonul sau s!ar~itul starii ei actuale, dupa care va urma acea noua realitate
::::noscuta indeob~te sub denumirea de «eer nou ~i pamant nou» (Is. 66, 22 ;
.'\poe. 2 1,1).
Pentru a preeiza mai bine lucrurile vom arata eli In prima parte a cfutii
Facerii» sau «Genezei», respectiv :tntre capitolele 1-11, avem o relatare a
'~eputului existentei universului, a evolutiei ulterioare a acestuia, ca ~ i a
;::mcipalelor etape de dezvoltare a omenirii, pana in momentul alegerii semintiei
~ sanul careia urma sa se nasca Mesia.
in celelalte eapitole ale Facerii (12-50), ca ~i :tn celelalte earti ale
Pentateuhului (Ie~ire, Levitie, Numeri, Deuteronom), precum ~i tn car~ile istorice
losua, Judecatori, Rut, I, II Samuel, L II Regi, I, II Cronici sau Paralipomena,
Ezra, Neemia ~i Estir) este redata istoria poporului evreu, dintru inceputurile
53.1e, respectiv de Ia chemarea lui Avraam ~i pana Ia eliberarea din robia
"--abiloniana.
Se pune problema dadi aceasta sintezii eronologieii este eshaustiva ~i daea
poate mulpunj pretentiile omului modem, deprins cu exactitatea datelor rezultate
in urma unor lndclungate ~i minutioase investigatii. Riispunsul, eel putin in ce
prive~te primele unsprezeee capitole din Facere, dar intr-o anumita masura ~i in
:egaturii cu restul informa~iilor biblice menfionate, nu poate fi afirmativ. Nu
exjsta practic, in Biblie o cronologie elaborata, nici o data .fixa de la care sa se

7
mceapa numaratoarea anilor. Pana ~i cifrele scrise ~i datele cronologice, atatea
cate exista, sunt incomplete, iar in~irarea lor este lacunara. l
Totu~i chiar atat de generala ~i lacunara cum este aceasta sinteza despre
originea ~i evolutia lumii nu poate fi privita ca o piesa de « folclor demodat »,
cum s-ar putea lasa ispititi sa o caracterizeze unii critici.2 Ea este suficienta
pentru a comunica adevarurile religioase referitoare la creatie 1n general ~i la
omenire, in special. Desigur ca ea poate fi completata in amanuntele pe care n-a
intenfionat sa le dea ~j interpretata in lumina adevarurilor fundamentale ale
credintei ~i a rezultatelor sigure ale ~tiintei 3 •
Ceea ce se mai poate preciza in legatura cu aceasta sinteza este ca in nici
un caz nu este in contrapunere cu rezultatele Ia care a ajuns ~tiinta. Atata doar ca
daca ~tiinta 1nrati-"?eaza particularul sau partialul, sinteza biblidi prezinta o
viziune mai ampU1, cu adevarat universala asupra cosmosului ~i a omului.4
Ceea ce ne da in plus Biblia fata de ~tiintii este informatia despre
cauzalitatea lumii, adica despre inceputul ei ca urmare a unui act decizional, ce
se proiecteaza dincolo de timp, in ve~nicie ~i care apartine Ziditorului lumii,
adica lui Dumnezeu.
Referindu-ne la acest inceput al lumii, putem spune di reprezinta
deopotriva ~i inceputul timpului, pentru ca mainte de lume n-a existat nici tirnp.
Timpul nu reprezinta insa un dat existenpal sau o realitate paralela cu
lumea ci este doar masura mi~carii sau a schimbarii acesteia. Inainte de lume a
existat numai Durnnezeu, Ia care «nu exista schimbare ~i nici umbra de mutare»
(Iacob 1, 17). Despre lucrul acesta, ne incredinteaza psalmistul care, in fata
ve~niciei Creatorului, exclama: «Mai inainte ca sa se fi racut muntii ~i mai
inainte ca piimantul ~i lumea sa fi luat rapturli, din veac ~i pana in veac, Tu e~ti,
o Dumnezeule» (Ps. 15,2).
Rezulta prin urmare, ca timpul nu se poate cugeta tara lume ~i lumea tara
timp. Mai deslu~it graie~te despre aceasta Fericitul Augustin, care spune ca:
«lumea s-a creat nu in timp ci 1mpreuna cu timpul: ciici numai ceea ce se face In
timp, aceea se face dupa un timp ~i inainte de un timp, dupii ace! timp care a
trecut ~i lnainte de acela care este viitor. Or, mainte de crearea lumii nu putea sa
fie un timp trecut, ciici nu exista nici o creaturii In a ciirei mi~care sau schimbare
ar :fi decurs timpul». 5

1
E. Mangenot, Chronologie biblique, in ,Dictionnaire de Ia Bible", publie par F. Yigourou:x avec
le concours d'un grand nombre de colaborateurs, tome deu:xieme, Premiere partie, Paris, 1926, col.
718.
2
Creafionismul $1iitific, editor, Dr. Henry M. Moris, Directorul Jnstitutului de Cercetliri
Creationiste, Bucure~ti, 1992, p. 215.
3
Prof. N. Chitescu, pr. Prof. Isidor Todoran ~i pr. Prof. I. Petreu!A, Teologia dogmatidi si
simbolicii, vol. I, Editura lnstitutului bib lie ~ide Misiune ortodoxa, Bucure~ti, 1958, p. 503.
4
Virgil Nemoianu, Jocurile Divinitii{ii, Editura Fundatiei culturale romane, Bucure~ti, 1997, p. 22.
s De civitae Dei, Xl, 4,2, P. L., 4 1, col 3 19.

8
 Dupa enuntul despre inceputul concomitent al lumii ~i al timpului, Biblia
descrie in continuare starea primordiala a materiei aduse din neant la existen~a,
ca pe o stare de haos, de confuzie ~i dezordine, o stare a elementelor amestecate
(acel «tohu va bohu»), peste care trona intunerecul de nepatruns (Gen. 1,2).
Cat a durat acea stare de neoranduiala nu ni se spune. Unii sfinti parinti ~i
mari teologi precuro S!antul Justin Martirul ~i Filosoful6, Sf. Grigorie de
~azianz7 , Ghenadie de Marsilia8 au presupus existenta unei perioade nedefinite,
greu de presupus, 1ntre crearea, respectiv aparitia materiei primare ~i organizarea
ei definitiva ~i aceasta pentru di e vorba de o taina a lui Dumnezeu, de un
mi:racol «ce a avut loc inainte de a incepe sa functioneze intregul proces natural
allu:mii». 9 Ceea ce ni se spune totu~i In Biblie, cu privire Ia ceea ce s-a lntamplat
dupa crearea materiei prime este aceea ca <<Duhul lui Dumnezeu se purta pe
deasupra apelor» (Fac. 1,2), afirmatie interpretata 1n sensu! interventiei
continuative ~i participarii directe a lui Dumnezeu ~i la cea de a doua etapa a
creatiei ~i anume la cea a oranduirii sau organizarii materiei amorfe, respectiv a
srabilirii ~i a~ezarii unor legi care sa o stapaneasdi ~i sao pastreze In unitate. in
raport cu prima, aceasta a doua etapa este numita ~i "creatio secunda" ~i este
prezentata ca desfii~urandu-se 1n acord desavaqit cu vointa atotputernica a lui
Dumnezeu, exprimata prin cuvintele: «~i a zis Dumnezeu: sa fie .. .» (Fac. 1,3),
consecinta iroediata fiind aparitia acelor existente voite de Dumnezeu, care
impreuna vor alciitui lumea vazuta sau cosmosul.
in cadrul acestei etape sunt enumerate ~ase momente sau distimpuri
numite zile ale creatiei (hexaimeron), care s-au succedat intr-o gradatie
progresiva ~i care corespund frrii lucrurilor ~i anume: de la anorganic, Ia organic,
apoi de la regnul vegetal Ia eel animal ~i, ill siar~it, Ia om, regnul inferior
constituind conditie de existentii peutru eel superior.
~i in privinta duratei fieciireia dintre aceste a~a numite «zile ale creatiei»
existii aceea~i incertitudine, «deoarece durata lor in timp nu este masurabi!a ... ,
fiind de un alt tip decat lucnrrile pe care le masoarii ~tiinta». 10 Se cuvine, de
aceea «sa nu le masuriim cantitativ, ci teologic. lnsemnatatea lor nu tine de
duratii ci de aceea ce s-a petrecut ill ele... Or, lntamplarile ace! or zile sunt
miraculoase, nesupunandu-se legilor firii ce guvemeaza lumea de azi, ~i nu le
putem ca atare tntelege proiectand asupra lor experienta noastrii prezenta.» 11
Sfintii Piirinti nu staruie atat asupra duratei zilelor creatiei, cat mai ales,

6
1n ,Apologia lpro christianis ", Migne, P:G., VI, col. 340.
- Orat. ll. 81, Migne, P.G., XXXV, col. 488 A.
8
De ecclesiasticis dogmatibus, c. X, Migne, P.L., LVIII, col. 983.
9 lerom. Serafim Rose, Correa Facerii, crearea lumii $i omul fnceputurilor, in romllne~te de

Constanta nige~ean, Editura ,Sofia", Bucure~ti, 2001, p. 65.

10
ibidem.
11
ibidem, p. 66.

9
asupra spontaneitafii lucrarii ziditoare a lui Dumnezeu din fiecare zi. Astfel,
Srantul Vasile eel Mare, referindu-se Ia ceea ce a in!aptuit Dumnezeu in ziua a
treia, respectiv Ia porunca exprimata prin cuvintele: «Sa rasara pamantul din sine
verdeata ... » (Fac. 1,11) aratii cii «Aceasta mica porunca, s-a pre!acut indatii intr-
o puternica lege a naturii ~i intr-o ratiune maiastra. Porunca aceasta a savar~it
miile ~i miile de 1nsu~iri ale plantelor ~i ale arborilor mai iute decat un gand al
nostru." Mai mult, "Ia acest cuvant, toate padurile s-au indesit, toti arborii s-au
ridicat iute in sus ... ~i a~a numitii arbu~ti, care nu erau lnainte pe piimant, toti
intr-o clipita de vreme au apiirut." 12
S!antul Ambrozie al Mediolanului spune un lucru ~i mai minunat ~i
anume ca urmarea voii creatoare a lui Dumnezeu a luat-o inaintea sirntirii
timpului. 13 '
lata cum se exprimii ~i Sf. Atanas.ie eel Mare cand se refedi la lucrarea lui
Dumnezeu din ziua a IV-a (crearea a~trilor): "Cat despre stele ~i marii
luminatori, nu a aparut intai acesta ~i apoi celalalt, ci toate intru aceea~i zi ~i la
aceea~i porunca au fost chemate Ia fiintare. $i tot a~a a fost plasmuirea dintai a
celor cu patru picioare, ~i a pasarilor ~ a pe~tilor ~i a dobitoacelor ~i a
ierburilor. ...Nici o fiiptura n-a fost zidita lnaintea alteia, ci toate lucrurile ce au
luat inceput au prins viata Ia o singura porunca. " 14
$i totu~i, In gandirea patristica, au existat "~ase zile ale creatiei", ~ase
etape in care toate au fost aduse Ia existenta. Referitor Ia acest lucru. Sf. loan
Gura de Aur scrie: «Nu putea oare dreapta Lui cea atotputernica ~i nes!ar~ita Lui
intelepciune sa aducii Ia fiintare pe toate ~i intr-o singura zi? Dar ce spun eu o
singura zi? Putea sa le adudi intr-o clipita! Dar pentru di Dumnezeu n-a adus la
fiintare pentru trebuinta Lui nimic din cele ce sunt - caci El n-are nevoie de
nimic, fiind desavar~it, ci a racut totul din pricina iubirii Sale de oameni ~i a
bunatatii Lui- pentru aceea le creeaza treptat, iar prin gura fericitului prooroc ne
invatii liimurit despre cele ce s-au fiicut, pentru ca, ~tiindu-le bine, sii nu eadem
In gre~eli.» 15
Dupii aceastii lncercare de a explica semnificatia celor ~ase zile ale Facerii
sa ne aplecam asupra unei alte probleme tot atat de importanta ~i anume aceea a
momentului crearii omului, care reprezeinta cununa zidirii lui Dumnezeu. $i in
aceasta privinta, textul sacru nu ne spune nimic precis sau mai bine zis ne spune
doar ceea ce este important sa ~tim ~i anume ca ~i omul ca ~i celelalte rapturi l~i
datoreaza existenta lui Dumnezeu, dar intr-un chip mai aparte decat ele (Vezi
Fac. 1,26-27). Daca acelea au luat fiinta prin cuvant, adica Ia porunca lui

12 Sf. Vasile eel Mare, Scrieri, Partea fntcli, Omilii Ia Hexaimeron, 1n P.S.B., nr. 17, trad. De Pr. D.
Feeiom, Editura lnstitutului Biblic ~i de Misiune al B.O.R., Bueme~ti, 1986, pp. 124-125.
13
Sf. Ambrozie, Hexaimeron, 1,2, P.L., XIV, col. 135 C.
14
Sf. Atanasie eel Mare, Scrieri, Partea 1, Trei cuvinte fmpotriva arienilor II, 48, P.S.B., 15, Tr.
Pr. Prof. D. Staniloae, EillMBOR.
IS Sf. Joan Gura de Aur, Scrieri, partea lntlii, Omilii Ia Facere (I) 3,3, trad. De pr. D. Feeiom,
EIBMBOR, Bueure~ti, 1987, p. 50-51.

10
Dumoezeu exprimata astfel: «Sa fie!», zidirea omului are loc dupa o sratuire
apartc tntre Persoanele Sfintei Treimi ~i cu o participare directa a fiecareia dintre
ele. Despre modul cum s-a procedat Ja crearea omului ~i de ce s-a procedat a~a
ne gdiie~te Stantul loan Gura de Aur dind scrie: «Oare pentru ce cand s-a fiicut
cerul, nus-a zis «Sa facem>>, ci, mai curand, sa se faca cer, sa se facii lumina, ~i
tot a~a pentru fiecare parte a zidirii, ci nuroai aici se adauga: «Sa facem>>,
aratandu-se sfatul, chibzuirea ~i impreuna-grairea cu cineva de aceea~i cinste?
Cine este eel ce are sa fie racut, de i se da atata cinstire? Este omul - fiinta
mareata ~i minunata, roai de pret lnaintea lui Dumnezeu decat toata zidirea ... Ca
s-a pnut sfat, chibzuire ~i impreuna-graire nu fiindca Dumnezeu avea trebuinft
de sfat - sa nu fie! - ci caprin lnsa~i aceasta sane arate vrednicia celui zidit.» 1
S-a lncercat totu~i sa se stabileasca o data a aparitiei omului pe pamant,
pornindu-se de Ia iodicatiile cronologice pe care le contine Yechiul Testament,
indicatii care sunt cele ale varstei lui Adam ~i ale succesorilor sai, mentionate In
cronologiile biblice din Facere, capitolele 5,10 ~i 11. Rezultatele la care s-a ajuns
sunt total diferite unele de altele.
Acest lucru se datoreaza atat folosirii unor recenziuni diverse ale textului
sacru, cat ~i faptului ca ci frele din Biblie ou ne-au parvenit In integritatea lor
primara. Alterarea evidenUi a cifrelor, datorata multiplicarii prin copiere manuala
a textului srant, spore~te ~i mai mult incertitudinea calculelor cronologice. 17
1nainte de orice, s-ar pune tnsa problema provenientei cifrelor chiar in
textul autograf. Opinia generala este ca au fosl preluate de autorul biblic dintr-o
<(fradifie primitivii», care s-a transrnis din genera1ie in generape. Creatie
distincta ~i rationala a lui Dumnezeu, omuJ a fost capabil dintru inceput sa
pastreze ill memorie ~i mai apoi sa consemneze in scris date despre propria sa
existenta ~i despre evenimentele care s-au petrecut ~i al caror erou principal a
fost el insu~i.
Spre a intelege mai bine cum stau lucrurile, VOID arata ca prima
genealogie, cea din Facere cap. 5, cuprinde zece patriarhi, Cain ~i Abel nefiind
arruntiti: primul pentru fratricidul savar~it iar al doilea pentru disparitia sa mainte
de a fi lasat urma~i. Abia eel de al treilea urma~, pe nume Set, este mentionat
imediat dupa protoparintele Adam.
Yn aceasta genealogie se indica varsta ascendentului la momentul
paternitatii sale (a na~terii primului urma~), apoi numarul anilor pe care i-a trait
dupa aparitia primului siiu niiscut, ~i tn final, varsta totala Ia care a ajuns.
Pentru a ob!ine durata de timp care s-a scurs spre exemplu de Ja Adam ~i
panii Ia potop, respectiv pana la Noe, se aduna cele zece cifre ale varstei
patriarhilor la na~terea fiilor lor intai nascuti. Dar rezultatul obtinut nu prezintii

16
Sf. loan Gurli de Aur, Opt omilii Ia Facere, 2, 1-2 Migne, P.G., 54 col. 587
17
E. Mangenot, op. cit., col. 721.

11
totu~i credibilitate, intrucat calculul operat nus-a !acut dupa textul autograf, care
nu mai exista, ci dupa una sau alta dintre variantele de text, copii tarzii dupa
original. Pana Ia ora actuala tree drept autoritative trei recenziuni sau variante de
text: textul Septuagintei, 18 textul masoretic 19 ~i textul Pentateubului samaritean.20
Cifrele care indica varsta patriarbilor difera de Ia o varianta sau versiune,
Ia alta ~i ca atare ~i rezultatele finale sunt diferite. Pentru a avea o viziune de
ansamblu asupra acestor diferente, redam in continuare urmatorul tablou
21
sintetic.

Varsta patriarbilor la nasterea intaiului nascut

Nr.
Numele patriarhilor Textul Pentateuh
crt. Septuaginta
masoretic samaritean
1 Adam 230 de ani 130 de ani 130 de ani
2 Set 205 ani 105 ani 105 ani
3 Enos 190 de ani 90 de ani 90 de ani
4 Cainan 170 de ani 70 de ani 70 de ani

18 Scptuaginta cstc prima traducere, in Lb. greacli a Vecbiului Testament, care s-a fiicut 1n secolele

Jll-Il l.d.Hr., In Alexandria Egiptului, pentm comunitatea iudaicli ce tliia acolo ~i care nu mai
vorbea ebraica ci greaca. La apari{ia cre~tinismului, Septuaginta a devenit Biblia Bisericli primare.
La ea s-au adliugat scrierile Noului Testament, scrise dintru mceput, cu excep~ia Evangheliei dupa
Matei, in Lb. greaca (dialectul comun). Flira a fi inspirat1i precum a fost textu.l autografal cliqilor
Vechiului Testament, Septuaginta se bucura totu~i de aceea~i autoritate ca ~i acela datorita
indelungatei ei utiliziiri de catre Bisericile apostolice din Ierusalim, Alexandria, Antiohia ~i Cipru.
1otre textul ebraic (masoretic) ~i Septuaginta existli uncle deosebiri, traducatorii omitand sau
adaugand, cuvinte, propozitii, fraze din varianta de text ebraic, dupli care s-a tacut traducerea. In
plus, In Septuaginta au aplirut pentru prima data ~i cele zece ca¢ necanonice sau
anaghinoscomena (bune de citit), care n-au existat tn textul ebraic.
19
Textul masoretic este textul ebraic asupra ciimia s-au facut observapi ortografice, gramaticale ~i
exegetice, lntre secolele ~e ~i unsprezece d.Hr. Principala intervenpe a tnvatatifor evrei tn
privinta textului biblic a! Vechiului Testament a fost introducerea semnelor vocalice, care n-au
existat tnainte de secolul al VI-lea d.Hr. Aceste semoe se scriu, tn general, sub consoane ~i numai
foarte rar deasupra lor.
20
Despre samariteni urmeaza sa vorbim In acest studiu, Ia momentul istoric al aparitiei lor ca etnie
distincta de cea a evreilor. Tott1~, se cuvine sa precizam ~i acum cateva date. Ei reprezintli un
amestec dintre israeli{ii ram~i tn regatul de nord, dupli cllderea acestuia 1n 722 i.d.Hr., sub
asirieni, cand a avut loc deportarea ~i impr::i~tierea unei mari Parti a popu.Iatiei pe mtinsul
imperiu.lui asirian, ~i pliganii adu~i de asirieni din diverse locuri ale imperiului, spre a popula
zonele ramase pustii. A§a a luat na~tere populatia ideo- pagan a, care a acceptat doar Pentateuhul
sau Tora, din Vechiu.l Testament, dar au pastrat ~i o parte din lnvataturile §i practicile de cult
pagane. Pentateuhul samaritean este traducerea celor cinci carti ale lui Moise din limba ebraica in
dialectul samaritean (un dialectal aramaicei). Despre timpul cand a aparut acest Pentateub exista
mai multe ipoteze. Astfel, o datare rnai vagli este aceea potrivit careia a aparut ,mu.lt mainte de
Hristos, dar nu mult dupa Ezra ~i Neemia" (sec. V l.d.Hr.). Dupli alta opinie, ar fi fost tradus
curand dupa nasterea lui Hristos. ~i, in star~it, unii sustin eli ar fi fost tractus In timpullui Mahomed
(sec. VTI d.Hr.), ceea ce pare putin probabil. (A se vedea tn legatura cu aceasta - Dr. Vasile
Tarnavschi, lntroducere tn sfmtele caqi ale Testamentul11i Vecbi, Cerniiuti, 1926, p. 137.).
21
Preluat de Ia E. Mangenot, op. cit., col. 721.

12
 Varsta patriarhilor Ia naflterea mtaiului nascut
Nr.
Numele patriarhilor Textul Pentateuh
crt. Septuaginta
masoretic samaritean
5 Maleleil 165deani 65 de ani 65 de ani
6 Jared 162 de ani 162 de ani 62 de ani
7 Enoh 165deani 65 de ani 65 de ani
8 Matusalem 167 de ani 187deani 67 de ani
9 Lameh 188deani 182 de ani 53 de ani
10 Noe 500 de ani 500 de ani 500 de ani
11 De Ia Noe Ia potop 100 de ani 100 de ani 100 de ani
TOTAL 2242 de ani 1656 de ani 1307 de ani
Se poate observa, cu u~urinta, din tabelul sintetic de mai sus ca textul
ebraic (masoretic) ~i eel al Pentateuhului samaritean concorda ill cele mai multe
cazuri.ln schimb, mtre aceste doua texte ~i eel al Septuagintei exista o diferenta
de 100 de ani pentru momentul patemitatii celor mai multi dintre patriarhi. Doar
in privinta varstei lui Noe, Ia na~terea 1nHiiului sau nascut, cele trei variante de
text avanseaza aceea~i cifdi.
Dar, cu toata apropierea dintre cele doua texte (masoretic ~i samaritean),
gasim ~i l:ntre ele diferente Ia varsta a trei dintre patriarhi (Iared, Matusalem ~i
Lameh). Per total, textul Pentateuhului samaritean diferii fata de eel ebraic
(masoretic) cu 349 de ani, iar fata de Septuaginta cu 935 de ani.
Adunand cifrele care indica varsta patriarhilor la na~terea primului lor
oascut, ar rezulta ca, dupa textul Septuagintei, omul a aparut pe pamant cu 2.242
de ani lnainte de potop, dupa textul masoretic cu 1.656 de ani, iar dupa
Pentateuhul samaritean - cu 1.307 de ani. Referindu-se Ia aceste diferente, Fer.
Augustin opineaza ca au fost !acute 1n mod voluntar, fie prin adaugare, fie prin
sciidere, dar ca este practic imposibil sa se precizeze dind, unde, prin cine ~i cum
s-au produs. «Pe cine 1i vom face responsabili? se intreaba el. Pe evreii din tara
S!anta sau pe cei din Egipt? Orice ipoteza este posibilii».22
Mai intervine insa ~i o altii situatie care complica ~i mai mult lucrurile. Se
~tie ca textul Septuagintei ni s-a transmis ~i elin mai multe variante sau versiuni ,
precum : Codex Sinaiticus (sec. IV d.Hr.), Codex Vaticanus (sec. IV d.Hr.),
Codex Alexandrinus (sec. V d.Hr.) ~i Codex Efraemi rescriptus (sec. V d.Hr.).
Nici aceste versiuni ale unuia ~i aceluia~i text nu concorda cu totulmtre ele cand
este vorba de cifre. Spre exemplu, Codex AJexandrinus are cu 20 de ani in plus
fata de Codex Vaticanus, cand este vorba de suma care rezulta din adunarea
cifrelor ce indica varsta fiecarui patriarh biblic Ia momentul patemitatii.

n De Civitate Dei, XV, 13, Migne P.L., XLI, col. 453.

13
 Diferente pot fi constatate nu numai dind este vorba de variantele de text
biblic ci ~i atunci dind astfel de date ~i calcule, cu privire la cronologia biblica
sunt prezente in operele unor autori profani, evrei, pagani ~i cre~tini. Spre
exemplu, in opera istoricului evreu losif Flaviu, intitulata <<Antichitatile iudaice>>
este avansata cifra de 2.156 de ani diti ar fi fost de Ia Adam ~i pana la Noe, iar
pana Ia potop- 2.256?3
Unii cercetatori, care s-au preocupat de aceste sisteme de calcul a datelor
avansate de Biblie au descoperit ca acestea se ridica la ordinul sutelor. 24
•
Ar ramane sa ne preocupam, 1n continuare, de perioada de dupa potop ~i
panii Ia lnceputul epocii patriarhale, respectiv pana la patriarhul A vraam. Durata
acestei perioade se calculeaza ca ~i durata perioadei anterioare, luandu-se in
considerare varsta succesorilor lui Noe, pe linia lui Sem, unul dintre cei trei fii ai
acestuia. Textul de unde prehmm datele cronolog1ce este eel din a doua
cronologie, de Ia Facere cap. 11, 10-32.
Pentru a avea ~i aici aceea~i viziune comparativii, vom prezenta datele
cronologice tot printr-un tablou sintetic, aliiturand din nou cele trei versiuni de
text biblic: Septuaginta, textul masoretic ~i Pentateuhul samaritean?5
Varsta lor la na~terea intaiului niiscut
Nr.
Numele succesorilor lui Sem Textul Pentateuhul
crt. Septuaginta
masoretic samaritean
1. Sem (dupa potop) 2 2 2
2. Arfaxad l35 35 35
3. Cainan 130 - -
4. $elah 130 130 30
5. Eber 134 134 34
6. Peleg 130 130 30
7. Ragav 132 132 32
8. Serug 130 130 30
9. Nahor 79 79 29
10. Terah 70 70 70
11. Avraam (pana Ia chemarea sa) 75 75 75
TOTAL 1.147 1.017 367
Precum putem observa, cele trei versiuni de text avanseazii acelea~i cifre
numai pentru anii lui Terah ~i Avraam - Textul samaritean care, pentru perioada
anterioara, era In consonantii aproape totala cu textul masoretic, de aceasta data
se mai pastreaza pe aceasta linie doar in ce prive~te varsta lui Arfaxad, tiul lui

23
Flavius Josephe, Histoire ancienne des Juifs et Ia Guerre des Juifs contre les Romains (66-70
a{ J.C.) Autobiographie, Edition Lidis, Paris, 1982, p. 13.
2
Vezi Alphonse des Vignolles, Chronologie de l'histoire sainte, Berlin, l738, t. I, p.b. 4 .
25
Am preluat acest tabel din aceeasi sursa: E. Mangenot, op. cit., col. 72J -723.

14
~oe. In rest, diferentele fata de textul ebraic merg pana Ia 100 de ani pentru cinci
dintre descendentii lui Sem ~i pana Ia 50 de ani pentru Nahor, fiu l lui Serug ~i
rata! lui Terah.
Cat prive~te textul Septuagintei, acesta merge, de aceasta data, cu textul
ebraic, avand, In schimb, o generatie in plus, cea a lui Cainan, fiullui Arfaxad ~i
rata! lui $elah.
Pornind de Ia aceste surse, cu difcrente evidente 1ntre ele, unii scriitori ~i
parinti ai Bisericii, care au diutat sa stabileasca durata de timp ce s-a scurs de la
potop ~ i pana Ia patriarhul Avraam, au aj uns ~i ei inevitabilla rezultate diferite.
Astfel, Eusebiu de Cezareea a obtinut cifra de 945 de ani cat ar fi trecut de la
potop ~i pana Ia Terah, tatal lui Avraam. Teofil de Antiohia indica, pentru
acee~i perioadii, 936 de ani, Iuliu Africanul indica 993 de ani, iar Clement
Alexandrinul - 1250 de ani, el incluzand aici ~i anii ce au trecut pana Ia
chemarea lui Avraam. 26
Daca ar fi sa luiim ca reale cifrele din cele doua tabele redate in cuprinsul
acestui studiu, ar rezulta ca varsta omenirii, de Ia Adam ~~ pana Ia patriarhul
:\vraam, a fost de 4.389 de ani, dupa textul Septuagintei, de 2.673 de ani, dupa
textul masoretic ~~ 1.674 de ani dupa textul Pentatenhului samaritean .
•
Unnatoarea etapii a cronologiei biblice vechitestamentare este cea de Ia
chemarea patriarhului Avraam ~~ pana Ia ie~irea evreilor din robia egipteana.
Precum se vede, de acum sfera preocuparilor de cronologie se restrange Ia istoria
poporului evreu. Este vorba de protoistoria acestui popo~7 care in S!anta
Scriptura este desemnata ca perioada patriarhilor. Personajele biblice care
acoperii acest spatiu de lnceput al istoriei Jui Israel sunt : Avraam, Isaac ~i Jacob.
in legiitudi cu patriarhul Avraam se spune ca a fost fiullui Terab ~i case
rragea din semintia lui Sem, fiul lui Noe (Fac. 11, 2 b ~.u.). Locul sau de ba~ tina
a fost cetatea Ur a~ezata pe cursu! Eufratului, in sudul Mesopotamiei, de unde a
emigrat apoi, impreuna cu tatal sau, cu fratele sau Nahor ~i cu familiile lor 1n
aord-vestul tiirii, adicii 1n finutul Haranului (Fac. 11,31 ). Dupii moartea lui
Terah, Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam, care avea pe atunci 75 de ani, sa
pariiseasca meleagurile 1n care s-a nascut ~i sa meargii 1n «lara pe care i-o va
anita El" cu promisiunea ca va face din el un neam mare (Fac. 12, 1-2). Acea
~a spre care 1-a mdreptat Providenta a fost Canaanul. ~ederea aici a fost de
scurtii duratii, deoarece o foamete 1-a obligat pe A vraam sa se refugieze in Egipt.
~fai tarziu va reveni in Canaan. 0 cearta ivita mtre pastorii lui Avraam ~i
pastorii nepotului sau Lot, va face ca cei doi, respectiv semintia sau tribul lor sa
se desparta. Avraam, cu oamenii sai se instaleaza 1n apropiere de Hebron, iar

.:6 Ibidem.
:- Pe larg despre aceasta problema Ia Andre Lemaire, Evreii in lumea antica ~i medicvala. Israel, in
..Djctionar enciclopedic de Judaism··, Editura Hascfer, Buc~ti. 200 I, p. 875-890.

15
Lot, in zona Miirii Moarte. Dumnezeu lncheie cu Avraam un legiimant, care a
fost circumciziunea (Fac. 17).
Cand Avraam avea 80 de ani, i s-a nascut Ismael, din roaba Agar, pe care
sotia sa Sara i-o daduse de concubina, iar Ia 100 de ani, Sara !j va na~te pe fi.ul
sau Isaac, care va fi mo~tenitorul sau de drept.
Avraam a murit Ia 175 de ani ~i a fost ingropat Ia Hebron, In pe~tera
Macpela, langii sotia sa Sara.
Despre aJ doilea patliarh, care a fost Isaac, Biblia relateaza mai putine
evenimente. Unul este eel al jertifrii sale, ceruta de Domnul pentru verificarea
fidelitiitii tatalui sau, act care insa nu s-a mai intamplat, deoarece Domnul 1-a
oprit pe A vraam, fiind suficienta ascultarea ~i supunerea sa £ira de nici o ezitare
(Fac. 22 1-18). Alt eveniment este eel al ciisatoriei sale, Ia varsta de 40 de ani, cu
Rebeca, fiica lui Batuel, nepotal lui Avraam, din Mesopotamia (Fac. 24). Din
aceasta casatorie s-au nascut doi gemeni: Esau ~i Iacob. La na~terea flilor sai,
Isaac avea 60 de ani (Fac. 25, 19-26).
Se cunoa~te episodul obtinerii, prin viclenie, de ditre Jacob a dreptului de
intai nascut, in detrimentullui Esau (Fac. 27).
Isaac a murit Ia varsta de 180 de ani, fiind ingropat in pe~tera Macpela,
aHituri de parintii sai. A fost singurul patriarh care n-a padisit niciodata tara
Canaanului.
Al treilea ~i ultimul dintre patriarhi a fost Jacob, care, de teama razbunarii
fratelui sau Esau, a fugit in Mesopotamia la unchiul sau Laban (Fac. 32,10). La
un papas de noapte, pe cand parasea Canaanul, Iacob a avut o vedeme cu o scadi
sprij in ita cu un capat pe cer, iar cu celiHalt capat pe pamant. Pe acea scan1 urcau
~i coborau ingerii lui Durnnezeu, iar 1n capul scarii a aparut chiar Dumnezeu,
care 1-a imbarbiitat pe Iacob ~i i-a fligiiduit sUiparurea tiirii pe care tocmai o
parasea. V edenia s-a petrecut aproape de cetatea canaanita Luz, care mai tarziu
se va numi Betel, ceea ce in talcuire inseamna «Casa lui Dumnezem>, dupa
minunea ce a fost acolo (Fac. 28, 10 ~.u.).
Timp de ~apte ani, Iacob va sluji la turmele unchiului sau Laban, caruia i-
o cere in casatorie pe tiica sa Rahela. Laban II in~eaHi lnsa, dfmdu-i in locul
Rahelei pe Lea, fata sa mai mare. L-a consolat insii, ragaduindu-i ~i pe cea de a
doua fiicii, dupa ce va mai piistori hiitllele sale Inca ~apte ani.
Din cele doua femei ale sale ~i din slujnicele lor Bilha ~i Zilpa, i se vor
na~te lui Iacob doisprezece fii ~i o fiica. Cei doisprezece fii sunt stramo~ii celor
douasprezece sem.intii sau triburi ale lui Israel.
Conflictul cu flii lui Laban ~i nedreptatirea sa chiar de catre acesta
(Laban), n vor deterrnina pe Jacob sa pariiseasca Mesopotamia ~i sa se lntoarca
cu toata familia ~i turmele sale, In Cannan (Fac. 31 ). Pe drumul ciitre casa ~i
anume la raul Iaboc, care este Ia rasarit de Iordan, va avea Joe celebra intamplare
a luptei lui Iacob cu ingerul, care 1-a impiedicat sa se reintoarca In Mesopotamia,
ca urmare a fricii de riizbunarea fratelui sau Esau. Acum i se schimba numele lui

16
Iacob In Israel, care se talcuie~te «Barbatul care 1-a vazut pe Dumnezeu» (Fac.
32, 25-30).
inainte de a ajunge Iacob Ia Hebron, Rahela moare ~i este lngropata pe
drumul dintre Ierusalim ~i Betleem. Mormantul ei se aflii acolo panii In ziua de
J.Zi.
Iacob nu se va bucura de lini ~te nici la batranete. Dinlre toti fiii siii, el
avea o iubirc aparte pentru Iosif. Gelo~i, fratii acestuia 1-au vandut unor
negustori de sclavi, care II due In Egipt, unde va ajunge mare demnitar.
Providenta va randui o re'intalnire a lui Iacob ~i a 'intregii sale familii, cu
Iosif, In Egipt. Ultimii ~aptesprezece ani ai vietii sale, Iacob 1i va petrece in tara
faraonilor. Moare acolo, In varsta de 147 de ani, binecuvantand, lnainte de
5lar~it, pe fiecare dintre fiii siii, deveniti intre timp conduciitori de triburi sau
semintii. Este dus ~i lnmormanat In pe~tera Macpela, alaturi de cei lalti doi
?<ltria rhi.
Din succinta schitii a epocii patriarhilor am retinut doar durata vietii
3cestora dar nu ~i timpul in care au trait. Ca ~ i in cazul celorlalte personalitiiti
\-echitestamentare, Biblia nu ne spune In aceastii privintii nimic. ~a se face cii
3U fost avansate mai multe date, care iosa au valoare relativii, nefundamentandu-
se pe surse sigure. Singurele indicii la care s-ar putea face apel ar fi numele
regilor de Ia riisiirit de Iordan, care au niiviilit in Canaan ~i au pustiit cetatile
Sodoma, Gomora, Adma ~i Teboim, ca ~i sudul tarii ~i care au fost urmariti ~i
biruiti de ciitre Avraam (Vezi Fac. 14, 1, ~.u.). Unul dintre cei patru regi
mentionati este Amrafel, regele Senaarului, adicii al Babilonului, pe care
cerceti:itorii 1-au identificat cu Hammurabi (.Harnmurapi) ~i care a domnit intre
1728- 1686? 8 Prin urmare ~i Avraam ar apartifle secolelor XVIII-XVTI I. d. Hr.
Se mai recurge ~i Ia o alta modalitate de stabilire a perioadei istorice In
care ar fi trait Avraam ~i anume luandu-se ca punct de plecare evenimentul
re~irii evreilor din robia Egiptului. Acest eveniment a avut Joe Ia sf'~i tul
secolului a! XIII-Iea, in timpul faraonului Menephtah (1224-1204). Daca, a~a
cum se precizeaza 1n Exod 12,41, durata ~ederii evreilor In Egipt a fost de 430 de
mi, lnseamna ca timpullui Iacob, respectiv al stramutiirii evreilor In Egipt, a fost
secolul al XVIT-lea. Pentru ceilalti antecesori ai siii: Isaac ~i Avraam se mai
poate acorda inca un secol sau chiar mai mult de un secol, ceca ce ar corespunde
~ secolul aJ XVDI-Iea t.d.Hr. sau chiar cu srar~itu l secolului al XIX-lea.
Datarea aceasta ar fi apropiata de cea avansatii de traditia iudaica, potrivit careia
.-\vraam s-ar fi niiscut in anu\1948 de Ia facerea lumii, adica In l8121.d.Hr. 29

:s Vezi , Istoria lumii fn date", Elaborat1i sub conducerea Acad. Prof. An drei O~ctea, Editura
£nciclopedic1i Romana, Bucure~ti, I 969, p. I 2. De altfel $i In privinta acestu i rege au fost propuse
:nai multc perioadc de timp In care ar fi trnit. Limitele de timp intre care a fost amplasata viata
xestui rege sunt 2394- I 686 J.d. Hr.
=-" •• Dic{ionar enciclopedic de iudaism ", Editura Hasefer, Bucure~ti, 200 I, p. I 5.

17
 Critica biblicii respinge insii o amplasare atat de indepartatii in timp a
inceputurilor istoriei poporului evreu. Cercetatorii de azi iau in considerare ni~te
documente, care provin din secolul al XN-Iea i. d.Hr. ~i in care se crede case
face pentru prima data pomenire de neamul evreilor. Este vorba de scrisorile de
la EI-Amama, localitate aflata Ia aproximativ 300 km sud de Cairo, pe malul
estic al Nilului. Aceste scrisori redactate in babilonianii, cu grafie cuneiformii, au
fost trimise de ditre mai multi regi fenicieni ~i canaaniti din Biblos, Tyr, Sidon,
Acra, A~dod, 1-Iator, Meghido, Ghezer, Ierusalim ~i Lachi~, toti vasali ai
Egiptului, regilor egipteni Amenofis al ill-lea (1400-1326), Amenofis al IV-lea
(1361-1340) ~i Tutan-Khamon (1333-1325). Regii in cauza l~i exprima, prin
intermediul acestor scrisori, !ngrijorarea In legatura cu ni~te triburi ale
«habirilor», care sunt prezentate ca potrivnice dominatiei egiptene asupra
teritoriilor feniciene ~i canaanite ~i care 1i atacii pe principii vasali ai Egiptului.
Prezenta habirilor este semnalata peste tot ~i de numele lor se leaga multe
talharii, furturi, teroare, asasinate. El erau incurajati ~i sustinuti de catre hitit],
care de asemenea erau adversari ai Egiptului.
As.e.manarea de nume rntre «habiri» ~i evrei i-a determinat pe unii istorici
sa presupuna ca ar fi vorba de una ~i aceea~i populatie.30 Or, problema aceasta a
fost discutata ~i lamurita inca Ia inceputul secolului XX, stabilindu-se ca
identitatea de nume nu este posibilii. Numele habirilor provine de Ia radacina
«heber» (1:::!:;!), cu prima consonanta chet (:;!),care 1n traducere rnseamna «aliat»,
«asociat», «apaqinator» Ia o anumita grupare sau banda, pe cand numele evreilor
pro vine de la cu totul alta radacina ~i anume «eben> (1 :J::f) cu prima consonantii
ain (::f), iar semnifica{ia acestui cuvant este «parte», ceea ce ar face trimitere Ia
venirea lui Avraam dinspre «cealalUi parte a raului (Eufrat sau Iordan)", atunci
cand a sosit in Canaan.
1-Iabirii nu au fost de alt neam decat regii fenicieni ~i canaaniti, care 1i
reclamau In Egipt, ci proveneau chiar dintre supu~ii acestora, care lnsa nu mai
voiau sa accepte dominatia egipteana, fapt pentru care ii contestau ~i chiar ii
31
atacau pe regii sau conducatorii lor, acoliti ai Egiptului. Erau denumiti <<habiri»
adica asociati sau aliati contra propriilor lor conducatori ~i ai Egiptului.
Daca totu~i ar fi sa stabilim o conexiune intre habiri ~i evrei ar fi aceea ca
Ia scurtii vreme dupa ce primii (habirii) au destabilizat politic zona esticii a
coastei mediteraniene, urmatorii, adica evreii, au invadat Canaanul ~i treptat i-au
anihilat ~i asimilat pe indigeni. Lucrul acesta s-a intamplat partial sub
conducerea lui Iosua, urma~ul lui Moise Ia conducerea populatiei evreie~ti,
populatie care a~a cum am precizat, a parasit Egiptul Ia s!ar~itul secolului al
Xlll-lea. Ceea ce a reu~it Moise sa faca dupa perioada traversiirii Sinaiului, a
fost cucerirea teritoriilor din estul Miirii Moarte, Iordanului ~i Lacului Galileii,
pe care le va ~i atribui, ca parte de mo~tenire triburilor Ruben, Gad ~i Ia jumatate

30
ibidem, p. 15.
31
Idem, p. 875.

18
~ tribul lui Manase (Iosua 13,8). Iosua va distribui mai apoi parte de mo~tenire
s- ceJorlaJte semintii in vestul Iordanului.
Cat a trait acesta, situatia in Canaan a fost relativ calma, dar dupa moartea
i:!.. cand fiecare trib ~i-a asumat conducerea prin <<Zechenimi», adica batranii
~'"'lllintiilor, au reaparut tulburarile provocate atat de canaanifi cat ~i de populatia
.=a afara Canaanului precum mesopotamienii, moabitii, madiani~ii, filisteni i ~i
!::lOll i ti i.
Deoarece dispersate cum erau semintiile nu mai puteau face fata
wro,·ocarilor, s-a hotarat sa fie ale~i barbati viteji dintr-o semintie sau alta, care
sa-i mobilizeze pe toti evreii in stare de a purta anna, Ia lupta. A~a a aparut
csrlrutia judecatorilor. De unde aceasta denumire atata vreme cat cei desemnati
ce popor erau mai degraba capetenii militare? Explicatia este aceasta : pe timp
~ pace, barbatii In cauza se reintorceau in propriile lor semin;ii ~i Ia vechile lor
~eletnici ri. Dar aveau deja un renume ~i o autoritate, Ia care evreii raceau apel
;;;} de cate ori se iveau diferende intre ei.
Perioada judecatorilor este prezentata In cartea cu acela~i nume, ca ~i In
:::una parte a dirtii I Samuel. A i'nceput dupa aproximativ cincizeci de ani de Ia
:::cerirea tarii situate Ia vest de Iordan ~ i s-a incheiat odata cu ungerea primului
~,ge, Ia mijlocului secolului XI I. d. Hr. Daca ie~irea din Egipt a avut Joe Ia
~irul secolului al XIII-lea, inseamna ca durata perioadei judecatorilor a fost
~ aproximativ 100 de ani. 32
Dupa cei care sustin cii i e~irea din Egipt ar fi avut Joe cu muJt mai
.:..-~vreme, respectiv in timpul domniei faraonului Amenofis al IV -lea, deci cam
-:".n 1415 l. d. Hr., ~i durata epocii Judecatorilor apare cu rnult mai lunga,
_:operind earn trei secole ~i jumatate. 33
Dintre judecatorii care s-au remarcat prin fapte de vitejie li amintim pe
OmieJ, Aod, Samgar, Debora, Barac, Ghedeon, Ieftae, Samson, Eli ~i Samuel.
Starea reJigios-morala a evreilor a deciizut mult In acest rastimp, cand Ia
:onducerea evreilor s-au aflat judeciitorii. Idolatria a fost practicata pe scara
..:uga, fapt ce a determinat ~i decaderea moravurilor.
0 astfel de situaite - asociata cu perpetua amenintare din partea unor
~,·adatori strliini ~i mai ales a filistenilor, care s-au a~ezat In ~esul dintre Iafa ~i
Gaza cam pe Ia jumlitatea secolului al XTI-Iea 1.d.Hr., a determinat conturarea
~ei mi~cari, care a militat pentru introducerea monarhiei.
Evenimentul desemnarii primului rege a avut Joe In anul 1050 1. d. Hr? 4
Cel ales a fost Saul, un tanar viteaz din semitia lui Veniamin, care s-a remarcat

.: L. Pirot, Chronologie biblique, art. in Dictionnaire de Ia Bible. Supplement, To me premier,

?llis, 1928, col. 1245.
Ibidem.
- Dup~ unele surse, regalitatea ar fi inceput in 1025 i. d. Hr.. Vezi: l~toria lumii In date ... , p. 14;
-\dolphe Lods, israel. Des origines au milieu du VT/f-e siec/e avant notre ere, Paris, 1969, p. 35 I.

19
mtr-o biitalie impotriva amonitilor, ce atacasera semintia lui Gad, din estul
Iordanului (Vezi I, Sem. 11). Pericolul mare caruia a trebuit sa-i faca fata Saul
venea 1nsa din partea fLlistenilor. I-a biruit pe ace~tia intr-o b~W'ilie la Micmas, in
sud-estul Betelului (I Sam. 11), fiind ajutat ~i de fiul sau Ionatan. Dar victorian-
a fost definitiva. Filistenii vor ataca din nou ~i vor crea probleme lui Saul pe
toatii durata domniei sale. El, impreuna en trei dintre fiii sai i:~i vor pierde viata
intr-o confruntare cu filistenii care a avut loc in Valea Iezreel, ce desparte
Galileea de Samaria. Acest inceput al regalitatii 1n Israel este socotit mai mult ca
"o treabii de familie" (I Sam. 13, 19-22)? 5 Populatia peste care a domnit Saul a
fost de aproximativ 50.000 de locuitori.
Pentru scurtii vreme (doi ani) a ajuns rege un fiu al lui Saul. pe nume
~bo~?et. Acesta 1nsa a domnit nnmai peste unsprezece semintii, deoarece
semintia lui Iuda 11 va proclama rege pe David, fiul lui Iesei din Betleern. Dupa
ce I~bo~et este ucis intr-un complot (IT Sam. 4), David este recunoscut rege peste
toate semint}ile. Capitala regatului siiu a fost la Hebron timp de ~apte ani ~i
jnmatate. El a cucerit apoi Ierusalimul de Ia tribul canaanit al iebuseilor ~i 1-a
transformat In capitalii. Va aduce aici ~i chivotul Legii, care pana atunci
poposise prin diferite locuri din Canaan.
Cu ajutorul unei putemice armate de infanterie, pe care o va organiza,
David va asigura pacea Ia granitele tarii, biruindu-i pe filisteni, moabiti, edorniti,
arnoniti ~i aramei. Va 1ncheia in schimb o aliantii cu regele Hiram al Feniciei.
Spre a da un mai mare prestigiu domniei sale, ~i-a pus In plan sa zideasca
un templu Dornnului, apreciind cii e nepotrivit ca el sa locuiascii in palate
luxoase, iar pentru Domnul sii existe doar o casii modestii (cortul srant). Doi
profeti de Ia curtea sa - Gad ~i Natan ii vor face opozit}e, pentru motivul cii
David n-ar fi fost vrednic sii in!aptuiascii o astfel de lucrare, datoritii viirsiirii de
sange in multele riizboaie pe care le-a purtat ~i mai ales pentm uciderea
generalului sau Urie, pe a dirui femeie (Bat~?eba) a dorit sii o aibii pentm sine.
Perioada ultima a domniei lui David a fost marcata de o lupta apriga
pentru succesiunea Ia tron. Un fiu al sau, pe nume Absalom (Avesa1om) il va
alunga pe David din Ierusalim ~?i li va ocupa tronul, dar va fi ucis, de osta~ii lui
David. Un alt fiu, Adonia, va proceda In acela~i fel, proclamandu-se ~i el rege,
pe cand inca David mai traia.
Lui David i se recunoa~te patemitatea unei mari parti din cartea Psalmilor.
De asemenea, de nnmele lui se leagii introducerea canUirii la cortul srant ca ~i
organizarea in cete a preotilor ~i levitilor.
Ca riisplatii pentru vrednicia ~i credincio~ia sa, i s-a harazit onoarea ca din
neamul sau sa se nasdi Mesia.
Durata regaliHitii sale se circumscrie intre anji 1010-970 l.d.Hr?6 ~i este
prezentata in cartea IT Sam, incepand cu cap. 2 ~i pana Ia sraqitul acestei caqi. I-

35
Andre Lemaire, op. cit., p. 878.
36
ibidem.

20
:: succedat la tron fiul sau Solomon, nascut cu Bat~eba, fosta femeie a lui Urie
Heteul.
Potrivit relatarii cartii I R eg. cap. l , urcarea lui Solomon pe tron s-a fa cut
b 970 i. d. Hr. prin dejucarea planului unei coalitii favorabile fratelui siiu vitreg
-~donia, Ia care au luat parte forte foarte influente in societate, precum
~:~ducatorul armatei Ioab ~i marele preot Abiatar. Solomon i-a eliminat ~i ~i-a
2-..ciruit o echipii de oameni devotati. Pentru a se pune sub protectia marii puteri,
--!..e a fost Egiptul, taniirul rege s-a ciisiitorit cu fiica faraonului Siamun. A
c.:1tivat apoi, pe mai departe ca ~i tatal sau David, bunele relatii cu Hiram, regele
E="eniciei, care 1-a ajutat sa-~i organizeze o importantii flotii comerciala, ce
s:::ibiitea Mediterana, panii In Spania, ~i Marea Ro~ie, panii in sudul Arabiei.
Sunt binecunoscute ~i relatiile cu regatul arab din Saba care controla
~rtul cu mirodenii (I Reg. 10, 1-13).
Pe langii armata de infanterie existentii in timpul lui David,Solomon a
b...'iintat ~i o importantii. armata de cavalerie cumpariind cai ~i dirute de lupta din
Ctlicia ~i Egipt (I Reg. 10, 26-29).
A dat stralucire Ierusalimului, prin inaltarea unor palate somptuoase ~i
~ zidirea acolo a vestitului templu. A reconstruit apoi ~i a fortificat localitiitile
!hJor, Meghido ~i Ghezer.
Solomon trece drept ~i un mare intelept. Lui i se atribuie trei dintre di.qile
~tice ~i de intelepciune : Cartea Proverbelor sau Pildelor (partial), Cantarea
Cintiirilor ~i Eclesiastul.
A practicat lnsii un lux exorbitant ~i in afara de fiica lui faraon, Solomon
sz-a luat ~i alte sotii, multe dintre de piigane (moabite, amonite, idumeene,
:eniciene, hitite ~i amorite) (I Reg. ll , 3). Spre a le fi pe plac, le-a ingiiduit
;'!llCticarea idolatriei, ~i chiar el insu~i s-a dedat lnchinarii la idoli.
Pentru lucdirile publice de anvergurii, ce le-a 1nfiiptuit, ca !?i pentru luxul
~e Ia curtea sa, Solomon a impovarat poporuJ cu tot felul de corvezi ~i biruri,
.:are au generat nemultumiri ~i chjar riiscoale. in plus anii de domnie ai lui
Solomon au fost tulburati ~ i de unele unpotriviri ~ i harru ieli ce au fost provocate
.::e unii du~mani din afara granj~elor fiirii. Astfel li amintim pe Hadad din Edom,
··iJii de neam regesc, refugiat in Egipt inca pe vremea lui David, ~ i pe R ezon,
devenit rege In Damasc. Amiindoi au creat probleme Ia granita de nord -est a
Israelului.
Se mai face pomenire de Je roboam, fost s luj ba~ Ia curtea lui Solomon,
.:are ca ~i Hadad s-a refugiat tn Egipt, din cauza persecutiei regelui evreu. l ata cii
?i Egiptul, din tara protectoare a lui Solomon, a devenit tara cu pretentii
dominatoare asupra regatului sau, primindu-i pe refugiati.
Se pare cii ~i slujitorii de Ia templu au devenit opozanti ai lui Solomon,
nemultumiti de indepartarea sa de Ia credinta monoteista.

21
 in anul 931 l.d.Hr. Solomon a inchis ochii, Uisand in urma o stare de
lucruri, care a provocat s!ar~itul regalitatii unificate.37
1-a succedat Ia tron fiul sau Roboam, care a facut dovada unor imprudente
politice, refuzandu-i ~i tratandu-i cu asprime pe batranii poporului, veniti sa
mijloceasca diminuarea birurilor ~i corvezilor. Reactia acestora a fost de ie~ire
de sub asculatarea noului rege. Cartea I a Regilor reda textual aceasta hotadire :
« Ce parte de mo~tenire mai putem avea noi cu David? Nici o mo~tenire nu mai
avem cu fiul lui Iesei ! De aceea, dar, inapoi la corturile tale, Israele ! » (I Reg.
12, 16). A~a s-a produs, In anul 931 I. d. Hr. (dupa alta traditie ill 933), schisma,
care a dus la aparipa a douii regate.
Sub ascultarea lui Roboam, fiul lui Solomon au dimas semintiile lui Iuda
~i Veniamin, care s-au constituit in noul regat de sud sau Iuda, cu capitala Ia
Ierusalim. Celelalte zece semintii 1-au rechemat din Egipt pe e:fraiemuitul
Jeroboam, care a fost lncoronat ca rege peste eel de al doilea regat, eel de nord
numit ~i Israel, cu capitala la Sichem, apoi Ia Penuel (I Reg. 12,25) ~i, in final, la
Tirta (I Reg. 14, 17).
Constatarea care se poate face in legatudi cu perioada regatului unit, a
ciirui duratii a fost de aproximativ 119 ani, este aceea cii a reprezentat o
adevarata <<Varsta de aur» tn istoria poporului evreu38• Nici inainte ~i nici dupa
aceea istoria ~i cultura evreiasca n-au cunoscut ~i nu vor cunoa~te o asemenea
a~ezare ~i dezvoltare ca in perioada cat a durat regatul unit.
Cum era de previizut inca de la illceput relatiile dintre cele doua regate au
fost marcate de conflicte ~i tensiuni ceea ce va fi In defavoarea atat a unui regat
dit ~i a celuilalt.
Regatul de nord a durat 209 ani ~i pe tronul siiu s-au succedat 20 de regi.
Primul dintre ace~tia, Jeroboam I, pe care l-am amintit, voind sa lmpiedice orice
legatura a supu~i1or sai cu evreii din regatul de sud, a introdus cultul vitelului de
aur, despre care a pretins ca a fost adevaratul cult, practical de evrei la ie~irea din
robia Egiptului. De asemenea a zidit capi~ti pe 1nal~imi ~i a !acut preoti dintre
evreii care nu erau din semintia lui Levi (I Reg. 12,26-31 ).
in timpul cat a domnit peste Israel, Jeroboam a trebuit sa facii fata ?i la
doua intervenrii straine. Prima a fost cea a faraonului $e~onk l-ui, care dupa ce a
cotropit regatul de sud a patruns ~i in regatul Israel, prin 926, distrugand multe
ora~e fortificate (1 Reg. 14,25-28). A doua a fost cea a regelui Benhadad al
Damascului, in 900 l.d.Hr., care a atacat regatul de nord la instigatia lui Roboam,
regele din Iuda.
in anul 910, ill locul lui Jeroboam, care a murit, a ajuns fiul siiu Nadab.
Acesta a calcat pe urmele tatalui siiu, in sensu! cii a practicat ~i incurajat
idolatria. N-a domnit decat doi ani, pentru cii a fost ucis de ciitre Bae~a, din
semintia lui Isahar, care a uzurpat tronul. De altfel, Bae~a nu 1-a vizat doar pe

37
ibidem. p. 879.
38
Ibidem, p. 880.

22
X~ab ci a starpit toata casa lui Jeroboam, !neat din neamul acestuia n-a rl:'imas
~un suflet.
Bae~a a domnit illtre 909-8861.d.Hr. ~i el a illtrecut ill rautate ~i :taradelegi
ue antecesorii sai, rai precum am vazut ~i aceia. I-a succedat Ia domnie fiu l sau
~"' care a domnit timp de doi ani (886-885 1.d.Hr.) ~~ a avut aceea!?i soarta ca ~i
~.-tab, fiind ucis de un supus al sau, pe nume Zimri, care era conduditor 1n
L-=ata. Acesta s-a autoproclamat rege, dar n-a domnit decat ~apte zile deoarece
'.l::Zind poporul, care era mobilizat Ia lupta lmpotriva filistenilor, di Zimri 1-a
c..o..--!5 pe E la, a 'inconjurat capitala Tirta spre a-1 prinde pe uciga~. Acesta s-a
-~--icadat ill casa regalii ~i i-a dat foe, pierind in flacari.
Toate aceste fapte sunt descrise in cartea I Reg. incepand cu cap.l2.
Pentru ocuparea tronului au apiirut doi candidati care au detenninat
~irea poporului ill doua tabere. Un candidat a fost Tibni, fiul lui Ghinat iar
:elalalt a fost Omri, mai marele o~tirii lui Israel. A biruit tabara lui Omri,
-:onrracandidatul sau, cu alti sustiniitori pierind in confruntarile ce au avut loc.
Omri a domnit illtre 885- 874 ~ i el a illtemeiat o noua capitala, la Samaria
1 Reg. 16, 24). Spre a-~i asigura o stabilitate politicii, a 'incheiat aliante cu
renicia, ciisiitorindu-~i fiul cu fii ca regelui fenician din Sidon. De aseroenea, a
:-bit primul rege din regah1l de nord, care a cautat o impiicare cu regatul de sud.
-\porn ito campanie 1mpotriva Moabului ~i 1-a biruit.
Cartea I a Regilor a consemnat numai fapte negative in legatura cu toti
:egii care s-au succedat panii Ia Ornri pe tronul regatului de nord. in conml
-:estuia din urmii roste~te o judecata ~i mai aspra. Astfel aflam scris cii " Omri a
~'~it fapte rele lnaintea ochilor Domnului ~ i a fost roai nelegiuit decat toti cei
::.:naintea lui (I Reg. 16,25).
Lui Omri i-a urmat fiul siiu Ahab, care a~a cum am spus s-a casatorit cu o
;-::intesa fenicianii din Sidon, pe oume Izabela. Aceasta a adus In tara sute de
;:oeoti ai lui Baal, pentru care a zidit capi~ti in tot Israelul ~i pe care Li intretinea
~ sudoarea p oporului.
in vremea acestui rcge a activat llie Tesviteanul, care a purtat un adevarat
-1zboi 1mpotriva idolatriei ~i care a fost necrutator cu Ahab ~i 1zabela. Faptele ~i
;::rinw1ile acestui profet sunt istorisite In fina lul carrii I Regi (cap. 17-19) ~i Ia
~ceputul celei de a TI-a dirti a Regilor (cap. 1-2).
Perioada domniei lui Ahab a fost 874-853. El a murit lntr-o luptii cu
srrieoii. I-a urmat Ia tron fiul sau Ohozia, care a domnit lntre 853-842 urmand ~i
d ciiile parintilor sai Ahab ~i Izabela, adica i nchinarea la idoli ~i lmpilarea
?Oporului.
Dupa el s-a :flicut rege Ioram, fratele sau caci Ohozia n-a avut unna~i .
Acesta a domnit doar doi ani caci a fost ucis de Iehu, capetenie de o~tire In
Israel. Acest Iehu 1-a ucis pe toti din familia lui Ahab ~i s-a fiicut rege ill Israel.
:\ domnit lntre 841-814 l.d.Hr. in vremea sa, sirienii au ocupat tcritoriile de Ia

23
rasarit de Jordan, care constituiau partea de mo~tenire a triburilor lui Ruben, Gad
~i Manase? 9
Lui Jehu i-a succedat fiul sau Ioabaz, care a domnit intre 814-803, iar
dupa Ioabaz a urmat fiul sau loa~. Acesta a reu~it sa recucereasca teritoriile
ocupate de sirieni.ln vremea lui a murit profetul Elisei. Perioada domniei sale a
fost i'ntre 803-790.
1-a urmat fiul sau, Jeroboam aliT-lea, care a domnit intre 790-750 J.d.Hr.
in timpul acestui rege au activat profetii Osea ~i Amos. Scrierile acestor doi
profeti cuprind rele prevestiri Ia adresa lui Israel datorita idolatriei ~i
raradelegilor ce s-au savar~it in timpullui Jeroboam aliT-lea.
Au urmat doi regi care au domnit perioade extrem de scurte ~i care au
pierit in urma complotului impotriva lor. Ace~tia au fost : Zaharia, fiul lui
Jeroboam al IT-lea, care a domnit 6 luni (in 750 l.d.Hr.), fiind ucis de $alum,
care, la randul sau a fost ucis, de Menahem, dupa o luna de domnie, in 750.
Acest Menahem a stat pe tronul pe care 1-a uzurpat mtre 750-741 i.d.Hr. in
timpul domniei sale, s-a intamplat o incursiune a regelui Tiglatfalasar al Asiriei
In Regatul de Nord, obligandu-l pe Menahem sa plateasca un tribut greu.
Dupa Menabem a ajuns rege fiul sau Pecahia, care a domnit numai doi ani
(741 -739), fiind ucis de catre un rival pe nume Pecab. Acesta a domnit intre 740-
732 Ld.Hr. ~i a incercat o coalitie cu regele Reton al Siriei, lmpotriva Asiriei.
Pentru acest motiv, Tiglatfalasar al Asiriei, pentru a doua oadi a navalit in Israel
ocupand multe cetati ~i deportatand foarte multi israeliti in Asiria.
Un oarecare Osea, fiul lui Ela 1-a ucis pe Pecah ~i s-a facut rege ill locul
lui cu concursul Asiriei. Acesta a domnit mtre 731-722, dar pentru ca ~i el, dupa
moartea lui Tiglatfalasar al Asiriei a refuzat sa plateasca tribut, urmatorul rege al
Asirieri, Salamasar al V -lea va asedia Samaria ~i dupa doi ani de rezistenta,
aceasta a cazut (In 722), regatul de nord fiind desfiintat pentru totdeauna.
Majoritatea populatiei a fost deportata ~i impra~tiata pe 1ntinsuJ imperiului
asirian. in locul israelitilor deportati au fost adu~i pagani, care s-au amestecat cu
putinii evrei care au scapat de exil, rezultand o populatie israelito-pagana,
cunoscuta sub denumirea de samariteni. ·
Astfel a luat srar~it regatul de Nord. Precum am vazut, succesiunea Ia tron
s-a racut in multe situatii prin ucidere ~i uzurparea tronului de Ia dinastia
anterioara. Nu mai putin de noua regi au pierit de mana uzurpatorilor, care au
ocupat tronul. Un rege a murit pe cimpul de lupta. Cunoscand aceste sihlafii
dramatice ne putem da seama cat de precara a fost situatia regatului de nord ~i
cat de zbuciumata ~i nea~ezata a fost viata evreilor apartinatori acestui regat. in
conditiile de perpetua lupta pentru succesiune, decadenta s-a manifestat Ia toate
nivelurile ~i In toate compartimentele vietii sociale. Autorul cartii I Regi repeta,
ca un leit motiv, in legah1ra cu fiecare dintre cei 20 de regi cati s-au perindat in
acest regat ca «acesta a savar~it fapte nepHicute 1naintea ochilor Domnului, caci

39
Ibidem, p. 881.

24
a ..:::1blat pe drumul tatalu.i sau, cum ~i in pacatele lui» (I Reg. 15,26; 15, 34;
:9: 16,25 etc.).
•
Sa urmarim acum derularea istoriei celuilalt regat a! evreilor, care dupa
.-. ..:.ea lui Solomon 1-a avut In frunte pe Roboam.
Dupa sf'ar~itul acestuia, lntamplat In 914 l.d.Hr. a urmat Ia tron fiul sliu
. ~ care a domnit panli in 912, deci numai trei ani. Autorul cartii I Regi il
-~terizeaza In felul acesta: «A umblat in toate pacatele tatalui sau ... ~i inima
_ n-a fost lntreagli la Domnul D umnezeul lui. .. » (I Reg. 15,3),
I-a succedat in 912 fiul sau Asa, care va avea o domnie mai lunga de 41
d:! mi (pana in 870). Despre acesta se afinna ca «a :Iacut lucruri pliicute inaintea
..:.:1lor Domnului» (I Reg. 15, 11). Practic a lnlaturat idolatria ~~a asanat moral
$Xtetatea (I Reg. 15, 11-15).
Asa a avut de tacut fata insa unui conflict permanent cu regele Bae~a at
.!£3rului de nord. Acest Bae~a il ucisese pe inainta~ul sau Ia tron, pe regele
. ·~b. ~i nu numai pe el ci pe toti cei din casa lui Ieroboam. Asa a trimis mult
~ si argint lui Benhadad regele Siriei pentru a-1 ca~tiga de partea sa impotriva
c-Jdului rege Bae~a. Relatia cu regele sirian i-a fost de bun augur lui Asa, dici
33e~a n-a mai indriiznit sa-i calce granitele.
to locullui Asa a ajuns rege in Iuda, Iosafat, fiul sau. A domnit intre 871 -
~6 i.d.Hr. Acesta a incheiat legamant cu Ahab, regele idolatru din Israel ~i
=:preuna au inceput un razboi impotriva Siriei, dar au fost biruiti. Altfel Iosafat
~ :ntaptuit lucruri bune in Iuda ~i a continuat reforma rei igios-morala lnceputa de
:..:.:31 sau.
Succesorul lui Iosafat a fost fiul sau Joram. Durata domniei acestuia a fost
.:.e Ia 846-841 i.d.Hr. Pe acesta tatal siiu il casatorise cu Atalia, fiica lui Ornri,
:eea ce explicii ~i mai mult conlucrarea pe plan politic intre cele doua regate (II
Reg. 8,18-26) ~i aplecarea lui Ioaram spre idolatric.
Murind Ioram, a ajuns rege Ohozia, fiul sau, care n-a domn it decat scurta
-:erne (841 i.d.Hr.), fiind ucis de Jehu, uzurpatorul tronului lui Ioram, regele lui
:.Srael (U Reg. 9, 27-29).
A urmat Ia tron A talia, mama lui Ohozia. Ea de fapt a uzurpat tronul ~i a
~ut nelegiuirea de a-~i ucide proprii nepoti, pentru a a nu avea pretendenti la
..:.omnie. Unul dintre nepoti a sciipat totu~i. Acesta a fost loa~, fiul lui Ohozia,
:are a fost luat de matu~a sa dupa tatii ~i dus tn templul domnului, unde a stat, ca
j)rr-un loc de refugiu, ~ase ani.40
Preotul Iehoiada, cunoscand nelegiurea Ataliei a pus Ia cale tnlaturarea ~i
xiderea ei, dupa care 1-a incoronat rege pe loa~. in varsta pe atunci doar de ~apte
mi. (TI Reg. 11, 4-21)

Adolphe Lods, op. cit., p.383.

25
 Atalia a ocupat tronulla Ierusalim timp de ~ase ani (841 - 8351.d.Hr.).
Domnia lui loa~ (835-802 l.d.Hr.) a fost o revenire Ia vremurile bune de
moralitate ~i prosperitate in Iuda. El a 'intreprins o mare lucrare de restaurare a
templului stant, care ajunsese in ruina. Din pacate, loa~ a cazut victima unui
complot pus Ia cale de unii slujba~i ai sai. In locul sau a ajuns rege Amatia, fiul
sau, care a domnit intre 802-776 l.d.Hr. El l-a razbunat pe taUil sau loa~,
pierzandu-i pe cei cc l-au riipus, dar cautand pricina de scandal cu regele Ioa~ al
Regatului de nord, a fost biruit ~i venind loa~ Ia Ierusalim, a daramat zidurilc de
aparare ale cetatii ~i a jefuit aurul ~i argintul de Ia templu. Amatia a ramas totu~i
pe tron inca vreo cincisprezece ani, dar a fost ucis intr-o razmerita ce s-a iscat in
propriul sau regat (II Reg. 14, 8-20).
I-a urmat Ia tron Azaria, fiul sau, care era doar de 17 ani, cand a fost tacut
rege. A domnit lntre 776-7391.d.Hr. ~i a !acut fapte bune inaintea Domnului. S-a
intfunplat insa sa se 1mbolnaveasca de lepra, fapt ce 1-a determinat sa tdiiasca
izolat, lntr-o casa. Treburile regatului i-au revenit fiului sau Iotam, care era In
casa regeascii. Sub acest rege ~i-a 1nceput misiunea profetica Isaia, fiullui Arnot,
el insu~i apartinand familiei regale (II Reg. 15, 1-7).
Dupa star~itul regelui Azaria, s-a oficializat responsabilitatea de monarh a
lui Iotam, care apare ca rege i'ntre 739 - 735 l.d.Hr. Cartea IT Regi consemneaza
fapte pozitive savar~ite de acest rege. Catre sfiir~itul domniei sale, regatul de sud
incepe sa fie presat dinspre nord de coalifia a doi regi striiini : Raton al Siriei ~i
Pecah al lui Israel. Scopul urmarit de cei doi era sa-l atraga ~i pe Iotam intr-o
coalitie antiasirianii. Cum acesta a refuzat, planul regilor coaliza~ era sa-l
'indeparteze de Ia domnie ~i sa puna in locul lui un pretendent antiasirian. Planul
era cat pe ce sa reu~easca, numai ca Iotam a murit pe nea~teptate. I-a urmat fiul
sau Ahaz (735/4-719l.d.Hr.), care speriat de amenintarea siro-israeliana, a tacut
apella Tiglatfalasar al ill-lea al Asiriei.
Profetul Isaia a ciiutat sa-l abatii pe Ahaz de Ia gestul sau nesabuit, aratand
cii poate face fatii singur amenintarii celor doi regi, care aveau trupele comasate
Ia granita cu Asiria. In schimb, apelul Ia Asiria va duce Ia pierderea
independen~ei regatului Iuda (II Reg. Cap. 16). ·
Ahaz n-a ascultat sfatul lui Isaia ~i rezultatul a fost ca Asiria a nirnicit
regatul din Damasc (733 l.d.Hr.) ~i 1-a inlaturat pe regele Pecah al Israelului,
favorizand ascensiunea Ia tron a lui Osea, care a platit un tribut greu Asiriei. La
fel s-a lntamplat insa ~i cu Ahaz. A trebuit sa se duca la Damasc, unde s-a plecat
pana Ia piimant In fata regelui asirian, luand totodatii cuno~tinta de tributul greu
pe care urma sa-l plateasdi el Asiriei.
Dupa desfiintarea regatului de nord In 722 i.d.Hr., eel de sud va parcurgc
singur cursu! istoriei aproximativ 135 de ani (587 i.d.Hr.).
Lui Ahaz i-a unnat Ia tron Hischia sau Ezechia, fiul sau (719-6991.d.Hr.).
Acesta a fost mai receptiv fatii de sfaturile profetului lsaia ~i ca atare s-a pomit
sa faca o reforma pe plan religios ~i administrativ. A daramat capi~tile idole~ti ~i
a central cultul Ia Ierusalim. A diutat sa-i intcgreze pe multi dintre locuitorii

26
 regatului de nord, care s-au refugiat aici. A avut loc ~i un reviriment cultural ca
~i o redresare economica (cf. IT Reg. 20, 12; Cronici 32, 3).
in anul 705 l.d.Hr., Ia moartea lui Sargon al IT-lea al Asiriei, Ezechia a
cautat sa redobandeasca independenta regatului de sud. Pentru aceasta a
organizat o coalitie antiasiriana in care au intrat ~i ora~ele Tir din Fenicia,
A~dodul ~i Gaza din Filistea ~i de asemenea Edomul. Coalitia a fost sustinuta de
Egipt. Dar, In 701 i.d.Hr. regele Senaherib a lntreprins o expedi~ie contra lui
Ezechia. Consecintele invaziei asiriene au fost dezastruoase. Au fost distruse 46
de localitati intarite, iar peste doua sute de mii de locuitori au fost deportati In
Asiria. A fost imp usa din nou plata unui tribut ~i mai greu (IT Reg. 18, 13-16).
In 699 l.d.Hr. a urmat Ia tron regele Manase, fiul lui Ezechia. Acesta a
reintrodus idolatria ~i a zidit capi~tile pe care tatal sau, Ezechia le-a dadimat.
Pentru ca Isaia i s-a impotrivit, 1-a ucis, taindu-l in doua cu ferestraul.
Manase a murit in 645 i.d.Hr., ~i a fost succedat de fiul sau, Amon, care a
domnit pana In 640 i.d.Hr.. Acesta a mers, lntru totul, pe calea tatalui sau,
practicand idolatria ~i nesocotind credinta stramo~easca. A fost ucis 1ntr-un
complot organizat de slujitorii de la curtea sa (IT Reg. 21, 23).
Pe tron s-a urcat fiul sau, Iosia, care a domnit 1ntre 640-609 i.d.Hr. Acesta
a lntreprins o reforma religioasii ~i morala, precum lnainta~ul sau Ezechia, fiind
sprijinit de profetul Jeremia, eel mai mare dupa profetul Isaia. Astfel a restaurat
templul, care era in ruine. Cu acest prilej a giisit un sul al Legii, pe care citindu-1
s-a 1nfrico~at de amenintarile scrise acolo pentru cei ce vor inciilca Legea
Domnului. De acea, Iosia a dunat poporul la Ierusalim ~i a relnnoit legamantul.
in vremea lui s-a prabu~it imperiul asirian, Ninive ciizand In 612 l.d.Hr. sub
loviturile mezilor (Ciaxare) ~i babilonienilor. Profitand de aceasta schimbare
politica In Orient, Iosia ~i-a extins controlu1 asupra unei paqi din ~esul filistean.
Incercand 1nsa sa lmpiedice trecerea prin tara sa a unei armate egiptene, care se
ducea sa 1n.franga ultirnile trupe asiriene, Iosia este biruit ~i strapuns cu sulita la
Meghido, in valea lezreel. Jeremia a deplans moartea acestui rege cu frica de
Dumnezeu. Se sustine cii scrierea "Plangerile lui Jeremia" i-ar fi fost inspiratii
profetului chiar de acest eveniment dramatic al moqii lui Iosia.
in locul lui Iosia, a ajuns rege fiul siiu Ioahaz, care a domnit numai trei
luni (609 i.d.Hr.) Faraonul Neco 1-a lnlocuit cu Ioiachim, fratele siiu, care va
domni lntre 609 - 598 l.d.Hr. Pe Ioahaz 1-a dus in Egipt, unde a murit (ll Reg.
23,24). Dar chiar In anul urciirii lui Ioiachim pe tron (609 l.d.Hr.) a avut loc
prima invazie babiloniana in regatul Iuda. Din supus al Egiptului, loiachim a
ajuns sa pliiteasca tribut regelui Nabucodooosor al Babilonului (IT Reg. 24, 1).
Rasculandu-se ellmpotriva Babilonului, Nabucodonosor a invadat pentru a doua
oara regatul de sud, in 597 id.Hr.

27
 Murind Ioiachim, in locul sau a ajuns rege Iehonia, fiul sau, care insa a
fost dus rob In Babilon lmpreuna cu zece mii de iudei, lntre care ~i profetul
Iezechiel (U Reg. 24, 20).
in locullui Iebonie, Nabucodonosor 1-a pus pe Sedechia (Tedecbia) (597-
587 i.d.Hr.). Gravitand lnspre Egipt, Sedechia s-a rasculat impotriva
Babilonului, fapt ce a racut ca In 587 i.d.Hr., Nabucodonosor sa vina pentru a
treia oara cu armata ~i sa surpe regatul Iuda. Dupa ce i-au fost uci~i copiii, lui
Sedechia i s-au scos ochii ~i a fost dus rob in Babilon. in 29 iulie 587 i'.d.Hr.
lemplul ~i palatele regale au fost incendiate, zidurile ceHitii au fost daramate ~i o
buna parte a populapei a fost deportata in Babilon.41 A fost numit tm guvemator
peste Iuda, in persoana lui Godolia, care insa a fost asasioat Ia scurta vreme. De
teama represalilor, multi evrei dintre cei care au riirnas in Ierusalim, au fugit in
Egipt. Intre ei a fost ~i profetul Jeremia, care a pastorit comunitatea iudaica de
acolo, cautand sa o fereasdi de idolatrie. Prezenta iudeilor in Egipt este
consernnta in locuri precum Migdol, Tahpane, Memfis ~i Elefantina, pe Nil.
in anul 582 i.d.Hr. Nabucodonosor a intreprins o noua incursiune In zona
mediteraniana. A ocupat atunci teritoriile din estul Iordanului ~i Moabul. Dar a
Juat din nou ostateci ~i dintre evreii care mai ramasesera in luda. in cele trei
deportari din 597 i.d.Hr., 587 i.d.Hr. ~i 582 i.d.Hr. au fost deportate in Babilon
cam 20.000 de persoane, in mare majoritate <.lin clasele privilegiate : familia
regala, funcfionari ~i demnitari publici, militari, me~te~ugari, etc. Babilonienii i-
au grupat pe ace~tia In regiuoea Nippur (Iez. 3,15 ; Ezdra 2,59 ; Neem. 7,61) din
s ud-estul capitalei, ~i le-a recunoscut o oarecare autonomic, in sensul ca li s-au
ingaduit sa aiba un sfat al batriinilor, Ia care sa facii apelin problemele specifice
natiei lor. Profetul Iezechiel, ~i mai Hirziu Daniclle vor fi spr ijinitori de nadejde.
~i Ieremia le-a purtat de grija, de~i im era printre ei. Din Ierusalim le-a trimis o
celebra scrisoare, care a devenit un document orientativ pentru evreii din toate
timpurile, siliti de imprejurari sa Iocuiasca printre neamuri. Acea impresionanta
scrisoare se afla In cap. 29 al caqii sale.
Multi evrei exilati s-au integrat In societatea babi loniana, ocupandu-se de
comert sau lucdind in administratie. ~i-au pastrat insa cultura, credinta ~i mai
pufin limba. T reptat au lnceput sa vorbeasca aramaica, limba de circulafie
intema~ionala in Orient (Daniel, cap.!). ·
in 561 i.d.Hr., regelui Tehonie is-a anulat statutul de ostatcc, ceca ce a dat
o noua speranta evreilor. Preo~ii, care nu mai aduceau sacrificii s-au ocupat
intens de instruirea conationalilor lor, cautand sa le explice Legea.
Imperiul neobabilonian n-a durat insa prea muJt. Ultimul rege, Naboned
(556 - 539 i.d.Hr.) a fost lnlaturat In 19 octombrie 539 l.d.Hr. de catre regele
Cims al Pe rsiei. In anul urmator (538 i.d.Hr.), Cirus a promulgat un decret care
autorizeaza relntoarcerea evreilor in l udeea ~i dreptul de reconstruire a templului
(Ezra 1,2-4; 6,3-5). Printul $e~batar, probabil fiu al ultimului rege Iehonie, a

11
' Andre Lemaire,op. cit., p. 884

28
fost numit guvemator al provinciei Iudeea (Ezra 1,8). Din pacate foarte putini
evrei s-au reintors in patrie odata cu $e~batar. Datorita unor intrigi, lucriirile de
reconstruire a templului au fost sistate. Ulterior, (522 J.d.Hr.) a fost trimis In
Iudeea printul Zorobabel, nepot al regelui Iehonie, care, lnsotit de arhiereul
Iosua a reluat lucriirile de reconstruire a templului.
Profetii Agbeu ~i Zaharia au sprijinit foarte mult lucriirile de zidire. La
pa~tile anului 515 l.d.Hr. noul templu a fost sfintit, 1ntr-un mare entuziasm
(Ezdra 6,13-22).
in timpul regelui Artaxerxe I-ul (464-424 l.d.Hr.) a revenit In Iudeea
paharnicul Neemia, care a adus un decret de refacere a zidurilor inconjuatoare
ale Jerusalimului, precum ~i scutiri de impozite ~i multe ajutoare. Lucrul acesta
s-a intfunplat prin 445 l.d.Hr.
Neemia a adoptat unele miisuri de redresare a vietii nationale ~i religioase,
cum ar fi respectarea ~abatu lui, plata zeciuielii Ia templu !?i interzicerea
casiitoriei evreilor cu femei piigane.
Un rol decisiv In restabilirea vietii nationale ~i religioase 1-a avut ~i
preotul Ezra. S-a avansat ideea ca s-a lntors In tara odata cu Zorobabel ~ i
arhiereul Iosua. Altii cred insii cii a revenit mai tarziu (prin 398 l.d.Hr.). Oricum,
el s-a ocupat de realcatuirea canonului biblic, risipit In timpul exilului. Pe langa
caftile scrise lnainte de exil, le-a adiiugat ~i pe cele scrise 1n timpul exilului. El
lnsu!?i a scris un compendiu de istorie nationaUi, cuprins in cele douii carti ale
Cronicilor sau Paralipomena.
Evreii rnai in varsta ~i cei cu stare materialii bunii nu s-au repatriat, ci au
riimas pe mai departe in Persia. Lor li s-au garantat drepturi ~ i posibilitatea de a
avea judecatori proprii. N-au fost scutiri insii nici de lncerciiri ~i persecutii.
Cartea Estir ~i cartea necanonica Istoria Susanei descriu situa~i de natura
aceasta.
in anul 334 l.d.Hr. ~i-a flicut aparitia, in Orient, Alexandru eel Mare, rege
al Macedoniei (336- 323 i.d.Hr.). Acesta a invins trupele lui Darius al ill-lea Ia
Granica, 1n 334 i.d.Hr. ~i Ia lssos, In 333 i.d.Hr. A ocupat Tirul ~i Egiptu1, unde a
1ntemeiat, Ia gurile Nilului, cetatea ce ii poarta nurnele. A trecut apoi Eufratul ~i
Tigrul, infrangand inca odatii armatele per~ilor, in 331 i.d.Hr., ~i ocupand
Babilonul (fosta capitala a iroperiului ) ~i Susa ~i incendiind cetatea Persepolis.
A continuat campania pana a ajuns Ia fluviul Indus. Armatele sale fiind epuizate,
s-a oprit acolo ~i a flicut calea lntoarsii pana la Babilon, uncle ~i-a stabilit sediul.
A tnceput organizarea imperiului sau, dar Ia scurta vreme (323 t.d.Hr.), o boalii
i-a curmat firul viepi. Vastul sau imperiu nu i-a supravieruit, pentru di a fost
lmpartit intre generalii sai.
Prezenta lui Alexandru In Orient a lnsemnat pentru evrei plasarea sub o
noua dominaJie po1itica dar ~i confruntarea cu o noua culturii, cea elenistica,
ceea ce a provocat reactii de acceptare dar ~i de respingere. Prin faptul ca evreii

29
nu is-au lmpotrivit lui Alexandru, Ia sosirea sa dinspre Fenicia, uncle a acostat, a
determinat o atitudine pozitiva din partea acestuia. Ba mai mult, dupa ce a
construit Alexandria, le-a oferit evreilor posibilitatca de a deveni cetateni ai noii
ceHiti.
~i mai mult au avut lnsa de profitat samaritenii, care nu numai ca nu i s-au
opus lui Alexandru, dar guvernatorul Samariei, Sanbalat i-a pus Ia dispozi~ie
8.000 de mercenari, care au sprijinit armata macedoneana Ia cucerirea
42
Egiptului.
Dupa moartea lui Alexandru, Iudeea a fost stiipanita pe rand de Ptolemeii
din Egipt (Lagizii) (323 - 200 i.d.Hr.) ~i Seleucizii din Siria (200-167 i.d.Hr.).
in general, domina~ia egipteanii a fost suportabila. in afara de plata unui
tribut, Ptolemeii le-au acordat evreilor o autonomie religioasa ~ i nafionalii.
Arhiereul sau marele preot reprezenta pentru ei singura autoritate na~onala. S-au
succedat, in aceasta perioadii urmiitorii arhierei : Onias 1-ul, Simon 1-ul, fiul lui
Onias, Manase, Onias alIT-lea, fiullui Simon, Simon al IT-lea eel Drept, fiullui
Onias alIT-lea, Onias al ill-lea, fiullui Onias al ll-lea. 43
in afara tarii sfinte, pe liingii comunitiitilc evreie~ti din Babilonia ~i Persia,
care existau de prin secolele VIII-VI i.d.Hr., s-au mai constituit comunitati
putemice In Antiohia Siriei, in Efes ~i desigur in Alexandria. Diaspora iudaica
din Egipt, constituita tn imprejurarile invaziei babiloniene din 587 l.d.Hr. ~i
amplificata In timpul lui Alexandru eel Mare, era cea mai numeroasa ~i cea mai
44
dinamicii. Pentru evreii elenizati din Egipt s-a tradus i n secolele ill-IT l.d.Hr.,
Biblia ebraica In Limba greaca, traducere cunoscuta sub denumirea de
Septuaginta.
Cam prin anul200 i.d.Hr. in urrna unor confruntari intre sirieni ~i egiptcni,
Iudeea trece de sub administra~ia lagida sub cea seleucida, din Siria. Antioh al
ill-lea, regele Siriei s-a aratat binevoitor cu evrei i, contribuind Ia reconstructia
lerusalimului , distrus in urma conflictuJui siro-egiptean.
Urmatorul rege, Selucos al IV-lea (187 - 175 l.d.Hr.) a schimbat politica.
Datorita unui razboi pierdut cu romanii, el a trebuit sa plateasca mari datorii de
razboi. In lipsa altor surse, nu s-a sfiit sa profite de tezaurul templului din
lerusalim. Urma~ul sau, Antioh al N-lea Epifanes (175-164), s-a dovedit ~ i mai
abuziv: a vandut postul de arhiereu pe bani. tn plus, a inceput un proces dur de
eJenizare a evreilor.
La intoarcerea sa dintr-o campanie lmpotriva Egiptului (169 l.d.Hr.) s-a
oprit la lerusalim, dedandu-se Ia jaf ~i masacdlnd o parte din populatie. Dupa doi
ani, in tmprejurari similare, s-a dedat Ia acte ~i mai cumplite. A lnal~at In templu
un altar pagan, iar cartea Legii a fiert-o in ciHdiiri, cu carne de pore, obligandu-i

42
Ibidem, p. 887.
43
Ibidem, p. 888.
44
Ibidem.

30
a=.ot pe preo~i sa o manance. Evreii care se lmpotriveau masurilor de paganizare
~J uc i~i (I Macab. 1, 23-29).
Ajun~i Ia disperare, evreii s-au rasculat. Semnalul rascoalei a venit de Ia
~rul Matatia din Modin. Acesta avea cinci fii ~ i , \'mpreuna cu ei a mobilizat
• rul Ia luptii. I s-au alaturat ca Ia ~ase mii de barbati. Dupa moartea sa eroica
- :mul 166 t.d.Hr. , fiul sau Simon a preluat conducerea rasculatilor. Vazand ca
. rile nu mai pot fi stapanite, Antioh al IV-lea Epifanes a cerut armistitiu,
~mitand evreilor libertatea de a-~i practica religia. luda, poreclit Macabeul
hcab - Ciocan) a eliberat Ierusalimul (164 i.d.Hr.) ~i a purificat templul,
-;ruind sarbatoarea Hanuca, pe care evreii o praznuiesc ~i azi. Intre timp, in
~ se 1ncoronase rege, Antioh al V-lea, care a lncercat sa puna capat revoltei
:...c.:uce, dar Iuda nu a acceptat propunerile. El ~i-a gasit sflir~itul in lupta ~i a fost
;:.._-cedat de fratelc siiu Ionatan. Acesta a acceptat propunerile de pace ale
~en.il or ~i a fost proclamat mare preot ~ i guvernator al Iudeei (in 150 !.d.Hr.).
-=::1enii nu s-au tinut insa de cuvant, ci i-au intins o cursa ~i 1-au ucis. I-a
s ...ccedat fratele sau Simon, care a proclamat indepeodenta noului stat iudaic.
\..:-"Sta a trimis soli Ia Roma ~i Sparta ~i a convocat, In anul 140 i.d.Hr. o
A...:unare a reprezentantilor tarii, fiind recunoscut ca mare preot ~i etnarh. A
:oodus tara lntre 142-134 i.d.Hr. A fost ~i el ucis, iar Ia conducerea a ajuns fiul
~loan Hircan, care a cucerit Moabul ~i a anexat Idumeea (vechiul Edom). De
.ue=nenea, a cucerit Samaria ~i a distrus templul samaritenilor de pe muntele
~IZi m. S-a produs acum o ruptura totala lntre evrei ~i samariteni. Dintre cartile
=chiului Testament, samaritenii au pastrat doar Pentateuhul. Tot in timpul lui
~ Hircan s-au constituit gruparile religioase ale fariseilor, saducheilor ~i
~ienilor. Ioan Hircan i-a sprijinit pe saduchei ~i i-a persecutat pe farisei, care
~ impotriveau dorintei de a se proclama rege, fiira sa aiba descendenta
_.idica. 45
Urma ~l sau a fost Aristobul (I 04-1 03), fiul mai mare a l lui loan Hircan,
-~e s-a incoronat ca rege. Iosif Flaviu ne informeaza ca Aristobul ~ i 1-a asociat
:-e frate le sau Anti~on Ia domnie, in schimb pe al~i trei frari ~i pe mama sa i-a
~s Ia 1nchisoare 6 . Ambii fra~i aflati !a conducere au pierit in chip dramatic ~i
_ ...rmat Ia tron unul dintre fratii lor mai mici, eliberati din inchisoare, pe nume
.....exandru laneu (103 - 76 l.d.Hr.). In timpul acestu ia tara cuprindea intre
;::mitele ei Iudeca, Idumea, Moabul, Filistea, Samaria, Galilea de Sud ~i
Golanul (Ia riisiirit de Ghenizaret).
Murind Alexandru, ~i-a asumat puterea sotia sa Alexandra, care a condus
Lrleea lntre 76 - 67 i.d.Hr. Pe fiul ei mai mare, loan Hircan a! IT-lea 1-a racut
~ereu. Ea s-a impacat cu fariseii ~~ a favorizat lnfiintarea Sanhedrinului sau

Ibidem, p. 89 1.
Histoire ancienne des Juifs, livre treizieme, XIX, in volumul ,,Les Juifs" (Histoire ancienne des
,;ifs. Laguerre des Juifs contre les Romains, Autibiographie), Ed itions Lidis, Paris, 1982, p. 4 11

31
Marele Sinedriu, care va juca de acum tncolo un rol important In viata evreilor
din tara ~i diaspora.
Oind a murit Alexandra, i-a succedat fiul ei mai mic, Aristobul a! IT-lea
(67 - 631.d.Hr.).
In anul 63 l.d.Hr., regatul evreilor ajunge sub ocupatie romana. Ace~tia ii
vor lasa pe Macabei sau Hasmonei, pe mai departe Ia conducere, dar le vo.r
pretinde un tribut. Pe Aristobul a! ll-lea il vor in!iitura ~i 11 vor pune in locul lui
pe fratele sau loan Hircan al ll-lea (anul 63 l.d.Hr.). Acesta va fi rege pana In
anul 40 i.d.Hr., cand In urma invaziei partilor, el va fi inlaturat, ~i In locul sau va
fi numit Antigon, fiul lui Aristobul. Antigon este ultimul Macabeu sau
Hasmoneu pe tronul Iudeei, pentru ca tn anul 37 i.d.Hr. Senatul roman l-a
proclamat rege al ludeei pe Irod, fiul lui Antipater Tdumeanul, care i-a sprijinit
47
pe romani in lupta contra paqilor •
Aici ne oprim cu prezentarea cronologiei biblice vechitestamentare,
deoarece prin dinastia irodiana se face trecerea Ia cronologia biblica
neotestamentara.
Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan

47
Dr. Vasile Tarnavschi, Arheologia Biblicii, Cernllufi, 1930,

32
 ISAIE 45, 9 -13: LE SALUT DES NATIONS.

Les prophetes ont fait plus qu'assurer la survivance d'un peuple. lis ont
.:ontinue la trdition dont ils avaient herite transmise, immenseroent enrichie au
~daisme. Dieu les choisit et les forma avec soin pour etre des guides sur Ia route
.::fficile qui devait mener au Christ.
Le prophete Isaie ne a Jerusalem an 740, annee de Ia mort du roi Ozias. Sa
=:l.JSsion serait difficile, car le peuple refuserait d'etre avec lui et de !'entendre:
_:: dit: ~Na, tu diras ace peuple: Ecoutez bien, mais sans comprendre, regardez
_ en, mais sans reconnaitre. Engourdis le coeur de ce peuple, appesantis ses
:eilles, colle-lui les yeux! Que de ses yeux il ne voie pas, ni n'entende de ses
cxeilles! Que son coeur ne comprenne pas! Qu'il ne puisse se convertir et etre
~!»"(6,9-1 0).
Toutefois, il y avait un rayon d'espoir: un <<Reste» serait fidele: <<Et s'il y
"--bsiste encore un dixieme, a son tour il sera livre au feu, comme le chene et le
~ointhe abattus, dont il ne rest gue Ia souche- Ia souche est une semence
:s.!!:lte»(6, 13).
Doue d'une profonde sensibilite religieuse, Isaie fut l'un des plus grands
~hetes d'Israel. La critique modeme a distingue dans son livre un certain
::<:mbre de goupes ou sections, et elle a assigne a chacun une date differente. La
~ipa le division comporte trois parties: les chapitres 1 a 39, les chapitres 40 a
•: et les chapitres 56 a 66. ces trois parties on cependant entre elles certains
~ts communs. Notre texte a etudier fait partie de Ia deuxieme partie.

I) Contexte et delimitation du texte:

1) Comexte:
a) contexte large:
Le message des chapitres 40 a 55 pourrait se resumer par l'annonce de Ia
-:-e:ation toute proche des israelites exiles en Mesopotamie grace au triomphe
.;;c Perses sur les Babylonniens (550-539) apres les premieres victoires de Cyrus
e Grand (41,2-3). Globalement, il s'agit d'un discours de Yahve a son peuple
-:-:-s Ia fin de l'exil. Ce discours se compose de deux autres discours: l'un,
:a._-esse a Jacob- Israel (40, 11-49, 13) a qui Yahve presente l'evenement Cyrus
-c:::ne motif d'esperance pour se lancer dans l'aventure d'un nouvel exode. Le
:e..:xieme discours s'adresse a Jerusalem aux yeux de de qui Yahve fait
::cr::t>rendre les perspectives d'une glorieuse restauration. (49, 14 a 55).

33
 Apres avoir revendique la paternite de l'evenement de Cyrus, puis
annoncer Ia reprise en main du sort de son peuple (41 a 44, 23) Yahve ouvre
maintenant la route vers le Salut (44, 24 a 49, 13).
b) contexte etroit:
La fin du chapitre 44 jusqu' a 45, 13 traite de Ia mission confiee a Cyrus:
par son action Israel retrouvera le Dieu sauveur des origines. D verra se realiser
pour lui les reves que toutes les nations fondaient vainement sur leurs dieux.
Cette mission donnee a Cyrus, ce salut implique la foi des rachetes qui devront
abandonner un passe condamne et ne pas discuter la decision de Yahve.
En 45, 14 a 45, 25 Jes pa'lens apparaissent d'abord honteux et accables
(contrairement a Israel), puis sauves avec lui par le Dieu universe!.
c) contexte immediat:
45, l-7 peut etre considere comme un oracle (de salut) ou Dieu s' adresse
ason oint Cyrus: au verset 1 nous avons Ia formule type d' introduction d' oracle:
" Ainsi parle le Seigneur"(:"ni"T' 17.:l~ .i1:J) et au verset 7 la formule de conclusion:
" C'est moi le Seigneur qui fait tout cela ". Le verset 8 est davantage de type
hymnique. (Ordres donnes aux elements de Ia nature). Notons toute fois que
dans les versets 7 et 8 Dieu se definit comme Dieu createur de tout, auteur du
salut et de la justice. Nous retrouvons ces themes dans les deux derniers versets
de notre passage: 12 et 13 ( Dieu createur et porteur de la justice).
Le verset 8 se termine par "c'est moi qui L' ai cree " designant Cyrus
nomme au verset 1.
45, 14. connnenyant par Ia meme formule d'introduction d'oracle ... traite
du sort des pa'iens et presente moins de liens irnmediats avec notre texte.

2) Limitation du texte:
Les versets 9 et 10 commencent par le mot '1i1 qui introduit une double
formule "malheur qui dit a celui qui l'a fayonne.. 0" et "malheur qui dit a un
pere ... ", apportant ainsi une rupture par rapport ace qui precede ...
D' autre part, le verset 11 commence par Ia fameuse formule
d'introduction d'oracle: "Ainsi parle le Seigneur (i11i1' 17.:l~.i1::J.) . Mais d' autre
part les remarques faites plus haut pourraient nous inviter a reconna1tre une
inclusion entre 7/8 et 12/13. De plus, alors qu' il n' etait plus question de Cyrus
dans les versets 7 a 12, il y ait nettement fait allusion au verset 13: "Je l'ai suscite
moi pour la justice ... afin qu'il reconstruise rna ville et libere roes deportes ... ".
Le verset 13 peut aussi etre mis en parallele ·avec vv 1 et 2. Les themes et les
formes sont done assez melanges. Toutefois ce qui peut nous arreter a la
limitation 9-13 serait !'utilisation d'un theme central: "celui qui donne forme". Le
probleme serait done de savoir s'il faut ratacher v.9-10 a 11-13 ou s'ils se
rattachent au v. 8 ou bien s'il sont independants? mais pour cela, il nous faudrait

34
 deja entrer dans !'analyse, c'est pourquoi nous repondrons a Ia question un peu
~ plus loin.

II) Etablissement du texte et critique textuelle

9) i17)iN. '\!.J1'M- l"1N. \!.J1M ,,y,-nN. :::!1 '1i1
de terre vases parmi vase celui qui acelui malheur
donne forme qui entre en conflict
(lance des fleches)

i1\V~m -n?)
,,y,;
fais-tu? que acelui I' argile dira-t-elle

,,
qui donne forme
7)'1'-1'N.
(sont) pas de mains et ton o::u vrc
a lui (elle)
a) 1: :J'1'i1 transforme Ia "malediction" en question rhetorique: "quelle
querelle ... "
b) tr: \!.J1M
c) prp: \!.J1M 1\!.J1M pourrait etre considere comme un parricipe "accomplissant
une ceuvre" et poserait le rapport entre les deux membres de phrases: celui
qui est designe comme vase serait non celui qui entre en conflit mais le
a
"modeleur", le potier: "Malheur celui qui entre en conjlit avec celui qui
donne forme realisant des vases Jragiles en terre!"
Par rapport au contexte, nous pensons que celui qui est designe comme vase
est plutot celui qui entre en conflit avec le modeleur.
d) 1: 1?... 17YO,: "et son reuvre pas de mains (dira) a
toi" (cf.versions
grecques et syriaque/cf. BJ; Rabbinat). La le9on *M invite a lire "et ton
G!Uvre (est l'reuvre de quelqu'un qui) n'a pas de mains" (cf. TOB).
a
"Malheur celui qui entre en conjlit avec celui qui donne forme! vase
parmi les vases de terre!
L'argile dira-t-elle a celui qui donne forme: "que fais-tu?et ton reuvre
dira-t-elle: il n' a pas de mains?"
10) 1'17Uri17) :JN.7 i ?)N. ' 1i1
qu as-tu engendre? a un pere celui qui dit rnahleur
,,,,nn-n?) i1\!.JN.71
qu'as tu mis au monde? et aune femme
1: 17)N.i1 transforme Ia malediction en question rhetorique.
* M:17)' ',i1 (note C) Nous avons done un texte instable. En fonction du v.9

35
 nous choissons * M:"Mahleur a qui dit ... "
11) ,,~,, 71\10' \'J11j? il1:1' 17:lN- :1::l
qui a fom1e Israel le saint Yahve Ainsi parle
' ):I 7~ 'l17N\'J n1' r1 \'J:1
de mes fils au sujet ils me demandent les choses futures (a venir)
'l1:!ln ,,, 7:::lo- 7Y1
vous me donnerez des ordres? de mes mains de l'reuvre et au sujet

1: v:n 'm,m:
signes ou bien par "choses a venir" Ia le~on de Ia *M va dans ce sens(en
lien avec le modeleur et Ia tbeologie du II Isaie)
La place du 1 peut nous faire Msiter pour savoir s'il faut ratacher mes fils
et l'reuvre de roes mains:
-La TOB traduit ainsi: "Exigez done de moi des choses afaire au sujet de
mes fils! Au sujet de l'reuvre de mes mains, me donneriez vous des ordres?"
-la B.J. "On me demande des signes au sujet de mes enfants, au sujet de
l'reuvre de mes mains, on roe donne des ordres . .. "
-la Bible du Rabbinat traduit ainsi:"Ils me questionnent sur les
evenements prochains, vous me fa!tes des recommandations au sujet de mes
enfants ... "
-Gesenius et Rosen Muller proposent cette traduction: "Vous pouvez
m'interroger sur l'avenir, mais pour ce qui est du sort de mes fils et de 1'ouvrage
de mes mains laissez m'en Ja charge!"
13) 0:) K<n TIJV utXJuxA-rocnav -rou A.aou !!OU : "et la captivite de mon
peuple"
1:) '7:l:::l m7l1 : idem

Proposition de traduction des versets 9 a 13:

9) Mahleur a celui qui entre en conflit avec ce/ui qui donne forme
vase fragile, parmi les vases fragiles de terre!
!'argile dira-t-elle a celui qui donne forme: "Que fa is tu?,
et ton C£uvre dira-t-elle: "il n'a pas de mains!"?
10) Mahleur celui qui dit a unpere: "Qu'as tu engendre?"
eta unefemme: "Qu'as tu mis au monde?"
I I) Ainsi parte le Seigneur, le Saint d'Israid et son Ja<;oneur:
"fls me questionnent sur /es evenements venir, a
me donnez-vous des ordres concernant mes fils et l'C£uvre de mes mains?"
12) "C'est moi qui ai fait Ia terre et qui ai, sur elle, cree l'humain
c'est moi, ce sont mes mains qui ont tendu les cieux

36
 6 a :Outes leurs armees je donne des ordres.
_. C'est moi qui l'aifait surgir seton Ia justice
e: e rendrai droit wus ses chemins.
C"es: lui qui rebdtira ma ville et renverra mes deportes
paiements et sans commissions",
" Seigneur tout puissant.

W1 Analyse litteraire et semantique

""-') Ce verset est compose d'une premiere "malediction" introduite par
_ ~ apposition et de deux questions. La malediction met en scene deux
c::::!:;es: le premier n'est tout d'abord pas identifie, le deuxieme est appele
~- modele ", "le modeleur", le potier.(participe du verbe: 1~': fa9oner,
-.......~-_c. fonner). En apposition de cette malediction !'image de Ia poterie
~ l: em qualifier celui qui entre en conflit.
~quons Ia repetition de "celui qui donne forme" (le potier) et de
~;de" (poterie) (2 fois).
:"est !'argile a qui !'auteur fait poser ensuite la premiere question "que
i?". puis c'est l'reuvre qui pose Ia seconde de la meme fa9on.
Deu."' formes apparaissent done dans ce verset:
- forme introduite par '1i1 + apposition
- ?uis une double question
- : Depuis une periode tres ancienne Uusqu'a l'exil) l'exclamation hoy
=:lisee comme cri de deuil, cet usage correspondait aux rites funebres du
""' ~em ancien. Les propbetes du V1ll erne siecle transposeront ce rite de
C:!.OS leur predication et le cri hoy evoque alors Ia situation de mort dans
~................ >e rrouve les interlocuteurs du prophete: c'est done un sens de reproche
,.- ~?Crt aux personnes visees. Plus tard, le lien unissant le disccours
euque aux rites de funerailles se distend: l'oracle perd petit petit sesa
:::1101-•~tiques originales. Les discours sont de plus en plus influence par les
sapientiaux ct tantot par les maledictions rituelles: hOy devient oy cfls 55,
$ plus qu'un cri destine a attire !'attention, il n'a plus ce role de reproche
- _ ~ promesse d'intervention salutaire de Yahve (Prov 9, 1-6/Ecll 24, 19-22).
~a sLructure devient differente du genre litteraire "discours de jugement"
:::r ~ :~e rrouve plus Ia structure caracteristique: formule du messager, !'expose
~efs et sentence de condamnation.
~ous sommes done ici en Is 45 dans cctte forme en mutation ou !'oracle
~eur se mele aux interrogations sapientielles sous forme de dispute et de
-he.

37
 Le genre litteraire de Ia dispute sapientielle. Son inspiration se rattache au
langage des "sages", a leur discussions avec leurs divers interlocuteurs
(disciples, adversaires). Le Dieu evoque est davantage le Dieu de la nature que
celui de l'histoire (cfV 12 et 13). ex:Is 55,2 : "a quoi bon depenser mon argent?
"/46,5 "a qui me comparerez vous?".
Les analogies avec Ia litterature sapientielle se trouvent en Jb 10,9/Pr 30,
3-4. (Ia proclamation du droit divin prend laplace de la sentence).
En Isai'e 29, 15-16 nous retrouvons une malediction suivie de !'image du
potier, deux questions remettent en cause Ia competence du potier:"15) Mahleur!
ils agissent par dessous ...
16) ... Prendra-t-on le potier pour de !'argile? l'reuvre dira-t-elle de l'ouvrier: "il
ne rna pas faite?" le vase dira-t-il du potier" il n'y entend rien! ... passage ou il
est question de la delivrance de Jerusalem magre son incomprehension du projet
de Dieu.
,~,

En Jeremie 18,6: "Ne sms-Je pas agir avec vous, gens d'Israel, a Ia
maniere de ce potier? Vous etes dans rna main, gens d'Israel, comme l'argile
dans Ia main du potier."
En Gn 2,7: _ Cette meme racine 1:!\' est utili see "Le Seigneur Dieu model a
l'homme avec
de la poussiere prise du sol" et en Job 10,9 "tu m'as fayonne comme une
argile ... "
Les israelites sont bien des hommes faits de terre cf Is 43, 1,7,21/Is
44,2,21/45,11/49,5 Jb 19,1-13/33,6/ Jr 19,1-13.
v.lO) Nous retrouvons cette meme forme attribuee a celui qui ose
questionner, qui interpeller d'abord un pere, puis une femme dans leur role de
"modeleur de vie". Comrne au verset 9, on ne sait a qui cela s'adresse
veritablement.
Les deux questions, comme au verset 9 (que fais-tu?) sont introduite par le
pronom interrogatif: il7:l qui represente lm objet et non une personne ('7:l) ce qui
peut para1tre curieux et qui ont amene certains a traduire "pourquoi engendres
tu'?".
Les deux verbes utilises sont ,,., au hiphil: engendrer/enfanter
7m au hi phil: se tordre de douleur
faisant echo d'une maniere plus forte au terme "celui qui donne forme" du
verset 9.
On peut remarquer egalement que le terme de Pere et de femme utilises ne
sont pas symetriques. L'un marque davantage le fait d'engendrer et !'autre de
mettre au monde (la maternite va bien au dela).
En Is 64,7 Dieu est presente aussi comme Pere et comme "modeleur",
potier: passage ou est evoque Ia misericorde du Pere face a tm peuple rebelle qui
semble faire obstacle au rayonnement universe] que Dieu veut lui confier.

38
 Y.ll)
-~ous retrouvons ici Ia formule type qui introduit les oracles (de salut):
" i11:-J' 17:)~-:-r:J "
- L'expression: "le Saint d'Israel" se retrouve 26 fois dans ISAIE, 4 fois
• les Ps et I fois en 2 Roi 19,22. Dans le livre d'Isa'ie elle est en rapport avec
e-_ cn!ateur et Dieu n:!dempteur, sauveur. lei le saint d'Israel est mis en rapport
•.: Ie meme mot utilise aux verset 9.
- 11~' "celui qui donne forme" (fa9oneur) qui apparait comme le fil
............-_•a..teur de notre texte.
- Nous avons done apn!s les deux imprecations, les deux paraboles (celle
:-<>tier et celle du pere ), comme l'actualisation ou Israel est nomme,' le· sujet
semble designer le peup!e d'Israel ou bien seulement une partie. (cf suite).
- "ils me questionnent sur les evenements a venir ou sur ce qu'il faut
~~: formule assez vague, on ne sait pas sur qui porte precisement le
lllll5rionnement. (sous entendu par rapport au contexte).cf 44,7.
- donnez des ordres: comme dans Ia parabole Ia situation apparait
e=see: Israel donnerait des ordres a son Dieu .
- "Mes fils et l'reuvre de mes mains":est ce le peuple et les nations ... ?I
..;!-'.~a<l.ln.uite et la creation?/ est ce une simple apposition de Fils?
En resumand, nous pouvons dire:
~ous avons done ici la formule caracteristique du debut d'un oracle (de
...::• C.EV20
-puis !'evocation du destinataire,
- et Ia cause de !'intervention de Dieu reprenant, melangeant Ia forme de
..:te sapientielle
-vue plus haut.
v.l2/13
Nous trouvons trois fois !'expression: ':l)N qui vient rappeler avec
:;;ance qui est !'auteur de Ia creation et de l'homme:
~ous retrouvons 4 fois cettc meme expression dans !'oracle precedent:"
• ~ moi Je Seigneur et il n'y en a pas d'autre" (2 fois) et "C'est moi le Seigneur
Ji fait tout cela" et "C'est moi Je Seigneur qui ai cree cet homme".
Nous retrouvons tout le vocabulaire de la creation de Gn 1
l:':!:ZJsbamahymlbara) et Gn 2,7 (adarn/ytzer: modeler en fligrane) et 44,24 ou
.!J pn~sente Cyms.
"tendre les cieux" cf 44,24
"a toute leur armcc,je donne des ordres":
- 7:)~::1~ : armees evoque Go 2,1 "le ciel et Ia terre et toutes leurs armees
.=enr Crees, c'est a dire toute !'organisation de Ia creation.

39
 - "je donne des ordres" signifie le renversement de situation par rapport a
11, b "me donnerez vous des ordres concernant mes fils et l'a:uvre de mes
. ....?"
roams
v.13) se pose la question du pronom:"je 1' ai fait sortir" s'agit -it de
l'homme venant d'etre cree, d'Israel , ou de Cyrus?
- cela nous renvoie a Ia fin du verset 8 "C'est moi, Yahve qui l'ai cree."
- en rapport avec 45,1 qui presente Cyrus comme le Messie auquel est lie
le theme de Ia Justice (salut) cf v 8 c et d et Isaie 11: nouveau David.
JUSTICE : le mot revient 28 fois dans le deuxieme Isa'ie. Ce mot revel
plusieurs sens, pour un homme, c'est etre non coupable se justifier, se faire
acquitter par le juge. La justice de Dieu c'est son inegrite absolue, son action
pour les siens: "sa droite fait justice". Et finalement, en de nombreux textes, Ia
justice de Dieu s'identifie au Salut les deux mots sont souvent mis en parallele cf
v 8. Cette justice n'est pas une qualite abstraite, mais une intervention de Dieu
dans l'histoire, par l'intermediaire des instruments qu'il s'est choisis, en
particulier Cyrus, ici au v. 13. Notons que Ia premiere qu'il est fait mention de
lui en 41 ,2 il est appele JUSTICE.
Apres les trois c'est moi, vient maintenant le c'est lui montrant ainsi
comment Cyrus prend le relais dans l'a:uvre de Dieu. Rebatir la ville, renvoyer
les deportes conceme bien Cyrus, voila l'reuvre de Justice et de salut.
On peut voir dans ces versets 12 et 13 l'etape des promesses contenue
dans tout oracle de salut qui affirment Ia souverainete de Yahve. Ce salut qui
s'exprime dans Ia reconstruction de la ville (sainte) et le retour des deportes vers
Ia Terre d'lsrael et cela gratuitement; en effet Israel n'aura rien a debourser pour
sa ranyon, le royaume Perse recevant de Ia main d'a:uvre etrangere cf 43,3-4 et
45,14.
En Is 52,3 ou le regne de Dieu est retabli a Ia face de l'univers: "C'est
gratuitement que vous avez ete vendu, c'est sans argent que vous serez
racbetes ... ".
En Is 55 Dieu donne comme nourriture sa Parole gratuitement a !'inverse
de ce qui est payant et qui ne nourrit pas .
.lJ1 Structure litteraire
En fonction de notre analyse (differentes repetitions des mots de liasons,
d'introduction des versets) nous proposons de diviser le texte en trois sequences
dans Ia mesure ou le verset ll assure le lien entre les deux parties principales.
1) v 9 et 10 introduit tous les deux par "malheur" sorte de dispute utilisant
deux images ou paraboles
- celle du potier
- celle des parents
2) v 11 introduit par Ia formule typique des oracles
- application de Ia dispute a Israel

40
 3) v 12 el 13 unifies par 3 expressions "c'est moi ... " et une quatrieme
"c'est lui ... "
- rappel de Ia maitrise de Dieu sur l'univers et sur l'homme
- Dieu confie cette maltise a Cyrus.
- Promesses de Salut (delivrance) pour Israel
J1 Critique historique
Cyrus II le Grand entre dans Babylone en 539 sans combat, salue cornme
un liberateur, parce que le demier monarque babylonien a reussi a dresser contre
lui Ia plus par de ses sujets. Les pretres chaldeens attribuent les suces du roi
perse a leur Dieu supreme, a Mardouk (Jr 50,2) eta ses acolytes Bel et Nebo (Es
46, L). Jusque dans Ia colonnie Israelite, certains seraieot enclins a voir dans les
evenements une intervention de ces faux dieux. D'ou remise en cause de Ia
legitimite de Cyrus comme "Berger"IMESSIE cboisi par Dieu. De plus les
judeens ne cacherent pas leur indignation devant Ia conduite de Cyrus, qui
s'abstint de massacrer les Babyloniens, et qui ne bnHa pas Ia ville; les prophetes
avaient pourtant, annonce la punition exemplaire de cette cite. Cyms n'epousa
d'aucune fa<;:on les haines d'Israel. Notre prophete done va reagir face a leur
indignation en leur rappelant que le seul maitre du mondc c'est le Seigneur, que
Cyrus est bien !'instrument cboisi pour restaurer le salut.
Cyrus ne se contera pas de d'assurer le retour des deportes (Esd I, l-6) iI
ordonnera la restitution au Temple de 5.400 ustensiles d'or et d'argent enleves
par Nabucbodonosor (Esd 1,7-11;5,14-15) mais surtout decidera par un edit Ia
reconstruction du temple (Esd 6,25;36,22-23) edit dont son deuxieme successeur
Darius confinnera plus tard par ordonnance la pleine valeur (Esd 6,6-15).
Si !'edit de Cyrus provoque une formidable esperance dans les
comrnunautes juives, l'enthousiasme ne fut pas general. Un bon nombre s'etait
laisse seduire par les ceremonies des temples mesopotamiens, d'autres
pratiquaient des rites idolatriques: fetichisme, adoration des baals, sacrifice des
nouveaux nes etc ... Et puis, il y avait aussi tous ceux qui avaient si bien reussi
socialement: anciens deportes devenus riches: proprietaires terriens et
possesseurs de nombreux troupeaux ... retrouveront-ils leur rang en Judee, au sol
ingrat?
Tout ceci vient eclairer les resistances qui ont pu naitre face a cette
nouvelle situation.
VI) S ignification/ lecture theologique du texte
La forme litteraire de ce passage est tout a fait originate, elle combine en
fait deux types de formes l'une de type dispute sapientielle et l'autre de type
oracle de malheur et de salut meme si tous les elements ne s'y trouve pas. On
peut dire que Is 45,9-13 est divise en deux parties: Ia premiere vv 9 et 10
contient deux imprecations paralleles separes par un reproche sous forme de

41
question, la deuxieme partie vv lla 13 annonce sous forme d'oracle Ia
souverainte de Yahve.
Cette double fotme traduit deja le contenu: le propbete s'adresse done tout
d'abord a un Israel rebelle, qui remet en cause le Choix de Cyrus comme
instrument de Dieu pour sauver son Peuple."Le justicier a le tort d'etre Perse, le
sauveur qui vient n'est qu'un sauveteur qui a le defaut d'etre paren .. .les juifs
etaient habitues a voir naltre les messies en judee. C'est pourquoi, par son
propbete, Dieu se voit dans )'obligation d'insister et pour faire comprendre aux
fils d'Israel le ridicule de leur objections, il utilise deux breves paraboles, des
images fortes de Ia litterature bibliques: celle de Ia pretention du vase sur celui
du potier, celle de l'engendre vis a vis de l'engendreur.
Le vase de terre n'a jarnais critique celui qui l'a forme, !'argile qui porte
l'empreinte des doigts du potier ne peut pas dire qu'il n'a pas de mains, le fils ne
doit pas reprocher ases peres et mere de lui avoir donner la vie!
Or Jes israelites sont des hommes fait de terre (Gn 2,7). Les fi ls de Dieu
ne peuvent reprocher acelui qui est leur pere la maniere dont il les maintient en
vie dont il les sauve.
II ne fault pas renverser les roles ce n'est pas aeux d'imposer leur volonte,
c'est a Dieu de leur imposer Ia sienne (sinon ils se font un dieu a leur
image:idole). C'est ce que vient rappeler !'oracle. Dieu peut imposer sa volonte
parcequ'il est Ia createur, celui donne forme, le maitre de l'univers et de
l'humanite. C'est lui qui choisit Cyrus, de Ia meme maniere que Dieu a cree le
ciel et la terre, Cyrus va permettre la RE-CREATION d'Israel qui se manifestera
en: reb~tissant sa ville, son Temple et en laissant partir les deportes.
Ce texte vient nous dire que l'accomplissement du salut prend parfois des
voies surprenantes, des voies exterieures aux voies officielles. Si Israel est
appele a etre LUMIERE pour les nations, il faut qu'elle accepte que dans certains
cas les nations ou tout au moins le representant de l'une d'elle pourra etre
LUMIERE pour Israel. Il n'y a pas de sens unique (meme si Israel joue un role
privilegie) dans la mesure ou Yahve est le Dieu de toute !a creation, de toute
l'bumanite.
Bibliographie
Alonso-Sch6kel L., ,,Poesie hebrai"que", DBS t.VID, c.59;
Auray P., Isaie 1-39, Sources Bibliques, Paris: Gabalda, 1972;
Barth H., Die Jesaja-Worte in der Josiazeit, Neukirchen: Neukirchener Verlag,
1977, p.222;
Clements R.E., Prophecy and Covenant, Studies in Biblical Theology, London:
SCM.Press, 1965;
Cheyne T.K., Prophecies ofIsaiah, London: C.Kegan Paul & Co., 1880;
Duhm B., Das Buch Jesaja, Gottingen: Dandenhoed & Ruprecht, 1922;
Eissfeldt 0., The Old Testament. An Introduction, Harper-Row, 1965;

42
 -: G.B., The book of Isaiah I-XXXIX The International Critical Commentary,
Edinburgh: T&T Clark, 1912;
a
- --:::ngton W., Nouvelle Introduction Ia Bible, Chicago 1965(trad. in franceza
Paris, 1970);
a a
uction Ia Bible. Tome If: Introduction /'Ancien Testment, Paris, 1973,
sub directia lui Henry Cazelles;
..;c:s:: n J ., The use of, torah" by Isaiah. His debate with the wisdom tradition,
The Catholic Biblical Monograph Series.3, Washington: The
Catholic Biblical Association of America, 1973;
~e E.J., The book ofIsaiah, Dublin: The Richview Press, 1960;
llr.:: K., Das Buch Jesaja, Tiibingen: Verlag J .C.B., Mohr, 1900.
~t J.N., The book ofIsaiah, The new International Commentary 011 the Old
Testament, Michigan: W.B.Eerdmans Publi shing Company, 1986;
:XOO"X)ld K., ,Die antropologischen Beitrage aus Jesaja 2", ZThK 74(1977),
p.401-415 ;
~r J., The book of the prophet Isaiah, Cambrige Bible, Cambrige:
Cambrige University, 1925;
~y M.A., fasaiah 1-4 and post-exilic understanding of the lsaianic
tradition, Berlin: Walter de Gruyter, 1988;
=::1eylen J.,(Ed) The book ofIsaiah, Le uven: University Press, 1989;
~ Du Prophete !safe a l'apocalyptique, Tome l, Paris: Libraire Lecoffre,
1977;
~ Rad G., ,The city on the Hilf', The problem ofof the Hexateuch and other
essays, Tr.E.W.T.Dicken, New York: Mcgraw-Hill book Company,
1966, p.232-242.
~der B., ,The context and meaning of NHR 'L in Jer: 51:44", SEA
43( 1978), p.40-64.
.:berger H., Jesaja, Biblischer Kommentar Altes Testament, Neukirchen:
Nettkircbener Verlag, 1965.
Rezumat
Profetullsaia, nascut Ia Ierusalim in anul 740, anul mortii regelui Ozia a
_: o rnisiune diferita in sanul propriului popor. De o profunda sensibilitate
~ ;toasii ~i cu un puternic dcvotament fata de ,Dumnezeul lui Israel" a re~it sa
se ~una in fa~a conational ilor, dar ~i a intregi posteritati.
Capitolele 40-55 anuntii eliberarea israelitilor exilati in Mesopotamia,
~:Je triumfu1ui per~ilor asupra babilonieni1or.
Textul Isaia 45,9-13 se lmparte in doua parti: v.9-10 contin doua
;recations pa ra1ele separate printr-un repro~ sub forma de intrebare ~i partea a
.Ja, v.9-13, sunt o profetie tn care se evidentiazii suveranitatea lui Dumnezeu .
P:ofetul se adreseaza lui Israel, dar In ace la~i timp ~i Cyrus este instrumentul1ui

43
D umnezeu prin care salveaza pe poporul ales. Dumnezeu l~i poate impune
vointa Sa deoarece El este Creatorul, Stapanul universului ~i al umanitatii. Cyrus
va permite re-crearea lui Israel ce se va manifesta prin eliberarea deportatilor
care vor construi ora~ul ~i Templul.
Fragmentul studiat ne spune ca mantuirea lui Israel se realizeaza uneori pe
cai exterioare cailor oficiale. Daca Israel este chemat sa fie Lumina pentru
neamuri, el trebuic sa accepte in unele cazuri di neamurile sau eel putin un
reprezentant allor ar putea fi Lumina pentru Israel.
Pr. Lect.Dr.Aurel Pavel

44
ILIE SI OBADIA ~I SLUJIREA DOMNULUI(1 R 18,1-16)

Este un fapt cunoscut ca in prolifica sa opera de exeget at Vechiului

T~L.lment, Piirintele Neaga s-a aplecat de multe ori asupra aspectului Uterar al
..:: .~r Sfintei Scripturi, subliniind frumuseJea ~ i bogatia spirituala care emana
6 -~ele sfinte. Naratiunea biblica este unul din genurile literare ale Scripturii
__;:= s:rrprinde prin complexitatea universului pe care 11 inrati~eaza. Ea nu este
&L-c sunpla, cum s-ar putea crede Ia prima vedere. Fiind cu mutt mai mult decat
o > ...,pHi ~iru ire de evenimente, de personaje ~i dialoguri dintre ele, naratiunea
--.. ca poate sa ofere talcuri Ia multe situatii din viata omului modem.
Un exemplu de naratiune biblica este ~i 1ntalnirea dintre profetul llie ~i
<k3dia, cuprinsii in capitolul 18 din prima carte a Regilor. Ne vom opri in cele
-~ ~-weaza doar asupra unui aspect din naratiune, ~i anume tema slujirii, care
~e mereu pe parcursul ei. Este cum spuneam doar unul din aspectele textului
-~. ca ~i toate textelor sfinte, contine o multitudine de sensuri "ce se descoperii
G=:.mria pe masura puterii sale".1
Capitolul debuteaza cu trimiterea profetului llie la Ahab. Motivatia e ~i ea
i~ Dumnezeu vrea sa dea ploaic pe pamant (v.l). llie se duce $i ne a~temptam
- ~ firesc, sa urmeze intalnirea dintre profet $i rege. Nu am avea nici un
=.ot:"'" sa credem altfel, de vreme ce potrivit celor povestite in capitolul 17,
~:erul llie a urmat !ntru totul cuvantul Doronului.
Si rotu~i intalnirea se lasa a~teptata. Afliirn altceva in continuare: "Dar
~£ea in Samaria era mare" (v.3). Printr-o propozitie disjunctiva se introduce
_ ;::.ou context, sau mai bine zis se redau dimensiunile catastrofale ale secetei In
C-"'7:J.Datatea ei. Pe fondul acestei situatii de criza, urmare a cuvantu lui rostit de
~:et(17,1), nu e introdusa a~teptata intalnire dintre llie ~i Ahab, ci o alta, tntre
r:ie ;;j Obadia.
De la inceput Obadia apare intr-o pozitie duplicitara: "Sluga Domnului2 "
es;e in fapt slujitorul lui Ahab, mai marele curtii regelui, fapt exprimat literal
-..:1 construcpa relativa din v.3a: "~i Ahab 1-a chemat pe Obadia, care era peste
<->s.a lui." (n":m- 'i'Y 1lVl'\). Dar duplicitatea nu se opre$te aici. Chiar 9i func~ia
..:1 Obadia, de mai- mare al cuqii (n'::l;"l-'i'Y), poate fi interpretata in doua
~eillri. In mod normal, versetul 3a se traduce:
·'$i Ahab 1-a chemat pe Obadia, care era peste casa lui."
Dar prepozipa ebraica 'i'Y poate sa fuserone ~i "impotriva", textul sunand
bacest caz:
"$i Ahab 1-a chcmat pe Obadia, care era impotriva casei lui".

Sf. Efrem Sirul, Diatessaron 7,22.

: Obadiahu lnseamna sluga Domnului to limba ebraicii.

45
 Cu alte cuvinte, Ahab i-a incredintat a doua functie in stat unui oponent.
Sa fie oare Obadia un 'spion dublu' avant la lettre?
Naratiunea continua printr-o propozitie circumstantialii ce lntrerupe penti-u
un moment firul epic, dorind parcii sa ne confirrne banuiala, aratandu-ne in ce
tabara se afla 'prim-ministrul ' lui Ahab: "Obadia insa era foarte temator de
Domnul" (v.3b). Aflam mai departe (v.4) cum mana dreapta a lui Ahab a salvat
~i a hriinit 100 de profeti ai Domnului l'n vremea taierii (!'l'1:>:1::J v.4) lor de ciitre
Izabela.
Versetele 5-6 reiau naratiunea prezentandu-ne lnsa o relatie buna intre
Obadia ~i rege. Amandoi pornesc prin tara sa caute iarba. lntreprinderea este
comunii, dar executarea ei nu: cei doi se despart ~i fiecare i~i urmeazii calea sa,
ca ~i cand Obadia nu urmeazii aceea~i cale cu Ahab, nu poate sa mearga dupii
acesta? D in nou avem o delirnitare a lui Obadia de Ahab.
Deodata4 se introduce o nouii scena, la care deasemenea nu ne a~teptam in
18,1: Obadia-llie. Obadia 11 recunoa~te pe Ilie ~i se comporta ca ill fata
stapanului sau: cade (?!J',) cu fat-a la pamant. Versiunea Septuagintei vrea sa
accentueze gestul de inchinare al lui Obadia, spunand cii el s-a griibit
(e<J1t£U<Jev) sa cada ill fata lui Die.
In mod consecvent, el 11 salutii pe Ilie ca "domnul meu" ('l1~ ) . Ilie insa
nu e impresionat de atitudinea celui din fata sa. El i'i porunce~te lui Obadia sii-i
facii o surpriza (il.l:1 v.8) lui Ahab: "du-te ~i spunei domnului tau (1')1~7) : iata,
Ilie este aici". Ilie il suspecteaza pe Obadia de duplicitate, II categorise~te ca
sluga lui Ahab. Obadia continua illsa, numindu-se pe sine sluga profetului: sluga
ta 91::Jl' (v. 9). Dar in v.lO, suntem surprin~i de schimbarea 1n limbajul lui
Obadia, care acum II nume~te pe Ahab , domnul meu" ~i pe Iahve , D umnezeul
tau" (. 1"i17~) adica al profetului care se aflii in fata sa. Oscilarea pronumelui
personal intre persoana !ntai ~i persoana a doua singular II pune pe Obadia intr-o
pozitie de duplicitate, impunand in acela~i timp intrebarea: a cui slugii este el in
realitate, care este domnu1 sau ~i care Dumnezeul sau?
Obadia ar vrea sa slujeascii profetului, sa-l asculte, dar ~tie ca atunci cand
ai de-a face cu acest profet, nimic nu e sigur: fii nd sub stiipanirea Duhului
Domnului, Die dispare subit ~i e de negasit (v.12). Obadia are dreptate: oare nu
demonstrase profetul aceasta ~i cu alta ocazie, disparand dupa ce oprise ploaia?
Ahab ar lua-o drept o dovadii de infidelitate a celu i ce este oficial !ntaiul sau
slujitor ~i 1-ar ucide (')),1:11 v.l2 ). $i totu~i el nu merita o asemenea soarta,
considera Obadia, fiindca e temiitor de Dornnul din tinereti ~i mai aJes pentru cea
mai recenta dovada a fidelitatii sale fatii de Domnu l: tngrijirea ( O,:>, :>N ) celor

3
Posibilul sens metaforic al cuvantuJui "cale" in Biblie, ca profesiune de credin~ ar merita sa
constituie obiectul uoui studiu, avand in vedere ca una din denumirile date Legii celei noi de ciitre
primii cr~ti n i a fost 'calea'.
4
Efectul e ob~inut fom1al prin folosirea elementului surpriza: i1Jil1 "(~i) iata".

46
100 de profeti cu paine ~i apii, deci salvarea lor de Ia moartea (:~1:1::1) ce le-o
pregiitise Izabela (v.13-14). Ilie trebuie sa creada di se afUi In fat-a unui slujitor al
Domnului ~i sa-l scuteascii de rasplata atat de nedreapta, pe care i-ar rezerva-o
regele- moartea (' l l1:11 v.l4).
Obosit parca de vorba lunga a prim-ministrului, Die jura cu brevitatea deja
cunoscuta din 17,1 ca se va adita lui Ahab chiar azi, deci nu va dispiirea, sau va
a.Jl18.na lntalnirea in mod voit sau involuntar (v.l5). Obadia 11 asculta, ~i prin
urmare sluje~te Domnului, pe care se jurase profetul (v.l6). De abia acum
unneaza intalnirea dintre profet ~i rege, a~teptata deja In 18, 1.
***
In cadrul dialogului Ilie-Obadia, versetele 12b-13 pot fi considerate ca
afi:rmatia ceotrala, punctul culminant al monologului lui Obadia. Acesta pretinde
ca este sluga Domnu lui. CititoruJ ~tia acest lucru din v.3b-4. Repetitia nu este
mtamplatoare. Anticiparea spuselor lui Obadia de catre narator In v.3b-4 se face
cu intentia de ada credibilitate acestora, Ia momentul rostirii lor de catre Obadia
in v.l2b-l3. Dacii ele nu ar fi anticipate, cititorul, ca ~i Ilie, ar putea sa se
indoiasca de afinnarta lui Obadia din 12b-l3 din considerentul expus, ~i anume
exprimarea duplicitara a acestuia.
Diferenta l'ntrc v .3b-4 ~i 12b-13 consUi in utilizarea a doua verbe diferite:
:n:> (hifil) respectiv l 1:1. Pesemne di ~ i altemarea este intentionata. Obadia
dor~te sa foloseasca acela~i verb pe care il folosi se cu purin !nainte pentru
proferti Domnului In v. 13. Unind destinul propriu cu al acelora vrea sa arate ca
~i activ itatea lui merge mana in mana cu cea a profetilor pe care i-a susfinut.
(v.l2.14 respectiv 13).
Am putea crede ca lui Die ti este dat Obadia drept model. $i el este un
slujitor al Domnului, lnsa un slujitor discret, care se zbate in ascuns pentru viata
profetilor Domnului, dit ~i pentru propria-i viata. Slujirea lui Obadia are Joe pe
fondul secetei, de care llie nu este strain, ci joaca chiar un rol important, fiind eel
care a proclamat-o, ingreunand astfel viata celorlalfi. In orice caz, hranirea
profeTilor Domnului cu paine ~ i apa ( '?J'?J ) de care s-a lngrijit Obadia ar trebui
sa-i aduca aminte lui Die de propria hranire, tot prin slujitori ai Dornnului
(corbii, vaduva 17,4.9). Numele lui Obadia este programatic: Obadia este lntr-
adevar 1:1'1:Jl'- slujitorul Domnului, ~i t~i merita pe deplin numele. Pus fatii in
fata cu figura lui Obadia, llie ar trebui sa-~ i tempereze zelul siiu sincer pentru
Domnul, insa malefic pentru cei din jurul sau ~i ar trebui sa acorde mai multa
a ten tie ceorlalti sluj itori ai Domnului.
$i totu~i am proceda pe nedrept dadi l-am judeca pe profet In acest mod
unilateral. llie vede altfel lucrurile: perspectiva sa este a aceluia care stii in fata
Domnului; lui ii vorbe~te Dumnezeu direct ~i sluj irea lui nu este nicidecum
opusa slujirii lui Obadia. Acesta ramane Ia un anumit nivel de slujire. El nu

47
 poate sa ]n~e l eaga uneori lucruri evidente, cum ar fi aceta ca llie a fast trirnis de
Domnul sa se arate lui Ahab, deci avand rezerve sa asculte de profet el se
code~te sii-1 slujeasca In reaJitate pe Domnul. El ~tie doar ca Tiie opre~te ploaia Ia
cuvantul sau, ca dispare tara urma fi ind dus de Duhul Domnului In locuri
ne~tiute. Obadia nu intuie~te dimensiunea mai adancii a lucrurilor. Am putea
spune ca Obadia ramane lntr-o sfera lumeasca, naturala de slujire, fiira sa poatii
sa treaca mai sus, la cea contemplativa a lui llie. El ramanc unul care nu lntelege
planul divin, dar pentru aceasta nu trebuie sa-l depreciem. In fond el asculta de
liie doar cand acesta se jura pe Dumnezeu 1ntr-un mod potrivit lui, pe l ntelesul
sau de om de stat: Viu este Domnul puterilor, adicii al curfii cere~ti. Atunci de
abia tl crede pe llie di a stat In fata Domnului, In sfatul puterilor, deci cuvantul
lui reproduce hotararea Domnului. Este, cum spuneam, un a lt tip de slujire, o
slujire discreta, nu eroicii, publica ~i tumultoasa, ca a lui Ilie. Iar slujirea sa e la
fel de periculoasa ca cea a profetului, poate chiar mai pcriculoasii, caci Obadia
nu se bucura de calitatea de a fi rapit de Duhul Domnului, ca llie. Slujirea sa este
o slujire autentidi 'in vremuri tulburi ca cele lnrnti~ate, chiar dacii nu se ridicii Ia
lnaltimea celei a marelui Ilie. Dumnezeu are In aceea~i vreme, 1n acela~ i context
istoric, slujiri diferite pentru oameni diferiti.

Pr. Lector drd. Constantin Oancea

48
- IMPARATIA DE 0 MIE DE ANI
' APOC 20, 1-10

A. Introducere
Textul din Apoc 20, 1-10 constituie unul dintre cele mai disputate pasaje din
S!anta Scriptura. Este singumlloc unde se vorbe~te de o impihatie de ,o mie de
ani" a lui Hristos ~i a credincio~ilor Sai. Pe el s-au lntemeiat toate invataturile
milenariste (de Ia latinescul millennium, format din mille= mie ~i annum =an)
sau hiliaste (de Ia grecescul xl.A.wt, at, a) care au apiimt in cursu! istoriei
Bisericii . Istoria exegezei acestui text inregistreaza doua mari tipuri de
interpretare:
1. Interpretarea literala, milenarista sau hiliasta: Sustinatorii acestei
interpretari inteleg Apoc 20 ca o profepe a unei epoci viitoare - clar delimitata
cronologic: o mie de ani! - de slava a Bisericii. A doua venire a Domnului in
slava ~i putere va 1nsemna nimicirea mtregii puteri a lui Satan, lnvierea
credincio~ilor morti ~i inaugurarea unei imparatii a sfintilor pe pamant. Dupii o
mie de ani, eliberat, Satan va lncerca din nou sa-i nimiceasca pe sfinti, dar
efortul sau va fi zadamic ~i se va incheia cu infrangerea sa defmitiva. Va urma
apoi !nvierea celorlalti morti, care vor fi judecati de Hristos, ~i crearea unui cer
nou ~i a unui piimant nou. Pentru adeptii acestui tip de interpretare, aparitia lui
Antihrist (cf. IT Tes 2, 3 ~ i urm.), necazu1 eel mare, riipirea credinci o~Hor (cf. I
Tes 4, 17) sunt evenimente care trebuie sa premearga (de aici ~i denumirea de
pre-milenarista sub care roai este cunoscutii aceastii interpretare) mileniului in
care credincio~ii vor impiirati pe piimant impreunii cu Doronullor.
In secolele 2 ~i 3, o astfel de interpretare se gase~te la cativa Piirinti ai
Bisericii ~i scriitori biserice~ti cunoscuti: Papias, Sf. Iustin Martirul ~i Filosoful,
Tertulian, Sf. lpolit, Lactantiu, precum ~i la ereticii Cerint ~i Montanus. Dar
Biserica a respins aceastii inviitiiturii la Sinodul al doilea ecumenic.
2. Interpretarea simbolica san amilenaristii: Aceasta interpretare acorda
atentie caracterului simbolic ~i semnificatiei actuale a textului. Ea are In vedere
faptul cii Apocalipsa nu este profetia unor evenimente vazute in des!a~urarea lor
cronologicii, ci cii imaginile ei variate transmit un mesaj unic cu valoare mereu
actualii. $i in centrul acestuia se aflii mereu Biserica, vazuta ca Joe al comuniw1ii
perfecte a lui Hristos cu cei ce se fac ucenici ai Lui. Cifra 1000 nu trebuie
interpretatii literal, ci simbolic. in literatura apocalipticii, cifrele au valoare
simbolica. Cifra 1000 (= 10 x 10 x 10) reprezinta o lunga perioada de timp,
deplinatatea ~i perfectiunea. Ea reprezinta timpul Bisericii, de Ia interoeierea ei
pana Ia a doua venire a lui Hristos.

49
 B. Text si traducere. Planul
'
I. Cadrnl (1): Satan este legat pentru o mie de ani (vv. 1-3)
l. l oan vede un Inger (v. 1)
- care coboara din cer (v. la)
- care are cbeia adancului (v. 1b)
-care ~ine un 1ant mare (v. lb)
1. Kn:l Etoov O:yyE'Aov Katapa[vov-ra 1. ~i am vazut un inger pogorandu-se
EK 'tOU oupavou EXOV't(X ·~v KAELV tft<; din
~uaaou KOCl aAUOlV ~Ey&A.~v ETil ·~v cer, avand cheia adancului ~i
XELpll llUTOU. un lant mare in mana lui.
2. ingeru111 prinde pe ba1aurul cu multe nume (v. 2a)
- ~arpele eel vechi
- diavolu1
- Satana
~i ll1eaga pentru o mie de ani (v. 2b)
2
KilL EKp&t110EV 'rOV op&KOV'rO:, 0 ~i a prins pe Balaur, ~arpele eel
2

&j>L<; vechi, care este diavo1(ul) ~i Satana, ~i

o &:pxll'io<;, o<; €anv ~L&poA.o<; Kill 6 1-a legat [pentru] o mie de ani,
l:lltllva<;, KilL €o~aEv llU'LOV x[A.Lil h~
3.1ngerul i1 aruncii pe balaur in adanc (v. 3a)
- e1 inchide adancul
- el pecet1uie~te adancul
- scopul: sa nu mai amageasdi. neamurile (v. 3b)
- durata: o mie de ani
~i 1-a aruncat in adanc ~i 1-a inchis
3
3
Kill €j}o:A.Ev lltrrov EL<; t~v lXpuaaov
Kat EKAEWEV KilL E:cr¢p&yLcrEv €n&vw ~i
a pecetluit deasupra lui, ca sa nu
ocucou, 'eva ~i) mai amiigeascii neamurile
nA.ocvfJcr1J En ta €ev'll panii ce se vor srar~i cei o mie de ani.
cxxpl <E'AEaeu 'La x[A.La E<T].
4. Este necesar ca balaurul sa fie dezlegat dupii o mie de ani (v. 3c)
~E'La tat>ta oE'i A.u~~vaL ocutov ~lKpov
xpovov.
I Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat
putin timp.

ll. Viziunea domniei de o mie de ani a Jui Hristos (vv. 4-6)

I. Viziunea tronurilor (v. 4)
a. Cre~tinii marturisitori stau pe ele (v. 4a)
b. Adica:

1
Am preluat acest plan de Ia A UNE, Revelation 17-22, I 076-1078, operand unele modifidiri.

50
 cei care au fost decapitati pentru (v. 4bc)
- miirturia lor despre Iisus
- cuvantullui Dumnezeu
~i cei care
-nu s-au inchinat
- ftarei
- chipului fiarei
- ~i nu au primit semnul fiarei
- pe fruntea lor
- pe miina lor
4
Kal. doov 9p6voUt; Kal. EKcX9Loav en' 4
$i am viizut tronuri ~i celor ce au
atrrolK; Ka.l. Kp t~ ec569T) a.uto1~. Ka.l. stat pe ele
Toc~ ttJuxoc~ Twv 1TE1TEAEKLo11evwv oLa li s-a dat sa fadi judecatii ~i [am
t~v fLttpTup[a.v 'lt,aou Ka.l. c5Loc Tov viizut] sufletele celor decapitati pentru
16yov ToD 9EoD Ka.l. o'lnvE~ ou miirturia lui Iisus ~i
1Tp00EKUIJT)OIXV TO 9'T)pLOV OUOE T~V pentru cuvantuJ lui Dumnezeu ~i [am
ELKOVIX ttUToD Ka.l. ouK €1a.Pov TO vazut] pe cei care nu s-au inchinat
xciptty11a. Eml. To 11eTw1Tov Kat e1rl. T~v fiarei, nici chipului ei,
XE'ipa aUTWV. ~i nu au primit semnul ei pe fruntea ~i
pe mana lor.
2. lnvierea cea dintai
c. Riisplata credincio~ilor miirturisitori (v. 4d)
- ei lnviazii
- ei tmpiiraresc cu Hristos o mie de ani
d. Doua preciziiri cu privire Ia 'invierea de care au parte martirii:
- aceasta este invierea cea dintai (v. 5b)
- ceilalti morti nu au parte de invierea cea dintai (v. Sa)
(4d) KIXL E(T)oav Kal. E:pao(lEooav flETOC (4d) $i ei au inviat2 ~i au impiiriitit
'tOU XplOTOU XLALO:: h'T). cu
Hristos o mie de ani.
5. ot i..omol. 1wv vEKpwv out< E(T)oo:v 5. Ceilalti moqi nu inviaza pana ce
&xpL TEA.eoeu -ca xtha hT). o:u-cT) nu
n
1) &vchnomc; 1TpWtT). se vor star~i cei o mie de an?.
Aceasta este lnvierea cea dintai.
e. Fericire:feri citi sunt cei care au parte de invierea cea dintai(v. 6a).
f. De ce? Pentru ca
- moartea a doua nu mai are putere asupra lor (v. 6b)

2
Ad litt.: ,au trait"; contextul, insa, ne invitli sll traducem cu ,,au inviat".
3
Trad. dupli sens; ad litt.: ,Ceilalti morti nu au inviat pana ce nu s-au sffir~it cei o mie de ani"

51
 - vor fi preoti ai lui Dumnezeu ~i ai lui Hristos (v. 6c)
- vor linparari cu Hristos o mie de ani ( v. 6c)
6. f.lO:KapLC>c; Kal. A.yLOc, 6 €xwv f.lEpoc, E:v 6. Fericit ~?i s!ant este eel ce are
-en &.vao-caoEt -en 1Tpw-c1:r bl. -cou-cwv 6 parte de
OEu-cEpoc;; ecXvatoc;; ouK EXEL €~ouo[av, invierea cea dintai. Peste ace~tia
&:U' Eoov-cat tEpE'ic, -cou 8Eou Kal. ·wu moartea cea de a doua ou are
Xpw-cou KIXL paoLAEUOOUOLV f.lE'C ' aurou putere, ci vor fi preoti ai lui
[-c&] XLAtiX ETJ'). Dumnezeu ~i ai lui Hristos ~i vor
imparati cu El o mie de ani.
ill. Cadrul (2): Dezlegarea lui Satan, ultima ofeosiva impotriva Bisericii,
infrangerea ~i pedeapsa
1. Dezlegarea lui Satan (v. 7)
7. I(al. orav 'CEAEoSfj -c& XLALIX E-c~. 7. ~i cand se vor star~i cei o mie de
A.u8f}oHcu 6 I:a-caviic, EK -cf}c;; <jJuA.ctKfjc, ani, Satan va fi dezlegat din
atrrou inchisoarea lui.
2. Actiunea lui Satan (v. 8)
a. el iese ca sa amageascii neamurile (v. 8a)
- numele neamurilor: Gog ~i Magog
b. amagite, neamurile se aduna pentru dizboi (v. 8b)
- numarul celor adunati este foarte mare (v. 8c)
8. Kal. E~EA.EuoE-cat d a.vf]oo:t 1:& €8v~ 8. ~i va ie~i sa amageasca
-roc €.v -ra'ic;; r€ooapow ywv[atc;; -rf}c, yf}c,, neamurile, care sunt in cele patru
-rov r<0y Ko:l. Mo:ywy, ouvayayE'iv coltrui ale pamantului, pe Gog ~i pe
O:U'tOUC, Elc, 't OV 1TOAE)J.OV, wv 0 apt8}J.oc;; Magog, ~i sale adune la diz boi ; iar
o:u-rwv We;; ~ ct)J.j.lOC, t f}c;; 8o:A.cio~c;;. numarullor este ca nisipul marii.
3. Campania neamurilor1mpotriva Bisericii (v. 9)
a. neamurile se suie pe fata pamantului (v. 9a)
b. neamurile 1nconjoara tabara sfintilor ~i(=)cetatea cea iubita(v. 9b)
4. Raspunsul dumnezeiesc (v. 9c)
a. foe se coboara din cer
b. oastea vdijma~ ilor este mistuitii
9. Ko:l. &v€p~oo:v €nl. t o nA.citoc, •lie;; yf}c, 9. $is-au suit pe fa~a pamantului, ~i
Kat EKUKA.Euoav t~v 1TO:pEJ..tPoA.~v -rwv au !neonjurat tabiira sfrntilor ~i4
ay(wv KO:L t~V 1TOALV 't'~V ~ya~~EV~v. cetatea cea iubita. Dar s-a pogorat
KIXL KO:tEP~ nup EK TOU oupavou KO:L foe din
Kcn€<jJo:yEV a.utouc,. cer ~i i-a mistuit.
5. Pedeapsa ultima a diavolului (v. 10)

4
Probabil aici conjunctia KCXL, care une~te rl,v napEJ-l~OA1lV rwv ocy[wv cu ti]v nohv -r~v
~Y«1TTlJ-lEvrw,
are rol explicativ. Astfel Kat ar putea fi redat prin ,adica".

52
 a. diavolul a amagit neamurile (v. lOa)
b. el este aruneat in iezerul de foe ~i pucioasa
c. fiara ~i proorocul mincinos sunt deja acolo (v. lOb)
d . acolo vor fi chinuiti ve~nic
10. KCX.L 0 oux!X>A.oc; 0 1TACX.VWV cdl'touc; 10. $i diavolul, amagitorul lor, a
ePA.~ell etc; -r~v ALJ.I.VT)V roD nupb<; Kcx.t fost aruncat in iezerul de foe ~i de
9e(ou 01TOU KCX.L -ro9T)p(ov KCX.L 0 pucioasa, unde este ~i tiara ~ i
*EuaoTipo~~tT)c;, Kat Pcx.oavLo9noovtcx.L prooroeul mincinos, ~i vor fi
~!!Epa<; Kal. vuK-rOc; Etc; -roue; cx.lwvcx.c; -cwv chinuiti aeolo, zi ~ i noaptc, in vecii
' '
CX.LWVWV. vecilor.
C. Comentariu
in cap. 12-13 Sf. loan ne dezvaluie aparitia ~i luerarea , treimii" demoniaee care
se opune lui Dumnezeu ~ i 1upta tmpotriva Bisericii. Apoi, ineepand cu 14, 8,
autorul Apocalipsei prezinta distrugerea adversarilor lui Dumnezeu. Roma
imperiala pagana este arsa ~i devorata de Fiara insa~i ~i de regii pamantului (cf.
17, 18); puterea Fiarei, adica a lui Antihrist, este nimieitii prin sabia lui Hristos-
Cuvantul. lnfrangerea ei inseamna ~i cadcrea proorocului rnincinos; impreuna cu
aeesta, ea este aruncata In ,iezerul de foe, unde arde pucioasa" (19, 20). A mai
dimas ultimul ~i eel dintai vrajma~: Balaurul, ..~arpele eel vechi, care este
diavolul ~i Satana" (20, 2); primii doi nu erau decat instrumente istorice ale
acestuia. Incepand cu cap. 12 il vedem ,virtualinvins"5 ; Arhanghelul Mihaill-a
aruncat din cer. Apoi perspectiva se large~te: vizionaruJ contemplii mai intai
istoria epocii sale, apoi istoria universala; acum atentia sa se indreapta asupra
marilor evenimente din lumea spirituaHi care au consecinte in lumea materiala.
A~a cum de biruinta lui Hristos se 1mpartii~esc toti ueenicii Lui, infdingerea lui
Satan are urmari catastrofale pentru toti sluj itorii lui .
Intre relatarea din cap. 12 ~i cea din 20 exisHi un paralelism indubitabil.
Elementele esentiale ale istoriei caderii lui Satan din cap. 12 se regasesc in 20, 1
~i urm.:
- in ambele viziuni este vorba de o infrangere a lui Satan - o lnfrangere
care-i veste~te slar~itul. Balaurul aruncat pe pamant ~tie ca nu dispune decat de
putin timp (12, 12); Satan, dezlegat din inchisoarea sa, mai poate amagi
neamurile doar , putina vreme" (20, 3; cf. 20, 7-1 0).
- in ambele viziuni infrangerea lui Satan este , determinata hristologie"6;
na~terea lui llristos duce la caderea Balaurului ( 12, 5-9); In timp ce Hristos i'~i
exereita domnia de o mie de ani Satan este intemnitat (20, 1-3);
- aceasta perioada este definita de numere simbolice: 1.260 de zile (12, 5;
cf. 11, 3) sau (=) 42 de luni (13, 5), adica trei ani ~i jumatate (cf. 12, 14); aceste

s ALLO, Apocalypse, 307.

6 PRJGENT, Apocalypse, 302.

53
cifre, care au o clara valoare simbolica, recomanda abordarea celor o mie de ani
din cap. 20 din aceea~i perspectiva.
Din perspectiva eclesiologica, perioada mica de timp care mai este data lui
Satan inseamna, pe de o parte, un timp de persecutii teribile ~i, pe de alta parte,
un timp de imparta~ire diu roadele mantuirii: cei doi martori inviaza precum
Domnullor; ceilalti fi i ai femeii (cf. 12, 17), adica fratii lui Hristos, sunt biruitori
asupra B alaurului (cf. 12, 11); ei lnviaza ~i, impreuna cu Domnullor, t~i exercita
demnitatea imparateasca spre care au fost chemati (cf. I, 6).
I . Cadrul (1): Satan estc legat pentru o mie de anj (vv. l-3)
v. 1: Kat Eloov I ~i am vazut
Prezenfa aceste i formule introductive Ia inceputul sectiuni i ti face pe multi
exegeti sii creada ca cele ce urmeaza reprezinta evenimeotc care succed judecatii
din 19, ll-21. Folosirea repetata a conjunctiei Kalin 19, 11-21 fiind tnteleasa ca
sugerand o succesiune cronologica a evenimentelor, acel~i Juc ru s-ar putea
spune ~i despre folosirea ei ill 20, 1-15 7 • futr-adeva r, in multe locuri conjunctia
Ka( indica succesiunea cronologica. Totu~i nu ace la~ i lucru se poate spune ~i i:n
cazul de fata. Dupii c um nota inca Swete8 , expresia Kal. doov nu echivaleazii cu
IJ.E'trt <auto: ElcSov. ,Ea nu determinii, precum cea de-a doua - zice Allo -,
ordinea c ronologidi a viziunilor sau a piiqilor unei viziuni, ci stabile~te pur ~ i
simplu o legatura intre viziuni pe care autorul, din anurnite ra~iuni , a considerat
potrivit sa le asocieze in aceea~i parte a caqii.''9 0 contributie importanta in acest
sens aduce G. K. Beale 10 • Doua observatii exegetice importante stau la baza
concluziei lui ca aici Kal. introduce o ,secventa vizionara" (,visionary
sequence") ~i nu o ,sccventa istorica" (,historical sequence"):
- in sectiunea 19, 11-21, doar trei din cele treizeci ~i cinci de aparitii ale
lui Kcx£, indica clar o succesiune cronologica (,sequence in historical time"): In v.
20, 2Ja ~ i 2 1 b ~i, poate, 1n v. l4a.
- oriunde in Apocalipsa, cand este urrnata de o coborare sau urcarc
angelica, conjuntia KCXL introduce o viziune care fie suspenda progresul temporal
al sectiunii precedente pcntru a introduce o sec~i une sincronidi (cum se intampH'i.
in 10, 1), fie revine Ja un timp anterior viziunii precedente (caIn 7, 2 ~i 18, 1,
unde, precum in 10, I ~i 20, 1, ingerul este prezentat ,avand" ceva). Beale
remarca d i de~i majoritatea comentatorilor, indiferent de modul de abordare a
textului , recunosc acest sensa! lui Kcx( in 7, 2; I 0, I; ~ i 18, I , totu~i panii la R. F.
Whi te 11 nici unul nu a aplicat aceste paralele Ia 20, 1. in sprijinul acestei

1
Nja, de ex., B EASLEY-MURRAY, Revelation, 314-318; MOUNCE, Revelation, 352.
8
Cf. ALLO, Apocalypse, 308.
9
Ibidem.
10
Revelation, 974-976.
11
,Reexamining the Evidence for Recapitulation in Rev 20: 1-1 0", Westminster 17zeological
Journal, 51 ( 1959), 319-344; cf. B EALE, Revelation, 915.

54
interpretari Beale aduce ~i faptul ca o parte din traditia veche a identificat 20, 1
cu celelalte trei paralele precedente din Apocalipsa adaugand pronumele
nehotarat &Uov in fata substantivului iiyyE'Aov pentru a se potrivi cu cele trei
paralele care au IX.Uov. Prin urmare, concluzioneaza Beale, este destul de
probabil ca expresia introductiva din 20, 1 sa aiba acela~i rol ca ~~ cele din 7, 2;
10, l ~ ~ 18, 1.
Concluzia lui Beale- ca evenimentele din 20, 1-15 sunt fie anterioare, fie
sincron ice cu cele din 19, ll-21 - va fi intaritii ~i de rezu ltatele exegezei eelor
doua viziuni din 20, 1-15. Aceasta va determina, de asemenea, paralelismul sau
anterioritatea lor in raport cu viziunea din 19, ll-21. Anticipand rezultatele
studiului de fata, precizam ca scena din 20, 1-6 ar trebui privita ca fiind
anterioara evenimentelor din 19, 11-21, iar cea din 20, 7-10 sincronica cu
acestea.
lt.yyf.AOV Ktt1ttl3oc(vov-.a; EK to{) oupttvou I on Inger pogorandu-se din cer

Mai multi autori vechi vad In acest !nger pe Hristos lnsu~i 12 • Intr-adevar, e
greu de crezut ca pentru a-1 lega pe Satan este suficienHi putcrea unui mger.
Totu~i contextul nu ne permite o astfel de identificare. Sa nu uiUim cain 12, 7-9
Mihail ~~ mgerii lui se razboiesc cu Balaurul lji 11 arunca din cer, dar aceasta
urmeaza rapirii Pruncului mesianic Ia tronul lui Dumnezeu , adica biruintei lui
Hristos asupra mortii ~i preaslavirii Sale.lntr-un fel , Mihail nu face altceva decat
sa implineasca porunca lui Dumnezeu.
EXOV1tt -ri}v KAf.LV -rf)<; &poooou KCXL lXAOOLV J.LEYttATjV E1TL -rt,v xe'Lpcx cxtrrou I
avaod cbeia adancului ~i uo lant mare in mana lui
Imaginea cheii adancului mai apare in 9, 1. Aco]o era data unui Inger dizut
din cer - poate chiar identic cu ,.ingerul adancului", Apollion, lmparatul
,lacustelor" din 9, 11, ~~ cu B alaurul din 20, 2.7.10 (acela~i in 12, 3.7-18; 13,
2.4)- care (desigur, la porunca lui Dumnezeu 13) contribuie ~i el Ia realizarea
planului lui Dumnezeu deschizand portile imparatiei intunericului pentru a
declan~a plagi ~i catastrofe pe pamant. Acum un Inger al lui Dumnezeu are cheia
~i putere asupra lui Satan; pe acesta, dupa ce illeaga, t1 inchide in adanc.
tn Apoc 1, 18 Hristos se prezinta ca Cel care are ,cheile morpi ~~ ale
iadului", iar Bisericii din Filadelfia li atrage atentia ca El este ,Cel ce are cheia
lui David, Cel ce deschide ~i nimeni nu va lnchide, ~i inchide ~i nimeni nu va
deschide". In aceasta lumina trebuie 1nteleasa metafora ,cheia adancului".
Contextul asertiunii din 1, 18 este biruinta lui Hristos asupra mortu; El are

12 fntre acc~tia SF. ANDREI AL CE.ZAREEI, 'EPfJ'lVll« d , n]v 'A TiOKtU Utjtlv, PG I 06, 408; ARETAAL
CEZAREE.l, I.:uUoyrj /(rryfp«<Jv, PG I 06, 748, in Rasarit, ~i Primasius, Ansbert, Richard de St-
Victor, Toma d' Aquino, in Apus (cf. BROTSCH, Clarte, 320).
13
PRIGE.NT, Apocalypse, 308.

55
 ,cheile moqii ~i ale iadului" pentru d i El a biruit moartea ~i iadul ~i are controlul
deplin asupra lor. Iar ,cheia lui David" din 3, 3 arata ca El i~i exercita aceasta
autoritate ~i in veacul de acum pentru a da viata celor ce cred in El.
Suveranitatea L ui asupra morti i ~i a iadului este conturata ~i mai clar in cap. 6, In
viziunea desclllderii pecetii a patra: de Ia lnvierea Sa ~i pana Ia Judecata fmaUi E l
a re controlul total asupra puterilor satanice (6, 8). ~i in lumina acestei viziuni
trebuie mteleasa ~i cea din 9, 1 ~ i urm., unde p uterea lui Satan este Iimitata, ea
putandu-se exercita doar asupra celor care nu au ,pecetea lui Dumnezeu" (9, 4;
cf. 7, 2 ~i urm.).
Tcrmenul a-Poocro<; (= pue&;) !nseamna de fapt ,flira adanc", adica
, nemarginit" ~i era folosit pentru a desemna unul din cele trei niveluri ale
universului, anume regiunea subterana 14 (conform conceptiei celor veclll despre
lume ca fiind alcatuita din trei zone: cea pamanteasca, cea cereascii ~i cea
15
subterana ) . Corespondentul sau ebraic este ,tebom", care desemneaza arele
subterane ~i, eel putin o data, l ocuin~a mortilor (In Ps 71, 20 LXX 170, 23) 1 .In
Noul Testament &pucrcro<; desemneaza fi e locul de lntemnitare a! duh urilor
neascuJtatoare (Lc 8, 31; Ap 9, L.2. l l; 11, 7; 17, 8), fie taramul moqii (Rom 10,
7) • In textele din Apocalipsa men{ionate adancu l este ~i depozitarul ~i izvorul
17

plagilor spirituale 18 ~i sinonim cu ,,moartea ~i iadul"19 asupra carora are putere

suverana Hristos. Cu sensu! de Joe de detentie este folosit ~i aici (~i ill v. 3). Mai
mult, contextul ne permite sa precizam cii este vorba de un Joe de detentie
temporara pana Ia judecata finaUi, cand duhurile rele vor fi aruncate in iezerul de
foe ~ide pucioasa (cf. v. LO).
v. 2. Ka:l EKpttt'T)OEV tOV opaKOvtO:, 6 5Q>L<; 6 &pxa:'Loc;, &; eon v LlLaj3o.A.o<; KO:L 6
l:atavttc;, I ~i a prins pe balaur, ~a rpele eel vechi, care este diavol(ul) ~i
sMana,
in Lc 11,21-22 Mantuitorul vorbe~te despre pdidarea celui tare, adica a lui
Satan ~i luarea bunurilor sale. Conditia necesara ca aceste evenimente sa se
lntample este ca eel tare, adica Satan, sa fie legat de ,unul mai tare decat el",
adica de Hristos. Este exact ceea ce a racut Hristos de Ia lnceputul activitatii Sale
~ i a desavar~it prin jertfa Sa, pradand iadul ~i eliberandu-i pe cei legati in el. Cei
ce mai inainte, amagiti, slujeau lui satan canta acum dintarea de biruinta
MieluJui (cf. 7, 9 ~i urm.).

14
AUNE, Revelation 6- 16, 525.
•s Cf. Apoc 15, 3. Tot~ i, aceasta nu era singUia viziune antic~ asupra universului. In Apocalipsa ~i
in litcratura apocaliptic~ in general i ntalnim si o alta impartire, in trei regiuni: cer, pamant si mare
(Apoc 10,6; 12, 12; 14. 7;21, 1).
16
Cf AUNE, Revelation 6-16, 302.
17
J. JEREMIAS, ($uoo~, TDNT, I, 10.
18
Cf. A LLO, Apocalypse, 309.
19
BEALE, Revelation, 984.

56
 Tema intemnitarii lui satan ~i a ruturor vrajma~ilor lui Dumnezeu este
cunoscuta ~i din Vechiul Testament20 ~i din literatura apocrira iudaica21 . De
asemenea, folosirea lanturilor pentru legarea lui Satan este un motiv
apocaliptic 22. In Noul Testament o gasim in Iuda 6 (,pe lngerii care nu ~i-au
pazit vrednicia, ci au paras it l oca~ul lor, [Dumnezeu] i-a pus Ia pastrare sub
intuneric, in lanturi ve~nice, spre judccata zilei celei mari") ~i ll Pt 2, 4
(,,Dumnezeu n-a crutat pe lngerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile
intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata").
Am vorbit mai sus despre suveranitatea lui Hristos asupra lui Satan ca
rezultat al biruintei Sale prin Cruce ~i lnviere. lngerul are ,lantul" ~i ,cbeia" de
Ia Hristos, a~a cum Mihail poate sa-l biruiasca pe Satan doar dupa ce Domnul
este rapit Ia tronullui Dumnezeu (12, 5).
Multiplele nume cu care estc numit Satan au probabil rostul de a face cat
mai clar despre cine este vorba23 . Este ~arpe/e, eel ce 1-a amagit pe Adam; este
diavolul care 1-a ispitit pe Mantuitorul24, vriijma~uJ care seamlina raul in lume 25
~i lmpiedica lucrarea Evangheliei 26, ,ucigator[ul] de oameni" ~i ,tatal minciunii"
(In 8, 44), eel ce a lucrat prin Iuda vinderea DomnuJui 27, eel ce-i asupre~te pe
oameni28, incepiitorul pacatului29 ~i prigonitorul credincio~ilor30 , amagitorul care
a fost aruncat din ce-? 1 ~i ,umbla, dicnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita"
(I Pt 5, 8; cf. Ap 12, 12) pentru ca ~tie ca timpul sau e scurt32; este Satan
ispititorul, eel ce incearca prin toate mijloacele sa-i determine pe oameni sa-l
huleasca pe Dumnezeu (vezi istoria lui Iov) ~i prin care se savar~e~te lucrarea lui
Antihrist 33•

20
Vezi Is 24, 2 1 ~i urrn.: Dumnezeu imparate~te, iar ingerii rai ~i regii pamantului sunt 'intemnitati.
21
I Enoh 18, 13- 16; 21, 3.6.1 0 unde gllsi m viziunea pedepsirii tngerilor cl!zu~ (de notat este
distinctia care se face aici intre aceasta pedeapsi! ~i cea ve~nid\ care-i a~teapta); I 0, 4-6, unde-L
vcdcm pc Dumnezeu poruncind unui inger sli-1 inllintuiascli pe Azazel pentru a-1 arunca in foe la
Judecata de Apoi; 53-54; Testamentul lui Levi 8, 12, unde Beliar este legal de preotui-Mesia; 11
Apoc Barulz 40.
22
Vezi I Enoh 54, 3-5; 11 Apoc Baruh 56, 13; Oracolele sibiline 2, 289.
23
AUNE, Revelation 17-22, I082.
24
Mi 4, I ~i unn.; Lc 4, 2 ~i unn.
25
Cf. Parabola neghinei (Mt 13, 24-30 ~i 36-40).
26
Cf. Parabola semiiniitorului (Lc 8, 5- 15).
27
ln 13, 2.
28
Cf. Fapte 10, 38.
29
Cf. I In 3, 8.
°Cf. Ap 2, I0; I Pt 5, 8.
3

31
cr. Ap
12,7-9.
32
Ap 12, 12.
H II Tes 2, 9.

57
Kat EcSTJOEV amov xCA.La E"CTJ I ~i 1-a legat [peotru] 0 mie de ani
Satan este legat pentru ,o mie de ani". Cu aceasta intram In miezul
sectiunii. cateva observatii preliminare sunt absolut necesare. Avem o cifra.
Cum trebuie aceasta interpretata ne spune imediat genu! literar al cartii ~i
contextul. 0 trasatudi caracteristica a genului apocaliptic este folosirea cifrelor
cu valoare simbolica. Jar ill Apocalipsa Sf. loan, cu exceptia lui unu, toate cifrele
trebuie interpretate simbo11c. Cu aceasta sunt de acord chiar ~i adeptii
interpretari i literale a eel or , o mie de ani" din Apoe 20. De aceea adoptarea unei
interpretari diferite a celor ,o mie de ani" este cu totul lipsiHi de rationament.
E clar, deci, ca avem o cifrii simbolica; dar ce reprezinta ea? Am observat
deja ca, tn afara aceste.i sectiuni, ea nu mai apare nicaieri In Apocalipsa. Nu
apare cu acest sens precis de timp al intemnitarii lui satan nici In Vechiul
Testament, nici In literatura apocrifii iudaica. Atunci cum s-ar putea determina
sensu! lui? Sa pomim de la datele textului: o mie de ani satan este futemnitat (v.
2-3) ~i tot In aceasta perioada martirii !mparatesc impreuna cu Hristos (cf. v. 4-
6). Apoi cifra o mie se gase~te In numarul simbolic al membrilor Biscricii:
144.000 (= 1.000 x 12 x 12). Pede alta parte, este ~i multiplu al cifrei 10 (o
34

treime de zece: 10x10xl0!), care reprezinta timpul prigoanelor declan~ate de

Satan impotriva Bisericii (2, 10). Comparate, aceste doua cifre (10 ~i 1.000)
sptm mult una despre alta: cea dintai exprima limitarea, imperfecfiunea ~i
neputinta lucdirii diavolului; cea de-a doua, deplinatatea, perfectiunea35 .
Contrastul dintre ele ne indica inca o pista: daca cifra zece reprezinta lucrarea
diavolului, nu trebuie sa uitam ca aceea~i lucrare este simbolizatii de cifra trei ~i
jumatate36, care este In antiteza vadita cu cifra Bisericii, ~apte. Prin urmare, cifra
1000 poate fi privita ca sinonima cu 7. Avem, deci, ,un simbol care exprima
plenitudinea timpului fixat de Dumnezeu"37.
Dar cum poate fi defmita ,legarea" lui Satan? Noul Testament afirma di
infrangerea decisiva a lui Satan s-a tacut prin moartea ~i invierea lui Hristos (In
12, 31 -33; Col 2, 15; Evr 2, 14). Dar biruinfa Domnului asupra lui Satan poate fi
vazuta ca un proces inaugurat In timpul activitatii Sale, a~a cum ne arata
relatarile evanghelice despre izgonirea unor demoni sau texte precum Mt 12, 29;
Me 3, 27 ~ i Lc 10, 17-19. Indirect, Apocalipsa ne spune mai mult despre aceasta
,,egare". Daca piina Ia biruinta lui Hristos prin moarte ~i lnviere Satan putea fi
numit ,eel ce are stapanirea mortii", acum Hristos este Cel care are ,cbeile
mortii ~i ale iadului" (1, 18). Deci Satan insu~i este sub autoritatea lui Hristos.

34
Ap 7, 4; 14, 1.3.
35
A~a au lntcles-o lncli cei mai vccbi aulori am ilenali~ti: FER. AUGUSTIN (De civitate Dei XX, 7),
SF. ANDREI AL CEZAREEI, 'Epf.11'/V€t'a d, dv 'A ITOKtilvljtw, PG I06, 409.
36
Cf. Apoc II, 3; 12, 5.14; 13, 5.
37
BROTSOI, C/arte, 320.

58
V. 3 a: KIU
\ )l(l, 1 - •
E....,....~~.tv
> \
llU'tOV
> \
ELl; 'tfJV
J.lA
.....,ooaov
\ , , \ 1. ,+, I > I
KilL EKAELOEV KilL t:O'+'pllyLOEV E1TilVW
llO'toO I S,i 1-a aruncat in a da nc ~i 1-a inchls ~i a pecetluit deasupra lui
Cu privire la ,adanc", vezi comentariul nostru la Apoc 20, lb. Allo
noteaza ca adancul este un Joe cat se poate de potrivit pentru Satan, care poate fi
identic cu ,lngerul adancului", Apollion, din 9, 1138• El este i'nchis in propria-i
fortareatii ~i de aici nu mai poate sii-~i continue lucrarea pe care o fiicea mai
inainte. ,Pecetluirea" nu trebuie neapiirat inteleasii ca o intemnitare absoluta, ci
ar putea reprezenta Ia fel de bine ideea de supunere sub autoritatea lui Hristos.
Acesta este, de altfel, sensu) primar al imaginii in Dan 6, 18 ~i in Mt 27, 6639.
Sensu! acestei ,pecetluiri" ar putea fi adancit daca luam in considerare
,pecetluirea" celor 144.000 din cap. 7. ,Pecetea Viului Dumnezeu" nu inseamnii
o protectie totaUi a cre~tinilor, ci mai mult una spirituaJa. A~a ~i ,pecetea" lui
Dumnezeu pusa pe Satan il impiedica pe acesta sa afecteze fiintial Biserica, dar
ii lasii libertatea de a o afecta in partea ei exterioarii, fizica40.
'£vll IJ.D 1rA.llv~alJ En 'toc E9Vfl &xp L 'tEA.Eaeu 'toc x Lhll E'tfl I ca sii n u m ai
Jb
amageascii neamurile paoa ce se vor sfar~i cei o mie d e ani.
Verbul nlccviiv inseamna ,a amagi", ,a in~ela", ,a corupe", ,a riitaci", ,a
abate de Ia calea cea buna". Traduciitorii Bibliei Sinodale ~i l.P.S. Bartolomeu
retin primul sens, pe care l-am retinut ~i eu, dar care nu redii intru totul
complexitatea sensului termenului grecesc. Aune41 , luand in considerare sensu}
de ,a rataci, a abate de la calea cea buna", remarca: , The phenomenon of «going
astray» (often connected with the metaphor of sheep) occurs because of external
influence combined with ignorance (lQS 3:21; 1QH 2:14-16; 4:16- 17) or as a
consequence of internal desires and impulses (CD 3:4, 14). This is extremely
important from a theological perspective, for the notion of deception
presupposes that a person or grottp previously held the correct views or behaved
in the appropriate manner until they were tricked or deceived and in
consequence led astray."
Apocalipsa ne arata cii lucrarea de amagire este proprie lui Satan (12, 9;
20, 10); dar ~i slujitorii lui 0 pot savar~ i (2, 20; 13, 14; 18, 23).
Daca in Vechiul Testament cei protejati de vrajmii~ia diavolului erau
iudeii, acum beneficiari ai protectiei divine sunt toti oamenii, ca unii ce sunt
chema!i spre ascultarea Evangheliei. La prima vedere se pare ca Satan devine
complet neputincios. De aici ~ i argumentul eel mai important al celor care sustin
plasarea acestor evenimente Ia star~itul Istoriei, caci, 1ntr-adevar, imaginea unui

38
Apocalypse,309.
39
Cf. BEALE, Revelation, 985-986.
40
fbidem, 986.
41
Revelation 17-22, I083.

59
 Satan incarcerat deglin este incompatibiHi cu viziunea Apocalipsei asupra
lucdirii lui in lume4 • Dar nu trebuie sa uitam ca Sf. loan obi~nuie~te sa se
concentreze asupra unui singur lucru sau aspect al unor tablouri mai vaste43 ~i ca
nu-l preocupa deloc posibilitatea concilierii unora cu altele44 . De~i vede tot raul
de pe pamant ca venind de Ia Satan, el nu crede niciodata ca acesta are libertate
suverana in ceea ce face. in mai multe randuri, Sf. Joan introduce relatari despre
lucrarea lui in lume folosind expresia ,i-a fost dat" cu variantele ei (6, 4; 6, 8; 9,
1.3.5; 11, 2; 13, 5.7.14.15), care arata ca Satan nu mai face rau In masura in care
vrea, ci ill masura In care i se permite.
Supus puterii lui Hristos, Satan nu mai are influentii majora asupra
neamurilor. Totu~i. acelea~i neamuri pot didea prada lucriirii de amiigire a
uneltelor lui Satan care acponeazii pe scena istoriei. A doua fiarii (cf. 13, 11 ~i
urm.) ,amage~te pe cei ce locuiesc pe piirnant" (13, 14; cf 19, 20). De
asemenea, Babilonul- desfdinata cea mare- amage~te neamurile (cf. 18, 23);
iar pseudo-proorocita Izabela li amage~te pe cre~tinii din Tiatira (2, 20).
Imaginile acestea - !?i altele, precum cele privitoare Ia neascultarea oamenilor -
Hunuresc taina lucriirii riiului In lume dupa ,legarea" ~i ,pecetluirea" lui Satan.
Singur, Satan nu mai poate savaqi raul; ell~i poate exercita voia doar In masura
In care se bucura de colaborarea oamenilor.
Ultima propozipe - ,pana ce se vor sraqi cei o mie de ani"- face trimitere
Ia vv. 7-10, unde sunt relatate consecintele eliberiirii lui Satan.
Jc~E"tct -rafm:t 0€1 1uei)vaL cx&tov ~ LKpov xp6vov. I Oupa aceea , trebnie sa fie
dezlegat pupn timp.
Trebuie acest ,clupa aceea" (IJ.HU -rcxum) interpretat literal sau nu? Adica:
indica o succesiune cronologica sau nu? lntrebarea este dificila. Am remarcat
deja ca ordinea diferitelor viziuni in planul cartii nu indica neaparat o succesiune
cronologica. Mai mult, evenimente esentiale care ~in de istorie stmt situate intr-
un spafiu temporal care dcpa~e~te reperele noastre cronologice. Ar fi mai
prudent, deci, sa privim cu circumspectie limbajul succesiunii temporale. Acest
,dup•'i'' ar trebui interpretat in lumina aparentei succesiuni temporale din 11, 7-
11: a~a cum invierea celor doi rnartori- care reprezinta Biserica marturisitoare45
- are Joe dupa perioada In care ei l~i implinesc profetia, de~i invierea este o
caracteristica prezenta a Bisericii, a!?a ~i eliberarea ~i distrugerea lui Satan au Joe
dupa srar~itul celor o mie de ani46• Pe de alta parte, probabil intentia autorului

42
Vezi, de exemplu, 12, 12, unde vedem ca lucrarea lui Satan Tn !storie se intensifica dupa
tnaltare.
43
Exemplul eel mai frapant este viziunea cap. 4, unde avem o descriere a cerului din care lipse~te
Hristos-Mielul.
44
Cf. MORRIS, Revelation, 229.
4
s Cf. D. MIHOC, ,Biserica si misiunea ei", 81-90.
~ Cf. PRIGENT, Apocalypse 200 I. 562.

60
este de a sublinia prin aceasta antiteza intre legarea ~i eliberarea lui Satan faptul
cii apropierea srar~itului va aduce o recrudescen~a a raului in istorie, idee de
altfel comuna eshatologiei iudaice ~i cre~tine.
, Trebuie" sugereaza aici - precum in 1, L ~i in lntreaga literatura
apocaliptica - ca evenimentele descrise nu au Joe Ia voia intamplarii, ci di sunt
parte a planului lui Dumnezeu, care se l.mpline~te de multc ori chiar dind
desfii~urarea evenimentelor istorice pare sa sugereze contrariul. A~adar
Dumnezeu hotara~te dezlegarea lui Satan. Aceasta dezlegare duce in cele din
urma Ia manifestarea maxima a vrajma~iei lui fata de Dumnezeu ~i fata de
Biserica. Un exeget contemporan explica: ,,Aceasta este calea lui Dumnezeu de
a aduce S~itul"47 •
, Putin timp" este relativ, precum tn 6, 11. Victorin interpreteaza acest
breve tempus, ,timp scurt", ca fiind de trei ani ~i ~ase luni 48• Ideea se baza,
probabil, pe credinta larg raspandita in cre~tinismul primar cii perioada
dominatiei lui Antihrist va dura trei ani ~i jumatate49 •

Concluzie Ia 20, 1-3: Contcxtul nu permite o interprctare literala a metaforelor

din v. L-3, in sensul ca perioada celor o mie de ani rnseamna incetarea completa
a lucrarii lui Satan pe piimant. $i Mantuitorul vorbe~te de , legarea" lui Satan
(Me 3, 27 = Mt 12, 29), dar aceasta nu tnseamna sfar~itul tuturor lucrarilor lui, ci
doar ,subliniaza faptul ca Hristos este suveran peste el ~ i foqele lui
demoniace" 50• Satan continua sa lucreze, dar lucrarea lui se savar~e~te doar prin
colaborare umana ~i numai in masura in care Hristos ii permite. In fntaia sa
EpistoHi soborniceasdi, Sf. Joan zice: ,Oricine e nascut din Durnnezeu nu
pacatuic~te; ci eel ce s-a nascut din Dumnezeu se paze~te pe sine ~i eel-diu nu se
atinge de el" (5, 18). Din punct de vedere soteriologic, ,legarea" lui reprezinta
mai degraba posibilitatea data oamenilor de a veni spre Hristos rara a fi
impiedicati decisiv de Satan. Mai multe despre aceasta ingradire a lui Satan ne
va spune unitatea-cadru 20, 7-10.

47
MORRIS, Revelation, 229.
48
Comentariu, 20, 3.
49 ldeea, derivata din Daniel (7, 25; 8, 14; 9, 2 7; II, 7.11 - 12), se glise~tc La Sf. Justin Martirul
(Dialogul cu iudeul Tryfon 32); S f. lrineu (A dversus haereses 5, 25, 3), S f. lpo lit (Demonstratio de
Christo et antichristo 6 1, 9), Victo rious (Comentariu, I I, 2), precurn ~i in apocrifele lniil{area lui
lsaia (4, 12) ~i Apocalipsa lui flie (2, 52); cf. AliNE, Revelarion I 7-22, I 084.
50
BEALE, Revelation, 985.

61
 fl. Viziunea imparapei de o mie de ani a lui Hristos
~i a credincio~ilor Sai (vv. 4-6)

' ELuOV
4. KOCL "!:: epOVOU<;
' KOCL' EKOC
' 'e LOOCV E1T
' ' OCU'
' tOU<;
' KOCL
' KPLI!OC
' Eu 'J::6eT) OCU"tOL<;
' - 1..:·
y l am
vazut tronuri ~i celor ce au ~ezut pe ele (lit.: $i au 1'iezut pe ele #) Ji s-a dat sa
faca judecata.
AceasUi prima parte a viziunii - care ar putea fi numita ,viziunea
tronurilor" - am.inte~te de viziunea Celui vechi de zile ~ i a Fiului Omului din
Dan 7, 9 ~i urm. 0 simpla trecere in revista a catorva imagini pe care oi le ofera
Dan 7 poate fi relevanta pentru textul nostru: ,,au fost a~ezate tronuri (9p6vOL)"
(Dan 7, 9); , Judeditorul S-a a~ezat" (v. 10); , caqile au fost dechise" (v. J 0; cf.
Apoc 20, J 2); cea de-a patra fiara este nimicita ~i aruncata In foe ( v. 11; cf. Apoc
20, 10); FiuJ Omului prime~te o stapanire universala ~ i ve~nicii (v. 14); sfm~ii
prirnesc ~i ei stapanire ve~nidi (v. 18) dupa ce puterea celei de-a patra fiare
(ultimul vrajma~) este distrusa (v. 26); ,\judecata a dat-o [Cel vechi de zile]
stintilor Celui Preatnalt" (-rl,v KPLOLV EOWKE ro1<; ay(oL<; -roO uljltcr-rou, LXX).
La prima vedere s-ar parea ca unitatea aceasta introdusa prin ..~i am viizut
tronuri ..." conp.ne o viziune a judecapi, dar continuarea textului nu confirma
aceasta considerat}e caci judecata (KPLI!«) nu are Joe aici (o scena a judecat}i va
aparea in contextul mai larg, vv. 11-1 5). Aceasta ar put~a duce Ia concluzia di
avem de-a face cu un fragment dintr-un text care originar continea o viziune a
judeciitii51 • Totu~i, vv. 4-6 ar trebui privite ca o singma unitate textuaUi centrata
pe tema , illvierii dintai".
Aoristul la persoana a ID-a plural fxaewav (,ei au ~ezut") nu are subiect,
lucru care face diticila identificarea celor ce se a~eaza pe aceste tronuri. Unii
comentatori s-au gandit ca aceste personaje misterioasc ar trebui identificate cu
cei douazeci ~i patru de batrani din Apoc 4-5, altii crcd cii este vorba de martirii
mcntionati ill 4b (,sufletele celor decapitati pentru marturia lui Iisus ~i pentru
cuvantullui Dumnezeu")52, iar majoritatea53 exeget}lor cred ca ace~tia reprezinta
Biserica (cf. Mt 19, 28; I Cor 6, 2).
bc Koct tac; 1Jroxac; -rwv 1Terre.A.EKLO!!Evwv ota -ri)v 1-Lap-rup(ocv 'I11oof> Koct OL!x tov
4

A.6yov -roi) eeoi) KOCL ot"tLVE<; ou 1TpOOEKtrVT)OOCV "tO e,p£ov OUOE ·~v ELKOVOC OCU"tOU
KUL OUK EJ.ocpov "tO xupocyj.lOC E1TL "tO ~oLhW1TOV KOCL hl ·~v xe1poc octm3v. I [am
vazut] ~ i sufletele cclor d ccapitati pentru mih·tmia lui lisus ~i pentru

" AUNE, Revelation 17-22, I 084. CHARLES (Revelation, ll , 182) lnccarcll sli explice Iipsa de
clari tate a textuJui sugerand eli avem de-a face cu ceea ce ar fi fost originar o nota marginala Ia
Dan 7.
52
A~a CHARLES, Revelation, U, 182; LOHMEYER, Offenbarw1g, 162; GtBUN, Revelation, 185;
BAUCKHAM, Theology, 107.
53
Cf. A UNE, Revelation 17-22, 1084.

62
 cuvantullui Dumnezeu ~i [pe] cei care nu s-au inchinat flarei, nici chipului
ei, ~i nu au primit semnul ei pe fruntea ~i pe mana lor.
lata ce ne spune textul despre identitatea judecatorilor: toti cre~tinii
miirturisitori (martirizati deja sau potentiali martiri prin insa~i natura vocatiei lor
de marturisitori) participii la exercitarea demnitiitii judecatore~ti a lui Hristos.
Totu~i majoritatea traducerilor sugereazii di numai martirii sunt cei carora
li se dii judecata. Aceasta deoarece majoritatea traduditorilor54 i~i asuma
libertatea de a ignora conjuncria Ka( pentm a raporta ohLvE<; Ia 1TE1TEAEKLOJ.l.Evwv,
crezand ca e vorba doar de martiri. E drept ca fraza este putin neclara din punct
de vedere gramatical55, caci dacii substantivul ,sufletele" (,celor decapitati")
este In cazul acuzativ (tit<; ljfuxitc;), pronumele ,cei care" (ohwEc;) este !n
nominativ. Dar autorul nu este problematizat de aceasta nepotrivire. ~ i este clar
eli prin Kat ohLVE<; el vrea sa introducii o noua categorie56•
57
It A~adar a vern aici doua grupe de cre~tini care au ca triisiiturii emblematicii
comunii marturisirea lui Hristos lor ill fata lumii ~i necompromisul cu aceasta.
Pentru unii aceasta inseamnii martiriu, pentru altii tot ce poate oferi lumea celor
ce se opun lucmrilor ei rele. Apocalipsa ne arata eli lnsii~i statutul cre~tinului in
lume comportii o multime de amenintari. Viata cre~tinii inseamnii angajarea intr-
o luptii pe care cre~tinii trebuie sa o mcheie biruitori (vezi cele ~apte epistole din
cap. 2-3). Cei care refuza sa se inchine fiarei ~i chipului ei riscii moartea (13, 15)
sau sunt supu~i unor persecutii extraordinare (13, 16-17). Dar, miirturisindu-L pe
Hristos ~i refuzand orice compromis, ei sunt deja bimitori ~i de aceea, in
prezenta lui Dumnezeu, pot canta cantarea lui Moise ~i a Mielului (15, 2-3). A~a
cum Hristos, biruitor ftind, domne~te de pe acum (12, 10), a~a ~i cre~tinii
participa din prezent ]a domnia Lui (cf. 1, 9; 2, 26-28; 3, 21; 5, IOi8. Aceasta
explidi de ce autorul ii prezinta mai intai ca judecatori, caci, a~a cum noteaza
unii comentatori, in Vechiul Testament termenul ,a judeca" este deseori sinonim

54
A~a ~i traducerile folosite In prezent Ia noi: editia sinodali'i, versiunea l.P.S. Bartolomeu ~i
traducerea CoroiJescu.
55
Sub pretextul ca Sf. loan nu folose~te rticiunde pe K~[ alaturi de o propoz*e relativa, Charles
(Revelation, 183) suprima pe o'invE' ~i traduce: , and because they had not worshipped the beast".
La observatia lui Charles, Allo (Apocalypse, 309) ri'ispunde: , Oui, peut-etre, si le participe et Ia
proposition relative avaient le meme sujet; mais c 'est justemeot ce qui est en question; le fait que
K~[ o'L-rwE~, qui ne manque dans aucun manuscrit (totu~i el ooteaza mai mainte ca ~ ~i alte cateva
manuscrise au EL 'tLVE~ ouv], doit etre authentique, montre bien plutot que ce n'est plus le meme
sujet."
56
Cf. ALLO, Apocalypse, 309-310.
57
P. Prigent (Apocalypse, 570) noteaza ca Sf. Ciprian (Ad Fortunatum 12) pare a fi primul care a
interpretat textul in acest mod: ei nu sunt doar cei uci~i, ci ~i cei a diror credinta perseverentii i-a
determinat sa ia pozipe 1n fata pretenpilor idolatre ale lmperiului.
58
PRJGENT, Apocalypse, 570.

63
cu ,a domni". Pe de alta parte, cr~tinii miirturisitori pot fi numiti foarte bine
judecatori. $tim ca judecata este atributul lui Fiului (cf. In 5, 22: , Tatal nu
judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului."). Dar, din moment ce Hristos
ii face pe cei ee-L urmeaza piirta~i tuturor bunurilor Sale (cf., mai ales, 2, 26-27
~i 3, 21), este de mteles ca ~i cu judecata se intampla acela~i lucru.
Mai raman doua probleme: (1) de ce mentionarea speciala- ~i nea~teptata
- a martiriului prin decapitare? ~ i (2) de ce prezentarea ca virtute esentialii a
cre~tini l or refuzul de a se inch ina fiarei?
Dupa v. 4b moartea martirilor survine prin decapitarc cu securea (termenul
iTEiTEAEKLOJ.lEvWV este un participiu substantival perfect pasiv al verbului
9
iTEAtKL(Ew, care inseamna ,a decapita cu un iTEAEKU<; [secure, topor]"i .
Problema este ca aceasta forma de execu!ie, bine at~stata 1n epoca Republicii
(509-27 !.H.), a cunoscut o transformare ill epoca Imperiului, 1n locul securii
fiind preferatii sabia60 • Este fircsc sa ne mtrebam ce semnificatie putea avea o
astfel de referinta pentru dcstinatarii primi ai Apocalipsei. Fusesera oare unji
cre~t ini uci.~i prin decapitarc sau Sf. loan are in vedere persecutii viitoare? In
Noul Testament astfel de martiri sunt Sf. JoanBoteziitorul (Mt 14, 10; Me 6, 27;
Lc 9, 9; totu~i 1n nici unul din aceste texte nu apare verbul TTEhKL(ELv, ci
&:rroKE¢aJ..l.(w) ~i Sf. lacob, fratele lui loan (ucis cu sabia, Fapte 12, 2).
Apocalipsa mentioneaza numele unui singur martir, Antipa, dar nu precizeaza
cum a fost martirizat. A fost el ucis prin decapitare? ProbabiJ nu6 1• Traditia
cre~tina a pastrat mai multe marturii despre ucideri prin decapitare. Sf. Pavel,
ceta~ean roman, a primit moarte martirica, fiind decapitat In timpuJ lui Nero (pe
Ia anul 64 sau 67)62 • Tn Actele martirice sunt mentionate mai multe cazuri de
rooarte prin decapitare. Totu~i, marturiile de care dispunem atesta ca cei mai
multi martiri au fost uci~i prin ardere sau aruncare la animale salbatice63 •
P . Prigent64 crede di mentionarea expliciUi a acestei forme de ucidere
sugereaza faptul di autorul ii are 1n vedere pe cre~tinii uci~i in urma unei
proceduri juridice - o mentiune in plus a implidirii autoritapi de stat in
prigonirea Bisericii.
Ceea ce-i particularizeaza pe cre~tinii din a doua grupa este faptul di nu s-
au lnchinat fiarei, nici chipului ei, ~i ca nu au primit semnul ei pe fruntea ~i pe

59 AUNe, Revelation 17-22, 1086. Pentru Aune, aceastil fonnil de exccupc rcprezintli un indiciu cu
privire Ia statutul social modest al crc~tinilor, dat fi ind faptul eli pedeapsa capitalii era rareori
apticata eelor din clasele superioare.
60 PRJGENT, Apocalypse, 568.
61
Martiriul Sf Antipa ne spune cil Sfllntul a murit lnchis lntr-un taur de bronz lnro~it in foe (PG
11 7, 398).
62 Faptele lui Pavel II, 5 (H ENNECKE & SCHNEEMELCHER, New Testament Apocrypha, ll, 267; cf.
EUSEBJU DE CEZAREEA, lstoria bisericeasco ll, XXV, 6).
63
Cf. AUNE, Revelation 17-22, I086.
64
Apocalypse, 569.

64
mana lor. Desigur ~i cei dintai, martirii, pot fi caracterizati astfel, dar autorul nu
mai simte nevoia sa adauge nimic, caci felul in care au murit spune totul despre
ei. Dupa Apoc 13 impunerea cultului satanic ~i transformarea lui in conditie sine
qua non a vietii sociale este o tintii majora a lui Satan, Balaurul alungat din cer
care ~tie ca timpul siiu este scurt (cf. 12, 9 .12). intr-un context is to ric asemenea
celui in care scrie Sf. loan, rezistenta fata de puterea politica care vrea sa impuna
un cult demonic universal lnsumeaza toate virtutile cre~tine; refuzul
compromisului, cu asumarea tuturor consecintelor unei astfel de atitudini, este
dovada cea mai graitoare a unirii cu Hristos. Adevaratii inchinatori ai lui
Dumnezeu nu pot sa se inchine Balaurului-Satan ~i F iarei (13, 4.8.12.15); cei
care au primit ,pecetea viului Dumnezeu" (7, 2 ~i urm.) nu pot primi in nici un
cbip pecetea fiarei (13, 16-17).
Cele doua grupe de impreuna judecatori ~i tmparati cu Hristos, adidi cei
morti in Hristos pentru Hristos ~i cei rama~i pe pamant - ~i ei potentiali martiri
datorita miirturiei lor- aldituiesc inca o imagine a Bisericii, vazuta in dubla ei
dimensiune ceo caracterizeazii pana Ia Parusie. Biserica triumfatoare din cer nu
este deloc rupta de cea luptatoare de pe pamant. Ultima parte a versetului 4 (d)
ne va spune mai mult despre aceasta legaturii.
4
d Kat E(T)oav Kat EJ3aa0..EUOav f.LE"t:Ct 'tofi XpLo'tou x0..La hT). I ~i ei au i nviat ~i
au impiiratit cu Hristos o mie de a ni.
De~i
sensu! ad litteram al verbului la aorist E(T)oav este ,au trait", v. 5 ne
obliga sa-l redam en ,au inviat". Totu~i, de ce folose~te autorul acest termen din
moment ce in 5b ne spune ca ,aceasta este invierea cea dinHH"? P. Prigent65
explicii: ,Our author feels that it is more important to emphasize the life that
they experience (life that is true, new, eternal...) than their resutTection from the
dead. The pairing of the two verbs here is revealing: they live and reign as Christ
himself lives (1:18, etc.) and reigns (cf. 19:16). This is the life that is beyond
death, life that is communion with the life of Jesus."
lata, deci, ce caracterizeaza aceasta perioada: viata ~i biruinta ~i
imparatirea cu Hristos! Apocalipsa ne invara ca acestea sunt bunuri
experimentate deja din aceasta lume. Viata cea adevarata este darul lui Hristos
(cf. 1, 5b-6; 5, 9-110; In 3, 15-16; 6, 40; 10, 10). Dupa Evanghelia a patra ( 17, 3)
ea consta in cunoa~terea lui Dumnezeu. Oamenii au acces Ia aceasta viata
urrnand calea deschisii de 1-Iristos: aceea de conformare totala cu voia lui
Dumnezeu. Dacii Hristos a biruit prin ascultare de voia Tatalui, ucenicii Sai
trebuie sa biruiasdi ascultand poruncile Lui. Jar biruinta inseamna intrarea 1n
comuniunea desaviir~ita cu El (cf. 2, 17.28; 3, 12.20) ~i lmparta~irea deplina de
tot ce are El (2, 7.10c.26-27; 3, 21).

65
Apocalypse, 570.

65
 Spuneam In comentariul Ia 4bc cii fmalul versetului 4 ne spune mai multe
despre legatura dintre credincio~ii aflati Inca pe pamant ~i cei adormiti In
Domnul. Intr-adevar, textul face o precizare foarte importanta: din punct de
vedere spiritual lntre cele doua gn1pe nu existii nici o diferentii; cu Hristos sunt ~i
unii ~i ceilalti, de viata Lui se lmpartii~esc ~i unji ~i alpi, iar lmpiiratia Lui este in
egaHi masura ~i a celor din cer ~i a celor de pe pamiint.
Despre semnifica~ia cifrei care caracterizeaza perioada aceasta am vorbit
deja in comentariul nostru Ia 20, 2b.
5. ot J..oL1Tot "t"wv veKpwv ouK e(T)Oo:v &xpL -reJ..eaefj "t"oc xLl..Lo: e-rn. o:lJtTJ f)
&v&cno:aL<; f) 1TpWtTJ. I Ceilalti morti nu au inviat paoli ce nu s-au srar~ it cei o
mie de ani. Aceasta este invierea cea dintai.
Autorul face doua precizari cu privire Ia invierea credincio~ilor: (1) ceilalti
moqi nu inviaza pana ce nu se vor sf'ar~i cei o mie de ani; ~i (2) accasta este
lnvierea cea dintai.
Ceilalfi morfi trebuie sa fie desigur cei care, cf. v. 4, s-au lnchinat F iarei ~i
au primit semnul ei pe fruntea ~i pe mana lor66 . ~i ace~tia au parte de o tnviere
despre care autorul neva vorbi in vv. 12- 13. Dar lnvierea lor nu este identica cu
cea a credincio~ilor despre care s-a vorbit in 4bc. Din moment ce lnvierea
credincio~ilor este numitii ,cea dintai" ne-am fi a~teptat ca cea a necredincio~ilor
sa fie numitii ,cea de-a doua", dar nicaieri nu gasim aceastii expresie. De
asemenea, textul nostru mentioneaza ,moartea cea de-a doua" (v. 6b) fiirii a
mentiona vreo ,moarte dintai".ln spatele acestei aparente ambiguitati a textului
nu trebuie cautat altceva dedit o intentie teologica. Pentru Sf. loan exista o
singura lnviere deplina, cea care lnseamna intrarea in viata cea adevarata pe care
o dii Hristos; aceasta are Joe In momenml incorporarii in Trupul tainic al
Domnului prin Botez. Cealalta inviere - cea eshatologica, care pentru
credincio~i nu Inseamna o schimbare radicala, dar care pentru necredi ncio~i
inseamna pedeapsa ve~nica- nu poate fi pusii pe acela~i plan cu aceasta.
Conceptia autorului despre ccle doua 1nvieri nu este nouii.ln Evanghelia a
patra (5, 24-29), Mantuitorul este cat se poate de explicit asupra acestui subiect.
Redau aici in intregime textul ioaneic deoarece il consider relevant pentru
intelegerea textului nostru:
In 5 24 Adeviirat, adeviirat zic vouii: Cel ce oscultii cuviintul Meu $i crede
in CeL ce M-a trimis are viatii ve~nicii ~i La judecatii nu va veni, ci s-a
mutat de La moarte Ia viafa. 25 Adeviirat, adevarot zic voua, ca vine ceasul
~·i ocum este, ciind mortii vor auzi glosul FiuLui lui Dumnezeu $i cei ce vor
auzi vor invia. 26 Ciici precum Tatiil are viafti fn Sine, 0$0 1-a dat $i Fiului
sii aibii viafCi in Sine; 27 $i 1-o dat putere sa facii judecatii, pentru cii este
Fiul Omului. 28 Nu vii miroti de aceasta; ciici vine ceasul cCind tofi cei din

66 cr. BROTSCH, Clarte, 327.

66
 morminte vor auzi glasu/ Lui, 29 .;i vor ie.;i, cei ce aufticut cele bune spre
fnvierea vietii .;i cei ce aufacut cele rele spre fnvierea osiindirii.

Mantuitorul vorbe~te aici clar de doua invieri: una spirituala, care are loc
aici pe pamant, ~ i una a trupurilor, care are loc Ia Parusie. Prima este cea a unirii
duhovnice~ti cu Hristos, prin credinta ~i Botez (cf. Rom 6, 3-10; Ef2, 5-6; Col 2,
12-13). Folosind verbul ,are" (v. 24), Ia timpul prezent, Mantuitorul arata ce cei
ce cred in El incep ,viata ve~nica" de pc acum 67 (cf. I In 5, 12: ,Cel ce are pe
Fiul are Viata; eel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are Viata").
Textul ioaneic ne ofera ~i un indiciu pentru explicarea lipsei ,moqii
dintai" pe care am meotionat-o mai sus. In Apoc 20, 4-10, este vorba clar de
doua morti. Cea dintai este conditia tuturor oamenilor inainte de a fi niiscuti de
Sus (cf. Rom 6, 13; Ef2, 1; Col 2, 13). Aceasta nu este pusa pe acela~i plan cu
,cea de-a doua" din moment ce toti oamenii au putinta de a ie~i din ea veoind Ia
Hristos ~i imparta~indu-se de viata Lui. Cea de-a doua, lnsa, este definitiva ~i
vc~nicii.
Pe de alta parte, Sf. Apostol Pavel vorbe~te de o alta moarte- ~i aceasta
spirituala- ca ~i conditie a invierii dintai. Tarna S!antului Botez este cu adevarat
moarte ~i inviere In ~i fmpreunii cu Hristos: , Oare nu ~titi- zice Apostolul - ca
toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat? Deci
ne-am ingropat cu El, in moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a inviat
din mol}i, prin slava Tatiilui, a~a sa tunbHim ~i noi lntru innoirea vietii" (Rom 6,
3-4; cf. Col 2, 12).
o
6. IJ.aKapLO~ Kat &yL~ €xwv IJ.EP~ ev -riJ &vaaraaEL •tl 1rpc.Yru I Fer icit ~ i
sfant este eel ce are parte de i nvierea cea dintai
Aceasta este a cincea din cele ~apte fericiri ale Apocalipsei 68. Spre
deosebire de celelalte ea are o particularitate: eel ce are parte de lnvierea dintiii
este ,fericit" ~i ,,sfdnt". fuvierea cea dintai implica o viata de sfmtenie.

o
E1TL -rou-rwv oeu-rep~ e&va-r~ m)K EXEL €~ooo(av I P este ace~ tia moartea cea
de-a dona nu a r e puter e
,,Moartea cea de-a doua" mai este mentionata de trei ori in Apocalipsli: 2,
11; 20, 14; 21, 8. Conceptul nu mai a pare nicaieri i'n Noul Testament sau in
scrierile Parintilor apostolici ~i, Ia prima vedere, pare paradoxa], caci, a~a cum
am subliniat deja, autorul nu folose~te nidiieri expresia corespondenta , moartea
cea drntai". Totu~i In Apoc 20, 4-10, este vorba clar de doua morti. Ele 1nsa nu
sunt identice. Textul ioaneic citat mai sus (5, 24-29) ne ofera ~i o pista pentru

67
V. MIHOC, Sfonta Evanghelie de Ia loan, 130.
68 Vezi 1,3; 14, 13; 16, 15; 19, 19;22, 7.14.

67
lntelegerea diferentei dintre cele doua moqi. Cea dintai este conditia tuturor
oamenilor lnainte de a fi nascuti de Sus (cf. Rom 6, 13; Ef 2, l; Col 2, 13).
Aceasta nu este pusa pe accla~i plan cu ,cea de-a doua" din moment ce tori
oamenii au putinta de a ie~i din ea venind la Hristos ~i lmpartli~in du-se de viata
Lui. Cea de-a doua, !nsa, este definitiva ~i ve~nica. Dar ea nu-i poate afecta In
nici un fel pe cei ce au ie~it din cea dinHii.

ai..A.' EOOV'tO:L LEpE'Lc; 'tOO eeoO KO:L 'tOU XpLatoO I ci vor fi preop ai luj
Dumnezeu ~i aj Juj Hristos
in 1, 6 ~i 5, 10 cre~tinii sunt numiti ,preo~i ai lui D umnezeu"; aici autoruJ
ne spune ca vor fi ,preoti ai lui Dumnezeu ~i ai lui Hristos". Adaugirea vine
fuesc intr-o carte In care dumnezeirea Mantuitorului este exprimata mai ales prin
atribuirea titlurilor ~i atributelor divine lui Hristos.
Cum putem in~elege aceasta slujire preoteasca a cre~tinilor?
Observam mai intai ca aceasta este asociatii en lmpreuna-domnia lor cu
T-Iristos. ~adar de mnitatea lor imparateasca este inseparabila de slujirea
preoteasca (cf. I Pt 2, 9). Despre aceste doua atribute ale credincio~ilor autorul
ne spune ca sunt darul lui Hristos: ,,Ne-a fiicut pc noi lmparatie, preoti ai lui
Dumnezeu ... " (1, 6).
Pentru ca se refera Ia toti credincio~ii, aceasta slujire nu trebuie inteleasa
cu sensu! restdins de preotie sacramentalii. D esigur, aceasta nu poate fi exclusa,
dar automl are In vedere mai degraba raportul specific dintre Dumnezeu :?i
oameni pe care-! implicii preopa. A fi preot inseamna a sluji lui Dumnezeu, a trai
o viatii de consacrare lui Dumnezeu. Aceasta implica o dublii slujire: fata de
Dumnezeu ~i fata de oameni. Ca preoti ei se tncbina lui Dumnezeu ~i-L slavesc
nelncetat; ~i tot in aceastii calitate, ei II vestesc lumii idolatre pe adevaratul
Dumnezeu. Dupii I Pt 2, 9, accasta este vocat1a spcciala a cre~tinilor-preoti in
raport cu lumea: ,voi sunteti ... preot.ie impiid'iteasdi ... ca sa vesti!i in lume
buniiHitile Celui ce v-a chemat din intuneric Ia lumina Sa cea minunata".
Ko:t P«oLA.El>aoooLv IJ.Et' o:&tou (•oc] xLA.Lo: e., I ~i vor impar afi cu El o mie d e
ani
Aceasta este a doua mentionare a impiiriitirii cu llristos timp de o rnie de
ani. Acum verbul este Ia viitor (paaLI..a>aot.JOLV = vor lmparati), ca ~i eel care
prive~te preotia credincio~ilor (eooV'tcn tepe'Lc; = vor fi preoti). Contrastul dintre
aoristul E~cc.al.A.eucrcxv, (,au lmpariitit"), din prima parte a versetului, ~i viitorul de
aici este frapant. Cum se explicii aceasta neconcordantii? Este vorba de o
gre~eaHi a autorului? Putin probabil. Mai degraba faptulli dezvaluie intentia de a
ne spune mai multe despre lmparatia de o mie de ani: aceasta cuprinde tot timpul
lumii recreate in Hristos; trecutul ~i viitorul se constituie aici ca repere ale unui
timp perfect care include ~i prezentul. Pe de alta parte, am putea vedea aici

68
intentia autorului de a sugera continuitatea dintre starea actualii a credincio~ilor
~i cea eshatologica.

Ul. Cadrul (2): Dezlegar ea lui Satan, ultima ofe.nsiva impotriva Bisericii,
infrangerca ~i pcdeapsa (vv. 7-10)
Versetcle 7-10 prezinta pe scurt toate eforturile lui Satan de a distruge lmpkiratia
sfintilor, e~ecul ~i distmgerea lui definitiva.
7. Kat D-tav tEMo9fl ttt xL"-La EtT], .A.u9f)oetaL 0 Ea-ravac; EK tf\<; <jlulaKfj<; au-roil
I ~i cand se vor incheia cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din inchisoarea
lui
La sfiir~itul v. 3 am fost avertizati ca Satan nu va sta In adanc pentru
totdeauna, ci doar ,o mie de ani". Adancul in care a fost aruncat Satan este
numit acum .,inchisoarea lui". Daca in vv. 1-3 un inger 11 leaga ~i-1 arunca in
adanc pe Satan, aici, nu se precizeaza cine 11 elibereaza. Verbul Ia viitor pasiv
.A.u9f)oetcn poate fi lnteles ca ,un pasiv al actiunii dumnezeie~ti"69 • Astfel textul
ar putea fi redat: ,,Dumnezeu II va elibera pe Satan din lnchisoarea lui" 70 • In
comentariul Ia v. 3c atrageam atentia asupra semnificatiei prezentei lui OEL (=
trebuie) in propozitia care veste~te viitoarea dezlegare a lui Satan. Dumnezeu
este suveran asupra istoriei ~ i aceasta se desra~oara conform planului Lui, iar in
acest plan chiar ~i Satanjoaca un rol important.
Mai remarcam un lucru: in v. 3b se preciza di legarea lui Satan lnseamna
incetarea lucrarii lui de amagire a neamurilor. Scopul era crearea cadrului
propice pentru ca Biserica sa-~i poata implini misiunea. Planul lui Dumnezeu
este ca ea sa ajungii Ia depliniitate. Yn aceasta depliniitate o ~i contemplii Sf'antul
loan in cateva viziuni (7, l-8; 12, 1 ~i urm.; 14, 1-5). Ajunsii Ia deplinatate (cei o
mie de ani s-au lncbeiat!), planullui Durnnezeu se poate desfii~ura In continuare:
trebuie sa urmeze Judecata. Aceasta lnsa trebuie sa fie precedata de o
manifestare teribila a foJ1elor raului pe pamiint (cf ll Tes 2, 3 ~i urrn.). Ideea este
prezenta ~i In viziunea celor doi martori (care reprezintii Biserica) din cap. 11:
dupa ce l~i incheie misiunea lor sunt uci~i de Fiara care se ridicii din adanc (v.
7). Multi comentatori cred ca acest episod este paralel cu eel din 20, 7-10.
Ridicarea Fiarei ar trebui identificata cu ie~irea lui Satan din adancul-inchisoare.
A~a cum aceea se ridica sa faca riizboi cu cei doi mattori, a~a ~i Satan iese sa
amageasca neamurile ~i sa le adune Ia razboi (v. 8).
8. Kat E~EAEOOEta t. 1T.A.avf\aaL tO: e9vT) tO: ev -ra.t<; teaoapat.v ywv(a.Lc; tfic; yf\<;,
-rov rwy Ka.L Maywy, auva.yaye'iv autouc; El<; tOv 1T6AEIJ.OV, wv o
apL91J.Oc; au-rwv
w<; ~ clf.J.IJ.~ tf\<; ea..WooT)<;. I ~i va ie~i sa amageascii n eamurile, care soot in

69
AUNE, Revelation 17-22, 1093.
70
Ibidem.

69
cele patru colfuri ale pamantuhti, pe Gog ~i pe Magog, ~i sa le adune Ia
razboi; iar numarullor este ca nisipul marii.
Dupa o traditie veche, demonii eliberati sunt mult mai periculo~i decat au
fost mai inainte (Lc 11, 24-26)71 • Actiunea lui Satan este aceea~i ca intotdeauna;
doar anvergura ei este umca. Obiectul ei sunt neamurile care sunt in cele patru
colturi ale pamantului, adica - cf. sensului negativ a! termenului €8v11 (=
neamuri, popoare) ~i semnificatiei simbolice a cifrei patru - pe toti cei care nu
fac parte din poporullui Dumnezeu. Motivul neamurilor vdijma~e din cele patru
colturi ale pamantului ~i al asaltului lor asupra lui Israel ~i a Ierusalimului se
gase~te ~ i in ci"irple profetice vechi-testamentare (Is 5, 26; Ier 25, 32; 50, 41; Zah
14, 2-5).
Aceste nearnuri sunt identificate ca Gog ~i Magog. Imaginea lui Gog ~i
Magog era comuna apocalipticii iudaice. Iez 38-39 veste~te invazia eshatologica
a unui stapanitor din nord, Gog, regele lui Magog (38, 2)72• De aici incolo cele
doua nume devin simboluri ale vrajma~ilor poporului lui Dumnezeu73.
In comentariul la 20, 4 am ajuns Ia concluzia di cei ce au parte de lnvierea
dintai sunt toti credincio~ii. Ei sunt caracterizati ca cei care nu ,s-au inchinat
Fiarei, nici chipului ei, ~i nu au prim.it semnul ei pe fruntea ~i pe mana lor". Din
Apoc 13 ~tim di astfel de fapte sunt savar~ite de cei ce cad prada lucrarii de
amagire pe care o savar~e~te Satan prin cele doua Fiare. $i aici tot despre
lucrarea de amagire a lui Satan ~i despre victimele ei este vorba. Daca cei ce n-
au cedat lucriirii de amagire sunt parta~i invierii dintiii (cf. v. Sb), cei amagiti
trebuie sa fie ,ceilalti morti" din v. 5a74.
Dat fiind faptul di Apocalipsa ne-a mai vorbit despre actiuni similare (19,
11-21; 16, 12-16; 17, 4) este flresc sane lntrebam care este raportul dintre ele. 0
comparape intre termenii relatarii ~i acesteia cei din cele precedente ne conduce
la concluzia cain toate este vorba de acela~i razboi75 .
Numarul imens al celor amagiti (,ca nisipul marii") contrasteaza cu
dimensiunile Bisericii, vazuta ca o cetate.
9. Kttl &v€P11ottv e~t •o
~A«•o~ ·~ y~~ Kttl eKUKAEuoav ·~v ~ttpE~oA~v •wv
&y(wv Kal -r~v ~6ALV •~v f]ya~TJIJ.EVTJV I ~i s-au suit pe fata pamantului, ~i au
inconjurat tabara sfintilor ~i cetatea cea iubita.
,Tabara sfintilor" ne aduce aminte de taberele israelitilor ratacitori prin
de~ert (cf. Num 2, 2 ~i urm.). Cre~tinii alcatuiesc noul Israel, poporul lui

71
Ibidem.
72
De fapt cele doua nume apar inainte de Jez: Gog este mentionat tntre descendenpi lui Ruben (I
ParaI 5, 4) ~i Magog ln tre fii i lui lafet (Fac I 0, 2). Dar abia incepand cu lezechiel l~i incep ele
lunga istorie apocalipticit
Cf. AUNE, Revelation 17-22, l 094, unde se gase~te ~i o trecere in revista a evolutiei conceptului.
73

74
A~a ~i J'vlEALY, After the Thousand Years, 140-142.
75
BONSIRVEN, Apocalypse, 297.

70
Dumnezeu care nu are cetate statatoare In aceasta lume76•
,Cetatea iubita" este Ierusalimul (cf. Ps 87, 1). Desigur, ea desemneaza
aceea~i realitate simbolizata prin , tabara sfintilor", adica poporullui Dumnezeu.
De aceea conjunc~a ..~i" care le une~te ar putea fi redata rnai degrabii prin
,adicii". lnsa precizarea nu este gratuita, caci Ierusalimul rnai are o semnificatie
aparte: acesta este locul tn care Durnnezeu este prezent tn mijlocul oamenilor.
,Suirea" vdijma~ilor poporului lui Dumnezeu spre acest Ierusalim trebuie
inteleasa sirnbolic. A~a cum orice drum spre vechiul Jerusalim istoric insemna o
urcare77, cetatea fiind privitii ca , buricul piimantului"78, a~a ~i asediul cetiitii lui
Dumnezeu poate implica o astfel de imagine.
!k: Ex 'tOU oupcxvou KIXL KIX't8pcxyEv IXU'to&;. I Dar s-a pogorat foe
KIXL KIX'tEj3TJ 1TUp
din eer ~i
i-a mistuit.
Raspunsul durnnezeiesc este teribil: cei amagiti de Satan sunt nimiciri de
un foe ceresc.
10, KIXL 6 0uipo>..oc; 6 'IT A.fXVWV llU'tOUc; ep>..~9T) Etc; 't~V A.(I!VTJV 'tOU 'ITUpbc; KllL
9eLOU 01TOU KilL 'tO 9T)pLOV KilL 0 lj/EuOO'ITpO<fl~'tT)c;, KilL pa:allVL09~aOV'tllL ~j.LEpll~
Kcxl vuK'toc; etc; 'tou~ llLWvcxc; 'tWv lllwvwv. I ~i diavolul, amiigitorullor, a fost
a runeat i n iczerul de foe ~i de pucioasli, unde este ~i fiara ~i prooroeul
miocinos, ~i vor fi ehinuip aeolo, zi ~i noapte, iD veeii veeilor.
0 pedeapsa particularii este rezervata lui Satan, asemenea celei de care
deja au parte ~i Fiara ~i Proorocul mincinos (cf. 19, 20). Pedeapsa lui este pe
mlisura lucrarii pe care a savar~it-o. Dupa 12, 10, Satan este ,par~ul fratilor
no~tri, eel ce ii para pe ei lnaintea Dumnezeului nostru, ziua ~i noaptea". Acum
este chinuit ,zi ~i noapte".
D. Concluzii -
In Apoc 20, 1-10 gasim una dintre cele rnai interesante ~i dificile reprezentari ale
Bisericii din Apocalipsa. Cadrul este hristologic. Biruinta lui Hristos prin moarte
~i inviere antreneaza caderea lui Satan ~i legarea lui, adica estomparea activitatii
lui de amiigire a lumii pentru ca oaroenii sa poata veni Ia Hristos. El este sub
controlul total al lui Hristos. Prin urmare, Biserica poate sa-~i lmplineascii
rnisiunea. Toti oamenii, moqi spiritual pana acum, au posibilitatea sa iasii din
aceasUi stare, lmpiirtii~indu-se de viata cea adevaratii pe care le-o oferii Hristos.
Aceasta este lnvierea cea dintai, o tnviere care inseamna intrarea In viata ve~nica
de pe acum. Conditia participarii la ea este integrarea tn Biserica prin credintii ~i

76 Cf. PR.IOI!NT, Apocalypse, 576.

77
Me 10, 32 (= Mt 20, 17; Lc 18, 3 1); Lc 2, 4.42; 19, 28; In 2, 13; 5, I; II , 55; Fapte II , 2; 15, 2;
2 1, 12. 15:24, II; 25, 1.9; Gal 2, I.
78 lez 38, 12; IOSIF FLAVIU, Rtizboiul iudaic 3, 52; Canea Jubilee/or 8, 19. Joachim Jeremias
(Jenualem, 51-52) crede ca aeeasta conceppe a influentat adoptarea exprcsici ,a urea" spre/la
Jerusalim.

71
Botez ~i unnarea lui Hristos pe o cale a necompromisului cu lumea. In contextul
unei lumi in care fortele satanice se vor divinizate, aceasta lnseamnii rezistenta Ia
orice forma de idolatrie. Rezultatul este 1mparta~irea de toate darurile lui
Hristos: participare Ia viata Lui, la demnitatea lui lmpiirateascii, judecatoreasca ~i
arhiereasca. De aceste daruri se imparta~esc toti credincio~ii marturisitori, vii sau
moqi deopotriva, timp de o mie de ani, adica pe toata durata existentei Bisericii.
Ceilalti oameni, care nu se lmparta~esc de viata lui Hristos, raman in
starea de moarte spirituala. Ei nu sunt piirta~i invierii dintai, singura care
lnseamna intrarea in viata ve~nica, ci doar lnvierii eshatologice, care lnseamna
judecata (cf. In 5, 24: ,Cel ce asculta cuvfmtul Meu ~i crede In Cel ce M-a trimis
are viata ve~nica ~i la judecata nu va veni, ci s-a mutat de la moarte Ia viata.").
Astfel ace~tia vor avea parte de moartea cea de-a doua (cf. 20, 6.14-15), care nu
are nici o putere peste cei ce s-au !acut parta~i 1nvierii dintiii.
Sflir~itul celor o mie de arii aduce o manifestare tara precedent a
vrajmii~iei lui Satan fata de Biserica. Actiunea lui Satan, insa, corespunde
plauului lui Dumnezeu. Este calea Lui de a aduce S!ar~itul. Lucrarea lui Satan de
antrenare neamurilor - adica a celorlalti morti care nu se bucurii de lnvierea
dintiii -1ntr-o incercare de distmgere totala a Bisericii e~ueaza lamentabil. Toti
sunt nimiciti printr-o interventie divina. Acum se manifesta desaviir~it biruinta
lui Hristos asupra lui Satan, care este aruncat in ,iezerul de foe ~i de pucioasa",
locul in care va fi chinuit ve~nic.
Bibliografie
SF. ANDREJ DE C EZAREEA, 0EpJ.iTJVda de; rrw 'A7TOKtiJ. vljrtv '!wdwov roD
8Eo16yov, PG 106, 210-458 (Andrei a fost episcop al Cezareei
Capadociei; a scris acest comentariu pe Ia anul 600 d.H.).
ARETA DE CEZAREEA, .EvA.A.orrf E(TJYTJ(THvV EK 6ta¢;6pwv ay{wv dvopwv etc; r~v
'A rroKdluljrtv, PG 106, 493-785 (Areta, cca. 850-944, nascut In
Peloponez, a ajuns In 902 episcop al Cezareei Capadociei; comentariul
sau este in mare parte o revizuire a comentariului lui Sf. Andrei al
Cezareei Capadociei).
VlCTORINUS DE PETAVIUM, Comenrariu la Apocalipsa, In vol.: J.
HAUSSLEITER, ed., Victorinus Episcopi Petavionensis Opera,
Freytag, Leipzig, 1916 (Victorious a scris primul comentariu Ia
Apocalipsa Sf. loan; a murit pe Ia anul 304).
3
ALLO, E.-B., L 'Apocalypse (Etudes Bibliques), Gabalda, Paris, 1933 .
AUNE, D. E., Revelation 1-5; Revelation 6-16; Revelation 17-22 (Word Biblical
Commentary, 52a,b,c), Thomas Nelson, Nashville, 1997-1998.
BAUCKHAM, R., The Theology of the Book of Revelation (New Testament
Theology), Cambridge University Press, 1995.

72
BEALE, G. K. , The Book of Revelation. A Commentary on rhe Greek Text (The
New International Greek Testament Commentary), W. B. Eerdrnans
Publishing Company, Grand Rapids, Michigan I Cambridge, U.K. &
The Paternoster Press, Carlisle, 1999.
BEASLEY-MURRAY, G . R., The Book of Revelation (New Century Bible
Commentary), Marshall, Morgan and Scott, London, 1974.
B ONSTRVEN, JOSEPH, SJ, L 'Apocalypse de saint Jean. Traduction et
commentaire 0/erbum Salutis, XVI), Beauchesne, Paris, 1951.
B ORING, M. E UGEJ\TE, Revelation (Interpretation. A Bible Commentary for
Teaching and Preaching), John Knox Press, Louisville, 1989.
BROTSCH, CH., La clarte de /'Apocalypse, Labor et Fides, Geneve, 5 1966.
GHEORGHIU, Pr. Prof. Dr. VASILE, !mpiiriifia de ,mii de ani" $i lupta cea mal
de pe urmii (Apocalipsa lui loan 20, 1-10), 1928.
HENNBCKE, E. & SCHNEEMELCHER, W., New Testament Apocrypha, I-II,
Westminster, Philadelphia, 1991.
JEREMIAS, J., Jerusalem in the Time ofJesus, Fortress, Philadelphia, 1969.
M EALY, J. W., After the Thousand Years: Resurrection and Judgment in
Revelation 20, Sheffield Academic, Sheffield, l 992.
MlHOC, DANIEL, ,,Biserica - Temp/u/ lui Dumnezeu ~i misiunea ei profeticii
dupa Apoc 11, 1-14", In Anuarul Facultiitii de Teologie ,,Andrei
$aguna", serie noua, I (XXVI), 2000-2001, 81-90.
MIHOC, Pr. Prof. Dr. VASIL£, Sj(mta Evanglzelie de Ia loan. Jntroducere ~i
comentariu, vol. I, Teofania, Sibiu, 2003.
MORRIS, L. , The Book of Revelation. An Introduction and Commentary, Inter-
Varsity Press, Leicester, England & W. B. Eerdmans Publishing
Company, Grand Rapids, Michigan, 1989.
MOUNCE, R. H., The Book of Revelation (New International Commentary on the
New Testament), Eerdmans, Grand Rapids, Ml, 1977.
NICOLAESCU, Diac. Prof. NICOLAE I., , Venirea a doua. lmparatia de o mie de
ani", ST, seria a II-a, XXIV (1972), nr. 1-2, 12-23.
PRJGENT, P ., Commentary on the Apocalypse ofSt. John, translated from French
into English by Wendy Pradels, Mohr Siebeck, Tiibingen, 2001.

Lect. drd. Daniel Mihoc

73
 ADAM SI EVA iN LUMINA CANONULUI CEL MARE
' "
AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL

..,.. "Riivnind Ia neascultarea lui At/am celui intlii-zidit, m-am cu11oscut pe mine
dezbriicat tie Dumnezeu ~~ de impiirii{ia cea pururea jiitoare ~i de desf iitare, pentru
piicatele mete. "
..,.. "Dupli dreptate a fost tepiidat Adam din Eden, nepiizilzd singura Ta poruncli,
Miintuitoru/e. Dar eu care am eli/cat totdeatma cuvintele Tale cele vii, ce voi piitimi ?"
..,.. "Vai ticliloase sujlete ! Pentru ce te-ai asemiinat E vei celei dintlii ? Cii ai clizut rliu
~~ te-ai riinit amar; cii te-ai atins de pom ~i ai gustat ctt lndriiznealli mlincarea cea
nechibzuitii. "
..,.. "in /ocul Evei celei trupe~ti, focutu-s-a mie E vli in(eleglitoare glindul piitima~ In
trup, ariitlindu-mi cele pllicute $i gusttind pururea din bautura cea amara. "
( Clintarea I )
Sf. Andrei Criteanul(::::660-740) a dimas msemnat in istoria Bisericii mai
ales prin opera sa imnografica, ca reprezentantul eel mai de seama al canonului
poetic. Cea mai importanta alcatuire imnografica a autorului cretan este
Canonul Cel Mare, element fundamental al cadrului liturgic specific Postului
Mare, impresionant prin forma sa ampUi ~i coropleta, care sala~luie~te In ea
"cuviintul cu putere multa spre plinirea Evangheliei ...". Alexander Schmemann
surprinde Marele Canon de pocainta 1ntr-o nota metaforica: «"acordaj" lnainte de
"armonia" deplina»1•
Impaqit in patru paqi, Canonul este citit la Pavecernita Mare din
primele patru zile ale Paresimilor, iar apoi ne re1ntiilnim cu el, citit 1n 1ntregime,
Joi seara, 1n a cincea saptamana a Marelui Post. Scopul citirii ill aceasta zi este
aratat tocmai in Sinaxarul slujbei Canonului eel Mare: "... pentru ca s!antul Post
de patntzeci de zile se apropie de s!ar~it, ~i pentru ca nu cumva oamenii
lenevindu-se, sa se ingrijeasdi mai putin de nevointele cele duhovnice~ti ~i sa se
departeze cu totul de a trai in cumpatare"2 •
Ca sa descopere piicatul ~i sa-l taie din riidacini, autorul nu fol ose~te
defirtitii ~i msu~iri, ci c l ade~te o meditatie profunda asupra maretei istorii biblice,
mai ales cea de la Adam la "plinirea vremii". In primele opt Ciintari, personajele
Vechiului Testament vorbesc despre pacat, pocainta ~i iertare, pentru ca ill
Cantarea IX - a sa fie adus spre pilda Noul Testament. Actualitatea acestor figur:i
biblice prezentate 1n Canon rezulta din faptul cii astazi omul nu mai are putere sa
recunoasca pacatul, ci 11 lasii sa-~i faca loc 1n fiinta sa, lnnegrind chipul lui
Dumnezeu dupii care a fost zidit. Modernitatea nu mai gusta adeviirata pocainta

1 Alexander Schmemann, Postul eel Mare, traducere de Andreea Stroe ~i Laurentiu Constantin,
Editura Univers Enciclopedic, Bucure~ti, 1995, p.67;
2
Triod, tiparit tn zilele pastoriei Prea Fericitul ui Patriarh Justinian al Bisericii Ortodoxe Romane
cu aprobarea Stantului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, Editia Vlf, Editura
Jnstitutului Biblic ~i de Misiune Ortodoxa, Bucu re~ti 1970, p.4 19;

74
cre~tina ~i merge pana Ia excluderea notiunii de pacat, a marturisirii ~i primirii
iertarii de Ia Durnnezeu.
Ascultarea cu folo s a Canonului eel Mare, intelegerea lui, a zbaterii
personajelor biblice 1ntre piicat ~i virtute, presupune cu necesitate, cunoa~terea
Scripturii Vechiului ~i Noului Testament.
Drumul Canonului eel Mare pome~te din zorile istoriei neamului
omenesc, evocand figurile protoparintilor no~tri Adam ~ i Eva. Srantul Andrei
Criteanul, printr-o formulare Ia persoana I cheama pe cre~tinul rugator sa-~i
recunoasca condipa primilor oameni, mergand pana Ia identificarea cu ace~tia:
"m-om ctmoscut pe mine dezbriicat de Dumnezeu ... ", "Vai ticiiloase sutlete!
Pentru ce te-ai asemiinat•.. ?", "focutu-s-a mie Evii infelegiitoare . .. ", "eu care
am ciilcat totdeauna cuvintele Tale ce/e vii... ".
"Adam eel intai-zidit" ~i "Eva cea dintai" sunt doua expresii care
definesc familia originara, din care neamul omenesc i~i trage obar~ia. Am putea
spune caaceste doua nume, Adam ~i Eva, sunt primele nume proprii aparute pe
firmam entul istoriei umanita~ii. Observam o nuanta etimo logic-scripturistica
aparte, fapt evident mai ales 1n textul ebraic: ca nume propriu - ADAM - este
lnsopt lntotdeauna de articolul hotarat ''tl" (ha) ftind vorba de Ornul originar
prin excelenta o:rtt~ (ha_adam). Uzitat fiira acest articol - o:rtt (adam) - arata
sensu) de "om", fiinta umana 1n general: "Sa facem om c:rtt (adam) dupa chipul
~i dupa asemanarea Noastrii"(Fac.l , 27) . o:rtt~ (ha_adam) este "celintai zidit"
prin actiunea directa a lui Dumnezeu, Care 1n ziua a ~aptea a Creatiei, luand
tarana il~,~~ (ha_ adamah) din pamant ~i sufland asupra lui suflare de viata
O"iJ ,r:,~Vj~ (ni~mat hailn) l-a fiicut pe om fiinta vie il;JJ Vi~~'? (lenefe!f haiah)
(cf.Fac. 2,7).
In Facere cap.2 9i pan in 3, 19, slramoa9a noastra, fiicuta din coasta lui
Adam ca sa fie "ajutor potrivit pentru el" (Fac. 2,18), nu apare cu numele de
Eva, ci cu eel general de 'jemeie" ilyi~ (i!fa). 1n 3, 20 este nurruta de catre
Adam EVA i11lJ (ltawalt)- via(ii "pentru ca ea era sa fie mama tuturor celor vii".
Folosind expresia "Eva ceo dintai" S!antul Andrei Criteanul
con~tientizeaza micimea acesteia in raport cu ''Noua Eva" - Fecioara Maria, pe
care In Omilia a IV-a la Na~terea Maicii Domnului o va nuroi "ofranda care
aduce bucuria mantuirii tuturor", " nastrapa de aur, cort nefiicut de mana
oroeneasca", "candelabru cu ~apte lumini, fiti l nestins", sciipare a tuturor
cre~tinilor", "poarta a cerurilor"3 . Daca "Eva cea dinti:li prin atingere de porn"
1rnbraca neascultarea devenind " nascatoare de pacat", Eva cea Noua " Ia plinirea
vremii" (Gal. 4,4) se arata lumii ca Nascatoare de Dumnezeu (Theotokos).

3
P.G: XCYn, col.877 D, 880 A.C.D., apud. Pr. Prof. Ioao G. Coman, $i Cuvontul tmps·afocut,
Editura Mitropoliei Banatului, Timi~oara, 1993, nota 46, p. 412;

75
 Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat ~i om desavar~it, s-a nascut din
Fecioara neprihanita, dupa cum Adam s-a niiscut din pamantul feciorelnic
nelucrat tncii de om, ie~ it direct din mainile Creatorului. Logosul primea din
Noua Eva na~tere lntr-un chip ce recapitula crearea lui Adam.
Gravitatea asemaniirii sufletului pacatos cu Eva cea dintai este redatii de
imnograf In chip maximal: "Vai ticiiloase sujlete !" bbdicat In haina unui
lirism profund S:tantul Andrei Criteanul i~i ceartii sufletul tntinat de piicat:
"Pentru ce te-ai asemiinat Evei celei dintfii ? Cii ai ciizut riiu ~; te-ai riinit
amar; eli te-ai atins de p om ~i ai gustat cu indriiznealii mfincarea cea
nechibzuitii". Aceste versuri sunt o exprimare rezumativii a textului scripturistic
din Fac. 3, 1-6 in care se arata culpabilitatea femeii Ia ciiderea din starea
paradisiadi:
"$i a zis ~rpele carre femeie: «Dumnezeu a zis El, oare, sa nu mancati
roade din orice porn din rai '?>> Iar femeia a zis catre ~arpe: «Roade din pomii
raiului putem sa mancam; numai din rodul pomului celui din mij locul raiului ne-
a zis Dumnezeu»: «Sa nu mancati din el, nici sa va atingeti de cl, ca sa nu muriti
b> Atunci ~arpele a zis catre femeie: «Nu, nu veti muri ! Dar Dumnezeu ~tie cii 'in
ziua in care veti mfmca din el vi se vor descbide ochii ~i veti fi ca Dumnezeu,
cunoscand binele ~i raul». De aceea femeia, socotind ca rodul pomului e bun de
mancat ~i placut ochilor Ia vedere ~i vrednic de dorit, pentru di dii ~tiintii, a luat
din el ~i a mancat ~i a dat barbatului sau ~i a mancat ~i el."
Cre~tinul ce se roagii prin Canonul eel Mare trebuie sa cunoascii ~i sa
aiba In rninte permanent evenimentele scripturistice, care dau posibilitatea triiirii
reale a urcu~ului de la piicat Ia mantuire. S!antul Andrei Criteanul ne atrage
atentia ca ~i noi suntem parta~i Ia venalitatea Evei ucazfiml riiu !ji riinimlu-ne
amar". Dar oare de ce am cazut ~i ne-am riinit amar? Raspunde Canonul bazat
pc suportul Genezei: ucii te-ai ati11s de pom ~i ai gustat ctt indriiznealii
miiucarea cea nechibzuitii". Nu vom face aici o teologie detaliatii a pomului
oprit, dar ne VOID apleca asupra dumnezeie~tilor cuvinte ale srantului loan Gurii
de Aur, referitoare Ia pomul edenic: "Dumnezeiasca Scriprura a numit pomul
acesta pomul cuno~tinrei binelui ~i raului, pentru cii el avea sa fie prilej al
ciilcarii sau piizirii poruncii . Da, Stapanul eel iubitor de oameni vrand sii tnvete
de Ia lnceput pe om ca are un Creator, Care a !acut ~i a adus Ia fiinta pe toate
cele ce se viid, Care 1-a fiicut ~i pe om, a vrut prin aceasta mica porunca sii-i arate
stiipanirea Lui [ ... ] pomul acesta avea sa fie, s-ar putea spune, o lncercare a
ascu!Uirii sau neascultarii lor" 4 •
Sf'antul Vasile eel Mare arata sensu! "mlinciirii uechibzuite" a~a cum o
nume~te S:tantul Andrei Criteanul: "de aceea s-a sadit un porn de- fructe

4
Sfantul loan Gura de Aur, Omilii Ia Facere, XVI, In P.S.B. 21 , Scrieri (partea I), traducere,
introducere, indici ~i note de Pr.O. Fecioru, Editura lnstitutuluj Biblic ~i de Misiune al B.O.R.,
Bucure~ti, 1987, p. 185·186;

76
frumoase, pentru caIn retinerea de Ia dulceata, care arata prin infranare binele,
sa ne invrednicim cu dreptate de cununile rabdarii. caci mancarii i-a urmat nu
numai neascultarea, ci ~i cuno~tinta goliciunii"5 . In urma gustihii din "mancarea
cea nechibzuita" femeia cea pusa de Dumnezeu sa fie ajutor barbatului, spre a
realiza lmpreuna cu el lucrarea de stapanire a Creatiei sprc prearniirirea lui
Dumnczeu, devine «Eva trupeascli". Starea aceasta este similarii cu a cre~tinului
pacatos in care se sala~luie~te «gclmlul eel plitima~ in trup". Acest gand patima~
lntati~eaza sufletului falsele valori ca fiind adevarate, "arlitiindu-mi cele
pliicute", dar dupa gustarea din ele realizand, de fapt, eli sunt numai "biillturi
amare". Importanta este, insa, deplina con~tientizare a acestui efort uman
interior surprins In versul Canonului eel Mare cu atata delicatete.
in creatia poetica a imnografului cretan, Eva este personajul care se face
purtator al ispitei. Ispitirea prin interrnediul gandului, «curvia cu ideile» - in
limbaj filocalic - este inchipuita prin "Eva cea infeleglitoare", pornita spre
satisfacerea dorintei de cunoa~tere in afara comuniunii cu Dumnezeu, in afara
iubirii: "socotind di rodul pomului este bun de mancat ~i pHicut ochi lor Ia vedere
~i vrednic de dorit, pentru ca dii ~tiintii" (Fac.3,6). Dorinta Evei este 1niibu~itii de
intelepciune: "~arpele (diavolul) ii in~alii pe Adam ~i pe Eva liiudandu-le puterea
cuno~terii care.foate sii-i puna in randul acelor Elobim, fiinte cere~ti ce nu
cunosc moartea' .
L a calcarea singurei porunci date de Dumnezeu in rai s-a facut parta~ ~i
Adam prin impreuna gustare cu Eva din fructul oprit "~i a luat din roada lui ~i a
mancat; ~i i-a dat ~i barbatului siiu, care era cu ea, ~i el a mancat" (Fac. 3,6).
Adam a avut posibilitatea sii-~i recunoascii vina fata de Creatorul sau, intr-un
dialog direct: "~i Domnul Dumnezeu 1-a cbemat pe Adam ~i i-a zis: «Adame,
unde e~ti ?» Acesta a zis: «Giasul Tau l-am auzit purHindu-se prin rai ~i m-am
temut pentru ca sunt gol, ~i ro-am ascuns» ~i i-a zis Dumnezeu: «Cine ti-a spus
~ie cii e~ti gol ? Nu cumva ai mancat din pomu1 din care Eu ti-am poruncit sa nu
miinanci?» Adam a zis: «Femeia pc care mi-ai dat-o sa fie cu mine, ea mi-a dat
din porn ~i eu am mancat»" (Fac.3, 9-12).
Adam nu are puterea sii miirturiseasca piicatu1, ci mai tare cade
invinuind femeia ~i implicit pe Dumnezeu Care a fiicut-o "sa-i fie ajutor potrivit
lui". Adam nu a avut in vedere ca e1 era capul femeii, cii ea a fost adusii pe 1ume
pentru el ~i ca avea posibi1itatea sa nu riispunda provocarii femeii. Dumnezeu 1-a
inzestrat cu vointa ~i cu libe1tate, care sa-i asigure urcu~ul sau spre desavar§ire,
spre ascultarea celor dumnezeie~ti. Aripile liberta~ii ~i via~a cea p lina de slava au

5
Sf. Vasile eel Mare, Omilia "Dumnezeu nu e autorul riiu/ui", P.G. 3 1, 348, In Pr. Prof. Dumitru
Stl!niloae, Teologia Dogmaticii Ortodoxa, vol.l., Editura Lnstitutului Biblic ~ide Misiune alB. 0.
R.., Bucure~ti, 1996, nota 137, p.323;
6
Maurice Cocagnac, Simbolurile bib/ice, traducere din francezli de Michaela Sllivescu, Editura
Hurnanitas, Bucure~ti. 1997, p.l26;

77
fost frante de Adam, care n-a luat seama Ia porunca Celui ce 1-a zidit:
"Poruncindu-i sa nu manance din pomul simtirii !ara sa fie caHiuzit de libertatea
spiritului, Dumnezeu i-a poruncit de fapt sa fie tare, sa ramana liber ~i sa creasca
in spirit, sau in libertate. Porunca aceasta apela ea insa~i Ia libertatea omului"7 •
Sf'antul Andrei CriteanuJ ne aduce aminte ca in aceasta stare a lui Adam
eel cazut se afla tot omul ciizut in pacat: "ravnind Ia neascultarea lui Adam
celui intai zidit, m-am cwwscut pe mine dezbrlicat de Dwnnezeu, ~i de
impiirii{ia cea pururea fiitoare $i de desjlitare p entru plicatele mele". Adam ~i
Eva prin neascultare "s-au dezbriicat de Dumnezeu" ~i de u;mpiirii(ia cea
pururea flitoare" imbracand acoperamantul perisabil a l frunzelor de smochin:
"Atunci li s-au deschis ochii Ia amandoi §i au cunoscut di erau goi §i au cusut
frunze de smochin ~i ~i-au !acut acoperaminte" (Fac.3, 7). Imnograful cretan nu
situeaza pacatu11n cadre juridice (asemeni teologiei occidentale), ci 11infiit}~eaza
in toata realitatea sa naturala, prezent In existenta umana ca o udezbriicare de
Dumnezeu" ~i ca un intuneric lipsit de posibilitatea "desfli.tarii" intru cele
duhovnice~ti. Teologui Panayotis Nellas sublinia in acest sens: "Punfmdu-se ca
scop ~i capiit al sau pe sine insu~i ( «insmni idol m-am fiicut» - Cantarea IV),
omul rupe in mod arbitrar relatia sa iconica ~i mi~carea lui spre Dumnezeu, se
autonomizeaza, se autolimiteaza Ia spatiul ~i timpul creat, Ia natura creata,
cazand Ca Un efect natura} in foamea Spirituala: «m-am CUIIOSCUt pe mine
dezbriicat de Dumnezew> '~.
Ramanand in cadrele scripturistice S!antul Andrei CriteanuJ surprinde
un alt aspect din viata protoparintilor ~i anume alungarea din rai: "Dupii
dreptate a jost lepiidat Adam din Eden, nepiizind singura Ta poruncii,
Mautuitorule". Aici autorul cretan vizeaza referatul vechi testamentar Facere 3:
22-24:
"$i a zis Domnul Dumnezeu: «lata Adam s-a racut ca unul dintre Noi,
cunoscand binele ~i raul. ~i acum nu cumva sa-~i 1ntindii mana ~i sa ia roade din
pomul vietii, sa miinance ~i sa traiasca in veci ! ... ». De aceea 1-a scos Domnul
Dumnezeu din gradina cea din Eden ca sa lucreze pamiintul din care fusese luat.
~i izgonind pe Adam 1-a a~ezat in preajma gradinii celei din Eden ~i a pus
heruvimi ~i sabie de flacara valvaitoare, sa pazeasca drumul catre pomul vierii".
in textul ebraic apare "gan be Eden" = "gradina Edenului" sau "gradina
desratiirii". Septuaginta prefera termenul 1tapcioum<; = paradis, rai, spre a-i
sublinia caracterul maximal. In Iez. 28, 13 1ntalnim "gan Elohim " = "gradina lui
Dumnezeu" iar in Is. 51,3 "gan- YHWH" = "gradina lui Yahve".
"Drepiatea" dupa care a fost alungat din Eden nu este un decret juridic
pronuntat :Iarii mila de catre Dumnezeu, ci este o "dreptate" providentiala,
imbdicata in haina purtiirii de grija a lui Dumnezeu fa~a de om. 0 explicatie in-

7
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stliniloae, op. cit., p.321 ;
8Panayotis Nellas, Omul- anima/ indumnezeit (perspective pentru o antropologie ortodoxa), edi1ia
aIl a, studiu introductiv ~ i traducere diac. loan I. lea jr., Editura Deisis Sibiu, 1999, p. l9l;

78
extenso a acestui aspect este adusii de Stantul l oan Gura de Aur, 1n perspectiva
careia vom putea pricepe de ce Sfl\ntul Andrei Criteanul folose~te versurile
"Dupii dreptafe afost alungat Adam din Eden nepiizind singura Ta poruncii":
"Pentru cii omul a dat dovada de mare neinfranare, calcand porunca ce i s-a dat,
a ajuns muritor, de aceea, ca omul sa nu mai lndriizneascii iarii~i sa miinance din
pomul celiilalt, care li diidea viatii ve~nicii, ~?i deci sii piiciituiascii ve~nic, e mai
bine pentru el sa fie scos din rai. A~adar scoaterea lui Adam din rai este mai
degraba o fapta de purtare de grija decat de manie [ ... ] purtand de grijii de eel
dintai-zidit, a poruncit sa fie scos din rai" 9.
Profunda mea 1ngrijorare, ca ~i cre~tin, trebuie sa fie cauzata de faptul
d i, prin tot pacatul ce 11 sa~esc, prin tot cuvantul lui Dumnezeu, pe care nu 11
plinesc, prin umblarea tn orice cale paciitoasii, rna asemiin lui Adam ~i Evei.
Neascultarea protoparintilor devine neascultarea mea. Alungandu-i din rai,
Dumnezeu, mii alungii ~i pe mine, pacatosul de Ia fafa sa. Nelini~tea mea se
amplifica odatii cu suspinul Canonului eel Mare "dar eu care am eli/cat
totdeauna cuvintele Tale cele vii, ce voi piitimi?" Izgonirea primilor oameni din
Eden tmi tulbura fiinta, rna face sa fiu mai atent cu viata mea cre~tinii. Aceasta
izgonire "este mai mult decat o simplii schimbare de loc: ea tnseamnii pierderea
intimitatii cu Dumnezeu, a folosi rii roadelor pamantului fiirii opreli~t i, ~
inocen~ei morale ~i poate a armoniei cuplului" 10•
Bucuria niidejdii In Dumnezeu riimane, mai presus de toate, aceasta: eu,
cre~tinul paditos, pot sa strig dupa Impariitia lui Dumnezeu "mai luminoasii
decat raiul cu adeviirat". Canonul eel Mare se ln!ati~eaza ca o alternativa
duhovniceascii In fata falselor provocari ale societatii, dand posibilitatea omului
sii-~i deschida mintea ~i inima spre lnvierea Domnului nostru lisus Hristos.
Evocarea protopiirintilor no~tri, Adam ~i Eva, treze~te In suflete dorinta de a
lntelege cbemarea noastra paradisiacii, aceea de a fi coroanii a creatiei, cu toate
implicatiile acestei stari tnalte.
Diac. drd. O'ilin Ciprian Talo~

9
Sffintul loan Gum de Aur, op. cit., XVlll, p.211;
°Femand Comte, Marilc figuri ale bibliei, traducere de Mihaela Voicu, Editura Humanitas, 1995,
1

p.22;

79
Teologie istoridi

OBSERVAill iN LEGATURA CU LOCUL BISERICII

) A

GEORGIE! IN DIPTICE

Precaderea de onoare in cadrul Bisericilor Ortodoxe autocefale, care sunt

toate egale 1ntre ele, decurge din ratiuni practice. Ea nu conferii o putere
suplimentarii. scaunului inaltat In rang ~i nici vreun drept de imixtiune in
treburile interne ale altei Biserici.
Motivul principal in stabilirea ordinii onorifice a Bisericilor Ortodoxe a
fost, deci, unul de natura practidi, pornind de Ia importanta politica a cetil.tii in
care se afla scaunul respectiv, a~a cum rezulta !impede dintr-o serie de canoane,
mai ales din canonul28 al Sinodului IV ecumenic de la Calcedon: " ... acelea~i le
oranduim ~i le statomicim .<?i noi, despre lntaietiitile prea Sfintei Biserici a
aceluia~i Constantinopol, a noii Rome, de vreme ce ~i scaunul Romei vechi,
piirintii dupa dreptate i-au dat intaietatea pentru ca cetatea aceea era cetate
1mparateasca.
~i cei 150 episcopi prea iubitori de Dumnezeu, indemnati de acela~i ~el, au
diiruit 1ntaietati egale prea sf'antului scaun al Romei noi, socotind a fi cu dreptate
ca cetatea care s-a cinstit cu imparatie ~i cu senatul ~i care a dobandit lntaietati
deopotriva cu ale vechii Rome lmpariite~ti; lntocmai ca .<?i aceea sa se facii de
mare ~i In lucriirile biserice~tii fiind a doua dupa aceea"(Cf.Arhid.pr.prof.dr.loan
Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe; Note ~i comentarii, Sibiu, 1991, p. 88).
~i Ia noi s-a observat acela~i lucru 1n legatura cu Mitropolia Ungrovlahiei
care ~i-a avut re~edinta Ia Curtea de Arge~, Targovi~te ~i Bucure~ti, ora~ele de
re~edinta ale puterii seculare ~i tot a.'?a mutarea rnitropolitului Moldovei de Ia
Suceava la Ia~i a fost determinata de mutarea re~edintei domnitomlui.
De fapt acest considerent explidi ~i pozitia scaunului Ierusalimului in
comparatie cu celelalte scaune din Rasarit, el ocupand doar locul patru dupii
Constantinopol, Alexandria ~i Antiohia, dupa ceo vreme, in perioada de 1nceput
s-a aflat sub jurisdictia scaunului de Ia Cezareia Palestinei, in ace! ora~ a:flandu-
se re~edinta autoritatii politice romane din Palestina.
Cu toate ca principiul egalitiitii tuturor Bisericilor ortodoxe autocefale nu
lngaduie niciuneia dintre ele sa-~i stabileasca in mod unilateral raportul de

80
predidere onorifica, se observa totu~i abordari din partea Patriarhiei Ecumenice
~ i din partea Patriarhiei Moscovei.
Nu exista deosebiri in ceea ce prive~te locul celor patru vechi patriarhii
riisaritene, ierarhia lor fiind stabiliHi prin canoane ale unor sinoade ecumenice (I,
II, IV ~i quinisext).
Ordinea pe care o observa dipticele Patriarhiei Ecumenice este
urmiitoarea: Constantinopol, Alexandria, Antiohia, lerusalim, Moscova, Belgrad,
Bucure~ti, Sofia, Cipru, Atena, Georgia, Var~ovia 9i Tirana.
Ordinea sugerata de Patriarhia Moscovei este una diferitii 1n ceea ce
prive~te locul care ar trebui sa fie ocupat de Biserica Georgiei in diptice ~i
anume imediat dupii Patriarhia Moscovei. Aceastii pozitie a fost propusii intr-o
vreme in care cele douii Biserici surori: Patriarhia Moscovei ~i Biserica
Georgiei, !aceau parte din acela~i stat, Uniunea Sovieticii ~i cand statutul
Bisericii Georgiene amintea de eel al celorlalte patriarhii rasaritene vis-a-vis de
cea a Constantinopolului in perioada otomanii. In 1811, dupii incorporarea
Georgiei in imperiul rarist, Biserica Georgiei a devenit un simplu exarhat In
cadrul Bisericii Ruse, iar conduciitorul ei a devenit membru a! Sf. Sinod de Ia
Moscova.
Temeiul folosit de Patriarhia Moscovei pentru a~ezarea Bisericii Georgiei
in diptice pe locul al ~aselea este eel al dobandirii autocefaliei de ciitre georgieni
din partea Patriarhiei Antiohiei in secolul al XI-lea, in anul 1035. Unii a~eaza
autocefalia Bisericii Georgiei ca incepand din secolu1 al V-lea cand patriarhul
antiohian monofizit Petru Fullo 1-a hirotonit pe catholicosul georgian ~i pe alti
12 episcopi. Actul respectiv a constituit rezultatul unei aliante politice prin care
catholicosul Georgiei a acceptat Henoticonul imparatului Zenon, primind In
schimb autocefalia. Cu toate acestea, Biserica Georgiei a ramas "vag dependenta
de Antiohia", a~a cum noteaza canonistul ortodox american John H. Erickson
("Autocephaly in Ortodox Canonical Literature to the Thirteen Century", St.
Vladimir's Theological Quarterly, 1971 , 1, p. 33). De fapt, a~a cum avertiza ~i
profesorul John Meyendorff, (Imperial Unity and Christian Division, Crestwood,
New York, 1989, p. 107) pentru epoca repsectivii termenul de autocefalie "nu
trebuie folosit in mod anacronic in sensu! modem al unei Biserici nationale total
independente." Este vorba, mai degrabii, de o autoadministrare, cu un continut
apropiat de eel at autonomiei, a~a cum observa Patriarhia Ecumenicii In
documentul privitor Ia diptice.
Contextul politic in care Biserica Georgiei a primit autocefalia in secolul
al Xl-lea a fost unul foarte favorabil. In anul 1008, in timpul domniei regelui
Bagret m, s-a produs pentru prima data unificarea politica ~i bisericeasca a
Georgiei de rasarit ~i a celei de apus. Partea de apus a Georgiei se aflase inca din
secolul a! VI-lea sub jurisdiqia bisericeascii a Bizantului, cu cele doua centre
mitropolitane de Ia Phasis ~i Sevastopolis. $i acest lucru explicii faptul ca ~i dupa

81
 autocefalia din secoluJ al Xl-lea a mai fost posibiHi ~eza rea Bisericii Georgiei
sub jurisdictia Patriarhiei Constantinopolului.
Autocefalia Biseric ii Gcorgiei nu era diferita de cea acordata in Evul
Mediu Bisericilor Ortodoxe bulgarii ~i sarba. Imparatul bizantin Vasile II
Bulgaroctonul, dupa ce a cucerit Bulgaria In J018, a pastrat autocefalia Bisericii
Bulgare, cu toate ca titlul patriarhului bulgar a fost schimbat cu eel de
arhiepiscop. Arhiepiscopul autocefal era numit de ciitre impiiratul lnsu~i. Vasile
II Bulgaroctonul a a~ezat In pozitia respectiva pe loan, un ierarh de neam buJgar.
A1 doilea titular al scaunului arhiepiscopal al bulgarilor va fi lnsa un grec, un
apropiat al patriarhului constantinopolitan, Mihail Cerularie, fost hartofilax at
catedralei Sranta Sofia (Cf. John Meyendorff, The Churches of the Balkens tn
Aristeides Papadakis, The Christian East and the Rise of the Papacy; The Church
1071-1453 A.D ., St. Vladimir's Seminary Press, Crestwood, New York, 1994, p.
241 -243. ).
Nu foarte diferita era situa!ia Bisericii Sarbe. La inceputul secolului al
XID-lea Sf. Sava a obtinut din partea lmparatului de Ia Nicca, Teodor I Lascaris
~i a patriahrului Manuel Sarantenus statutul de "arhiepiscop autocefal" al
Serbiei. Titlul respectiv desemna in vremea aceea pe un ierarb care era
independent fata de mitropolitul zonei ~i era numit direct de ditre imparat sau de
catre patriarh. Chiar daca era Ia inceputul secolului urmator in cuprinsul
Patriarhiei Ecumenice existau 26 de arhiepiscopi autocefa li, autocefalia Bisericii
Sarbe a reprezentat un pas important spre statutul autocefaliei din epoca
modern a.
Se observii, ca atat Ia bulgari, cat ~i la sarbi autocefalia nu este asociata cu
un statut patriarhal pentru conduditorul Bisericii lor. Dar nici atunci cand unii
d intre conducatorii lor au dobandit titlul de patriarh aceasta nu ducea Ia
mentionarea lor in diptice.
0 schimbare a poz1tiei Bisericii Georgiei In diptice nu se justifica pe baza
autocefaliei dobandite in vremurile vechi. Mai intai, daca se accepta acordarea
acesteia In secolul al V -lea, a~a cum se presupune de catre unii, ea a fost
condi~ionata de acceptarea monofizitismului. S-a observat apoi caracterullimitat
al autocefaliei In perioada respectiva cand se mai piistra inca un grad de
dependenta fata de o alta Biserica. Daca vechea autocefalie ar constitui criteriul
pentru obtinerea locului In diptice in vremea noastrii, atunci Bisericile Bulgara ~i
Sarbli ar trebui a~ezate lnaintea Bisericii Ruse, 1ntrucat aceasta din urma a
obti nut autocefalia in secolul a! XV -lea ~i rang patriarhal i n secolul al XVI-lea.
1n secolul al XIX-lea, cand se forma conceptia ortodoxa moderna de
autocefalie, cand Biserica Ortodoxa Sarba ~i Biserica Ortodoxa Romana
dobandeau autocefalia din partea Patriarhiei Ecumenice, Biserica Georgiei era
doar un exarbat in cadrul Bisericii Ruse, ciireia ii fusese suprimat de catre tar,
rangul patriarhal. Conducatorul Bisericii Georgiei era membru aJ Sinodului
Bisericii Ruse.

82
 0 problema care trebuie analizata pentru a se putea gasi o rezolvare
corespunzatoare a chestiunii locului Bisericii Georgiei In diptice este aceea a
reintoarcerii ei Ia statutul autocefal ~tiindu-se di Patriarbia Mosovei n-a
recunoscut acest statut dedit 1n anul 1943, in plin dizboi, atunci cand autorita~ile
sovietice au determinat Biserica Rusa sa ia aceasta botararc. Yn tot acel timp nici
o Biserica Ortodoxa autocefala nu se raporta la Biserica Georgiei ca lao Biserica
autocefala.
Daca Bisericile Bulgadi ~i Sarba, care se bucurasedi in Evul Mediu de
autocefalie, au solicitat ~i obtinut acest lucru din nou In epoca modema oare nu
trebuia ~ Biserica Georgiei sa faca ace la~i lucru, mai ales ca mai bine de un
secol ea fusese doar un exarhat al Bisericii Ruse?
Toate acestea arata ca ill timp ce remtoarcerea Bisericii Georgiei ill sanul
Bisericilor ortodoxe autocefale s-a realizat !ara mari probleme, cbestiunea
locului ei 1n diptice nu poate fi rezolvata In mod unilateral ci doar pe calea
discutiilor panortodoxe, care sa Uimureasca toate problemele ridicate de
conpnutul termenului de "autocefalie" In diferite epoci ale Istoriei Bisericii
precum ~i semnificatia notiunii de catholicos, a~a cum este numit conduditoruJ
national al Bisericii Georgiei ~i a raportului acestui titlul cu eel de patriarh.
Aceasta cu atat mai mult cu cat dintre toate Bisericile ortodoxe, doar cea a
Georgiei folose~te acest termen pentru a desemna pe conducatorul ei national.
Termenul este folosit de cele mai multe dintre Bisericile necalcedoniene.

Pr. Prof. Dr. Aurel Jivi

83
 VIZIUNEA PATRISTICA ASUPRA BOTEZULUI DE LA
HRISTOS

lnainte de a se inalta la cer, Mantuitorul lumii adreseazii Apostolilor Sai

cuvintele: "Mergand fnviifafi toate neamurile, botezandu-i pe ei fn numele
Tatalui ~i al Fiului ~'ii al Sfantului Duh, fnva;andu-i sa piizeascii toate elite am
poruncit vouii" (Mt. 28, 19-20).
Nicand n-a rasunat in lume un mai cuprinziitor manifest ca acesta. El
exprima voinra Mantuitorului cu privire la misiunea ce a mcredintat-o
Apostolilor ~i a Sfintei Sale Biserici. Ce misiune mare, ce opera covar~itoare
pentru secole, pentru mii de ani, pentru tot timpul viitor, pana Ia srar~itul
veacurilor. Ce teren de lucru imens, ~i :fiira hotare! Ca ~i ciind le-ar fi deschis
inaint.ea ochilor harta pamfmtului ~i ariitandu-le mari ~i tari pe care m.1 le
cuno~teau, popoare a diror limba nu o inteleagu, piedici ~i greutati pe care nu ~i
le mchipuiau, le-a zis: Toate acestea sale cuceriti pentru mine!
Aici se trata despre o opera cu care nu se poate compara nici o
mtreprindere omeneasca ~i pentru a carei realizare erau cu totul insuficiente toate
mijloacele lumii ~i puterile oamenilor. De aceea a fost necesar ca Mantuitoml
insu~i sa dimana, in toata vremea nedespartit de opera Sa, ve~nic aliituri de aceia
pe care i-a chemat in slujba ei, impmmutandu-le autoritatea, puterile ~i harul Sau
~i lucrand impreuna cu ei la cladirea impiiratiei ce o adusese in lume. Omul nu
este dedit un instrument prin care lucreaza Hristos in Biserica sa, caci nici o
putere de a invata, nici puterea de a sfmti prin dumnezeie~tile slujbe ~i prin
Sfintele Taine, nici puterea de a pastori nu deriva de la oameni, ci deriva direct
de la Hristos Domnul.
Aceasta con~tiinta trebuie sa lumineze apostolatul cre~tin ~i sa dea elan,
ravna ~i spirit de jert:fii purtatorilor lui. Para indoiala eel chemat in slujba lui
Hristos aduce nota individualita~ii sale In felul cum i~i interpreteaza ~i
1ndep1ine~te misiunea 1nsa~i ~i atributiunile ei nu sunt de Ia om. Unul este
lnvatatorul, unul este Imparta~itorul ha~lui, unul ~i pastoml Bisericii, Hristos.
Adevaml acesta se evidentiaza mai ales in legatura cu Sfintele Taine. in
cele de fatii Hristos cu harul Sau ~i noi impartii~indu-ne cu ele simtim nemijlocit
prezenta Lui. In acest mteles Hristos ne boteza, Hristos ne 'intiire~te cu puterea
Srantului Mir, cu trupul ~i sangele Lui ne imparta~im, in Sranta Cuminecatura,
El acorda preotia, El iarta piicatele, El binecuvinteazii nunta ~i tot El e ajutoml ~i
mangaierea bolnavilor prin Sflintul Maslu. E frumoasa, e plinii de patrundere
duhovniceasca ~i striibiitutii de suflul dumnezeiesc via~a harica ce se impartii~e~te
prin Sfintele Taine. Prin ele se exprima contach1i eel mai intim intre credinciosul
strans Ia sanul de mama al Bisericii ~i intre Mantuitorul care cheamii la bine ~i
lntinde mana de ajutor celui ce are nevoie de mantuire.

84
 Cea dintai dintre taine ~i aceea de care ne vom ocupa in acest loc, este
Srantul Botez, pe care Siantul Grigorie de Nazianz sau Teologul, nu ezita sa-l
numeasca: "eel mai bun $i eel mai de pref dintre toate daruri/e lui Dumnezeu. " 1
Sfinpi .Parinti, ln. general, scot Ia iveala ill cuvinte elogioase importanta ~i ii
preamaresc minunatele daruri ce Je revarsa cu lmbcl~ugare in su:fletele
oamenilor. Ca o conditie indispensabila pentru primirea celorlalte taine, Sf.Botez
are importanta permanenta de a fi radacina supranaturaHI a credintei ~i a viepi
cre~tine. De aceea ~i astazi slujitorii altarului trebuie sa-~ i faca cu sfintenie
datoria de a explica !impede ~i cu temei llisemnatatea acestei Sfmte Taine ca
poporul credincios sa o pna In mare cinste ~i sa mteleaga legamantul spiritual ce
L-a incheiat prin botez cu Mantuitorul, cu Legea ~i cu Biserica Lui. Sa nu se uite
nici o clipa, ca poporul nostru, ca ~i celelalte popoare cre~tine ale lumii, prin
aceasta taina cu devenit cre~tine ~i prin darurile ei ca printr-un "izvor de apii
curgiitoare in viafa ve~nicii" (In. 4, 14), "s-a fnnoit fata piimantului "(Ps.l 03,31 ).
Atat in Sffmta Scriptura, cat mai ales In Sranta Traditie a botezului i se
dau multe ~i foarte variate numiri/ dupa cum spune Srantul Grigorie de Nazianz
"fie pentru bucuria cea mare pe care o avem pe urma lui, fie pentru multipla
binefacere ce ne-o aratii." 3 Numiri propriu zise ~i care au intrat in uzul general
sunt puttne, cele multe sunt numai parafraze ill legaturii cu efcctele tainci ori cu
momente ale piiqii vazute a ei.
Grecescul baptismoc;; ori baptisma deriva de Ia verbul baptizein, , care
inseamna a cufunda, a spala, a sca lda prin cufundare. In latine~te a fost utilizat Ia
1nceput cuvantul tingere - insemnand tot a cufunda ~i tinetio, cufundare, pe care
11 giisim inca la Tertulian, dar 1n curand s-a incetatenit cuvintele : baptizo ~i
baptimus, care ca ~i cele grece~ti , printr-un uz multisecular au fost rezolvate
pentru a exprima exclusiv cufundarea sacramentaHi a Sfilntului Botez.4 Prin
urmare lnsu~i numele ce s-a dat Tainei Sfilntului Botez, deriva de Ia cufundare.
Un alt nume utilizat cu predilectie In grece~te este fwtismoc;; ori fwtisma,
adica luminare. Cei ce se pregateau sa primeasca botezul se numeau
fwtizomenoi, adica "cei ciitre luminare", cum s-a tradus in ecteniile pentru cei
chemati din liturghia mai inainte sfintita, iar cei de curaod botezati se numeau
neofotistoi.Numirea aceasta nu se refera numai la instructiunea in doctrina
cre~tina, care se ilnparta~ea catehumenilor inaintea Siantului Botez, nici numai
Ia lmprejurarea ca in noaptea botezului cu prilejul sfmtirii apei ~i a 1mparta!lirii

1
Sffintul Grigorie de Nazianz, Cuvtintarea 40 Despre Sfontul Botez, cap. 3,P.O. XXXVI, col. 361.
z Vezi mai pe larg la:Dr. Nikolaus Gihr, Die heiligen Sakramente der Katholischen Kirche, vol. I,
ed. Ill, Freiburg, 1918, p. 138 ~.u.; Dr. Paul Schanz, Die Lehre von den heiligen Sacramenten der
Katholischen Kirche, Freiburg, 1983, p. 203 ~.u.
3
Sffintul Grigorie de Nazianz,o.c., c. 4, P.G. XXXVI, col. 361 D.
4
Cuviintul german taufen inseamnli tauchen, untertauchen - a scufunda (gotic: danpjan, dinpan de
Ia dinptief- afund, adiinc), deci corespunde grecescului ~att<;etv, cf. P. Schanz, o.c., p. 203.

85
Sfintei Taine, Biserica era lurninata mai mult ca de obicei, ci se refera la lumina
cereasc a gratiei pe care o primeau cei ce se botezau. Clement Alexandrinul
nume~te botezul "luminarea prin care se vede lumina aceea sfanta ~i
mantuitoare, adica prin care vedem dumnezeirea, "5 iar Sfiintul Chiril al
Ierusalimului II nume~te "ve~m[mt luminos". 6
Un nume foarte frecvent ~i care exprima efectele S!antului Botez este
paliggenesia, adica rena~terea, In legatura cu Tit 3,5 (loutoron
paliggenesiac;), baia na~terii de a doua. Vom inregistra aici ~ i alte numiri ale
Srantului Botez bazate pe S!anta Scriptum/ ca: A.ouypov 'tOU uSa:toc;, lavacrum
aquae, baia apei (Efes. 5,26);-touoop'tT}oc; ~<011<; oo.rovtov aqua vitae aeternae
(In. 4, 14); sacramentum aquae (Tertualian)crcppa:yu; signaculum (Apoc. 9,4; II
Tim. 2, 19; Efes. 1, 13; 4,30); c;cpp<X"(t<; 'tT}c; <XAT)ue.wc;, 'tll<; mcrre.roc;; 'ttAet.eootc;,
oc.ooov misteriu, fidei , spiritus sancti, baptisma gnoseos vitae, e tc. lnsii Clement
Alexandrinul,8 dar indeosebi Srantul Grigorie de Nazianz numani multime de
nume care se dadeau S!antului Botez, zidind: "!! numim dar, har, botez, ungere.
luminare, ve.)mantul nestricaciunii, baia rena$terii, pecete $i tot ce este mai
scump. " Dar, dici se da celor ce nu aduc nimic; lrar, dici se da celor datorinici;
botez, ca unul ce ingroapa pacatul impreuna in apa; ungere, caci e s!ant ~i
impaditesc; lumilzare, caci este stralucire; ve~mont, caci este valul ru~inii; baie
caci este spalare; p ecete, caci este conservare ~i semn al stapanirii.9
Nu poate Iimba omeneasca sa exprime minunea care se petrece in taina
botezului. ii dam numiri ~i o circumscriem in ara tarile ei, ca sa ne-o apropiem de
suflet. In substanta ei lnsa ascunde un mister pe care nu-l putem deslw;i In toate,
cu rnintea noastra.
In conformitate cu doctrina Bisericii ortodoxe definim botezul ca acea
taina 'in care omul p~catos, cufundat de trei ori in apa In numele TaUilui ~i al
Fiului ~i al Srantului Duh, se curate~te prin harul dumnezeiesc de toate pacatcle
sale, se rena~te spre o viata noua, se sfin!e~te ~i devine membru al Bisericii. 10
Taina Stanrului Botez este atat de organic lncadrata 1n sistemul doctrinei
~iIn insa~ i fiinta cre~tinismului, iar marturiile despre originea ei de la Hristos
sunt evidente, !neat putem crede l'n instituirea ei ~i orice lndoiala devine
imposibila. ~i cu toate acestea un teolog ca A. Harnack, a riscat afinnatia di

5
Clement Alexandrinul, Pedagogu/, C. I. Cap. 6,26, P.G. VIII. col. 28 1 A.
6 Chiril al Jerusalimului, Procatelrezii fn "Cateheze", traduccre de Dumitru Feciom, Bucurc~ti ,
1943, p. 53.
7
Wetzer und Welte Kirchenlexicon, vol. XI, art. Taufe, p. 1250.
8
Clement Alexandrinul, op. cit., c. 1-a, cap. VI, P.G. Ylll , col. 281 A.
9 Grigoric de Nazianz, Cuvantarea 40, Despre botez, c.4, P.G. XXXVI, col. 361 D-364 A.
10
Miirtttrisirea ortodoxii, P.l, raspunsul Ia tntrebarea I 02 ~i I03. Confcsiunea patriarhilor
ortodoc~ i. c.l6 (cf. loan Mihalcescu, Die Bekentnisse und die wichtigsten Glansbenszenqnise der
griechischen orielltalischen Kirche, Leipzig, 1904, p. 69-70; 169-171 ).

86
 11
instituirea botezului de ciitre Mantuitorul n-ar putea fi dovedita.
Spiritul pomit spre negatie ~ i scepticismul al teologilor mai noi le-a fost
rezervata dubioasa glorie a unei asemenea cutezante. In veacurile primare ale
Bisericii, cand amintirea institutiilor lasate de Mantuitorul era mai vie ~i traditia
proaspata ~i mai U§Or de verificat, nu s-a ivit nici un singur glas de indoialii cu
privire la provenienta de Ia Hristos a Sfiintului Botez. Documentele in care se
vorbe~te despre aceastii taina erau atat de multe ~i atat de elocvente incat Sfintii
Parinti, departe de a se indoi de originea ei, nu s-au putut decide In unanimitate,
direi ocaziuni anume din viata Miintuitorului sa-i atribuie fericitul eveniment al
instin1irii botezului. Deosebirea de opinii ill aceasta privinta s-a mentinut pana
astazi nu numai intre confesiuni, ci chiar intre teologii apartiniitori acelei~i
confesiuni.
Dogmati~tii ortodoc~i au accentuat, in unanimitate, punctul de vedere ca
atunci cand a rostit Mantuitorul cuvintele: lnw'iJati toate neamurile, botezdndu-i
p e ei fn numele Tatiilui $i at Fiu/ui $i al Sfantului Duh, " 12 atunci a instituit taina
Srantului Botez ~i printr-lntdinsa a deschis larg u~a de intrare in lmparatia
harului, In templul Duhului S!ant, In Biserica manntirii.
Prelnchipuiri ale Srantului Botez gasim inca in Vechiul Testament, ca ~i
prevestiri ~i pregatiri ale lui In Noul Testament. 13 Ca sa ramanem numai la
acestea din urma, amintim ca Siantul loan Botezatorul a prevestit botezul cre~tin
prin cuvintele: "Eu vii botez pe voi cu apii, spre pociiinfii, iar eel ce vine dupii
mine ... vii va boteza cu Duhul Sfant $i cufoc" (Mt. 3,11; Me. 1,8; Lc. 3,16; In.
1,33), iar Mantuitorul a anun~at prin cuvintele rostite de catre Nicodim "dacii nu
se va lta$te cineva din apii $i din Duh, nu va putea intra fn frnpariifia lui
Dumnezeu" (ln. 3,5). Totu~i, nici botezul pe care 1-a primit Dornnul de la loan in

11
Adolf Harnack, Lehrbuch der Dogmengeschichte, vol. l , Damistadt, 1980, p.89, nota 3: "Nu se
poate dovedi direct cii listiS a i11stituit botezu/, ctici Ia Mt. 28, 1911tt este cuvtimul Donmului ... U11
sacrament a/ botezului sau o fndatorire fa{ti de acesta din nevoia de a se mtintui tw se poate
atribui lui lisus deciit cu ajutoru/ principiului tradi{ional."
12
Autenticitatea textului trinitar de Ia Matei 28, 19 a fost contestatii in timpul mai nou din
preconccpute motive dogmatice ale celor ce nu credeau in tnvierea Domnului ~i prin unnare nu
voiau sli rccunoascii ca autentic nici un cuvant al Mfmtuitorului de dupa Tnvicrea Sa. Englezul
Conybeare a incercat sa demonstreze (in anul 1901) cu criterii exteme eli textul de Ia Matei 28,19
n-ar fi existat de Ia inceput in cupri nsul Evangheliei. La parerile luj s-au alaturat ~i altii, ca John
Lepssius, A. BalUger, ~. a. lmpotriva acestei plireri clireia i-a dat lovituri de maorte, s-a ridicat
profesorul din Basel: Eduard Riggenbach, care a tratat problema intr-o monografie, (Der
trinitarische Taujbefahl Math. 2819 nach seiner urspiikglichen Textgestatlt, tmd seiner Authentie
tmtersucht. Giitensloh, 1903) cu atata temeinicie incat un erudit ca Theodor Zahn a putut face
afinnatia ca "problema este rezolvaui"' (die Sache esledigt) "Das Mauhaus Evanglrelium ·•• p. 711,
vezi F.M. Rcndtorff, Die Taufe im Urclrristentum, Leipzig, 1905, p. 40, nota 2.
u Vezi mai pe larg la Nikolaus Gihr, o.c. , p. 141-146.

87
lordan, 14 cu ocazia convorbirii cu Nicodim, 15 mc1 prin botezul ee-l
mc1
ilnparta~eau Apostolii, 16 ci dupa lnvierea Sa din morti, In momentul solenm cand

14
Piirerea ca Taina Stanrului Botez ar fi fost instituita cu ocazia botezului Dornnului in Jordan a
avut aderenti tn deosebire lnrre teologii scolastici din apus (Petru Lombardul, Toma d'Aquino,
Bellarmin, Suarez, etc.). Ea a fost acceptatll ~i in catehismul roman (II, 2,20): Tuno a Dominu
sacramentum instimmm esse perspiatur, cum ipse a Joanne Baptizatus sanctiticandi virtutem aquae
tribuit, interpretilnd teofania trinitara de Ia botez ca o rcvelatie acoperita a formei botezului. La
parerea aceasta s-a alliturat $i Mitropolitul greco-catolic Dr. Vasile Suciu, dar nu este exacta
afirma(ia pe care o face, cii "aceasta e piirerea mai comunii a teologilor". Am putea cita numcle
celor mai de seama teologi romano-<:atolici, care au altil parerc despre instituirea botezului.
Apologetul Paul Schanz, tn monografta sa despre Sfmtele Taine zice: "Astiizi piirerea aceasta
despre inslituirea botezului (adicii prin botezul Domnului) e aproape total abandonatii"' (o.c., p.
2 1J) dar ~i mai gre~ita cste afirmatia Mitropolitului Vasile Suciu, eli aceastli piirere "se un~te mai
bine cu ciirJile noastre biserice~ti $i cu miirwrisirile ptirin{ilor" (Teologia dogmaticii speciala,
vol. U, eel a IT-a, Blaj, 1928, p. 139). Mitropolitul Dr. Vasile Suciu a flicut afinna{ii care nu au
supon din punct de vedere ~riinptic, cirand din partile noastrc biserice~ti, ca sa dovedeasci! opinii
~i dogrne cu totul strainc de cle ~i care sunt proprii unor teologi ori bisericii romano-catolice, dar
pe care biserica noastrii ortodoxa nu le are. Este de Ia sine inreles eli a produs, prin interpretiiri
foflate ~i oepcrmise, intclesuri pe care cliljile noastre biscricesti nu le cuprind. ~ a procedat si in
problema care oe preocupa. A citat cateva fragmente din cartile noastrc biscrice~ti ca $i cand din
ele ar rezulta parerea di Mantuitorul ar ti insrituit Taina Sfiintului Botez. ci redau numai ideea pe
care o gasim Ia multi dintre Sfintii Plirinti, lncepand cu Sflintul lgnatie Teoforul (Ep. Clitre
Efeseni, c.l8), ca Ia botezul Domnului "s-au sfinfit ape/e ". Dar asemenea expresii din caqile
noastre liturgice, ca ~i in scrierile parintilor bisericc~ti , nu trebuie luate intr-un sens strict, intrucat
ele doresc sa arate eli Mdntuitorul a destinat apa ca instrumental Duhului Sffint in noua iconomie a
mfmtuirii. Dovada, este faptu l, eli ideea despre sfintirea apelor cu prilcjul botezului Domnului o
gasim ~i Ia acei parinti sau scriitori biserice$ti, care sustin eli Sffintul Botez a fost instiruit abia
dupa Jnvierea Domnului. (cf. Wetzer v. Welte, o.c.• p. 1254). Mitropolitul Suciu citcaza pe sffintul
loan Gurii de Aur, dar din textul citat rezultli numai arat eli Mdntuitorul, primind botczul jidovcsc,
"a deschis u~·a botezului Bisericii" ceea ce inseamnli ca a pregatit botezul crestin, dar nu eli J-ar fi
~i instituit atunci. Srantul loan Gura de Aur era de parerca, mllrturisita clar, ca Domnul a isntituit
botezul abia dupii patimile ~i invierea Sa. Aceasta este ~i piirerea care rezulta din clirtile noastre
biserice~ti, ceea ce se vede ~i din faptul ca evnaghelia care se cite$te Ia Sffintul Botez estc pericopa
evanghelica de Ia Matei 28.16-20.
Fafl! de afirmapa neteologica a mitropolitului unit Dr. Vasile Suciu ci\: "Domnului Hristos a dat
apei curii{irea de pticate, cund S-a botezat in Jordan, $i prin urmare atunci a instituit El materia
botezului $i a determinat $i efectele lui " (p. J 40), opunem critica catolicului P. Schanz, care zice:
"Puterea sacramentului nu rezida in materia ori fonna lui hu:ue separat. ci atw1ci ciind se
sliviir~e$1e sacramentu/. ln tot cazul numai apa lordanului $i numai apa de atunci (adicii care se
gasea fn Jordan Ia botezul Domnului), ar fi plllul primi o asemenea putere (ca ceo de rella$1erea a
S.flintului Botez) prin conlactul cu Tncpul Domnului. Ciici nici o putere infmita, a lui Hristos nu
poate sa explice. cum puterea de rena$lere a acestei ape ar fi trecut asupra tuturor ape/or
plimcinwlui $i inca pentm toate timpurile ce aveau sa urmeze. N-am putea sus fine cu ace/~i drept,
cii tot ce ar fi fost a tins de Tropul Domnului s-a sjin(it?" (p. 211 ).
15
Tn convorbirea cu Nicodim, Mlintuitorul a prevestit Srantul Botez, dar nu 1-a instituit, a~ cwn Ia
loan 6,53 a prevestit Stlinta Cuminecaturi, dar n-a instituit-o atunci. E ~i greu de presupus ca
Miintuitorul ar fi instituii botezul in timpul unor convorbiri part:iculare. De altfel pru-erea aceasta
este cu totul paras ita.
16
Pe baza celor spuse de la loan 3,22 $i 4,2 despre botczul ucenicilor, tmii au fost de parerc eli
atunci a $i instituit Mantuitorul botezul. Parerea aceasta a glisit aderenp Tntre aceia care din
necesitatea botezului pentru mantuire trageau concluzia eli Mantuitorul a trebuit sa instituie aceastli

88
a tnm.Is pe Apostoli la propovaduire, atunci a instituit Mantuitorul Taina
S!antului Botez. Porunca precisa pentru infiintare ~i ordin lndatoritor pentru
1mparta~irea botezului n-a existat decat Ia rostirea cuvintelor de Ia Matei 28, 20.
Nici nu cunoa~tem moment ca lnainte de aceea sii fi siivaqit un singur caz al
botezului cre~tin, cand a fost intrcbat de dHre arhiereii ~i batranii poporului, cu
ce putere lnvata in templu, Mantuitoru l le-a raspuns: Va voi pune ~i eu o
lntrebare ... Botezullui loan unde a fost? Din cer sau de Ia oameni? (Mt. 21,23-
25), de unde rezulta ca pana atunci n-a fost practicat alt botez afara de al lui
loan, care lnsemna un botez pregatitor ciitre Mesia. lnainte de moartea ~i
Invierea Domnului n-a fost administrata nici una din tainele Noului Testament. 17
caci prin jertfa pe cruce s-a fiicut rascumpararea ~i s-a ca~tigat gratia pentru care
tainele sunt randuite semne vazute de 1mparta~ire. Aceastii legatura o face
Srantul Apostol Pavel prin cuvintele: "Au nu ~titi cii toti in lisus Hristos ne-am
botezat, fntru moartea Lui ne-am botezat? lmpreunii cu el ne-am fngropat prin
botez intru moarte; ca ~i noi fn ce chip s-a sculat Hristos din morJi prin miirirea
Tatalui, a$a $i noi 'intru innoirea vieJii sii umb/iim. Cii de vreme ce fmpreuna
odriisliJi ne-am flicut cu asemiinarea morJii Lui, deci ~i invierii Lui vom fi
partm;i. Aceasta ~tiind cii omu/ nostru cu dansul fmpreuna s-a riistignit, ca sa se
strice trupu/ pacatu/ui. Pentru cii eel ce a murit s-a fndreptat de pacat. Cii de am
murit fmpreuniicu Hristos, credem cii vom fnvia impreunii cu El. " (Rom. 6,3-8).
Intrucat ~i Ia Marcu 16,16 se spune cu referire la botez: "Cel ce va crede ~i se va
boteza, se va mantui, iar eel ce nu va crede se va osandi", urmeaza ca lnainte de
lnvierea Sa Domnul Hristos n-a instituit botezul, fiindcii nu-l considera necesar.
Abia Hristos eel mviat, deodata cu instituirea botezului i-a precizat forma ~i
modul indeplinirii. Prin urmare ca taina 1mparta~itoare a gratici mantuitoare,

tain!i imediat Ia inceputul aclivita!ii Sale. Dar motivarea aceasta c ~ubred!i, in primul rand eli
ncccsitatca botezului s-a ivit abia dup!i tndeplinirca opcrei de mantuire ~i astfel n-a fost necesarli
instituirea lui mai curand, ill al doilea rand, fiindcli in afara de informa1ia de Ia In. 3,22 !ji 4,2 nu
mai avem alte ~tiri despre sav~irea vreunui botez to decursul activitlltii Mantuitorului, de~i
Mantuitorul in repctate nlnduri a ienat pacatcle dar ou prin botez, ci prin cuvantul Sau pe baza
credio~ci celor ce primeau iertarea pacatelor o parte dintre Apostoli au primit botezul lui Joan,
fiinddl au fost ucenici ai lui tnainte de a fi chemati de Domnul, dar alt botez n-a primit nici unul
dintre Apostoli ~i nici n-a fost necesar sa primeascll cat timp au fost pe pamant cu Stapanul vietii.
Pavel a primit botezul, fiindca chemarea lui Ia apostolat s-a intamplat dupll moartea pe cruce ~i
lnvicrca Domnului ~i dupa Pogorarea Duhului Stant, ceea ce nu este cazul cu ceilalti Apostoli.
Sfiintul loan Gura de Aur, interpretase locul de Ia loan 4,2, zicand eli Miintuitorul nu boteza,
fiindcll lncllnu trimisese pe Duhul Stant, iar ucenicii botezau pentru ca sa atragll prin aceasta pe
oameni Ia Mantuitorul. Daca ne-ar intreba cineva ce preferinte avea botezul ucenicilor lui Hristos
fatii de botezul lui loan i-am raspuns: "Nimic, fiindcii atat wrul cat $i ce/ii/a/t m1 aveau harul
Dulwlui Sfont; scopul ambelor botezuri era acela~i de a aduce pe cei ce se bazau Ia Hristos ...
Numai botezul lui Hristos imptirtii~ea hantl Dulwlui Sfont" (Omilia XXIX Ia loan c. I, P.G. LJX
col. 167-168; Omilii xn Ia Matei c.3, P.G. LVn, col. 206).
17
Cf. AI. V. Maltyev, Die Sakramell(e der Ortodox - Katholischen des Marge/andes, Berlin, 1898,
p.XX.

89
 adica ca ceva cu totul nou, botezul eltista abia de Ia rostirea cuvintelor de la
Matei 28, 19-20. 18
Desigur Apostolii primind ordinul de-a boteza neamurile pamamului, au
lnteles ce este botezul, avand idei aperceptive pentru el ~i de mai lnainte, dar ~i
In decursul celor 40 de zi le de Ia lnviere pana la inaltarea Ia cer li va fi instruit
Mantuitorul asupra manh1irii lor. Intregirea avea sao fad\ Duhul S:fant pe care 1-
a trimis Mantuitorul asupra Apostolilor in ziua Cincizecimii , cand a luat fiintii
Biserica. Trimiterea Duhului S:fant a fost o conditie pentru gratia botezului, iar
lnfiintarea Bisericii a fost o conditie pentru a incepe practica botezului, ca u~a de
intrare in sanul Bisericii. Abia deodatii cu pogorarea Duhului Stant vor fi inteles
Apostolii mai limpede, ce inseamna a boteza "fn numele Tatiilui $i al Fiului ~i at
Sfantului Duh" din ziua aceea investiti cu putere de sus Apostolii au inceput a
vesti cu curaj Evanghelia ~i a imparta~i Sfantul Botez celor ce o primeau cu
credinta.
Srantul Petru le adresa jidovilor cuvintele: "Pocaifi-vii )~i sii se boteze
fiecare dintre voi in num.ele lui Iisus Hristos prin iertarea pacatelor, ~i vefi lua
darul Duhului Sfant... "Deci cu dragoste primind cuvantul Lui, s-au botezat ~i s-
au adaugat 'in ziua aceea su flete ca Ia trei mii (F.Ap. 2,38 ~i 41). Tot Ia Faptele
Apostolilor ni se spune cum diaconul Filip a botezat pe famenuJ impiiratului
Candachiei (8,38), Apostolul Petru a botezat pe suta~ul Comelie (10,47-48),
Apostolul Pavel a botezat pe Lidia ~i toata casa ei din cetatea Tiatirelor (16,15)
apoi pe paznicuJ lnchisorii cu toti ai lui (16,33), pe Crisp, mai marele sinagogii ~i
pe altii din Corint (18, 18), pe unii invat:acei de-ai lui loan Botezatorul 'in Efes
(19,1-5) ~i pe altii. ~i de atunci prin toata curgerea vrernii piina astazi S!antul
Botez de Ia Apostoli la Biserica a fost imparta~it fiira lntrerupere tuturor celor ce
voiau sa intre In Biserica ~i sa-~i gaseasca mantuirea 1n sa nul ei.
Fiira numar sunt martorii care pot marturisi despre botezul harazit de
Miintuitorul. Toate momentele traditiei biserice~ti le putem chema ca martore a
existentei botezului de Ia Domnulln siinul Bisericii. Invatiitura celor doisprezece
Apostoli, eel mai vechi document al tradi~iei scrise a Biscricii zice: "Cu privire
Ia Botez, ~a sa boteza1i... Dupa ce afi fnvaJat toate cele de panii aici, botezati
fn numele tatiilui ~i al Fiului ~i a! Sfantului Duh fn apa proaspiitii" 19 Pardi
simfim vibdind In aceste cuvinte glasul Domnului din porunca prin care a trimis
pe Apostoli sa invete ~i sa boteze popoarele. Trecand peste marturiile ce le
gasim in Epistola lui Barnaba/ 0 Ia Sflintul Ignatie Teoforul, 21 in pastorul lui
Herma,22 ne oprim Ia Sfiintul lustin Martirul ~~ Filosoful care zice: "Apoi, ei sunt

18
Paul Nthaus, Die Heilsbedeuttmg der Taufe im Neven Testamente, Outcrsloch, 1897, p. 27 ~.u.
19
lnvii(iitura celor doisprezece Apostoli, c. VIJ, 'in "Scrierile Parintilor Apostolici", trad. de Pr. D.
Feciom, in colectia "Parinti ~i Scriitori Biserice~ti", 1979, p. 28.
10
Bamaba, Epistola CXJ, 10, in "Scrierile Parintilor Apostolici. .. , p. 129.
21
Sffintul lgnatie Teoforul al Anriohici, Epistola catre Policatp, c. VI, 2, in "Scrierile Parintilor
Apostolici ... , p. 189.
22
Plistomllui Henna, Vedeniile, II ,5 ~i 31 ,r, in "Scrierile Parintilor Apostolici"... , p. 236 ~i 251.

90
condu~i de voi undeva, unde este apa $i sunt renascu{i acolo, fn acela1~i fel in
care noi fn$ine am fast reniiscup; ei primesc atunci o baie fn apa, fn numele
Parintelui tuturor $i Stapiinului Dumnezeu ~i at Miintuitorului nostru $i a/
Miintuitoru/ui nostnl /isus Hristos $i a/ Sfiintu/ui Duh ", iar "baia aceasta se
num~te luminare, fntnlciit cei ce primesc toate cele fn legdtura cu ea devin apoi
luminafi Ia minte. "23
~i mai ampHi este miirturia lui Tertualian din care ne multumim sa citam
urmatoarele cuvinte: "Astfel botezau fnviiJdceii lui (Jisus), ca slujitori, ca $i loan
fnaintemergatorul, cu acela~i botez ca $i loan, nu cu altul, caci nu era altu/
decal eel de mai taziu at lui Hristos, dar care nu putea sa fie siivar$it de ciitre
Apostolifiindcii nu se ariitase miirimea Domnului $i eficacitatea Sa nu era fncii
a$ezatii prin patima $i fnviere ... " inaiote de patima ~i invierea Domnului ou era
decat credinta goala spre mantuire. Dar cand credinta aceasta s-a adaugat cu
credinta (celui ce crede) l'n na~terea in patima ~i invierea Lui. Atunci ~i taina ~ i-a
primit deplinatatea sa, sigiliul botezului, ca un ve~mant al credintei, care mai
inainte era goaHi ~ i n-avea putere tara legea ei. Dar legea botezului s-a racut,
forma ei este permisa: "Mergiind - zice - fnvdfafi toate neamurile, botezandu-i
fn numele Tatiilui $i al Fiului $i al Sfantului Duh". Astfel de atunci toti cei ce
cred se boteaza (Itaque omnes exinde crepentes tinquebantur)?4 Foarte u~or am
putea adauga Ia aceste miirturii mai vechi pe acelea ale Sfrntilor Piirinti urmatori.
Dovezile despre instituirea botezului, de catre Domnul nostru Iisus Hristos
sunt atat de certe ~i clare, indit ne apar intr-adevar cu totul deplasate incercarile
unor teologi protestanti de a diuta, cu ajutorul istoriei religiilor, originile
botezului in misterele popoarelor vechi, In anumite obiceiuri ~i idei mistice ale
lor. Dar S!anta Taina a ren~terii spirituale poarta cu mutt mai evident pecetea
originalitatii sale divine decat sa poata fi explicata din izvoare atat de tulburi. Ea
nu este altceva decat "un produs original al spiritului revelafiei", care ne-a venit
ca un dar de sus. Este intru toate o opera a Domnului ~ i MantuitoruJui nostru
Iisus Hristos, a carui activitate publica pe pamant a fost incheiata tot cu o
invocatie a Sfmtei Treimi pentru a pecetlui cu pecetea botezului ~irul lung at
celor ce aveau sa primeasca milntuirea.
Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu

23
Sfiintul Iustin Marti rut ~i Filosoful, Apologia 1-a, c. LXI, P.G., Vl, col. 420 B.
24
Tertulian, De baptismo, c. X, XI ~i Xlll, P.L. I, col. 1320-1323 .F.M. Rendtorff, o.c., p. 46.

91
 CONTRIBU'fiA BISERICII ROMANE~TI DIN
TRANSILVANIA LA PROMOVAREA ECONOMIEI
ROMiNESTI iN A DOUA JlJMATATE A SECOLULUI
AL XIX-LEA ~I INCEPUTUL CELUI DE-AL XX-LEA

Pentru un neavizat - ~i mai ales pentru un strain - un astfel de titlu pare

de-a dreptul straniu, intrebandu-se de ce s-ar fi implicat Biserica in probleme de
ordin economic. Pentru a intelege acest lucru, consideriim di ill prealabil este
necesara o succinta prezentare a conjuncturii istorico-politice ~i sociale ill care a
trait poporul roman din Transilvania ~i partile de vest ale Romaniei de azi
(Banatul, Cri~ana, iar !n nord Maramure~ul) pana In 1918, la crearea statului
national roman unitar. Se ~tie ca secole de-a randul aceste teritorii au ajuns in
stapanirea regatului medieval maghiar (sec. XI-XVI), apoi au fost transformate
1ntr-un "principat autonom", dar sub suzeranitate otomana (1541-1688), dupa
care au fost anexate Ia Imperiul habsburgic (1688-1918); iar 1n cadrul acestuia,
din 1867 pana ill 1918 - deci In perioada de existenra a "Imperiului dualist
Austro-Ungaria" - , au fost anexate, sub raport administrativ, la Ungaria.
Cu alte cuvinte, romanii transilvaneni n-au avut o organizare de stat
proprie timp de cateva secole. 1n aceasta conjunctura, neavand conducatori
politici romani, Biserica Ortodoxa a fost singura institutie care mdruma nu
numai via~a spirituaHi a credincio~ilor ei romani, ci ~i toate actiunile ~i
manifesUirile lor de ordin cultural sau social. Confruntandu-se, timp de secole, ~i
cu aqiunile prozelitiste ale altor doua confesiuni (catolica in secolele XIV ~i XV
~i reformata-calvina ill secolele XVI ~i XVII), care urmareau nu numai o simpla
schimbare de confesiune, ci ~i instrainarea romanilor ca neam (etnie),
conduca.torii Bisericii ortodoxe romane~ti ( episcopi ~i mitropolip ) au reu~it sa
salveze ortodoxia ~i - prin ea - au sal vat 1nsa~i etnia amenintata cu mstrainarea
(maghiarizarea). Abia in anul 1701, autorita~il e habsburgice au reu~it sa creeze o
Biseridi noua (cu nimic diferitii de cea ortodoxa sub raport dogmatic sau cultic),
numita "unita cu Roma" (sau "greco-catolidi").
Din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, Biserica romaneasca din
Transilvania (acum cu doua "rituri" - ortodox ~i unit cu Roma) a inceput sa se
implice tot mai mult ~i in probleme de ordin national-politic. Sunt semnificative
memoriile episcopului lnochentie Micu de Ia Blaj (1732 - 1751, '1I' 1768)
adresate Curtii imperiale din Viena, !n deceniile 4 ~i 5 ale secolului, apoi
renumitul memoriu intitulat "Supplex Libellus Valachorum", din 1791 - 1792,
redactat cu concursul conducatorilor Bisericii, memoriile episcopilor Vasile
Moga de Ia Sibiu ~i loan Lemeni de Ia Blaj din prima jumatate a secolului al
XIX-lea, culminand cu revolupa romaneascii din anii 1848/1849, unul din liderii
ei fiind episcopul Andrei ~agtma de la Sibiu, considerat "diplomatul revolutiei".

92
 Dar unii slujitori ai Bisericii s-au implicat - din prima jumatate a secolului
a! XIX-Iea,- chiar ~i in probleme de ordin economic, scriind o serie de bro~uri
pentru 1ndrumarea taranimii. Prezentam doar douii nume de astfel de preoti.
Primul a fost Petru Maior (c. 1756-1821 ), apreciat teo log ~i filolog, care a
prelucrat sau tradus in Iimba germana lucdiri cu profil economic-agricol, iar
celalalt, protopopul loan Tomici din Caransebe~ (1771- 1839) cu lucrari de
acela~i profil traduse din limba sarba •
1

In a doua jumatate a secolu lui al XIX-Iea, personalitatea reprezentativii a

vietii politice, culturale ~i spirituale a romanilor transilvaneni a fost,
incontestabil, episcopul (1848), apoi mitropolitul (din 1864) Andrei ~aguna de la
Sibiu ( 1808- 1873 ). Acest rol i-a fost subliniat, intre altii, pana ~i de un istoric
american de azi, Keith Hitchins, profesor la Universitatea statului illinois, In mai
multe Iucriiri, mtre care ~ i monografia Orthodoxy and nationality: Andrei $aguna
and the Romanians ofTransylvania, 1846-1873, Cambridge- London, 1977, X
+ 334 p. (trad. rom. Bucure~ti, 1995, 344 p.) $aguna are meritul de a fi initiat o
serie de actiuni care vizau, in primul rand, propii~irea culturii nationale 'in
Transilvania: prin cele aproximativ 800 de ~?coli primare indrumate de Biserica
(numai ill Arhiepiscopia Sibiului), prin reorganizarea Institutului teologic -
pedagogic din Sibiu (azi Facultate), cu doua sectii, 1ma pentru pregatirea
preofilor, alta pentru 1nviifatori, prin lnfiintarea tipografiei eparhia1e, in 1850, 1n
care s-au publicat peste 41 60 de ciirti, prin ziarul "Telegraful Roman", cu
aparitie neintreruptii din 1853 pana azi, fiind eel mai vechi ziar romanesc etc.
Dupa modelul acestor realiziiri de exceptie, s-au creat institutii similare - in
spetii ~coli-~i 1n Episcopiile ortodoxe de la Arad ~i Caransebe~. Bise1ica unita l~i
avea propriile ~coli ~i alte a~ezaminte culturale, mai ales Ia Blaj, centrul ei
spiritual ~i cultural.
Dar Andrei $aguna a initiat ~i o serie de actiuni care vizau ~i promovarea
economiei romfme~ti din Transilvania. Vom enumera cateva din ele. 1n primul
rand trebuie sa notam actiunile care urmareau ameliorarea starii materiale a

1
Petru Maior: !nva{aturii pentn1 priisirea pomilor (Buda, 1812, 171 p.), lnvatiiturii de a face sirop
$i zahiir din musrul tuleilor de cucuruz (Buda, 1812, 24 p.), Disertape ...despre zahlir'' (Buda,
1813, 28 p.), lnva{iiturii despre agonisirea vijei de vie $i despre rnaiestria de a face vin., vinars $i
o{et (Buda, 1813, 109 p.), lnviifaturii pentruferirea ~i dofiorirea boalelor ... ale vitelor celor cu
coarne, precum $i a cailor, a oilor $i a porcilor (Buda, I 816, 130 p. ).
loan Tomici: Cultura albinelor sm.t fnvii.Jatura despre finerea stupilor (Buda, 1823, 180 p.) $i
fnviijiiturii despre finerea !Ji cr~terea omidelor de miiwse ( Buda, 1823, 70 p. , traducere din limba
sarba).
Toate urmareau sa ofere raran ilor CUJlO~tinte din variate domenii, care in final sa duca Ia un trai
rnai bun pentru ei ~i familii Je lor.
Vezi Joan Bianu ~i Nerva Hodo~, Bibliograjia romaneascii veche, I, Bucure~ti. 1903; M.ircea
Pacurariu, Dic(ionarul teologilor rornani, Bucure~ti, 1996, p. 243 ~i 460 ~i ed. ll, Bucure~ti, 2002,
p . 264 ~j 499.

93
\Adinimii, care constituia marea masa a credincio~ilor ortodoc~i (ca ~i in cazul
Bisericii unite cu Roma). Preotii satelor transilvanene au fost, secole in ~ir, ni~te
preoti-farani, cu oarecare inva~atura (dobanditii mai ales in ~co lile manastire~ti),
nevoiti sa-~i lucreze propriul lot de pamant (tn unele cazuri ~i a~a-numita "sesie
parohiala", un lot de pamant arabi!, tanat sau padure-proprietatea paroruei, dat
in folosinta preotului, cat timp era in activitate). In Transilvania, Biserica
romaneasca nu avea proprieUili mari (cum detineau, de exemplu, manastirile din
Tara Romaneasca ~i Moldova sau parohiile romane~ti din Bucovina-dupa ce
aceasta a fost anexata Ia Imperiul habsburgic in 1775-sau cele din Basarabia,
anexata Ia Imperiul tarist in 1812), care sa permitii preotilor un trai decent,
oferindu-le astfel posibilitatea de a se consacra exclusiv problemelor spirituale-
pastorale. Dimpotrivii, a~a cum notam mai sus, preotul ardelean a fost nevoit sii-
~i lucreze singur piimantul (ajutat uneori ~i de credincio~i), din care sa-~i
intretina famil ia (salariul de Ia statui austro-ungar s-a introdus abia in ultimul
deceniu a! secolului al XIX-Iea, dar cu o serie de conditii).
1n aceasta situatie, tot Andrei ~aguna a gasit solutii care sa contribuie Ia
progresul economic al preoti lor sai, dar mai ales al credincio~ilor-tarani
lndmmati de ace~tia. 0 prima cale a fost aceea de a oferi o oarecare pregatire
economico-agricoHi studentilor teologi ~i elevilor-pedagogi de Ia Institutul
teologic-pedagogic din Sibiu, viitori preoti ~i invatatori ai ~colilor patronate de
Bisericii, pentru ca, Ia randul lor, sa poatii indruma ~i ei pe viitorii lor
credinci o~i. S-au introdus, deci, in programa ~colarii a Institutului ore speciale de
cuno~tinte economice-agricole inca din 1852, predate initial de nespeciali~ti.
Pentru a remedia aceasta lacuna, tot ~aguna a oferit o bursa de studii unui tanar
absovent de teologie, Di mitrie Com~a (1846 - 1931 ), care a urmat cursurile
Academiilor de Agronomic din Altenburg ~i Leipzig. Ob~inand diploma de
inginer agronom, a fost numit apoi profesor de ~tiinte economice-agricole Ia
lnstituhtl teologic-pedagogic din Sibiu, unde a functionat pana in 1909, dind a
fost inlaturat de Ia catedra de catre Ministerul Cultelor ~i Instrucfiunii din
Budapesta, sub pretextul ca nu cuno~tea temeinic limba maghiara. fn cadrul
catedrei sale, Com~a preda cursuri speciale de Agricultura, Pomicultura,
Horticultura, Viticultura, Legumicultura ~i Apicultura, in ambele "sectii" ale
Institului sibian. Pe langa cuno~tin~ele teoretice predate la catedra, profesorul
D .Com~a tacea ~i " lectii practice" in "gradina ~colari:i" a lnstihthtlui, pe un teren
de cateva hectare, proprietatea Mitropoliei, vizite Ia ferme model din judetul
Sibiu, toate din dorinta de a imparta~i cat mai multe cuno~tinte practice viitorilor
preoti ~i invatatori.
In cei 35 de ani de activitate Ia catedra respectiva, D. Com~a a fost ~i un
veritabil indrumator al vie~ii agricole romane~ti din judetul Sibiu, ajutat de
preotii ~i invatatorii satelor, fo~ti studenti ~i elevi ai sai. Toate actiunile sale nu
aveau alt obiectiv decat progresul agriculturii romane~ti. De pilda, in 1888 ~i-a
adus aportul Ia infiintarea "Reuniunii romane de agricultura din judetul Sibiu",
condusii inifial de Eugen Brote, alt inginer agronom ~i cunoscut om politic, iar

94
lntre anii 1895 ~i 1905 Reuniunea a fost condusa de insu~i Dimitrie Co~a. in
aceasta calitate, de pre~edinte al Reunjunii, ajutat ~i de secretarul ei, Victor
Torda~ianu, care ti fusese student, a organizat peste 20 de expozitii de vite
cornute In diferite sate ale judetului, dar ~i expozitii de fructe, precum ~i una de
oi (1n Poiana Sibiului, cunoscut sat de oieri). Un juriu, format din medici, preoti,
invatatori sau tarani, se ocupa cu premierea celor mai bune vite (oi sau fructe),
subventiile pentru premii fiind puse la dispozitie de Reuniunea de Agricultura,
primaria ~i parohia !ocala sau de alte institutii romane~ti.
Pe Hinga acestea, Reuniunea, condusa de profesorul Dimitrie Com~a,
organiza anual, In satele judepllui Sibiu, cate 5-6 "intruniri agricole" ~i cate 6-8
"prelegeri poporale", cu teme de agricultura, pomicultura, viticultura,
agricultura, zootehnie etc. Profesorul Com~a a avut eel mai important rol in
cadrul acestora, rostind sute de "prelegeri" pe intelesul taranilor, l'nsotite de
"demonstratii practice", In gradini ~i vii, in livezi cu pomi fructiferi. Tot el,
1mpreuna cu Victor Torda~ianu, au staruit pentru infiintarea de "tovara~ii
agricole" sau a unor "lnsotiri de credit" rurale, pentru a pune Ia dispozitia
taranilor ajutoare in bani, In caz de nevoie.
In s:f'ar~it, mai trebuie notat ~i faptul ca pentru indrumarea taranimii,
acela~i Dimitrie Com~a a tipant o serie de bro~uri pentru popularizarea
cuno~tintelor agricole, dar mai ales pentru a le recomanda metode agricole
modeme de cultivare a piimantului (multe au aparut In Tipografia Arhiepiscopiei
Sibiului). Tot el a redactat ~i "Calendarul bunului econom" (pentru anii 1887-
1891), precum ~i ziarul "Economul" (1893-1894)-prin "econom" intelegandu-se
pe atunci un taran-proprietar de pamant-in care a publicat zeci de articole cu
1ndrumari in domeniul agricot? D intre "elevii" lui D imitrie Com~a, merita sa fie
retinut numele preotului loan Hanzu din satul Cacova (azi Fantanele,jud. Sibiu),
care a :facut din satul sau (respectiv parohia sa) un adevarat sat de pomicultori,
cum a ramas pana azi.
Activitatea Lui Dimitrie Com~a Ia catedra a fost continuatii de loan Otoiu
(1912 - 1919), preot ~i inginer agronom, care, dupa 1918, a ajuns profesor de
Zootehnie Ia Academia de lnalte Studii Agronomice din Cluj (studiile de
Agronomie le urmase cu o bursa oferita de Arhiepiscopia Sibiului).
In acela~i context, mai notam cain ziarul oficial al Arhiepiscopiei Sibiului
"Telegraful Roman", au apiirut, panii in 1918, sute de articole cu caracter
economic ~i agricol, semnate de profesorii Dimitrie Com~a ~i loan Otoiu,

2
Dintre lucrarile sale in volum, retinem doar Calauza agricola, in 3 volume, Sibiu, Tipografia
Arhidiecezanii, 1924- 1925, cu 650 p.+340 fig, vol. I Economia compului, vol. ll Pomliritul ~i
vieritu l, vol. Ill Legumtiritul # }lortJritul.
Vezi despre el: Mircea Pacurariu, Un memorandisr, etnograf~i indrumator a/ {ariinimii:profesorul
Dimitrie Com~a, In rev. "Mitropolia Ardealu1ui", an 26, 1981, nr. JO- J2, p.871 -880 eyi in vol..
"Ciirturari sibieni de altiidatii", Cluj-Napoca,2002, p. 197-205.

95
precum ~i de numero~i preoti ~i invatatori din mediul rural. De altfel, chiar de la
mceput, Telegraful Roman se prezenta ca o"gazeta politica, industriala,
comerciala ~i literara" (subl. ns.).
Din 1852, tot din ini1iativa lui Andrei ~aguna, apare, tara mtrerupere,
Calendarul (almana~) al Arhiepiscopiei Sibiului, destinat, in spera,
credincio~ilor-tarani. In primii cinci ani au aparut numeroase articole semnate de
un cunoscut pedagog ~i naturalist, viitor membru titular al Academiei Romane
Pavel Vasici (1806-1881), cu titlul Despre gradini (aproximativ 120 de pagini),
care ar putea fi considerate ca un adeviirat curs de agronomie, primul de acest
gen in limba romana. in 1867, Vasici le-a publicat intr-o carte, sub titlul
"Cuno~tinte practice despre gradini ~i cultivarea lor", in Tipografia
Arhidiacezana (117 p.). Pana pe la mijlocul secolului al XX-lea (cand a inceput
"colectivizarea" agriculturii, "opera" a regimului comunist) 1n paginile acestei
publicatii sibiene apiirea ~i dite un "calendar economic", cu mdrumari agricole -
practice pentru fiecare luna a anului. Tot a~a, din 1852 ~i pana in 1952, deci timp
de o sutii de ani, Calendarul sibian publica ~i "insemnarea targurilor'' din
T ransilvania, cu indicarea precisa a localitatilor ~i zilelor in care aveau Joe
targmi de vite ~i de miirfuri, deosebit de utile pentru rarani. In ultimele pagini ale
Calendarului se publicau diverse reclame comerciale, adresele unor mari firme
produditoare de articole de larg consum, prin care, practic, erau ajutati tot
taranii, meseria~ii ~i intelectualii romani .
3

Actiuni similare au intreprins ~i cele~alte eparhii rornane~ti din Ardeal ~i

Banat.ln concret, Institutele teologice-pedagogice din Arad (intemeiat in 1822),
Caransebe? (din 1865) ~i Blaj (existent din 1754) aveau catedre speciale de
"Economie" (agricola). Buletinele eparhiale: "Biserica ~i ~coala" de Ia Arad (din
1877), care se prezenta ill subtitlu - ca "foaie bisericeasdi, ~colara, hterarii ~i
economicii", "Foaia diecezana" de la Caransebe~ (1886) ~i "Unirea" de la B laj
( 1891), ca ~i Calendarele aces tor centre eparhiale publicau ~i ele articole cu
mdrumari pentru tiirani, precum ~i lista targurilor din zonele respective.
in felul acesta, Biserica, prin cativa slujitori devotati ai ei ~i-a adus un
aport la propii~irea agriculturii din Transilvania, Banat, Cri~ana ~i Maramure~.
*
Un alt sectoral vietii economice in care s-a implicat Biserica romaneasca
din Transilvania a fost eel al meseriilor. Este un lucru ~tiut cii pana pe la mijlocul
secolului a! XIX-lea, aici meseriile erau rezervate aproape exclusiv sa~ilor,
constituiti tn bresle me~te~gare~ti (mai ales in Sibiu, B ra~ov, Bistrita,
Sighi~oara, Media~, Sebe~). in memoriile episcopului Inocheutie Micu ~i ale
altor lideri politici romani adresate Curtii imperiale din Viena s-a cerut mereu
dreptul - pentru romani - de a exercita diferite meserii. Acest drept a fost
ob~inut, cu mari eforturi, abia dupa revolutia din 1848/1849. Tot Andrei ~aguna

3
M ircea Pacttrariu, 125 de ani de fa apariJia Calendarelor Arhiepiscopiei Sibiului, in rev.
" Mitropolia Ardealului", an 22, 1977, nr. 7-9, p. 597-598.

96
a fost eel care a ini~iat o serie de actiuni pentru sprijinirea meseria~ilor romani.
Chiar prin anumite "pastorale" adresate credincio~ilor sai (care erau citite de
preoti ill biserica, in fata credinc i o~ilor), ii indemna pe ace~tia sa-~i angajeze
copiii la me~teri sa~i pentru ca sa !nvete o meserie. Dupa un numar de ani,
crescand numarul tinerilor romani care cuno~teau acum o meserie, in anul 1867
a initiat, tot Ia Sibiu, constituirea unei "Reuniuni a sodalilor (calfe) romani" din
acest or~ . Timp de 30 de ani, deci pana in 1897, aceasta Reuniune a fost
condusa de preotul Nicolae Cristea (1834-1902), cunoscut lider politic
(condamnat in ~a-numitul ''proces al memorandi~tilor" din 1892-1894), unul
din cei mai apreciati ziari~ti din Transilvania, fost, timp de 18 ani, redactor al
ziarului "Telegraful Roman". Munca lui a fost continuata de Victor Torda~ianu
(1897-1920), initial secretar al acestei Reuniuni, absolvent al Institutului
teologic din Sibiu ;;i fost, o viata intreaga, revizor-contabil al Arhiepisc·opiei
Sibiului. A fost eel mai activ conducator al Reuniunii meseria~ilor sibieni. In
decursul indelungatei sale activitati, a plasat sute de copii saraci ~i orfani- mai
ales din judetul Sibiu- Ia diferi!i patroni (me~teri), fie romani, fie sa~i sau
maghiari, iar din fondurile Reuniunii-87 Ia numiir-a reu~it chiar sa trimita cativa
tineri In Apusul Europei, pentru perfectionare i'n meseria lor, a acordat ajutoare
In bani ~i imbracaminte Ia peste 1000 de ucenici ~i elevi sau orfani ~i vaduve de
meseria~i. Pe langii concursul generos pe care 1-a acordat lui Dimitrie Com;;a In
vederea organizarii expozitiilor pe care le-am ment]onat, Victor Torda~ianu a
organizat singur doua "expozitii industriale romane~ti", cu piese lucrate de
meseria;;ii romani- membri ai Reuniunii, dar ~i cu obiecte ale "industriei casnice
romane~ti". Reuniunea meseria;;ilor din Sibiu s-a remarcat ;;i printr-o serie de
manifestari culturale ~i artistice romane;;ti.
4

N otam ca ;;i dupa a nul 1918 aceasta Reuniune a fost condusa de doi
teologi sibieni: profesorul Nicolae Colan de Ia Academia teologica "Andreiani:i",
viitor episcop Ia Cluj, apoi mitropolit a! Ardealului ~i protopopul (apoi consilier
mitropolitan) Emilian Cioran, tatal filosofului Emil Cioran.
Reuniuni similare s-au organizat ~i in alte ora~e ale Transilvaniei, tot cu
concursul unor preoti. A;;a a fost "Asociatia pentru sprij inirea tnvataceilor ~i
sodalilor meseria~i romani din Bra;;ov", tnfiintata in 1869, primul ei pre;;edinte
fiind preotul Bartolomeu Baiulescu (1831-1 909). Tot e l a initiat ziarul
"Meseria~ul Roman" (cu subtitlul: " foaie pentru invatatura ~i petrecere, alcatuita
pentru meseria~i ~i toti iubitorii de meserii"- 1886-1889), primul ziar de acest
gen Ia romani. De asemenea, a 1ntemeiat, Ia Bra~ov, ''Banca meseria~ilor romani,

4
Mircea Pacurariu, Un binefociitor uitat: Victor Tordii$ianu, In rev. " Mitropolia Ardealului", an
25, 1980, nr.7-9, p. 712-727., rezumativ in vo l. "Ciirturari sibieni de altiidatii", p. 265-279.

97
asociatie de credit ~i depuneri" (1887-1894).
5

Preotul profesor Dr.Grigorie Sila~i (1836-1897) a fost pre~edintele Reu-

niunii meseria~ilor romani din Cluj (1874-1885), pe atunci un ora~ majoritar
maghialLa Sebe~(Aiba), protopopul Sergiu Medean a fost promotorul ~i primul
pre~edinte al "Reuniunii meseria~ilor ~i comerciantilor romani" din acest ora~.
In sfftr~it, in 1898, Mitropolia de la Blaj a lnfiintat ~i indrumat o "~coaHi
de meserii ~i negustoric", care a functionat pana dupa unirea din 1918.
lncercarile Guvemelor din Budapesta de-a o desfii nta sau de a introduce
maghiara ca limba de predare n-au avut nici un rezultat. Pana in 1918 au absolvit
~coala aproximativ 500 de tineri meseria~i (cojocari, croitori, pantofari, tftmplari
etc.), nu numai romani, ci ~i maghiari ~i sa~i.
•
U n alt segment din viata economica a Transilvaniei de altadaUi 1-au
reprezentat institutiile bancare romane~ti. Numero~ i preop-fie ortodoc~i, fie
uniti - au adus un aport substantial la infiintarea unor banci romane~ti In
T ransilvania ~i Banat pana in 1918; altii au :facut parte din comitetele de
conducere. Cea mai veche ~i mai cunoscuta banca roma neasca a fost "Albina"
din Sibiu, infiintata tn aprilie 1872 (deci acum 130 de ani), prin eforturile lui
Visarion R oman (1833 - 1885), absolvent al Institutului teologic sibian, un timp
redactor a! ziarului oficial a! eparhiei "Telegraful Roman". El a devenit ~i primul
director a! Bancii "Albina" (tot el crease ~i prima cooperativa de credit in
comuna Ra~inari, in 1867). Un rol insemnat in viata Bancii "Albina" a avut ~ i
preotul loan Hannia, profesor ~i director al Institutului teologic- pedagogic din
Sibiu, care a fost ani in ~ ir membru in consiliul de administrape. Iar preotii au
avut in permanenta aproximativ 15% din actiuni 7 .
In anii urmatori s-au lnftintat zeci de alte banci romane~ti in Transilvania
~i Banat, majoritatea cu concursul preotilor din Jocalitatile respective. In mod
deosebit trebuie consemnate Bancile "Patria" din Blaj (lnfiintata in 1886),
considerata ca banca a Mitropoliei unite de acolo ~i "Lumina" din Sibiu,

5
Ml!.riuca Radu, Asocialiunea pentru sprijinirea inviifiiceilor ~; sodalilor romoni meseria~i din
Bra~ov - SIIS{iniitoare a invii{iimanwlui profesional bra$ovean romanesc, tn rev. "Cumidava" 12,
1979- 1980, p.229-237; Mliriuca Radu, Date privind activitatea Asociafhmii pentru spirjinirea
invii{iiceilor $i sodalilor meseria$i romiini din Bra~ov, 1869-1 918, In rev. "Cumidava" 13, 2, 1983,
r· 19 1-201.
Dintre numeroase le lucrari consacrate lui Sila~i, mention§m: loan Lup~, Comemorarea
profesorului Grigorie Sila$i, Cluj, 1937, 32p.; Gheorghe Pia ton ~i T.R usu, Grigorie Sila$i luptator
pentru cauza nationala a romonilor, rn Analele $ilintifice ale Univer~itatii "Al. J.Cuza"- la~i,
lstorie, 19, 1973, fasc.l , p.35-54; Andrei Moldovan, Grigorie Sila$i luptator pentru emanciparea
po/iticii $i culturalii a romiinilor din Transilvania, In rev. "File de istorie", Bistrita, 5, 1988, p.l 02-
109.
7
Pavel Berariu, Visarion Roman, Cluj, 1937; Nicolae Petra-Petrescu, Monografia Biincii
"Albina ", Sibiu, 1897; Prof. dr. Sabin Cioran, Rolul btincilor din Ardeal In pregatirea Unirii, In
vol "Factorii transilvani ai Unirii", B~ov, 1943, p.75-87; Mihai D. Drecin, Banco Albina din
Sibiu, institufie nafionala a romfmilor transilvaneni, Cluj-Napoca, 1982, p.25-76.

98
infiin~ata cu sprijinul direct at Mitropoliei ortodoxe, in 1909 (cu un capital de
600 000 coroane aur), pentru a susrine ~colile primare ale Bisericii amenintate cu
d esfiin~area (mai corect: maghiarizare) din !ipsa de fonduri.
Merita sa fie retinute ~i numele altor Banci romane~ti: "Economul" din
Cluj, "Victoria" din Arad (la infiintarea ciireia a contribuit preotul-profesor de
teologie Roman Ciorogariu - viitor episcop Ia Oradea), "T imi~ana" din
Timi~oara (1884), Ia infiintarea careia a avut un rollnsemnat protopopul Meletie
Draghici, "Populara" din Caransebe~, cu concursul profesorului de teologie Dr.
Dimitrie Cioloca, "Cri~ana" din Brad - jud. Hunedoara, lnfiintata de preotul
loan Gherman, profesor Ia Gimnaziul ortodox de acolo, "Maramure~ana" din
Sighet, lntemeiata de preotul Simeon Balea din Sapanta. Mentionam mai sus cii
preotul Bartolomeo Baiulescu lnfiintase "Banca meseria~ilor romani din
Bra~ov", iar Banca "Andreiana" din Rii~inari a fost intemeiata ~i condusii mult
timp de preotul Emilian Cioran (tatal filosofului), Ia lnceputul secolului al XX-
lea. Aproape toate cele peste o sutii de biinci populare romane~ti existente in
Transilvania ~i Banat pana in 1918 au beneficiat de sprUinul statornic al
preotilor, fie ortodoc~i, fie uniti .
8

Profesorul de teologie dr.Vasile Stan de Ia Sibiu (1875 - 1945), viitor

episcop al Maramure~ului, a fost eel care (alaturi de Victor Torda~ianu ~i dr.
Petru $pan, alt profesor de teologie) a infiintat o "Centralii" a cooperativelor de
credit siite~ti (sau '"'msotiri de credit rural", cum se numeau atunci), dupa
modelul initiat de germanul W.Fr.Raiffeisen. Rezultatul demersurilor sale s-a
materializat in 1914, ciind a luat na~tere, Ia Sibiu, "Federatia infratirea" (prin
fuzionarea a 27 de "insotiri de credit"), piirintele Vasile Stan fiind ales
pre~edinte al Consiliului de admjnistratie. In 1915, Federatia a primjt peste 100
de vagoane de porumb din Vechea Romarne, care au fost distribuite in 42 de
localitati din Transilvania, acolo unde se simtea nevoia. in 19L6 au venit alte 20
de vagoane, dar au fost rechizitionate pentru armata maghiarii. In plin razboi, in
1917, Federatia a reu~it sa obtina credite de la Banca "Albina" pentru tiiranii
romam•9.
A

Toate aceste banci romane~ti au indeplinit ~i un insemnat rol cultural-

nafiona l. De pilda, au acordat sute de burse unor elevi ~i studen~ romani, mai
ales din zonele in care l~i desfii~urau activitatea. Au sprijinit institutiile culturale
patronate de Biserica: Liceul din Brad (Banca "Cri~ana"), $coala de fete din
Arad (Banca "Victoria"), Internatul elevilor romani din Timi~oara ("Timi~ana"),
$coala "Civila" de fete a "Astrei" din Sibiu ("Albina"), Gimnaziul "Andrei
$aguna" din Bra~ov ("Albina" ~i altele). Au fost sprijinite ~i o serie de
"Reuniuni economice" romane~ti din Transilvania.

8 Detalii interesante Ia Sabin Cioranu, op. cit., p. 87-120.

9 l.N.Ciolan, Dr.Vasile Stan, un pionier of cooperafiei transilvane, in rev. " Mitropolia Arde-alului",

an 26, 1981, nr. 4-6, p. 407 - 413

99
 Dar tn mod deosebit trebuie evidentiat faptul ca ele au acordat in
permanenta credite cu dobanda mica unor tarani, cu care ace~tia au putut apoi
sa-~i cumpere loturi de pamant (chiar peste 50 de jugare) de Ia unii mari
latifundiari magbiari. Un economist secui, Tokaji Laszlo , a lntocmit chiar o
"statisticii" a "pierderilor" de terenuri agricole vandute tiiranilor romani
(publicata In 1913, Ia Cluj). P§na ~i prestigiosul ziar magbiar "Pesti Hirlap", intr-
un articol publicat in 1905, era nevoit sa recunoasca rolul pozitiv at biincilor
romane~ti ~i opera lor national-politica, sociala ~i culturaHi In viata romani lor
transilvaneni. Iar scriitorul magbiar Kovacs Imre, tot Ia lnceputul sccolului al
XX-Iea, era nevoit sii recunoasdi rolul "popilor de Ia sate", al Astrei ~i a
institutiilor bancare romane~ti In "organizarea cconomica a romanilor" 10 •
Rolul acestor banci- infiintate ~i cu concursul slujitorilor Bisericii- a fost
evidentiat ~i de mitropolitul Ardealului Nicolae Balan (1920 - 1955), cu ocazia
Congresului Economic al Transilvaniei ~i Banatului, ~inut la Cluj, la 28
noiembrie 1935 11 • Aliituri de ~coalii ~i de Biserici, aceste banci au tinut treazii
con~tiinta nationaHi, au contribuit la progresul economic al taranilor romani (au
1mpiedicat, in multe Iocuri chiar ~i exodul tiiranilor romani spre America,
frecvent la inceputul secolului al XX-lea), au sustinut o serie de institutii
cultur~le romane~ti.
In concluzie, putem afirma di Biserica romaneasca din Transilvania s-a
implicat 1o viata economicii a ~:omanilor de aici, prin sprijinirea taranilor ~i a
unor Reuniuni agricole, prin lndrumarea primilor meseria~i romani, ~i
organizarea lor in Reuniuni, dar ~i Ia infiintarea unor biinci romiine~ti, care au
sprijinit, in primul rand, pe tarani.

Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu

10
Sabin Cioranu, op. cit., p. 99-1 0 I.
11
Cf. Revista economica, Cluj, an 37, nr. 48-51 din decembrie 1935.

100
 CONTRIBUTII LA ISTORIA BISERICEASCA A
"' ' "
CETAill SIBIULUI IN SECOLELE XII-XVII
'

1. Sibiul fn p erioada catolicii

La lnceput, Sibiul a fost doar un mic sat nlsfirat, datand din primele
decenii ale secolului al Xll-lea (aproximativ din anul 1125). Dupa toate
probabiliUitile, cei pana Ia 50 de locuitorii ai acestui mic sat au fost romani.
Langa acest sat s-au a~ezat, imediat dupa anul 1150, doua grupuri de coloni~ti
germani, astfel ca la srar~itul secolului al Xll-lea, pe teritoriul actualului ora~
Sibiu se aflau trei nuclee de a~ezari, toate situate In Ora~ul de Jos, de-a lungul
strazilor Faurului ~i 9 Mai. In ultimul deceniu al secolului al Xill-lea, pe terasa
pe care se va dezvolta Ora~ul de Sus, a fost i'nfiintat un al patrulea nucleu de
1
a~ezare, i'njurul Prepoziturii libere rege9ti intemeiata pentru coloni9tii sa~i. Cele
patru nuclee de a9ezari s-au contopit In deceniile care au urmat invaziei mongole
din anul 1241, eland na~tere satului Sibiu/ atestat lnsa documentar mea dinainte
de invazie, anume in anul 1191, sub denumirea de Cybinium 3, iar i'n anul 1223
sub cea germana de Hermannsdorf (de la aceasta din denumire derivand 9i
numele latin Villa Hermanni5).
La i'nceput, coloni~tii sa~i au fost organizati In mici asociatii de locuitori
liberi,6 asociatii caracterizate, In primul rand, prin supunerea directa fata de rege,

1
Paul Niedennaier, Der mittelalterliche Stiidtebau in Siebenbiirgen, im Banat und im
Kreischgebiet, vol. I, Heidelberg, 1996, p. 129 ~i 186; ldem, Siebenbiirgische Stiidte. Forschungen
zur stiidtebaulichen und architektonischen Entwicklung von Handwerksorten zwischen dem 12.
und 16. Jahrhundert, Bucure~i, 1979, p. 81 ~i l38; Idem, Dezvoltarea urbanisticii ~i arhitectonicii
a unor ora$e transilviinene din secolul al XJJ-Iea plinii in secolul al XVI-lea, tn "Studii de istorie a
nationalitatilor conlocuitoare din Romania ~i a lnfcitirii lor cu natiunea romana. Nationalitatea
germana", vol. I, Bucure~ti, 1976, p. 126; Alexandru Avram ~i loan Bucur, Municipiul Sibiu.
Centrul istoric (= "Topografia Monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu" 5.1.1., coord. de
Christoph Machat tn limbile romana §i gennana), Koln, 1999, p. 26.
2
Paul Niedem1aier, Siebenbiirgische Stiidte, p. Ill . Multll vreme s-a considerat ca ora$ul Sibiu i~i
datoreaza existenta colonizarii sase\iti. Existen(a une i local ita~ d.in epoca de dinaintea sosirii aici a
primi lor sa~i a fost demonstratii de arheologul ~i istoricul Paul Niedermaier.
3
AI. Avram $i L Bucur, op. cit., p. 25 ~i 63.
4
Emil Sigerus, Chronik der Stadt Jfermannstadt. JJ00-1929, Sibiu, 1930, p. I.
5
E. M. Tha1gott, Hermannstadt. Die baugeschichtliche Entwicklung einer siebenburgischen Stadt,
Sibiu, 1934., p. 14.
6
Micile asociatii (Siedlerverbiinde) de tli.rani liberi au fost conduse de greavi. Ace$tia au jucat un
rol deosebit In perioada a$ezarii sasilor tn Transilvania, conducandu-i pe hospites in noua pattie ~i
purtand tratative.le cu regalitatea maghiarli pentru acordarea de privilegii colective ob~ti l or de
coloni~ti (Thomas Nagler, A/ezarea sa$ilor in Transilvania, Bucure~ti, 1992, p. 217). Un astfel de

101
iar in a! doilea rand, prin privilegierea colectiva, In virtutea careia aveau dreptul
de a-~i alege proprii judecatori, preoti ~i administatori (villici, Hannen). 1 in anul
1224, regele Andrei II a unit aceste teritorii din sudul Ardealului intr-o provincie
unica, sub conducerea unui comite, cu sediul Ia Sibiu, remnoind vechile
privilegii de autonomie ale sa~ilor. 8 Mai tarziu, pe teritoriul Provinciei Sibiu au
fost 1nfiintate opt scaune disctincte (Sibiu, Cincu, Nocrich, Sebe~, Miercurea,
Ora~tie, Rupea ~i Sighi~oara), in fruntea carora se aflau cate unjude regal (numit
de rege) ~i un jude sdiunal (ales de reprezentatii satelor din scaun). Judele regal
din Sibiu a dobandit o intiiietate onorifica.9 in anul 1464, regeie Matia Corvin a
acordat ora~u lui Sibiu dreptul de a alege judele regal din scaunul Sibiu. Dupii
acordarea privi legiului andrean din 1224 ~i celorlalte comunitap. sase~ti din
Ardeal, judele regal din Sibiu a primit denumirea onorifica de comite, adica de
conducator a! Universitiifii NaJiunii Siise)<;ti. 10

greav a fost 9i comes lwachinus de Cibinio care, Ia cerearea regelui magb iar Andrei U, a condus, in
amtl 1210, o forma~i tme militarii alcatuitii din sa~i, romani, secui 9i pecenegi impotriva Vidinului
bulgar (loan Lupa~, Sibiiul ca centn1 al viefii romane$fi din Ardeal, extras din "Anuarul
Institutului de Istorie Nafionalii", Cluj, vol. V, 1928, p. 12; Gustav Giindisch, Ptitriciatul din Sibiu
fn Evul Mediu, in "Transilvania ~i s~ii ardeleni In istoriografie", Sibiu, 2001, p. 128).
1
G. Ed. Muller, Die Entstelzung der Stiihle, des Konigs- und des Stuhlrichteramtes in der
Hel7nannstiidter Provinz oder der sogen.annten sieben Stiihlen, in "Korrespondenzblatt des
Vereins fiir Siebenbtirgische Landeslcunde", XXIX, 1906, m. 4-5, p. 5 1-60.
8
Thomas Nagler, Wesenziige des siichsischen Griifertums in Siebenbiirgen, in "Muzeul
Brukentbal. Studii ~i comunicfui", an. XIX, 1975, p. 89.
9
G. D. Teutsch, Geschichle der Siebenbiirger Sachsen, ed. N, Sibiu, 1925, p. 98. Astfel,
constirutia comitatens~ (Grafschaftsverfassungs) existenta pana atunci a fost inlocuitli, intre anii
1324-1 329, printr-o constitutie a judelui regal (Konigsrichteramtverfassung). A se vedea 1ii Konrad
Oiindisch, Autonomie de stiiri ~i regionalitate in Ardealul medieval, 1n "Transilvania ~i s~ii
arde!eni In istoriografie", Sibiu. 2001, p. 44.
10
Locuitorii s~i din cele "Dou~ Scaune" Media~-Seica (in care procesul de colonizare s-a
desfa~urat abia in cea de-a doua jumatate a secolului al XTII-lea), au obtinut in anii 1315 ~i 13 18
libertii.!ile de care se bucurau col oni~tii din sudul Ardealului, ramanand insa o ''tmitate
administativ~" distincta de Provincia SibiuJui. Cele "Doua Scaune" alcatuiau deci un "comitat" de
sine st~tator; cu alte cuvinte, coloni~tii sa~i din zona Meclia~-~eica au primit o constitutie
comitatensli, Ia fel ca cea avuta de s~ii din Provincia Sibiului tntre anii 1224-1 329, cu deosebirea
ca functia de comite era conferita de regula conducatorului sau comitelui secuilor. Dar in anu l
1402, organizarea comitatensa a fost inlocuita ~i aici, locuitorii din cele ''Dou~ Scaune" primind
dreptul sa-~i aleag~ juzi supremi (Oberrichter). Dupa ce Media~ul a fost ridicat, in anul 1552, Ia
rang de ora~, juzii supremi din cele "Douii Scauue" (numite in continuare doar scaunul
Medi~ului), au fost in1ocuiti cu juz i regali (G. Ed. Muller, Stiih/e und Distrikte als Unterteilung
der Siebenbiirgisch-Deutschen Nationsuniversitiit, Sibiu, 194 1, p. 12 ~i 208-211; Th. Nagler, Die
Verwaltungsrechtliche Stellung der Zwei Sliihle bis 1485, in "Gruppenautonomie in Siebenbi.irgen.
500 Jahre siebenbi.irgisch-siichsische Nationsuniversitiit" = Siebenbiirgisches Archiv", vol. 24,
1990, p. 126). Coloni~tii din zonele Bistrita ~i Br~ov s-au atlat la inceput tot sub jurisdictia
comitelui secuilor. Bistritenii au obtinut dreptu1 sibian In anul 1366, in timp ce bra~ovenii in 1422.
Administrafia comitatensa a fost inlocuita in anul 1462 (Ia Bistrita) ~i 1480 (Ia Br~ov), ani !11 care
in locul comitelui secuilor au fost instituiti juzi supremi (institutia 'judelui regal" a fost
necunoscuta tn districtele Bistrita ~i Br~ov - G. Ed. Muller, Stiih/e und Distrikte, p. 12 $i 2 11 -212;
Maja Philippi, Die Autonomie der Teile als Voraussetzung der Autonomie der Universitas.

102
 in ceea ce prive~te organizarea bisericeasca, cei dintai coloni~ti (care erau,
desigur, de confesiune catolica) se bucurau de dreptul de patronat asupra
bisericilor zidite In localitatile lntemeiate de ei. Prin urmare, preotii satelor
sase~ti au fost ale~i de comunitatea credincio~ilor. Acest drept a fost lntiirit
ulterior prin decretul regelui Andrei II din anul 1224, decret prin care preofii au
dobandit privilegiul de a incasa lntreaga zeciuiala sau dijmii bisericeasca, pe care
credincio~ii catolici din alte regiuni erau obligati sa o plateasca episcopului
local. 11

Beispiel Kronst{dter Distrikt In "Gruppenautonomie...", p. 94-l 04; Konrad, G. Giindisch,

Patriciatul ora~enesc a/ Bistrifei, in "File de istorie", 4, 1976, p. 154-157). De$i s-au aflat Ia
inceput in unitafi administrative distincte, sa~ii privilegiati din Medi~, Bra~v ~ Bistrita au
inceput sa se alature $Cdinfelor comune ale ~ilor din provincia Sibiului. ln anul 1475 a avut toe
prima convocare a ruturor sa~ilor din Ardeal, intr-o adunare a mtregii nafiuni slise~ti . lar in anul
1486, regele Maria Corvin a reconfirmat inca odata privilegiile s~ilor, recunoscand ~i respectiva
adunare, numita Universitatea Na1iunii Sase~ti, care a constituit 'intre anii 1486-1868 forul central
suprem de conduccre tn probleme administative, economice ~i judiciare de pe Piimantu/ Criiiesc
(Ernst Wagner, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen. Ein Oberblick. ed. VI, Thaur bei lnnsbruck,
1990, p. 29-3 1).
Termenul de Universitate i-ar putca nedumeri pc cititorii din ziua de azi. Toti lntcleg sub aceasta
denumire o institu1ie de invatamii.nt, dar putini ~tiu, probabil, ca aceastl\ denumire provine din
limba latina, tnsemnand nimic altceva decat "totalitate". lnstitutia de tnva1amant numita de noi azi
universitate desemna in Evul Mediu universitas litterarum sau totalitata ~tiintelor ~i a srudiilor.
Aplicat in domeniul politic, termenul de universitas desemna totalitatea mcmbrilor unui siogur
organism sau a unei singure natiuni. Sintagma Universitas septem sedium Sa.xonicalium nu
insemna ~adar altceva decat totalitatea celor Sapte Scaune ale S~ilor, iar Universitas Saxonum
totalitatea s~ilor (din Ardeal). ln literatura juridica din Transilvania medievall!, termenul
Uni1•ersitas Sa.xonum acoperea insa patru sensuri diferitc: Yn prirnul rand, desemna totalitatea
populatiei ~i a teritoriilor s~ilor din Ardeal. fn al doilea rand, un organism corporativ care ti
reunea pe toti reprezentanJii populapei ~i teritoriilor sase~ti din Ardeal in adunari convocate de
doui! ori pe an In Sibiu (~a-num itul conflux). in al treilea rand, s-a mai vorbit in Transilvania
medievala de a~a-numita Universitate delegatii - delegierte Universitiit, adica Magistratul sibian
care avea dreptul sa dczbate toate problemele ivite in cadrul napunii sase~ti intre sesiunile celor
doull adunari (conflux). fn fine, In a! patrulea rand, tot prin terrnenul de Universitas Saxonum se
putea intelege doar biroul executiv at acestui organism corporativ. Acest birou cxecutiv era alcatuit
din judele regal din Sibiu, care purta de aceea ~i denumirea de comite a/ na1iunii siisqti, precum ~i
primarul din Sibiu, care mai era nurnit, tot din acest motiv, primar provincial (Albert Arz von
Straussenburg, Das siebenbzirgisclre Landeswappen In "Siebcnbiirgisches Archiv, 16, 198 I, p. I0,
apud W. Daugscb, Nationsuniversitiit im 16. und 17. Jalzrhundert, In "Gruppenautooomie... ", p.
183-184).
11
Friedrich Teutsch, Geschichte der ev. Kirclre in Siebenbiirgen. vol. I, Sibiu, 192 1, p. 14.
Istoriografia saseasca mai veche a considerat ell dreptul de aJegere a prcotilor a fost actus de
coloni~ti din vecbea lor patrie gcrrnana. insa ccrcetarile mai noi au demonsrrat ca acest drept nu
era inc11 in acea vreme generalizat in Germani a. Pana In perioada de lnceput a colonizarii s~i lor In
Ardeal (deci pana Ia moartea regclui maghiar Geza U, io 1162) pot fi atestate documentar doar
~ase cazuri de alegcre a preo1ilor in unele ora$e germane (precum Koln, Freiburg i. Breisgau,
Erfurt, Augsburg ~i Braunschweig), iar panll In 1224 mai pot fi atestate alte 12 cazuri. Doar ma1
tiirziu acest drept s-a raspandit in alte cateva regiuni ale Gcrmaniei (Friesland, Saxonia orientala,

103
 Totodata, decretul andrean a mentinut, "dupa vechiul obicei",
responsabilitatea comunitatilor de coloni~ti In toate problemele de drept
bisericesc aparute in a~ezarile lor. Astfel, "multe decizii sociale, care tindeau In
alte locuri direct inspre o dirijare episcopala, au fost mentinute 1n
responsabilitatea autonoma a comunitatilor". Cu a!te cuvinte, Biserica din
fiecare a~ezare de coloni~ti a fost de fapt o Biseridi populara sau "corporativa"
(Genossenschaftskirche), fapt in virtutrea ciiruia preotii erau asistati de
reprezentanti ai comuniUi~i, a~a-numitii Kirchenvater, un fel de consilieri
parohiali. 12
Situatia juridica deosebita a Bisericii coloni~tilor sa~i a fost recunoscuta ~i
de regalitatea maghiara, care a instiruit, la Sibiu, o prepoziturii pentru coloni~tii
germani, atestata in anul 1191 ~i supusa apoi direct papei, iar mai tarziu
arhiepiscopului de Strigoniu. 13 Datorita interventiilor episcopului ardelean
catolic de Ia Alba Iulia, teritoriul propoziturii a fost restrans doar Ia cele trei
capitluri sau decanate biserice~ti Sibiu, Cincu ~i Nocrich, a~ezanle sase~ti din
celelalte parti ale Transilvaniei fiind supuse jurisdictiei episcopului din Alba
Julia ( cu exceptia capitlului Bra~ov, supus ~i el tot arhiepiscopiei de Strigoniu). 14
Dar prepozitura "a ramas pentru uniunea corporatista a coloni~tilor un
corp strain, impus din afadi",' 5 deoarece clentl siisesc ~i -a aflat un alt cadru
organizatoric, anume capitlul rural, o asociatie a preotilor dintr-o anumita
regiune, institutia fiind similarii celei a protopopiatului. Conducatorul capitlului
rural sasesc purta denumirea de decan. 16 El era ales de catre toti preotii din

Wesrfalia si spa!iul renan mijlociu). Totodata, acest drept no a fost aproape deloc existent in
comunitaple de colonj~ti gennanj din Polonia ~i Cehia (exceptiile precum Praga lntarind regula).
In schimb, in Ungaria acest drept a fost prezent aproape Ia toate comunitati1e de coloni~ti
privilegia~i. 1n aceastii tara, eel mai important rol In colonizarea oaspefilor 1-a detinut regalitatea
magbiara care-~i revendica pentru sine dreptul de patronat asupra Bisericii ungare. Astfel.
libertatile deosebite de cares-au bucorat sasii arde leni au fost determinate de relapa coloni~tilor cu
regalitatea. Pentru cei dintai, regele ou era doar suveranul, ci ~i sti'ipanul feudal, pe al ciirui piimant
(regal) au dobandit dreptul de a se stabili (Dietrich K.urze, Kirchliche Bestimmungen des
Andrecmums, in "Zor Rechts- und Siedlungsgeschichte der Siebenbiirger Sachsen=
"SiebenburgischesArchiv", vol. 8, 1971, p. 141-142).
12
Paul Philippi, 800 de ani "Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanum", in "Muzeul Brukenthal,
Sibiu, Romania, Catalogul expozitiei <<800 de ani Biserica Germanilor din Transilvanja>>",
coord. Thomas Nagler, Thaur bei Innsbruck, f.a., p. 19-20.
13
Wolfgang Grandjean, Die Anfonge der Hermannstiidter Propstei im Spiegel Piipsllicher
Ur/..:unden, tn "Zur Rechts- und Siedlungsgeschichte... , p. 269-270.
14
G. A. Sclmller, In der siichsischen Kirche vor der Reformation, in "Bilder aus der
Ku.lturgeschichte der Siebenbiirger Sachsen" (coord. Fr. Teutsch), vol. IJ, Sibiu, 1928, p. 6-7.
15
P. Philippi, op. cit. , p. 23.
16
Cele dintai capitluri au fost lnfiintate in secolol al XIII-Iea (este vorba de capitlurile din Bra~ov,
Sibiu ~i Media$). Prima atestare documentara a decanuloi din Sibiu a avot Joe In anul 1264, lnsa
denumirea de "capitlul Sibiului" apare in documente abia mai tiirziu, In anul 1302.ln onnatoarele
trei secole au fost tnfiintate alte 2 1 de capitltui biserice~ti, raspandite nu doar pe teritoriile sl\se~ti
privilegiate, ci ~i In comitate, unde populafia saseascii traia in iobagie, nebeneficiind de priviJegiul
andreian (Georg Mi.iller, Die deutschen Landkapitel in Siebenbi.irgen und ihre Dechanten, In

104
capitlu ~i lntarit de prepozit (mai apoi de arhiepiscopul de Strigoniu). in anul
1343, arhiepiscopul de Strigoniu 1-a numit pe decanul din Sibiu loctiitor al sau.
Aproape tm secol mai tarziu, in anul 1420, decanul sibian a primit, tot de Ia
arhiepiscopul din Strigoniu, dreptul de a exercita prerogative episcopate, astfel
ca, intr-o scrisoare trimisa papei Eugen N in anul 1436, decanul din Sibiu
afrrma despre sine ca detine dreptul de jurisdictie in spiritualibus et
temporalibus. 17 Prin urmare, decanul de Sibiu definea drepturi cvasi-episcopale.
El li instituia pe preot]i ale~i in localitatile capitlului. Ii judeca nu numai pe
ace~tia, ci ~i pe toti ceilalti slujitori biserice~ti; acorda dispense pentru casatorie
~i li pedepsea pe laicii care incalcau legile biserice~ti. 18

"Archiv des Vereins filr Siebenbiirgische Landeskunde", an. 48, Sibiu, 1934/1936 p. 8-14). De Ia
lnceputul secolului al XV-Jea este atestatA intrunirea, mai mult sau mai pufin regulat1!, a
reprezentanfilor capitlurilor subordonate arhiepiscopiei de Strigoniu ~i ai celor apaqinand
episcopiei de Alba Julia, in cadrul unei asociatii avfmd drept scop 'intr-ajutorarea in cadrul
disputelor aparute intre clerul sasesc ~i episcopia din Ardeal pe tema dijmei biseric~ti (episcopia
revendica o parte din dijma primita de preo\ii sa~i de Ia credincio~ii lor). De Ia inceputul secolului
al XVI-lea, conducerea acestei asociatii a decanilor capitlurilor rurale sase~ti a fost exercitata de
decanul din Media~, care purta titlul. d~ decan general - Generaldechant. In acest fel , in paralel cu
adunarea generalii politicli. a s~ilor ( Universitatea Nafiunii Siise~ti), s-a constituit ~i a$a-numita
Universitate spiritualii - geistliche Universitiir, un sinod general al Bisericii sase$ti din toate
capitlurlle (indiferent de jurisdictia politica sau bisericeasdi). Universitatea spirituala a fost
mentinutli $i dupli adoptarea Reformei, cand a fost nurnit in fruntea ei un superintendent sau
episcop (P. Philippi, op. cit., p. 24; Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche... , l, p. 168-173).
lmportantii pentru mtelegerea evolupei ulterioare a Bisericii sase~ti este analizarea relatiei din tre
Universitatea Nafiunii Sase$ti ~i Universitatea spiritualii. Dreptul de patronat a fost extins de Ia
comunitatea parohiala Ia forumul politic central de conducere a natiunii sase$ti. Deja in anii 1351
~i I 352, reprezentantii Celor $apte Scaune au intervenit Ia Curtea regaHi pentru apararea
drepturilor clerului din districtul Bra$ov.(de~i acest teritoriu nu beneficia 'incli de dreptul sibian). in
1516, Universitatea politico a luat aplirarea capitlurilor Sibiu $i B~ov 'in disputa cu primatul
Bisericii ungare. Important este insli. faptu l eli elementele dreptului Bisericii private au fost
interpretate de Universitatea Nafiunii Siise$1i ca un drept de patronat asupra Bisericii slise~ti. De
aceea, a mers atat de departe in apararea cauzei eelor doua capitluri, Incat nu a finut cont de faptul
eli papa Leon X a cmis doua bule in sprijinul revendiclirii p.rimatului Ungariei. 1nsa Universitatea
Nafiunii nu ~i-a restrans dreptul de patronat doar asupra acestor doua capitluri, ci 1-a revendicat ~i
asupra capitluri lor supuse jurisdiqiei episcopiei de Alba Tulia. fn anul 1520, in cursu] unui proces
dintre clericii sa~i ~i episcopia ardeleana, Universitatea Nafiunii a luat apararea celor dintai, chiar
Ia cererea lor. Astfel, indiferent de teritoriul jurisdiqiei biseric~ti, capitluri le slise~ti s-au pus sub
umbrela ~i tutela forurnului politic de conducere a natiunii sase~ti (W. Daugscb, Nationsuniversitiit
im 16. und 17. Jahrhundert, in "Gruppenautonomie..., p. 197-198; ldem, Toleranz im Fiirstentum
Siebenbiirgen. Politische und gesellschaflliche Voraussetzungen der Religionsgesetzgebung im 16.
und 17. Jahrhundert, "Kirche im Osten. Studien zur osteuropaischen Kirchengeschichte und
Kirchenkunde", coord. Peter Haputmann, vol. 26, I 983, op. cit., p. 40). Reforma religioasa va
desava~i acest proces. Dupli cum se va vedea in paginile urmatoare, un factor decisiv in procesul
de instaurare a Protestantismului in 3$ezlirile slise~ti 1-au detinut tocmai autoriHltile politice, anume
Universitatea Na{iunii Siis~ti.
17
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche... , I, p. 55-57.
18
G. A. Schuller, op. cit., p. I0-11.

105
 Dupa cum se poate vedea, autoritatea conducerii prepoziturii era doar
simbolica. $i nu este de mirare faptul ca ea a fost desfiintata de regele Sigismund
de Luxemburg 1n anul 1424, daruind toate bunurile acesteia (anume satele Ru~i .
Ta.mava Mare ~i Tarnavioara 19) ora~ului Sibiu. Iar capitlul Sibiului, din care
raceau parte 23 de localitliti, ~i caruia i-au fost subordonate ~i celelalte doua
capitluri Cincu ~i Nocrich,20 a riimas sub jurisdictia formalii a arhiepiscopiei de
Strigoniu.21
A~adar, Ia lnceputul secolului al XV-lea, Sibiul era un centrul deosebit de
important a! coloni~tilor germani din Transilvania, ridicat la rang de ora~ in anul
1366,22 d\nd a fost ales ~i eel dintai primar (numit ill limba germana

19
A. D. Jippa, N. Nistor, Sibiul ~i {inutul in lumina istoriei, vol. T, Cluj-Napoca, 1976, p. 59.
20
G. Muller, Die deulschen Landkapitel..., p. 34-38, 80-83.
21
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ..., I, p. 43-45.
22
In acest an au fost terminate lucriirile de construcpe a zidurilor care l.nconjurau Ora~ul de Sus.
Aprox.imativ un secol mai tarziu a fost ridicata ~i centura de aparare a Ora~ului de Jos (anul 1457).
Dar nu doar zidurile de aparare ofereau unei localitati rangul orii~?enesc.Elementul caracteristic al
unui ora~ \'n acea vreme nu era miirimea lui, nici coosemnarea lui ca atare tn documeote, nici
prezen~a unor coustructi.i de aparare, ci In primul rand mutafia economica, anume separarea masei
de me~te~ugari din randurile paturii de agricultori. De fapt, motivul construirii cetlipi a fost
aplirarea produselor me~te~ugarilor de posibilele primejdiile din afara. Tehnica de producpe se
imbuniitiitise, iar numlirul ramurilor me~te~uglire~ti s-a marit. Astfel a aplirut necesitatea reunirii
me~te~ugarilor tn asociatii. Yn acest fel au aparut breslele, formate din me~teri patroni, calfe si
ucenici, care ap~ineau acelei~i bran~e sau inrudite, avand ioterese comune. In aoul 1376 a fost
emisa o reglementare unitara pentru breslele din Provincia Sibiului. Au fost atestate 19 bresle, care
cuprindeau 200 me~te~ugari patroni din 25 de bran~e de me-5te~uguri (Th. Nagler, A.~ezarea ..., p.
209). Numarul spolit al breslelor a determinat In mod direct aparipa negustorilor cu preocupari
exclusive de comelj. Interesele unor m~te~ugari bogap se interferau cu comequl, prin sistemul
devenit uzual, In acea vreme, al cumpilrarii en gros ~i al stocarii materiilor prime necesare
exercitiirii me~te~ugulu i respectiv. C-u timpul, ace~ti me~te~ugari bogati au renuofat cu totul Ia
exercitarea meseriei lor, dedicandu-se exclusiv afacerilor comerciale (K. G. Giindisch, Patriciatul
ori#e'!.esc a/ BistriJei panii /(} lnceputul secolului al XVI-lea, In "File de lstorie", Bisnita, 1976, p.
157). Insii, bogatia Sibiului in Evul Mediu s-a datorat doar paqial comeqului. "De Ia 1340 to Sibiu
au existat, In esen~, patru domenii productoare de ca~tig, care au dus Ia acumularea marilor averi.
Cea mai mare pondere o tnregistreaza comerrul en-gros ~i eel Ia mare distanta, care i~i atinge
apogeul lncepand din a doua jumatate a secolului al XV -lea ~i pana dupa 1500. In mai multe
randuri se ajunge Ia asocieri ~i, 1n locurile de desfacere mai mari, se mtretin angajati proprii, a~a
cum va face mai tiirziu Peter Haller. Un alt camp de activitate pentru intreprinzatori este eel
fumizat de camara monetara ~i miniera din Sibiu, careia li revenea atat prelucrarea minereurilor
extrase, cat ~i colectarea (cementum) metalelor nobile, aur ~i argint, rezultate ( ...). Este posibil ca
de Ia aceasta camera sa fi pornit inipativa de a patrunde ~i In minerit, de~i cele mai apropiate
zaciirninte de minereu se aflau Ia o distantli de peste 100 de km ( ... ) Profituri mai mari se puteau
apoi obtine din admin istrarea ~i arendarea altor venituri regale, cum ar ti sarea $i vamile
transilvanene. Pentru a ajunge Ia ele, era tnsa nevoie, l'n afara de un lnsemnat capital, ~i de o mai
mare influenta politica, de care doar cei mai importanti dintre ace~ti intreprinziitori se bucurau" (G.
Giindisch, Patriciatul din Sibiu fn Evul Mediu, in "Transilvania $i sa~i i ardeleni In istoriografie",
Sibiu, 2001, p. 144). Nu este decide mirare ca multi dintre ace~ti mari intreprinzatori sibieni nu au
fost localnici, ci mari investitori ~i bancheri apuseni, care, prin infuzia de capital pe care au adus-o
Ia Sibiu, au contribuit lntr-o mare masurli Ia prosperitatea or~ului. Numero~i astfel de investitori
strliini au primit in arenda ciirnara monetara ~i miniera din Sibiu, ajungiind ulterior dregatori

106
 Burgermeister) al localitatii. 23 Importanta Sibiului era reflectata ~i de
numeroasele biserici ~i manastiri existente aici. Cel mai important laea~ de cult
sibian a fost, tara lndoialii, catedrala Sf. Maria din Piata Huet, zidita In Jocul unei

insemnati in Sibiu, primari ori juzi regali. Gustav Giindiscb a stabilit ca ace~ti lntreprinzlitori au
venit ill principal din trei zone ale Europei, anume ltalia, Germania ~i Polonia. In acest fel, via(a
ora~ului de pe Cibin a clipatat un putemic caracter cosmopolit, s-a civilizat ~i s-a rafinat. Iar
aspectuJ urban al ora~ul ui s-a imboga~t prin ridicarea unor case somtuase, locuinte ale celor mai
de fnmte ceta!eni ai localitatii. fnsa discrepanra sociala era La Sibiu deosebit de m'are. Doar 4,8%
dintre !Jroprietarii de case din acest ora:s plateau, in 1475, un impozit mai mare de 3 fl., iar 7,48%
plateau intre 2-3 fl. Top ace~tia puteau fi considerati ca forrnand plitura patriciatului. Clasa de
mijloc, pllititoare a unui impozit de 1-2 fl. era constituita din 21,32 % din popula~e, iar sariicimea
o~ului, care pHitea sub un florin reprezenta 66,41% (Ibidem). Spre deosebire de Sibiu, tn Br~ov
situaria era mai echilibrata. Dintre posesorii de imobile din ora~ul de sub poalele Tampei, din anul
1489, cetatenii bogap sau patricienii (pliititori ai unui impozit de peste 2 fl.) constituiau 8,10% din
popu1a(ie; din clasa de mij loc (platitoare a unui impozit de 1-2 fl) fl'iceau parte 53,17% din
popula(ie. Saracimea or~ului, numita ~i incolae plebesani sau vulgus (platitoare a unui impozit de
pana Ia 1 fl.) era fermata din aproape 40% (Maja Philippi, Structura socialii a Bra!jovului in Evul
Mediu, in "Transilvania ~i sa~ii ardeleni ... ", p. 161).
E. Sigerus, Chronik. .. , p. 2. Caracteristica pentru ora~ele sase~ti a fost conducerea bicefala. Mai
23

tmai. in or~e a fost men{inut administratorul ec.onomic (Stadthann, villicus) care supraveghea
activitatea economica a or~elor, fund ill acela~i tirnp ~i conducatorul pol i(iei locale. Pe limgli acest
administrator economic, unele or~e au dobandit dreptul de a alege un primar-Biirgermeister. Este
vorba de Sibiu (in anul 1366) ~i Sigbi~oara (in 1393). Un caz aparte il constituie Medi~lll, unde,
ill anul 1552, dupa inaltarea zidnrilor cetatii ~i ridicarea acestei localitati Ia rang de or~. func(ia de
administrator economic a disparut, ea fiind inlocuita cu cea de primar - Biirgermeister. Primarii
din cele trei ora~e aveau ca sarcina conducerea administratiei, in special a celei financiare, ei

-
trebuind sa prezinte Ia sffir~itul fiecarui an un bilant contabil. Ora~ele Bra~ov, Bistrita, Sebe~ ~i
Ora~tie nu au avut primari, caci aici judeclltorii (juzii) ora~ene11ti au acumulat ~i indatoririrle
primarilor. Pana in anuJ 1795, primarul din Sibiu a fost, allituri de judele regal din acee~i
localitate, eel de-al doilea funcponar al Universitatii Na{iunii Sase!jti, avand in competenta sa
solutionarea problemelor financiare. !n ceea ce prive~te Magistratul sau Sfatul orii!jenesc, acesta a
fost format de obicei din 12 membri, al~i Ia inceput de toti ceta(enii posesori de imobile, dar mai
tarziu, d in a doua jumatate a secolului a l XV -lea, recrutati dintr-un cere foarte illgust, de doar 40-
50 de familii de patricieni instari{i. El supraveghea intreaga administratie, avea dreptul de a cmite
statute ale ora~ului ~ i ale breslelor (fiind ~adar un fe1 de organ legislativ ~ i executiv). Totodata,
magistratele orll~ene~ti erau $i organele de conducere a scaunelor sau districtelor, MagistratuJ din
Sibiu fiind, tn acel~i timp, ~i organul de conducere a Universitii{ii Na(iunii Siise!jti, intre
sensiunile adunarilor generale (totodatii, mai tarziu, in anul I 661, Magistratul din Sibiu a prim it
dreptuJ sa trimita, In numele lntregii natiuni slise~ti, deputati Ia Dieta principatului, atunci cand
aceasta era convocata in graba). Yn anul 1495 a fost tnfiintat tm aJ doilea organ colectiv de
conducere a Sibiului, anume Centumviratul, aldituit din aproximativ 100 de persoane (prima data
Centumviratul a fost instituit Ia Cluj, anume in anul1458). Motivul aparitiei acestui consiliu loca.l
largit 1-a constituit nemuJrumirea majoritajii me~te~ugarilor din clasa de mijloc fa~ de rolul
covar~itor detinut de patriciatul bogat ill conducerea ora$elor. ln acest fel, CentumviraiUI a
reprezentat interesele cetl'itenilor din clasa de mijloc, eel din Sibiu avand dreptul de a-i alege pe
primar, pe administratorul economic ~i pe judele scaunal (Geschichte der Deutschen auf dem
Gebiete Rumiiniens, Bucure~ti , 1979, p.52-53 ~i 89; G. D. Teutsch, op. cit., p. 184).

107
bazilici romanice mai vechi, intre anii 1320-1520.24 In jurul catedralei, deci tot in
Piata Huet, s-au aflat diteva capele, precum ~i un cimitir.25 In partea de rasiirit a
pietii s-a aflat capela cu hramul Sf. ~tefan. 26 In partea opusa a pie~i s-a aflat,
pana in anul 1898, capela Sf. Iacob.27 0 alta capela s-a aflat In In zona P ietei
Mari , colt cu Str. Gen. Magheru.28 •
Pe de alta parte, ·inainte de marea invazie mongoHi din anul 1241 s-au
a~ezat In Sibiu ~i prime1e ob~ti monahale apusene. De Ia 1nceputul secolului a!
XDI-Iea dateazii miiniistirea dominicani/or, cu hramul Sf. Cruce. Aceasta s-a
aflat in capatul de est al Str. 9 Mai (In actuala Piata a Garii), dar a fost mutata, in
anul 1474, In incinta cetiitii, pe locul in care se afla azi biserica Ursulinelor.29 In

24
M. V. Kimakowicz, Alt Hermannstadt, In "Archiv des Vcreins...", vol. 37, Sibiu, 19 11 , p. 25 1;
Idem, Studien zur Baugescltichte der ev. Stadtpfarrkirche in flermannstadt, In "Archiv des
Vereins...", vol. 39, Sibiu, 1913, p. 479-497; AI. Avram, l. Sueur, op. cit., p. 70.
2S Ccl dintai cirnitir din Sibiu a fost amenajat In zona cuprinsa intre biserica Azilului ~i Str.
Faumlui (Paul Niedermaier, Der mittela/terliche Stiidtebau... , p. 186). in juml bazilicii romanice
de pc terasa Ora~ulu i de Sus (deci In Piata Huet) a fost amenajat un al doi lea cimitir. Dar In timpul
epidemiei de ciuml! din anul 1554, care a secerat vieple a 3200 de locuitori, cimitirul a fost mutat
In afara zidurilor ora~ului, pe loculln care se atll! azi Spitalul Municipal. Cimitiml de pe Calea
Dumbravii a fost amenajat abia Ia lncepurul sccolului al XX-lea (E. Sigerus, Vom alten
Hermannstadt, I, p. 12; fl, p. 89 si 16).
26 In anul 1838, tavanul a cazut, iar capela a fost transfomatllln locuinta (E. Sigerus, Vom alten
Hermannstadt, 1, p. 13). Azi sc atlli in interional casei de Ia nr. 17 (chiar Ia capllrul estic al Pietei
Huet, langli Podul Minciunilor); pe pereti se mai pastreazli urmc de picturii murala 1n ITescli.
27
Capela a fost consrruita lnainte de anul 1415, de unul din vicejuzii Sibi ului, Jacob, fapt pentru
care papa i-a conces dreptul de patronat (AI. Avram ~i loan Bucur, op. cit. , p. 38). ln anul 1592, In
interiorul ei comitclc Albert Huet a amenajat Biblioteca Gimnaziului evanghelic, insa in anul 1863
a fost transformatll in sala de clasll, ocazie cu care au fost distrusc vechilc picturi care li prezentau
pe Luther ~i pe Melanchton intampinandu-i pe marii filosofi, poeti $i geografi ai antichitapi (FT.
Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums A.B. in Hemwmrstadt, in "Archiv des Vereins... ", vol.
I 7, Sibiu, 1882, p. 40-41). Fiind lipitii de cHidirea Gimnaziului Brukentbal, ca a fost demolata in
anul 1898, astfel s-a deblocat accesul dinspre Str. Mitropoliei In Piafa Huet (E. Sigcms, Vom a/ten
Hermannstadt. I. p. 13 $i 45).
28
0 descriere a Sibaului din anul 1784 mentiona cl! acest !lie~ de cult mai exista Inca Ia acea datll,
pe o ni~ a sa fiind inscription at anul 1474 (Descrierea Sibiu/ui pub Iicata In anul I 784 In revista
"Siebenbiirger Zeitung" ~i retiparita in E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, I, p. 40-56; mentiunea
despre capela din Piata Mare este Ia p. 48-49). Cu ocazia lucrl\rilor de renovare desfii~urate acum
cativa ani Ia casa Lutsch, situata tn Piata Mare or. 13 $i Gen. Magheru nr. 1-3 (cladire care
adaposte~te azi scdiile filialei locale a unei banci germane, precum ~i a Formului Democratic al
Germanilor din Romania) , zona a putut fi cercetatli arheologic. Noile descopcriri au confirmat mai
vechile presupuneri cl! intregul edificiu a fost construit in a doua jumatate a secolului al XV -lea,
dup1i ce trei cllidiri distincte, situate pe acela~i Joe, au fost distluse de un incendiu 'in anul 1469.
Prin grija lui Thomas Altembergcr, primar al Sibiului lntre anii 1471-!490 ~i comite al Sa$ilor In
anul 1481, a fost ridicata actuala cllidire, care a primit destinaria de loc de glizduire a regilor
maghiari, in timpul vizitelor acestora Ia Sibiu. fn aceasta casli a locuit In anul 1494 ~i regele
Vladislav II In timpul celor trei slipamani cat a poposit Ia Sibiu. Uica~ul de cult situat In curtea
casci a fost astfel o capela de Curte (Petre Muntean Be~liu, Biserici disptintte, biserici reglisile,
Sibiu, 200 1, p. 63-72).
19
G. A. Schuller, op. cit., p. 26. Vecbea ciAdire a manl!stirii dominicane a fost transformatl! in
lazaret pentru ciumari. Ea a fost dcmolatli in Ajunul Craciunului anului 1659, In timpul asediului

108
ultimile decenii ale secolului a! Xill-lea, a fost infiintata la Sibiu o manastire a
ciilugiirilor franciscani, atestata documentar in anul 1300. Ea a fost situata Ia
intersectia strazilor 9 Mai ~i Constitutiei, In fosta cladire (demolata 1n anull987)
de pe Str. 9 Mai 75.30 Vizavi de aceasta miinastire s-a aflat b iserica cu hfamul Sf.
Elisabeta),31 iar Hingii ea miiniistirea surorilor clarisse (mutatii ulterior, la
lnceputul secolului al XVI-Iea, pe Str. $elarilor/2 acolo unde se afla acum
biserica franciscanii). Din ultimul deceniu al secolului al XIII-lea este atestat ~i
un alt ordin monahal, anume eel al fratilor ordinului Sf Spirit, carora conducerea
sibiana le-a incredintat, in anul 1292, cea dintai biserica ridicatii de coloni~ti in
Sibiu (anume biserica Azilului)/ 3 cu lnsiircinarea de a avea grijii de bolnavi ~i
biitrani. Astfel, In anul 1292 a fost atestat eel dintai spital din Sibiu, al dirui
preot se afla sub jurisdictia directa a arhiepiscopului de Strigoniu. 34
Se remarcii deci prezenta In Sibiu a celor mai importante ordine monahale
apusene. Numarul calugarilor, proportionat la numarul total a! locuitoriJor
ora~ului , a fost deosebit de mare. De exemplu, in anuJ 1524, doar in manastirea
dominicana viefuiau 27 de calugari (In timp ce singura maniistire din Sebe~
adapostea numai ~apte ca1ugari).35
Insii prezenta aHitor miiniistiri ~i calugiiri In ora~ a deranjat autoritiitile
sibiene. Numero~i erau cei contrariati de bogiitia miiniistirilor, dar mai cu seamii
de mijloacele folosite pentru acumularea acesteia. 36 Pede alta parte, au existat o

Sibiului de catre trupele lui Francisc Rakoczy 11. lmensuJ cntcifix, sculptat dintr-o singur.l piatrii
de Peter Landregen, tn anul 14 17, a fost acoperit de rutnele vechii maniistiri dominicane. ln anul
1683, conduccrea ora~ului Sibiu a dezgropat cntcifixul ~i l-a instalat pe locul vechii biserici. 1n
1755, autoritatile militare habsburgice au construit actuala capela a Sfintei Cntci (din Piata Garii),
in care au instalat ~i vechiul cntcifix (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, l, p. 9).
30
Petre Muntean Besliu, Zur Geschichte einer Hermannstiidter Klosterkirche aus der zweiten
Hiilfte des 13. Jahrhunderts, In "Zeitschrift fiir Siebcnbiirgischc Landeskunde", an. 16 (87), 1993,
nr. 1, p. 12-31; Idem, Biserici dispamte ... , p. 9-30. Potrivit acestui arheolog, biserica maniistirii a
avut douli nave ~i un tum pe tlancul sudic. Dupa incendierea ei tn timpul invaziei turce~ti din anul
1442, a fost reconstruitli doar paf!ial (fbidem, p. 24-25). Dupa instaurarea Reformei, in capelli au
fost amcnajate mansardc. La sfiir§itul secolului al XV1Il-lea, italianul Garelatti a lnfiintat in cladire
o fabrica de matase (a se vedea ~i E. Sigems, Vom a/ten Hermannstadt, 1, p. 9).
31
Aceasta biserica a fost a fost grav avariata In urma cutremumlui din anul 1868, astfel ca ea a fost
demolata In acel~i an (E. Sigents, Vom a/ten Hennannstadt, l, p. 8). Yn prezent, pe locul vechii
biserici Sf. Elisabeta se a.flli o §Coalii (AJ. Avram §i loan Bucur, op. cit., p. 37). A se vedea ~i Petre
Muntean Be~liu, Biserici dispiirute, p. 31-41.
3
~ Ibidem, p. 39-40.
33
P. Niedermaier, Der mittelalterliche Stiidtebau..., p. 186. Acest Ja.ca~ de cult a riimas rnuWi
vreme o bisericii de lemn, incendiata de ciitre tiitari, in anul 1241. l n locul celei distruse, a fost
ridicata, abia in a doua jumlitate a secolului al Xlil-lea, o bisericii nouii din zid, in stil gotic
timpuriu (AJ. Avram ~i loan Bucur, op. cit., p. 35).
34
AI. Avram ~i loan Bucur, op. cit., p. 35-36 §i 88.
35 P. Niedem1aier, Sieben.biirgisclte Stiidte, p. 269.
36
G. A. Schuller, op. cit., p. 28.

109
serie de procese lntre locuitori ai Sibiului ~i conducerile manastirilor, datorita
inccrcarii celor dintai de a-i opri pe ciilugari sa intre ill posesia unor bunuri lasate
mo~tenire miinastirilor de rude defuncte. 37 Nu este de mirare ca autoritati le
politice sibiene au decis di orice danie flicuta vreunei manastiri trebuia supusa
mai intai aprobarii Magistratului. La fel de explicabila este ~i hotararea de a
obliga manastirile sa contribuie cu bani Ia ridicarea zidurilor de aparare a
cetatii.38
De asemenea, sibienii erau nemultumiti de faptu l ca manastirile nu
desra~urau destule fa pte de asistenta sociala. Considerand ca fratii ospitalieri, din
ordinul Sf. Spirit, nu se ocupau intr-o masura corespunzatoare de bolnavii ~i
saracii Sibiului, autoritaple au luat de la ace~tia adminisrrarea fondului
spitalului, astfel ca bugetu1 acestuia, intocmit de un epitrop laic, era depus spre
aprobare intregului Magistrat ora~enesc. 39
Aceasta nemultumire fatii de neindestulatoarea asistenta sociala
dcsfii~urata de miinastiri a stat ~i Ia baza reunirii cclor mai de frunte cetateni ai
Sibiului in diferite fraternitati religioase laice, cea mai important-a filnd
Fraternitatea Sf Sacrament a/ Trupului ~i Sangelui Domnului, lnfiintata 1n anul
1372, ~ i care avea drept tel cre~terea evlaviei poporului ~ i asigurarea unei
lnmormantari cre~tine~ti pentru toti saracii ~i strainii care decedau pe teritoriu1
ora~ului. Aceasta fraternitate a fost lncurajata ~i sprijinita de Magistratul
ora~enesc. 40
Alte fraternitati sibiene au fost cea a Sf. Ana (jraternitas sanctae Anna),
apoi fraternitas sedis Cibiniensis. 4 \ ori cea a Sf. loan (care reunea calfele de
cizmari). Totodata, trebuie retinut faptul ca fiecare breasla me~te~ugareasca a
fost In acela~i timp ~ i o comunitate religioasii. Statutele breslelor cuprindeau
articole speciale In care se stipula grija pentru altarele din diferite biserici, unde
capelani ai breslelor trebuiau sa celebreze Misa. Au existat, de asemenea, ~i
asoc i a~ii religioase ale tinerilor (de ambele sexe).4 2
Din documentele emise de aceste fraternitati rezulta existenta unei stranse
colabodiri intre conducerea politidi a ora~ului ~i clerul mirean din Sibiu.
Magistratul detinea dreptul de patronat asupra Bisericii din ora~, supraveghind

17
Gustav Seiwert, Die Briiderschafl des Heiligen Leichnams in Hermannstadt. in "Arcbi v des
Vercins ... ", vol. I 0, 1872, p. 3 16, nota 4.
38 G. A. Schuller, op. cit. , p. 28.
39 Gustav Seiwert, Die Briiderschaj/ des Heiligen Leichnams... , p. 328.
40
Ibidem, p. 320-355, unde sunt cuprinse ~i patru diplome emise de conducerea fratemitati i,
prccum ~i Socotelile acesteia, din anii I 525-1 527; a se vedea ~i Fr. Teutsch, Geschichte der ev.
Kirche ... , I, p. 129.
41
Cea dintai mentionata lntr-un protocol al Universitiifii Nafiunii Siise5ti din anul 1543, cea de-a
doua pe un Missal (carte liturgicli) din anul 1394. Aceasta din unnli ii avea ca membri, pe langa
clericii ora~ului, ~i pe cele mai importante peronalita~ politice sibiene din a doua jumiitate a
secolului al XV -lea (Gustav Seiwert, Die Briiderschafi des Heiligen Leichnams... , p. 314-320).
42
E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt. Ill; Sibiu, 1928, p. 27.

I J0
1ntreaga viata spirituala.43 Preotul ora~enesc, rectorul ~colii44 ~i predicatorul
ora~ului erau ale~i de Magistrat, iar dupa 1495 ~ide Centumvirat. 45
Pozitia sociaHi a plebanului ora~enesc nu era mai putin de invidiat,
deoarece suma lncasata de el din partea locuitorilor ora~lui (prin plata de catre
ace~tia a dijmei) era considerabila. El beneficia in plus ~i de scutirea de impozite
pentru toate proprietatile din ora~. insa datoria lui era sa-i plateascii pe ceilalti
slujitori biserice~ti : predicatorii, precum ~i numero~ii capelani care slujeau Ia
altarele diferitelor biserici ~i capele din ora~ (in jurul anului 1477 existau in
Sibiu 26 de capelani).46

2. Reformarea viepi biserice~ti din Sibiu

2.1. Raspandirea primelor idei ale Reformei (1519-1543)
La doi ani dupa erniterea tezelor de la Wittenberg, in anul 1519, un grup
de negustori care participasera Ia targul de la Leipzig au adus la Sibiu mai multe
foi volante cu scrieri ale lui Martin Luther. In acest fel au patruns in cetatea de
pe malurile Cibinului cele dintai idei ale Reformei.47 Acestea au fost receptate cu
deosebit interes, fiind promovate de cercurile conducatoare ale patriciatului
ora~enesc. Raspandirea atat de rapida a ideilor reformatoare a fost favorizata de
faptul ca societatea din ora~ele sase~ti atinsese un nivel de dezvolatare similar cu
eel din centrele urbane din Apusul Europei. Chiar cu aproximativ un veac ~i
jumatate inaintea Reformei religioase, in Sibiu erau consernnate 19 bresle !?i 25
de me!?te~uguri, in timp ce in Augsburg existau doar 16 bresle cu 20
me~te~uguri, iar in Strassburg (Alsacia) 28 de me~te~uguri. 48 Este astfel
explicabila participarea negustorilor sa~i Ia marile targuri germane.
Pe de alta parte, un numar insemnat de tineri sa~i ~i-au desavar~it studiile
Ia universitatile apusene, precum Viena, Cracovia, Roma, Praga, Heidelberg,
Leipzig, Padova, Bologna, Ferrara, Pisa, Siena, Paris (Sorborme), Orleans,

43
Astfel, fratemitatea Sf. Sacrament al Trupului ~i Silngelui lui Hristos a fost tntemeiata de
plebanul ora~enesc Johann, care a cerut mai apoi autorizapa de functionare din panea
Magistratului, nu a decanului capitlului ~i nici a prepozitului (Gustav Seiwert, Die Briiderschaft
des Heiligen. Leichnams.... p. 327).
« Prima atestare documentara a ~coIii din Sibiu dateaza din anul 1380, insa ea are o vechime mult
mai mare, din moment ce primele ~coli populare de pe Fundus Regius sunt atestate, tn capitlul
Orii~tie, in anul 1334 (~oala populara d in Sebe~ este atestata inca din anuJ 1352). Grija pentru
aceste ~col i o purta atat parohia (dascalul se afla sub autoritatea preotului paroh local), cat ~i
comuna politica (dotarea materiaHi a ~colii era asigurata din bugetul local). ~coala popuJara din
Sibiu era situata chiar langa biserica parohiala, deci pe locul in care azi se ana Liceul Brukenthal.
Este vorba de o cH'idire etajatli- Ia parter se aflau clasele elevilor, iar Ia etaj locuintele dasdililor
(Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums ... , p. 2-6).
45
E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, ill, p. 26.
46
Fr. Teutsch, Geschichtederev. Kirche ..., 1, p. 51 ~i 67.
47
P. Philippi, op. cit., p. 25.
48
E. Wagner, op. cit, p. 31.

111
Bourges, Poi tiers, Anj ou. De exemplu, intre anii 1402-1522 au studiat la
Cracovia eel putin 116 tineri sa~i 49 ( doar lntre anii 1407-1500 au promo vat aici
eel putin 15 sibieni, iar numarul celor care au urmat studiile, :fa.ra sa promoveze a
fost mai mare)/0 iar intre anii 1377-1530 au studiat Ja Universitatea din Viena
1014 tineri sa~i ardeleni (cei mai multi din Bra~ov ~i Sibiu, anume 174, respectiv
173 de tineri), 51 astfel di, 1n jurul anului 1500, numero~i preoti din satele sase~ti
aveau studii universitare, 52 daca nu chiar postuniversitare (de pilda, preotul din
Gu~terita, sat Hinga Sibiu, azi cartier din componenta acestui ora, avea
Doctoratulin D rept canonic).53 in aceste conditii, legaturile eulturale ale cetatii
sibiene cu spa{iul german au fost deosebit de intense, fiind deci explicabiHi
prezenta aici a unui exemplar al Bibliei In limba germana, tiparit in anul 1483.54
A~adar, ideile de reformare a Bisericii au gasit l:n Transilvania, la fel ca eyi
l:n Apusul Europei, "un teren deja gata pregatit", astfel cii varfurile patriciatului
siisesc nu doar di au receptat ideile de la Wittenberg, ci le-au ~i promovat. 0
caracteristica a Reformei luterane din Ardeal este constituitii tocmai de faptul di
a fost generalizata in toate teritoriile sase~ti, printr-un ordin a! Universitiifii
politice, din anul 1550.55
Sprijinul politic a fost acordat chiar de Ia l:nceput. Curand dupa intoarcerea
negustorilor de Ja targul din Leipzig (1519), au sosit la Sibiu ~i doi predicatori
luterani din Silezia, care ~i -au putut desfli~ura activitatea la adapostul politic
oferit de comitele natiunii sase~ti, Markus Pempflinger.56
in acela~i timp 1nsa, conducerea politica a Ungariei a mtreprins masuri
pentru oprirea raspandirii ideilor reformatoare. Dieta de la Buda din anul 1523 i-
a numit pe protestanti "eretici notorii, du~manii Sf. Fecioare". in acela~i an,

49
Richard Schuller, Der evangelisch-siichsische Pfarrer in seiner kulturgeschichtlichen
Bede-..ttung, In "Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbiirger Sachsen", vol. 1, p. 287.
°
5
51
Fr. Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums ... , p. I 0.
!ntre anii 1501-1506 au fost !nmatriculali Ia Viena 220 ardeleni, dintre care 36 sibieni (Fr.
Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums... , p. I 0-1 1).
52
Este elocventa in acest sens o decizie a capitlului bra~ovean, din anul 1444, care impunea
fiecarui candidat Ia hirotonie studii universitare tn Apus (Richard Schuller, Der evangelisch-
siichsische Pfarrer..., I, p. 285).
53
Fr. Teutsch, Die Sachsen und die deutschen Universitiiten, ill "Bilder aus der Kulturgeschichte...
", vol. l, p. 24 7.
54
Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen in Siebenbiirgen im 16. bis 18. Jahrhundert, In
"Sudostdeutsches Archlv", an. XXTV/XXV, 1981/1982, Miinchen, p. 59.
55
P. Philippi, op. cit., p. 27.
56
Acesta era originar din Suebia (Germania de sud), venind doar ulterior Ia Sibiu. ln anul 1521 a
fost nurnit de regele magh iar Ludovic IT 1n functia de jude regal Ia Sibiu (~i comite aJ natiunii
sas~ti), incl!lcandu-se, prin aceasta, prevederile di plomelor ernise de Matia Corvin, care acorda
sibienilor dreptu l de alegere a judelui regal (Gustav Seivert, Die Stadt Hermannstadt. Eine
historische Skizze, Sibiu, 1859, p. 22).

112
regele Ungariei Ludovic II a emis un decret de anihilare a Reformei. 57 1n anul
urmator, regele ~i arhiepiscopul de Strigoniu au cerut Magistratului din Sibiu sa
intreprinda masuri 1mpotriva celor care raspandeau idei luterane. La 9 martie,
regele Ludovic II a ordonat strangerea ~i arderea cfu!.ilor cu continut protestant.
Iar Ia 15 august, dipetenia bisericeasca a Ungariei ~i -a exprimat indignarea
pentru faptul ca "insii~i o parte a clerului din capitlul Sibiului a cazut In erezia lui
Luther", cerand decanului ~i plebanilor din capitlurile Sibiu ~i Bra~ov sa
atentioneze In fiecare duminidi poporul sa nu primeasca scrierile luterane. 1n
vara aceluia~i an, regele a trirnis Ia Sibiu doi reprezentanti, cu misiunea de a
starpi mora~ noua lnvatatura. Misiunea acestora insa a e~uat, datorita sprijinului
acordat luteranismului de membri ai Magistratului. 58 Unul dintre ei, Johann
Hecht, a pus la dispozitia noii mi~cari chiar ~i casa sa, transformiind o inciipere
in cea dintai capela luterana a ora~ului. Acolo s-a slujit pentru prima data in
limba germana (de fapt in dialectul sasesc) ~i tot acolo un fost calugar dominican
propovaduia idei precum zadarnicia posturilor ~i a cinstirii icoanelor. Preotul
ora~enesc (care era inca de confesiune catolica) a fost apoi obligat de Magistrat
sa accepte in mai multe biserici predicatori luterani, pe care sa-i plateasca din
dijmele credincio~ilor sibieni. Nu este de mirare ca populatia a incetat sa mai
acorde clericilor catolici cinstirea cuvenita, refuzand sa mai participe Ia misa
catolicii. In schimb, breselele au inceput sa-i cheme tot mai des pe predicatorii
protestanti la reuniunile lor. Intreaga ordine publica piirea distrosii. 59 Membrii
curentului reformator religios au pus in anul 1524 stapanire chiar ~i pe una din
principalele biserici din ora~, anume cea cu hramul Sf. E1isabeta.60
in aceste conditii, Dieta magbiara de la Rakos, din anul 1525, permitea
arderea protestantilor, iar doua luni mai Hirziu, o alta Dieta ungadi permitea
confiscarea averilor adeptilor Reformei. 6 1 in primavara anului 1526, regele

57
Gudor Botond, Spiritualitatea maghiarii sub impactul Reformei, In "Relatii interconfesionale
romiino-maghiare in Transilvania" (coord. A. Dumitran, G. Botand ~i N. D1inil1i.), Alba Iulia, 2000,
~- 19,n. 30.
8
Heinrich Herbert, Die Reformation in Hennannstadt und dem Hermannstiidter Capite/.
Festschrift zur vierhundertjiihrigen Gediichtnissfeier der Geburt Dr. Martin Luthers, Sibiu, 1883,
p. 7-9. Inc1i inainte de scrisoarea arhiepiscopului de Ia Strigoniu, conducerea capitlului sibian a
gasit potrivit sa aqioneze impotriva rilspandirii luteranismului, convocandu-1 in fata tribunalului
bisericesc pe rectorul ~co iii sibiene, Johann Mildt (care in anul 1510 era inmatriculat La
Universitatea din Viena). Mi ldt s-a prezentat In fa~a tribunalului, cen3nd o amanare de 15 zile, care
i-a fost acordat1i. La 18 apri lie, decanul 1-a mai convocat odatii in fata aceluia~i tribunal,
lnvinuindu-1 ca a indrliznit s1i aduc1i In fa !a justipei Iaice un anume cleric Petru. Probabil datorit1i
sprijinul acordat de autoritatile politice, Mi.ldt nu a fost condamnat, baa putut ocupa alte dreglitorii
in cerate, precum cea de protonotar, lntre anii 1526-1 531 (Fr. Teutsch, Geschichte des ev.
Gymnasiums... , p. 12- 13).
59
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ... , I, p. 199-20 I.
60
E. Sigerus, Chronik ..., p. 7; Idem, Vom a/ten Hermannstadt, I, p. 8.
61
Gtldor Botond, op. cit., p. 19, n. 30.

113
Ludovic II i-a cerut comitelui Pempflinger sa-i pedepseasca pe conducatorii
luterani din Sibiu. La 19 iulie a urmat o noua scrisoare, tn care regele ii repro~a
conducatorului natiunii sase~ti indiferenta in problemele religioase,
amenintandu-1 cu destituirea.62 insa regelui Ludovic IT nu i-a mai riimas timp
pentru a~a ceva, deoarece ~i-a pierdut viata in acelaeyi an, in batalia de Ia Mobacs,
din 29 august.
Au urmat in Ungaria doua decenii de razboi civil. Ambii candidati Ia
coroana maghiara (arhiducele austriac Ferdinand de Habsburg ~~ voievodul
ardelean loan Zapolya) au dimas fideli credincio~i ai Bisericii catolice, ordonand
arestarea protestantilor ~~ confiscarea averilor acestora. Dar nici unul dintre ei nu
a putut pune 1n practica aceste masuri, fiecare fiind in cautare de sustinatori.63 in
cursu! acestui conflict, Sibiul s-a aflat Ia inceput de partea voievodului Zapolya,
dar, in anull527, a trecut de partea lui Ferdinand (originea germana a comitelui
Pempflinger a fost hotaratoare In luarea acestei decizii). Voicvodul ardelean a
ocupat scaunele ~i·districte l e sasc~ti. Doar Sibiul a reu~it, timp de ~apte ani (pana
In 1535), sa ramana independent ~i sa mentina legatura cu Ferdinand de
Habsburg. 64
Se lnfelege ca In asemenea vremuri tulburi din punct de vedere politic,
adeptii ideilor lui Luther au putut sa se organizeze nestingherit, cu atat mai mult
cu cat intre suspnatorii lor s-au aflat ~i Matthias Armbruster ~~ Petrus Wolff.6~
Caracteristic pentru destramarea vechii ordini biserice~ti este ~~ faptul ca, intre
anii 1530-1540, consemnarile din protocoalele capitlului Sibiului dispar aproape
in intrcgime. To~i, in conditiile neconstituirii tnca a Bisericii Evanghelice,
autoritatile orii~ene~ti au dimas fidele Bisericii Catolice. Clerul catolic a
continuat sa savar~easca serviciile divine. Comitele Pemptlinger a primit in anul
1531 laude din partea calugarilor francisani pentru sprijinirea acestui ordin
religios. 66 Totodata, fraternitatile religioase laice au continuat sa-~i des!a~oare

62 Heinrich Herbert, Die Refomwtion... , p. 11-12.

63
Spre sfiir$irul vie!ii, regele loan Zapolya a devenit din ce in ce mai favorabil protestantismului.
Tn anu l 1538, a organizat Ia Sighi$Oara o disputli teologica 'intre catolici si protestanti. Dar maime
de disputli, i-a lntrebat pe episcopii catolici: "Comunitatea grecilor a fost o Biserica cu adeviirat
cre$tinl\? A raspuns Statileus (episcopul de Alba luJia - n.a.): adevaratll. Regele a continuat: Ia
greci nu a fost mesa, n.ici acwn nu este, de ce nu putem fi ~i noi tlra aceasta? Grecii tori se
lmpllrtll~esc sub ambele specii, ~ i au fost lnvatati de sfintii episcopi Chrisostomus, Cyrillus ~i alfii.
Oacll grecii nu sunt \'n pacat, de ce mt nc 'imp1irtli$im ~i noi tot a~a? Episcopii au amutit toti".
Excom uni cat pentru atitudinea sa filo-otomana, 'inainte de moarte, ultimul rcge al Ungariei a luat
tmplirtll$ania sub ambele specii (Gudor Botond, op. cit., p. 23. Citatul se gascste Ia nota 55).
64
G. Seivert, Die Stadt Hermannstadl... , p. 32-34.
6
~ Mathias Armbruster a indeplinit functia de primar 'intre anii 151 3, 1523- 1526, 1527-1533, 1536-
1539 $i 1541 ('intre anii 1536- 1538 a fost ~i comite at natiunii sl!Se$ti), iar Petrus Wolff in anii
15 19, 152 1, 1525 si 1526 (Franz Zimmermann, Chronologische Tafel der Hemwnnstiidter
Plebane. Oberbeamtem und Notare in den Jahren 1500 bis 1884. in "Archiv des Vereins...", vol.
19, Sibiu, 1884, p. 532-533).
66 Heinrich Herbert, Die Reformation... , p. 15-17.

114
activitatea, printre membrii lor figurand ~i primarul Petrus Wolff, amintit mai
sus.67

2.2. I ntroducerea R eformei in Biserica siiseascii (1543-1550)

Ideile Reformei circulau a~adar in Transilvania, era nevoie insa de o
persoana care sa le aplice in practica. Aceasta a fost Johannes Honterus (cca.
1500-1549), absolvent al universitatii din Viena ~i, din 1533, dascal, centurion,
iar din_anull536 ~i membru al Magistratului sau Sfatului din Bra~ov.
In acel timp tnsa, conducerea Magistratului bra~ovean a fost inclinat sa
ment1na bunele legaturi cu autoritat1le politice ale Transilvaniei, ramase loiale
Bisericii Catolice. Tocmai de aceea, a trimis 1n anul 1540 o delegatie la Sibiu,
pentru a-1 intreba pe plebanul Matthias Ramser68 dadi a aprobat actiunea
capelanului de la biserica Azilului, Lebel, de a da bolnavilor lmpartii~ania sub
ambele specii. La 31 ianuarie 1540, Matthias Ramser a raspuns preotului din
Bra~ov, Jeremias Jekel, ~i Magistratului ora~ului de sub poalele Tampei ca nu
avea cuno~tiinta despre o astfel de incalcare in Sibiu a tipicului liturgic.69
Totu~i, numero~i magistrati bra~oveni aderasera la ideile Reformei. Jar
dupa moartea judelui suprem Lukas Hirscher ~i alegerea in aceasa functie a
auranllui Johannes Fuchs, curentul reformator a prirnit un nou promotor.
Totodata, insu~i preotul Jekel devenise adept al noului curent, insa intr-o masura
mai moderata. 70
insa promotorii Reformei s-au putut organiza oficial abia in anul 1542. in
primavara acestui an, episcopul catolic de Alba Julia, loan Statileus, a murit.
Regina Isabella, mama pruncului loan Sigismund Zapolya, nu a numit alt
episcop, ba mai mult, ~i-a stabilit re~edinta in fostul palat episcopal din Alba
Iulia (mutandu-se aici din cetatea regala Lipova). Tot in acel an, Ia 21 martie,
Dieta de la Turda a stabilit structura constitutionala a noului Principat ardelean.
Tratatul de unire a celor trei natiuni, sellU1at in acea Dieta, le asigura acestora
deplina autonomie intema.71 Stiirile reprezentate la DieHi au hotiirat sa-~i acorde

67
G. Seiwert, Die Bnlderschaft des HI. Leichnams ... , p. 318.
68
A lndepl in it aceasta funcpe pan a Ia moartea sa, in anul 1546 (Franz Zimmermann,
Chronologische Tafel..., p. 533-534).
69
Que/lender Stadt Kronstadt, II, p. 665.
70
Geschichteder Deutschen ... , p. 125-127.
71
Prevederile cele mai importante ale acestei uniri sau confederajii a celor trei na(iuni, legiferate
de Dietele dintre anii 1542-1545, au fost: I) Recw1o~terea unei conduceri comune, \'n persoana
principelui, ~i subordonarea celor trei na?uni sub comanda acestuia, dar cu mentinerea liberta~lor
~i constitutiilor fiecllreia in parte; 2) Constituirea wmi consiliu secret com.tm ( un fel de guvem) Ia
curtea principelui; fiecare natiune aviind un numar egal de membri.; 3) Declararea pacu vesnice
tntre cele trei natiuni (adica unirea lor pe vecie); 4) 1ntrunirea tmor sesiuni generate ale Dietei,
legile trebuind sa fie adoptate de fiecare natiune tn parte; 5)Apararea comuna a principatului; 6)
Repartizarea \'n mod proportional a contribupilor ~i a sarcinilor militare; 7) Promisiunea fieclirei

115
mana Iibera in chestiunile privitoare Ia credinta.72
A~adar, tratatul de unire de Ia Turda, din 1542, a constituit baza juridica
pentru introducerea oficiala a Reformei pe Pamantul Craiesc. 73 in luna octombrie
a acelui an, misa "papista~easca" a fost inlaturata in B ra~ov, 74 iar Ia 2 noiembrie
1542 a fost lntrunita Adunarea districtului Bra~o v, care a decis tiparirea bro~u rii
Formula reformationis ecclesiae Coronensis ac Barcensis totius p rovinciae
(pierdut azi). Un an mai tarziu a aparut ~i Ciir(ulia Reformei (Reforma-
tionsbii.ch/ein), care cuprindea mai multe masuri pentru reformarea vietii
biserice~ti.75

natiuni, eli va respecta drepturile $i libertlitile celorlalte doua;8) Obligatia ca, in cazul In care una
din cele trei napuni ar fi atinsa in liberta]ile ei, celelalte sa-i sara in ajutor; 9) Obligatia ca cele trei
natiuni sa respecte drepturile ~i libertafile celorlalte comunitii~ privilegiate din Transilvania
(comunitliti urbane ~i persoane); I0) Acordul ca cei care nu vor respecra aceasta unire sa fie
pcdcpsiri ca ni~te tradlitori de tarn $i exitari (Friedrich Schuler von Libloy, Siebenbiirgische
Rechtsgeschichte, ed. U, Si biu, 1867, vo l.l , p. l23. Textul latin Ia p. 324, nota 2; A. Grimm, Die
politische Verwaltung im Grossjiirstenrum Siebenbiirgen; Sibiu, 1856, val. II, p. 7). Principe al
noului stat a fost recunoscut pruncul loan Sigismund Zapolya, precwn $i mama acestuia, regina
Isabella. Guvcmator al statului ~i totodatli conduditor aJ Consiliului princiar a fost ales episcopul
catolic de Oradea, Martinuzzi (Krista Zach, Fiirst, Landtag wrd Stiinde. Die verfassungsrechtliche
Frhge in Siebenbiirgen im 16. und 17. Jahrhundert, in "Ungam-Jahrbuch", vol. 11, Mfrnchen,
1980/ 198 I , p. 82). Consiliul princiar a avut menirea sa impuna principelui (de fapt reginei
Isabella) voinfa comWJa a celor trci napuni, limit<indu-i astfel prerogativele. Nun1arul consilieriJor
a fost diferit: 12 in anul 1548, ~e tn 1556, iar in anul 1558 s-a revenit din nou Ia 12. Ulterior, eel
mai important membru al consiliului a fast cance!arul, functie insti tuitll in anul 1556 (Fr. Schuler
v. Libloy, op., cit., vol. I, p. 348-352; J. Bedeus von Scharbcrg, Die Verfassung des
Crossfiirstentums Siebenbiirgen, Wien, 1844, p.36, 99-1 00). Actul de unire a fost reinnoit de mai
multe ori (In anii 1567, 1605, 1607, 16 13, 1630, 1649, 1681 -82), fiind inc Ius in juram intele pc care
trebuiau sa le depuna principii Ia instalarc.
Unirea din anii 1542-1545 e reluat practic vechile uniri dintre cele trei nariuni. cele din I 437-38,
de Ia Capiilna ~i Cluj -Man~tur (David Prodan, Supplex Libellus Valachomm. Din istoriaformiirii
na(iunii romiine, ed. m, Bucure$ti, 1984, p. 94-10 I), apoi din 1459 de Ia Media~ (textul latin aJ
acestui uniri Ia Friedrich Schuler von Libloy, op. cit., ed. I, vol. I, 1855, p.373-376) ~i din 1506 de
Ia Sighi$oara, cand a aparut pentru prima oara termenul de tres nationes $i cand s-a hotarat
intiintnrca unci curti comune de justifie, alcatuita dintr-un numar ega! de membri ai fiecarei napuni
~Fr. Schuler v. Libloy, op. cit., ed. II, vol. I, 1867, p. 323-324).
2
Krista Zach, ToleranJii religioasa $i construirea stereotipurilor intr-a regirme multiculturalii.
"Biserici populare" fn Transilvania, in "Transilvania $i ~ii ardeleni In istoriografie", Sibiu, 200 I,
~.70.
3
W. Daugsch, op. cit, p. 39.
74
Que/lender Stadt Kronstadt, IV, p. 504.
75
Jzvoarcle folosite de Honterus in redactarea acestei Ciirfl.tlii sunt Statutele biserice~ti din
Wittenberg ~ i Niimberg, apoi diverse scrieri ale biirba{ilor fnvii(a(i (in special Luther !li
Melanchton), precurn ~i exemplul unor ora~e renumite din Germania. Trebuie rcmarcat insa faptul
eli aceasta Ciirtzdie nu are caracter doctrinar, ci unul pronuntat disciplinar, propunandu-~i sa
reformcze modul de viata a poporului. Nici nu este de mirare, eli un accent deosebit este pus pe
tndatoririle clericilor, ~tiut fiind faptul eli purtarea imoralli a preotilor catolici prieinuia un mare rnu
Bisericii. Ciirtulia cere ca toti clerieii din districtul B~v sa nu se mai prcocupe de c~mlirit ~i
comert, ei, studiind Scriptura $i alte cirli sfi nte, sii traiasca in conformitate cu virtutile cre~tine ~i,

11 6
 in vara anului 1543, plebanul sibian Matthias Ramser a trimis Ciir{ulia la
Wittenberg, cerand Himuriri de la Luther ~i Melanchton asupra corectitudinii ei.
Cel dinHii i-a raspuns lui Ramser la 1 septembrie 1543: "Tot ceea ce rna !ntrebi
gase~ti 1n aceasta carte mai bine decat ti-a~ putea scrie eu! ". 76 Doua zile mai
tarziu, a dispuns ~i Melanchton, lndrumand ca ideile reformatoare sa fie adoptate
~i la Sibiu.17 Intr-adevar, sub conducerea primarului Petrus Haller78 ~i a preotului
Matthias Ramser, Reforma luterana a fost introdusa 1n mod oficial ~i In Sibiu.

in Joe sa barfeasca, sa predice Cuviintul lui Dumnezeu. De altfel, s-a prevlizut examinarea purtarii
morale $i a cunO$tintelor biblice a tuturor celor care doreau sa ajunga clerici.
Honterus s-a opus obiceiului conform caruia Ia misa se tmplirtii$eau doar preotii. Slujba euharistica
urma sa fie celebrata tn limba poporului §i doar o data pe zi. Credincio~ii domici sa se cuminece
trebuiau sli anunte aceasta inainte de slujbli, iar in cazul in care nu existau astfel de credincio~i,
serviciul religios urma sli cuprindli doar ectenii, rugaciuni $i cllntari. Tipicul misei catolice a fost
mentinut, insa gesticulatia clericului a fost interzisa. Cei care nu puteau, pe motiv de boala, sa
participe Ia serviciul eubaristic, puteau primi impartii~ania acasli, insli clericul trebuia sa o duca
tara procesiune, tara lumini $i sunete de clopotei. Honterus a interzis pastrarea Euharistiei, precum
$i toate procesiunile euharistice obi~nuite tn Biserica Catolicli, deoarece Mantuitorul a spus Lua{i,
mancafi. .. , nu Piistrafi., fncuia{i ~i plimbafi Trupul Meu.
tn ceea ce prive~te Botezul, acesta urma sa fie savar~it in limba poporului ~i sa nu se mai repete,
indiferent de cine a indeplinit ritualul (cleric sau laic, ba chiar ~i pagan; prin aceasta se recuno~tea
implicit ~i validitatea Botezului ortodox). Exorcismele au fost interzise (totu~i ele au fost
men~nute in Biserica Evangbelicii).
Slujba de diminea~a (Utrenia) urma sa inceapa doar dupa riisliritul soarelui, caci era periculos ca
fortificatiile biserice~ti sa fie deschise pe intuneric. Dupli fiecare serviciu de dimineata trebuia sa
urmeze catehizarea tineretului, iar dupa vecernie, fetele urmau sa di.nte pricesne.
Hontems a considerat eli multe abuzuri au avut Joe in privinta iertarii pacatelor. Potrivit
refonnatorului din Bra~ov, eel care a gre~it aproapelui sau ar trebui sa se impace cu acesta,
cerandu-i personal iertare, iar eel care a gre~it In fata lui Dumnezeu ar trebui sa caute sfat de Ia
oameui experimentati. Astfel, Honterus a pastrat Spovedania, dar nu ca Taina care aslgura iertarea
pacatelor, ci ca o discutie Iibera, prin care eel oeexperimenta~ puteau obtine sfaturi despre relaiia
omului cu Dumnezeu. De altfel, Honterus a dorit sa puna capat ~i abuzului in practica de
excomunicare. De acum lnainte, aceastli pedeapsa nu mai putea fi acordata de cleric decat cu
acordul deplin al comunitli!ii parohiale ~i doar dupa atenponare repetata a celui in cauza.
Capitole speciale ale Ciir{Uiiei sunt dedicate orga.niziirii ~colare ~i asisteotei celor saraci, bolnavi ~i
orfani. S-a prevazut amenajarea a trei spitale ~i azile, iar tutorii orfa.nilor umJau sa dea socoteala
despre activitatea lor lnaintea Magistratului (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ... ,I,p.223-227).
76
Textul scrisorii Ia Robert Csallner, Que/lenbuch zur viiterliindischen Geschichte, Sibiu, 1905,
p.134.
17
Heinrich Herbert, Die Reformation ..., p.l9-20.
78
Petrus Haller (nascut Ia Buda dupa 1490) a facut parte dintr-o veche fruuilie de negustori
originara din Niirnberg eyi care s-a stabilit tn Sibiu abia Ia inceputul secolului al XVI-lea, ftind
printre cele mai importante fami lii de illtreprinzatori germani imigranti care au consolidat patura
patriciatului sibia.n. Petrus Haller a lntretffiut vaste afaceri de import-export, avand reprezentare
proprii Ia Buda ~i Cracovia. A detinm in arendli diferite venituri regale din Sibiu. $i-a. investit bauii
In minerit Ia Baia Mare $i s-a ocupat $i cu camataria (G. Giindisch, Patriciatu sibicm ... , p. 138). A
fost ales primar dupii moartea lui Mathias Armbruster, in decembrie 1542. A indepliuit aceastli
functie paoli Ia moartea sa (12 decembrie 1569), cu !otreruperi intre anii 1547-1549 ~i 1553-1557
(Franz Zimmermann, Chronologische Tafel... , p. 534-535).

117
 Maniistirile au fost desfiintate (proprietiitile lor incepusera sii fie vandute de
autoritiitile orii~ene~ti inca din anul 1541 ). 0 patie din dilugiirii dorninicani s-au
mdreptat spre maniistirea din Sighi~oara, cei care au dorit sa ramana In Sibiu au
prirnit permisiunea pentru aceasta, lmpreuna cu un ajutor financiar. Cu aceasta
ocazie au fost desfiintate ~i fraternitiifile religioase ale laicilor, bunurile lor
vandute, iar cu sumele obtinute a fost reorganizata ~coala. 79 Maniistirile
dominicanilor ~i clarisselor au fost transformate in depozite, Ia fel ca ~i capela
Sf. Jacob ~i o parte a catedralei Sf. Maria. In schimb, miiniistirea franciscanilor a
fost transforrnatii ill inchisoare.80
Curand au apiirut 1nsii dispute intre reformatori. Cronicarul Osterrnayer
consemna ca In ziua de 16 februarie 1544, preotul Jekel a parasit Bra~ovul,
devenind pastor in Prejmer. Grija pentru Biserica a fost preluata, din insarcinarea
comunitiitii, de judele suprem Fuchs. Capelanii care slujiserii panii atunci
lmpreunii cu Jekel au fost pliititi ~i eliberati din functie. Totodatii, din ordinul
Magistatului bra~ovean, icoanele, statuile ~i mai multe vase de cult au fost
lndepiirtate din biserici. La 22 aprilie 1544 a fost ales in funcpa de Rector
Ecclesiae (decide pastor orii~enesc Ia Bra~ov) Johannes Honterus, documentele
istorice neradind pomenire de vreo hirotonie sau ordinatiune a acestuia. Din
des:fii~urarea evenimentelor din Bra~ov ne putem da seama azi cii a existat intr-
adeviir o serioasii disputii intre cler ~i autoritiiple politice. Pe de o parte, clerul
era mai traditionalist ~i respingea atat radicalismul autoritatilor politice, cat ~i
tendinta acestora de a se amesteca prea mult In treburile biserice~ti. Honterus era
reprezentantul Magistratului ~i a patriciatului bra~ovean, astfel ca dupii piid1sirea
ora~ului de ditre Jekel, chestiunea Reformei a fost preluatii aproape exclusiv de
autoritatile laice ~i politice din Bra~ov. 8 1
Aceste dispute au avut loc ~i Ia Sibiu, chiar daca nu in aceea~i masura. in
primele luni ale anului 1544, plebanul Ramser, in calitatea sa de decan,
U:npreuna cu mai multi senatori ai Magistratului, a intreprins o vizita pastoralii io
satele din capitlurile Sibiu, Cincu ~i Nocrich, pentru a-i lndemna pe locuitori sa
adopte Reforrna. 82 De remarcat este insa faptul ca Ramser nu a cerut
indepartarea icoanelor din biserici ~i nici a Spovedaniei sau a altor practici ~i
ceremonii (precum ridicarea ostiei in timpul Misei sau folosirea vechilor
ve~rninte biserice~ti , ori arderea lumanarilor pe altar). Datorita acestui fapt a fost
ulterior contestat de radicali. 83 In fruntea acestora pare sa se fi aflat tocmai
primarul Petrus Haller, din ordinul caruia au fost 1ndepartate ~i Ia Sibiu statute ~i
vase liturgice din biserici. 84 Jar cand, la 6 februarie 1543, regina Isabella a vizitat

79
G. Seivert, op. cit., p. 55.
80
Heinrich Herbert, Die Reformation ... , p. 44-45.
81
Hem1ann Pitters, Geschichte der evangelischen Kirche A.B. in. Siebenbiirgen, lucrare
dactilografiaHI, p. 4; Geschichte der Deutschen ... , p. 13 I.
82
Heinrich Herbert, Die Refonnation ... , p. 20.
83 GeschichtederDeutschen ... , p. 133-134.
84
Heinrich Herbert, Die Reformation ... , p. 22, nota 2.

118
 cetatea de pe malurile Cibinului, pentru a incasa o lnsemnata cantitate de aur, cu
care urma sa pHiteasca haraciu1 datorat Portii otomane, contribu{ia sibienilor a
fost constituita tocmai din mai multe vase liturgice pe care oficialitatile ora~ului
nu le-a mai considerat necesare. 85 Relatia decanului Ramser cu conducerea
politica a ora~ului s-a inrautatit tot mai mult, astfel ca In Seara de Craciun a
anului 1544 s-a adresat lui Luther ~i lui Melanchton, cerandu-le acestora sa
intervina pentru ella Magistratul sibian. 86
Nu ~tim dadi a primit raspuns Ia cererea sa, totu~i a putut ramane In
functie pana la moartea sa, petrecuHi la 17 octombrie 1546.87 Discutiile cu privire
Ia innoirea ceremoniilor au continuat. Important este lnsa faptul ca Ia 10 martie
1547 a fost ales in funqia de pastor ora~enesc Bartholomaeus Altemberger, fost
pastor la Media~ ~i adept al Reformei radicale (cu acordul sau au fost indepartate
din bisericile medie~ene statuile, icoanele ~i numeroase vase liturgice).88 A~adar,
in aceasta disputa cu privire la ceremoniile biserice~ti, au ie~it invingatoare
autoritatile politice. Nici nu este de mirare, ~tiut faptui di, In conformitate cu
legislatia ardeleana din ace! timp, ele singure au avut dreptul de a conduce ~i
reprezenta natiunea saseasca de pe Pamantul craiesc.
Deocamdata insa, Universitatea Nafiunii Sifse$ti s-a vazut nevoita sa apere
masurile reformatoare inaintea reginei Isabella ~i a guvematorului Martinuzzi.
Unul din repro~urile adresate bra~ovenilor in anul 1543 a fost acela ca au
actionat tara sa fi fost in legatura cu celelalte scaune ~i districte sase~ti ~i :fara sa
fi avut aprobarea forului politic de pe Fundus Regius, adicii a Universitcifii
Nafiunii Sase$ti. Dar cu toata opoziria lor impotriva Reformei, nici regina ~i nici
guvernatorul Martinuzzi nu au fost in miisura sa puna stavila procesului de
reformare a Bisericii siise~ti. DatoriHi ora~elor siise~ti, Fundus Regius era cea
mai bogata regiune din Transilvania. Nici nu este de mirare di in primiivara
anului 1544, Isabella a vizitat Sibiul, pentru a prelua de aici importanta
contributie biineasca amintitii mai sus. Cateva saptiimani mai tarziu, chiar Ia
patm zile dupii alegerea lui Honterus in functia de pastor orii~enesc (deci Ia 26
aprilie 1544), Bra~ovul a fost vizitat, in acela~i scop, de guvematorul
Martinuzzi.89 Prin urmare, regina ~i guvernatorul, In pofida ata~amentului lor la
cauza catolicli, au fost nevoiti, din considerente politice, sa tolereze actiunile
reformatoare ale celor doua cetiiti din sudul Ardealului.
Dar inainte de vizita lui Martinuzzi Ia Bra~ov au avut loc lucrarile Dietei
ardelene de la Turda (la 23 aprilie). Stiirile au previizut ca nimeni sii nu
indriizneasca sii aducii ceva inovatii In problemele religioase ("nemo aliquid

85
Fr. Teutsch, Geschic/zte der ev. Kirche, I, p. 241-242.
86 Geschichte der Deutsch en ... , p. 133-134.
87
Franz Zimmermann, Chronologische Tafel... , p. 532.
88
Binder, Die Refonnation, p. 134-135.
89
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 24 I -242.

119
 innovare audeat"), recunoscand msa ca asemenea inovatii existau deja In ora~e.
Articolul de lege nu le combatea; cerea doar ca In mediul rural nimen:i sa nu
aduca ofensa obiceiurilor ~i modului de viata al locuitorilor, ci sii se acomodeze
cu acestea, ca dovada a iubirii a aproapelui. Pe de alta parte, Dieta a interzis ca
preorii ~i calugarii sa fie lmpiedicati In desra~urarea rn:isiunii 1or.90 Prin urmare,
sHirile s-au vazut nevoite sa cearii menfinerea stiirii de fapt, recunoscftnd di mai
multe ora~e aderasera la Reformii. Sa~ii nu au fost obligati sii revina Ia
catolicism, dar li s-a impus sii respecte credinta celor din mediul rural, care
d1miisesera fideli Bisericii Catolice.91
in toamna anului 1544 Universitatea Nafiunii Siise.~ti a decis caIn ora~ele
care au adoptat Reforma, serviciile religioase sa fie celebrate dupa acela~i tipic
sau dupa o norma unicii. Celelalte localitiiti, In care populatia dimiisese catolica,
au fost lndemnate frate~te (jraterne adhortentur) ca sa adopte la randul lor
Refom1a. in toamna anului 1545, masura a fast reluaili, de aceasili data forul
politic al sa~ilor consemnand ca Rerforma se riispandise ~i in targuri ~i ora~e.
Dar datoriUi faptului di disputele cu privire Ia mentinera sau la lnliiturarea
ceremoniilor liturgice continuau, Universitatea politicii din anul 1546 a decis
convocarea, unei aduoiiri a mai multor inviitati, care sii elaboreze o norma
unicii 92
'intr-adevar, In primiivara aoului 1547 s-au reunit Ia Sibiu mai multi
lnvatati sa~i. Primarul Sibiului, Martin Weiss ar fi dorit sii participe ~i Honterus.
Dar Magistratul din Bra~ov s-a opus ca acesta sii piiriiseascii cetatea de sub
poalek Tiimpei, astfel di a fost reprezentat de rectorul gimnaziului de· acolo,
Valentin Wagner. Rezultatul discutiilor a fost elaborarea unui statut unic al
Bisericii siise~ti, anume Rejormatio ecclesiarum Scrxonicarum in Transsilvania -
Kirchenordnung alier Deutschen in Siebenbiirgen. 93 Era, de altfel, o prelucrare a
vechii Ciirfulii din anul 1543, astfel ca noul statut sa poata fi aplicat in toate
decanatele Bisericii sase~ti. El prevedea ca "Reforma Bisericilor sase~ti din -
Transilvania" sa aibii. Ia bazii Catehismul Mic al lui Martin Luther, iar toate
ceremoniile (Botezul, Cununia, celebriirile sarbatori]or ~i Cina Domnului) sa se
desra~oare dupa normele Bisericii din Wittenberg. T ocmai de aceea, 'in anul
1547 a fast tiparita in limba germana Agenda (adcii ritualul bisericesc al mai
multor servicii divine, dupa modul de celerare de Ia Wittenberg). in anul urmator
a viizut pentru lntaia oara Jurn:ina tipamlui in Ardeal Micul Catehism al lui

90 G. D. Teutsch, Urkundenbuch der Evangelischen Landeskirche A. B. , Sibiu, vol. I, l 862, p. 83.

91
Ludwig Binder, Grundlagen und Formen der Toleranz in Siebenbiirgen bis zur Mitte des I 7.
Jahrhunderts, (= Siebenbiirgisches Archiv. Archiv des Vereins fiir Siebenbiigische Landeskunde.
Il1. Folge, vol. l l, 1976, p. 49).
92
W. Daugsch, op. cit., p. 40-41. Hotararile Universitarii au fost publicate de G. D. Teutsch,
Urkundenbuclz der Evangelischen Landeskirche ... , I, p. 2-5 ~ R. Csallner, op. cit., p. 135-136.
93
Lucrarea a fost pub Iicata de G. D. Teutsch, Urkundenbuch ... ; p. 36 (in limba latina) ~i p. 36-71
(traducerea gennanli).

120
Martin Luther.94
Statutul bisericesc din anul 1547 se remarca prin pronuntatul sau caracter
juridic. La fe l ca ~i Ciirfulia din anul 1543, nu avem de-a face cu o lucrare cu
caracter doctrinar. Pe parcursul a 19 capitole sunt emise norme de organizare a
Bisericii ~i de cclcbrare a cultului. Titulri1e capitolelor sunt sugerstive: Despre
chemarea slujitorilor biserice~ti, despre mdatorirle slujitorilor biserice~ti, Despre
Sacramentul Botezului, Despre Cina Domnului, Despre imparta~irea celor
bolnavi, Des pre puterea dezlegari i, Despre excomunicare, Despre revigorarea
~co lilor, Despre grija pentru cei saraci, Despre tutela orfanilor, Despre
problemele matrimoniale, Despre vizitele pastorale anuale, Despre slujba
vecemiei, Despre ritualurile de la sate etc.
Nu este de mirare di Ia trei ani dupa elaborarea sa, acest statut a fost
oficializat de Universitatea NaJiunii Siis~ti (in ~edinta din 20 aprilie 1550),
dobandind valoare de lege pe tntregul teritoriu al Pamantului craiesc,95 decanii
capitlurilor ~i organe le de conducere politidi din scaunele ~i districtele sase~ti
trebuind sa vegheze Ia aplicarea noii norme. 96
Interesanta este insa motivarea oficializarii statutului ~i a amcstecului
autoritiitilor politice in viata Bisericii siise~ti: "Pentru ca a fost voia lui
Dumnezeu, ca Magistratul sa fie custodele primei dit ~i a celei de a doua Table
(a Legii), este necesar sa purtiim de grijii ca Cinstita Inviitiitura a Cuvantului lui
Durnnezeu sa fie propagatii ~i pastratii tn mod curat. .. "
Cu aceasta, procesul de reforrnare a Bisericii sase~ti era, eel pu~in in
aparenta, incheiat. In continuare, Universitatea Nafiunii Siisejti a considerat
necesar sa supravegheze intreaga viata religioasa (In special activitatea clericilor
~i modul de celebrare a serviciilor divine), astfel ca inviitatura teologica de
orientare wittenberghezii sa fie mentinuta nealterata. In acest scop, Universitatea
politica ~i Magistratul sibian au intentional sa instituie in Biserica saseasca un
organ superior de conducere, anume superintendentura sau episcopatul, care sa
duca la mdeplinire doleantele ~ i interesele frunta~ilor politici ai natiunii. Un prim
pas In acest sensa fost realizat In anul 1553, cand plebanul ora~enesc din Sibiu,
Paul Wiener,97 a devenit superintendent, fiind "ales" In aceasta functie "cu
acordul pastorilor". Documentele istorice nu mentioneaza nici cine au fost

94
Geschichte der Deutschen ... , p. 136- 137. A~adar, parerea celor care considerau Carehismul
romiinesc tiplirit in anul 1544 de Filip Mo ldoveanulla Sibiu drept uno traducere romancascli a
Micului Catehism al lui Martin Luther nu poate fi sustinuta, din moment ce aceasta lucrarc a fost
~?,anta pentr~ p~i!na data 1n Ardeal in limba germana abia ~ anul 1547. .
Textul hotiiram Ia G. D. Teutsch, Urkundenbuch ... ; p. 5 ~· R. Csallner, op. Ctt., p. 136.
96
H. Pitters, op. cit., p. 6.
97
Wiener s-a nascut Ia Laibach (azi Liubliana, in Slovenia). Expulzat de autoritatile habsburgice
darorita inclinariilor sale protestante, a fost primit bine Ia Sibiu, unde a fost ales mai 1ntai
predicator, iar in anul 1552 pastor ora~enesc. A murit in timpul epidemiei de ciumli, Ia 16 august
1554 (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ... , I, p. 259).

121
alegiitorii, ~i nici jurisd:ictia pe care a detinut-o acest prim cpiscop al Bisericii
sase~ti protestante, astfel ca In literatura istoricii se considera cii
superintendentura lui Wiener s-a des!a~urat doar 1n capitlul Sibiu, de~i va fi
existat probabil intentia Universitii#i politice de a generaliza aceasta functie pe
tntregul teritoriu canonic al Biserici i sase~ti. Jnsa independenta de care se
bucurau capitlurile, precum ~i apartenenta canomca a acestora de
(arhi)episcopiile de Strigoniu ~i Alba Iulia, au impiedicat deocamdata punerea ill
practica a acestui plan. Iar dupa decesul lui Wiener, in anul 1554, Universitatea
politicii a decis ca In fiecare capitlu sa fie instituit un superintendent, cu
misiunea de a supraveghea mentinerea puritiitii credintei (fiind pastratii m acela~i
timp ~i func~ia de decan). Situapa politica tulbure ~i opozitia decanilor au dus la
irnposibilitatea punerii In practidi a acestei hotiirari 98

2.3. Organizarea Bisericii sase!jti "Evanghelice C.A."

A~adar, adoptarea Reformei de catre natiunea siiseasca nu a afectat prea
.mult vechea organizare bisericeasca. Capitlurile biserce~ti au fost mentinute, iar
decanii (ale~ i odata Ia doi ani) exercitau putereajudeciitoreasca peste tori clericii
~i dasciilii din capitlu, precum ~ i peste slujitorii ~i casn.icii acestora (personae
ecclesiasticae), panii in secolul al XVDJ-lea avand ~i dreptul de a emite sentinte
capitale (duse la illdeplinire de autoritatile politice).99
Dar aceste capitluri au pastrat, in primu1 deceniu de dupii introducerea
Reformei, chiar ~i 1egatura canonicii cu arhiepiscopia de Ia Strigoniu sau cu
episcopia din Alba Iulia. 100 Astfel, cu ocazia instaliirii la Strigoniu a
arhiepiscopu lw Nicolaus Olahus (1 553), Magistratul din Sibiu i-a trimis o
scrisoare de felicitare (ill numele capitlurilor Sibiu, Cincu, Nocrich ~i Bra~ov),
precum ~i un potir aurit, drept cadou. :£n anii 1554-1555, Nicolaus Olahus a
ri:ispuns prin intermediul a trei scrisori, in care ii indernna pe sa~i sa piiraseasca
"erezia" luterana, invitandu-i, totodata, pe decanii capitlurilor sa participe la
sinodul arhiepiscopesc. 101 in aceste conditii, clerul sibian a rupt ~i ultimele
legiituri pe care le mai avea cu ierarhia catolica a Ungariei, capitlul din ora~ul de
pe Cibin trimitand la Strigoniu, pentru ultima oarii, ill anul I 555, taxa canonica
bisericeascii numitii censul catedralei. 102 Tot la fel, capitlurile supusc jurisdictiei

98
H. Pittcrs, op. cit., p. 7-9.
99 R. Schuller, Der evangefisch-siichsische Pfarrer... , p. 294-295.
100
Legl\tura cu arhiepiscopul de Strigoniu a fost posibila, datorita faptului ell In anlll 1550, regina
Isabella a renuntat Ja Transilvania, astfel ell aceasta a intrat sub slllpanirea lui ferdinand de
Habsburg. 1n 1556, Isabella a rcvenit In Transilvania, terenul fiindu-i preglitit de campania militara
comunli a domnitorilor Patra~cu eel Bun din Tara Romaneasdi ~ i Alexandru Lllpu~neanu din
Moldova (C. fen~an, Consliwirea Principatufui Transilvaniei, Cluj- apoca, 1997, p.
101
Heinrich Herben, Die Refonnation... , p. 36-38; textul latin al celor trei scrisori Ia p. 61-67.
102 Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ... , I, p. 268. Taxa numita "censul catedralei" a fost

instituitli in capitluri le situate pe Fundus Regius, ca o rascumparare a dreptului preotilor de a

incasa toata dijma bisericeasca de Ia credincio~i . Capitlurile Sibiu, Cincu, Nocrich ~i Bra~ov

122
episcopiei de Alba Iulia au con6nuat sa p lateasca acesteia taxa catedralei (tot
pana In anul 1555), iar decanii au participat chiar ~i Ia sinoadele diocesane. 103
Despaqirea organizatorica defmitiva a Bisericii sase~ti de Biserica
Catolica a avut loc doi ani rnai tarziu, In 1557, dupa desfiintarea episcopiei
catolice de Alba Iulia ~i secularizarea domeniilor acesteia. 104 Important este
faptul ca In acest an, Dieta de Ia Turda a legiferat egaJitatea tn drepturi dintre
catolicsm ~i luteranism, ceea ce lnsemna receptarea confesiunii luterane In
Transilvania. 105 ln aceste conditii, Universitatea Nafiunii Siis~ti a putut impune

plateau aceasta taxa arhiepiscopului de Strigoniu (odata Ia doi sau trei ani), in timp ce restul
capitlurilor o diideau episcopului de Alba lulia. tn schimb, clericii din capitlurile slise~ti situate in
comitatele nobiliare, erau datori sa predea episcopiei de Ia Alba lulia o anume parte din cuantumul
dijmei, de obicei trei sferturi din suma strinsa de Ia credincio~i - drei Zehntquarten, fiind
bineinteles scuti!i de taxa numita "censul catedralei" (G. Muller, Die deutschen Landkop itel..., p.
123-124). Dupa desfiin~rea episcopiei catolice de Ia Alba Iulia ( 1556), taxa catedralei a fost
pHitita princi pelui. Cuantumul ei nu era mare, ridiciindu-se Ia inceput Ia suma de 3486 florini (in
anul 1706 ea crescuse Ia 9520 fl.). Dar, in pofida pHitii acestei "taxe a catedralei", venituri le unor
pastori ~i de Ia tara au fost tot~i considerabile, dupa cum se va arata mai jos (Richard Schuller,
Der evangelische-siichsische Pfarrer..., p. 292-293 ~i 297).
103
lnteresanta este afirmatia decanului de Ia Bistrita, care facca o distintie clara i'ntre supunerea in
problemele de credi ntJi, doctrina ~i con~tiintli, pe de o parte, ~i supunerea, nerefuzata, In problemc
admini~trative ~ i financiare (H. Pitters, op. cit., p. 5).
104
Dupa par1isirea Transilvaniei de catre trupele habsburgice, posesiunile episcopiei catolice de
Alba (care aduceau un venit anual de aproximativ 4800 fl.), prccum ~i sumclc incasate din dijme
au fost secularizate, act legiferat de Dicta de Ia Sebe~, din anul 1556 (K.. Zach. Tolerantii
religioasii... , p. 71-72). l n aceste conditii, episcopul Paul Bomemisza, numit in accasta fuocpede
Ferdinand de Habsburg, a ccrut permisiunea de Ia Strigoniu de a parasi Transilvania, motiviind ca
este "Episcopul Transil.vaniei fi'ira dioceza ~i fara venituri" (Ciiliitori striiini despre Tiirile Romane
vol. II, ed. Maria Holban, Bucur~ti , 1970, p. 12). Tot rn an ul 1556, au fost secularizate ~i
posesiunile capitului din Cl uj, in urma unei revolte a populatiei, care a distrus manastirea din or~.
Capitul din Oradea a fost sccularizat zece ani mai tarziu (G. Botond, op. cit., p. 20, n. 36).
105
lata textul hotaririi: "Deoarece noi (adicli regenta Isabella) ~i maretul nostru fiu, Ia cererea
staruitoare a starilor, am hotariit cu i'ndurare ca fiecare sa-~i poatli pastra credinta pe care o dore~te,
inclusiv noile ~ i vechile datini privitoare Ia sluj bB, Noi le-arn 1!\sat pe ele sa hotarasc!\ tn chestiunea
credintei, sa sc lntfunple ~a cum doresc ele" (K. Zach, Tolera1l{ti religioasii... , p. 7 1-72).
Deja in anul 1550, Dieta a dec is ca fiecare sl\-~i poatii mentine crcdinta. 'ln anul urmator, stlirile au
hotariit sli amiine dezbaterile problemelor religioase piina Ia incheierea razboiului. Dar in anul
urmator, Ia 29 mai 1552, stlirile intn.mite tot Ia Turda, au rcluat prevederea din 1550. Totu~i.
"adeptii partidei evanghelicc" au fost somati sa nu incerce sa puna in dificultate cealaltii partida,
anume "cea papistli". Cele doua confesiuni trebuiau sa se respecte reciproc. A~ad ar, accasta Dietii a
asigurat intr-un anume fel libertatea religioasl\. Problema care se pune insa este accea dacii noua
Libertate era colectivli (un privilegiu a fieclireia dintre cele trci stiiri) sau personala. Potri vit lui
Ludwig Binder, cele trei natiuni politice au dobandit dreptul de a-~i reglementa In propriile teritorii
in mod tiber ~i independent problemele religioase. Cele douil confesiuni ex.istente La mijlocul
secolului al XVl-lea in Ardeal au incercat sll ajunga Ia un compromis, deoarece, pentru binele tarii,
trebuiau evitate certurile rcligioase, cu atat mai mult cu cat cele doua confesiuni nu se atlau
despiiJ1itc in plan gcografic. Dieta de Ia Media~. din 10 iunie 1554, a demonstrat legatura stransl\
existenta intre problemele politice ale tarii (atlata in conflict cu Poarta) ~i ccle religioase.

123
alegerea (documentele nu spun mc1 m acest caz de ciitre cine) a unui
superintendent, recunoscut de intreaga Bisericii siiseascii, 106 precum ~i de regina
Isabella In anul 1558, 107 anume Matthias Hebler. 108 Acesta detinea suprema
autoritate invaratoreascii, precum ~i dreptul de ordinatiune a noilor pastori.' 09
Totodata, el realiza legiitura clerului cu Universitatea politica ~i cu Magistratu]
din Sibiu. 110
Drepturile decanilor au ramas neatinse, ace~tia din urmii trebuind lnsii sa
recunoascii autoritatea episcopu lui In probleme doctrinare ~i de disciplinii
bisericeascii. Pe de alta parte, decanii au incercat sa limiteze unele din
prerogativele superintendentului. 111 De exemplu, decanii din Sibiu ~i Bra~ov,
care se considerau mici episcopi (praelati nullius dioceseos), s-au opus In mai
multe randuri vizitelor pastorale ale superintendentului in capitlurile lor

Disensiunile interconfesionale nu puteau decat sa slabeasca pozitia statului, astfel ca stari.le au

considerat di, in fond, credinta Creiitina este una, d iferentele dintre confesiuni fiind, de fapt,
difereote in modul de celebrare a ceremoniilor ~i de administrare a Sacrementelor ("Credinfa
cre.Jiinii este una, dar, deoarece fn ceremonii ~i administrarea Sacramentelor locuitorii Jarii se
deosebesc... "). Astfel, tn concepti a starilor exista o para lela lntre structura politidi ~i cea religioasa
a tarii. La fet cum principatul cuprindea trei natiuni care lsi reglementau in mod independent ~i
d.iferit problemele interne, tot a~a ~i religia creiitina folosea mai multe tipuri de ceremonii. In
Transilvania ar fi existat astfel, atat pe plan religios, cat ~i pe plan politic, o unitate In diversitate.
Desigur, aceasta noua conceptie trebuia sa contribuie Ia mentinerea pacii religioase ~i sa evite ca
membrii diferitelor natiuni ~i confesiuni sa ajtmga Ia neintelegeri ~i disensiuni. Tocmai de aceea,
D·ieta a mai hotarat ca fiecare partida religioasa (numitii pars i'o textul latin) sa aiba dreptul Ia
proprii clerici militari pe campul de luptii, cu conditia ca ace~ti clerici sa nu se atace sau vatama
reciproc (G. D. Teutsch, Urkundenbuch, p. 83-85; L. Binder, Gnmd/agen ... , p. 50-52).
106
H. Pitters, op. cit., p. 9.
107
G. Muller, Die deutschen Landkapitel..., p. 355. Prin aceasta, Curtea a consfintit existenta unui
corp bisericesc distinct al sa~ilor ardeleni. Important este faptul ca lui Paul Wiener i-a lipsit aceasta
recunoa~tere oficiala (Krista Zach, Zur Geschichte der Konfessionen .... , p. 64-65).
108
Hebler a fest originar din Ungaria Superioara. Sosit in anul l551 Ia Sibiu, a fost ales lector,
rector a! *colii ora~ene~ti, predicator ~i apoi, in anul 1554, pastor ora~enesc (Heinrich Herbert, Die
Reformation... , p. 30). A murit Ia 18 septembrie 1571 (Franz Zimmermann, Chrono/ogische
Tafel... , p. 535-536).
109
Ordina~unea este in Bisericile Protestante actul liturgic echi valent Hirotoniei din Bisericile
Ortodoxa ~i Catolica, cu mentiunea nu are valoare de Taioa sau de Sacrament. Ea a fost instituita
de Martin Luther in anul 1535, iar o serie de pastori sa~i ardeleni au fost ordina(i Ia Wittenberg.
Totu~i , dupa cum am afirmat mai sus, Honterus a acces Ia functia de pleban orii~enesc In Br~ov
tara sa fi fost birotoni.t sau sa fi primit ordinafiunea. 1n Biserica saseascii, cea dintai orclinatiune a
fest savar~ita de ciitre P. Wiener, 'in anul 1553, apoi de catre M. Hebler, In anuJ 1557. Prin urmare,
instituitea func~ei de superintendent sau de episcop a fost motivata ~ide dorinta savar~irii in patrie
a acestui act liturgic. De altfeJ, chiar regina Isabella lega recuno~terea oficiata a episcopului
Hebler de dreptul acestuia de saviirliire a ordiJJatiunii. Iar un deceniu ~i jumatate mai tiirziu,
principele Stefan Bathory a prevazut obligativitatea savar~iri i acestui act In Biserica Evanghelica
C.A. Actul ordinatiunii este precedat de o verificare canooica a lnvataturii de credinta §i a purtarii
morale a candidatului Ia fun~ a de pastor, fiind unnat de un juramant de credinta (G. Muller, Die
deulschen Landkapitel..., p. 354-355 ~i 365-366).
110
H. Pitters, op. cit. , p. 9.
11 1
Ibidem.

124
(admitfmdu-le doar in prezenta uuor reprezentanti ai lor). Secole de-a randul, a
existat o disputa lntre ace~ti doi decani, pe de o parte, ~i episcop, pe de alta parte,
pentru dreptul de ordinatiune a clericilor. Jar in dezbaterile sinodului clerului
sasesc, 112 cuvantul lor avea 0 mare greutate. 113
Sinodul era alciituit din decani ~i clericii mai in varsta din :fiecare capitlu,
fiind a~adar o adunare reprezentativa a lntregii Biserici sase~ti. Deciziile sale
aveau va!oare de legi pe teritoriul Pamantului craiesc. Totodata, sinodul
constituia ~i un for juridic, In care erau j udecate faptele clericilor ~i verificate
convingerile lor religioase. Prin urmare, in cadrul sinoadelor erau dezbatute ~i o
serie de invataturi teologice, sinodalii sa~i, spre deosebire de cei maghiari,
riimanand :fideli teologiei de orientare germana, wittenbergheza.114
Un sinod important pentru fixarea 1nvataturii de credinta a avut loc Ia
Media~, in anul 1572. In sanul Bisericii sase~ti se formasera doua curente de
opinii, unul mai traditionalist (reprezentat de clericii din capitlurile Sibiu ~i
Bra~ov, care doreau mentiflerea vechilor ceremonii religioase ~i a ve~rnintelor
biserice~ti), iar altul mai pronuntat reformator. Noul principe $tefan Bathory,
care promova o politica de recatolicizare a Transilvaniei, 115 a lncurajat eel dintai

112
Ibidem, p. 14-16.
113
R. Schuller, Der evangelisch-siichsische Pfarrer... , p. 297-298.
114
In anul 1557, existau in Principatul Transilvaniei trei Biserici luterane diferite, anume Biscrica
saseasca, In fruntea careia se afla superintendentul Hebler, cea maghiara din Transilvania propriu-
zisa, condusa de pastorut ctujean de origine gerrnana Francisc David (care purta, Ia nlndul sau,
titlul de superintendent), precum ~i cea maghiara din Partium, condus1i de superintendentul
Sebastian Botdius (Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche, I, p. 274). Dupii anul t 559, majoritatea
1mguri lor au adoptat coofesiunea calvina. Astfel s-a constituit Biserica Reformata din Ardeal,
David deven.ind eel dintai episcop at ei. 1ntre anii 1559-1564 au avut toe mai multe discutii
religioase intre calvini ~i luterani, Universitatea Na{iunii Scise$li avllnd grija ca sa~ii sa pastreze
nealteradi invatatura de Ia Wittenberg. Doar sa~i i din Cluj (o~ care, in pofida importantei
minoritap maghiare, se afla, din punct de vedere bisericesc, in capitlul siisesc al Bistritei, deci pe
teritoriul canonic al Bisericii sase~ti) au aderat, alaturi de concitadini.i lor maghiari, Ia confesiunea
reformata (receptata in cete din urma de Dieta in auul 1564), iar mai apoi la cea unitariana,
receptata, Ia randuJ ei, de Dietele din anul t 568 ~i 1571 (W. Daugsch, op. cit., p. 42-45). La
sf'~itul secolului at XVI-Iea, Clujul devenise deja un ora~ multiconfesional, deoarece, pe Jllnga
luterani ~i catvini, se intalneau aici $i catolici, unitarieni ~i anabapti~ti (Krista Zach, Zur
Geschichte der Konfessionen .... , p. 64-65). La lnceput, s-a lncercat piistrarea unui echilibru intre
emia saseasca ~i cea maghiara din Cluj. Ambele natiuni erau reprezentate in mod ega! in Magistrat
~i Centum vi rat, iar functiile de rector al Gimnaziului ~i de pastor ora~enesc trebuiau sa fie ocupate
de elite un sas, respectiv de un ungur. Cu timpul insa, etementut maghiar a dobandit un rol din ce
in ce mai predominant in conducerea or~ului Cluj, sa~ii maghiarizandu-se complet in cateva
decenii (G. D. Teutsch, Geschichte des siichsischen Volkes .. ., p. 282-287.
115
Chiar i'n anul in care s-a urcat pe tron, ~tefao Bathory a convocat o Dieta Ia Tg. Mure~, care a
asigurat egala \'ndreptatire a celor patru confesiuni recepte, precum ~i tolerantii generala pentru
membrii "Bisericii Orientale", adica a celei Ortodoxe (Dmytro Zlepko, Die letzten Btithorys und
die Refonnation in Siebenbiirgen, in "Ungarn-Jahrbuch", vot. 1 l , 1980/ 198 1, p. 125). Prin aceasta
a fost practic anulata decizia Dietei de Ia Sibiu din anu l 1566, care prevedea ca "erezia" ortodoxa

125
curent. 116 ~i astfel, din dorinta de a evita o indepartare mai pronuntatii a Bisericii
sase~ti de catolicism, principeJe a impus sinodalilor acceptarea documentului
Conjessio augustana (redactat in anul 1530) drept marturisire de credinta a
Bisericii sase~ti, ceea ce a insemnat punerea Ia temeliile acestei Biserici a
doctrinei luterane pure. Protestantismul sasesc a fost 1n acest fel consolidat, iar
Biserica saseasca a devenit Biserica Evanghelica C.A. (de Confesiune
augustana) din Transilvania,117 care, potrivit hotadirilor Universitafii Nafiunii
Sase~ti, a devenit adevarata "Bisericii de Stat" pe Pamc1ntul Craiesc. 118Acela~i
sinod din anu11572 a ales un nou superintendent, anume pe pastorul din Biertan,
Lukas Unglerus. Acesta a fost recunoscut ~i de principe, cu mentitmea ca durata
functiei va depinde de vointa princiara (durante nostro beneplacito). Prin
urmare, sediul episcopiei sase~ti s-a mutat Ia Biertan (In scaunul Media~ului),
unde a dimas pana ill anul 1867 (superintendentul sas fiind in acela~i timp !?i
pastorul satului Biertan). 119
3. Bisericii ~·i societate fn Sibiu dupii adoptarea Reformei
Ceea ce-i caracterizeaza pe reformatorii sa~i ardeleni este faptul ca in
centrul preocuparilor lor s-a aflat nu atat doctrina religioasa, cat mai ales dorinta
de reorganizare a Bisericii, care trebuia sa dobandeasca o noua oranduire. 120
Explicatia rezida, desigur, In faptul cii cei care au impus Reforma nu au provenit
din randurile clerului bisericesc, ci din cele ale frunta~ilor politici ai natiunii
sase~ti. Dupii ce a mcheiat procesul de instituire a protestantismului, conducerea
politicii a na~iunii siise~ti s-a straduit sii reformeze ~i viata credincio~ilor. in acest
scop, a ftxat norme juridice prin care populatia a fest obligatii sa respecte un
mod de viata evanghelic, in cinste ~i cu respectarea virtutilor. Pe de alta parte,
aceea~i conducere politica s-a 1ngrijit ca Biserica ~i ~coala sa devina principalele
institutii care sa realizeze educarea ~i civilizarea poporului.

3.1. Gimnaziul evanghelic din Sibiu, seminarium rei publicae

Una din primele masuri mtreprinse de Magistratul sibian dupa adoptarea
oficiala a Reforrnei a fost vinderea proprietatilor manastirilor ~i ale

sa fie tnJaturatli, iar top slujitorii Bisericii Ortodoxe care vor refuza sa treaca Ia calvinism sa fie
expulzafi din Ardeal. !ntr-adevar, noul principe catolic a boicotat politica prozelitistli calvina a
starilor 1n randurile romanilor, trimitandu-1, in anul 1572, pe ieromonahul Eftimie la Ipek pentru a
primi birotonia lntru episcop, restabilind astfel ierarhia ortodoxa din Principat (fostul vllidicli
ortodox, Sava, a fost obligat, 1n anul 1570, sa paraseasca tara, re~edinta acestuia fiind data
episcopului roman calvin Pavel Torda~i - cf. Mircea Pacurariu, lstoria Bisericii Ortodoxe Romiine,
ed. U, v7ol. 1, Bucure~ti, 1991, p. 500-505).
116
H. Pitters, op. cil., p. 33-34.
117
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche ... , I, p. 296; Richard Schuller, op. cit. , p. 286.
118
Fr. Teutsch, Die kirchlichen Verhiiftnisse Siebenbiirgens, Halle, 1906, p. 24.
119
H. Fitters, op. cit., p. 35.
120
R Schuller, Der evangelisch-siichsische Pfarrer... , p. 285.

126
 fraternita~ilor, pentru a reorganiza, cu banii colectati, vechea ~coaHi ora~eneasca.
Aceasta a fost extinsa, prin cumpararea unei case invecinate.121 in anul1555 s-a
decis ridicarea ~colii la rang de gimnaziu, dupa modelul celui lnfiintat de
Honterus Ia I decembrie 1544 in Bra~ov. 122 La baza actului de infiintare a
institutului de invatamant superior sibian a stat dorinta Magistratului ca
"adevarata cunoa!;ltere despre Dumnezeu sa straluceasca mult timp in tara
noastrii". Pe langa functia de rector, existenta deja, a fost angajat ~i un lector cu
misiunea de a preda limbile greaca (astfel ca elevii sa poata citi textul grecesc al
Noului Testament) ~i latina, dar ~i Introducere in Filosofie. Pe de alta parte, in
conceptia Universitii{ii Nafiunii Siise~ti, ~coala a avut rnisiunea de a ajuta
Biserica, astfel ca in programa analitica a Gimnaziului, disciplinele religioase au
ocupat o pozitie importantii. Totodata, a fost instituit ~i un fond pentru acordarea
de burse elevilor saraci, fond aflat In adrninistrarea parohului orii~enesc ~i
decanului capitlului Sibiu. 123
-- Dar intentia Universitafii Na;iunii Siise~ti ~i a Magistratului a fost de a
intemeia Ia Sibiu un institut superior de inva~amant care sa pregateascii
functionari politici, clerici ~i dascali pentru intreaga natiune siiseasca, nu doar
pentru scaunul Sibiu Astfel, a dotat ~coala cu 100 fl. , obligand scaunelele sase~ti
sa contribuie cu alti 200 fl. Totodata, in anul 1578, Magistratul 1-a chemat in
cetatea de pe malurile Cibinului pe magistrul Breslakus din Furstenberg (Prusia)
~i 1-a angajat in functia de rector al ~colii. 1 24
La baza organizarii tuturor gimnaziilor evanghelice sase~ti a stat a~a­
numita "autonomie ~colara". Aceasta sintagrna nu era lipsita de continut, caci
profesorii (care erau obligati sa locuiascii in incinta gimnaziului) ~i elevii (dintre
care nu toti erau "interni") alciituiau lmpreuna un adevarat "stat in stat" -
Schulstaat, adica un stat ~colar (numit in latina Coetus). Acesta avea propria
legislatie, cu propriul for judeditoresc ~i cu propriile organe de conducere,
accesul reprezentantiJor autoritatilor politice 1n incinta ~colii fiind strict interzis
(era permisa totu~i intrarea acestora in calitate de persoane private). 125 Corpul

121
G. Seivert, Die Stadt Hermannstadt., p. 55. Totodatii, salariuJ rectorului (de 20 florini anual) a
fost ridicat in anul 1539 Ia 64 fl., In 1541 Ia 80 fl, iar in 1545 Ia 120 fl. anual (Fr. Teutsch,
Geschichte des ev. Gymnasiums... , p. 14).
122
Fr. Teutsch, Geschichte der ev. Kirche... , !, p. 343-344.
123
Diploma de lnfiintare a Gimnaziului evanghelic din Sibiu Ia Fr. Teutsch, Geschichte des ev.
Gymnasiums... , p. 100-101. Sinodul Bisericii Evangbelice din anul 1572 a decis obligativitatea
predarii limbilor greaca ~i latina in toate satele sase~ti, astfel ca toti copiii sa poata citi ~i intelege
lnvataturile Evangheliei (Ibidem, p. 26, n. I)
124
Ibidem, p. 24 ~i 32.
125
ln perioada In care comunitatea politica sibiana s-a suprapus cu comunitatea bisericeasca
evanghelicii, nu au exjstat nici un fel de probleme cu autoritaple politice. Situatia s-a schimbat
dupa intrarea Transilvaniei \'n componenta Imperiului Habsburgilor. De exemplu, cbiar in ptimii
ani ai ocupapei, in 1695, s-a ajuns Ia un incident de propoJ1ii, cladirea gimnaziului sibian fiind luat
cu asalt de am1ata babsburgica. Scandalul a pomit de Ia refuzul a doi ~colari de a raspunde Ia

127
profesoral a fost suplimentat in anul 1598, astfel di in secolul al XVTI-lea era
alcatuit din rector, apoi din doi-trei lectori (absolven~i ai unor universitati
apusene), precum ~i dintr-un anurnit numar (de obicei cinci-~ase) profesori,
numiti colegi sau colaboratori (care nu aveau pregatire universitara, uneori fiind
chiar studenti in arui terrninali). 126
Dar nu corpul profesoral era eel care conducea ~i administra gimnaziul, ci
a~a-numitul Senat $COiar (alcatuit doar din elevi sarguincio~ i), In fruntea diruia
se afla un consul ~i din care mai !aceau parte 12 senatori ~i dite doi cenzori,
chestori, efori ~i economi. Componenta Senatului era lnnoita de douii ori pe an,
in zilele de pnlznuire a Sfinplor Gheorghe ~i Mihail (o parte dintre membrii
Senatului erau ale~i direct de catre elevi, restul erau numiti de catre rector). La
sfiir~itul secolului al XVI-Iea, a avut loc o reorganizare a Senatului $Colar.
Conduditorul acestui for a primit numele de rex (rege) ~i el era singurul
"demnitar" care, dupa alegerea de ditre elevi, avea nevoie de confumarea
rectorului. Rex-ul era sprijinit de un prefect, care avea indatorirea de a
supraveghea mentinerea ordinii ~i a disciplinei. Senatul sc 'intrunea obligatoriu in
fiecare zi de vineri, la ora 13, In a~a-numituljudicium (un for, condus de unul
dintre profesori, in care erau judecate lncalcarile disciplinare ale elevilor; tocmai
de aceea, Ia acestjudicium participau reprezentanti ai elevilor din toate clasele).
Oratorul, membru al Senatului, prezenta motivul intrunirii ~i problemele aflate
In discutie. Doi centurioni li aduceau pe elevii neascultatori in fata judicium-
ului. Secretarul Senatului redacta procesele verbale.ln cazul in care cei judecati
erau condamna~i doar Ia plata unor amenzi, secretaml lncasa ~i preda rectorului
respectivele sume (folosite pentm finantarea unor excursii sau agape festive cu

snlutul dat de doi trompep din armata habsburgica chesaro-craiascli. A izbucnit o al tercatie, in care
au fost implicate nu doar cele patru persoane in cauza, ci ~i alp elevi ~i soldati (Ia bazl.i aflandu-se,
practic, nemul!:mnirea cetllrenilor sibieni, obligati sa cazeze In locui nlele lor private un numar
lnscmnat de soldap imperiali, considcrati necivilizat~ ba chiar b1id1irani). !n cele din urmli, dupli
opt zilc de altercapi, in a treia duminica din Advent, s-a ajuns Ia lupta deschisli de strada. Pietrele
au inceput sa zboare deasupra capetelor celor douli tabere. Sibiul asista Ia o rebeliune fiiti~, mai
ales eli in randurile elevilor combatanri se aflau fiii celor mai de seamli familii de patricieni sa~i
(unii dintre ei ajungand In deceniile urmiitoare persoane influcntc in administrape, anume juzi
regali ~1 comiti; chiar ~i tatlil viitorului guverantor al Transilvaniei, Samuel von Brukenthal, nu s-a
dat ina poi de Ia acest mic razboi). BiiHIIia a inceput chiar in fa~ bisericii parohiale evangbelice. La
auzul zgomotului, s-au all!rurat tot mai multi soldati, astfel cii elevii s-au baricadat In spatele
zidului gimnazial. Ceea ce a urmat a fost luarca cu asalt a ~olii, soldatii folosind scliri ~i berbeci
pentru spnrgcrea portii. Iar de Ia ferestrele gimnaziului, elevii aruncau cu apa, pietre, rigle, parti de
mobilier. Un profesor care trecea prin preaj mli de brat cu sopa a fost blltut cu bestialitate de soldati
~ i dus i'n a rest. 1n cele din unnl!, au intervenit garzile, astfel d'i solda{ii au fost ob li ga~ sa se retragli,
elcvii ie$ind din gimnaziu, in strigi!tc de "Victorie!". Au urmat adcvllrate tratatc de pace lntre
rcprczcntantii Magistratului sibian (ca avocati ai elevilor) ~i comandantul general, printul Thomas
Vaudemont, mediator fiind plebanul o~enesc, lsak Zabanius. Datoritl! talentului diplomatic al
acestuia, elevii au primit o pedeapsi! deosebit de ~arn: li s-a interzis ca pe viitor sa mai iasllln
ora~ dupa ora 21 (E. Sigerus, Vom a/ten 1/ermannstadt, ill, p. 91-93).
126
Rud. Briebrecher, Aus dem Schulleben der Vergangenheit, in "Bilder aus der
Kulturgeschichte ... ", p. 21 S-216 $i 218.

128
prilejul unor sarbatori mai insemnate). Dar de cele mai multe ori, cei invinuiti
erau condamnati Ia pedepse corporale, pe care trebuia sa le dudi Ia indeplinire
a~a-numitul praeco, caruia i se atragea atentia "sa-~i faca datoria ~i nu sa se
caliiuzeasca dupii simtiimintele sale private". Comportamentul elevilor in incinta
~colii, cat ~i in ora~, era urmarit de doi decurioni, numiti de rector, Iar economul,
printrc altele, pazea seara poarta de intrare In gimnaziu, ~i li nota pe toti elevii
care se lntorceau din ora~ dupii ora stingerii. Alti membri ai Senatului erau edilul
(care vizita de doua ori pe saptamana dormitoarele elevilor, verificand modul de
piistrare a ordinii ~i curateniei), istoriograful (care avea datoria de a prezenta, o
data pe luna, o lee tie de istorie) bibliotecarul (care trebuia sa fie prezent Ia
biblioteca _In fiecare dimineata, vara de Ia orele 4-5, iar iarna i'ntre orele 5-6;
precum ~i sa-i supravegheze pe elevii de serviciu care, odatii pe siiptiimana,
scuturau cartile de praf), pulsanJii (care organizau in zilele de du:minica ~i joi
servicii divine pentru ora~enii care vizitau gimnaziul) ~i. in fine, muzicienii, care
ofereau In fiecare saptamana cursuri de muzica. 127
Modul de organizare a gimnaziilor evanghelice siise~ti s-a inspirat dupa
eel al gimnaziilor ~i universitatilor apusene. De exemplu, Statutul Gimnaziului
din Sibiu, din anul 1598, a fost intocmit de Georg Deidrich, 128 fost student a!
marelui pedagog din Strassburg, Sturm. Iar programa de invatamant gimnazial
era astfel alcatuitii, !neat sa le ofere absolventilor cuno~tinte temeinice de limba
latina (citita ~i vorbitii) ~ i de teologie. Elevii erau impartiti in trei "clase" sau
cicluri de studiu (ciclurile m ~in fiind echivalente Ctl un Gimnaziu inferior, iar
ciclul I, care dura 5-6 ani calendaristici, cu un Gimnaziu superior). In cele doua
cicluri inferioare predau doar colaboratorii (adicii profesorii rara pregatire

127
E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, Ill, p. 86-87. Statuto scholae Cibiniensis din anul 1598
(aprobatc de Magistratul ~i capitlul sibian) sum publicate de Fr. Teutsch, Geschichte des ev.
Gymnasiums...• p. 104- 114). Ele au avut menirea de a-i pregliti pe elevi pentru viara cetatii,
obi~nuindu-i cu principiile de autoguvemare.
118
Georg Deidrich, originar din plirple Bistritei, a studiat Ia Gimnaziile din Bistrita ~i Sibiu, apoi,
intre ani i 1587-1589, beneficiind de o bursli acordatll de comitele Albert Huet, Ia Universitatea din
Strassburg (Alsacia, Franta), unde a obtinut titlul de magistru. fn I 589 a plecattn Italia. In timpul
unei petrcceri a fost arestat. Din inchisorare i-a tri.nlls o poezie scrisll in latina staretului miinasti rii
in care se afla celula sa. lmpresionat de eruditia tinarului sas, staretul a intervenit pentru euberarea
lui, aranjandu-i chiar o audicnta la papli. Cand a auzit ell estc originar din TransiJvania, papa,
referindu-se Ia Dieta din Mcdi~ din anul 1588, a replicat: "ardelenii sunt eretici rl!i, mi-au alungat
iezuitii". Totu~i i-a dat un "autograf': Sixtus Quintus pontifex optimus maximus filio suo Georgio
Deidricio Transsylvano scribebat. Dup11 intoarcerea sa in Sibiu, Deidrich a ajuns rector nl
Gimnaziului de aici, dar a fost acuzat de s impatii papista~e~ti. intr-adevar, Deidrich se Hiuda cu
audienra Ia papli, adaugand ~i eli i-a sarutat acestuia picioarele "atat din curiozitate, cat ~i din
supunere". u este de mirare cain aceste condifii a fost obligat sll depunll juramant pe Marturisirca
de credintll augustana. Totu$i, a trebuit sa pl!raseasca functia de rector al Gimnaziului (1593), dc~i
a continual sa joace un rol in viata culturaHI sibiana. lmprcuna cu comitele Albert Huet a
reorgan iznt gimnaziul sibian, dandu-i un nou statut de organizare ~i o noua programll analitica (Fr.
Teutsch, Geschichte des ev. Gymnasiums ... , p. 35-36).

129
universitara in Apus, unori chiar §i elevi din ciclul I), in timp ce ill ciclul
superior predau doar rectorul ~i lectorii cu pregatire universitara.
Obiectele de invatamant erau Catehismulluteran (acesta era illvatat pede
rost In gerrnana, latina ~i greaca), Latina, Greaca, Geografia, Istoria, Aritmetica,
toate cursurile fiind predate in limba latina, singura, de altfel, In care aveau voie
sa se exprime elevii (utilizarea de catre ace~tia a limbii germane era aspru
pedepsita, uneori pentru fiecare propozitie germana rostita trebuia lnvatat un
anumit numar de maxime sau poezii in limbile latina sau greaca). Abia dupa
anul 1650 s-a introdus la Sibiu ~i un curs de limba germana.
Mij loacele didactice fo1osite erau invatarea pede rost, dar ~i organizarea
de dispute sau mese rotunde. Acestea aveau loc ill fiecare zi de miercuri, in
prezenta unei largi audiente, temele fiind fixate de rector sau de pastorul
ora~enesc (care, de altfel, avea controlul suprem asupra ~colii) . Totodata, elevii
erau nevoiti sa pregateasca ~i sa rosteasca Ia diverse ocazii cuvantari 1n limbile
latina ~i greaca. 129•
Disciplina pe care trebuiau sa o respecte elevii era deosebit de severa. Ei
se trezeau vara la ora 4 dimineata (uneori chiar la ora 3), iar iama la ora 5, 130
pentru a participa Ia utrenie. Cursurile incepeau Ia ora 6 ~i durau trei ore, fiind
continuate apoi 1ntre orele 13-16 (Ia ora 111111111] era servit prfmzul, dupa
care urma o ora de odihna). Seara la ora 20 avea lor vecemia, dupa care se
inchideau portile (Ia ora 21 ). Curtea gimnaziului era inconjuratii de un zid malt
de piatra, iar escaladarea acestuia era asupru pedepsita. La ora 22 (In unele
epoci, vara la ora 23) cheile erau predate rectorului, astfel di nimeni (nici elev,
nici lector) nu mai avea voie sii patrundii in incinta gimnaziului. Iar 1n cazulln
care unul din profesori era Invi tat Ia cina 1n ora~ ~i sosea dupa ora 10 seara,
trebuia sa fie insotit de gazdii, pentru a justifica ]ntarzierea ~i pentru a nu avea
probleme cu gardienii publici 13 1 (dupa cum se va vedea ill paginile urmatoare,
ie~irea lara motiv pe stradii dupa ora 22 era interzisii de legislatia municipalii).

129
Rud. Briebrecher, op. cit., p. 223-224. Marele accent pus pe \'nsu~irea limbii latine nu trebuie sa
ne mire, din moment ce aceastli limba (allituri de cea greaca) se preda in toate ~colile sate~ti. Abia
\'n cursul secolului al XVlll-lea s-au scos cele doua limbi rnoarte din planul de tnvatamant a!
fcolilor populare (Ibidem, p. 230).
30
Yn acea epoca, orele 4-5 diminea~a erau ore obi~nuite de trezire. Chiar ~i sinoadele sau ~edin~ele
Magistratuloi incepeau Ia ora 5, ori Ia ora 6. Pauza de pranz era 1ntre orele 11-12 (Fr. Teutsch,
Geschichtedes ev. Gymnasiums ... , p. 35-36).
131
Acee~i situatie exista 'in cazul tuturor gimnaziilor sase~ti. La Sighi~oara, escaladarea zidului
era interzisa chiar ~i profesorilor. Dar datorita faptului eli aceasta nom1a era tnclilcata destul de des,
rectoratul a decis, in anul 1810, lnaltarea zidulu i \'rnprejmuitor, fapt importalizat prin inscriptia
Finis libertatis anno 1810 (Rud. Briebrecher, op.cit., p.217). Mentinerea unei asemenea discipline
stricte era destul de dificila. Astfel, in anul 1608, decanul capitlului Sibiu i-a cerut rectorului sli-i
tina In frau pe studen~ii care ie~eau In timpu l nop~ii din g imnaziu ~i-i deranjau pe cet.ateoi In anul
1687, rectorul J. Krempels nota in matricolele :;;colare unnlitoarele cuvinte: "este de necrezut Ia ce
greutati extraordinarc am trebuit sa fac fata i'n aceasta functie, datorita indisciplinei tineretulu.i, a
nesupunerii lui In fat-a legilor" (E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, ill, p. 91 ).

130
 Intr-o cuvantare din anul 1602, comitele sas Albert Huet a denumit ~coala
~- "seminarium rei publicae". ~i, intr-adevlir, gimnaziul evanghelic din Sibiu a fost
o adevlirata pepiniera de dascali, pastori ~i notari aflati in slujba natiunii sase~ti .
Cei care doreau sa urce trepte mai inalte in administratie (de obicei fii de
patricieni boga}i) erau obligati sa urmeze cursurile unor universitati din
striiinatate. Absolventii cu origini modeste i~i lncepeau de regula cariera
ocupand funqii marunte pe la sate, precum acelea de cantor, dasd'il ori
predicator. Abia mai apoi puteau ajunge pastori in vreun sat, de unde, in cazulin
care se faceau remarcati, puteau fi chemati Ia ora~ In funct]ile de predicatori, ori
chiar de plebani. 132
3.2. Miisuri punitive pentru unbisericirea popula{iei Sibiului
A~adar, majoritatea absolventilor gimnaziului sibian nu puteau deciit spera
sa devina pastori intr-una din localitatile sase~ti. Dar aceasta nu era putin lucru,
deoarece pastorul evanghelic a devenit o figudi centrala in cadrul societatii
sase~ti in secolele de dupa adoptarea Reformei. Datorita dijmei platite de
credincio~i, veniturile de care d ispuneau clericii evanghelici sa~i erau
considerabile. De exemplu, chiar ~i in a doua jumatate a secolului al XVill-Iea,
primarul Heydendorff din Media~ estima, nu fiirii invidie, ca numero~i erau
pastorii care reu~eau cain cele 12 luni ale anului sa strangii un salariu de 10.000
florini. 133 Era o suma impresionantii, tinand cont de faptul ca in aceea~i epoca,
primarul Sibiului primea un salariu anual de doar 2000 fl., iar un consilier in
Gubemiul arde1ean (functie echivalenta azi cu aceea de ministru) intre 4000-
5000 fl. Un salariu mai mare obtinea doar guvematorul Transilvaniei, anume
18.000 de fl .134 Pe de alta parte, pastoru1 sas detinea toate drepturile nobiliare,
astfel ca era scutit de dari, de viimi, de incartiruiri ~i de toate indatoririle
publice. 135 Autoritatea sa in viata comunitatii era de nezdruncinat. La sate avea
un cuvant greu de spus in alegerea dregiitorilor din localitate. Totodatii, era
inspector financiar ~i ~colar. Autoritatea parohului asupra dascalului era atat de
mare, !neat avea dreptul sa-l foloseasca la munca de pe camp. Batjocorirea

132
Potrivit pastoru1ui sas din Apo1du de Jos, Damasus Diirr (+ 1585), din mediul rural erau trimi$i
Ia ~coli mai !nalte in special copiii cu constitutie mai fragila, considerati de parinti eli nu vor putea
deveni plugari vanjo~ (Rud. Briebrecher, op. cit., p. 225 ~i 228; Wilhelm SchiUer, Damasus Diin·,
ein evangelischer Pfarrer des 16. Jahrhunderl., In "Bi lder der Kulturgeschichte... ", II, p. 195-210).
133
R. Schuller, Der evangelische-sachsische Pfarrer... , p. 293.
134
Fr. Teutsch, Geschichte der Siebenbiirger Sachsen ... , II, p. 228; George Michael Gottlieb von
Hemnann, Das Alte und Neue Kronstadt, vol.II, Sibiu, 1887, p. 135.
135
R. Schuller, Der evangelische-siichsische Pfarrer... , p. 294. De altfel, de dreptud nobiliare s-au
bucurat, panii in anul 1848, clericii tuturor ce1or patru confe.siunj recepte din Principatul
Transi1vaniei, confom1 anicolului din Constitufiile Aprobate 1, 5, 5 (A. Grimm, Die politische
Verwaltung im Grossfiirstentum Siebenbiirgen, vol. II, Sibiu, 1856, p. 3).

131
 pastorului echivala aproape cu o crimen laesae majestatis. 136 De exemplu, In
anul 1604, "rectorul" eycolii confesionale siise~ti din Cisniidie a fost biciuit cu
vergi in public ~i alungat din localitate, deoarece a cutezat sii-1 jigneasca pe
paroh. 137 Chiar eyi Ia Sibiu, pastorul orii~enesc avea dreptul de inspectie a
Gimnaziului evanghelic.
Atat la sate, cat ~i In ora~e, pastorul detinea jurisdic~e In probleme civile
~i penale. El "ii supraveghea pe credincio~i cu o mana de fier, peste tot veghea
ochiul piitrunzator al Bisericii, lmpotriva dictatului ciireia nu exista opozitie ( ...)
Aceastii Biserica, al carei reprezentant intangibil era pastorul, 1i controla pe
credincio~i panii Ia ultima lor suflare" . 138
Cu ajutorul disciplinei ~i moralei biserice~ti, autoritatile politice s-au
striiduit sii obtina ~i sa menpna un lnalt grad de educare eyi de civilizatie a
poporului de rand, pe baza preceptelor evanghelice. 0 prima miisura a fost luatii
la Sibiu in anul 1545, ciind Magistratul a interzis reuniunile, obi~nuite pana la
acea data, ale servitorilor de ambele sexe. Totodata, Sfatul ora~enesc a adoptat
norme prin care intreaga populafie era obligatii sa frecventeze serviciile
biserice~ti. Iar In anul 1557, Universitatea Nafiunii SaseJli a hotarat arestarea
tuturor celor care se aflau pe stdizi sau In alte locuri In timpul serviciilor divine.
Acestora urma sii li se aplice pedepse corporale, anume injugarea In a~a-nurnitul
Fidel sau 1ntemnitarea In Narrenhiiusel. Aceeaeyi pedeapsa a fost prescrisa In
anul 1577 pentru cei care munceau in zi de duminica, apoi pentru cei care se
plimbau pe strazi sau petreceau In cra~me in timpul 'i'n care se predica Ia
biseridi. 139 Fidel sau Feddel era un fel de jug care cuprindea gatul ~i mainile
celui condanmat. Astfel injugat, eel pedepsit era plimbat prin intregul ora~, spre
oprobiul public. Narrenhiiusel ("cu~ca nebunilor") era o cu~cii de :fier a~ezata,
pana 1n anul 1734, in partea de rasarit a Pietii Mari, deci ill apropierea strazilor
A vram Iancu ~i Gen. Magheru. Cei 1nchi~i In aceasta cu~ca purtau pe piept o
pancarta pe care era tnscris motivul acordarii pedepsei (Ia 1nceputul secolului al
XVill-lea, s-a decis sa fie inchi~i in aceasta casu{a a nebunilor ~i cei care se
plimbau rara motiv pe striizi dupa ora 21 iama ~i 22 vara). 140 Prin urmare,
participarea Ia slujbele bisericeeyti a devenit, dupa adoptarea Refonnei, o
fudatorire ceHiteneasca, ~i a~a a riimas in toate localitiitile siise~ti pana in secolul
al XIX-1ea. 141 Zilnic, locuitorii Sibiului participau la doua slujbe biserice~ti (cea

136
R. Schuller, Der evangelische-siichsische Pjarrer ... , p. 295-296 §i 301 .
137
Rud. Briebrecher, op. cit. , p. 229.
138
Ibidem, p. 30 I.
139 E. Sigerus, Vom allen Hermannstadt, III, p. 27-28.
140
fbidem, ll, p. 126 ~i 134-135.
141
Heinrich Herbert, Die Reformation... , p. 46. La lnceputul secoluiLLi al XIX-Iea, participarea Ia
serviciile bi serice~ti a scazut din intensitate. De aceea, In anull834, Gubemiul a prevazut pedepse
corporale pentru cei care nu mai frecventau bisericile. Cinci ani mai tarziu, Magistratul sibian
atragea atentia ceta~enilor ca bunul obicei din trecut a fost parasit, ca m~t~ugarii ~i negustorii nu
mai cinsteau ziua Domnului, ci munceau sau petreceau tn cra~e ori mergeau Ia vani:Uoare.
Totodata, Magistratul ameninta cu masuri severe pe cei care continuau sa lncalce legea §i sa nu

132
 dintai dimineata, cu o durata de doua ore, incepand, ill functie de anotimp, Ia ora
=-- 5 sau 6, iar cea de-a doua dupa-amiazii Ia ora 15, cu durata de o ora- vecernia).
Tocmai de aceea, numarul clericilor sibieni era destul de mare. De exemplu, in
anul 1657, "personalul bisericesc" din Sibiu era alcatuit din parohul
(Stadtpfarrer) Andreas Oltard (a fost ales in aceasta functie in anul 1648; +
1660), un predicator orii~enesc, un predicator al miiniistirii (este vorba de
biserica fostei manastiri a dominicanilor), UJl predicator de joi, un predicator de
vecernie, un predicator de dimineajii. Posturile de predicator a! spitalului ~i de
clopotar erau vacante. De asemenea, mai exista un numiir neprecizat de
diaconi. 142
De asemenea, a fost instituita obligativitatea 1mpiirta~irii eel putin odata
pe an. De regula, !ntreaga vecinatate (asociatie a locuitorilor, despre care va fi
vorba mai jos) mergea la Lnparta~anie, iar in aj un starostele vecinatatii organiza
o searii a fmpiidirii. Ne!mpiirta~irea eel pupn odata pe an era pedepsita prin
amenzi, ba chiar prin injugarea in Fidel ori prin inchisoare. 143
Nu este de mirare cii in Sibiul epocii Reformei orice incalare a ordinii f?i a
comportamentului civilizat era aspru pedepsita. Astfel, cei care injurau sau se
purtau necuviincios erau :fie expuf?i oprobiului public pe stiilpul infamiei (a~a­
numitul Pranger, a~ezat ill anul 1550 ill Piata Mare, Hinga cu~ca nebunilor), 144

cinsteasca in lini~te ~i rugaciune ziua de duminidi. Asernenea masuri au fost luate ~i in anii
urmatori, dar rnodul de via}a modem-burghez s-a impus tot mai mult. Astfel au tbst sistate
predicile din ziua de miercuri, iar Ia mijlocul secolului al XIX-Iea s-a decis ca s!i fie celebrate
servicii divine in bisericile evanghelice doar duminica dimineata ~ i seara, precum ~i joi dimineata
(E. Sigerus, Vom alien Hermannstadt, III, p. 37-38).
142
Karl Albrich, Die Bewohner .Hermannstadts im Jahre 1657, in "Archiv des Vereins... ", vol. J 7,
Sibiu, J883, p. 265-266.
143
Richard Schullerus, Der evangelische-siichsische Pfarrer... , p. 303-304. Obligativitatea
partidpiirii Ia serviciul reUgios ~i a imparta~irii regulate mai era respectata Ia sfiir~itul secolului al
XVIll-lea, dupa cum consernna Brukenthal (G. A. Schuller, Hennannstadt um die Mitte des 18.
Jahrhunderts. Ein k:ulturgeschichtliches Bild, in "Archiv des Vereins... ", vol. 34, Sibiu, 1907, p.
307).
144
In desenul in tu~ care prezintli executia publica a comitelui natiunii sase~ti Sachs von Harteneck
(din anul I 703), se poate vedea c~ stdlpul infamiei era de fapt o coloana care se ingusta in partea
superioara 9i care avea in varf statuia cavalerului Roland. Condamna{ii nu erau expu~i pe coloana
(ciici n-ar fi avut loc), ci pe o platforma situata Ia baza coloanei, in direcpa striizii N. Balcescu.
Statuia cavalerului Roland a fost sculptatii de Onossorus, care a primit pentru aceasta 148 fl., In
timp ce costurile intregii constructii au fost de 241 fl. Cu~ca nebunilor era situatli nu departe de
stdlpul infamiei, aproape de mijlocui pietii, hlnga tantana (E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, l,
p. 16; U, p. 72 ~i 175). Cil.nd autoritlitile habsburgice au ridicat statuia Stantului Nepomuk, in anul
1734, in partea opusa a pietii, au cerut indepiirtarea CU$tii nebunilor (Heinrich Herbert, Die
Gegenreformation in Hermannstadt zur Zeit Karls VI, in "Archiv des Vereins...", vol. 29, Sibiu,
1899, p. I 09). Ea a fost reamenajata in anul 1757 in Pia fa Mica. in anul 177 I , au fost interzise
execupile In Piata Mare, iar stalpul infamiei a fost in cele din umJa i'nHlturat in anul 1783 (E.
Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, l, p. 16).

133
fie conda1lli1ap sa poarte de gat o piatrii a ru~inii- Schandstein (a~ezatii, pentru a
fi vazuta de toti, Ia intrarea in biserica).145
Se intelege ca pedepsele acordate celor care indHcau grav normele de
comportament social erau mult mai severe. Adulterul era pedepsit cu moartea:
barbatul era decapitat, iar sotia vinovata era cusuta intr-un sac ~i aruncatii in apa.
Cei care aveau relatii trupe~ti inainte de disiitorie trebuiau sa plateasca o amenda
de 10 fl. ~i erau cununati in pragul biserici, mireasa purtand pe cap o cununa de
paie (iar in cazul in care mirele nu putea pHiti amenda, mireasa sosea Ia
ceremonie fiira incaltaminte). 146 De altfel, nu erau cununari in biseridi dedit cei
care dovedeau intr-un examen public ca posedau cuno~tinte suficiente din
Evanghelie ~i Catehism. 147 Hotii de animate erau 1nsemnati cu fierul ro~u pe
frunte, iar recidivi~tilor li se taiau urechile. Cei care se bateau pe strada sau
urnblau beti primeau mai multe lovituri de bici sau de Iopata in Piata Mare. 148
Tot In Piata Mare, langa stalpul infamiei, erau duse Ia indeplinire
condamnarile Ia moarte. Existau mai multe moduri de apHcare a acestei pedepse.
in cele mai multe cazuri, nefericitii erau decapitap sau spanzurati. in cazuri mai
grave se aplica taierea corpului in patru paqi sau tragerea pe roata. De asemenea,
panii in prima jumiitate a secolului al XVlll-lea, tot in Piata Mare a fost instalat
rugul pe care erau arse persoanele condamnate pentru vraj itorie. 149

3.3. Veciniitiifile din Sibiu

In rnisiunea de civilizare a poporului ~i de indreptare, pe baze
evanghelice, a vietii publice, Biserica a primit sprijin din partea unei alte
institutii sociale ~i administrative, larg raspanditii in a~ezarile sase~ti . Este vorba
de vecinatate, o asociat]e a capilor de familii de pe doua pana Ia patru ulite.
Dupii cum se va vedea mai jos, aceasta institutie comunitara a ve11it in
intampinarea celor mai diverse nevoi ~i cerin~e pe care le aveau locuitorii
respectivelor strazi. Prin intermediul vecinatatilor, se asigurara ordinea publica,
se mentinea disciplina ~i buna convietuire 1ntre locuitori, astfel cii aceasta
institutie exercita o influenta considerabila asupra fiecarui cetatean.
Cea dintai atestare documentara a unei vecinatati dateaza din anul J563
(anume veciniitatea de pe Str. Tipografilor), urmand apoi in anii urmatori cele de
pe strazile Ocnei (1577), Constitutiei ~i Avram Iancu (1581), ori cea din Piata
Mare ~i Piata Midi (1582). Cel dintai registm in care sunt consemnate toate
vecinatatile sibiene dateaza din 1626. in acel an existau ill Sibiu un numar de 31

145
fbidem , 11, p. 135.
140
Ibidem.
147
Richard Schullems, Der evangelische-siichsische Pfarrer...• p. 304.
148
E. Sigems, Vom a/ten Hermannstadt, IT, p. 128-129.
149
Tbidem, 1, p. 18.

134
 de veciniWiti. Cu mici modificari, aceasta impaqire a Sibiului a dainuit pana Ia
mijlocul secolului al XIX-lea. 150
In fruntea vecinatatilor se aflau doi starO$fi, unul 'in varsta, celiilalt mai
taniir. Ace~tia erau ale~i in fiecare an, de Miercurea cenu~ii, de ditre adunarea
tuturor rnembrilor. Mai exista ~i un organ colectiv restrans de conducere, sfatul
celor biitrani - Altschaft, alciituit de obicei din opt membri in varstii. A fi
membru al vecinatatii era o cinste, de aceea nu erau aceptati dedit capi de
familie, posesori de case. 151
Rolul vecintatilor in administrarea ora~elor (~i a satelor) sase~ti a fost
deosebit de lnsemnat. Mai intai, datoritii faptului cii se bucurau de dreptul de
autoguvemare ~i autoadrninistrare, veciniWi!ile au fost adeviirate organe
legislative, avand dreptul de a ernite statute care reglementau toate sferele de
activitate umana, degrevand Magistratul de aceste sarcini. lnsii in acest fel au
apiirut considerabile deosebiri intre statutele diferitelor vecinatati, in special In
ceea ce prive~te pedepsele acordate pentru aceea~i inciilcare a normelor de
conduita. De exemplu, biitutul cu pumnul in masa 1n timpul unei certe era
pedepsit intr-o veciniitate cu o amenda de 5 dinari, iar 1n alta vecinatate cu lO
dinari. Tocmai de aceea, Magistratul ora~ului a dec is, in anul 1651,
uniformizarea prevederilor statutare ale vecinatiitilor, emitand un statut unic
(Allgemeine Nachbarschaftsartikef) cu 32 de articole, care a intrat in vigoare Ia 4
ianuarie 1652. Prin aceasta, institutia veciniitiitii sibiene (in care erau
reprezentati toti cetatenii posesori de case, indiferent de statutul lor social) ~i-a
pierdut 1n mare parte autonornia legislativii, In dauna Magistratului, exponentul
intereselor marelui patriciat ora~enesc. De acurn 'inainte, staro~tii veciniitatilor au
devenit pe de o parte simple verigi prin care oficialiUitile orii~ene~ti anuntau
populatiei noile norme juridice votate de Magistrat, iar pe de alta parte
executanti ai acestor norme. 152
VeciniWi~ile au avut ~i 1ndatorirea de a pazi ordinea publica, staro~tii
lndeplinind functia de poliMti de sector. in acest mod era urmarit
comportamentul fieciirui locuitor al Sibiului, orice mcalcare a legii ~i a
coroportamentului civilizat era sesizatii ~i pedepsitii. Triroestrial aveau loc

150
tn anul 1780 s-a lnfiin~at vecinatatea din noul Cartier losefm, iar in primele decenii ale secoluJui
a! XIX-lea alte patru noi vecinatap in fata celor patru porti ale cetatii. Numarul vecinll.tiitilor a fost
redus in anul 1857 Ia 30, iar In 1885 Ia 20 (Franz Zimmermann, Die Nachbarschaflen in
Hermannstadt. Ein Beitrag zur Geschichte der deutschen Stadtverfassung und -Verwaltung in
Siebenbiirgen, in "Archiv des Vereins ... ", vol. 20, Sibiu, 1885, p. 53-60 ~i 129-130). in 189 1,
printr-un decretal Guvernului de Ia Budapesta, institutia vecinlit1i!ilor a fost desfiintata (E. Sigerus,
Clrronik ... , p. 54).
151
Oskar Wittstock, Die Nachbarschafl, In "Bilder aus der Kulturgeschichte der Siebenbiirger
Sachsen", vol. I, Sibiu, 1928, p. 366.
152
Franz Zimmcm1ann, Die Nachbarschaflen in llennannstadt ... , p. 60-61 ~i 84-85. Statutul din
anu l 1652 este publicat Ia p. 155-160.

135
adunari ale vecinlWitilor, Ia care staro~tii anuntau toate indilclirile normelor
morale ~i sociale de clitre locuitori (betii, certuri, neatentie in privinta
incendiilor, neajutorarea celor nevoia~i, lipsa participarii Ia slujbele biserice~ti),
precum ~i pedepsele acordate. De asemenea, staro~tii aveau obligatia de a
recenza periodic populatia ~ i animalele din gospodarie, de a evalua veniturile
fieclirei familii (u~uriind astfel sarcina functionarilor fiscali ai ora~ului In
repartizarea impozitelor anuale). Totodata, staro~tii trcbuiau sa fie atenti sa nu le
permita unor negermani dobandirea unor proprietati iroobiliare. Evidenta
strainilor care locuiau In chirie pe teritoriul vecinatli!ii era foarte strictli, staro~tii
fiind obligati sa nu permitll rlimanerea peste noapte in ora~ a persoanelor
dubioase, a tliietorilor de lemne, a feroeilor cu moravuri u~oare ~i a tuturor
vagabonzilor. La cumpana dintre secolele XVTI-XVIU, Magistratul a ordonat
chiar ca staro~tii sa inspecteze sliptaroanal toate casele de pe teritoriul vecinatatii
pentru a verifica daca nu cumva sunt ascunse persoane dubioase. 153
Pentru asigurarca ordinii publice, toti cetatenii trebuiau sa colinde pe rand
noaptea ulitele din vecinatate, pazind astfel comunitatea de hoti (amintim faptul
eli deplasarea pe strazi dupa o anumita ora era interzisa). Tot la fe l, a fost
instituita paza in timpul serviciilor divine din biserici. De Ia aceasta indatorire
cetateneascli (nesalarizata, de altfel) de paza a ordinii publice erau desigur
exclu~i ei in varsta ~i suferinzi. Abia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea,
printr-un decret al Gubemiului ardelean din anul 1757, oficialitatile ora~ului au
fost nevoite sa renun~e Ia scrviciul de paza prestat de cetliteni, obligiind
veci natati le sa angajeze gardieni publici, care urmau sa primeasca ~i salariu.
Locuitorii Sibiului lnsa nu au avut 'incredere 1n ace~ti gardieni, amanand pe cat a
fost posibil punerea In practica a cererii Gubemiului. 1s4 Numeroase alte
indatoriri, care sunt azi de competen~a organelor municipale, s-au aflat in
veacurile trecute in grija vecinatatilor, precum serviciu l de pompieri ori eel de
salubritate. Staro~tii trebuiau sa poarte de grijli ca :fanHinile sa fie menpnute 1n ..
buna randuiala, 155 iar cetatenii sa pastreze curatenia in fata casei. 156 In unele

15
fbidem, p. 64-69.
'
IS-IE. Sigerus, Vom allen Hermannstadt, l, p. 99-1 00.
Iss Fiecare strada (cu exceptia Str. Rebreanu) avea una sau douli ffintiini. La inceput., acestea au fost
fiintani cu cumpanii, precum ~i pufUri cu galeti (unele dintre ele functionand pana Ia mijlocuJ
secolului al XIX-Iea). Dupii J 700 au aparut fiintanile cu roata. Dar aceasta apa de tantana era
deoscbit de rea, dat01itii compozitiei mare de nitrati, astfel ca autoritatile ora~ului au decis, In
secolul al XVTI-Jea, amenajarea unei cond ucte (din Jemn de rnolid), care s!l aduca apa dintr-un iaz
situat In fata Portii Cisniidiei (in 1.ona cl1\dirii actuale a Primariei), iaz alimentat de paraul (de fapt
canalul) Sevis, care curgea pe actualul Bulevard al Victoriei. Acest iaz a fost cumparat de primarie
in anu l 1584 ~i avea menirea de a limpczi, prin decantare, apa paraului. La inceput, conducta
parcurgea Str. Biilcescu, ajungea in Piata Mare, panli Ia intrarca in Str. Avram fancu, alimentand
trei rantani (pe Str. Balcescu, in dreptul cladiri Romtelecom; 'in Piata Mare, aproape de Str. Avram
Jancu; ~i. in fine, pe Str. Avram lancu, chiar Ia intrarea dinspre PiaJa 1arc). Tn secolul al XVIII-
lea, conducta a fost extinsli pe strazile Tribunei, Mitropoliei, Centumvirilor ~i Ocnei. Dar nici
aceastll apa din ~evis nu a fost mai bunll. Deseori, dupa ploi torcntialc, apa care ie~a din aceste
fiintani era galbena din cauza namolului. Nici nu este de mirare ell medicul Andreas Wolf

136
epoci, staro~tii au avut chiar ~i dreptul de a inspecta interiorullocuintelor, pentru
a verifica mentinerea curateniei in case.157
Tot in sarcina vecinata~ilor s-a aflat pana la mijlocul secolului al XIX-lea
pavarea strazilor, 158 precum ~i iluminarea lor. 159

atenpona, in 1793, ca apa din Sibiu constituia un adevarat pericol pentru slinatatea populatiei. Doar
familia Brukenthal pliitea un slujitor roman care aducea 1n fiecare zi apa proaspata de baut din
Ra~inari. Abia 1n a doua jumatate a secolului al XIX-lea s-a reu~it alirnentarea ora~ului cu apa de
munte (E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, I, p. I 04-1 09).
156
1n mijlocul celor mai importante strazi ale Sibiului se aflau ~anturi, J'n care curgea apa adusa din
acela!ii iaz situat 1n fara PoJ1ii Cisnlldiei (ibidem).
m Aceastli indatorire a fost tot mereu repetata in statutele vecinatlifilor din veacurile XVIll-XJX
(Franz Zimmermann, Die Nachbarschaflen in Hermannstadt..., p. 67).
158
Primele ~tiri despre existenta pavajului stradal din Sibiu dateaza din secolul al XVU-lea. 1n
~edinfele Magistratului din anul 1662 se deplangea insli faptul eli multe strlizi trebuiau reparate.
Masuri mai ferme au fost luate abia in anul 1740, cand Magistratul a impus o "dare" specialli
tuturor taranilor care intrau in ora~, anume de a aduce doua-trei pietre, "pentru a lmbunatliti
pavajul care lasa mult de dorit". In anul 1762, generalu1 Adolf von Buccow a obligat autorita~ile
or~ene~ti sa paveze Str. N. Balcescu, care a primit cu aceasta ocazie ~i un trotuar. Cinci ani mai
tarziu, un ordin al Guberniului (care i~i avea re~edin~a 1n Sibiu) cerea pavarea tuturor strazilor,
deoarece traversarea lor de catre locuitori, precum ~i de catre trasuri intampina, din cauza
noroiului, mare greutate. De~i ordinul a fost reluat in anul urmator, lucrarile propriu-zise de
pietruire au lnceput abia in anul 1775, fiind supravegheate de administratorul or~enesc
(Stadthann). 1nsa in majoritatea strlizilor au fost inconjurate de pavaj doar fiinuini le ~i canalele prin
care se scurgea apa din paraul Sevis. ln anul 1789 a fost amenajat un trotuar care lega Piata Mare
de teatrul de pe Str. Cetapi (teatru aflat In Turnul eel Gras). In anii urmatori, vecinatatile au
preluat, fiecare dupli posibilitap, sarcina de pavare a strazilor: Tipografilor (1791), Filarn10nicii
(1825), Magheru (1826), Tiirgul Vinu1ui (1837). Fafli de capitala Ungariei, Buda, 1n care existau,
in anu1 180 l , doar trei strlizi pavate, Sibiul se afla intr-o situape mult mai favorabila (E. Sigerus,
Vom a!ten Hermannstadt, 1, p. 86-87).
159
in anul 1770, Centumviratul din Sibiu transmitea Magistratului cererea Cur~ii de Ia Viena de a
se ilumina strazile sibiene in timpul noptii. Raspunsul senatorilor a fost aceta ca, "in sariicia ~i In
conditiile precare i:n care trliiesc ceta~enii, iluminarea ora~ului nu este necesara". Abia In anul
1817, cu ocazia vizitei Ia Sibiu a \'mparatului Francisc I ~i a sotiei acestuia, au fost intreprinse
primele masuri pentru iluminarea strazilor, fiecare vecini'itate fiind obligata sa se ocupe de aceastii
problema. Dupa plecarea familiei imperiale, primarul Martin von Hochmeister a incercat sli-i
detennine pe sibieni sa aiba in continuare grija de iluminatul strazii. lnsa locuitorii s-au opus,
pretextand ca "cetiitenii onorabili" se a$eaza sa doarma odata cu venirea serii, iar oamenii
depravati nu au nevoie de lumina pe uli~e. Totu~i. unele vecinatap au continual sll cheltuie bani
pentru lanteme, pe care le puneau in functiune abia In noptile tara luna. De exemplu, 1n lunile de
iama a anilor 182011821, Str. Avram lancu a fost iluminata In timpul a 17 nopti, cheltuindu-se
pentru aceasta 136 de lumaniiri. In anul 1825, pe Strada Movilei, cele trei lanteme au fost ap1inse
de 14 ori 'in ianuarie ~i de 12 ori In februarie. Dupa anul 1825, Ia presiunile primarului Martin von
Hochmeister, toate straile din Ora$ul de Sus ~i majoritatea din Ora§ul de Jos aveau lanterne cu
lumanari. 1n anul 1835 au fost introduse ~i Ia Sibiu, prin grija vecin:Uapi de pe Str. Tipografilor,
lampile cu ulei. Doi ani mai tilrziu, sarcina ilurninatului public a fost preluara de autoritlitile
ora~enc~ti (vecinata!ilc au platit i11 continuare, panii in 1854, o contributie anualli). in noptile
lntunecate de iama, strlizile erau iluminate de Ia ora 2 1, iar iama de Ia ore1e 18-19. Din anuJ 1862,

137
 Rolul vecin~itatiJor nu s-a restrans doar Ia problemele de administratie
ora~eneasca. Ele au fost adevarate asociatii de 1ntr-ajutorare, astfel di viata
comunitara primea un nou impuls. Nuntile ~i toate celelalte ceremonii ale unei
familii erau organizate cu ajutorul vecinilor, care nu aveau voie nicidecum sa
lipseasca. Pentru asemenea ocazii, fiecare vecinatate avea propriile tacamurile,
folosite !a nevoie de ciitre fiecare membru al vecinatatu.
In acea vreme, individualismul atat de raspandit azi era cu totul
necunoscut. Locuitorii ie~eau impreuna Ia munca Ia camp, iar cand un membru
al unei familii se imbolnavea, munca era preluata tot de vecini. lncheierea
recoltei constituia o adevarata siirbatoare a intregii vecinata~. Starostele era insa
obligat sa poarte de grija, ca buna-cuviinta ~i masura sa nu fie 1ntrecute. Astfel,
Statutele Sibiului din anul 1652 prevedeau ca, In cazul 1n care vecinatatile
doreau organizarea unor petreceri sau festivitiiti, sa li se permitii aceasta, aber
nicht in Exces und Ueberfluss der Speissen, sondern ein Gericht olm Gebiickel
("dar nu cu exces ~i cu abundenta de mancare, ci doar cu un meniu ~i !ara
cocatura"). In cazullncalciirii acestui ordin, se p latea o amendii de 5 fl. Totodata,
dupa ora 21 nu mai era permis jocul ~i dansul, sub pedeapsa platirii unei galeri
de vin. 160
Staro~tii erau datori ca, In tiropul festivitatilor comune ale vecinilor, sii
aibii. grijii ca nimeni sa nu lncalce normele compo1tamentului civilizat. Astfel,
tinerii trebuiau sa acorde respectul cuvenit celor in varsta. Aprinderea Ia manie,
batutul cu pumnul!n masa, aruncarea de obiecte, viirsarea vinului pe masa, betia
~i scuipatul erau pedepsite prin amenzi destul de severe. 16 1
IJustrative pentm rigorismul legislativ ~i austeritatea vietii cotidiene din
Sibiul de dupa adoptarea Reformei luterane sunt ~i masurile speciale luate in
privinta duratei nuntilor ~i a numanllui invitatilor admi~i. In anul 1565 s-a decis
de catre Magistrat ca invitatii nu pot ocupa mai mult de zece mese. Dar ordinul a
fost mcalcat chiar de comitele Albert Huet care s-a casatorit la 6 februarie 1575
cu "o fecioara de 13 ani" ~i a organizat o nunta cu un numar atat de mare de
invitati, lndit au fost necesare 50 de mese. In secolele urmatoare au fost emise
nenumiirate ordonan{e privind nuntile, fapt care demonstreaza ca ele trebuiau tot
mereu reamintite locuitorilor. De exemplu, 1n secolul al XVII-lea s-a interzis ca
nuntile sa dureze mai mult de o zi (ele urmand sii se incheie vara Ia ora 23, iar
iama Ia ora 22). Dar 1n anul 1696 s-a decis ca nuntile sa lnceapa vara la ora 10,
iarna Ia ora 11 ~i sa se incheie Ia ora 16, indiferent de anotimp. Patru ani mai
tarziu, autoriUiti1e ora~ului au emis un Regulament al nunfilor, in care au stabilit
cu precizie chiar ~i meniul obligatoriu, alcatuit din trei-patru feluri, pentru desert

a inceput s1i se ilumineze cu petrol, iar in ulitmul deceniu al secolului al XJX-Iea cu gaz (E.
Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, T, p. 109-1 12).
160
Statutele sunt publicate de Fr. Schuler von Libloy, Merkwiirdige Minicipal-Constitutionen der
Siebenbi.irger Sekler und SaciiSen, Sibiu, 1862, p. 95- 102. Prevederile menfionate sunt cuprinse in
articolele 7-8, Ia p. 97.
16 1
Franz Zimmermann, Die Nachbarschaflen in Hermannstadt ... , p. 120.

138
 fiind necesara o aprobare din partea oficialiHitilor ora~ului. (Acela~i regim II
aveau ~i petrecerile din sanul familiilor. Controalele urmareau atat numarul
invitatilor, cat ~i numaruJ ~i feluri le meniurilor). 162
In anul 1702, Magistratul a decis ca orice festivitate publica (adica a
vecinatatilor) ~i particulara nu mai putea avea loc, lara ob~inerea unei permisiuni
speciale din partea primariei. Cincizeci de ani mai tarziu, autoritatile au decis ca
fiecare persoana doritoare sa organizeze 0 petrecere privata, lTebuia sa se
prezinte Ia comisariatul de politie, unde era analizata situatia sa materiala ~i, in
functie de aceasta, fixat meniul permis. 163
3.4. Procese de vriijitorie Ia Sibiu
Un fapt mai put]n cunoscut din istoria Sibiului medieval este existenta in
cetatea de pe malurile Cibinului a unor procese pentru vdijitorie, soldate cu
condamnari Ia moarte, prin arderea pe rug.
Credinta In vrajitoare era larg dispandita atat in poporul de rand, cat ~i
printre frunta~ii acestuia, functionari laici sau slujba~i ai Bisericii. Avand drept
tel evanghelizarea vietii credincio~ilor, sinodul Bisericii sase~ti din anul 1572 a
cemt ca decanii capitlurilor sa cerceteze in teritoriile lor daca exista vrajitoare ~i
sa le pedepseasca. 164 Doi ani mai tarziu, sinodul a decis ca aceia care cautau Ia
vrajitoare sprijin in necazurile lor sa fie pedepsiti cu amenzi sau chiar cu
excomunicarea (masurile drastice erau necesare, deoarece existau chiar ~i unii
clerici care apelau Ia aceste practici). In anul 1577, Universitatea Nafiunii
Sasqti, impreuna cu Universitatea spirituala a considerat necesar ca, in timpul
vizitelor pastorale, decanii sa urmiireasca Ia sate ~i eventualele cazuri de
vriijitorie, hotarand, pe de o parte, ca persoanele invinuite de acest pacat sa fie
pedepsite de autoritatile politice dupa legislatia din hnperiul Romano-German,
adidi prin arderea pe rug, iar, pede alta parte, laicii care In caz de boala sau de
alte neajunsuri apelau Ia vrajitoare sau Ia mijloace magice sa fie amendati. Cu
toate acestea, nu s-a trecut inca Ia procese ~i persecutii, poate ~i datorita faptului
ca functionarii politici au temperat cat au putut zelul slujitorilor biserice~ti.
Probabil de aceea noile Statute ale nat]unii sase~ti din anul 1583 nu au cuprins
nici un articol privitor Ia vrajitorie (totu~i, tn secolul al XVTI-lea, articolul din
Statutele Municipale ale Sa~ilor din Transilvania, privitor Ia uciderea prin
amestecul de otravuri, a fost folosit in numeroase procese de vriijitorie). 165

162
E. Sigerus, Vom a/ten Hennannstadt, III, p. 53, l, p. 11 8-125.
163
Franz Zimmermann, DieNachbarschaften in Hermannstadt ... , p. 121.
164
_ __. E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, II, p. 63.
165
Fr. MiiJler, Beitriige zur Geschichte des Hexensglauben und des Hexenprozesses in
Siebenbiirgen, Braunschweig, 1854, p. 19-21. Statutele prevedeau in Partea IV, Titul ill, Articolul
3 eli daca "pregate~te cineva otrava pentru a viUama pe al~i, fie di o poarta cu cl, fie ca o dli mai
departe, va fi pedepsit ca uciga~, deoarece umbla cu mijlocae periculoase cu care se ia viata altor

139
 Cel dintai proces cunoscut in Transil vania, a carui cauza 1-a reprezentat un
caz de vrajitorie, a avut loc ill anul 1606. Inculpata era o sateandi din Slimnic,
dar originarii din Vurpiir (scaun. Sibiu), care a depus ill apararea sao declaratie,
sustinuta de altfel ~i de maitori, potrivit careia ea, piirintii ~i bunicii ei au dus o
via~a "In dreptate ~i ev1avie". In urma acestei declaratii a fost eliberata. 166
Initial, procesele de vriijitorie au apiirut in urma convingerii unor locuitori
ca obiecte sau animale din gospodiiriile lor fuseserii supuse unor farmece (cu alte
cuvinte, ca fusesera "deochiate"). In cazul in care banuiau vreo persoana
vinovata de aceste fapte, se adresau instantelor judeciitore~ti, pretinzlnd
despagubiri materiale. De cele mai multe ori, "judecata" avea lor In fata
preotului sau a starostelui vecinatatii, cei inpricinuit) ajungand pana la urma la
un compromis, deoarece, in caz contrar, erau considerap distrugatori ai armoniei
din sanul comunita~ii, fapt pentru care erau pedepsiti prin excluderea din
vecinatate ~i prin interzicerea primirii impartataniei.167
Ulterior, procesele de vrajitorie s-au inmultit, iar verdictele emise au fost
tot mai slngeroase. $i aceasta, deoarece domini politici au devenit principalii
promotori ai starpirii practicilor magice. In anul 1615, Magistratul sibian a cerut
Sinodului Bisericii Evanghel ice sa includa In chestionarul aplicat in timpul
vizitelor pastorale ale decanilor ~i intrebarea "dacii practica cineva vdijitoria sau
altceva asemiiniitor". Dar Sinodul a refuzat, afirmand ca autoritatea politicii nu
are dreptul sa ernita asemenea articole; totodata, au amintit ca eel din anul 1577
nu fusese abrogat. In intregul secol al XVII-lea, sinoadele Bisericii Evangbelice
nu au mai emis nici un alt articol care sa combata vrajitoria. 163
insa, prin grija autoritatilor politice, ~i Transilvania a avut nefericirea sa
cunoasca ruguri pe care erau arse persoane acuzate de vriijitorie. Toate procesele
se desta~urau dupa acela~i regulament. Daca persoana 1nvinuita nu se impaca cu
acuzatorii ~i era astfel exclusa din vecinatate ~i oprita de la Imparta~anie, urma
procesul in fata judecatoriei de scaun (ill cazul Sibiului 'inajntea Magistratului).
Persoana acuzata era rntemnitaHi in cele mai 1ntunecate celule ale inchisorii
(avand astfel o soarta mult mai rea decat detinutii de drept comun) ~i tribunalul
trecea Ia audierea martorilor care, de obicei, incriminau persoana 1mpriciunuita,
afrrmand ca aceasta era cunoscuta de multii vreme di se ocupa cu vrajitoria.
Dupii ce judecatorul avea destule dovezi, urma ancbetarea acuzatei pentru a se
obtine recunoa~terea vinovatiei de ciitre aceasta. Totodata, locuinta acesteia era
perchezitionata, cautandu-se probe precum oale cu difierite alifii, apoi coarne
sau diferite oase de animale. In cazul1n care acuzata nega 1nvinuirea, era supusa

persoane" (Felix Sutschek, Statutele Municipale ale s~ilor din Transilvania, Stuttgart, 1997, p.
244).
166
Karl Schwarz, Hermannstii.dter Hexenprozesse. Ein Bild aus der "guten a/ten Zeit", In
"Siebenbi.irgisches Volkskalender flir das Jahr 1870", an. XIX, Sibiu, 1870, p. 19.
167
lbidem, p. 20-21.
168
Fr. Mliller, Beitrage... , p. 29 ~i 33.

140
 Ia "proba apei"! 69 Aceasta era considerata drept "judecata lui Dumnezeu".
Persoana in cauza era dezbd'icata, apoi mana sa dreapta era Jegata de degetul
mare de Ia piciorul drept, iar mana stanga de degetuJ mare de Ia piciorul stang.
Dupa ce trupul ii era prins cu o funic, persoana acuzata era lasata In apa.
Existand convingerea di apa respinge eJementele necurate, judeditorul urmarea
sa vada daca trupul impricinuitei se scufunda ill apa sau plutea deasupra ei
(desigur, aceasta depindea de gradul de intindere a funiei). Uneori "proba apei"
era repetata de mai multe ori (chiar ~i de 10 ori), ill speranta ca eel acuzat i~i
recunoa~tea vinovatia. La Sibiu aceasta proba avea loc Ia iazul breslei croitorilor,
situat pe actualul BuJevardul Coposu. 170
Dupa efectuarea cu ,succes" a probei apei, persoana acuzata, fiind
distrusa psihic ~i convinsa de propria vinovatie, i~i sonda cu teamii trecutul
pentru a-~i da seama in ce moment a! vietii a intrat in mrejele diavolului. Cei
care continuau insa sa refuze sa-~ i marturiseasca vina erau ,ajutati'' la aceasta
prin prezentarea aparatelor de tortura, iar mai apoi prin folosirea acestora. in cele
din urma, persoana care l~ i marturisea vina era decapitaUi, iar apoi trupul era ars
pe rug. Cei care refuzau sa marturiseasca erau ar.!?i de vii pe rugurile aprinse. De
fapt, condamnatii erau ar~i "In rug". Stand in picioare, trupurile lor erau
'inconjurate pana la gat de vreascuri. 171

169
Fr. Muller, Beitriige... , p. 66-70; Karl Schwarz, op. cit., p. 21-22.
170
E. Sigerus, Vom a/ten Hermonnstadt, n, p. 65.
171
Karl Schwarz, op. cit., p. 25-26. Ia!!, de exemplu. un fragment din ancheta lui Georg Schobel
din Crit. sat aflat printre proprictatile or14ului Sibiu (azi io jud. Bra~ov), Ia 28-29 martie 1700, de o
instantl! de apel din Sibiu, judeciltor tiind un senator din Magistratul sibian. Procesullncepuse In
octombrie 1699, iar Ia 28 martie 1700, acuzatul se \'ndipatana inca sa nu marturiseasca lnvinuirea,
de~i afirma eli ar fi 1n interesul sau sl! o facli, ~tiind di ~a ou va ti ars de viu pe mg. Probabil
sperilnd dl va dovedi tribunalului eli nu estc vrl!jitor, a cerut sa fie sup us Ia proba apei, afirmilnd eli
dacl! va pluti, i se va face dreptate.
Judeclitoml 1-a intrebat: ~tip cum se face ca plutesc vnijitoarele?
Rl!spunsul acuzatului: "De aceea plutesc, pentru eli slujesc diavolului; au incheiat un pact cu el"
J: Plutcsc toate vnijitoarcle?
R: u am auzit de oici una sil se ti scufundat Ce1e care au incbeiat pact cu diavolul, plutesc.
J: $i cum fac vrajitoarele pact cu diavolu1?
R: Prom it diavolului ca-i vor sluji.
J: ln cc fel ~i in ce mod?
R: Accasta nu pot sa ~tiu, caci sunt multe, unele au fiicut lntr-un mod, altc1c In alt mod. Dacli voi
pi uti, voi ti vadit ca vrlijitor.
J: fn cazul io care vep pluti, veti rccunoa~te eli sunte~i vrajitor?
R: 1n star~it voi recunoa~te (...)
J: $ice verdict dati acum, in cazul In care vcti pluti?
R: Dacl! plutesc, atunci mi se va lntampla cu dreptate.
J: De unde ~tifi eli ce1or care plutesc li se lnt<impla cu dreptate?
R: De aceea, pentru ca apa ou supona om ncdrept. Dacl! voi pluti, mi se va face dreptate.
Judecatorul 1-a condamna sa fie supus Ia proba apei. Nefericitul acuzat a plutit, astfel eli ancbeta a
lnceput a doua zi cu urmatoarele intrebliri:

141
 Spre deosebire de Germania, unde cifra victimelor proceselor de vrajitorie
depa~e~te 100.000, 172 'in Transilvania au fost tnregistrate relativ putine arderi pe
rug. Yn secolul a! XVJI-Iea, In scaunele Rupea ~i Sighi~oara au fost arse pe rug
25 de persoane. 173 Cronicile sibiene mentioneaza ca intre anii 1638-1710 au fost

J: Reclmoa~tep in sflir~it dl Slmtep un sarman paclitos?

R: Da, recunosc ca sunt un pacatos
J. Sunteti vinovat ~ide pacatul vrlijitoriei?
R: Da, am f:icut asemenea pacate.
J: Ce vraji ati lnvatat sa faceti?
R: Sa aduc paguba vitelor ~i granelor.
J: Ari adus cuiva vreo pagubii?
R: Doamnei Thiess Gedderth i-am omonlt o vaca.
J: fn ce fel ~i In ce mod?
R: Am lovi t-o ~i ucis-o.
J: Cu ce?
R: Cumaioile.
J: Dar spuneti-mi adevarul!
R: l-am ~i dat ceva.
J: Ce i-ati dat7
R: 0 ali fie din vasul mic.
J: Puteti ucide ~i oameni?
R: N u, cl\ci n-am invatat felul acesta de vrajitorie, ci numai acela pentru a pagubi vitele $i gninele.
J: Dar cate feluri de vrajitorie exista?
R: S unt cilteva. Mai multe. t. Paguba Ia vite; 2. La grane; 3. La unt; 4. La. lapte; 5. La oameni; 6.
La bani.
J: Si care feluri le-ti invli~at?
R: Pentru a pi:'igubi vitele ~i granele.
J: Cine v-a lnvatat?
R: Am 'invlitat de Ia altii, care au murit deja:
J: Cum ~i tn ce mod?
R: Am slujit diavolului, am fi'icut un pact cu el"
ln continuare, acuzatul a aratat ca noaptea sufletul ii iese din trup, ca vrlijitoarele ~i vrajitori i au
locuri de intalnire, unde primesc de Ia "vrajmaf o al ifie specialii, cu care sav~esc vrajile. La
star~it a mai numit tnca ~ase vrajitoare ~i un vrajitor din sat. Pe urmll a fost dus cu sopa lui ad
locum executionis Magicae destinatum unde au ~i fost executati (Fr. Teutsch, Siichsische
Hexenprozesse, In "Archiv des Vereins... ", vol. 39, Sibiu, 1915, p. 709 eyi 729-735).
Cronicaml sibian Johann [rthell mentioneaza cii Ia 9 iulie 1675 au fost condamnate sa fie supuse
probei apei ~ase vrajitoare ~i un roman tanar, tnvinuit de bigamie ~~ condamnat deja Ia moarte
(acesta, probabil pentru a dovedi di cei care nu sunt vrajitori nu plutesc). 111tr-adevar, romiinu l s-a
scufundat, abia a fost scos din apa, pentru a nu se tnneca. Cele ~ase femei au plutit. Acestea au fost
condamnate Ia moarte pe rug, in timp ce romanul a fost gratiat (E. Sigen1s, Vom a/ten
Hermannstadt, ll, p. 66).
172 Ibidem, p. 27. Nwnai In or~ul Wlirzburg au fost arse pe mg 99 de persoane in anul l6 16, 159
lntre anii I 627- 1629 eyi 299 dupa aceea, masacrul neincetand deciit dupa ce insu~i episcopul a fost
acuzat de vrajitorie de catre anchetatori. In Silezia, I ipsa lemnului a avut ca unnare construirea de ~
cuptoare tn care au fost executati bietii nenorociti. Astfel au pierit 49 de femei in anul 1651, apoi
alti I 000 tn wmatorii ani, printre care chiar ~i copii de doi pana la patru an i (Jean Palou,
Vriijitoria, trad. Ofelia Screciu, Timi~oara, 1992, p. 79).
173
Fr. MUller, Beitriige... , p. 37.

142
arse 13 vrajitoare (multe altele au scapat cu viafa, primind pendepse mai mici), 174
dar probabil ca protocoalele Magistratului vor mai ascunde ~i alte nume de
persoane osandite Ia moarte pentru vriijitorie. Uncle asemenea verdicte au avut ~i
motivatie politicii, precum In anul 1653, cand a fost arsa vaduva fostului comite
siisesc Valentin Seraphin, Ia 14 ani dupa moartea sotului ei.m
Procesele de vrajitorie au devenit tot mai rare dupa patrunderea ideilor
l luminismului. in anul 1718, judecatorii din Sibiu au ezitat sa dea verdictulin
doua cazuri (in pofida depozi(iei a mai mult de 60 de martori), de teama de a nu
condamna oameni nevinovati.176 Totu~i, din cand In cand mai aveau loc
asemenea procese. La Sibiu, ultima ardere pe rug a avut loc In anul 1703, iar
ultima de pe Piimiintul Criiiesc a avut loc la Sebe~, In anul 1746, cand au fost
executate douii surori, i'mprcuna cu mama ~i bunica lor. insa procesele au
continuat, ultimul avand loc Ia Sibiu in anul 1721, 177 iar pe intregul teritoriu
sasesc Ia Media~. in anul 1753. in acest ultim proces, cele doua persoane
conclamnate la moarte au fost gratiate de comitele Waldhiiter von Adlershausen,
pe motivul ca "acum In toata Europa sau eel putin in tarile civilizate ale acestei
paqi a lumii se crede foarte putin In vrajitorie, iar procese ca acesta au devenit
deja foarte rare". 178 Dar In Transilvania, ultima ardere pe rug a avut loc la Targu
Mure~, in anul 1752, cand, dupa un proces care a durat noua zile, a fost
executata o femeie biitrana. 179 'in anul 1766, Maria Tereza a publicat Articolele
de lege despre magie, cerand ca toate procesele de vriij itorie sa fie trimise la
Curtea Imperiala, pentru ca nimeni sa nu mai fie lnvinuit "prin ln~elaciunea,
prostia sau distractia" unora sau altora. 180

4. Nafiuni ~i confesitmi negermane fn Sibiul epocii luterane

Sibiul era deci, la sf'ar~ itul secolului al XVII-lea ~i i'nceputul celui
urmator, un ora~ illchis ~ i traditionalist, un centru al germanismului ~i
protestantismului din sud-esrul Europei. Acest fapt este u~or de lnteles, deoarece
ora~ul de pe Cibin era totodata capitala Piimantului criiiesc sau a Tarii sa~ilor,
una dintre cele trei teritorii care alcatuiau confederatia transilvana (ace! a~a­
numit Bundestaat der drei stiindischen Volker). 181 Aici era re~edinta conducerii
bicefale a na~unii sase~ti (anume judele regal, care indeplinea func~a de comite,
~ i primarul cetiitii), iar ace~tia avcau grijii sa mentinii identitatea etnica ~i

174
Karl Schwarz, op. cit., p. 27-28.
175 E. Sigerus, Vom a/ten HermamlSiadt, TI, p. 65.
176
Ibidem.
177
Karl Schwarz, op. cit., p. 28-29.
178
E. Sigerus, Vom a/ten Hemwnnstadt, fl, p. 68-69.
179
Fr. Miiller, Beitrage... , p. 50-52.
180
E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt, Ll, p. 68-69.
181
G. D. Teutsch, Geschicltte der Siebenbiirger Sachsen, ed. IV, vol. I, Sibiu, I 925, p. 296.

143
confesionaUi a sa~il or, precum ~i sa apere privilegiile colective ale natiunii,
privilegii periclitate In nenumarate randuri de conducerea aristocratica din
celelalte doua teritorii administrative din Ardeal (comitatele nobiliare ~i scaunele
secuie~ti). 182 Tocmai ca masudi de autoaparare, organele administrative sase~ti
au restrans dreptul de proprietate in ora~ele de pe Pamantul criiiesc doar la
persoanele de etnie gennana (indiferent daca acestea erau de origine
ardeleneasdi sau nu). Conform unei decizii a Magistratului sibian din 5 februarie
1549, staro~tii veciniitatilor aveau datoria de a opri pe "sarbi, romani, unguri,
croati., valoni, spanioli, francezi ~i polonezi" sa cumpere case. Aceea~i decizie
interzicea casiitoriile dintre un sas ~i o persoana de alta etnie (cei vinovati
urmand sa fie expulzati din ora~, ba chiar ~i din scaunul Sibiului). 183 Aceea~i

132
Nobilii au privit lntotdeauna cu nemulp!mire faptul cii locuitorii sa~i de pe Piimiintul criiiesc
beneftcau in mod colctiv de drepturile nobiliare. Astfel ex.ista o deosebire de statut juridic lntre
Jocuitorii din cele ~apte comitate nobiliare !?i cinci scaune secuie*ti, pe de o parte, !?i cei de pe
Piimrintul criiiesc. adicii din cele nouii scaune ~i douii districte siise~ti, pe de alta parte. Cei dint<li
erau in rnarea lor majoritate iobagi, in timp ce sa~ii (precum ~i romilnii conlocuitori cu sa~ii) erau
din punct de vedere juridic egali In fata Jegii. Desigur, ~i pe teritoriul siisesc existau deosebiri
sociale i'ntre locuitori. Dar In timp ce iobagii din comitate ~i scaunele secuie~ti prestau robotii (deci
munca nepHitita) 1n folosul nobilului, locuitorii sliraci din teritoriile sase~ti lucrau ca salariati
(slujba~i) prin gospodariile celor mai avuti. Aceasta desoebire juridica dintre comitate ~i Pamantul
criiiesc a dus Ia acumularea unui capital insemant in o~ele sa.s~ti, nlvnit nu de pu(ine ori de
nobili, ori chiar ~i de principii ardeleni. Conform concepfiei acestom, privilegiile colective ale
sa~i lor constituiau abuzuri, deoarece sa~ii ar fi trebuit sa fie iobagi ai Coroanei (Fr. Teutsch,
Geschiclzte der Siebenbiirger Sachsen, vol.ll, Sibiu, 1907, p. X-XVI). Drept urmare, nobilii unguri
au obtinut, in anul 1591 , de Ia principele Sigismund Bathory dreptul de a !ncasa zeciuialii de Ia
sa~i. Nurnero~i nobili au patruns pe teritoriul siisesc, au rechizi~onat produse agricole ~i alte
bunuri. Universitatea Nafhmii Sase$ti 1-a delegat le comitele Albert Huet sa apere interesele sa~ilor
\'n fa~a principelui ~i a Consiliu/ui intim (guvernul tarii) Ia Alba Julia (G. D. Teutsch, Geschichte .. .,
ed. IV, vol. I, Sibiu, 1925, p. 334-339). Aproape doua decen ii mai tarziu, principele Gabriel
Barhory a intreprins un fapt tmic in istoria transilvana, anume a cucerit Sibiui, instaurand aici un
regim de ocupa~ie timp de aproape cinci ani (1610-1614). Dupa ce a fost ales principe, a afinnat cii
"cine dore~te sa fie domn al Transilvaniei trebuie cu orice pret sa. aiba cheile de Ia portile Sibiului
in buzunaml situ". Dupa ce a intrat in Sibiu sub pretextul convoclirii unei Diete, principele a centt
cheile ora~ului, iar In lun iJe urmatoare a decis expluzarea majoritl!tii locuitorilor din cetate. O~ul
Sibiu a fost restitiut sa~ilor abia de Gabriel Beth len, sa~ii amenintandu-1 ca nu-l vor recuno~te ca
principe a! Transilvaniei (G. Seivert, op. cit., p. 77-8 1).
183
E. Sigerus, Vom alten Hermannstadt, III, p. lOS; idem, Cltronik, p. 7. Ca urmare a acestor
masuri, nobilii se vedeau nevoiji sa inchirieze Locuin!e in timpuJ ~ederi i Lor 1n ora~ele siise~ti. De
aceea, In mai multe randmi (1607, 1619, 1625), ei au votat in Dieta (impreuna cu secuii) pentru
recunoa~terea dreptului lor de cetatenie l'n or~e. Totu~i, prin diferite mijloace, sa~ii au reu~it sa-i
impiedice pe nobili sa puna in aplicare acest act legislativ. insa respectivul articol a fost introdus in
anul 1653 in Constitufiile Aprobate (TIT, 81 , 1), ceea ce nu a incheiat aceasta "disputii pentru
concivilitate". Diploma Leopoldina din 4 decembrie 1691 cerea, In articolul al treilea, ca cele trei
natiuni politice din Ardeal sa dezbata prietene~te chestiunile legislative atlate i'n Jitigiu. $i, lntr-
adevar, Ia 7 aprilie 1693, a fost semnat un acord intre cele trei napuni, care abroga acele articole
din Constitufiile Aprobate, care nu fusesera aplicate pana \'n ace! moment (iar mtre aceste articole
figura ~i eel care acordase nobililor dreptul de cetatenie in ora~ele sase~ti). Situatia aceasta de drept
a ramas in vigoare pana In anul 178 1, clind \'mparatul Iosif IT a emis Edictul de concivifitate (A.

144
masura a fost inclusa ~i in Statutele Sibilui din anul 1589. Staro~tii vecinatatilor
urmau sa anunte Magistratul cand un strain 1~i exprima intentia de a cumpara o
casa in Sibiu. 1n cazuri exceptionale, Magistratul putea acorda permisiunea, insa
se mai adita ca dupa decesul acestora, avearea imobila din ora~ putea fi
mo~tenita doar de rudele de gradul I (ceilalti urma~i putand dobandi doar
contravaloarea ill bani a respectivelor bunuri). 184 Statutele din anul 1631
interziceau locuitorilor ora~ului sa aiba relati i comerciale sau bancare cu
strainii. 185 Toate aceste prevederi au fost reluate In "Cele mai noi Constitutiones
et Statuta Reipublicae Cibiniensis ab Anno 1698". lnsa conform acestora, acci
strainii care depneau o profesie importanta, inexistenta in ora~ (medic, chirurg,
procurator ~.a.) puteau dobandi cetatenia ~i indigenatul ill Sibiu, cu obligatia de a
renunta Ia privilegiile nobiliare pe teritoriul ora~ului (astfel ca nu beneficiau de
scutire de impozit, iar in cazul unei dispute cu un cetatean sibian, trebuiau sa se
supuna dreptului sasesc). 186
Nici nu este de mirare ca In asemenea conditii, singura confesiune
recunoscuta in Sibiu era cea evanghelica-luteranii, celelalte confesiuni din
Ardeal (recepte sau tolerate) neavand posibilitatea de a-~i ridica biserici in
incinta cetatii.
Un statut special 11 depncau insa negustorii "greci" din Sibiu. Dupa ce
Transilvania a intrat sub suzeranitatea otomana, comerful (atat de infloritor
inainte) al negustorilor sibieni ~i bra~oveni cu Tara Romaneasca a scazt.1t din
intensitate. Drept urmare, pe piata transilvana au patruns negustori greci ~i
macedo-romani din Peninsula Balcanicii. Ace~tia au intrat 1n graJiile principilor,
astfel ca in anuJ 1624 autoritiitile siise~ti au votat un regulament care limita
activitatea comerciala a "striiinilor" in Sibiu ~i in alte ora~e sdiunale. In pofida
acestui fapt, negustorii greci ~i aromani au obtinut, pe baza unui privilegiu, emis
de Gheroghe Rakoczy I Ia 8 iunie 1636, dreptul de a se a~eza intr-o grupare
asociata la Sibiu. ~i astfel, in cetatea de pe malurile Cibinului a fost 1nfiintatii
cea dintai "Companie greceasca" din Transi lvania. 187 Unul dintre cei mai

Grimm, Die politische Verwaltung des Grossforstentums Siebenbiirgen, Sibiu, 1855, vol. II, nota
de Ia p. 75-77).
184 Statutele din 28 ianuarie 1589 au fost pubHcate de Fr. Schuler von Libtoy, Merkwtirdige
Municipal-Constitutionen der Siebenbiirger Sekler und Saclzsen, Sibiu, 1862, p. 75-82.
Respectivele prevederi sunt cuprinse in articolele 3-4, Ia p. 78-80.
185
Statutele din 13 martie 1631 au fost pub1icate de Fr. Schuler von Libloy, Merkwiirdige
Municipai-Constitutionen, p. 89-95. Respectiva prevedere este cuprinsa tn articolul 14, Ia p. 93.
186
~i aceste Constitutii ~i Statute au fost publicate de Fr. Schuler von Libloy, Merkwiirdige
Municipai-Constitutionen, p. I 06-1 32. Respectiva prevederc cste cuprinsa in "Caput 1", art. 5, Ia p.
I I 0-1 11 (tot aici se intcrzicea ~i iobagilor sa~i din comitatele nobiliare sli obpna dreptul de
cetlifenie.
187
Articolcle din Statutele Sibiului care interziceau relafi ile comerciale ~i bancare cu strliinii ii
priveau tocmai pe ace~ti negustori greci, mentionati ca atarc in Statute. Astfel, neputandu-i ahmga

145
 importanti membri ai acesteia a fast loan Pater (Pater Iano~), ales jude! al
Companiei in anuJ 1672. Innobilat, a putut participa, Ia srar~itul secoJului al
XVll-lea, Ia viata politicii a Transilvaniei, el fiind, la lnceputul veacului urmiitor,
unul dintre cei dintai oponenti ai "unirii" romanilor ardeleni cu Biserica Romei.
Datoritii acestor negustori greci ~ i aromani, a putut fi ridicat In Sibiu, In anul
1699, eel dinHli laca~ de cuJt ortodox 188 - o capeHi situata intr-a casa particularii
pe Str. Tribunei. 189
1n ceea ce-i prive~te pe ronuini, ace~tia locuiau doar in afara zidurilor
cetiitii, ca arenda~i pe proprietiitile patricienilor sa~i. 1 90 Totu~i, datoritii
Jegaturilor econornice cu Tarile Romane, autoritatile sibiene au 1nfiintat o "sectie
romaneasca" a cancelariei Magistratului ora~enesc. in fruntea acesteia a ajuns In
anul 1521 Magister Philippus Pictor et scriba litterarum valachicarum, eel care
in anul 1544 a tipiirit cea dintai carte in Iimba romanii, anume Catehismul
romdnesc, urmat doi ani mai tarziu de un Tetraevanghel slavon (reeditarea celui
tiparit de macarie in anul 1512) ~i apoi, lntre 1551-1553, de Tetraevanghelul
slavo-roman. 191
A~adar, Sibiul a detinut un rol deosebit de in1portant pentru dezvoltarea
culturii romane~ti. Totodata, trebuie consemnat faptu l cape Ia mijlocul secolului
al XVII-Iea, doi rnitropolifi romani ortodo~i au avut re~edinta aici. Este vorba
de doi contemporani, Gbenadie ill ~i Sava Brancovici (1656-1680). Dar despre
situaria romanilor din incinta ~i din jurul cetatii Sibiului, precum ~i despre viata
lor bisericeasca voi reveni in alte douii studii. Inten~a lucrarii de fata a fost
prezentarea realitatilor biserice~ti din cetatea medievala a Sibiului, lntr-o epoca
prca putin cunoscuta locuitorilor de azi ai acestui important ora~ din sudul
Transilvaniei.

Lector Univ. Drd. Paul Brusanowski

pe negustorii greci din ora~ (deoarece ace~tia beneficiau de privilegii princiare), conducerea
flatriciatului sas incerca sA limiteze ciit mai mult pierderile negustori1or ~i bancherilor sa~L
88 A. Dwnitrescu-Jippa, N. Nistor, op. cit., p. 127. Pentru a stiivili concurenra aceStor negustori
venifi din sudul Dun.arii, sa~ii au tnfiintat, in anui 1709, "Societatea negustori1or sa~i din Sibiu",
care a obtinut aprobarea statute1or, dupa mari strlldanii, abia in anul 1748 (Ibidem, p. 131).
189
E. Sigerus, Vom a/ten Hermannstadt. T, p. 50.
°
19
Ca grup, romfmii din Transilvania "nu erau cuprinsi nici in autonomia teritorialll privilegiata ~i
drept unnare nici in Dietii, nici in sistemu l legal al egalitatii confcsiona1c in drcpturi (receptare) aJ
ce lorlalri locuitori cre~tini. Ei nu puteau sll fonneze o stare (natio), dar ca pcrsoane erau (ca eyi
membrii altor grupuri etnico-lingvisrice din Ungaria) coreprezentati In natio a nobilimii. Ca grup
confesional, ortodoc~ii, ca si evreii intre a1Jii, se aflau in voia bunului p1ac a1 senioru1ui si starilor,
o natio to/erato usque ad benep/acitum nobilium et reg11icolarum" (K. Zach, Tolerall(a
religioasti... , p. 79).
191
Mircea Pacurariu,Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. ed. ll, vol. I, Bucure~ti , 1991 , p. 545-548.

146
 BISERICA CATOLICA SIRIANA

Klaus Augustin*
Inifiativii ecumenicii in Orient
Ecumenismul tara cre~tinii orientali nu este pana Ia urma ecumenism.
Aceasta o arata chiar faptul ca radacinile cre~tinismului se gasesc in Orientul
Apropiat, ceea ce determinii ca preocuparea legata de cre~tinismul acestei
regiuni sa fie inalienabilii. Intarirea con~tiintei existentei Bisericilor ~i
comunita{ilor cre~tine in Orient este scopul principal al grupului de ini{iativa
"OrientuJ cre~tin", care a destru,mrat pe 27 ~i 28 septembrie 1999 a doua lntalnire
de specialitate, Ia Salzburg (Austria). Tema principalli a 'intrunirii a constituit-o
cre~tinismul sirian 1, reprezentat de arhiepiscopul catolic sirian, monseniorul
Behnan Hindo.
Pentru europeni este greu de imaginat cum intr-un cadru arab, dominat de
peste 1200 de ani de islam, pot exista indigeni cre~tini , care au fost intotdeauna
cre~tini in traditia lor. De aceea nu este de mirare di arhiepiscopul Hindo s-a
confruntat cu intrebarea: "<:and s-au convertit striimo~ii vo~trii de la islam Ia
cre~tinism?" Necesitatea riispunsului este aici aparenta, caci Caritas-ul
Arhiepiscopiei Sazburg desfii~oara o activitate tnsemnata in aceasta regiune (sub
conducerea d-lui $tefan Maier).
Caritas Salzburg este ~i ca membra c.9nstitutiva a grupului de initiativii ~i
co-organizatoare a l'ntalnirii de Ia Salzburg. In plus, prin aceasta organizatie, sunt
sprij inite numeroase proiecle In Siria ~i Liban.

Na~terea ~i istoria Bisericii Catolice Siriene

In con~tiinta proprie B iserica Catolica Siriana se considera urma~a a
comunitatii cre~tine din Antiohia, 1ntemeiata de Sf. Apostol Petru. Dupa
marturia Faptelor Apostolilor aici au primit ucenicii lui Hristos pentru prima
data numele de cre~tini (v. FAp. 11, 26), astfel incat toate Bisericile cre~tine ale

*Autorul a lucrat Ia Institutul pcntru Tcologic Ecumenica, Ortodoxic ~i Patrologie Rasariteana, din
cadrul Facultatii de Teologie Catolica a Universitatii din Graz, in cadrul unui proiect FWF, cu
tema: "Bisericile rasaritene catolice-0 problema de nedepli$it pentru unilatea Bisericilor?-
Cercetare eclesiologic-sotcriologic1\ ~i perspective pcntru dialogul ecumenic lntre Biserica
ortodoxa ~i cea romano-catolicll". ln articolul de fap este vorba despre cuprinsul prelucrat ~i
ex tins al unei teme abordate In: "Okumenisches Forum", Grazer Jahrbuch fiir konkrete Okumene
23 (2000);
I) Pcntru cr~tinismul in Siria: D. W. Winkler, Syrisches Christen tum im Nahem Osten, , in
"Oicumeniscbes Forum" 23 (2000);

147
acestei regiuni vad In comunitatea apostolica din Antiohia legitimitatea propriei
existente. Nu doar catolicii sirieni considera radacinile Bisericii lor In aceasta
comunitate, ci ~ i Biserica Ortodoxa Siriana ~i Patriarhia Ortodoxa Greaca a
Antiohiei. in cele din urma aceasta vocatie corespunde tuturor Bisericilor
arnintite, dat fiind faptul ca provin din aceasta comunitate cre~tina primara.
Controversele In jurul Sinodului IV de la Calcedon ( 451) au dus Ia
ruptura Bisericii unice a Patriarhiei de Antiohia, a carei jurisdictie se intindea de
Ia Marea Mediterana Ia Golful Persic2>. Adversarii Sinodului IV ecumenic au
fost in a~a masura reprimati in secolul 6, incat aceasta Biserica necalcedoniana
se afla aproape de exterminare. Abia la rnijlocul secolului 6 a fost reconstituita
ierarhia, sub Iacob Baradeus (t578), hirotonit episcop prin interventia
lmpaditesei Teodora in 543. De aici a rezultat titlul eronat atribuit prin
denumirea de ''Biserica iacobita" de la Iacob Baradeus ca lntemeietor al ei. Ca
denurnire proprie Biserica poarta numele "Biserica Ortodoxa Siriana a Antiohiei
~i a intregului Est"3>.
lncercarile de unire lntre Biserica Ortodoxa Siriana ~i cea Latina (romano
- catolica) au fost numeroase. Cel putin dupa cruciade au existat mereu contacte
1ntre cre~tinii sirieni ~i cei catolici. Ca succes, In acest sens, se aprecia tn
Occident bula papaUi "Multa et admirabilia", emisa la 30 noiembrie 1444 Ia
Conciliul de la Florenta, care confirrna, cu sernnatura arhiepiscopului sirian
Abdallah de Edesa, unirea celor doua Biserici. Acest pas a fost apreciat ca un
"nou rezultat pozitiv al actiunii misionare franciscane In Orient'"'> . Succesul insa
a fost limitat, caci nus-a ajuns la punerea In practica a tmirii.
:In a doua jumatate a secolului 16, sub papa Grigorie al XIII - lea, s~au
reluat tncercarile de unire. La aceasta a contribuit pozitiv ~i trimiterea
numero~ilor misionari din diferite ordine calugare~ti, precum ~i intemeierea 'in
1622 a misiunii "Congregatio de propaganda fidei". De~i misionarii angajati in
Orientul Apropiat nu aveau in general o pregatire deosebiHi, au reu~it, prin
convertiri individuate cat mai multe, sa pregateasca terenul pentru 0 unire cu
Biserica Romei. Aliati importanti in aceasta actiune au fost reprezentantii
Frantei, care mai ales in secolul 17 ~i-au :tacut resimtita influenta. Ei au fost
considerati "catolici deosebiti'' care s-au daruit cu adevarat Bisericii catolice.
Protectoratul francez se intindea dupa lege doar asupra rnisionarilor europeni, ~i
mai ales francezi, lnsa consulii lor au putut face mult pentru protectia indigenilor
catolici. . .. In orice caz, nu s-ar fi putut ajunge la realizarea unirilor partiale,
care 1ntr-adevar au avut loc, fiirii activitatea jertfelnicii a misionarilor ~i fiira

2
l Comp. F. Winkelmann, Die ostlichen Kirchen in der Epoche der christologischen
Auseinandersetzungen (= Kirchengesichte in Einzeldarstellungen 116), Berlin 2/ 1983; D.W.
Winkler/K. Augustin, Die Ostkirchen. Ein Leitfaden, Graz 1997, mai ales p. 32 u,. 69- 73, 80 u.;
3l Pentru istoria Bisericii Ortodoxe Siriene oomp.: Chr. Chai llor, The Syrian Ortodox Church of
Antioch an All the East. A bri~f introduction to its life and spirituality, Geneva, 1998
4
>J. Oill, Konstanz und Basel - Florentz. Geschichte der olatmenischen Konzilien, vol. IX, Mainz,
1967, p. 328;

148
protecpa Frantei 5>. Pe langa aceste conditii politice "avantajoase" pentru
Occident, Bisericile Orientului s-au vazut confruntate cu o Biserica latina efectiv
organizata, care reu~ea relativ u~or sa-~i raspandeasca credinta. Ambele aspecte
ale activitatii misiunii occidentale lntre cre~tinii orientali sunt privite astazi mult
mai rezervat 6>. La aceasta au contribuit schimbarea Apusului in raport cu
intelegerea eclesiologiei ~i apropierea de Rasarit in dialogul ecumenic.
Interesul principal al misionarilor occidentali in Siria a fost metropola
comerciaHi Alep, care s-a dovedit un punct strategic al misiunii lor prin
intersectarea aici a celor mai importante cai comerciale. 1n ce prive~te Biserica
siriana din Alep a fost exploatata cu pricepere o situatie de nesiguranta, cand
scaunul arhiepiscopal a ramas In 1656 o perioada vacant. In colaborare cu
consulul francez Fran<;:ois Picquet1l s-a incercat "ocuparea lui cu un catolic de
incredere ~i, astfel, sa fie cucerita mai intai arhiepiscopia, apoi lntreaga
Patriarhie de clitre Biserica Romei"8>.
Candidatul potrivit a fost gasit (dintre misionarii apuseni!) panli Ia urma,
in persoana lui Andrei Akidjan, de origine din Mardin in Mesopotamia de Nord.
Acest diacon a! B isericii siriene se afla sub incidenta trimi~ilor ordinelor apusene
~i s-a convertit Ia catolicism in 1643. Pe de-o parte, propunerea lui a gasit o
opozipe putemica in Biserica siriana, dar pe de alta apusenii 1-au vazul tocmai
din acest motiv candidatul ideal. Un rol important in aceasta actiune 1-a jucat
consulul francez amintit, care a reu~it, printr-o abordare lnteleapta a situatiei, sa
evite o ruptura a Bisericii siriene. Chiar daca n-a putut ob~ine hirotonia lui
Andrei Akidjan de catre pariarhul sirian, ~i fiind hotiiratoare rezerva Apusului
fata de hirotonia printr-un episcop "eretic", totu~ i prin interventia sa Ia sultan a
obpnut recunoa~terea calitatii lui Andrei de conducator al "natiunii siriene"

S) W. de Vries, Rom und die Patriarchace des Oscens (Orbis Academicus UI/4), Freiburg Breisgau
1963,p. 83;
6
) Comp: W. de Vries, Die unierten Patriarchate des Nahen Ostens und das Uniatenproblem, tn
W. Nyssen H - J. Schul z/P. Wirtz, Handbuch des Ostkirclzenlamde I, Dusseldorf, 1984, p. 226 -
248;
7
> Prin consulul francez Fran9ois Picqet, misionarii occidentali au cunoscut un mare avant. El a
~tiut sli-~i valorifice cu inteligenta capacitlitile diplomatice, in timpul functionllrii sale in Siria
(1653 - 1661). A devenit protectorul misionarilor occidentali ~i al credinciosilor catolici din
Orient. Aceasta i-a adus tiUul unui episcop de Cezaropolis, in Macedonia. In aceastli calitate este
numit vicar apostolic de Babilon, totu~i llrli marc succes.
Comp.: J. Hajjar, Zwischen Rom und Byzanz. Die unierten Christen des Nahen Ostens. Mainz,
1972, p.l72u., 183u.
&) W. de Vries, Dreilnmderc Jahre Syrisch - Kato/ische Hierarhie, in Ostkst 5 (1956), p. 140.
Wilhelm de Vries se dcdicli in acest articol, pe larg, fonnarii Biscricii Catolice Siriene. De~i se
folose~te un limbaj neecumenic, chiar si pentru vremea cand a fost scris("Astfel, au rcgiisit eel
putin o parte a sirienilor, care s-au desplirfit prin Sinodul de Ia Calcedon de Biserica, drumul catre
Bise-rica adevardtli"), cititorul afla detal iat cum a ajuns Ia uniatie o parte a Bisericii siriene. in
conditille istorice actuate ale ecumenismului, aceste evenimentc n-ar mai fi, desigur, atilt de
pozitiv apreciate, ca acum 40 de ani ;

149
(Millet). -In cadrul legislafiei otomane, comuniHitile religioase ~i natiunile erau
recunoscute oficial de autoritatea statala ca asociatii de drept civil. Acestea
aveau In cadrul statului otoman legi proprii ~i justitie proprie. Astfel, de
exemplu, patriarhul ecumenic din Constantinopol avea j urisdicrie asupra tuturor
credincio~ilor ortodoc~i din Irnperiul otoman, chiar daca ace~tia apaqineau
biserice~te altei patriarhii. Autoriratea statala nu avea intenpa sa lase sa se nasca
o dublii ierarhie 'in Biserica siriana.
Protectia arhiepiscopului Andrei de catre consulul francez, respcctiv ~i de
catre conducerea otomana, nu a adus totu~i sperata "catolicizare" a tuturor
sirieni lor. Chiar ~i hirotonia lui Andrei prin patriarhul maronit - care, fiind
conduclitorul unei Biserici deja unitii cu Roma, nu ridica suspiciuni din partea
misionarilor apuseni - nu a determinat l ini~tirea tensiunilor. Astfel, clerul sirian a
inceput sa vadii in noul episcop de Alep un intrus. Mai ales in fratele sau, un
preot a ! Bisericii siriene, Andrei a avut un adversar lnfocat al intenpilor sale " de
a elimina toate erorile iacobite"9 >. Pentru scurtii vreme chiar a trebuit sa cedeze
presiuni i opozitiei exilandu-se 1n Liban. Din nou a intervenit consulul francez Ia
conducerea otomana pentru revenirea episcopului Andrei . "Protectia Plt'lei, pe
care a ca~tigat-o in mod normal, 1-a adus 'in 1658 din nou pe scaun" 16>.
Totu~i, aceastii revenire vehement contestatii, atat de misionarii apuseni,
cat ~i de patriarhul maronit, s-a dovedit adud'itoare de noi conflicte. "Pentru ca
relnsdiunarea sii nu decurgii cu incidente nedorite, a fost insotit de ~efu l garzii de
corp a pa~ei. Acesta a subliniat energic datoria poporului de a se supune
episcopului. Nesupu~ii vor fi tratafi ca rebeli 'impotriva sultanului ~ i pedepsiri ca
atare. Prin rnijlocirea guvem atorului turc de Alep, Andrei a obtinut ~i
recunoa~terea patriarhului iacobit" 11>. Astfel, s-a nascut situatia ciudatii, cand un
conduciitor cre~tin (episcop) este impus de ciitre autoritatea stata la musulmana
lmpotriva vointei credincio~ilor.
Prin bula papalii "Inter gravissimes" din 28 ianuarie 1659, Andrei- printr-
o noua interventie a consulului francez - este recunoscut de papa Alexandru Vll,
arhiepiscop de Alep ~i i se permite sluj irea In ritul sirian de apus. Aceasta
permisiune este justificata prin diversitatea legitima a riturilor inainte de
Schisma Bisericii. Din teama sa nu se nasca vreo riiscoala a credincio~i l or, nu s-a
racut introducerea ritului latin apusean ca urmare a unirii cu Biserica Romei. In
activitatea ecumenica a secolului XX, o astfe l de permisiune ar lnsemna un
afront adus partenerului de dialog 12l. In timpul incercarilor de unire s-a

9> Ibidem, p. 144;

10>J. Hajjar, op. cit. , p. 182;
I I) W. de Vries, Dreihundert Jahre Syrisch- Katholische Hierarchie, p. 145;
12
> Deja Consil iul 11 Vatican utiliza tcnnenul de "Biscrica: sorn" pentru Bisericile din Rasarit -
comp. "Unitatis redintegratio" 14. Aceasta tenninologic cste din nou abordata de papa Paul U. in
enciclica sa"it unum sint" (art. 55 - 58); " Dupli Consiliul n Vatican ~i in concordanta cu tradi~ia a
fost reacccptatli numirea de Biserica sora pentru Biserica localli adunatll in jurul episcopuluj sau"
(art. 56). De aceasta acccp~unc se leaga strans recunoa~terea diversita~ii legitime, ca expresie a

150
- considerat necesarii verificarea autenticitiitii riturilor siriene. ~a se explica
faptu l ca recuno~terea necesara a arhiepiscopului de catre papa s-a lasat mult
a~teptata, mai ales ca nu exista o viziune comuna asupra legitimitatii hirotoniei
lui Andrei. Pana la urma Eapa s-a ariitat dispus "sa asaneze eventualele gre~eli de
Ia instalarea lui Andrei" 1 •
1ntiirit prin bula papalii, arhiepiscopul Andrei a acceptat sa ia parte Ia o
adunare a reprezentantilor tuturor confesiunilor cre~tine de Ia AJep. Sub
conducerea misionarilor ordinelor apusene, s-a ajuns dupa cateva zile de discutii
La confirmarea lui Andrei In scaunul de AJep.
"Adevarul sa fie de partea arhiepiscopului, iar in Domnul nostru Iisus
Hristos sa se creadii cii sunt doua naturi ~i o persoana'" 4>. Legat de persoana
arhiepiscopului discutia a avut ca temii necesara de dezbatere ~i controversa
hristologica a Sinodului de Ia Calcedon 15>.
Deciziile acestei adunari au fost pana Ia urma recunoscute ~i de Biserica
apuseana, totu~i Biserica siriana le-a negat, fapt ce a ingreunat realizarea uniunii
sirienilor cu latinii 16>. Un detaliu surprinzator este ~i conftrrnarea autenticitiitii
credintei episcopului de ditre autoritatea statala islamidi: "A treia zi Andrei a
fost confirmat oficial de ciitre K.adi cii, in comparatie cu clerul iacobit, el
urmeaza Evangheliei"17>. Odatii in plus se arata faptul ca interesele puterii
politice ~i striidaniile, poate sincere, de ciiutare a unitiifii Bisericii, lucreazii mana
in mana. Cu toate piedicile, s-a ajuns pana Ia urmii Ia intemeierea Bisericii
Catolice Siriene, prin sprijinul important al ordinelor apuseoe. Ace~ti misionari
"s-au striiduit mai mult ca niciodatii pentru convertirea sufletelor, spre marea
nemultumire a clericilor eretici" 18>. La acest succes nu este de neglijat nici
contributia financiarii a consulu lui francez.
In 1661 a decedat Ia Mardin patriarhul sirian ortodox Ignatie Sim'un.
Aceastii trnprejurare a fost intelept exploatatii de catre consulul francez Picquet,
urma~ul lui Fran9ois Baron. Prin interventia lui Ja sul tanul din Constantinopol
(aici au jucat un roJ important nu doar consistente donatii bane~ti , ci ~i relatiile

credintei comune. Acest 1ucru este va1abi1 ~i pentru rituri1e 1iturgice, care nu trebuie doar
acceptate, ci ~i cunoscute (art. 58);
131 W. de Vries, Rom und die Patriarchate des Ostens, p. 85;
14
) Idem, Dreihundert Jahre Sirisch- Kntholische Hierarhie, p. 147;
15
> Pentru dezbaterea hristo1ogic1l in sec. IV comp.: D.W. Winkler, Koptische Kirche und
Reiclzskirche. Altes Schisma und neuer Dialog, Innsbruck, 1997 (ITS 48), p. 23 - 89;
16
> Tn cadru1 dialogului ecumenic romano - cato1ic ~i ortodox oriental, au fost fiicutc mari progrese,
incepand cu anii '70 ai sec. XX. De mai multe ori s-a putut afi1111a, in lnta1niri1e bi1aterale,
credin1a comunii. "Tocmai in ce prive$te tema hristo1ogica, am putut mllrturisi impreuna cu
patriarhii unora dmtre aceste Biserici, credinta comuna in lisus Hristos, Dumnezeu ~i om
adevlirat", "it unum sint'', art. 62;
1
7) W. de Vries, Dreihunden Jahre .... p. 147;
1
~1 Ibidem, p. 149;

151
 deosebite cu alti diplomati occidentali din Constantinopol), care era interesat sii
evite, pe cat posibil, crearea unei a doua ierarhii siriene, a reu~it sa obtinii
numirea arhiepiscopului Andrei ca unic patriarh a! tuturor sirienilor.
La 20 august 1662, sub protectia poutiei, s-a procedat Ia insdiunarea
siirbatoreascii a noului patriarh. Constran~i de puterea politicii, au participat Ia
aceastii ceremonie ~i patriarhul ortodox al Antiohiei ~i catolicosul armean al
Ciliciei. "Oficial, Andrei Akidjan era acum singurul conduciitor al natiunii
siriene din imperiu, recunoscut de statui turc" 19>. Ezitarile initiale ale Romei de a
impune unui popor in majoritate necatolicizat un conducator catolic, au fost
curand depa~ite, astfel incat, Andrei Akidjan a fost confirmat patriarh al
sirienilor intr-un consistoriu secret din 23 aprilie 166320>.
Patriarhul Andrei putea sa se apere acum cu succes in fata clerului
nemultumit. A reu~it sa facii pa~i inainte In ce prive~te realizarea unirii cu Roma.
In numeroase scrieri apusene era laudata activitatea patriarhului Andrei. Printre
altele se afirma cii "a curatat Biserica din Alep de toate ereziile iacobitilor. Cii el
ar fi corectat cu ajutorul misionarilor caqile liturgice ~i de ritual, deciizute prin
ne~tiinta ereticilor" >. Prin angajamentul siiu pentru unirea cu Roma, au fost
21

introduse in Biserica sirianii ~i unele obiceiuri latine. Cu putin inainte de moartea

sa din 18 iulie 1677 a reu~it sa converteascii pe episcopul ortodox sirian din
lerusa1im Acesta trebuia sa ii fie ~i urma~.
Urma~ul desemnat, episcopul Petru Grigorie de Ierusalim, n-a putut sii
ajunga la timp la insciiunarea sa din Alep. Aceasta situatie a fost folosita de
clerul opozant, care a nurnit patriarh pe Abd el-Massih. "Cinci luni a reu~it
contrapatriarhul sa riimfmii Ia Alep. Dupii aceea, Petru a fost confirmat la
Constantinopol, iar Ia 2 aprilie 1678 inscaunat cu mare fast in Alep. La sflir~itul
lui 1680, Abd el-Massih a obtinut de la sultan un firman favorabillui , iar Petru a
trebuit sa se retraga" 22>.
Interesul statului pare a fi aici intransparent, dar hotararea amintita arata
politica absurda dusii ani de zile de turci. $i in acest caz este posibil ca banii sa fi
jucat un rol important. Cu toate aceste reculuri, ambasadorul francez ~i-a
continuat stradaniile de a-1 sprijioi pe Petru. In aprilie 1682 li scria regelui sau:
"A trebuit sa fac cheltuieli insemnate pentru readucerea patriarhului sirienilor,
dar problema a fost rezolvatii de doua zile cu mari contradictii"23>. Patriarhul a
putut sa revina din nou Ia Alep in 1863 ~i sa ramana acolo pana Ia o noua
alungare, in 1690. Petru a murit la 1702 In exil, in Adana (Cilicia).
Cu moartea sa a lncetat ~i unitatea sirienilor cu Biserica Romei. "A mai
riimas doar un singur episcop catolic sirian, care rezida in Liban, purtand titlul de

19
) Ibidem, p. 151 ;
20
l Comp.: W. de Vries, Dreihundert Jahre, ... p. 153;
21
l W. de Vries, Rom und die Patriarchate .. . p. 85;
UJ Ibidem, p. 156;
1
2. ) J. Hajjar, op. cit., p. 191 ;

152
Ierusalim"24>. Acesta a obtinut jurisdictia asupra tuturor catolici lor sirieni. "A~a
se incbeie primul capitol al uniatismului iacobitilor sirieni. Ruptura ierarhiei,
realizata cu atat de multii truda ~i cbeltuialii, ramane in mod tragic nescbimbata,
chiar ~i dupa evidenta dezicere a diplomatiei"25>.
Abia 80 de ani mai tarziu s-a convertit episcopul ortodox sirian Mihail
Garweb la catolocism. Sub pastorirea sa, Biserica Catolica Siriana cuno~te un
nou avant. Mihail Garweb, care s-a nascut Ia 1731 ~i a fost hirotonit episcop Ia
1766, a ajuns curand sub influenta misionarilor apuseni, iar in decembrie 1774 a
devenit catolic prin depunerea marturisirii de credinta latine. 1n iunie 1775 a fost
admis de papa Pius VI in Biserica Romei, dar n-a fost deocamdata confirmat in
functie, deoarece exista deja un episcop catolic cu jurisdictia asupra sirienilor
din Alep ... Un an mai tarziu Mihail este numit de Roma administrator al
ora~ului Alep. Recuno~terea In functia de episcop titular a urmat abia in iulie
178026) . Dupa moartea patriarhului ortodox sirian Grigorie ill, in anul 1781,
Mihail este ales de majoritatea episcopilor ortodoc~i sirieni - patriarh allor, nu
inainte de a fi obligati sa depunii marturisirea catolica de crcdinta. 0 unire a
tuturor sirienilor cu Biserica Romei parea irninentii. Totu~i, doi dintre cei initial
~ase episcopi ortodoc~i sirieni, au reu~it sa ramana fideli traditiei lor. "Ei au
hirotonit alti patru episcopi, ~~ astfel a fost ales in curand un contrapatriarh, pe
nume Matei, care a obtinut ~~ necesara recunoa~tere din partea statului turc.
Mihail Garweh a trebuit sa se retraga sa-~i gaseasca refugiulin muntii Libanului,
unde s-a stabilit Ia Sarfeh, actuala re~edinta de varii a patriarhului"27>. La 14
decembrie 1783 a urmat recunoa~terea din partea papei a lui Mihail Garweh ca
patriarh al Bisericii Catolice Siriene. El nu devine totu ~ i urrna~ al patriarhului
Petru, mort in 1702, ci urma~ al patriarhului ortodox sirian. De acum, patriarhul
catolic sirian va purta titlul "Patriarh de Antiohia", evitat pe cat posibil pana in
acest moment. 1n ochii Romei, Biserica sirianii, condusa de patriarhul unit
Mihail, este cea care duce mai departe traditia Bisericii rezultatli din schisma de
Ia 451 , ~~ care a reu~it sa depa~easca aceasta ruptura prin unirea realizata acum
cu latinii. Aceastii consideratte nu mai poate fi mentinuta In cadruJ activitatii
ecumenice a secolului XX, mai ales dupa hotiirarile comune ale comisiilor de
dialog ortodoxo - catolic28>.

24
>W. de Vries, Die unierten Patriarchate ... p. 242;
l S) J. Hajjar, op. cit. p. I 92;
26
>W. de Vries, Rom und die Patriarchate ... p. 97;
n ) Jdenr
:28) Com~.: Documentul Comisiei Jntemationale Comune pentru dialogul teo logic i'ntre Biserica
ortodoxa ~i cea catolicli, cmis de a VU - a Adunare generala de Ia Balamand, Liban, din 17 - 24
iunie 1993, in US 48 ( 1993), p. 256 - 264; Okumenisches Forum I 6 (1993), p. 103 - 114.
Acest document este dedicat In intregime problemei uniatismu1ui ~i constatli "eli unitatea
Bisericilor rlisllriteanli $i apuseanli nu s-a atins pe aceastii cale, ci ruptura s-a plistrat ~i chiar s-a
adancit cu accasta otrava" (art.9}. Din acest motiv este reluatii aici Declarapa celei de a Vl - a

153
 Pastoririle unna~ilor lui Mihail Garweh, Mihail Daher (1802 - 1810) ~ i
Simion Hiudi (1810 - 1818), se remardi prin numeroase greutati In cadrul
comunitatilor micii Biserici Catolice Siriene. Dupa ce ambii au renuntat In
favoarea nepotului lui Mihail Garweh, Petru, acesta este numit vicar al Bisericii
in 182029>. In februarie 1828 este confirmat de Srantul Scaun in functia de
patriarh al Bisericii Catolice Siriene. In timpul lui Petru Garweh se reu~e~te
restaurarea Bisericii, care de acum va purta numele de "Biserica siriana", in
speranta de a atrage asupra ei vechiul prestigiu al cre~tinismului antiohian, din
batr~na provincie estica a Imperiului bizantin"30>. Petru Garweh pastore~te
Biserica pana in 1851.

Situatia Bisericii Catolice Siriene in secolul XX

'
Dupa ce, In 1830, a obtinut statutul unui "Millet", Biserica Catolica
Siriana a putut sa-~i transfere re~edinta patriarhala din nou la Alep. Totu~i,
persecuJiile repctate au obligat-o dupa 20 de ani, sa-~i mute aceasta re~edinta la
Mardin °. Nici acolo n-a avut 1nsa o viata prea lunga. Dupa primul razboi
mondial regiunea din jurul Mardinului a riimas sub ocupatie turca, iar patriarhul
lgnatie Efraim II (1898- 1929) ~i-a mutat re~edinta la Beirut, in Liban. Urmarile
razboiului au fost resintite a~adar, ~ide sirienii unit}. Din provinciile din nordul
Mesopotamiei au emigrat numero~i credincio~i in directia Alep, Damasc, dar ~i
spre Liban sau Egipt. in S.U.A. ~i Brazilia apar preoti catolici sirieni. Urma~ul
lui Ignatie Efraim II, Ignatie Gabriel I ( 1929 - 1968), a fost primul episcop
oriental unit, care, In 1936, a obtinut demnitatea de cardinal32i. Sub pastorirea sa,
se deschide 1a Sarfele, In Liban, aproape de re~edin ~a patriarhala, un seminar
pentru pregatirea clerului, dupa ce seminarul din Ierusalim a trebuit sa fie inchis,
in 1948, ca urmare a razboiului arabo - iudaic33>.
0 personalitate proeminenta pentru Biserica sa, este patriarhul Ignatie
Antonie II Hayek, retras in 1998. Nascut in 1910 la Alep, l~i definitiveaza
studiile Ia Roma, cu o disertatie despre relatiile dintre Biserica siriana ~i cea a
Romei lntre secolele XII - XVll34>, care constituie o contributie importanta la
istoria Bisericii Catolice Siriene. Ca arhiepiscop de Alep, a participat la
Conciliul ll Vatican. In 1968 a fost ales patriarh.
Sub pastorirea sa, Biserica a reu~it sa-~i organizeze structuri ~i In diaspora.
In octombrie 1998 a renuntat la scaun in favoarea urma~ului sau, Mar Jgnatie

Adunari generate (iunie 1990, Freising/Mi.inchen) care respioge uniatismul ca metoda de cautare a
unitii!ii, "deoarece contravine traditiei comune a Bisericilor noastre" (art.2);
29
) J. Hajjar, op. cit. p. 202;
lOJ Ibidem·
31
l Comp.; D.W. Winkler/K. Augustin, Die Ostkirchen ... p. 119;
32
l Comp.: D. Spuler, Gegenwartslage der Ostkirchen, Frankfurt/Main 2, 1968, p. 287;
33
l J. Hajjar, op. cit., p. 264;
HJ A Hayek, Le relazionii delle Chiesa siro - giacobito colla Santa Sede dal 1143 al 1656.
Diserta~ie sustinuta in 1936 Ia lnstitutul Oriental Pontifical din Roma;

154
Moussa I Daoud. Acesta poarta titlul: " Al 134-lea patriarh al srantului ~i
apostolescului Scaun de Antiohia". 0 astfel de numire deschide din nou discutia
despre transmiterea vechii traditii siriene.
Numarul exact al membrilor Bisericii Catolice Siriene - ca de altfel al
tuturor Biserici lor orientale - este greu de precizat. Atat modul propriu de a-~i
stabili nurnarul membrilor In numar de familii, cat ~i conditiile politice din
trecut, fac Joe doar aproximarilor. Pentru Republica Siria se estimeaza un numar
de cre~tini in procent de I 0 - 12 % din populatia tiirii (cam 13,3 milioane).
Dintre ace~tia 60% sunt cre~tini ortodoc~i . Relatiile ecumenice lntre Bisericile
cre~tine ale Siriei difera de Ia regiune Ia regiune. Arhiepiscoul amintit Ia inceput,
Behnan Hindo, constatii in dioceza sa, Hassake (Siria de Nord), o bunii
conlucrare i'ntre ortodoc~i, catolici ~i asirieni cre~tin i. Pentru regiunile Alep ~i
Damasc subliniaza ca relapile intre Biserici sunt "corecte", in timp ce pentru
regiunile vestice, acestea sunt desemnate ca fund " incorecte".
Biografia monseniorului Behman Hindo este simptomatica pentru istoria
cre~tin ilor sirieni ai secolului XX, impregnatii de disputele cu islamul dominant.
El s-a niiscut In august 1941 In Azeh, din Tur Abdin (Turcia de Sud). lnainte de
a se na~te, piirintii sai au fost obligati sa emigreze in Siria. Dupii ce studiaza Ia
Sarfeh (Liban) ~i Rorna, este hirotonit preot in 1969 Ia Roma. Activitatea sa ca
preot Ia Kamiechli (Siria de Nord) a fost lntreruptli pentru studiu Ia Sorbona
(Paris). :lntre 1989 - 1997 a fost rector a! Misiunii siriene din Franta, panii la
alegerea sa ca arhiepiscop de Hassake, Ia 18 iunie 1997.
Dioceza sa cuprinde intregul tinut al lezirehului (= ~inutul dintre cele doua
fluvii , Eufrat ~ i Tigru In nordul Siriei), cu aproximativ 1,3 milioane locuitori.
Preoti catolici sirieni exista doar in ora~ele mai mari, precum Hassake, Karruchli
sau Ras el Ain. insa mul~i catolici sirieni locuiesc ~i imprii~tiap prin satele
regiunii. intreaga dioceza cuprinde cam 700 de familii de catolici. Diocezei
Hassake apaqin doua ~coli , o ~coalii primarii In Ras el Ain ~ i una secundara In
Hassake. Duhovnice~te, dioceza este ingrijitii cu ajutorul a patru preoti ~ i cinci
seminari~ti . De curand a fost infiintat ordinul "St. Simeon le Sylite". Nevoile
pastorale ~i sociale ale credincio~ilor diocezei catolice sunt preluate de centre de
catehizare, un centru pentru handicapati (lntemeiat cu ajutorul Caritas-ului
Salzburg) ~i un centru social - medical pentru siiraci.
Ritul Bisericii Catolice Siriene este eel sirian vestic. El i~i are radacinile,
ca ~i eel al Bisericii Ortodoxe Siriene, in traditia Bisericilor din Ierusalim ~i
Antiobia ~i estc legat de vechea practica iudaica berakkah. in multe imne
liturgice se mai intrebuinteazii limba aramaica, vorbitii in vremea DomnuJui
Iisus, de~i tinde sa fie inlocuitii cu limbi modeme ca araba, franceza, engleza,
datorita emigratiei. Emigrarea este una din problemele principale cu care se
confrunta Biserica. Mai mult de 50% din catolicii sirieni au parasit Siria in
ultimii 30 de ani, tndreptandu-se spre diferite regiuni. Astfel, sirienii din sudul

155
tarii au ales preponderent America de Sud (Argentina, Brazilia, Chile), 'in timp
ce nordicii ~i centralii, lndeosebi S.U.A. ~i Europa Occidentala (Germania,
Suedia, Franta).
Sirienii din regiunea Alep au emigrat in special in Venezuela. Prin
emigrarea masiva a cre~tinilor sirieni, Biserica Catolica Siriana este reprezentata
in aproape toate paftile lumii. Astfel, exista, pe Hinga patriarhia din Beirut, ~i
patru arhidioceze in Siria, alte doua 'in Irak, una in Egipt ~i Sudan, cate un
vicariat in Jara S!anta ~i o clioceza intemeiata in noiembrie 1995 pentru S.U.A. ~i
Canada.
Biserica Catolidi Siriana traie~te, a~adar, acela~i destin al tuturor
Bisericilor cre~tine orientale. Majoritatea cre~tinilor orientali nu mai traiesc azi
in patriile lor, ci In comunihiti diasporale lmpra~tiate 'in toata Jumea. in aceste
conditii, dialogul ecumenic din Orientul Apropiat devine mijloc de supravietuire
in disputele cre~tinilor cu islamicii majoritari. in 1974 a fost creat "Consiliul
Bisericilor Orientului Mijlociu", care este purtatoml de baza al initiativelor
ecumenice35).
Traducere de pr. lect. dr. lrimie Marga

JS) Comp.: L.J. NUius, Middle East Council of Churches, In: N. Lossky ~.a. (ed.), Dictionary of
Ecumenical Movement, Geneva, 1991 , p. 678;

156
Teologie sistematica

MARTURISIREA DE CREDINTA A SF. MARCU

EUGENICUL• (TRADUCERE)

Una dintre personalitatile de exceptie bizantine a secolului a! XV-lea,

unanim recunoscuta de ditre istoriografia bisericeasca, fie rasariteana, fie
apuseana este Sf. Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului.
Numele sau a ramas in istoria eclesiastica prin participarea sa la sinodltl
unionist de Ia Ferrara- Florenta (1438-1459) ~i mai ales prin lupta sa acerba
pentru pastrarea, de~i in conditii extreme impuse de vicisitudinile istoriei de
atunci, a credintei celei adevarate.
Marcu Eugenicul a devenit In con~tiinta ottodoxii exponent al pastriirii
nealterate a credintei celei drepte ~i In acela~i timp ca un luptator infocat
lmpotriva pretentiilor unioniste ale latinilor ~i a bizantinilor care cugetau Ia fel
ca ei In speranta salvarii de Ia pieire a Irnperiului Sf. Constantin eel Mare.
Nascut Ia Constantinopol in anul 1391 Marcu Eugenicul va primi la botez
numele de Manuil. Se tragea dintr-o farnilie instiiritii din Trapezunt, tatal siiu era
hirotonit diacon ~i avea oficiul de "sachelar" al marii biserici din ora§ Sf. Sofia,
fi ind in acela§i timp ~ i profesor la $coala patriarhala.
Ramas orfan de tatii de taniir, Manuil va continua dupa ~coala primara
cursurile de filosofie ~i retoridi Ia Constantinopol unde-i va avea ca dascali pe

• Despre Marcu Eugenicul s-a scris re1ativ pu\in ill 1iteratura teo1ogica Amintim aici:
l.Karmiris, Monumente1e dogtnarice Iii simbolice ale B iser icii O rtodoxe , vol. I Atena
1960; Gill, I. Le Concile de Florence Desclee, Paris 1964; L. Petit Marc Eugenicos, art. in
Dictionnaire de Theologic Catuolique, t. IX Paris 1927.
!lie Beleuta. Notit!i biografica despre Marcul Eugenicul mitrop. Efcsului, aplirntor al Ortodoxiei, in
Rev. Teologica Nr.4/ 1932. Leb Vasile Drd. Mitropolitul Marcu Eugenicul al Efesului, ap!ir!itor al
Ortodoxiei in Conciliul de Ia Ferrara- Floren1a (1438 - 1439), in G. B. nr.S-611979.
Hans Georg Beek, Kirchc und Tbcologische literatur in Byzaotinischen, Reich, Miincben 1959
Arhid. Dumitru BlilJat, Mlirturisirea de credintli ~i Enciclica mitropolitului Marcu Eugenicu1 a1
Efesului ~i importanJa lor dogmatico-simbolicli in vol. "Teologie, slujire, Ecumenism", Sibiu 1996,
p. 162-183.

157
loan Cartasmenos, pe George Ghernistos Plethon, ~i pe Makarios M akres, de la
care va dobandi o aleasa cultura enciclopedica.
Mai tarziu va deschide el insu~i o ~coala In Capitalii, unde-i va avea ca
elevi pe Teodor Agallianos ~i pe Gheorghios Schollarios, viitorul patriarh al
Constantinopolului sub turci.
Paralel cu activitatea didactica la catedra, Manuil avea ~i functia de
"retor", ocupandu-se cu explicarea Sfmtelor Scripturi in Catedrala patriarhala.
Inclinat spre rugaciune ~i spre viata ascetidi el se va retrage lntr-o
manastire in insula Antigona ~i se va ciilugari luandu-~i numele de Marcu.
Din cauza deselor incursiuni turce~ti este nevoit sa, se refugieze din insula
~i sa se stabileascii Ia Maniistirea Sf. Gheorghe din Mangane, ctitoritii de
impiiratul Constantin al IX-lea Monomahul.
Era in corespondentii cu lmparatul loan VIll Paleologul ~i se impunea in
ochii tuturor prin eruditia, elocventa ~i viata sa sranta. A participat activ ~i Ia
disputele teologice ale vremii axate in special pe problema unionista.
Este ales arhiepiscop al Efesului ~i in aceastii calitate va participa Ia
Sinodul unionist de la Ferrara-Florenta ( 1438-1439) care va discuta posibilitatea
unirii celor douii Biserici, de R iisiirit ~i de Apus, unire viizutii de multi ca o
salvare a ceea ce mai ramiisese din uria~ul lmperiu Bizantin. La acest sinod
Marcu Eugenicul a fost deosebit de activ ~i a respins prin argumente putemice
orice incercare de compromis venita din partea latinilor sau a delegatiei
bizantine.
in timpul Sinodului Marcu Eugenicul a compus o" Mfutusire de ·credintii"
ce se constituie panii astazi lntr-un text simbolic ~i dogmatic de o importantfi
deosebita, fiind publicatii de catre teologul grec l oan Karmiris In lucrarea sa:
,Monumente dogmatice ~i simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale" Atena
1960, preluatii fiind din Patrologia greaca, vol. 160, col. 12-110.
Miirturisirea de credintii a lui Marcu Eugenicul prin continutul ei exprimii
sub o forma concisii dar !impede crezurile fundamentale ale Bisericii noastre mai
ales in problemele care ne separii de Biserica Apuseana ~i In special adausul
Filioque.
Marcu Eugenicul riimfme ~i astiizi in actualitate iar Miirturisirea sa se cere
cititii ~i adancita mereu pentru cii prin ea Ortodoxia a vorbit le Sinodul de la
Ferrara - Florenta ~i a punctat adevarurile de credintii imuabile ale Sfintei
noastre B iserici.
Marcu Eugenicul, rnitropolitul Efesului trecut in randul sfmtilor ~i
praznuit in fiecare an la 19 ianuarie, a fost un strateg al Ortodoxiei ~i merita din
plin admiratia ~i veneratia noastra a celor de astazi.
A Preasfintitului_Mitropolit al Efesului
K yr Markos Eugenikos
Miirturisire a credintei celei drepte expusii la Florenta, la sinodul tinut la
Iatini.
- M.P.G. 160, 16-109

158
 l.Eu, prin harul lui Dumnezeu, hranit cu dogmele evlavioase ~i urmiind
intru toate sfmtei ~i universalei Biserici, cred ~i marturisesc pe singur Dumnezeu
~ i Tatal, neinceput ~i necauzat, dar izvor ~i cauza a Fiului ~i a Sflintului Duh,
dici Fiul din ElS-a nascut ~i Duhul din El purcede, lara ca Fiul sa contribuie cu
contribuie cu nimic Ia purcedere precum nici Duhul nu contribuie cu ceva Ia
na~tere, dedit potrivit faptului eli procesiile sunt deodata ~i impreuna unele cu
altele precum invata cuvantatorii de Dumnezeu parinti, caci de aceea se zice ~i
ca Duhul Stant purcede "prin Fiul" (o(.' Y~ou), adica impreuna cu Fiul
(!J.ET<i Tou Y i oU) ~i ca ~i Fiul (~ o Y~ou),macar ca nu in mod niiscut ca
Aceta, dar Fiul nu se zice ca s-a nascut prin Duhul pentru aceea ca numele Fiului
este prin relafie ca sa nu para ca este Fiu al Duhului. De unde Duhul se zice ~i
"Duh al Fiului" (Gal. 4,6) pentru ca este propriu Fiului dupa fire ~i pentru caprin
El s-a aratat ~i dat oamenilor, dar Fiul al Duhului a fi nici nu este nici nu se zice
a fi , dupa Grigorie de Nissa.
Iar daca aceea cii "purcede prin Fiul" ar aratc,~ cauza precum zic teologii
mai noi, ~ i nu aceea ca straluce~te ~i s-a aditat prin El ~i in general, dupa de
Dumnezeu griiitorul Damaschin impreuna ie~irea ~i impreunii insotirea lor, n-ar
fi fost cu putintii ca toti teologii din vechime sa tagiiduiasca Fiului calitatea de
cauzii a Duhului unul zicand: "singur izvor adicii cauzii a dumnezeirii celei mai
presus de fiinlii este Tatiil, $i prin aceasta se distinge de Fiul $i de Duhul", altul
cii "singur neniiscut $i singur izvor al dumnezeirii este Tatiil" , adicii singur cauza
precum ~i singur necauzat, altul cii ,toate pe care le are Tatiil, sunt ~i ale Fiului
afarii de cauzii", altul cbiar ca romanii , nu fac pe Fiul cauzii a Duhului" iar altul
cii "singurii cauzii este Tatiil, iar in alte locuri "nu zicem cii Fiu/ este cauzii nici
Tatii" sau "cate se potrivesc izvorului, cauzei, niisciitorului, trebuiesc atribuite
numai Tatiilui" n-a putut ace! preaiscusit in teologie Damaschin atribuind Fiului
prepozitia ''prin" sa nu (interzidi) pe "din" zicand in capitolul 8 al Teologicelor
lui "nu zicem ca Duhu/ este din Fiul dar numim pe Duhul "a/ Fiului" ~i
miirturisim cii s-a ariitat $i s-a fmpiirtii#t noua prin Fiul", iar in capitolul 13
iarii~ i "Duh a/ Fiului se zice nu ca din E/, ci ca purees prin Eldin Tatiil ciici
singura cauzii este Tatal" iar in Epistola ciitre Iordanes spre star~it zice: "Duhul
este enipostatic, purcedere $i procesie prin Fiu/ dar nu din Fiul ca Duh al gurii
lui Dumnezeu, vestitor at cuvantului", iar in cuvantul Ja ingroparea
dumnezeiescului Trup a! Domnului zice: "Duh Sfant a/ lui Dumnezeu ~i Tatiil,
ca purees din El # care se zice a fi )vi a Fiului ca ariitat )~i fmpiirtii.,vit creaturii
prin El $i nu ca avand din El existentii".
Este evident ca aici "prin" (otoc.) arata o mijlocire cauzata ~i cauza
atcstata, precum vor latinii cand ea echivaleaza pesta tot cu "din" (c:x) ~i una ia
locul intrebuintarii celeilalte precum de exemplu "am dobandit om prin
Dumnezeu" (Gen. 4,1) este identic cu "din Dumnezeu", ~ i "b~rbatu l prin femeie"
(Gal.4,4) este identic cu "din femeie".

159
 Totu~i unde prepozi~ia "din" este interzisa, odata cu aceasta este exclusa ~i
cauzalitatea odata cu ea.
Prin urmare riimane aceea ca "Duhul Stant purcede din Tatiil prin Fiul'', se
zice In felul Teologiei implicite intrucat, purees din Tatal (Duhul) este cugetat ca
se arata sau se face cunoscut sau straluce~te sau s-a manifestat prin Fiul.
,Caci Acesta, - zice marele Vasile -, are semn distinetiv al proprietatii
Sale dupa ipostas, aceea ca se face cunoscut 1mpreuna cu Fiul ~i cu El ~i ca
subzista din Tatal". Prin urmare acela vrea sa zica expresia "prin Fiul" ca ~i
"lacut cunoscut impreuna cu El", caci de aici nu se atribuie alta proprietate a
Duhului fata de Fiul deeat aceea de a fi eunoscut lmpreuna cu El, ~i nici fata de
Tatiil alta proprietate dedit aceea de a subzista din El.
Deci daca este necesar a intoarce in mod exact ceea ce este propriu Ia ceea
ce Acestuia li este propriu, urmeaza ca Duhul Srant nu are alta relafie fata de
Fiul dedit aceea cii este cunoscut impreuna cu El, precum fata de Tatiil nu are
alta relatie, decat aceea de a subzista din El. Prin urmare Duhul Srant nici nu
subzista, nici nu-~i are existenfa din Fiul, fiindca ce piedica ar fi fost a zice ca
Duhul S:tant purcede prin Fiul a~a precum se zice ca toate au fost !acute prin
Fiul? Dar ace! ,se zice" ,prin" stand in Joe de ,din" insii, aceasta nieideeum, ~i
n-ar putea gasi cineva undeva stand astfelin afadi de Tatal, ci se zice ,din Tatal
prin Fiul". Iar aceasta ,prin" nu atribuie Fiului cauza cu necesitate ~i de aceea
expresia ,din Fiul'' nu se gase~te deloc ~i este clar interzisa.
2. Iar expresiile parintilor ~i dascalilor apuseni, care atribuie cauza
Duhului, nici nu le reeunose (dici nu au fost traduse ill limba noastrii vreodata,
nici n-au fost aprobate de sinoadele ecumenice) nici nule primesc, aruncandu-le
ca sunt corupte ~i introduse eu 'in~elaciune, i'ntre multe altele ~i ill cartea
Sinodului VII Ecumenic, aduse inainte de ei ie1i ~i azi, ~i care avea defmitia
(credinfei), impreuna cu adaosul Ia Simbol, ~i care fiind citita cata ru~ine a
revarsat asupra celor prezenti atunci.
Dar n-ar fi putut scrie acei Parinti lucruri potrivnice sinoadelor ecumenice
~i dogrnelor comune ale acestora, nici in general lucruri in dezacord cu dascalii
disariteni, nici in contradictie cu ei in~i~i, precum se araHi 'in multe alte ziceri ale
acelora. De aceea resping aceste primejdioase expresii referitoare Ia purcederea
Sf. Duh ~i in acela~i glas cu Sf. Damaschin nu zic eli Duhul este din Fiul, chiar
dadi este cauza sau purcezator (7tpo[3oP.e:u) Duhului, ca nu cumva sa se faca
cunoscuta o a doua cauza ~ide aici douii cauze ~i doua principii in Treime, caci
aici cauza nu este fiintiala, ca sa fie comuna in cele trei Persoane, caci, de
aceea latinii nu evita nicaieri ~i nicidecum cele doua principii, pana acolo
incat zic ca Fiul este principiu al Dubului, dar aic i (ln Treime), principiul este
personal ~i distinge personale.
3. Urmand a~adar 1ntru toate sfintelor ~apte sinoade ecumenice ~i de
Dumnezeu inteleptitilor Parinti care au striilucit intru acestea ,Cred 1ntr-Unul
Dumnezeu ..." (urmeazii Simbolul niceo-constantinopolitan).

160
 4. Primind ~i pazind cu tot sufletul aceasta sffinta tnvatatura ~i simbol al
credintei, expus Ia Sinodul I ~i II, intiirit ~i confirmat de celelalte (sinoade)
primesc ~i lmbditi~ez pe langii cele 7 sinoade zise ~i de eel intrunit dupa acestea,
pe vremea drept cinstitorului Vasile, imparatul Romeilor ~i a Prea Sfintitului
Patriarh Fotie, numit ~i al 8-lea ecumenic care in prezenta loctiitorilor fericitului
papa loan al Romei celei vechi, episcopii Pavel ~i Eugen iu ~ i preotul cardinal
Petru, pe de o parte a intarit ~i proclamat al ~aptelea sinod ecumenic ~i s-a
decretat ca trebuie sa ne aHitudim eelor dinaintea lor, iar pe de alta a restabilit in
scaun pe Prea Sfintitul Fotie ~i a condamnat ~i anatemizat ca ~i sinoadele
ecumenice dinaintea lui, pe cei ce indraznesc sa inovcze vreun adaus sau
eliminare sau in genere vreo stricaciune in mai-nainte zisul simbol.
Ca zice , daca cineva va cuteza sa inscrie sau adaoge sau sa scoata ceva
din acest sacru simbol ~i ar fi hotarat sa numeasca aceasta definitie, sa fie
condamnat ~i respins din toata vietuirea cre~tina"
Aceasta le zice ~i papa loan scriind Prea Sfin~itului Fotie mai pe larg ~i
mai !impede despre acest adaos Ia Simbol. Acest Sinod a promulgat ~i canoane
care se gasesc in toate caqile canonice.
5. A~adar, j udecand ca acest stant simbol al credintei trebuie sa fie pazit
potrivit definitilior acestui sinod ~ i a sinoadelor de dioaintea lui, a~a precum a
fost publicat, impreuna primind pe cei care-1 primesc ~i impreuna respingand pe
cei care-1 resping, nu voi primi niciodata la comuniune pe cei care indraznesc sa
introduca in simbol inovatia cu privire Ia purcederea Sf. Duh, atat timp dit
persista in gre~eala lor, caci zice ,eel ce sta in comuniune cu eel ce e lipsit de
comuniune, sa fie ~i el lipsit de comuniune". lar dumnezeiescul Hrisostom,
facand exegeza locului "dadi cineva vii bineveste~te voua o alta Evanghelie
dedit cea pe care ati primit-o, sa fie anatema" (Gal, 1,9) zice "nu zice dacii
vestesc lucruri potrivnice sau rastoarnii total, ci chiar daca vestesc ceva mic,
altfel decat ati primit, chiar daca mi~ca ceva din Joe de mica importantii sa fie
anatema"
$i tot el iara~i "trebuie purtat de grija, ca sa nu se inca lee legea".
$i Marele Vasile In scrierile ascetice zice "Liimurita cadere din credintii ~i
lucru acuzand trufia este fie a respinge ceva din cele scrise, fie a introduce ceva
din cele nescrise intrucat Domnul nostru Iisus Hristos zice "oile mele asculta
glasul Meu" (loan 10,27) iar lnainte de aceasta mai zice "iar pe eel strain nu-l va
urma ci vor fugi de Ia el, pentru di nu cunosc glasul striiinilor" (loan 5,27).
Jar in Epistola catre monahi zice: ,daca vreunii pretind a marturisi:
credinta sanatoasa dar au parta~ie cu cei ce cugeta altfel, pe unii ca ace~tia, dacii
nu se Jeapiida dupii porunca, nu numai sa-i tineti afarii de comuniune ci nici frati
sa nu-i mai numiti".
lar inaintea acestora lgoatie Teoforul in epistola sa catre dumnezeiescul
Policarp episcopul Smirnei zice: .,tot eel ce vorbe~te impotriva celor statomicite,

161
chiar daca este vrednic de credinta, chiar de poste~te, chiar de traie~te In feciorie,
chiar daca face minuni, chiar daca are darul proorociei, sa ti se arate tie ca un !up
imbracat in piele de oaie, lucrand stricaciunea oilor".
$i ce trebuie sa zicem mai mult? Toti lnvatatorii Bisericii, toate sinoadele
~i toate dumnezeie~tile Scripturi indearnna sa fugim de cei ce cugeta altfel ~i de
comuniunea cu ei.
Deci eu dispretuind toate acestea voi unna oare celor ce poruncesc sa ne
unim sub pretextul ariHos al unei paci pUismuite celor ce pangaresc srantul ~i
divinul simbol ~i introduc pe Fiul ca a doua cauza a Duhului?
Caci las aici deoparte celelalte absurditati In care sunt acum dintre care
una singurii ar fide ajuns ca noi sa ne despaqim de el.
De rna poti face a suferi aceasta vreodata, Mangaietorule bunule, nici sa
cad, astfel de Ia mine lnsumi ~ i din cugetarile cuvenite, ci urmand 1nvataturile
Tale ~i fericitilor barbati inspirati de T ine, sa rna alipesc de Parintii mei,
aducandu-ti de aici daca nu altceva decat a mea pietate.

t Visarion Ra~iniheanu
Episcop-Vicar
Sibiu

162
 CATOLICITATE ~! CATOLICISM. SCIDTA UNEI
AUTOPREZENTARIA BISERICTI ROMANO-
CATOLICE IN PERSPECTIVA ECUMENISMULUI**

Pr.Prof.univ.Dr.Dr.h.c. Philipp Harnoncourt

Ar fi o subconstructie superficialii ~ide fapt chiar lipsita de perspectiva sa
inddiznim in cadrul unui articol de circa 8 - 10 pagini o "autoprezentare a
Bisericii catolice". Chiar daca s-ar scrie o carte intreaga pe aceasta temii nu s-ar
gasi un asentiment unanim. Prea multe s-au pus in mi~care dupa Conciliul II
Vatican ~i, legat de multe aspecte, piirerile sunt lmpitrtite; un catolic progresiv i~i
va privi, i~i va aprecia ~i i~i va prezenta altfel Biserica decat unul conservator
sau chiar decat un "lefebvrian", un cleric altfel decat un laic, un teolog altfel
decat un harismatic.
Probabilitatea de a face gre~eli ~i de a trezi proteste rna determina sa
satisfac cu mai mare ueyurintii rugamintea de a realiza acest studiu eyi sa prezint o
schita a modului in care viid eu, ca ~i teolog (liturgist) ~i preot catolic, Biserica
mea. Unele probleme vor fi tratate subiectiv, dar cred di este mai bine sii
mentionez acest lucru decat sii-mi prezint propria pozitie sub masca
obiectivitatii. Credinta este intotdeauna subiectiva, ~i Ia fel ~i atitudinea fata de
Bisericii ~i istoria ei.
intr-o prima parte voi incerca sa clarific diferen~ dintre catolicitatea
Bisericii universale ~i catolicism, ca particularitate a Bisericii (romane) papale.
fn partea a doua doresc sa prezint schitat unele note caracteristice tocmai ale
acestei Biserici catolice. Un al treilea capitol scurt se ocupa de catolicism ~i
ecumenism astiizi.
1. Catolicitatea Bisericii celei Una
Din timpul Apostolilor, dcci chiar in scrierile Noului Testament, termenul
"B iseridi" este utilizat cu un dublu sens: pentru a desemna intreaga Bisericii
una, respectiv pentru a desemna fiecare din multele Biserici locale autonome.
"Catolicitatea", despre care se trateazii in aceastii prima parte, este atat o
caracteristica esentiala a Bisericii universale cat ~i o insu~ire a fiecarei Biserici
locale, to cazul in care aceasta este l'ntr-adeviir Biserica.
1.1. Cato/icitatea Bisericii universale
"Biserica" (KUpt<XKll EKKA'T\<n<X) inseamnii mai lntai Biserica cea una ~i
universala (lntreaga cre~tinatate) , intemeiata pe piatra lui Petru (Mt 6,18),
construitii pe fundamentul Apostolilor ~i profetilor ~i a ciirei piatra din capul

• Studiu publicat in revista "Okumcnisches Forum", Graz, nr.IJ/ 1990, p.l69-183;

163
unghiului este Insu~i Iisus Hristos (Efes. 2,20), Biserica ce formeaza un
organism din mai multe membre diferite, legate ~i unite lnsa de catre Duhul
Stant intr-un trup, al carui cap este Hristos, ~i care, lmpreuna cu capul ei,
formeaza tmpul lui Hristos (1 Cor. 12; Ef. 4,5; Col. 1,18). Mai este numita ~i
"Biserica lui Dumnezeu" (de ex. 1 Cor. 11,22; 15,9; Gal. 1,13).
In acest sens intrebuinteaza ~i marile ~i vechile miirturisiri de credinta
cuvantul Biserica: "Cred ... in stanta, sobomiceasca (catolica) Biserica" (ill
marturisirea de credinta apostolica), "Cred intr-una, sf:inta, soborniceasca
(catolidi) ~i apostoleascii Biserica" (in miirturisirea Sinodului II ecumenic de Ia
Constantinopol, 381).
Biserica universala cea una este deci totdeauna o Bisericii "catolicii",
aceasta insemnand o Biserica cu o existenta ~i misiune carora le apaqine
atotcuprinderea: piistrarea intregii Revelatii dumnezeie~ti, raspandirea peste tot
pamantul ~i propoviiduirea ~i implinirea mesajului ei despre mantuirea tuturor
oamenilor ~i a intregii creatii.
Catolicitatea ca ~i triisiiturii esentialii a Bisericii universale este astfel
trilaterala:
a) Catolicitatea intemii a mesajului ~i 1nviitiihrrii ei lnseamnii cii In ea nu se
pierde nimic din revelatia lui Dumnezeu ~i din actiunea Lui mantuitoare
atotcuprinziitoare, realizatii prin F iul Siiu in Duhul S.fant; "Duhul Stant. .. vii va
invata toate ~i vii va aminti despre toate cele ce v-am spus Eu" (In. 14, 26).
Aceasta catolicitate intemii este darul lui Dumnezeu facut Bisericii Sale.
b) Catolicitatea extema a misiunii ei lnseamnii ca Biserica trebuie sa se
riispandeasca ~i sa se extindii, nelimitat, spatial ~i temporal, panii la sraqitu1
timpului ~i pana Ia marginile pamantului: "Merge~ ~i tnviitati toate neamurile,
botezandu-le ... ! Sii ~titi: Eu sunt cu voi in toate zilele, panii Ia star~itul veacului"
(Mt. 28, 19 f).
c) Catolicitatea externii a implinirii ei lnseamnii cii Biserica este lntr-
adevar prezentii ~i activii pe lntreg piimantul. Aceasta catolicitate reflecta
Biserica in special prin intemeierea de Biserici locale autonome, respectiv
"Biserici particu]are" (cum se obi~nu ie~te a se spune In Biserica Romei).
1.2. Catolicitatea Bisericilor locale
"Bisericii" se nume~te ~i fiecare comunitate, dotatii ~i 1ntretinutii de
serviciile de conducere necesare. Noul Testament vorbe~te, in acest sens, despre
"Biserica lui Dumnezeu din Corint" ( 1 Cor. 1, I; 2 Cor. 1,1 ), despre "Biserica din
Ierusalim" (Fapte 8,1) ~.a.m. d. Panii azi se vorbe~te despre diferite "Biserici
locale". Acestea pot fi atat dioceze singulare, ca de exemplu Biserica din Graz
(sau "Biserica Styriei"), Biserica din Viena sau din Salzburg etc., cat ~i Biserici
nationale sau continentale, cuprinzand mai multe dioceze ca de exemplu Biserica
Apostolica Armeana, Biserica Ortodoxii Rusii, Biserica Angliei, Biserica din
America Latina etc. Biserica Romei este inainte de toate o dioceza, apoi
Bisericii patriarhalii apuseana ~i in star~it, lntreaga Bisericii Romano-Catolicii; ea

164
ramane totu~i o Biserica !ocala intre multe alte Biserici locale.
Nu rare ori se vorbe~te despre "Biserici particulare" In Joe de "Biserici
locale", deoarece ele sunt, atat sparial cat ~i numeric, mai mici dedit Biserica
universala, care pare astfel a fi singura Bisericii deplinii, oarecum ca totalitate a
tuturor Bisericilor particu1are. Legat de aceasta trebuie spus ca fiecare Biserica
!ocala este pe deplin Biserica ~i ca reprezinta astfel Biserica catolica cea una ~i
universala. Catolicitatea esentiaHi a Bisericii unice universale se confera deci
principia! ~i fiecarei Biserici locale, In care ea se realizeaza. Catolicitatea aceasta
a Bisericilor locale se exprima In primul rand in comuniunea fiedireia cu
celelalte Biserici locale (communio ecclesiarum), pentru care trasatura cea mai
puternica este intercomuniunea. Lipsa intercomuniunii 'lntre Biserici este
simptomu1 unci grave leziuni a catolicitiitii Bisericii universale. Cbiar ~i
Bisericile care se autointituleaza "catolice" precurn ~ i toate Bisericile "catolice"
locale l?i particulare trebuie sa tina seama eli atat timp cat nu realizeaz~ deplina
comuniune cu celelalte Biserici, in cazul in care acestea sunt Biserici, nu
corespund tntru totul catolicitarii esentiale a Bisericii. 0 Biserici'i !ocala
singurli, chiar daca ar fi mai mare decat toate celelalte Ia un loc, nu poate fi cu
adeviirat "catolica".
2. Catolicismul- catolicitatea bisericii catolice
Noi nu lntelegem aici fenomenologic notiunea "catolicism", precum Karl
Rahner (t 1986), care lntelege prin aceasta "toate manifestarile vietii ~ i toate
efectele, care tntr-adevar pornesc ~i sunt legate de Biserica catolica . .. , dar care
nu se identifica pur ~i simplu cu Biserica, deoarece au o astfel de relativitate
nationalii ~i istorica meat nu pot face parte din fiinta ve~nicii a Bisericii ~i nici nu
pot fi privite ca reliefare istorica necesara a acesteia", ci o intelegem ca totalitate
a particularitiitilor Bisericii "catolice" care par ca o definesc in raport cu celela1te
Biserici cre~tine "necatolice". Ne referim 1 aici Ia fiecare din elementele
principale ale "catolicismului tipic" al Bisericii catolice, dar tara pretentia de a fi
exhaustivi.
Sunt de acord cu Oscar Cullmann2 1n privinta existentei diferitelor Biserici
in analogie cu d iversitatea darurilor Duhului In fiecare comunitate, ca ~i reliefare
a harismelor deosebite, care atesta bogiitia ~i autonomia Dubului Sflint ~i a
actiunii Sale in fiecare Bisericii. A~a cum In comunitiiti darurile Duhului, care
este principiul unitiitii trupului 1n varietatea membrelor, pareau eli ameninta
unitatea, tot astfel ~ i harismele deosebite par sa fi distrus unitatea dintre Biserici
(acea "communio ecclesiarum"). Prin aceasta a aparut l'nsa o anumita
absolutizare a acestor harisme complementare, absolutizare care duce Ia

1
Karl Rahner, art.: Katbolizismus l.Begriff, In: LThK, vol.8, p.88-89;
2
0skar Cullmann, Einheit durch Vie/fait. Grundlegung und Beitrag zur Diskussion iiber die
Moglichkeiten ihrer Verwirklichung, Tiibingcn 1986;

165
"degenerarea" lor ~i astfella dizolvarea comunitatii biserice~ti 3 . Vorbesc insa
neaparat despre o "Bisericii universala", fata de CullmaJm, care prefera
dcnumirca de "comunitatea Bisericilor (despaqite prietene~te)"4 pentru a nu
devaloriza aceste Biserici particulare incomplete.
Elementele catolicismului tipic, care vor fi enumerate ~ i explicate pe scurt
in continuare, le voi prezenta de aceea ca ~i harismale Bisericii catolice atragand
atentia ~ i asupra pericolelor posibilei degenerari.
2.1. Catolicitate catolicli- universalism
Pornind de Ia o B iserica !ocala ca ~ i celelalte Biserici locale, Biserica
Romei s-a dezvoltat pana lao Biserica universal! international!- pe de-o parte,
datorita importantei Romei ca ~i capitalii a imperiului, iar pe de alta datorita
dezvoltarii primatului universal al episcopului Romei, ca urma~ al lui Petru, ~i
datorita dizolvarii comuniunii cu multe alte Biserici locale. Aceasta s-a intamplat
in :fiecare compartiment in parte: de exemplu misionarizarea anglo-saxonilor
prin trirni~i de Ia Roma, orientarea carolingienilor spre Roma ~i incoronarea lui
Carol eel Mare (800) ca imparat roman, invatatura despre Biserica Ia conciliul
de Ia Trient (1545 - 1564), trimiterea misionarilor romano-catolici pentru
incre~tinarea tiirilor de dincolo de ocean, nou descoperite (sec. XVI - XX).
Aceasta dezvoltare a ferit Biserica romano-catolicii de o limitare Ia Biserici
nationale izolate ~i a creal o situape cunoscuta ca "extindere catolica",
"deschidere catolica universalii", " universalism catolic" etc. Pericolul legat de
aceasta sunt tn special subevaluarea Bisericilor locale mai mici, contestarea
catolicitapi lor, uniformitatea latina, mai ales in teologie ~i liturghie, ~i
centralismul In drept ~i administratie, prin care sensu! diversitapi necesare a
vietii a trebuit sa degenerezc, de aceea nu au fost ~i nu sunt privite ca adevarat
catolice Bisericile unite. Catolicilor uniti le lipse~te de regula harisma
universalismului catolic.
Depa~irea acestei dezvoltiiri gre~ ite a uniformismului prin incuJturare,
odata cu cu ConciliuJ II Vatican, nu creazii totu~i Biserici locale autonome, ci
din pacate numai Ia Biserici particulare, care sunt intelese ca prozelitism, mai
ales i n farile cu Biserici locale autonome, timpurii sau bizantine. Treceri de Ia
Bisericile locale Ia cea catolica sunt adesea in~elese sau redate ca un pas din
ingustimea lipsita de perfectare Ia deschiderea universala.
2.2. Organiza{ia bisericeascii catolicii
Favorizatii de dreptul roman ~ i de cultura latina a Evului Mediu, Biserica
universala a Romei a dezvoltat ca institutie o organizare argumentata teologic,
clara din punct de vedere sistematic ~i structurata din punct de vedere functional ,
menita sa creeze ~i sa mentina ordine. Biserica catolica actioneaza ~ i vorbe~te in
fata intregii lumi. Vocea ei este cunoscutii departe, chiar dincolo de Bisericii

3
Ibidem, p.25-34;
4
fbidem, p.84;

166
(Biserici). Se ~tie ceea ce invatii ~i ceea ce cere ea, ~i este in stare cain situatii de
necesitate sii trezeasca solidaritate universala ~i sli mobilizeze ajutoare.
Structura ierarhica, lnvlifamantul ~i disciplina canonica activii par a
garanta adevarul, unitatea, ordinea ~i siguranta. Numai daca se supun, slujind
adevarului ~i Duhului, ~i astfel libertatii de credinta, structurile de ordine sunt
intr-adevar daruri care inconjoara Duhul protejandu-L. Dacii insa devin un scop
ln. sine atunci lnabu~esc Duhul ~i "II sting" (I Tes. 5,19).
Pericolele legate de ordinea ~i siguranta catolica sunt printre altele:
evitarea responsabilitatii ~i deciziei personate, autoasigurarea Ia adapostul
ascultarii orbe~ti, confundarea disciplinei cu credinta, refugiu Ia adapostul
"putemicei cetati'' inatacabile. Aceasta pozitie de "Biserica supusa" ispite~te
adesea conducerea spre intarirea puterii de dragul ei ~i spre suspectarea oriciirei
devieri ca act potrivnic Bisericii. Pasul catre totalitarism in numele adevarului
absolut ~i indivizibil este un pericol care amenintli permanent ~i ciiruia trebuie sa
i ne opunem.
2.3. Primatul slujirii lui Petru
Pretentia papei de la Roma de primat jurisdicrional in intreaga Biserica ~i
de infailibilitate In propovaduirea ex-cathedra a invataturii de credinta ~i a
moralei, bazatii pe promisiunile, misiunile ~i imputemicirile date Apostolului
Petru, a ciiror valabilitate se presupuoe ~i pentru urma~ii sai In scaun, pare a fi
astazi elementul determinant al catolicismului ~i totodata eel mai disputar din
punct de vedere ecumenic. Functia scaunului lui Petru la realizarea uniHitii in
colegiul Apostolilor ~i in Biserica a devenit obiectul controversei tndarj ite ~i, se
pare, cauza mentinerii schismei biserice~ti. Acest lucru i1 cunoa~te foarte bine ~i
actualul detiniitor al functiei lui Petru, papa loan Paul II.
Recunoa~terea papei ~i a pretenriilor sale amintite nu garanteaza lnsa
Bisericii catolice realizarea unitii!ii ~ i certitudinea ca singura poate fi, in sens
deplin, "Biserica cea una, sffinta, catolica ~i apostolica", ciici a~a cum cercului
Apostolilor, din care Petru n-ar face parte, ii lipse~te depliniitatea, tot a~a ii va
lipsi depliniitatea ~i lui Petru singur, lara comunitatea celorlalti Apostoli.
Este incontestabil cii Biserica catolica, tocmai prin cbemarea ei Ia slujirea
lui Petru, a realizat ~i a pastrat pana azi in interiorul ei o stabilitate ~i o foqa care
nu sunt intalnite Ia acela~i nivel in Bisericile surori, ~i totu~i existii ~i realitati
care lezeaza, respectiv relativizeazii harisma acestei sluj iri in Biserica Romei:
- Deoarece Petru, inainte de a veni Ia Roma, a condus ~i Bisericile din
Ierusalim ~i Antiohia (Fapte in mai multe locuri; Gal. 1,17; 2,11. fn lista
episcopilor de Ia Antiohia Petru ocupii primulloc), are deci urma~i in slujire ~i in
afara Romei;
- lnstitutia unui papa (primat, protos, patriarh, ... ) a fost raspanditii ~i in
Biserici dinafara Romei, pentru a asigura unitatea Bisericii pe regiuni mari;

167
 - Pretentiile de primat jurisdictional roman au fost ridicate doar de
Biserica Romei ~i recunoscute in sanul ei5 ;
- Dadi Biserici necatolice intentionau, dupa secolul al XIII - lea, o unire
cu Roma, ajungea recunoa~terea primatului jurisdictional al papei; nu se
pretindea mai mult (dar nici mai putin), chiar daca era vorba de monofiziti sau
nestorieni, ca ~i cum problema papei ar fi fost pur ~i simplu problema centrala a
Bisericii;
- Conciliul I Vatican, care a definitivat ca dogma pentru mtreaga Biseridi,
infailibilitatea papei, in conditii limitate, pentru probleme de credinta ~i morala,
nu poate fi considerat un sinod ecumenic al tuturor Bisericilor, cum au fost cele
~apte sinoade generale ale primului secol; a fost un conciliu al Bisericii romane
occidentale ~i a! Bisericilor catolice unite cu Roma;
- Joseph Ratzinger a spus in 1976, Ia o adunare ecumenica Ia Graz: "Roma
n-ar trebui sa pretinda Rasaritului despre primatul papal, mai mult dedit s-a
formulat ~is-a transmis in primul mileniu'.6.
- loan Paul II a afirmat clar In 1987, cu prilejul vizitei patriarhului
ecumenic Dimitrios I la Roma, ~i mai tarziu din nou, la biserica evanghelica a lui
Hristos din Salzburg, cand a vizitat Austria in 1988, ca pe viitor, importanta
slujirii lui Petru pentru intreaga Biseridi va trebui sa atinga doar marturiile
obligatorii valabile pentru Biserica mtreaga. Din aceasta se poate deduce ca cele
mai recente declaratii conciliare despre primatul papei de Ia Roma nu contin
pretentii obligatorii irevocabile adresate Bisericilor necatolice.
Supraaccentuarea celei mai inalte autoritati de conducere prin papa, care
este egal episcopilor 1n ce prive~te hirotonia primita, este legata de pericolul ca
episcopii sa nu mai fie considerati singurii ~i principalii raspunzatori pentru
diocezele lor ~i purtatori ai unei raspunderi colegiale pentru Biserica universalii,
ci loctiitori, colaboratori ai papei ~i executanti ai ordinelor acestuia. intelegerea
importantii ~i corecta a functiei episcopate ~i fire~te a exercitiitii ei sunt, din
pacate, degenerate in acest fel.
La toate denaturarile, care intunecii harisma catolica a slujirii lui Petru,
ramane de spus doar cii mtr-o viitoare "communio ecclesiarum" tocmai aceastii
contribufie a Bisericilor catolice va realiza un aport important la unitatea
perceptibila a tuturor Bisericilor in Biserica cea una. Capului celui nevazut al
Bisericii ar corespunde un cap viizut al1ntregii cre~tinatiiti: episcopul Romei ca
reprezentant al functiei lui Petru. Faptul ca se afla in frunte asociatii anonime ~i
functionari ale~i, in Joe de o singura persoana, apartine slabiciunilor recunoscute
ale Consiliului Mondial al Bisericilor.
Dacii "harismele catolice" citate panii acum au fost caracteristici

5 G. Grcsbake, Die Stellung des Protos in der Sicht der romisch-katholischen dogmatischen
Theologie, 'in rev."Kanon", nr.9/ 1989, p.17-50;
6 Joseph Ratzinger, Die okumenische Situation: Orthodoxie, Katllolizismus, Refonnation.

Theologische Prinzipienlehre, Milnchen l982, p.209;

168
necontestate ale catolicismului, cele ce urmeaza sunt partial prezente ~~ in
Bisericile rasaritene, unele chiar mai intens decat in Biserica catolica.
2.4. Taine si sens
Vis-a-vis 'de prozaismul ~i pretentia de exclusivitate a cuvantului ill sens
verbal restrans, mtalnite tn Bisericile Reformei, in Biserica catolica simbolurile
negraite ~i pline de lnteles au jucat mereu un rol important in transmiterea
credintei. Aghiasma, tamaia, focul ~i lumanarile, culorile liturgice, procesiunile,
muzica, podoabele biserice~ti etc. au un "miros catolic" atilt de putemic, incat
numai pentru acest fapt par inadmisibile multor protestanti sau incompatibile cu
perceptia luterana sau reformata a credintei.
Special in intelegerea ~i implinirea tainelor ca sernne ale mantuirii, adicii
ale mijlocirii eficiente a iubirii mantuitoare a lui Dumnezeu, este prefacerea
plina de sens, intaritii ~i insotita de cuvant, care corespunde tainei intrupiirii spre
mantuire (mysterium incarnationis, mysterium salutis, mysterium paschale,
mysterium fidei). Hristos a vorbit dar a ~i in!aptuit: ~i-a pus mainile, a folosit
apa, a miincat, a biiut, ... s-a bucurat ~is-a temut, a dormit ~i a vegheat, a plans ~i
a ras, a mers cu corabia ~i cu asinul, i-a alungat pe negustori din templu ~i s-a
lasat prins tara sa riposteze, a mers pe apa ~i In frica de moarte, a transpirat cu
picaturi de sange, ...
Pentru ca interventia lui Dumnezeu in istorie poate ~i trebuie sa fie
exprimata verbal, tocrnai de aceea ceea ce este de negrait, harul lucdirii Sale,
taina iubirii ~i credincio~iei Lui trebuie aduse Ia expresie, in miisura
corespunzatoare, aditiind ca mesajul mantuirii aduce ~i face perceptibilii
mantuirea. De serbarea eliberiirii mantuitoare tine festivitatea serbiirii non-
verbale. De asemenea trebuie spus faptul ca de aceasta tine ~i pericolul auto-
suficientei, instrainiirii ~i superficialitiitii. Posibilitatea riistiilmiicirilor nu trebuie,
insii, sa inHiture intelegerea corecta ~i necesarii a sensului ~i a ratiunii.
2.5. Clericalizarea rdspunderii p entru Bisericd ~i credinfii
Importanta primatului, ~i legat de aceasta, a intregii ierarhii, dar ~i
greutatea vietii sacramentale, care nu poate functiona fiira "iconomia harului
celui de multe feluri al lui Dumnezeu" ( 1 Petr. 4, I 0), dau clerului Bisericii
catolice - mai ales celui ce activeazii in parohii - pozitia privilegiatii cea rnai
inalta. De asemenea, aceasta clericalizare a fost provocata ~i favorizata, in
Biserica catolicii, prin obligativitatea utilizarii limbii latine in cult, astfel !neat
aceasta putea fi indeplinita exclusiv de clerici, ceea ce avea ca urmare faptul cii
liturghia Bisericii putea fi saviiqita numai de persoane special desemnate pentru
aceasta (persona ad hoc deputati - CIC 1917, can. 1256). La clericalizarea
Bisericii a contribuit ~i celibatul preotilor In a~a masura indit a fost mgreunatii
sau 1mpiedicata comuniunea solidara de destin ~i contactele stranse intre cler ~i
popor. De regula clerul sta fata in fata cu poporul.

169
 Biserica catolica sunt episcopii ~i preotii, toti clericii ~i ciilugiirii. La ei se
face In primul rand referire. 0 responsabilitate proprie a Jaicilor se pare cii nu
existii. Ei sunt definiti ca cre~tini, ncfiind nici clerici, nici roonahi.
La mceputul constituirii "acpunii catolice" stiitea ideea ca apostolatul ~i
responsabilitatea bisericeascii ar fi a~a de exclusiv atribuite ierarhiei, indit
laicilor le-ar putea reveni eel mult o functie auxiliarii. Aqiunea catolica a fost
definitii ca ~i "contribu~ia laici lor Ia apostolatul ierarhic al Bisericii" pana Ia
Conciliul ll Vatican.
Aceasta identificare a Bisericii catolice cu clerul ei a condus Ia o
inliiturare aproape totalii a laicatului, a~a incat a trebuit sii fie dusa o luptii
putemicii Ia Conciliul II Vatican, pentru recunoa~terea demnitiitii proprii a
acestuia, a~a incat roultor laici le este mea total strainii aceastii nouii viziune.
Chiar ~i multor clerici pare a le ciidea greu panii azi (sau azi din nou) a vedea in
toti cre~tinii parteneri egali ~i corespunzatori, fie ei chiar cu alte atributii in
Biscricii.
2. 6. Harisma vie{ii biserice~ti
Vis-a-vis de preponderenta evlaviei interioare individuale ~i de
evidentierea familiei ca loc al vietii cre~tine, caracteristice traditiei Bisericilor
Reformei, referirea Ia comunitate ~i serviciul ei religios se dovede~te a fi tipic
catolicii. Duminicile ~i siirbiitorile au fost ~i sunt incii impregnate de mersulla
bisericii, iar cursu! anului liturgic este de asemenea trait 'in liturghia comunitatii.
Catolicii cunosc Sflinta Scripturii numai din cituile de Ia serviciile religioase,
chiar dacii citirea ei in familie sau in cercuri familiale este intr-o puternicii
cre~tere.
Biserica se experiazii ca ~i comuniune de credintii, iar conditia se
transmite prin propoviiduirea ~ i triiirea ei in comunitatea bisericeascii. De aceea,
nu cste de mirare cii sciiderea participiirii Ia viata comunitiitii ~i Ia serviciul ei
religios duce ~i Ia sciiderea religiozitatii ~i a credintei. Se poate considera cii
participarea Ia via~ bisericeascii este un criteriu pentru a stab iii cine este "catolic
practicant".
T otodata nu trebuie trecut cu vederea pericolul instrainiirii de pe drumul
corect ca urmare a unor decizii personate de credin~a, a nu urrna con~tiinta ~i
glasul ei sau a participa ocazional Ia slujbe in rare siirbiitori. Dezradiicinarea de
un mil ieu catolic ca urrnare a mobilitiitii actuale a vietii profesionale poate duce
Ia disparitia totalii a legaturii cu viata bisericeascii.
2. 7. Cinstirea Maicii Domnului ~i a sfinfilor
Cinstirea Maicii Dornnului ~i a sfmtilor 'in Biserica Catolidi este comunii
cu cea a tuturor Bisericilor riisiiritene. Ea apare ca o specificitate a Bisericii ~i a
evlaviei catolice numai acolo unde catolicii traiesc aliituri de adeptii Bisericilor
reformei, adicii in Europa Centrala ~i de Nord, 'in America ~i 'in Australia.
0 cinstire "ponderatii" a sfintilor se giise~te ~i Ia anglicani, ba chiar in
unele cercuri evanghelico-luterane exista incerciiri de revigorare a unei cinstiri a

170
sfintilor conforma cu Evanghelia7 • in agendele luterane s-au pastrat sarbatorile
Apostolilor, precum ~i a unor martiri sau marturisitori ai Bisericii vechi sau au
fost reintroduse 1n secolul nostru, iar a~a-numitul "calendar-model" care se
publica anual de Institutul Atronomic din Heidelberg, cuprinde ~i un "calendar
onomastic ~ i de sarbatori evanghelice".
Notiunea de "sfiint" pentru oameni poate crea opozitie, intrucat toti
cre~tinii marturisesc di "singur Dumnezeu este sfiint"8 • in Vechiul ~i Noul
Testament Dumnezeu este numit ca "Sfiintul". Dar ~ i locuri, timpuri, persoane ~i
lucruri sunt numite "sfmte", daca sunt consacrate lui Dumnezeu, respectiv
serviciului religios, sau dacii indica prezenta lui Dumnezeu; astfel se vorbe~te de
sute de ori despre "piimant sfiint", "munte sfiint", "cort sf'ant", "altar siant",
"chivot sfiint", "paine sfiinta", "templu sfiint", "cetate sfiinta", "tara sfiinta", " zi
sfiinta", "an s!ant", "preot siant", "ve~rninte sfinte", etc. ~i pretentia Ia o viata
morala desavar~ita este exprimata In formula "Sfi nti~i-va ~i fi~i sfinti, ca Eu
(Dornnul Dumnezeu) sunt staot" (Lev. 11, 44). Sfintii cinstiti In Biserica nu sunt
insa numiti "sfinti" datorita desavar~irii lor morale.
in Iisus din Nazaret "Cel Stant" ~i-a asumat firea ~i Jn!ap~area umana,
pentru ca noi oamenii sa dobandim participarea Ia viata dumnezeiasca. El ne-a
"sfintit", aceasta lnsernnand ca "ne-a fiicut sfinti" cu adevarat - doar din mila
nemeritata ~i prin credinta. Astfel toti cre~tinii au devenit cu adevarat "sfinti''
prin Botez ~i credinta, ~i in Noul Testament sunt adesea nurniti a~a. Abia
generatiile ulterioare, in care multi cre~tini reu~esc cu greu sa traiasca conform
sfinteniei lor, au pastrat atributul "s!ant" Ia tnceput doar pentru martiri, care ~ i­
au varsat sangele cu Hristos ~i de dragul Lui, iar mai tarziu ~i pentru altii, care au
trait ~i au murit ca martori demni de crezare ai harului.
"Cinstirea" acestor sfinti se orienteaza in cele din urma spre Hristos, Ia a
carui sfintenie s-au fiicut ~i ei parta~i 9 . Cinstirea sfintilor cuprinde trei lucruri:
expresia unei comuniuni solidare, care trece dincolo de granita mortii; orientarea
dupa exemplul vietii lor; invocarea lor ca rnijlocitori;
in Fecioara Maria, a ciirei cinstire este indicata Inca din timpurile
neotestamentare prin salutul ingerului (Lc. 1, 28) ~i al E1isabetei (Lc. 1, 42, 45)
dar ~i prin afirmatia ei: "lata, de acum rna vor ferici toate neamurile" (Lc. 1,48)
~i , tn sf'ar~it, ~ i prin fericirea adusa de lisus (Lc. 11 , 28), este vazut ~i cinstit, In
mod exemplar, omul mantuit ~i sfintit prin Hristos: viata ei a fost netntrerupta in
primirea harului daruit, In credinta devotata, precum ~i In ascultarea de vointa ~i
cuvantul Juj Dumnezeu. Participarea ei desavar~ ita la destinul Fiului Omului

7
A se vedea numeroasele cMf:j ale lui W.Nigg ~i J.Erb;
8
,Tu solus sanctus" (Apoc.IS, 4) tn doxologia cr~tina timpurie;
9
Comp."Constitu~ a liturgicii,, a Conciliului IT Vatican, art.J04: , Ln sarbatorile de pomenire a
sfin~ Ior Biserica marturise~te misterul pascal in sfinpi care au suferit cu Hristos ~i au fost slliviti
impreuna cu El"; art. III :"...slirblitorilc sfintilor fac cunoscute minuni le lui Hristos in ucenicii Slii";

171
intare~te nadejdea ~i siguranta noastra, di aceasta desii.var~ire ne este promisa ~i
noua ~i vom avea parte de ea ca dar de mantuire.
Chiar dadi In timpul istoriei, tocmai datorita unor exageriiri ill cinstirea
Maicii Domnului ~i a sfm~ilor - subintelese, dar ~i suparatoare -, s-a diminuat
pozitia lui Hristos ca unic mijlocitor, totu~i, absenta acestei cinstiri aduce o
saracie regretabilii. in ce prive~te continuitatea istorica a vietii in Biserica.
Cinstirea Mariei ~i a sfintilor nu tine de elementele centrale ale credintei
cre~tine, ea tine totu~i de acele fenomene ale vietii cre~tine care ii indilzesc ~i li
cuceresc pe nenumii.rati oameni.
3. Catolicism ~i Ecumenism sau: Ecumenism in Catolicism
In Biserica Catolica a intrat oficial tarziu interesul pentru rni~carea
ecumenica de a reface unitatea Bisericilor despartite ~i de a depii~i schismele
biserice~ti. Receptia catolidi de depa~ire a dezbinarii biserice~ti a cunoscut doua
faze complet diferite: mai intai chemarea adresata tuturor cre~tinilor de a deveni
"catolici", adica de a se supune papei; apoi disponibilitatea de a recunoa~te alte
Biserici ca "Biserici-surori" ~i de a depa~i impreuna dezbinarile lor.
3.1. Chemarea Ia convertire ~i Ia unire
Discutii ~i contacte ale Bisericii Romano-Catolice cu celelalte Biserici nu
au existat secole de-a dindul. Mai ales intre Roma ~i Bizant au incetat toate
legaturile din momentul jefuirii Constantinopolului de ditre cruciati ~i al
lntemeierii unui patriarhat latin in acest ora~ (1204). De atunci nu s-a mai dorit a
avea nimic in comun unii cu altii. Secole intregi Biserica Romano-Catolidi s-a
considerat singura Bisericii. adevarata, care ~i-ar pierde aceasta calitate daca s-ar
amesteca cu ceilalti cre~tini, Biserici sau comunitati biserice~ti "separate" de ea
sau "cazute" de Ia credinta.
Se credea deasemenea cii. unitatea Bisericii nu exista deplin pentru di era
afectata de existenta a~a-nurnitelor Biserici "ne-catolice". De aceea toti
necatolicij erau chemati ~i invitati sa se converteasdi singular sau in grup, ca
Biserici intregi sau ca parti de Biserici, prin recunoa~terea primatului
jurisdictional a! papei - unii spun: prin supunerea absoluta fata de autoritatea
dumnezeiasca a papei - Ia o "unire" cu Roma, gasind astfel ca Biserica catolica
locala, unitatea cu singura Bisericii. adevarata. Numai din punctul de vedere a!
Bisericii catolice asemenea uniri au putut fi evaluate ca pa~i spre depa~irea
schismei biserice~ti. Din perpectiva ortodoxa, ~i 'in general orientala, unirile au
provocat lntotdeaua noi sciziuni ~i rani tO .
Practica incercii.rilor repetate de unire ~i unirile din sec. Xll pana in
prezent au daunat imaginii Bisericilor catolice, mai ales celei Romano-Catolice,
in fata celor rasaritene. Faptul ca nu se cerea membrilor Bisericilor ortodoxe ~i

°
1
Comp. Ernst Chr. Suttner, Griindefiir den Misse1folg der Brester Union, in rev."Der Christlicbe
Osten", nr.45/1990, p.230-241;

172
al celor Vechi-Orientale altceva dedit recunoa~terea papei, parea sa arate ca
Roma este totu~i preocupata numai de extinderea puterii ei, ~i nu de grija pentru
adevarata credinta. Caci, ori necatolicii erau riitaciti de Ia credin~ii, ~i atunci
Roma trebuia sa pretindii de Ia ei o retractare ~i o acceptare a credintei catolice,
ori erau una in credinfii, ~i atunci acuzatia de erezie era falsa.
Pentru a darama cu prudenta stravechea du~manie a orientalilor fatii de
Roma, aparuHi prin provocarea ~i promovarea unirilor, ar fi deosebit de necesara
cercetarea ~i prezentarea adeviiratelor cauze care au dus la aceste uniri, deoarece
mereu au existat principii nationale sau politice, deci impuse de istorie, care au
condus Ia unire. Adesea monarhii catolici au !acut presiuni mai mari decat
Roma. Pe de alta parte, se piirea uneori cii 1ndepartata Romii sprij inea - mai ales
In Orientul Apropiat - libertatea ~i independenta Bisericilor Vechi-Orientale
lmpotriva presiunii Bizantului.
3.2. Dialogul ecumenic cu "Bisericile surori"
Daca Conciliul I Vatican (187011871) s-a conformat, prin definitia dogmei
papale, intru totul situatiei, in care erau acuzati ca eretici toti necatolicii, ~i care
trebuiau misionarizati ~i readu~i In Biserica catolica, regimurile absolutiste
antibiserice~ti ale sec. XX - mai ales nattonalismul ~i ateismul marxist-leninist -
au creat o noua situa\ie, care a fiicut din cre~tinii ~i Bisericile asuprite ~i adesea
prigonite cu inver~unare, prieteni ai destinului in singura Bisericii adeviiratii. S-
a ajuns astfella o cunoa~tere reciprocii ~is-a intrat in dialog. In aceasta perioada
s-au legat prietenii spirituale putemice, care au depa~it toate granitele
confesionale.
Un efect asemiiniitor, de apropiere ~i de coolucrare intre Bisericile
divizate, au produs urmarile devastatoare ale eelor doua riizboaie mondiale. Aici
pot fi recunoscute ~i puternice impulsuri care, in cele din urmii au dus Ia
infiintarea Consiliului Mondial al Bisericilor. Chiar daca Biserica Catolicii n-a
putut intra in Consiliul Mondial al Bisericilor datoritii conceptiei ei traditionale
de a se considera singura Biserica cre~tina adeviiratii, totu~i ea a participat la
discufii dincolo de granite. Interesul ~i pretuirea celorlalte Biserici a inceput sa
creasca. Consecinta a fost o scbimbare lenta de gandire. In unele tari, deja in anii
'30, mi~carea ecumenica a patruns intensiv in Biserica Catolicii, mai ales in
Germania.
Cand papa loan xxm, cu putin timp dupii alegerea sa, a !acut cunoscuta
intentia sa de a convoca un conciliu general, s-a anuntat, Inca de la inceput, ~i
telul de a depa~i dezbinarea Bisericilor ~ide a reface unitatea cre~tina.
Pa~ii marcanti ai Bisericii Catolice pe drumul unei orientari ecumenice cu
totul noi, au fost:
- infiintarea in Roma a Secretariatului pentru Unitatea Cre~tinilor (1962);
- invitarea observatorilor necatolici sa participe Ia toate consratuirile
Consiliului IT Vatican;

173
 - dezbaterea ~i elaborarea decretului asupra ecumenismului de ditre
Conciliul IT Vatican (1964) in care se vorbe~te de "fratii separati", de "Biserici-
surori", de "credinta comuna", de "bogatia traditiilor liturgice ~i spirituale ale
Bisericilor Rasaritene" ~.a.;
- publicarea Directoriului ecumenic de catre Secretariatul pentru Unitatea
Cre~tinilor (1967);
- vizitele reciproce intre papii romani, patriarhii ecumenici, patriarhii
ortodoc~i ~i vechi-orientali ~i conduciitorii Bisericilor reformei;
- lnceputul multor dialoguri mai lntai neoficiale, apoi oficiale, bilaterale,
mai rar multilaterale ~i publicarea rezultatelor lor.
Este incredibil ceea ce s-a lntamplat ~i ceea ce s-a putut realiza in cursu!
ultimilor 20 de ani, mai ales daca ne gandim ca "epoca g!aciala" a
ecumenismului a durat multe secole.
Fire~te ca au existat ~i regrese ~i actualmente clima ecumenidi a devenit
ceva mai rece. Trebuie, lnsa, retinute urmatoarele:
Biserica Catolica a renuntat defmitiv la realizarea unitatii pe calea
uniatismului. Apoi recunoa~terea Bisericilor-surori nu mai are cale de lntoarcere.
Aceste Biserici-surori numai lmpreuna pot 1mplini misiunea lor de a depa~i
dezbinarile biserice~ti.
Bisericile lncep sa redescopere bogatele valori ale fiecareia dintre celelalte
Biserici. Ele recunosc ca nu uniformitatea desavar~ita este modul eel mai dorit
de a realiza unitatea credintei ~i a Bisericilor, ci acea "communio ecclesiarum",
comuniunea Bisericilor autonome, care-~i pastreaza specificul, pentru a se putea
completa una pe alta. De aportul pe care Biserica catolica trebuie sa-l aduca Ia
comuniunea Bisericilor tine, 1n tot cazul, ~i functia lui Petru exercitata de papa,
ca slujire pentru unitatea intregii Biserici. Dar ~i aceasta slujire va fi pe viitor
stabilitii altfel decil.t pana acum - nu numai de Biserica Catolica singura, ci in
dialog cu Bisericile surori, dupa cum papa loan Paul IT a mentionat de douii ori
in modul eel mai public ~i oficial: Ia vizita patriarhului ecumenic Dimitrios I Ia
Roma, in decembrie 1987, ~i cu prilejul celei de a doua vizite a sa in Austria, Ia
slujba ecumenica din biserica evanghelica a lui Hristos de Ia Salzburg, 1n iulie
1988.
Acela~i papa a declarat imediat dupa instalarea sa in functie, In toamna lui
1978, ca sec. XX n-ar trebui sa se !ncbeie tara ca Bisericile divizate sa ajunga
din nou la unitate deplina. Din pacate aceasta dorintii nu s-a lmplinit, de aceea
catolicismul trebuie in continuare sa-~i aduca, in acest proces de unificare,
aportul sau la adevarata catolicitate a Bisericii universale.
Trad. Pr. lect. dr. Irimie Marga

174
POZITIA SFANTULUI MARCU EUGENICUL FATA DE
DiALOGUL ECUMENic•. coNSTATARI DE iA
SINODUL DE LA FERRARA- FLORENTA 1438-1439
'

Grigorios Larentzakis, Graz

Mai intai doresc sa-mi exprim multumirea pentru realizarea acestei
1ntalniri. Este foarte imbucurator faptul di exista ~i o colaborare structurala a
facu ltatilor noastre. Prin aceasta pot fi sustinute legaturile ~i se poate intiiri
comuniunea noastrii. Bisericile noastre pot, prin astfel de realizari, sa pun~ un
fundament solid telului de refacere a koinoniei biserice~ti.
Un astfel de scop poate fi atins numai daca persoane concrete preiau ~i
due mai departe aceasta misiune. De aceea este pentru mine o bucurie deosebita
~i expresia unei recunoa~teri sporite daca Facultatea de Teologie din Sibiu
acorda titlul de Doctor Honoris Causa Dlui Prof. Univ. Dr. Philipp Harnoncourt.
Pe baza experientei mele mdelungate in Graz ~i a colaboriirii ecumenice
intensive cu eel sarbatorit, nu pot dedit sa salut initiativa Facultatii deTeologie
Ortodoxa din Sibiu. Nu pot decat sa aclam: A/;t.O~! Este rasplatit nu numai un
ecumenist ~i un sustinator al dialogului ecumenic, dar ~i un prieten al Ortodoxiei
a carui dorinta este tocmai mlliturarea scandalului divizarii Bisericii noastre.
Din acest motiv sunt pregatit sa tratez tema propusa mie, adica sa vorbesc
despre un alt sustinator al dialogului ecumenic dintre Biserici le Rasaritului ~i
Apusului s-au, cum s-ar spune astazi, dintre Biserica Ortodoxa ~i Biserica
Romano-Catolica. Ma refer la mitropolitul Efesului, Marcu Eugenicul, care a
participat in fruntea "conciliului" de la Ferrara- Florenta, lmpreuna cu a1ti
reprezentanti din Rasarit, cu imparatul ~i cu patriarhul Constantinopolului.
Intentionat am mentionat Ia inceput ca mitropolitul Marcu Eugenicul a fost un
sustinator al dialogului ecumenic. $tiu ca la noi el este altfel catalogat ~i este
prezentat ca mopel de ciitre unii anti-ecumeni~ti, pentru pozitia lui negativa fata
de ecumenism. In realitate, ei aduc o mare nedreptate acestui ierarh.
Pentru Biserica Ortodoxii, istoria ~i considerentele fata de "conciliul" de Ia
Ferrara- Florenta fata de mitropolitul Marcu Eugenicul este de neconceput.De
asemenea ~i lara lmpiiratul din Constantinopol, loan VIII Paleologul, care a jucat
un rol important la acest "conciliu". $i imaginea negativa a acestui imparat
trebuie corectata.
1. Bisericii ~i stat in Imperiul Bizalltilt
Rolul imparatului se poate aprecia In mod diferit. Realitatea, i'nsa, ramane
ca imparatii din Constantinopol, respecttiv din mtregul Imperiu Roman, au fost

175
 membrii ai Bisericii ~~ s-au identificat cu credinfa ei. Raportul dintre Biseridi ~~
stat, respectiv politicii, trebuie definit ca simfonie, iar nu ca cezaro-papism. Cii
lroparatii nu au atins unitatea, deseori fortata de ei, cu papa, cu toate mijloacele
masive folosite, arata faptul cii Biserica a dovedit o rezistantii efectiva in aceasta
problema. Inca un lucru a~ dori aici sa roai amintesc: nu se poate susfine deloc ca
In riisarit a existat o Biseridi imperiala cu caracteristici cezaro-papiste, iar In
Apus, dimpotriva, o Biseridi papala. Acest lucru nu este istoric. Daca trebuie sa
vorbim de o Biserica imperiala, atunci trebuie sa vorbim de o Biserica imperiala
unicii, in intreg Imperiu Roman, adica in Rasarit ~~ In Apus. Aceasta Biserica
imperialii unica a fost structurata, In primul mileniu, de Ia Sinodul N ecumenic
de Ia Calcedon (45 L), in cinci patriarhate autonome (pentarhia). Astfel au
incercat lmparatii sa traiasca cu Biserica, in prirnul ~i In al doilea mileniu, de a
ajuta Biserica ~i, cateodatii, de a folosi Biserica in scopul propriilor interese.
Biserica nu a acceptat aceastii situatie ca de Ia sine inteleasii, ci, atunci cand a
sesizat un pericol, a depus rezistenta hotiidita. De prea multe ori ~i cu prea multa
u~rintii, fiecare sUibiciune a conduditorilor biserice~ti fatii de imparati ~ ~ de
potentati se catalogheaza cu expresia discutabila de "epoca constantiniana".
Cateva remarci asupra acestei perioade marcante a cre~tinismului ~~ Bisericii din
Imperiu vor fi amintite aici, deoarece evolutule ulterioare vor fi influentate ~~de
aceasta cpoca.
Sclzimbarea constantinianii
Ce ar fi fost cre~tinismuJ ~~ care ar fi fost evolutia Bisericii tara noua
libertate religioasa statala. Noua politica a 1mparatului a fost determinata ·nuroai
de oportunism politic sau de providentii divina? Despre 'imparatul Constantin nu
trebuie sa se vorbeasca entuziastic, dar nu trebuie nici sii se considere cii
atirudinea sa pozitivii fata de cre~tinism a fost falsii. Aici i~i gase~te locul
aprecierea faptidi a renumitului teolog evanghelic prof. W. Schneemelcher, care
scrie: "Se poate ca imaginea lui Constantin oferita de Eusebiu sa fie colorata
panegiric, dar con~tiinta misionarii a imparatului, intalnitii in izvoare, este totu~i
autenticii. Constantin a vrut sa restabileasca pax romana, de aici accentul siiu pe
2
O!-LOVOt<X, armonie" • Important este aici de constatat ca, a~a cum accentueazii
Schneemelcher, vechea teza a diciziei pur politice a imparatului pentru
cre~tinism "este contrazisa de izvoare"3 . Mai mult, atitudinea pozitivii a
imparatului fata de c re~tinism trebuie acceptatii. Schneeroelcher scrie: "Trebuie
accentuat eli impararul Constantin a actionat, In problema religioasii, din
convingere personala $i din motive politice ... 0 separatie a credintei personale
de convingerile politice este oricum o imposibilitate pentru un lmparat antic
tarziu. Acest lucru trebuie observat atunci cand se fac aprecieri Ia adresa politicii
biserice~ti a lui Constantin"4 • $i istoricul bisericesc din Atena, Vlassios Phidas,
accentueazii cii separarea dintre ciiutarile religioase ~ i intentiile politice este
arbitrara. Unpiiratul Constantin a actionat nu numai din considerente politice, dar
~i din interese religioase personate fata de religia cre~tinii. Caci multe din ceea
ce el a !acut pentru religia cre~tina nu erau necesare pentm intentiile sale

176
politice. Locul sau exceptional tn con~tiinta Bisericii ca "siant" a! credintei
a:ywc; Til<; mcr't£0<;, ~i "mtocmai cu Apostolii", tcra7tocr-roA.oc;, se refera Ia
credinta personala a lui Constantin eel Mare 5• Cursu! ulterior al vietii imparatului
arata clar ca el lnsu~i a crescut in credinta cre~tina , ca el msu~i s-a ocupat de
teologie, ca el insu~i s-a implicat activ, din interese biserice~ti, In evenimente
biserice~ti, ba cruar i'n disputele dogmatice. Cbjar fiinta sinodaHi a Bisericii
dobande~te, prin i'mpiirat, o masiva sustinere. El invita episcopii Ia sinoade, ~i Ia
primul Sinod ecumenic de Ia Niceia (325), din initiativa ~i pe cheltuiaUi proprie,
ca prin aceasta episcopii sa discute ~i sa rezolve greutatile ivite tn Rasiirit ~i i'n
Apus. Autointitularea impiiratului, transmisa de Eusebiu, ca
£m(J1(()1tO<; 'tC.OV eJCtO<;, aratii atitudinea personalii pozitiva a impiiratului fatii de
Bisericii. ~i daca trebuie acceptat ca firesc faptul ca aceastii situatie a Bisericii, in
interiorul Imperiului Roman, ca orice lucru absolut nou, a adus nesigurantii ~i
dificulHiti chiar ~i pentru Biserica, atunci trebuie acceptat, pe de aWi parte, ~i cii
aceastii atitudine pozitivii a lmparahtlui fata de Biserica reprezintii un ajutor de
neinlocuit care a fost primit de Biserica insii~i ca atare, adicii ~i ca promovare ~i
sustinere, chiar Ia convocarea Sinodului I ecumenic (325), la care nu s-au
discutat numai probleme disciplinare, ci ~i importante probleme teologico-
dogmatice ale credintei cre~tine despre divinitatea lui Iisus Hristos. Incuviintarea
bisericeascii pentru convocarea conciliulw, "indubitabil un act personal al lui
Constantin"6, a venit nu numai in Riisiirit, ci ~i in Apus, fapt care inseamna ca
acestii decizie a impiiratului a privit lntreaga Biserica. Osius, episcopul de
Cordoba ~i consilierul impiiratului, "nu a putut dedit sa accepte acest proiect din
toata inima"7 • Papa de atunci, Silvestro, care nu a fost informat de aceasta
intentie a lmparatului, a acceptat deplin acest act ~i a trimis legatii lui Ia Sinodul
de la Niceea.Deciziile acestui Sinod au fost luate pentru Biserica intreaga a
Rasiiritului ~i a Apusului ~i au fost receptate ca atare. W. de Vries descrie
atitudinea Apusului prin papa Julius, In felul urmiitor: "Dupii papa Julius,
anatema Niceei asupra lui Arie ~i a adepfilor lui, lepadarea lor pentru lntreg
piimantul"8 . Chiar ~i pentru papa Liberius (352 - 366) simbolul de la Niceea
contine "adevarul deplin", care combate toate ereziile9 • in Rasiirit, de exemplu,
pentru episcopul Atanasie al Alexandriei, care a participat la Sinod ca diacon, la
acest Sinod s-a formulat credinta Bisericii, care "dupa aceasta nu se mai poate
pune in discutie" 10 • Simbolul de credinta formulat la acest Sinod, reformulat ~i
completat Ia Sinodul II ecumenic din Constantinopol (381), a riimas de referinta
drept "credinta niceianii" sau "simbolul niceo-constantinopolitan" ~i pentru
urmiitoarele Sinoade ecumenice, ba chi~~i mai evident pentru ecumenism11 ,
piina astiizi. Teate acestea msemna eli initiativa imparatului ~i rezultatele acestei
initiative au avut importanta pentru intreaga Biserica ~i a fost acceptatii ca a tare,
cu recuno~tinta, de intreaga Biserica a Riisaritului ~i a Apusului. Dupa 1.0. de

177
 Urbina, "lmparatul Constantin este primnl mare binelaciitor al Bisericii dupa
mai bine de douii secole de persecutii" 12•
Pentru mceputul noii situatii a Bisericii tn raportul ei cu Imperiu1 Roman,
desernnatii polemic ~i negativ de expresiile "scbimbarea constantinianii" sau
"epoca constantinianif', trebuie spus di aceste expresii vor sa exprime "ceea ce
In epoca astfel desernnatii nici nu a existat", spune Schneemelcher13 . Mai departe
el accentueaza: «Tot ceea ce se desernneazii prin expresia "epoca
constantinianii", nu poate rezista cercetiirii istorice. Aceastii expresie apartine
unei critici a prezentului (~i unei Biserici care s-a format, mai ales in secolul
XIX) bazatii pe legende care au impregnat descrierile istorice pietiste)) 14•
Fire~te cii nus-a acceptat intotdeauna ~ ide ditre toti, lara opozi~ie, ceea ce
s-a exagerat de imparat ~ i coalitii Lui fata de Bisericii sau s-a hotarat ~i propus in
neconcordanta cu inviitatura bisericeasca. Exista multi episcopi care au protestat
principia! ~i impotriva unor cazuri concrete. De exemplu, tmpiiratul Constantin a
lncercat, din anul 353, sa exercite o "juristictie" directa ~i i:n Bisericii, cu fraza
destinatii lui: "ceea ce vreau eu, trebuie sa se considere ca ~ i canon" 15 •
"lmpotriva acestei presiuni inacceptabile ale unui cezaro-papism, care era
periculos printr-un anumit program teologic, au protestat episcopi ~i teologi din
Rasiisrit ~i Apus. Osius de Cordoba, Atanasie al Alexandriei, Lucifer de Calaris
~i altii ~i-au manifestat opozitia ... Fiira actiunea coordonata a ambelor puteri, cea
lumeascii ~i cea spiritualii, pericolu1 unei stapaniri a impiiratului asupra Bisericii
este recuuoscut ~i apiirat"16. Importantii este situatia concreta a Bisericii in aceste
timpuri vii ~i grele ale sec. 4, care au fost hotaratoare ~i pentru existenta
ulterioarii a Bisericii. "Cert este ca nu s-a atins, In acestc decenii, o solutie
valabila odatii pentru totdeauna. Dar Biserica ~i-a apiirat, in acest tirnp,
Jibertatea, care tine de misiunea ei, 1ntr-un punct esential, adidi !n decizia
dogmatica, cu toata legatura ei indubitabila cu irnperiul" 11 . in orice caz trebuie
constatat cii, deja la tnceputul sec. 4 cre~tin, cre~tinismul era puterea sociaUi ~i
religioasa bine organizata ~i vie a Imperiului 18 .
~i urma~ii lmpiiratului Constantin, ~i prin ace~tia ~i tn perioada de dupa
anul 476 desemnatii deW. de Vries ca trecerea ~i inceputul dezvo!Uirii separate
a Rasaritului cu "Biserica imperialii" ~i a Apusului cu "Biserica papala"19,
actioneazii in continuare pentru Biserica 1ntreaga a Rasaritului ~i a Apusului.
Cu putine exceptii, imparatii ~i, frre~te, impiiriitesele s-au simtit membrii ai
Bisericii lui Hristos, s-au striiduit sii triiiascii credinta cre~tinii, multi dintre ei s-
au ocupat ~i de diferite probleme teologice ~i biserice~ti ~i erau considerati ca. ~i
cunoscatori ai temelor teologice ~i dogmatice. Nu putini dintre ei s-au irnplicat
intensiv pentru rezolvarea problemelor care apiireau mereu, chiar prin
convocarea sinoadelor ecumenice ale primului mileniu. $i impaditeasa Irina a
convocat eel de-al Vll-lea Sinod ecumenic, in anul 787, pentru intreaga Biserica
a Rasiiritului ~i Apusului ~i uimeni nu a protestat; nu pentru cii acest sinod
generall-a convocat din Rasiirit, nici pentru ca era femeie. Acest fapt deseori nu

178
este luat In considerare, eu cred l nsa ca acest fapt este de o importanra deosebita
pentru discutiile actuale asupra rolului femeii 1n Biserica.
in acest sens ~i cu aceastii atitudine din traditia Bisericii universale a
actionat ~i lmparatul loan Paleologul, In timpul conciliului de Ia Ferrara -
Florenta.
Acum doresc sa prezint d iteva date despre marea personalitate
bisericeasca a acestui "conciliu", despre Marcu Eugenicul, mitropolit de Efes.
2. Mitropolitul Marcu Eugenicul ca model pentru noi astiizi
Aici doresc sa rna ocup, mai ales, de personalitatea mitropolitului
Efesului, Marcu Eugenical, care, pe de-o parte, a jucat un rol central Ia conciliu,
pe de alta parte a preocupat foarte multi istorici, teologi, ecumeni~ti , adepti ~i
mai ales opozanti ai unirii, ba chiar opozanti ai oricarei mi~cari ecumenice. Cei
mai multi opozanti ai unirii ~i ai mi~carii ecumenice se bazeaza ~ i astazi pe
Marcu Eugenicul, care, pentru pozipa lor ostila, II scot in evidenta ca model de
urmat. Nu voi insista aici pe teologia acestuia ~i pe refuzul lui Filioque .
20

Ma voi restrange la atitudinea lui principiaHi pe care, ca ~ i teologia lui, o

accept deplin.
~i eu 11 consider pe mitropolitul Marcu Eugenicul, aceasta " puternica,
hotarata, ortodoxii ~i patristica fizionomie, a dirui asemanare Biserica ortodoxa,
sobomiceasca nu a mai cunoscut'' 21 ca unul dintre cei mai mari ierarhi ai
Patriarhiei Ecumenice22 ~i ca model de urmat, dar totu~i nu lm.potriva, ci pentru
mi~carea ecumenica actuaHi, pentru toate dialogurile ecumcnice, dialoguri
oficiale ~i neoficiale, teologice, bilaterale ~i multilaterale. Aceasta atitudine mi-o
asum con~tient, pe care o consider ca o autocritica a cercurilor ortodoxe, cu buna
~tiinta, fiindca ridic asupra mea critica anumitor cercuri ortodoxe 23 •
I. Marcu Eugenicul nu a fost ales lntampUitor ca membru al delegatiei
Bisericii Rasiiritene ~i ca reprezentaot al Patriarhiei de Antiohia. De asemenea
nu intamplator ca purtator de cuvant ~i vorbitor principal Ia conciliul de Ia
Ferrara - Florenta. Personalitatea sa puternica, duhovnicia sa, autoritatea sa,
expresivitatea sa, mai ales ceea ce este important aici, formatia sa teologica ~i
cuno~tin~ele sale asupra teologiei scolastice apusene erau cunoscute.
Cuno~tintele sale cuprinzatoare ale acestei teologii i-au dat posibilitatea, in
timpul discutiilor de Ia conciliu, sa lnteleaga partenerii sai de discutie ~i sa puna
lntrebari clare, concrete, care n-au generalizat, ci au evidentiat exact ~i concret
msemnatatea problematicii In discutie.
Aceasta lnsearnnii ca, pentru fiecare dialog, membrii delegatiilor ~i
cornisiilor trebuie ale~i dintre cercurile cunoscatorilor materiei, problemelor ~i
tematicii, care vor refacerea comuniunii biserice~ti ~i sunt pregatiti sa conlucreze
serios. Daca acestea nu sunt luate In considerare apare pericolul ca partenerii de
dialog sa vorbeasca paralel, contrar, polemic, tara sa poata, respectiv sa vrea, sa
atinga scopul comuniunii.

179
 2. Mitropolitul Marcu Eugenicul nu a fost un fanatic necunoscator, un
opozant preconceput al unirii sau chair opozant a priori al cre~tinilor apuseni,
deci un anti-latin. Nu, mitropolitul Marcu a ~tiut exact ceea ce trateaza,
dogroatico-teologic, bisericesc ~?i politic pentru intreg Rasaritul. ~i pentru ca el a
~tiut toate acestea tn mod exact, el a fost con~tient ~i pregatit, :fara preconceptii,
sa participe la conciliu, la dialogul ecumenic, teologic, tara a lua tn considerare
osteneala ~i greutatile legate de acesta.
El nu a riimas departe de tratative a~a cum fac multi dintre noi astazi,
pentru ca, de la distanta unei comoditati sigure ~i cu mandria detinerii
adevarului, sa-i considere ca anti-ortodoc~i sau chiar ca tradiitori pe cei care au
luat asupra lor toate ostenelile ~i stradaniile dialogului sau iau ~i astazi slujba ~i
misiunea Bisericilor lor.
Aceasta inseamna ca mitropolitul Marcu Eugenicul nu a fost constrans sa
dilatoreasca Ia Ferrara - Florenta a~a cum s-a sustinut24• Mitropolitul Marcu a
fost pregatit sa calatoreasca de buna voie, deoarece el a considerat unirea
Bisericilor ca o lucrare dumnezeiasca, respectiv stanHi. Acest lucru il afliim din
memoriile, incontestabile eel putin pentru ortodoc~i, ale lui Syropoulos, care
descrie pozitia lui Marcu Eugenicul cu referire la aceasta. Marcu spune: "Este
clar ca noi n-am luat in seama oboseala ~i pericolele pentru a realiza lucrarea
sranta a unitiilii, dadi ii place lui Durnnezeu; ~i de aceea noi suntem pregatiti sa
contribuim cu osteneala ~i truda noastra, cu ajutorul lui Dumnezeu, Ia ceea ce
noi am venit aici"25 . Ceea ce Marcu a spus imparatului dupa refuzul sau de a
semna documentul, prin care el il ruga de protectie fata de opozantii 'lui, nu
inseamnii ca el a fost silit sa vinii Ia conciliu. El a considerat participarea la
lucrarile de unire ca o obligafie pe care el a cautat sa ~i-o implineasca dupii
puteri. Cu adeviirat, un modelluminos de urrnat.
3. Marcu a ~tiut, totu~i, atunci (~i In atitudinea sa consecventii trebuie sa
~tim) ca este necesar ca, inainte de proclamarea unirii, sa se prezinte problemele,
~i acelea care sunt legate de substanta credintei noastre (de ex. Filioque) sa se
tnliiture. De aceea a fost pentru el importanta informarea reciproca. Prin aceasta,
multe probleme solutionabile ~i multe netntelegeri pot fi, chiar de Ia inceput,
tnlaturate. Caci el spune ca, lnainte de a purta dialogul, se crede di existii
diferente foarte mari. Dar dacii. se incepe dialogul, ~i fiecare il ascultii pe celalalt
cu ratiune, se constata deseori cii diferentele sunt marunte26.
Deja Ia 1nceputul discutiilor oficiale ale conciliului, el a spus papei: "Este
necesar ca sa cunoa~teti toate ceea ce noi spunem ~i noi sa aflam ceea ce
doriti"27• De aceea, acest ierarh "prea-lntelept", "crO<j)<.O't<X'tO<;" a~a cum 11 descrie
Acta Graecorum 28 a accentuat ca, Ia timpul potrivit, diferentele dogmatice
trebuie neaparat prezentate ~i discutate clar ~i deschis ~i daca se ajunge la un
rezultat pozitiv, va urma unifea29 • La prima ~edintii oficiala a conciliului a
accentuat cu putere ca Filioque a fost cauza schismei, prin care Biserica
Apuseana a schimbat unilateral ~i arbitrar simbolul de credinta30.

180
 4. Mitropolitul Marcu a ~tiut cu exactitate di exista probleme teologice
care trebuie discutate l?i rezolvate. Aici este vorba de un principiu important. El
accentueaza: "Dialogul trebuie purtat cu dragoste, pentru ca este vorba de pace,
pe care Domnul ne-a lasat-o ca mo~tenire... Trebuie astfel sa discutam cu
dragoste ~i anume asupra tematicii prezentate a dialogului, ~i de la inceputul
pana Ia srar~itul dezbaterii dragostea trebuie pastrata"3 1. Aproape cuvant cu
cuvant ni s-a transmis noua acest principiu al mitropolitului Marcu, precum ~i
actele grece~ti ale conciliului32 care au transmis complet cuvanHirile
mitropolitului, ca rezumatul corespunzator allui Syropoulos in Memoriile sale33 .
De aceea amintesc ~i celelalte principii ale mitropolitului Marcu, a~a cum sunt
redate in acte.
5. Bisericile rasaritene ~i cele apusene sunt desemnate de Marcu
Eugenicul ca Biserici-surori, care trebuie sa se impace cu ajutorul lui
Dumnezeu. El spune ca dupii ce dragostea l?i pacea dintre ambele Biserici a fost
clistrusa de dogma lui Filioque l?i dupa ce Biserica romana este pregatita, cu voia
lui Dumnezeu, sa restabileasca pacea prin dragoste, Biserica noastra este datoare
cu dragoste catre sora ei, mai mult chiar, catre surorile ei. Pana la srar~it nus-a
pierdut speranta ca va birui, cu ajutorul lui Dumnezeu, pacea ~i certurile vor fi
lnlaturate, la fel ca ~i in cazul bolillor, cand prin eliminarea cauzelor vine
vindecarea34.
Daca astazi se vorbe~te de Biserici-surori mtre Bisericile Ortodoxe ~i
Romano-Catolica, atunci nu trebuie sa uitam ca. aceasta expresie a fost folosita
~i de marele ierarh Marcu EugenicuJ Ia conciliul din Ferrara-Florenta. El
nume~te acolo pe partenerii sai de dialog ca prieteni, parinti ~i frati35 • Acest Iucru
trebuie sa-l ~tie ~i aceia care, in atitudinile lor anti-ecumenice, 11 iau ca model pe
acest mitropolit.
6. Ceea ce mitropolitul Marcu ~i-a dorit atunci Ia sinod, trebui ~i noi sa
dorim. El a spus: "noi ne dorim ~i ne rugam ca sa ne intoarcem Ia timpul trecut,
cand eram uniti ~i spuneam (l?i marturiseam) aceleal?i lucruri l?i intre noi nu era
schisma"36 .
Baza pe care trebuie sa se zideasca refacerea comuniunii dintre Riisarit ~i
Apus, pe care l?i-a dorit-o mitropolitul Marcu nu a pierdut nimic din importanta
~i actualitate: El accentueaza ca aceasta inseamna dragoste ~i aceia~i simtire a
tuturor 1ntr-o dimensiune diacronica l?i sincronica, adica un acord a! tuturor, In
Riisarit ~i Apus, intr-o epoca concreta ~i, totodata, un acord al tuturor cu parintii
care au excelat Ia cele l?apte sinoade ecumenice37. Din aceste motive este
important sa citim hotararile Sinoadelor ecumenice pentru ca sa fie evident ca
acordul nu este ceva exterior sau juridic, ci potrivit simtirilor.
Numai a~a poate fi considerat conciliul unionist - spune mitropolitul
Marcu - la fel cu cele l?apte Sinoade ecumenice comune ale Bisericii celei
nedespartite; astfel pot dobandi l?i cuvintele noastre un fundament corece 8.

181
 7. Mitropolitul Marcu a cunoscut de asemenea principiul ''uniHitii tn
diversitate", chiar dacii altfel exprimatii tenninologic. Vedem cii el a fost
neingiiduitor in lucrurile esen~iale ale credin~ei, a~a cum spune corect ~i Vlassios
Phidas, ~i in acela~i timp a fost unul dintre "moderati"39•
De exemplu, atunci dind membrii comisiei au venit 1a imparat pentru
discutii pregatitoare ~i 1-au intrebat cum trebuie sa discute asupra purgatoriului,
este interesant de constatat di mitropolitul Efesului, Marcu Eugenicul, a fost
unul dintre aceeia care 1-au intrebat pe impiirat, expressis verbis, daca trebuie sii
discute cu acrivie sau cu iconomie, OtKOVO!J.tK<.:x;40 Dupa literatura obi~nuitii
(unilateraUi) care il prezintii pe impiirat, riispunsul era de a~teptat In sensul al
doilea, adicii cu "iconomie". Totu~i, impiiratul este foarte evident de partea
adeviirului, de aceea a accentuat: "Trebuie sii ne prezentiim toate drepturile
noastre cu acrivie"41 •
In timpul dezbaterilor, Marcu a constatat- dupii descrierile lui Syropoulos
- cii, de exemplu, potrivit declaratiei cardinalului Iulianus in aceasm problema,
diferentele dintre Bisericile noastre nu ar fi ~a de rnari precum s-a presupus
anterior42 . .
8. Mitropolitul. a fost, in probleme ale credintei ~i ale adevarului, pentru
claritate iar nu pentru formuHiri de compromis43 •
Dupii stabi1irea comunii a tematici44 el a acceptat imediat, din ce1e spuse
de partenerii lui, tot ceea ce a corespuns adeviirului. E1 a afirrnat textual: "Ceea
ce corespunde adeviirului von accepta ~i vom imbrati~a; ceea ce insii nu ne apare
astfel, vom critica imediat ~i deschis $i vom respinge' 45. in concret, m.itropolitul
Marcn a fost la conciliu pregiitit de dialog, iar nu p lin de ura sau preconceput46.
9. Ceea ce este bine cunoscut ~i deseori citat, este atitudinea sa hotiiratii
fata de teologia trinitarii, respectiv pnevmatologie. De nimeni ~~ de nimic nu a
putut fi schimbat. In final a fost singurul care a refuzat sa-~i puna semniitura pe
document.
Deja Ia ~edintele pregiititoare ~~ Ia discutii le premergiitoare, precum ~i de
la prima ~edintii ~i pana Ia incheierea conciliului, el a accentuat cii Filioque este
singurul motiv teologic, propriu-zis, al divizarii ~i cii dacii el nu este revocat sau,
respectiv, tiiiat din simbolul credintei, atunci unirea nu este posibiHi47 •
Prin aceasta Marcu se referii, ca ~i intreg conciliul de-altfel, foarte clar atat
Ia inviitura, adicii teologia, dit ~i la adaosul Filioque. Ambele sunt inacceptabile.
Ceea ce mitrop. Marcu a privit ca incorect, pana Ia srar~itul conciliului, mai
exact luptand de unul singur, este astiizi decizie a intregii Ortodoxii. De aceea nu
se poate relativiza, in afara Bisericii Ortodoxe, un aspect sau altul, pentru a se
sustine cii aceasta ar fi conceptia ortodoxa de astazi 48•
10. Este de asemenea cunoscut faptul ca mitropolitul Marcu putea accepta
nu numai un acord verbal, exterior, ~i dacii ar fi ~tiut cii va fi inteles ~i interpretat
diferit, astiizi ar spune ca el este lmpotriva unui "ecumenism verbal".lmparatul a
spus Ia Florenta, Ia o discutie intemii, cii "de la Iatini trebuie cemHi numai o
miirturisire verbala; acest lucru ar trebui sii fie de 1ndeajuns ~~ sa nu se cearii ceea

182
ce ei cred 1n inima lor". La aceasta, mitropolitul Marcu a raspuns: "Daca noi
avem concepfii diferite in credinta, atunci nu ne putem uni,.49.
Datorita acestei claritiiti necesare el sustine ~i lntreaba mereu partenerii de
dialog, daca se refera la fi.inra sau ipostasuJ Tatalui, respectiv a Fiului, Ia
purcederea Duhului Srant50.
tn principiu: mitropolitul Marcu este pregatit, acolo unde este posibil, sa
accepte o diversitate, totu~i nu In problernele centrale ale credintei. De aceea, cl
accentueaza mereu ca tn materie de credinta nu poate fi permis nici un
52
<JU'YKIX't<X{3am<; (pogoriimanti , ~i nici o OtKOVOJ.UC£ . Mitropolitul Marcu a
1

riimas neclintit In acesta atitudine, cu toate insistentele patriarhului53 ~i ale

U:npiiratului54, ~i cu toata ameninrarea indirecta a excomuniciirii propusa de catre
mitropolitul Isidor de Kiev, Rusia55, cu toate jicnirile di ar fi "nebun", sau ca
Iuda care "miinancii painea papei ~i totu~i se poarta impotriva lui'.s6, a~a cum a
spus Cristophoros,unul din colegii lui, care a propus sa se exercite presiuni
asupra lui Marcu, prin faptul de a nu i se mai dea bani pentru ramanerea lui, In
continuare, acolo 57 • El a refuzat chiar tronul patriarhal din Constantinopol,
deoarece el nu a vrut sa mai aiba nimic de-a face cu lntreaga situatie58•
fu concluzie: Marcu Eugenicul a fost deschis dialogului, sincer,
credincios, curajos, plin de caracter. El a actionat pentru binele Bisericii intregi
~i a vrut sa restabileasca ~i sa marturiseasca comuniunea de credinta cu Biserica-
sorii apuseana. De aceea el a accentuat ca noi n-am venit aici nici sa ne certam,
nici sa ne contrazicem, ci sa cercetiim U:npreuna problemele prezente cu
exactitate, pacifist, simplu ~i prietene~te, pana vom ajunge telul nostru comun,
care este aflarea adevarului 59 .
El nu a vrut un pacifism fals, sau superficial, sau politic, sau bisericesc,
nici n-a vrut sa se scoatii pe sine in evidenta. Con~tiinta sa bisericeasca ~i
comuniunea Bisericii lntregi 1-au adus Ia conciliu pe acest ierarh ascultiitor, dar
nu lipsit de vointa, unde a purtat sarcina cea mai grea.
Din plicate conciliul ~i , mai riiu, chiar colegii ~i fratii lui din Biserica
R.asariteanii, nu au ascultat de el. Faptul eli el a riimas singur nu mic~oreaza cu
nimic m are~ia lui, nici adevarul credintei lui drepte, care nu poate fi determinata
de hotarari pur formale, majoritare. Astfel el nu a putut sa accepte majoritatea
din Ferrara-Florenta ~i conciliul de acolo In totalitate ~i, tot a~. tntreaga
Ortodoxie nu-l poate accepta, pana astiizi, ~i, a~a cum observ, chiar ~i In
interiorul Bisericii Romano-Catolice nu mai este acceptat ~i receptat ca
ecumenic, nici ca adevarat conciliu unionist.
~i daca in Apus se ridicii tot mai des voci care cer reabilitarea
mitropolitului Marcu Eugenicul, atunci calea ~i telul realizarii dorintei
comuniunii depline a Bisericilor- surori nu devine numai vizibil, ci chiar
reaiizabil.

183
 Nereceptarea conciliu/ui de Ia Ferrara - Florenta
Mitropolitul Marcu Eugenicul a venit la Ferrara - Florenta intrudit era
convins de marea raspundere fata de refacerea unitatii Bisericii, pe baza
credintei comune. A fost acesta motivul participarii tuturor celorlalti, din Rasarit
$i Apus? $i daca da, atunci ce fel de unitate s-a vrut de Rasarit $i, respectiv, de
Apus?
a) Predominanta este parerea in Rasarit, cunoscuta $i In Apus, ca papa
Eugen IV a fost foarte interesat de refacerea unirii cu Biserica Rasariteana
pentru a-$i reface prestigiul $i autoritatea sa care, prin conciliul de Ia Basel a fost
foarte lezata60• ~i H.J . Marx spune prudenta ca "Eugen IV, nici initial, nici la
sflir$it, nu a fost interesat de unire d in cauza unor mortive anti - baseliene'.6 1, dar
recunoa~te ca Eugen IV se afla lntr-o "situatie dezolata'.62 ~i ca aceasta situatie 1-
a fiicut promotorul propriu-zis at unitatii dintre Rasarit $i Apus pentru a-i marii
prestigiul, in contradictie cu conciliul de Ia Basel 63 .
b) D in partea bisericeasca rasariteana $tim de asemenea ca lmparatul loan
VID Paleologul era interesat de aceasta unire, mai ales din motive politice
cauzate de pericolul turcesc.
Trebuie, illsa, amintita aici $i parerea, In general acceptata, ca lmpiiratul
ar ti ignorat total problemele teologico - biserice~ti ~i ca, din motivele politice
amintite, ar fi exercitat mereu presiuni asupra propriilor delegati $i asupra
patriarhului Iosif ~ pentru a-$i realiza scopul, este prea generalizata $i nu
corespunde faptelor. 0 studiere atenta a izvoarelor ofera o imagine cu mult
diferentiata a 1mparatului. Ar fi foarte folositor efortul de a actualiza aceasta
realitate in care impiiratul nu apare numai ca un arbitru, ci ~i sustinator, aparator
$i protector a! dreptei credinte, care a mustrat deseori pe cei care, de dragul paqii
opuse, au siirit limitele propriei traditii sau au adus teme noi.
Ce fel de unitate s-a vrut, in concret, in Riisarit ~i, respectiv, In Apus? Din
piicate telul urmiirit al unirii in Rasarit nu a fost identic cu eel din Apus. Evolutia
separata nu a fost numai graduala, ci esentialii, $i Apusul s-a lndepiirtat, ill mod
teologic - bisericesc, ba chair eclesiologic - structural, de communio
ecclesiarum a Bisericii celei una a primului mileniu a~a incat aceasta evolutie a
devenit inacceptabila, nu numai pentru ca era necunoscuta.
Mitropolitul Marcu cere ca o conditie absoluta pentru refacerea unitatii
numai 1nlaturarea problemei de Filioque. Prin aceasta mitropolitul Marcu se
descoperii ca dispus dialogului ~i chiar moderat. VI Phidas remarcii faptul ca ne
putem imagina ce fel de reactii ar fi ariitat opozantii unirii, dacii intr-adevar
conciliul ar fi acceptat aceastii propunere a mitropolitului Marcu ~i, pe aceasta
baza, s-ar fi proclamat unirea65.
Ca ~i mitropolitul Marcu, lmparatul, patriarhul ~i ceilalti reprezentanti ai
patriarhatelor din Riisant au a~teptat unirea pe baza aceleia$i credinte, respectiv
dreapta-credinta 66, chiar dacii ei au cedat tot mai mult, cu exceptia lui Marcu,
pana lntr-acolo meat au cedat pozitiei latine asupra lui Filioque, fapt care lnsii nu

184
poate fi o solutie acceptabilii nici miicar prin iconomie sau pogoriimant sau in
sensu! unei unitiiti in diversitate.
c) Apusul a dezvoltat o altii imagine despre unitate ~i latinii, cu papa in
frunte, au vrut sii Hirgeasca aceasta conceptie apuseana ~i asupra Bisericii
Riisaritului, fapt care 1-au cerut ca o conditie absolutii pentru unitate. De fapt s-a
cerut o \'ntoarcere a tuturor In Biserica Romano-Catolidi. ~i supunerea lor fatii de
papa.
Acest lucru nu este contestat de nimeni, nici miicar tn interioruJ Bisericii
Romano- Catolice67•
Conciliul a formulat deciziile in mod conciliant, mai ales dupii corectura
schitei neponderate, cerute de protestele masive ale ortodoc~ilor ~i ale
impiiratuJui68, dar se ~tie cii autoritatea centralii pretinsii a papei, dupii conceptia
participantilor apuseni, nu a fost restransii cu nimic.
Se observii cii, in cele din urmii, formulele de compromis, voite sau
nevoite, nu au rezolvat problemele existente.
Conciliul de la Ferrara- F lorenta nu a fost receptat 69 . Eu cred cii nu numai
tn Rasiirit. Scopul siiu nu a fost atins. ~i nu este drept cii hotararile sale, care nu
s-au luat in deplina libertate, sunt mereu citate sau chiar sunt invocate pentru alte
actiuni unite din Riisiirit70•
La "conciliul" de la Ferrara- Florenta, pe de-o parte, ne pune in fata unei
situatii unice in istoria sinoadelor primului mileniu al Bisericii nedespiiqite, care
s-a incheiat cu un document oficial ~i s-a desemnat pe sine ca ecumenic ~i, pe de
alta parte, in fata unui singur episcop, mitropolitul Marcu Eugenicul al Efesului,
care nu a piiriisit nici un moment sinodul ~i locul unde s-a tinut ~i nu a sernnat
documentul conciliului deoarece expressis verbis nu a acceptat inviitiitura lui, ba
chiar a respins-o con~tient ca ne-ortodoxii.
Dupii descrierile lui Syropoulos, mitropolitul Marcu este citat de papii,
prin lmpiirat. U1timul 1-a incurajat pe mitropolit sii ou aibe teamii ~i sii se apere
cu curaj. Mitropolitu1 s-a dus ~i Ia papa.
Papa 1-a amenintat cu condamnarea ca a celorlalti eretici de la sinoadele
anterioare, Ia care mitropolitul Marcu a riispuns ca aceste sinoade au condarnnat
ereziile ~i ereticii, dar el nu a invarat nimic nou, ci nurnai dreapta credintii pe
care Biserica a pastrat-o de Ia inceput, inca ~i Biserica romanii, lnainte de
schisma, impreuna cu Biserica disariteanii. Trebuie, a spus el, mai intai sii-i
dovedeasca credinta ca erezie ~i apoi sa-l condarnne. Dar dacii el este evlavios ~i
drept- credincios, atunci de ce trebuie sa fie condamnat? Dupa aceasta i s-a dat
voie sa plece71 • Papa ~i conciliul insu~i nu au putut sa-l condarnne de erezie pe
acest ierarh care a vrut sii se realizeze unitatea Bisericii pe fundamentul corect
al credintei, ca unitate in diversitate, de aceea nu i-au fiicut nimic, nu 1-au
condamnat, nu 1-au pedepsit. lmpiiratul 1-a Juat Ia intoarcere chiar pe vaporul
sau, ca astfel sii fie protejat de opozantii lui72 • Se poate ca Marcu sa nu fi fost

185
inteles ~i sa fi fost lasat singur. Astazi intreaga Ortodoxie se pune de partea lui ~i
eu cred ca nu numai Biserica Ortodoxa. Eu sper ca acest mare ierarh, Srantul
Marcu Eugenicul, va fi recunoscut de catre toti ~i va fi luat ca model de urmat
pentru dialogul ecumenic, in adevar ~i in dragoste.
~tiu, de asemenea, ca Biserica Romano-Catolica regande~te lista
conciliilor ei ecumenice73 . Nu trag nici o concluzie, dar sper.

Note bibliografice:
1
Conferinta sustinuta Ia Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu cu ocazia
vizitei protocolare a Facultatii de Teologie Catolica din Graz ~i a conferirii
titlului de "Doctor Honoris Causa" unuia dintre profesorii acestei facultati, Pr.
Prof. Univ. Dr. Philipp Harnoncourt (24-29.10.1997);
2
W.Schneemelcher, Das Konstantinische Zeitalter Kritisch-historische
Bemerkungen zu einem modernen Schagwort, 'in "Klyronomia" 6(1974)45;
3
Ibidem 47·
4
lbidem' 47:
5
Vl. Phidas: Ekklisiastiki /storia, Atena, 1992, 334;
6
1.0. de Urbina, Niziia und Konstantinopel, Mainz, 1964, 30;
7
Ibidem;
8
W. de Vries, Die Struktur der Kirche gemiiss dem ersten Konzil von Nokaia
und seiner Zeit, in "Wegzeichen", WUrzburg 1971, 65;
9
Ibidem, 67 u;
10
Athanasius, Tomus ad Antiochenos, 9, PG 26, 805. W. de Vf·ies (D~e Struktur
der Kirche ... , 67) scrie: Atanasie folose~te la adresa invataturii din Niceea
versetul urmator al Scripturii: «Cuvantul Donmului dimane 1n veac» (Is.40, 8;
!Petru 1, 25)" cu referire la Athanasius, Epistola ad Afros 2, PG 26, 1032C;
11
Comp. Documentul: Gemeinsam den einen Glauben bekennen. Eine
okumenische Auslegung des apostolischen Glauben, wie er im
Glaubensbekenntnis :fur Glauben und Kircheverfassung, Frankfurt am M.
Padeborn 1993;
12
1.0. de Urbina, Niziia ... ,32;
13
W. Schneemelcher, Das Konstantinische Zeit..., 58;
14
lbidem, 59;
15
Athanasius, Historia Arianorum 33, 7, ed. de Opitz, II, 1, p. 202;
16
W. Schneemelcher, Das Konstantinische Zeit ... , 56;
17
Ibidem, 59.ln acest studiu se gase~te o bibliografie impOitanta ~i interesanta;
18 VJ. Phidas, Ekk/isiastiki ... , 345;
19
W. de Vries, Orthodoxie und Katolizismus, Gegensatz oder Erganzung,
Freiburg-Basel-Wien, 1965, 21;
°
2
Comp. G.Larentzakis, Das Glaubensbekenntnis von Konstantinopel (381) und
das Filioque in der heutigen Okumene. Tendenzen und .Erwartungen, in "Mnimi
Sinodou Agias B Oikumenik:is", ed. de Patriarhia Ecumenica, Tesalonic, 1983,

186
 597 u.; Idem, Trinitiit. Aktue/le Perspektiven der Theologie, ed. deW. Breuning,
Freiburg-Basel-Wien 1984, 80u.; Idem, Heiliger Geist II. Pneumatologie, In
"Okumene Lexikon", ed. de H. Kruger ~.a., Frankfurt/ Main 1987, 529u.;
21
St. Papadopoulos, Ellinikai metafraseis thomistikon ergon. Filothomistai kai
antithomistai en Byzantio. Symboli eis tin istorian tis Byzantinis theologitL'i,
Atena 1967, 147;
22
Mitropolitul Marcu este recunoscut ~i venerat ca sflint in Biserica Ortodoxa ~i
este pomenit Ia 19 ianuarie. Aceasta s-a stabilit deja de patriarhul Ghenadie
Scolarios printr-o hotarare sinodala din anul 1456. Comp. J. Karmiris, Marcos o
Evgenikos Efesoui, in''Thriskevtiki kai lthiki Egkyklopaideia", 8, 726;
23
Comp. St. Papadopoulos, Ellinikai ... , 147;
24
Comp. Bilalis, Orthodoxia kai papismos, vol. 2, I evosis ton Ekklisioni, Atena
1969, 25;
25
S. Syropoulos, Apomnimonevmata V 7, ed, de V. Laurent, Les «Memoires» du
Grand Ecctesiarque de l' eglise de Constantinople Sylvestre Syropoulos sur le
concile de Florence (1438-1439), vol. 9 ( = Concilium Florentinum Documenta
et Scriptores. Editum Consilio et lmpensis Pontificii Instituti Orientalium
Studiorum. Series B), Rom 1971, 262u.;
26
1bidem, V, 28, 282;
27
1bidem, VI, 11, 304;
18
Quae supersunt Actorum Graecorum Concilii Florentini, ed. de L Gill ( =
Conci lium Florentinum Documenta et Scriptores. Editum Consilio et Irnpensis
Pontificii Instituti Orientalium Studiorum. Series B), Roma, 1953, 27 ( = AG);
29
Comp. Syropoulos, Apomnimonevmata ... , V 7, 264;
30
AG 49, Syropou!os,Apomnimonevmata ... , V 7, 326;
31
Ibidem;
32
AG 49 , 51·,
33
Syropoulos, Apomnimonevmata ... , VI 27, 326;
34
AG 52;
35
Ibidem, 216;
36
1bidem, 53;
37
Comp. G. Larentzakis, Diachrone ekklesiale Koinonia. Zur Bedeutung der
Kirchenviiter in der orthodoxen Kirche, In "Anfange der Theologie,
XAPJCTEJON Johannes B. Bauer zum Janner 1987", ed. deN. Brox ~.a. , Graz-
Wien-Koln 1987, 355 u.;
38
Comp. AG 53, 56, 59, 66u, 86u.;
39
VI. Pheidas, Methodologi/ca problimata tis sinodou Ferraras-Florentias, in
"Ekldisia" 67(1990) 118 u. Comp. ~i G. Larentzakis, Vielfalt in der Einheit aus
der Sicht der Orthodoxen Kirche. Versuch einer Selbstdarstellung, in
"Okumenisches Forum" 8(1985) 65u,;
40
Syropoulos, Apomnimonevmata .. . , V 26, 280;

187
41
Ibidem: "lmparatul, pe baza izvoarelor, va trebui mteles intr-un mod nou ~i
diferentiat"·
' '
Comp. Ibidem, V 28, 282; Comp. AG 20. Dupa cum se cunoa~te, discutiile
42

referitoare la aceasta au ramas !ara rezultat. Comp. Syropoulos,

Apomnimonevmata .. . , V 39, 292;
43
Ibidem V 11 266·
' ' '
Comp. AG 9u. Comp. ~i Syropoulos,Apomnimonevmata ... ,XIl, 22, 374;
44

AG 87 ~i 348. Comp. ~i Syropoulos, Apomnimonevmata .. . , VI1I 6, 394;

45

Comp. ~i AG 89, 187u.;

46

47
Comp. Syropoulos, Apomnimonevmata ... , VI 27, 326; VIII 27, 414; VIII 36,
422. Comp. AG 49, 56, 205u., 400u;
48
Comp. G. Larentzakis, Das Glaubensbekenntnis ... , 615u.;
49
Syropoulos,Apomnimonevmata ... ,VIII, 12, 400;
50
De ex. Comp. AG 260u., 338 ~.a.m.d.;
51
Syropoulos, Apomnimonevmata .. . ,
52
Ibidem;
53
Ibidem, IX 17,450, 466u.;
54
Ibidem, IX 18, 452;
55
Ibidem IX 17 450·
56 Ibidem' IX 6 438·'
57
Ibidem
' ' '
58
Ibidem' XII 4 548·
59
AG 187;
' ' '
6
° Comp. Pheidas, Ekklesiastiki Istoria ..., II, Atena 1977, 292. G. Larentzakis,
Das Verhiiltnis von Ost- und Westikirche, in "Geschichte der katholischen
Kirche", ed. de J. Lenzenweger ~.a. , Graz-Wien-Koln 1986, 277;
61
H.-J.Marx, Filioque und Verbot eines anderen Glaubens aufdem Florentinum.
Zum Pluralismus im dogmatischen Formeln, St. Augustin-Niederplais 1977,
280·
62
Ibidem 283 ·
63
Ibidem: 285;
64
Sp. Bilalis sustine ca tmparatul s-a folosit de orgoliul lmparatului Iosif pentm
a-1 deterrnina sa participe la conciliul de Ia Ferrara-Florenta. Ca dovada aduce un
citat din memoriile lui Syropoulos in care se gase~te tot ceea ce Bilalis citeaza
aici. Numai ca Bilalis manipuleaza contextul. In memorii nu este vorba de o
discutie lntre patriarh ~i lmparat, ci intre patriarh ~i loan, reprezentantul
conciliului de la Basel, care a~tepta 1n Constantinopol lntoarcerea colegului sau
Henri Mengercu schimbiirile proimionului decretului confirmate de conciliul de
Ia Basel. Acest loan i-a promis patriarhului onoare ~i o primire festiva dacii el
vine Ia Basel (Galliais) ~i participa Ia conciliu (Syropoulos,
Apomnimonevmata .. . , ill 2, 160 u.). Prin urmare aici nu este vorba de conciliul
de la Ferrara-Florenfa, ci de lncerciirile reprezentantului conciliului din Basel de
a-i ca~tiga pe ortodoc~i pentru acest conciliu. Bilalis a redat citatul trunchiat ~i a

188
pus termenul "o avtokrator" in locul numelui loan care apare In original. 0 fapt
intentionat sau o coincidenta nu pot sa accept. in felul acesta el ajunge la
afirmatii nedrepte ~i con~tiente; cf. Sp. Bilalis, Orthodoxia ... , 21;
65
VI. Pheidas, Methodologika ... , 119;
66
Comp. Th. Zissis, Gennadios B Scholarios ..., 93u.;
67
Comp. ~i W. de Vries, Orthodoxie ... , 98 u.; H .J. Schulz, Die Ausformung der
Orthodoxie im byzantinischen Reich, in "Handbuch der Ostkirchenkunde", ed.
de W.Nyssen, H . J. Schulz, P. Wiertz, DUsseldorf 1984, 111 ; H.-J.Marx,
Filioque .. ., 288u. ~ . a.;
68
AG 451 u. lmparatul a propus chiar sa piiriiseasca conciliul ~i sa se intoarca
acasa.
69
Sp. Bilalis (Orthodoxia /cai papismos, 15u.) este de parere ca la acest
"conciliu" este vorba de un pseudoconciliu, de o "pseudounire", o tradare a
Ortodoxiei, o supunere fata de papa ~.a.; Gennadios, Mitrop. De Heliopolis
(Pente aiones meta tin en Florentia Psevdosynodon, in "Orthodoxia", 13/ 1983,
189u.) vorbe~te deasemenea de un "pseudosinod". Patriarhul ecumenic al
Constantinopolului Grigorie Vieste de parere ca intrunirea de Ia Ferrara-Florenta
nu poate fi nuarita nici macar sinod datorita condipilor In care s-a desra~urat
(comp. J. Karmiris, Dogmatica et symbolica monumenta orthodoxae ecc/esiae,
Graz 1968, 1006u.). Arhiepiscopul de Atena Chrisostomos Papadopoulos (I
Orthodoxos Anatoliki Ekklisia, Atena 1954, 129) considera ca conciliul de la
Ferrara-Florenta trebuie considerat ca un conciliu care nu a avut loc. VI. Pheidas
(Methodologika ... , 119u.) accentueaza ca multe conditii fonnale ale unui
conciliu ecumenic nu au fost indeplinite, de aceea acest conciliu ~i deciziile lui
nu au fost receptate de con~tiinta bisericeasdi., adica de c!erul ~i poporul
Rasaritului, de cea mai inalta instanta bisericeasca (Comp. Idem.
Ekk/isiastif..:i ...,Tl, 301 u.). Mitrop. Serafim (Die Ostkirche, Stuttgart 1950, 148)
se refera negativ Ia "conciliul unionist" ~i considera ca mitropoli~ii care au
acceptat toate cerintele rituale, dogmatice ~i esentiale ale latinilor ~i au semnat
documentul, au fost "supu~i " imparatului, in timp ce mitropolitul Marcu
Eugenicul din Efes care nu a semnat a fost singurul cu un "caracter tare",
"hotarat" ~i "sufletul rezistentei lmpotriva uniunii". (Orthodoxia /cai
Romaiokatholikismos , o arxamenos theologikos dialogos , in "Theologia" 53/
1982, 68). De un "pseudosinod" vorbesc ~i Th. Zissis in Gennadios B
Scholarios, 33;G. Galitis, in Glauben aus den Herzen. Eine Einfohrung in die
Orthodoxie, ed. de G. Galitis, G.Mantzardis ~i P. Wiertz, Munchen 1987, 33u.; J.
Meyendorff, Die Orthodoxe Kirche gestern und heute, (= Wort und Antwort
31) Salzburg 1963, 67u.; Damaskinos Papandreou, Mitropolit de Elvetia, Die
Konzilien von Basel und Ferrara-Florenz, Orthodoxe Kirche und
Unionsbestrebungen, Vortrage der Aeneas-Silvius-Stiftung an der Universitat
Basel, XXVII, Basel und F rankfurt/ Main 1992, p. 23: " ... in opozitie cu aceasta,

189
Rasaritul a pus la 1ndoiala autencitatea acestui organ ~i 1-a desemnat ca ne-concil
crseudo-conci I)";
7
Acestea le-au fiicut chiar ~i reprezentantii papei Pius IX pe cand se aflau In
Constantinopol la patriarbul ecumenic Grigorie VI ~i au vrut sa-i invite pe
ortodoc~i Ia Conciliul I Vatican. Raspunsul patriarhului este dur, dar corect. Mai
mult Ia J. Karmiris, Dogmatica et ... , 1006u.;
71
Comp. Syropoulos, Apomnimonevmata, X 23, 508 u.;
72
Ibidem, XI 4, 524;
73
Comp. G. Larentzakis, Konziliaritiit und Kirchengemeinschajt ... , l78u.

Trad. Pr.lect.dr. Irimie Marga

190
 ANTINOMICAL STRUCTURES IN ST EPHRAEM'S
"HYMN S OF PARADISE"

St.Ephraem is most certainly a Father of both Eastern and Western

Tradition, so that his writings and the theological ideas they include could be
regarded as a link between the two of them. As a systematical theologian and not
a patrologist my interest is directed primarily towards these ideas, but it would
be quite difficult to deal with all problems important for Orthodox Theology one
can identify in St.Ephraem's writings. This is why I shall concentrate myself
upon a single one, but related to many others, i.e. I shall deal with antinomical
structures present in the Hymns of Paradise.
It is certainly possible to consider them only in the context of poetical
theology, as long as St Ephraem's hymns generally satisfy the highest standards
of poetical value, as Andrew Palmer was able to show, in a most suggestive way,
with regard to the Hymns on Faith. 1 In this case one could suppose that they do
not express a certain theological intention but a more or less common poetical
language, which can just interfere or go along with a purely theological
discourse. While keeping in mind this poetical dimension one should also
consider the possibility of understanding Ephraern's antinomy as a natural and at
the same time intended expression of a specific religious and theological noesis,
corresponding to a the specific structure of its object, i.e. of religious reality. It is
my opinion that the presence of such structures is one of the main
characteristics of what one could call the early ecumenical Christian tradition
and the permanent Orthodox way of thinking. Consequently an identification of
such structures would confirm St.Ephraem as a speaker of the Orthodox
Tradition, of that ecumenicity initially proper to the largest part of Christianity.
The outstanding significance of such a possible identification comes from
the fact that the main bulk of that tradition, formulated in the writings of Greek
or Latin speaking Fathers, has quite often been accused of having betrayed and
falsified the original Christian kerygma by introducing a foreign, non biblical
conceptual model handed over by the pagan ancient Greek philosophy. And the
conclusion of such an argument is perfectly obvious: if the whole model is
polluted, than such a vital component as the antinomica l structure of the
fundamental dogmatical principles must be also suffering of the same illness.
One can hardly do anything else but wonder if it is possible to find any escape
from the destructive floods of such a theoretical disaster. The whole of Christian
faith , with its antinomical Trinitarian and Christological theology, could be
accused of being illegitimate and would collapse. Such a consequence is
1
Andrew Palmer, Words, Silences, and the Silent Word: Acrostics and Empty Columns in Saint
Ephraem 's "HymiiS on Faith", in "Parole de !'Orient" 20 (1995), p.l76 squ.

191
certainly unacceptable for any Christian conscience, irrespective of its
denominational background, because fundamental principles as the relation
between the uniqueness of God and His threefoldness are at stake. The
rationality of one's Christian spiritual identity asks for disclosing the
vulnerability of that devious assumption, and this can be done either by
revealing a lack of internal coherence of the whole argument, or by
demonstrating that the same antinomical structure is present outside the area
influenced by ancient Greek philosophy. And this is the case with the literature
of early Syrian Christianity. This is why the analysis ofSt.Ephraem's antinomies
could be regarded as a means of verifying the authenticity of a particular but
most important epistemological structure of a large and coherent model of
Christian life and rationality and at the same time of the model itself.
At the same time the analysis of St.Ephraem's antinomies could make us
better understand this essential attribute of general Orthodox reflection, as long
as it is our conviction that in his hymns their structure can be studied in a most
exceptional way.
These are the two main objects of our interest, which sbal1 accompany us
during this whole endeavour. In order to accomplish it properly it is necessary to
see first what one should understand by the term "antinomy". After that we shall
deal with some examples present in the Hymns ofParadise.
l Antinomies as ontical and logical structures
In order to understand the meaning of the concept we shall refer to the
New Catholic Encyclopaedia and, leaving aside some excellent introductions to
the problem as that of the Romanian Solomon Marcus 2 . The term seems to have
been introduced by Kant, but covering a meaning already familiar to some
presocratics, Plato, Aristotle and the Fathers of the Church. "With Kant an
antinomy is the unavoidable contradiction into which reason falls when it seeks
to satisfy its necessary demand for the unity of the world as a whole", because
this unity has an unconditioned character which can be construed only in the
terms of a conditioned reality and this is absurd although reason strives to accept
it. 3 On~ can see that antinomy is defined here as an illegitimate but unavoidable
attempt of reason to bring together two realms - the unconditioned and the
conditioned - which are strictly separated.
According to a more general outlook antinomies are roughly synonymous
with paradoxes, regarding them more specifically as "contradictions derivable
4
by sound rules of reasoning from accepted axioms within a science". In this
case the connection between our term and a specific sector of reality is more
obvious, mainly because the contradiction does ex..ist only between two

2
Solomon Marcus, Paradoxul, Editura Albatros, Bucure_ti 1984.
Yrhe article "Antinomies" in The New Catholic Encylopedia, p.582 scv.
~he article "Antinomy" in The New Catholic Ency/opedia, p.62 I.

192
 completely different realms of reality, but also inside one of them, in this case of
... the conditioned, as it is investigated by the different sciences, considered as
logical models used for the knowledge of reality.
It is not difficult to realize that the key word employed every time in
connection with antinomies is "contradiction", operating both on a an
ontological and on a logical level. The presence of such contradictions has
always been regarded as a logical failure and an ontological impossibility, so
that any sound argument bas to be noncontradictory because so reality is
normally perceived. This is so much so that noncontradiction became one of the
basic principles of logics, as formulated by Aristotle in his Metaphysics: " ... it is
utterly impossible that under the same report one and the same predicate can and
cannot be attributed to one and the same subject ... it is beyond any pos~ibility
indeed that somebody might imagine a certain object both existing and not
existing at the same time." (IV, 3, 1005 b 19). What Aristotle states here is
significant both on an ontical and on a logical level: any ontical entity can have
under a certain report only one identity, so that at the same time and under the
same report it is impossible to make two contradictory statements about that
identity.
From this point of view all antinomies, including those already mentioned
here, should be regarded as violations of the principle of no contradiction as
formu lated by Aristotle. This also means that it is not possible to accept the
existence of ontical entities with at least two simultaneous identities, such as
inferred by the antinomical model. Nevertheless Kant's definition of antinomy
points out that given certain conditions it is impossible to avoid the antinomical
character of an epistemic model. The whole development of microphysics in this
century has demonstrated the same with regard to the fundamental structure of
matter, i.e. to the material dimension of the ontos.
Long before Kant and against the principle of no contradiction stated by
Aristotle, the Fathers of the Church had identified in the Divine Revelation
antinomical structures both with regard to God Himself- this way they could
speak about one and a triune God at the same time - and to His work in Jesus
Christ, who reunied bipostatica lly two natures in his one person. On the
epistemological of articulated fa ith, those structures found a correspondent too,
in the dogmas, as articulated by the ecumenical councils. The same antinomical
structure characterizes many other fundamental elements of Christian Faith, so
that one may say that it is the essential attribute of Christian identity.5 It would

51 dare say that in the post-patristic period it remained specific especially lO Onhodoxy, as one can
see with regard lO the realtion between the antinornical Orthodox fU:TdfloA.ft and the
noncontradictory transsubstantiation of medieval Catholic theology, or between salvation by the
simulatnous action of grace, faith and works, as confessed by the Orthodox,or by faith alone, as
confessed by Lutherans.

193
be interesting to see how wide its extension is: does it include only fundamental
items offaith, such as the reunion of the spiritual and the material element in the
unity of the Holy Sacraments, or is it specific to any theo-cosmical reality? It is
my hope that St Ephraim could lead us to a pertinent answer.

Il Antinomies within a communitarian model offaith

The antinomies I have in mind do no constitute a chain of isolated entities,
but find their proper place within a reality which could be called the communion
between God and man, between God and creation. T herefore, in order to
understand their significance one should pay some attention to the
communicational model they are part of and see if it has not an antinomical
structure itself. But this is not an easy thing to do, because in the Hymns of
Paradise communion is so vast a theme, that the only thing possible for me to do
here is just to refer to a draft of an antinomical communion model I identified in
them and nothing more. Out of them I picked up just a few, hoping that this
could be enough to build up my argument. I shall briefly refer to the creation of
Paradise, in order to understand that what we are dealing with is really a
communicational reality with a fundamental antinomical structure.

!.Punctual and continuous creation

a. The act of creation itself
There is no doubt that this Paradise St Ephraem speaks of is not an
autonomous entity, existing and functioning according to self-made rules. Facts
are in dtis respect quite plain and easy to be understood; as we read in Hymn 2, l
stanza: it (i.e. Paradise) "belongs to Him who loves mankind", i.e. to God. Not
on ly that it belongs to God, but was also created by Him, along with all other
elements of creation. So we learn in hymn xm, 2, that "In the beginning God
created the creation, I the fountainhead of delights".
At the same time creatures do not receive from Him only the beginning of
their existence, but also its continuity: the House which He constructed I
provisions those who live therein, I for upon His gift I innumerable created
beings depend." One could say that we are confronted here with to types of
communication, a punctual one - creation - and a continuous one - their
existential support. These structures of communication are of basic importance
but it is not possible to grasp their whole significance yet; actually we shall be
able to do that only at the end of this analysis.
b. Paradise and the rest of creation
Having heard that Paradise is part of the whole of creation, one should try
to see whether this includes continuity or radical separation between Paradise
and all the other creatures. When doing so we are confronted with the at least
strange fact, that with St Ephraem both possibilities are equally correct, which

194
 does not speak about a fundamentally contradictory but about the Orthodox
- antinomical way of thinking to which the Syrian Father was attached.
According to a first line of thought largely documented, resulting from
their totally different nature, between Paradise and all other forms of creation,
except man, there exists so great an ontological gap, that the intellect "perceived
the splendour of Paradise -I not indeed as it really is, /but insofar as humanity I
is granted to comprehend it." (l, 3) The distance is resulting here from
epistemological considerations, but is nevertheless perfectly clear, not less
impressive then when also related to the ontological categories "terrestrial" (read
"material") and "spiritual": "even though it may appear terrestrial I because of
the terms used, I it is in its reality I spiritual and pure." (XI. 4) The contradiction
between the two realms is obvious.
On the other hand they are linked to one another and form an existential
unity, for which St Ephraem uses two different images, that of a mountain and
that of a circle, so present in several stanzas: "I gazed upon Paradise; I the
summit of every mountain I is lower than its summit, I the crest of the Flood I
reached only its foothills" (1, 4); after Adam's fall God "granted him I the low
ground beyond it (that is Paradise), I settling him in the valley I below the
foothills of Paradise." (I, 10) The continuity and the distances here are perfectly
obvious. It is quite easy to recognize the three elements of a mountain structure-
peak, foothills and valley. Not distances are of primary importance to the
problem of continuity but succession, which wouldn't be possible unless there
were a similitude in essence between the different segments. That should not
mean that distances were irrelevant. On the contrary. The comparison between
the peak of Paradise and those of the highest mountains, the Flood - the top
criterion in terms of human perspective of heights and deepness- not being able
to go beyond its foothills, both these artistic elements transform the distance into
a real gap which confers to this special reality an antinomical character. This
way, despite a continuity, impossible to deny, one is confronted with the
ontological punctuality already mentioned.
So far for the mountain. And the circle now, in the same hymn: "we
should look upon Paradise I as being circular too, I having both sea and dry land
I encompassed within it" (9), or: "the wreath of Paradise Y.. encircles the whole
of creation."(lO). And if one remembers that when giving each animal its proper
name Adam had to leave his usual abode, because according to St Ephraem all
animals lived outside Paradise, the impression we get is that of a hierarchical
structure with permanent relations between its components. And relations mean
communication.
It is certainly true that after the Fall access to the mountain was not
allowed anymore - so we read in ll, 6 that "by those who are outside I the
summit cannot be scaled" - but our father leaves no doubt about the influence

195
the mountain has upon the planes below it even afterwards: "The breath that
wafts I from some blessed corner of Paradise I gives sweetness I to the bitterness
of this region, I it tempers the curse I on this earth of ours." (XI, 10). And with
similar clearness it goes on through the next four stanzas. In all cases mentioned
there wafts and waters coming from Paradise are meant to "temper the course",
but this could not be possible if such a communication hadn't took place before
man's being cast out of his natural dwelling. And if the Hymns themselves are
not convincing enough l'd refer to Ephraem' commentary on Genesis, IT, section
6 where he does not only say that the river first irrigates Paradise and then
divides up into four different sources, but also makes topological identifications
and speaks about the taste of their water. I think that the idea of uninterrupted
communication is overwhelming
I think it is beyond any doubt that these two sectors of created world do
communicate with one another. At the same time I wonder how this is possible,
as long as according to the other outlook they are completely different.

3. The antinomical structure of Paradise itself

Similar problems one meets when considering the structure of Paradise
itself and some relations within it. Maybe that the most characteristic instrument
for grasping its inner dynamics and its meaning would be the analysis of the two
trees and of the inner and outer fence, but I have decided to pick up items
involving certain difficulties of the communicational model, and therefore I shall
concentrate upon two other aspects of the problem, regarding the existence of a
material and a sptritual dimension ofParadise and relations between them.
a. Simultaneously material and non-material
On the one hand up to a certain point his understanding of the place goes
along traditional ways: it is a Garden with a complicated structure, occupied by
flowers, trees and human beings, all of them related hierarchically to one
another, so that man governs everything and all other elements, no matter which,
are there for his benefit alone. If compared with standard Paradise concepts,
Christian or non-Christian, the only missing elements are the animals, a problem
I dealt with above. But this does not lessen the complexity I already mentioned.
The months with their corresponding flowers and trees, which grow and reach
full maturity within a process governed by the phases of the moon, testify to it.
As a special example of the communication structures encompassing all beings
inside the Garden 1 shal l mention just the exchanges between flowers, I'd say a
normal form of communion between them. Surprising is not only the idea of an
exchange leading to new qualities (something like the emergent properties in
modern communication theory): - "when two neighbouring flowers, I each with
its distinctive colour I are crossed I to become one, I they become a new colour."
- but also and mainly the evolutionist concept it suggests: ''When fruits are thus
crossed I they create a new and beautiful offspring I whose foliage is different

196
 (X, 10). One can certainly be surprised at hearing such nowadays concepts
uttered by a Father of the Church living 16 hundred years ago, but in the end
these are nothing else but almost natural consequences of an developing
communicational model not difficult to accept.
Anyway, difficulties arise after considering the other possible nature of
Paradise. But before dealing with them let me finish this paragraph with a most
beautiful stanza expressing marvellously this idea of hierarchical communion:
"Should you wish I (in Paradise) to climb up a tree, I with its lower branches I it
will provide steps before your feet, I eager to make you recline I in its bosom
above, I on the coach of its upper branches, I bent low and cupped I - while yet
dense with flowers - that they serve as a protective womb I for whoever rests
there." (IX, 3)
One remembers Ephraem stating that it is spiritual and pure, without any
touches of materiality, which inevitably belongs only to the language used for
describing it. As St Ephraem puts it: "1;4 even though it may appear terrestrial I
because of the terms used, I it is in its reality spiritual and pure." When hearing
this one could ask immediately: what happens to all the trees and flowers
Scripture speaks about. Maybe we should say together with Ephraem that they
are simple metaphors used of a reality human mind cannot even imagine. But by
mere acceptance of such a metaphorical dimension one doesn't go much further,
because the question regarding the communication between man, who is not a
metaphor, and these other metaphorical entities is still there, waiting for an
answer. I wonder if one could not understand them as analogising means of
objectifying God's creative and supporting activity, those uncreated energies
dealt with by St Gregory Palamas thousand years later. I don't know whether
this answer is acceptable to you, but I think it could be incorporated into this so
important development of Orthodox tradition. But even if this connection does
not operate, it is still a fact that communication governs this spiritual dimension
of Paradise too. In order to document this assertion I refer to the Tree of
Knowledge, for example, not related to its concrete aspect, to its materiality, but
to its being an analogous equivalent for an injunction. St Epbraem expresses this
in terms of clothing: "the Tree of Knowledge/clothed with an injunction" (Ill,5).
This way of understanding the spiritual and pure Paradise could suggest
that there are separate Paradises, completely autonomous and with no connection
between them. There are plenty of examples that this is not the case. I shall refer
to two only, both related to the very constitution of man, to his/her being spirit
and body.
b. Spirituality and materiality ofthe breeze
The first one is connected with "ruah", noun meaning both breathing and
wind, breezes (very much the same as in Hebrew). The connection between
these two meanings and spiritual existence is perfectly obvious, as we learn in

197
Hymn IX, 10: that "In a spiritual way do these breezes I suckle spiritual beings",
for "114 that which is spiritual I has the Spirit's breath as its nourishment." Having
listened to this might make one think that we have nothing else here but St
Ephraem's analogous description of spiritual Paradise. No link with its material
counterpart could be imagined. But this allegiance proves completely wrong: not
only that the two meanings are used also for flowers and trees in the material
Garden, but also for everything living on earth: "114.it is the air which gives suck
I unstintingly I to the stars as to seedlings, I to reptiles and to man." (15), about
whom another stanza (I 0) had said that he is "both rational and spiritual". Once
again I fear that nonnal human understanding would say that what we are
looking at is a simple contradiction that speaks of nothing else but of an
argument failure, understandable when one remembers that our author is a great
poet and for most people poetry bas almost nothing to do with logic. But I think
that at least Ephraem's accent on the virtues of intellect should teach us better.
May be that without asserting it he is facing us with a different hermeneutic
model, according to each one and the same reality, in our case Paradise, can
have two utterly distinctive modes of existence, but communicating in a
perichoretical way that is know in the west as "communicatio idiomatum". I
don't know if this suggestions is satisfactory, but I put it forward that I shall get
from you some answers to the question I implicitly raised.
c. Spiritual and bodily perception
The second example I had in mind refers to the relation between body and
spirit. In hymn VIII, dealing exclusively with this problem, we clearly can see
that Ephraem himself faced some difficulty in grasping the particular aspect
about I am going to speak now. Having expressed his joy about the saved Thief
who will meet the Lord (Luke 23: 39-43), he suddenly realises that his soul,
because of the inextricable unity between these two parts of man, cannot enter
Paradise: "the soul cannot I have perception of Paradise I without its mate, the
body, I its instrument and lire.", will not be able to enter Paradise until the day of
Resurrection, (2) Why so? Simply because "the soul cannot see I without the
body's frame" (4) and "Though the soul exists I of itself and for itself, I yet
without its companion I it lacks true existence." (5) Therefore entrance into
Paradise is possible only on the day of Resurrection, when the original unity will
be restored. And exactly here anguish seized the poet, because the distance
between "this day" (St. Luke) and "the day of Resurrection" reveals itself to be
one of those "hidden things" into which he realises "that it is not profitable to
delve." He nevertheless does delve and I must confess that as an Orthodox I am
not truly satisfied by the result of his exercise. Again why so? Because, to
mention only this, his solution introduces an intermediary region, where the soul
could wait until the resurrection of the body, what he calls "the delightful
mansions on the borders of Paradise." ( 11)

198
 Anyway, having seen how St Ephraem himself was puzzled by that
contradiction, it is possible to concentrate upon the other dilemma, which stands
at the beginning of this third part of these considerations, taking advantage of his
own argument. Actually what follows now is quite simple unless one forgets the
strictly spiritual nature of the first Paradise version. St Ephraem had introduced
convincing arguments to support it. Yet in the light of hymn VIII it is a rather
unsuccessful alternative, for if Paradise is purely spiritual, then only the spirit
should enter it, but as we have seen by making the soul wait until the day of the
Resurrection St Ephraem takes clear distance from such an allegiance. At the
same time, even though the leading role of the soul is beyond any doubt - "the
soul exists I of itself and for itself' -, "without its companion I it lacks true
existence" (5) and, as we already know it by now, only together they enter
Paradise. But in this case Paradise must be of a bodily nature too, corresponding
to man' s body entering it.
The alternatives it faces us with make the result of this analysis self
evident once more, because either we accuse St Ephraem a second time of
having neglected elementary logical principles, especially that of contradiction -
and referring back to poetry would be too much of an excuse in this case-, or we
accept the idea of an antinomical model which operates without being called by
this name. As far as I am concerned this would be my option, for in my opinion
it is possible to grasp the perichoretical and therefore communicational character
of this unity between body and spirit. Under these circumstances communication
would be not a mere exchange of information which could take place or not, but
a constitutive process resulting in an emergent entity called "man" and
participating in this one and at the same time two folded Paradise.
At the end of these considerations T hope that the analysis has been able to
reveal the existence of an implicit antinomical structure in the hymns of
Paradise. At a first sight one might regard it as a result of a vivid poetical
imagination creating inside a Semitic environment and as an artistic way to
express this very imagination. Such an opinion is perfectly legitimate in itself.
But at the same time I believe that there is something more or something else in
here, and by that I mean something coming from the depths of divine inspiration
and revealing the essential structure of all existence, which could be described in
logical terms as being antinomical. As this epistemological model and the
ontological one behind it come out of a Semitic cultural environment, any
suggestion of a Hellenistically biased pattern of thinking becomes superfluous.
And as long as this model is consistent with the one developed by the Greek
speaking Fathers as they elaborated the doctrine body of the Church, it is
possible to assert that through there mutua l verification the two models properly
describe a reality disclosed, to a certain extent, in Christian Revelation.
Diac. Conf. Dr. Dorin Oancea

199
 CHARTA OECUMENICA. ISTORIA BISERICILOR
EUROPENE LA AASCRUCE DE MILEND*

Procesul integrarii europene are implicatii fundamentale nu doar de ordin

politic, economic ~i social, ci ~i religios. 0 structura politica nu poate dura :fiira
consens religios. Dar ce fel de consens religios se cere astazi, ~i cu ce implicatii
pentru istoria Bisericii Ortodoxe? Ce identitate religioasa va avea noua Europa,
spre ce se tinde, cine incearca astiizi sa se afinne tot mai mult?
Asishim la o ofensivii a vizitelor papale :fiira precedent istoric, ofensiva
estompatii de suferinta fizica a actualului suveran pontif, dar deplin
fundamentatii doctrinar prin recenta declaratie : Dominus Jesus. Despre
unicitatea $i universalitatea mlintuitoare a lui lisus Hristos $i a Bisericii 1 ~i prin
Nota asupra expresiei "Biserici surori ". 2
Declararia Dominus Jesus este semnatii de cardinalul Joseph Ratzinger ~i
arhiepiscopul Tarcisio Bertone, prefectul ~i, respectiv, secretarul acestei
congregatii, ~i ratificata de Papa l oan Paul alIT-lea In 16 iunie 2000. AJcatuit din
23 de paragrafe grupate In 6 capitole precedate de o introducere ~i o concluzie,
textul raspunde pericolului la adresa misiunii Bisericii, reprezentat de teoriile
teologice de tip relativist, care incearca sa j ustifice pluralismul religios. In
capitolul 4, paragraful 16 se afirma: "Credincio~ii trebuie sa marturiseasca
existenta unei continuitati istorice -lnriidacinata ill succesiunea apostolica 3 -
intre Biserica !ntemeiata de Hristos ~i Biserica Catolica: < Aceasta este Biserica
unicii a lui Hristos, pe care Mantuitorul nostru, dupii illvierea Sa, a incredint~t-o
lui Petru pentru a o pastori (cf. loan, 21, 17), i-a dat acestuia ~i celorlalti apostoli
misiunea de a o riispandi ~i ciiliiuzi (cf.Mt.28,18sq.), ~ i a lniiltat-o pe veci ca stalp
~i teroelie a adeviirului (cf. I Tim. 3,15). Aceasta Biserica, oranduitii ~i organizata

*Prin acest articol se dor~te reliefarea modului in care doctrina poate influenta istoria Bisericilor
-
~i relatiilor dintre acestea (de aici necesitatea trimiterilor Ia opera Plirintelui Dwuitru Stliniloae), de
asemenea pericolul ca In numele unei ipotetice "paci eteme"~i bunastliri materiale, posibile
datorita Uniunii europene, sa se relativizeze tnvatatura de credinta. ignorandu-se istoria bi-
milenarli
1
textulln Documentation catholique, I octobre 2000, nr.2233; v. trad. rom., edit. de Arhiepiscopia
romano-catolicli Bucure~ti, 2000, ~i numeroase reactii, de ex.: Papa loan Paul al U-lea: Le sens et
La portee de la Declaration "Dominus Jesus", in Documentation catholique, 5 novembre 2000,
m.2235, p. 909-910; Lettre de S.E. le metropolite DAMASKJNOS adressee le 30 octobre 2000 a
S.E. cardinal RAJZINGER au Vatican a propos de La Declaration Dominus Jesus et de Ia Note sur
/' expresion " Eglises Soeurs " ~i : Reponse de S.E. Joseph Cardinal Ratzinger a La lettre de S.E. le
Metropolite Damaskinos de Suisse in IntemationaJe Katolische Zeitschrift, Communio, mai -juni
2001, p. 292-296; Olivier Clement, Unefidelite sans esperance La declaration Dominus Jesus, in
Contacts, juillet 200 I, nr. 195 ; Christine van Wijnbergen, Reazioni alia Dominus Jesus nell ' area
di lingua tedesca, in Concilium rivista intemazionale di teologia, anno XXXVTl, fasc icolo 3(200 I)
2
textul in Documentation catholique, 1 octobre 2000, nr. 2233.; v. trad. rom. de Arhid.Conf.loan
l.lca jr., In Rena~terea (Cluj-Napoca), nr.l 0, 2000, p.9
3
Conc.Vat.ll, Const.dogm. Lumen gentium, nr.20

200
in aceasta lume ca societate, subzista in Biserica Catolica, carmuita de urma~ul
lui Petru ~i de episcopii In comuniune cu el>. Prin expresia subsistit in,
4

Conciliul a voit sa armonizeze doua afirmatii doctrinare: pe de o parte, ca

Biserica lui Hristos, in ciuda dezbinarilor lntre cre~tini, continua sa existe pe
deplin numai In Biserica Catolica; pe de alta parte, ca < exista numeroase
elemente de sfintire ~i de adeviir tn afara organismului sau vizibil>5, adica in
Bisericile ~i Comunitatile biserice~ti care inca nu sunt In comuni une deplina cu
Biserica Catolica. 6 Dar In ceea ce le prive~te pe acestea din urma, trebuie afinnat
ca valoarea lor< deriva din lnsa~i plinatatea harului ~i a adevarului care a fost
7
incredintata Bisericii Catolice > ".8
"<De aceea nu este permis ca credincio~ii sa-~i imagineze ca Biserica lui
Hristos nu este altceva decat o anume insumare- diferentiatii, dar intr-un fel
unitarii- a bisericilor ~i comunitiitilor biserice~ti ("teo ria ramurilor"-n.n.) ; de
asemenea, nu trebuie sa considere nici ca astiizi Biserica lui Hristos nu ar
subzista nic~iieri cu adevarat, astfel incat trebuie sa fie consideratii doar un scop
pe care toate Bisericile ~i comunitatile trebuie sii-1 urmareascii >. 9 De fapt, <
elementele acestei Biserici dej a diiruite existii, adunate in plinatatea lor, in
Biserica Catolica ~i. tara aceasta plinatate, in celelalte Comunitiiti > 10 "". Prin
urmare unitatea ~i unicitatea Bisericii sunt date deja in Biserica Romano-
catolica, ecumenismul din perspectiva catolica neinsemnand decat realizarea
universalitatii acesteia. 12
Nota despre expresia "Biserici surori", datata 30 iunie 2000, tnaintea
Sesiunii a VIII-a a dialogului teologic ortodox-cato/ic de Ia Baltimore ( 9-19
iulie 2000), adresata in mod secret pre~edin(ilor Conferinfelor episcopale
romano-catolice din lume, prin care se accentueaza unicitatea Bisericii, "B iserica

4
Ibid, nr.8
5
cf. loan Paul alii-lea, Scris.enc. Ut unum sint, nr.l3; Lumen gentium, nr.JS ~i Deer. Unitatis
redintegratio, nr.3
6
A~adar, sensuI autentic at texrului conciliar este contrazis de interprctarea eelor care din cuvintele
subsistit in concep teza potrivit cllreia unica Biscricll a lui Hristos poate sa subziste ~ i In Bisericile
~i Comunitlltile biserice~ti necatolice. "Conciliul a ales cuvantul "subsistit'' tocma.i pentru a
cla(ifica faptul ell exista o singurli "subzistentll" a adevaratei Biserici, in timp ce in afara
organismului ci vizibil exista doar "elementa Ecclesiae", care - fiind clemente ale Biscricii in~i­
tind ~i due spre Biserica Catolicll" (Congr.pt.Doctrina Credintei, Notificazione sui volume
"Chiesa: carisma e potere" del P.Leonardo BojJ: AAS 77[1985] 756-762
7
Cone. Vat. 11, Deer. Unitalis redinlegratio, nr.3
8
trad.rom.cit.p.21
9
Congr.pt.Doctrina Credintei, Decl. Mysterium Ecc/esiae, nr. l
10
loan Paul at n-lea, Scris. Enc. Ur unum sint, nr. l4
11
DeclaraJ.ia Dominus Jesus, trad.rom.cit., p.22
12
Se ~tie ca Biserica romano-catolicli nu este parte a Consiliului Mondial al Bisericilor, nedorind
sll se aHiture eelor peste 300 de membri, in schimb au reprezentanti cu drept de vot In comisii, ceea
ce denotli ambiguitate din partea Consiliului.

201
 una, stanta, catolicii ~i apostolidi universaHi nu e sora, ci mama a tuturor
Bisericilor particulare" 13
Uniatismul a fost ~i, din pacate, ramiine in continuare cea mai grava contra
- mfuturie pentru koinonia !ocala ~i universala, afectiind grav ~i Istoria Bisericii
Ortodoxe Romane. Teologii ortodoc~i romani au incriminat mereu cu o virulenta
u~or de 'inteles, aqiunile Romei combinate cu cele ale Vienei, care au dus Ia
dezbinarea religioasa a romanilor din Ardeal. Este cunoscuta contributia de
exceptie a Parintelui Profesor Academician Mircea Pacurariu, eel care a studiat
cu acrivie toate documentele legate de uniatism, demonstrand cum s-a ajuns la
distrugerea unei stravechi comuniuni de credinta, de Jimbii, de cult ~i de
cultura. 14 Acest subiect 1-a preocupat ~i pe Parintele Staniloae care scria: "Spre
deosebire de toate religiile ~i de toate confesiunile cre~tine, un!atismul nu s-a
nascut dintr-o aderare a unor mase de oameni Ia o concep~ie religioasa deosebita
de cea pe care au avut-o lnainte, care sa dispunda unor noi trebuin~e sufletel?ti ~i
sa aduca schimbare in via~a lor spirituala. El a fost rezultatul unei indelungi
actiuni de violentare a con~tiintei religioase a poporului" 15, de fapt a fost rodul
unei intreite silnicii: silnicia unei asupriri sociale ~i economice; silnicia
administrativ-rnilitara exercitata de un stat absolutist; silnicia unei confesiuni
cre~tine care stimula silnicia statului ~i se sprijinea pe ea. 16 Se dezvoltii apoi,
folosindu-se metodologia unui istoric, aspectele principale ale temei:
lnceputurile uniatiei ~i falsurile de documente care insotesc originea ei, lupta
poporului din Transilvania pentru a ramiinea 'in Biserica stramo~easca ~i
persecutiile neintrerupte suportate din cauza aceasta, lupta romanilor uniti pentru
unitatea 1n credinta cu romanii ortodoc~i ~i dorinta dupii re'intregirea Bisericii
stramo~e~ti.
futr-un alt studiu, intitulat : Problema uniatismului fn perspectiva
ecumenica 17 , scria: "Unica atitudine crel?tina ~i ecumenica In problema
uniatismului este ca ~i o parte ~i alta sa uitam trecutu1 dureros ~i sa renuntam Ia
tendinta de a-1 mentine ~i resuscita; iar concornitent cu aceasta sa inaintam pe
calea pregatirii unei unitiiti intre Biserica Ortodoxa ~i Catolidi pe baza de iubire,
spre o unitate pe care Ortodoxia o intelege ca o comuniune intre aceste doua
Biserici ~i intre ierarhii lor, in conditii de deplina egalitate, desigur dupa

13
v. trad. rom. cit., p .9
14
v.:Pr.Prof.Mircea Piicurariu: lstoria Bisericii Ortodoxe Romiine, vol.ll, EIBMBOR, Bucure~ti,
1992, l ncercari de propaganda romano-catolica In Tara Romiineasca $i Moldova in secolul XIX,
In ST, an X, 1958, nr.7-8, p.424-439; !ncercari $i reveniri de preofi $i parohii unite in sdnul
Bisericii striimo$e$fi pdna fn anul 1948, in BOR, an LXXXVI, 1968, nr.9-1 0, p.l 095-1112; Din
trecutul Mitropoliei Ardealului $i Arhiepiscopiei Sibiului, In vol. Arhiepiscopia Sibiului- Pagini de
istorie, Sibiu, 1981, p,.23-64; lstoria Bisericii romonefti din Transilvania, Banat, Cri$ana $i
Maramur~ ponii fn 1918, Cluj-Napoca, 1992, p.
15
Uniatismul din Transilvania.Opera unei fntreite silnicii, In Biserica Ortodoxll Romana, nr.3-4,
(1969), p.355
16
Ibid., p.355-356
17
in Ortodoxia,nr.4, 1969,p.616-625

202
 inlaptuirea uillta!ii de credinW'. 18 Din concluzii spicuim:
- - problema uniatismului nu se mai pune azi ca o problema oarecare, tn ea
insa~i, ci ca problema a sinceritafii ecumenice, a sinceritatii iubirii in raporturile
dintre Biserica Romano-catolica ~i Biserica Ortodoxa
- uniatismul trebuie considerat ca un semn al Iipsei de iubire, iar decizia
pentru el ca o decizie impotriva iubirii ~i a Duhului Sflint, pentru ca uniatismul
constituie ipostasul viu al contesUirii unei Biserici de catre alta Biseridi sora ~i
pentru ca uniatismul devine contestarea actiunii evidente a Duhului Sflint
manifestate tn viata celeilalte Biserici surori
- uniatismul este In plus o minciuna, pentru ca ascunde celor ce sunt atra~i
Ia uniatism caracterul prozelitist at acestei actiuni
- atat timp dit Biserica Romano-catolica este decisa sa promoveze
uniatismul, va continua sa fie socotitii decisii pentru contestarea Bisericii
Ortodoxe ~i nu va putea manifesta o atitudine de iubire frafeasca sincera fa¢ de
Ortodoxie
- chiar daca intre protestanfi ~i ortodoc~i existii diferente cu mult mai mari
decat intre ortodoc~i ~i catolici, ortodocl?ii ~i protestanti progreseaza In
apropierea lor, deoarece lntre ei nu exista un zid de despaqire cum exista lntre
Biserica Romano-catolidi ~i cea Ortodoxa, ca semn al contestarii, zidul
reprezentat de uniatism". 19
La fel de tra~ant se exprima Parintele atunci cand afirma ca: "exercitiul
lioertiitii religioase nu are nevoie sa se manifeste In acfiunea unei Biserici in
paguba altor Biserici, care e <de prost gust> mai ales tn aceasta epoca de
ecumenism, cand pe de alta parte se vorbe~te de fratietatea cre~tinii ~i de valorile
pe care le detine orice Bisericii. Caracterul unui <prozelitism de prost gust>, care
n-are nimic din vibratia unui misionarism religios, a unei propovaduiri a _lui
Hristos, celor ce nu-L cunosc, este in primul rand uniatismul, ca atragere a
cre~tinilor orientali Ia recunoa~terea primatului papal, flira nici o modi:ficare a
vietii lor religioase, numai cu scopul extinderii zonei de influentii politica a
Vaticanului, slabind o venerabila Biserica <sora> ~i dezmembrand grav unitatea
unui popor sau altul".20
in pofida discutiilor de Ia Balamand (iunie 1993) -unde se concluzionase
ca uniatismul nu se inscrie printre modelele de unire -pozitia papalitatii nu s-a
schimbat. Comentand unirea de Ia Brest (1596) papa loan Paul IT, face din nou
elogiul uniatismului :
"Unii vild in existenta Bisericilor Orientale catolice o dificultate pentru
ecumenism. Interpretand din nou unirea de Ia Brest, ne intrebam care este sensu!
acestui eveniment. .. Bisericile Orientale catolice pot sa aducii o contributie foarte

18
lbid.p.622
19
lbid.p.622-624
°
2
Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox, Ortodoxia, nr.4(1967), p.505

203
 importanta Ia ecumenism...Biserica greco-catolica din Ucraina da slava lui
Dumnezeu ... pentru fidelitatea ei eroica fata de succesorullui Petru ... Ea lntelege
ca aceasta fidelitate o a~eaza pe calea angajamentului pentru unirea tuturor
Bisericilor"21 . A aminti suferintele membrilor Bisericilor greco-catolice, in
temnitele comuniste este o datorie de memorie pentru toti. Dar a-i cinsti pe cei
ce n-au acceptat subordonarea fata de Roma, ~i au suferit pentru pastrarea
integritatii Bisericii Ortodoxe, este ~i aceasta o datorie ecumenica.
Vorbind pentru intreaga Ortodoxie, actualul patriarh ecumenic, arata ca
tezele aparate de episcopul Romei in enciclicele recente sunt in ruptura totala cu
traditia orientala :
"Am putut sa constat cu surprindere ca in enciclica papala Lumen
Orientale, s-a fiicut efortul de a se pune pe picior de egalitate comunitatile din
Orient ~i vechile Biserici Ortodoxe, acelea care anume perpetueaza .tara
1ntrerupere traditia autentica a primului rnileniu cre~tin. Aceasta insearnna ca
regimul in neregula al uniatismului, acceptat numai dupa principiul iconomiei
ecclesiale ~i numai In mod provizoriu, a fost considerat de Biserica Romei drept
o amnistie totala acordata acestuia, cu alte cuvinte: ca o situatie regularizata
definitiv, ~i deci ca un model ecclesial legitim, ceea ce evident, noi nu vom
accepta niciodata, cu toata dispozitia noastra pacifica neschimbata ~i vointa
noastra de reconciliere dupa spiritul Evangheliei".22
Totu~i calea ecumenica, Ia s!ar~itul razboiului rece ( 1945-1989) este
redeschisii in alp termeni decat in trecut. Actualul episcop al Romei s-a
pronuntat recent in legatura cu traditia ortodoxii ( Lumen Orientale, 1995) ~i cu
relatiile cu Bisericile Orientale ( Ut Unum Sint, 1995). Aceste noi declaratii nu
modifica ecclesiologia catolica, dupii care Biserica Orientului este "ranitii" In
lipsa unei comuniuni depline cu succesorul lui Petru. Papa apreciaza totu~i
doctrinele ~i proprii Orientului. El este con~tient de chestiunile misiologice ~i
ecumenice pe care le ridica doctrina primatului papal. Mai mult, lntr-un capitol
din enciclica Ut Unum Sint el invita Bisericile sa re-examineze problema
autoritatii episcopului de Roma In slujirea - ministerium unitatii Bisericii
universale23, fapt rara precedent In istorie.
Este posibil ca dialogul bilateral intre cele doua Biserici sa se orienteze m
directii pozitive, ~i se spera gasirea unei solutii in privinta uniatismului, sperante
ce se nasc ~i datorita vizitei Papei loan Paul al IT-lea in Romania ( 7-9 mai
1999). Modul desra~urarij vizitei a subliniat i'nca o data vocatia ecumenicii a

21
Scrisoarea apostolica a papei loan Paul II: Patru sute de ani de Ia Unirea de Ia Brest-text
francez in: Chretiens en Marche, nr.49, 1996, p.S - la Pr.Prof.univ.Dr.lon Bria, Teologie
dogmaticii ~; ecumenicii, Ed.Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, 1996, p.309
22
Alocutiunea patriarhului ecumenic Bartolomeos in timpul intalnirii cu papa loan-Paul II, din 27
iunic 1995,la Roma, textul in: Chretiens en Marche (Lyon), nr.49, 1996, p.4}-Ja Pr.Prof.Ion Bria,
op.cit.p.309-31 0
23
Pr.Prof.Ion Bria, Hermeneutica teologicii, nofiuni introductive, curs postuniversitar pentru
programul de master ~i doctoral fn Teologia Dogmaticii ~i Ecumenica, Sibiu,l999, p.91

204
romanilor, deschiderea lor, virtutea iertari i ~i uitfuii unui trecut dureros.
Charta oecumenica 24, document, adoptat In urma lntrunirii Prezidiului
Conferintei Bisericilor Europene ( Geneva 6-11 martie 2001) ~i a lntalnirii
ecumenice organizata de Conferinta Bisericilor Europene ~ i Consiliul
Conferintelor Episcopate din Europa (Strasbourg, 17-22 aprilie 2001), se dore~te
a :fi o baza de dialog ~i colaborare a Bisericilor europene, prin urmare se impune
receptarea sa critica.
Adesea In spatiul ortodox orice referire Ia ecumenism comporta riscuri, In
special dupa ce la Harare unde s-a desra~urat a opta Adunare GeneraHi a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, s-a constatat criza participarii Bisericilor
Ortodoxe la Mi~carea ecumen ic!i. Atunci s-a hotariit crearea unei Comisii
speciale care sa analizeze locul ~i rolullor In Consiliul Ecumenic. Se ~tie tnsii cii
societatea contemporana impune deschiderea ~i dialogul. In Europa, care tinde
spre o unificare tara precedent, Bisericile se sirnt obligate sa colaboreze, sa fie
factor de unitate, stabilitate ~i pace.
Biserica Ortodoxa a fost dechisa dialogului tn vederea refacerii unitatii
viizute a Bisericii. Totu~i in multe cercuri biserice~ti, ortodoxe cat ~i ne-
ortodoxe, este dispiinditii ideea ca mi~carea ecumenica s-ar fi nascut din
interiorullumii protestante, ca un rezultat al situatiei sale interne ~i in urma unui
efort de a glisi solutii Ia problemele existentiale la care trebuiau sa fadi fap , cu
privire Ia via~a cotidianii ~i Ia marturie? 5 Din aceastii cauza multi ortodoc~i sunt
surprin~i de prezenta ortodoxa in mi~carea ecuroenica, ~i de participarea activa a
B isericii Ortodoxe la Consiliul mondial al Bisericilor. 1n acela~i timp nu putini
protestanri, nefarniliarizati cu cre~tinatatea rasiiriteana, sunt tentati sii-i considere
pe ortodoc~i ca apartinand unei " lumi" ~i culturi diferite, stdiine preocupiirilor
roi~carii ecumenice, ~i care constituie, adesea, un obstacol 1n calea unitiitii
cre~tine.
26

incercand schitarea unei cronologii a prezentei ortodoxe, autorul citat

scrie ca istoria mi~ciirii ecumenice ~i tn special a Consiliului Mondial a!

2
~ v. tradueerea In limba romana publieata In Altarul Banatului, an Xll (Ll), nr.7-9, iulie -
septembrie 2001 , pp.7-14
25
George Tsetsis, The Meaning of the Orthodox Presence in the Ecumenical Movement, In:
Orthodox Visions of Ecumenism, compiled by Gennadios Limouris, wee Publications, 1994,
g.272
6
Ib id. Din pacate, aceastii atitudine s-a flieut simfita ~i Ia Harare, unde a avut Joe eea de a opta
Adunare genera Ill a Consiliului (4-13 decembrie 1998), cauza constituind-o rerragerea, intenpa de
a se retrage sau nesemnifieativa participare a unor Biserici ortodoxe. Dupa ce s-a cxplicat -
repre:z:entantul Georgiei avand o mi~lltoare interven~ie in aeest sens- eli aceste hotarari s-au luat
ea ul tima solutie Ia presiunea putemicelor grupuri conservatoare, anti-ecumeniste, a caror actiuni
au dus ~i ar fi putut duce in continuare Ia schisma intemli, situatia a inceput s! fie ln!eleasli ~i s-a
hotaliit constituirea unei Comisi specia/e care sa analizeze foarte serios problemele aparute ~i sa
redefincascii pre:z:enta ~i participarea ortodoxa

205
 Bisericilor, este strans legata de Biserica Ortodoxa. Prima propunere concreta,
"fara precedent In istoria Bisericii" 27, pentru stabilirea unei "koinonia de
biserici", a fost fiicuta de Patriarhia Ecumenica, care in binecunoscuta enciclica28
din anul 1920 in care odata cu apeluJ de a se renunt:a Ia prozelitism, se accentua
convingerea ca iubirea va face posibila cooperarea bisericilor, ~i chiar
constituirea unei ligi -koinonia a acestora, dupa exemplul Ligii Nafiunilor, dar
modelul sii fie eel nou-testamentar.
Vazuta dintr-o perspectiva ortodoxa, fondarea Consiliului Mondial al
Bisericilor odata cu prima adunare tinuta Ia Amsterdam in anul 1948, poate fi
considerata intr-un fel ca implinirea unei propuneri fiicuta de Constantinopol cu
28 de ani in urma, cu atat mai mult cu cat modele de cooperare proiectate atunci
au devenit bazii pentru colaborare, eel putin pentru primul deceniu de viatii ~i
activitate al Consiliului. Este adevarat cii la adunarea inauguraUi dintre ortodoc~i
au participat doar delegati ai Patriarhiei ecumenice, ai Bisericii din Cipru, Grecia
~i ai Episcopiei Ortodoxe Romane din Statele Unite ale Americii. Celelalte
Biserici Ortodoxe, de~i participasera Ia mi~carea ecumenica intre anii 1920-1938
( cu exceptia Bisericii din Rusia, care se coofrunta cu marile necazuri cauzate de
revolutia bol~evi ca) nu au luat parte Ja adunare, ca rezultat al recomandarilor
conferintei de Ia Moscova tinuta doar cu o luna 1nainte, unde se decisese
neparticiparea 29, nu din motive teologice sau ecclesiologice, ci din cauza
"riizboiului rece". S-a reu~it depii~irea situatiei, ~i lntre aoii 1961 ~i 1965 toate
Bisericile ortodoxe autocefale ~i autonome au devenit membre ale Consiliu1ui.30
Prezenta mtodoxa a reprezentat ~i reprezinta foarte mult pentru mi~carea
ecumenica. Biserica Ortodoxa a participat activ Ja unitatea "Faith and Order",
miirturisind "credinfa Apostolilor'' ; "Life and Work" s-a linbogiitit prin
conceptele morale ~i sociale promovate; a accentuat senu1ificatia ~i rolul
cultului, ~i mai ales al Euharistiei In viata Bisericii; a dat expresie experientei
asceticii ~i misticii prezente in viata corpului ecclesial; a avut ~i are o contribupe
unica Ia continuarea dezbaterilor despre unitatea vazutii. Dar, In acela~i timp,
Ortodoxia lnsa~i s-a lmbogatit, atat din punct de vedere teologic, cat ~i al
dragostei cre~tine ~i al solidaritafii umane. Consiliul a dezvoltat multe programe
~i a pus in mi~care resurse in multe pafti ale lumii, in domeniile diak:oniei,

27
W.A.Visser't Hooft, The Genesis and Formation of the World Council of Churches, Geneva,
WCC, 1982, p.l, Ia G. Tsetsis, op. cit., p. 272. Intr-o predica rostita in Catedrala Stantul Petru Ia 8
noiembrie 1967, cu ocazia vizitei Patriarhului ecumenic Athenagora, W.A.Visser't Hooft afinna:"
Biserica din Constantinopol a fost in istoria modemii prima care ne-a reamintit cii cre~tiniitatea din
toata lumea ar fi neascultiitoare fata de dorinta Domnului ~i Mantuitorului sau daca nu s-ar striidui
sa facii vizibilii in lume unitatea poporului lui Durnnezeu ~i a trupului lui Hristos" - Ia G.Tsetsis,
L 'Eg!ise orthodoxe etle mouvemen/ oecumenique, in: Le monde religieux, vol.32, I 975, p. I 52
28
Encyclical of the Ecumenical Patriarchate, 1920, tn: The Ecumenical Review, voi.Xll,
octombrie 1959, p.79-82; reed. 1n: The Orthodox Church in the Ecumenical Movement, editor
Constantin Patelos, Geneva, WCC Publications, I 978, p.40-44
29
Actes de la Conference des Eglises autocephales orthodoxes, vol. U, Moscova, 1952, p.450
30
G.Tsesis, The Meaning ofOrthodox Presence ... , op. cit., p.273

206
educariei teologice ~i dialogului 1ntre biserici, teologii ortodoc~i reu~ind astfel sa
studieze in cele mai bune centre uni versitare din lume.
Charta oecumenica aftrma de !a inceput ca " nu avem voie sa ramanem In
situatia actuala. in con~tiinta vinei noastre ~i pregatiti pentru pocainta, trebuie sa
ne straduim sa depa~im diviziunile care exista inca lntre noi, ca astfel, sa putem
propovadui impreuna in mod crcdibil mesajul Evangheliei 1ntre popoare".31
Document se dore~te a fi " un angajament comun pentru dialog ~i cooperare. Ea
deschide sarcini le ecumenice de baza ~i, prin acestea, traseaza o serie de linii
directoare ~i angajamente. Ea tinde sa promoveze Ia toate nivelurile vietii
biserice~ti o cultura ecumenica a dialogului ~i conlucrarii ~i pentru aceasta sa
creeze o norma obligatorie. Ea nu are totu~i un caracter doctrinar-dogmatic sau
juridic bisericesc. Autoritatea ei consta mai degraba in angajarea de sine a
Bisericilor europene ~i a organizatiilor ecumenice. Acestea pot sa-~i formuleze
pentru domeniul lor, pomind de Ia acest text de baza, adaosuri proprii ~ i
perspective comune care se refera concret la provocarile lor specifice ~ i Ia
angajamentele ce decurg din acestea".32 Aici textul pare a fi ambiguu, deoarece
se afirma ca documentul nu are un caracter doctrinar- dogmatic sau juridic-
bisericesc, iar pe de alta parte ar trebui sa creeze o norma obligatorie. Nici
Consiliul Mondial al Bisericilor nu este o "supra-Biscricii", nici un sinod
ecumenic, ci un for prin care Bisericile pot colabora, pot hotan sa faca anumiti
pa~i lmpreuna, In vederea refacerii unitatii viizute. Se ~tie ca hotararile
sinoadelor ecumenice au devenit obligatorii intrucat au intrunit consensus
Ecclesiae dispersae, prin urmare orice convergente aparute In urma dialogurilor
teologice nu pot avea caracter obligatoriu, ci pot ~i trebuie sa fie receptate critic
de toate Bisericile mernbre? 3

31
trad. rom. cit., p.7; Piirintcle Staniloae scria, in 1963, lntr-un studiu intitulat: Mi~carea
ecumenicii ii unitatea creitinii fn stadiul actual' "Mi~carea ecumenicll s-a nascut dintr-o nelini~te
~i nemultumire a con~tiintei cre~tine contemporane, care se vede confruntatll cu douli fenomene
ingrijoratoare ale cre~tiniit!itii de azi: a) cu modul nesatisfaciHor In care raspunde nllzuintelor ~i
frlimantiirilor umanitlltii moderne ~i b) cu durcroasa f'ariimitare din siinul sau propriu. Ea a Iuat
fiintii dintr-un sentiment de vinovi'ipe al fonnafiunilor cr~tine pentru cele doull neajunsuri amintite
~i din vointa de a le vindeca De aceea nu se poate sa nu se vadll in aparitia ~i acriunea ei Iucrarea
lui Dumnezeu"., Ortodoxia, nr.3-4,(1963), p544
32
Charta oecwnenica, trad.rom. cit., p. 8
33 Cu toate acestea noi nu putem sa ne impropriem afinnatii de genu!: •· tn decursul veacurilor s-a

dczvoltat o Europli caractcrizata religios ~i cultura.l predominant de Cre~tinism. in ace l a~i timp,
prin e~ecul cre~tinilor in Europa ~ito afara granitelor ei, au fost cauzatc muJte nenorociri. Noi ne
recuno~tem respoosabilitatea pentru aceasta vini'i ~i il rugiim pe Dumnczeu ~i pe oameni sli ne
ierte".(p. II) A culpabiliza in egali'i masura Bisericile din Europa, estc un act eel putin nedrept. Ce
legatura are Biserica noastra, de exemplu, cu ce s-a intfunplat to timpul colonialismului, cand, ~
cum spunea un african Ia Harare, "inainte de a veni albii, noi aveam pllmantul, iar ei Biblia, dupll
aceea noi am avut Biblia, iar ei pamantul", cand Biserica Romano-catolicli nu a luat nici o pozitie
fennll impotriva sclaviei. Cum pop implica printr-o frazii pe toti cre$tinii din Europa, ale cllror

207
 Structurarea textului a fost inspirata, chiar daca nu se precizeaza, din
Faptele Apostolilor 2,42, unde sunt mentionate fundamentele biblice ale
Bisericii universale: inviifiitura Apostolilor- te didahe ton Apostolon, doctrina
Apostolorum-, comuniune- te koinonia, communicatione-, frlingerea p liinii- te
klasei ton arton, fractionis panis - ~i rugiiciuni- tais proseuhais, orationibus ".
Marturisirea comuna a tllviifiiturii Apostoli/or, trairea plenara a vietii de
comunizme-koinonia, impiirtii~irea din acela~i Potir, rugiiciulli pentru "unirea
tuturor" formeazii o simfonie in care se exprima identitatea ~i integritatea
Bisericii. Se va arata ill continuare cum este exprimata aceastii succesiune ill
documnetul in discutie, ~i ce accente s-ar putea pune din punct de vedere
ortodox, referindu-ne In special Ia opera Parintelui Dumitru Stiiniloae.
Prima parte este intitulata : "Credem lntr-una stantii, catolica ~i apostolica
Biserica"34 . Se invoca "marturisirea ecwnenica de credinta niceo-
constantinopolitana (381) ", dar nu se face nici o referire Ia adaosul Filioque. in
scbirnb este subliniat angajamentui de a "actiona prin puterea Sflintului Duh spre
unitatea vazuta a Bisericii lui lisus Hristos intr-o credin~a, unitate care i~i gase~te
expresia in recunoa~terea reciprocii a Botezului ~i 1n comunitatea euharisticii,
precwn ~i in marturisire ~i slujire comune"35 .
Din punct de vedere ortodox " invii{atura Apostolilor" se refera Ia
realitatea istorica, dinarnica a credintei cre~tine, revelate de Mantuitorul,
statornicitii prin marturia normativa a Sfintei Scripturi ~i a Sfintei Traditii,
explicatii, transmisa ~i proclamatii in ~i prin Biserica sub asistenta Srantului Duh.
De fapt "dialogul viu al Bisericii cu Hristos se poarta 1n mod principal prin
Sranta Scripturii ~i prin Stanta Traditie"36, S!anta Traditie fiind
"permanentizarea" acestui dialog37 .Biserica Ortodoxa este cunoscutii ca o
Bisericii a Traditiei, deoarece a piistrat cu fidelitate continutul kerygmei
apostolice ~i practica sacramentala apostolicii In intregimea lor. 38 Dupa cwn se

Biserici sunt membre ale ConferinJei Bisericilor Europene, in acest proces de pociiinta, cand cei
din fostele state socialiste, cu regim totalitar, au fost liisati de Occident In mliinile comuni$tilor
scelerati, iar astl\zi asis!Am Ia neo-co lonialism $i neo-sclavie? Era deci absolut necesarii o
diferentiere, ~i o clarificare a cauzelor e~ecului, pede o parte, ~i a motivelor de pocainta, pede altA
parte. Membrii Sfiintului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ~i-au cerut public scuze, imediat
dupa evenimentele din decembrie 1989, pentru faptttl eli nu au condamnat fiiJi~ sistemul totalitar.
Ne contrariaza ~i recomandarea "ln mod special casiitoriile interconfesionale trebuie susfinute ca
sa td!iasca ecumenismul in viaJa lor de zi cu zi"(p. l 0). Se ~tie eli Dreptul canonic ortodox nu
incurajeaza casatoriile mixte, cerlindu-se convertire sau eel putin promisiunea fermli. eli aceasta se
va intampla,urmarindu-se evitarea complicapilor u lterioare. tn Romania ne deranjeaza orice forma
de pozelitism, incluziv faptul ca in ~colile cu predare in limba germana se insista sa li se predea
copiilor ortodoc~i romlini Religia de clitre profesori protestanti, acJhme tara precedent istoric!!!
34
Ibid.,p.8
35
Ibid.
36
Pr.Prof.D.StaniJoae, Dogma fica I, p.53
37
Ibid.p.58
38
Idem, Conceptia ortodoxii despre TradiJie si despre dezvoltarea doctrinei, Ortodoxia, nr.l ,
1975,p.5

208
 ~tie, problemele apar atunci cand diverse confesiuni sau grupari cre~tine i~i
aroga, adesea in exclusivitate, exact aceasta fidelitate deplina fata de
"tnceputuri", sus!in di s-au intors ~i sunt in confonnitate cu perioada primara a
Bisericii, dind exista o" unitate In diversitate".
Parintele Staniloae a valorizat orice tendinta de apropiere de lnvatatura
autentica a Bisericii, manifestata de diferiti teologi. In acest sens consideram ca
este important sa se analizeze, un studiu 39publicat ca.nd Parintele 1mplinea
venerabila varsta de optzeci de ani.De Ia inceput se arata ca in pofida faptului ca
manualele de Dogmatica ortodoxa prezinta justificarea luterana ca un act prin
care omul este asigurat cii pacatele lui sunt iertate, iara a fi ~terse ( simul justus
et peccator), sau iarii a se produce vreo schimbare tn fJinta lui (actus forensis),
din studiile teologilor protestanti din epoca mai recenta ~i chiar din textele din
opera lui Luther pe care se bazeaza, se poate constata eli ') ustificarea este
mteleasa de Luther adeseori ca un act care produce o viata noua in fiinta
40
omului" • Este citat teologul Peter Stuhmacher care sutine ca : "Justitia Dei
tnseamna pentru Luther actuJ creator-eficient al gratiei lui Dumnezeu care
41
justifica, ~i nu o tnsu~ire a lui Dumnezeu" • Viata noua, despre care vorbe~te
Luther, este,dupa teologul citat, rezultatul sintezei lntre cele doua conceptii
despre dreptatea lui Dumnezeu relativa Ia om :"dreptatea ca un atribut al lui
Dumnzeu, care se manifestli fata de om conform comportarii omului, ~i dreptatea
care iartli pe om ~i produce tn el o viata noua prin mila Lui sau prin grafie".42
Chiar daca teologii Juterani nu ajung intotdeauna Ia concluzia, Ia care a ajuns
uneori Luther,ca dreptatea lui Dumnezeu 11 poate face pe om dupa chipul Lui,
dandu-i posibilitatea colaborlirii cu El pentru a tnainta in asemanarea cu El,
spunand eli numai Durnnezeu este activ in noua viata a oroului, "Luther tine cu
puterc sa considere justi:ficarea ca un act creator ~i prin aceasta e lnUituratii orice
posibilitate de a concepe credinta ~i prin aceasta justi:ficarea ~i ca o opera a
omului" 43, de aceea "este o bucurie pentru noi sa constatam in aceasta afirmat]e
cii chiar credinta este considerata implicit ca o putere produsa In om de

39
Idem, Doctrina luteranii despre justificare $i cuvont $i coteva rejlec{ii ortodoxe, Ortodoxia nr.4,
1983, p.495-508
40
lbid.p.495
41
"Justitia Dei bezeichnet fur Luther also das schopferischwirksame Ereignis der rechfertigenden
Gnade Gottes und nicht eine gottliche Eigenschaft", Gerechtigkeit Gottes bei Paulus, Gottingen,
1966, p.20
42
Ibid.. p.l8, "Keiner der Vater ist darauf aufrnerksam geworden, dass Paulus selbst
Rechtfertigung und Schopfungssgen ineinander interpretiert zuordnet. Das Miteinander zu
gewahrcn und von daher justitia als das Gottes Werk zu interpretieren ist Luthers Eigentlicbe
exegctische Leitstung'',la Pr.Prof. D.Sti'lniloac,op.cit.p.495
0
lbid.p.21 ," ... Lutller an der Rechtfertigung als einern Schopfungsvorgang fastllalt und so jede
Moglicheit verlegt wird, den Glauben als Lei stung des Menschen und damit die Rechtfertigung als
Wcrk des Menschen aufz:ufassen", Ia Pr.Prof. D. Sti'iniloae, op. cit.,p.496

209
 Dumnezeu ~i nu ca ceva care nu aduce nici o schimbare in viata omului " 44• Iar
daca omul devine subiect al acestei noi puteri, illsemna ca participa, colaboreaza.
Karl Barth 1nsu~i recunoa~te acest fapt, lntrucat nu afmna ca omul nu are nici o
responsabilitate 1n opera miintuirii sale: "In explicarea justificarii "numai prin
credinfA'', noi am admis di trebuie spus clar ~i aceasta : ca noi 1n credinta avem
de-a face ~i cu o imitaJie a lui Hristos. Ca credinta ca atitudine umana, cum
-
rezultii din intrebuintarea dubla a cuvantului pistis, este o imitatie a lui
Dumnezeu, o analogie cu lucrarea ~i cu comportarea lui Dumnezeu, noi am
mentionat adesea. Ea este o fncredere a omului, care da raspunsul corespunzator
~i potrivit fidelitatii lui Dumnezeu care se reveleaza ca eficienta in judecata Lui.
Dar ea este 1n special ~i 1n concret ~i o imitatie a lui Hristos, o asemiinare cu
activitatea ~i cu comportarea lui Hristos".45 Parintele Staniloae citeaza apoi din
opera ascetului din Gaza secolului a! VI-lea,Varsanufie, ~i spune, In mod
surprinzator, ca: "in acest pasaj , sensu! imitarii coincide in chip uimitor cu ceea
ce zice Barth" chiar daca Varsanufie este mai explicit ~i mai concret. ~i
prezentarea paralela continua cu Moltmann ~i Varsanufte. Daca Moltmann
declara ca dupa Luther "drumul spre Dumnezeu este umilinta"46, Varsanufie
zice: "Dumnezeu a ales intotdeauna pe cei smeriti (/Cor.l ,27). Sa ai smerenie ~i
-
Dumnezeu iti va veni 'in ajutor" 47 , "deci se poate spune ca Parintii rasariteni, ca
~i Luther au 1nteles ca smerenia nu 1nseamna ca noi nu avem nici un rol In
mantuirea noastra, ci ea este con~tiinta ca dacii putem face vreun bine, aceasta ne
vine din puterea pe care ne-o dii Dumnezeu ... ".48 Mai mult, un alt teolog luteran,
E.Jungel, considera necerare pentru mentinerea legiiturii cu Hristos prin
justi:ficare, nu numai iubirea, ci ~i faptele bune. Dupa aceaste fapte va fi omul
justificat, acestea nemaifiind in Hristos fapte ale Legii, deci ale fricii, ci ale
libertatii ~i ale bucuriei, deci au un caracter cu mult mai interior. 49 Se revine apoi
la Jurgen Moltmann, care vorbe~te de un adeviirat dialog intre Dumnezeu ~i om,
omul fiind iniiltat de Dumnezeu Ia demnitatea unui partener in acest
dialog."Cuvantului (lui Dumnezeu) ii corespunde raspunsul (omului),
ragiiduintei, speranta, Evangheliei, credinta ~i gratiei divine, multumirea
omului"; "Prin Scripturii vorbe~te nu numai Dumnezeu oamenilor, ci vorbesc ~i
oamenii lui Dumnezeu" 50 •
Dar "imbinarea dintre dam! lui Dumnezeu ~i folosirea lui activa de ciitre

44
Pr.Prof.D.Stliniloae, op.cit.,p.496
45
Die Kirchliche Dogmatik IV/ I ,EVZ-Verlag, 1960,p.709
46
Therese von Avila und Marrin Luther,ln Stimmen der Zeit, Heft 7,1982, p. 457
47
Biblos Barsanouphiou kai Ioannou,Tbessalonique, J 974,Ep.665,p.311
48
Pr.ProfD Staniloae,op.cit.,p.50 I
49
Gesezz zwischen Adam und Chrisms, Zeitschrift fur Theologie und Kirche,60,1963,p.73, Ia
Pr.Prof.D.Staniloae,op.cit.p.503
50
Die Gemeinschaft des Heiligen Geistes. Trinitarrische Pneumatologie. Conferinta tinutii Ia
Congresul de Pneumatologie de la Roma, 26 martie l 982(mms.) Ia Pr.Prof.D.Staniloae, op.cit.
p.503

210
 noi este exprimata ~i in toate rugaciunile ~i dintarile cultului divin luteran " 51 ,
., exemplificandu-se prin cateva citate din care s-ar putea desprinde urmiitoarele:
-posibilitatea ~i necesitatea pociiintei
-chiar daca e activat cu ajutorul lui Dumnezeu, acest ajutor nu anuleaza
lucrarea omului
-omul justificat nu ramane lncarcat de pacate,Dumnezeu neputand sa i le
ierte, cum se spune in "Dogmaticile noastre de ~coala", dimpotriva el cere sa i se
ierte toate pikatele savaqite, pe care ar fi putut sa nu le savar~easca
-necesitatea manifestarii credintei prin fapte bune, "un om se cunoa~te din
fapte" - "an Werken wird erkannt ein Mann"
-folosirea expresiei "acopera pacatele noastre"nu poate 1nsemna ca ar
putea ran;ane neatinse, dimpotriva se exprima credinta ca Hristos le ia 1?i le
poartii El Insu~i
-viata nouii dobanditii de omul justificat, manifestata prin fapte bune, nu
poate fi lnteleasa, avand ca subiect numai pe Dumnezeu, omul ramanand doar un
simplu spectator, deoarece aceasta ar insernna sa se admita "un dualism
ireconciliabilill interiorul omului ~i in raporturile lui cu altii " 52, ~i prin urmare
crredinciosul nu I-ar mai cere lui Dumnezeu sa-l scape de deznadejde, sa-l
umple de bucurie, de iubire fatii de altii, sii-1 vindece de ceea ce e necuvenit in
pomirile lui ~i sa-i 1nHireasdi puterile.53
Cu toate acestea este criticata tendinta de a acorda o importanta uneori
exclusiva cuvantului, care provine dintr-un fel de dispret al trupului,
considerandu-se cuvantul ca o manifestare directa ~i exclusiva a spiritului. Se
pierde astfel ~i legiitura indisolobila dintre cuvant ~i Taina, a~a cum o reliefea:za
Sf.Ev.Luca : " ... ei, auzind acestea, au fast patrun~i Ia inima ~i au zis ciitre
Petru ~i ceilalfi apostoli :Barbafi frafi, ce sa facem? Jar Petru le-a zis :Pocaiti-
va, ~i sa se boteze fiecare dintre voi in numele lui lisus Hristos, spre iertarea
pacatelor voastre, ~i ve{i primi darul Sfantului Duh ( F.Ap.2,37,38) -
Marturisire, Botez, Mirungere. in acest sens A.Schmemann remarca: "Prin
Tainii, noi devenim parta~i Aceluia Care vine ~i ramane cu noi in Cuvant :
destinapa Bisericii consta in a binevesti pe Aceta. Cuvantul considera Taina ca
fiind implinirea sa, caci In Taina Hristos Cuvantul devine viata noastra.Cuvantul
aduna Biserica pentrz a se lntrupa 1n ea. Prin ruperea Cuvantului de Taina, Taina
este amenintata sa fie inteleasa ca magie, iar Cuvantul tara Taina este amenintat
sa fie redus Ia doctrina."54 De fapt "fiecare sacrament este un mijloc corporal
prin care Hristos ne Transmite printr-un gest o putere provenita din trupul Siiu

51
Pr.Prof.D.Staniloae,op.cit.p.504
52
Ibid.p.505
53
lbid.p.504-506
54
Euha,-istia,Taina lmpal"iitiei, Ed. Anastasia, f.a., p.74

211
inviat." 55
Parintele Staniloae nu a ignorat nici tendintele de apropiere de 1nvatatura
A

ortodoxa manifestatii de unii telogi romano-catolici. Intr-o conferinra56 remarca

cu satisfactie pasul pozitiv din referatul teologului J.M.Garrigues prin care se
ajunsese Ia a se considera acceptabila pentru Biserica romano-catolica formula
lui Bolotov potrivit careia :"Duhul Stant purcede de Ia unicul Tatii intruca.t El
-
na~te pe unicul Fiu".57 Garriguez modifica formularea: "Duhul care din Tatal ~i
din Fiul purcede" - qui ex Patre Filioque procedit propunand : "Duhul care
purcede din Tatal ~i de Ia Fiul" - qui e..1: Patre et a Filio procedit. Se aftrmii
astfel o distinctie intre Tatal ~i Fiul in actul purcederii Sia.ntului Dub, in timp ce
invatiitura despre "Filioque" duce la confundarea Tatalui ~i a Fiului in substanta
comunii, dupii interpretarea provenitii de la Anselm de Canterbury ~i Toma
d'Aquino, conform careia Duhul purcede de la Tatal ~i de Ia Fiul ca dintr-un
principiu- tamquam ex uno principia.
Aceea~i incercare de valorizare o intalnim ~i In legatura cu lnvatiitura
despre energiile dumnezeie~ti necreate. Dacii Sf.Grigorie Palama a fost una
dintre cele mai controversate figuri rasiiritene din partea istoricilor catolici, mai
recent- arata Parintele Staniloae- "mai ales dupa afrrmarea puternici'i a doctrinei
energiilor necreate de catre Vladimir Lossky, in "Essai sur Ia Theologie
mystique de l'Eglise orientale" 58 ~i a studiului lui J.Meyendorff- "A study of
Gregory Palamas ", 59 - este cunoscuta ~i foarte valoroasa contribufie a
Parintelui Staniloae fnsu$f (n.n) - nu numai teologii ortodoc~i au valorificat pe
multe planuri doctrina energiilor necreate, ci chiar ~i printre teologii catolici se
observii o atitudine mai pozitiva .fatii de aceasta dochinii. Revista "Istina" in
editorialul citat<Xl precizeazii : "Pentru anurni~i teologi catolici palamismul oferii
chiar azi principiul de baza aJ un.ei teologii nescolastice,atat de cautate".O astfel
de atitudine care gase~te simpatii printre teologii catolici cei mai cunoscuti a fost
remarcabil sintetizatii de parintele Halleaux 1n articolul "Palamisme et
scolastique" , care accepta ca punct de plecare indiscutabil ~i de autoritate teza
61

lui Meyendorff, sau: "Teza dupa care doctrina patristica a in.dumnezeirii

cre~tinuJui implica distinctia palamita 'intre esenta ~i energiile divine se impune
din ce 1n ce mai mult ca o evidenW' (p.259) 62 .

55
Pr.Prof.D.Stiiniloae, op.cit.p.509
56
Purcederea Duhului Sfont de Ia Tatlil ~i relafia lui cu Fiul, ca temei a! fndumnezeirii ~i infierii
noastre, conferinta tinuta la a doua reuniune ecumenica de Ia Klingenthal, In 26. V.l979, pe tema
"Filioque", Ortodoxia,m.3-4,1979,p.583-592
57
These uber das Filioque, in lntemationale kirchliche Zeitschrift, 1895, Ia Pr.Prof.D.Staniloae,
of-cit.p.583
5
Paris, Aubier, 1944
59
London, 1964
60
m.3,l974
61
Revue theologique de Louvain, Ill, 1973, pp.409-442
62
Filocalia ( F.R.) 7, EIB, 1977, p.216,217

212
 Scriind despre Apropierea doctrinarii a Bisericilor prin deschiderea lor
spre fume, Parintele Staniloae remarca : " Catolicismul a mceput sa nu mai
considere natura umana lnchlsa In granitele stramte ~i de nemi~cat , ci ca o natura
mobila, capabila de devoltare, de desavar~ire indefinita, de realizare a unor
relatii interumane tot mai 1nalte. In legatura cu aceasta a inceput sa vada ~i
natura cosmicii pede o parte intr-un proces de evolutie, pede alta inzestrata cu
elasticitate ~i posibilitate indefinita de modelare ~i combinare. Drept urmare,
ideea de Dumnezeu a incetat ~i ea sa mai fie o idee statica. Prin aceasta
antropologia catolica se apropie de cea ortodoxa, iar ideea catolicii despre
Dumnezeu de cea palamita des pre energiile divine" 63 •
De asemenea, subliniaza faptul cii "un teolog catolic, Georg Koepgen, a
pus eel mai bine In relief baza trinitara a spiritualitiifii cre~tine, iar odata cu
aceasta, ~i faptul ca aceastii spiritualitate a fost piistrata eel mai bine in Biserica
rasariteana, pentru ca aceasta singura a pastrat In modul eel mai nealterat
invatatura biblica despre Stanta Treime ~i locul central al acesteia in evlavia
cre~tina". 64
L-au preocupat mult ~i relatiile Bisericii Ortodoxe cu cea Anglicana 65 •
Tratativele dintre delegatia Bisericii Ortodoxe Romane ~i delegatia Bisericii
Anglicane din 1935 au avut loc in vederea recunoa~terii ~ i din partea Bisericii
noastre a hirotoniilor anglicane. Aceasta recunoa~tere se obtinuse din partea
Patriarhlei de Constantinopol inca din 1922, iar dupii un an ~i din partea
Patriarhiei Ierusalimului ~i Bisericii din Cipru. Biserica noastra a ariitat de Ia
inceput o anumita prudenra, cerand, in anul 1925, "ca Biserica anglicanii sa-~i
precizeze ea insa~i doctrina despre Sfintele Taine ~i In special despre cea a
hirotoniei : o considera ea Tainii sau nu?'' 66 Reticenta manifestata, care a ajuns
sa fie numjta "teza romlinii ", a fost indreptatita, nu numai daca avern In vedere
situatia actualii din Biserica anglicana, dar era vorba despre preeminenta
doctrinei. Nu putea fi recunoscutii ca validii o Taina, tara a cunoa~te fnviifiitura
despre ea. Consecventa acestui principiu, delegatia romanii prezenta Ia
Conferinta episcopatului anglican de Ia Lambeth - unde se dorea oferirea unui
raspuns la intrebarea ortodoc~ilor romaru, pentru a se obtine recunoa~terea
hirotoniitor din partea tuturor Bisericilor Ortodoxe, ~i chiar o comuniune
sacramenta.Ui- a insistat ca anglicanii sa dea riispunsuri mai aprofundate privitor
Ia doctrinii, pozitie insu~ita de intreaga delegape ortodoxa, in frunte cu patriarhul
Macarie al Alexandriei. Recunoa~terea hirotoniilor era una limitata, deoarece nu

63
Coordonatele ecumenismului din punct de vedere ortodox,[Coordonatele ... ], Ortodoxia, nr.4,
1967, p.536
64
Ascetica §i mistica ortodoxii, Ed.Dcisis, Alba-Iulia, 1993, vol.l, p.35
65
ex.: Tratative/e dintre Biserica Ortodoxii Romanii ~ Anglicanii privite sub raport dogmatic,
Ortodoxia, or. 2, 1958, p.236-251
66
rbid., p.236

213
 ar fi insemnat In nici un caz intercomuniunea, decat in cazul ajungeri la deplina
unitate de credin~ii, pentru care- observa Piirintele Stiiniloae- vafi necesarii ~i o
evolu{ie fericitii fn sfinul Bisericii anglicane, fn sensu/ unificiirii fn acest spirit a
tuturor curentelor ce se mai manifestii fncii fn ea, dintre care unele sunt foarte
apropiate de Reformii. Din piicate aceastii evolutie n-a avut loc, dimpotrivii, In
noiembrie 1992 forurile deliberative au admis hirotonirea femeilor, fapt ce a dus
la stagnarea dialogului. Dar din punct de vedere istoric tratativele de la Bucure~ti
(iunie1935) ~i rezultatele obtinute au constituit un pas important spre apropierea
celor douii Biserici ~i au descoperit vocatia ecumenicii a Bisericii noastre
reprezentate de teologi cu largii deschidere, dar ~i cu maxima circurnspectie fatii
de tot ce tnseamnii tendinta de relativizare a doctrinei ~i implicit a succesiunii
din Faptele Apostolilor 2,42. 67
Biserica Ortodoxii este Biserica deplinii deoarece piistreazii tezaurul
doctrinar apostolic, dar ~i principiul de unitate nou-testamentar. Punand
lntrebarea dacii In situa[ia de nedepliniitate bisericeascii, celelalte confesiuni pot
oferi posibilitatea mantuirii, Piirintele riispunde : "In diferite confesiuni cre~tine
sunt multi credincio~i a ciiror viatii cre~tinii nu s-a redus Ia formulele doctrinare
oticiale ale confesiunilor lor. Traditia veche cre~tinii a fost mai tare deciit
inovafiile de doctrinii aduse de 1ntemeietorii lor ~i sustinute in mod oficial panii
azi de acele formafiuni ~i de teologii lor. In catolicism de exemplu se practicii
pana azi Tainele 1nsotite de convingerea credincio~ilor cii prin ele se unesc intim
~i nemijlocit cu Hristos, deci cii Hristos este lucriitor in sanu1 Bisericii, de~i
teoria teologicii a dat lui Hristos un loctiitor ~i concepe mantuirea adusii de
Hristos ca in:fiiptuita prin simpIa satisfactie data de Ellui Dumnezeu, pe Golgota,
sau declara ca harul primit In Taine este o grafie creata, nu o Jucrare izvoratoare
din dumnezeirea necreata a lui Hristos ~i ca prelungire a ei in fiinta
credincio~ilor". Totu~i, de~i : "credincio~ii diferitelor confesiuni cre~tine s-au
pomenit :fiira voia lor In cadrul acelor denorninatiuni cu credinte despre un
Hristos care nu e prezent cu toata e:ficienta Lui mantuitoare in sanul lor,
participarea lor nedeplina la Hristos, ~i aceasta in mare masurii :fiirii vina lor,
poate avea ca urmare o participare nedeplina Ia El ~i in viata viitoare, conform
cuvantului Mantuitorului : "in casa Tatiilui Meu multe loca~uri sunt... "(loan
14,2). Vina esentialii o au ereziarhii, care nu au aprofundat credinta mo~tenitii, ci
:fiind dominati de patima trufiei au contribuit la lucrarea demonicii de sra~iere a
cre~tinismului. 68
Partea a doua poart.ii titlul: "Pe drumul comuniunii viizute a Bisericilor in
Europa" ~i are ca temei biblic cuvantul Mantuitorului din Evanghelia a patra :
"lntru aceasta vor cunoa$te cii sunte{i ucenicii Mei, dacii ve{i avea dragoste unii

67
Pentru detalii a se vedea: Pr. Prof.Dr. Alexandru Moran1, Biserica Angliei ~i ecumenismul.
Legiiturile ei cu Biserica Ortodoxii Romiinii, tezii de doctoral, in Ortodoxia, nr. 4, 1985, p.549-
634, ~i nr.l, 1986, p.8·157
68
Ibid.p.269,270

214
fafii de alfii" (Joan 13, 25) 69 . Se ~tie di Biserica Ortodoxa a accentuat mereu
dezideratul refacerii unitiitii vazute a Bisericii. Misiunea cea mai importanta a
Bisericilor i'n Europa este sa vesteasca 1mpreuna Evanghelia, prin cuvant ~i
fapta, pentru mantuirea tuturor oamenilor, evitandu-se concurenra daunatoare, ca
~i pericolul de noi sciziuni. Credibilitatea marturisirii cre~tine a fost afectata grav
de gre~elile oamenilor, !ipsa iubirii ~i frecventa manipulare a credintei ~i
Bisericilor in interes politic.70 Semnatarii se obliga sa depa~easca autosuficienta
~i sa 1ndeparteze prejudecatile, sa caute sa se intalneasca l?i sa se ajute reciproc.
futr-adevar koinonia este conditie primordiala a Bisericii.Intr-un amplu ~i
interesant studiu despre koinonia intitulat : Growing together towards a full
koinonia 71, semnat de arhiepiscopul Aram Keshishian, moderatorul Adunarii
generale a Consiliului Mondial al Bisericilor de Ia Harare (decembrie 1998), se
arata de la inceput eli aceasta apaqine fiintei Bisericii, Biserica fiind sancta
communio. Terrnenul koinonia provine din limba greaca, koinos insemnand
"comun", iar kvinoo "a pune 1mpreuna. Koinonia se refera la actiunea de a avea
a
ceva in comun, a impiirtii~i, a participa la o realitate comuna, activa lmpreuna,
echivalentul latin este communio. Terrnenul koinonia provine din limba greaca,
koinos msemnand "comun", iar koinoo "a pune 1mpreuna. Koinonia se refera· la
actiunea de a avea ceva 1n comun, a imparta~i, a participa la o realitate comuna,
a activa lmpreuna. Echivalentullatin este communio.
Avandu-~i radacinile in Vechiul Testament -legamantul dintre Dumnezeu
~i poporul sau era expresia angajamentului reciproc (Jeremia 24,7), in Noul
Testament koinonia este fundamentala pentru mtelegerea realiHitii Bisericii
atingand diferite concepte de baza cum ar fi: viata lmpreuna ( F Ap.2,44,47), a fi
intr-o inima ~i 1ntr-un cuget (4,32), a avea toate In comun ( 2,44) .... Koinonia se
referii la "trupul lui Hristos"(JCor.12),"a fi in" ~i "a riimane 1n" Hristos
(Jn.l4,20,23; I In. 3,19-24). Alte imagini ale Bisericii ca : "poporul lui
Dumnezeu", "templu"al S.ffintului Duh ~i "mireasa" sunt expresii variate ale
koinoniei. Astfel koinonia inseamna atat participarea poporului lui Dumnezeu Ia
viata Sfintei Treimi, cat ~i comuniunea din cadrul poporului care constituie
koinonia 72 .
Teologia contemporana se refera Ia koinonia atunci cand folose~te
expresia "ecclesiologia comuniunii", aceasta devenind o temii centraHi ~i o
abordare aproape ireversibilii pentru orice ecclesiologie.73 A fost un corectiv Ia
69
lbid.,p.9
70
Ibid.
71
in vol.Orthodox visions of ecumenism-statements,messages and reports on the ecumenical
movement 1902-1992, compiled by Gennadios Limouris,WCC Publications,Geneva,l994, p.235-
247
72
lbid.p.236
73
v.~i: lon Bria, Ecclesiologia comuniunii, S.T. 9-10,1968, p.669-68l;de asemenea, J.-
M.R.Tillard, Eglise d 'Eglises- L 'ecclesiologie de communion, Ed.du Cerf, Paris, 1987; Chair de

215
Vatican IT pentru o 'intelegere "piramidaHi" a Bisericii, ~i este o perspectiva
ecumenidi de baza in dialogurile bilaterale. Dupa diferite stadii cum ar fi :
"chemarea la unitate"- "call to unity", "cautand unitatea"- "seeking unity",
"modele ale unitatii"- "models of unity", "natura unitapi"- "nature of unity",
"radind pa~i spre unitate"- "taking steps towards unity", la Canberra s-a declarat
-
: ''Unitatea Bisericii Ia care suntem chemati este o koinonia"7 \ afirmatie
dezvoltaHi astfel :"Koinonia este data ~i exprimatii in miirturisirea comuna a
credintei apostolice; intr-o viata sacramentala comuna inaugurata printr-!ill
Botez ~i celebrata lmpreunii printr-Q. comuniune euharisticii; In viatacomunitara
In care credincio~ii ~i slujitorii se recunosc reciproc ~i sunt lmpacati; ~i intr-o
misiune comunii miirturusind Evanghelia harului lui Dumnezeu pentru tot
poporul ~i slujind intreaga creatie." 75
Cu referire Ia "friingerea piiinii" Charta oecumenica afrrma: ''un semn
deosebit de dureros al separarii dintre multe Biserici cre~tine este lipsa
comuniunii euharistice", semnatarii obligandu-se sa se "lndrepte spre scopul
comuniunii euharistice"76, tara 1nsa sa se precizeze conditiile realizarii acestui
deziderat.
S!anta Euharistie a constituit de la inceput centrul cultului cre~tin, ftind
sursa ~i suprema manifestare a koinoniei. Baza koinoniei noastre in S!anta
Treime este marturisirea comunii a credintei Apostolilor, koinonia euharisticii
avandu-~i temeiul in koinonia credintei. Numai cei botezap, care impartii9esc
aceea~i credinta ca membrii ai acelei~~i aduniiri euharistice sunt invitati sa
participe impreunii la Masa Domnului. In Biserica primari Euharistia nu era
considerata drept mijloc de restaurare a unitapi sfaramate, ci era semnul
unei reaJe unitati in credinta,77 aceasta pentru cii natura ei este aceea de
cuminecare sacramentala cu Cuvantul predicat.
Expresia "ospitalitate euharisticii" a apiirut 1n contextul mi~ciirii
ecumenice modeme pentru a desemna posibilitatea participarii la "Cina
Domnului" in conditiile divizarii existente lntre cre~tini. Multi cred ca aceasta
este posibila fie in sine, fie ca masurii intermediara care sa conduca Ia unitate
desavar~ita. 78

Abordand problema "ospitalitiitii euharistice", Mitropolitul Paulos Mar

Gregorios arata ca pentru un ortodox apar doua intrebiiri: Cine este aceasta

l'Eglise, Chair du Christ- Aux sources de l'ecc/esiologie de communion, Ed.du Cerf, Paris, 1992;
L 'Eglise locale- ecclesiologie de communion et catholicite, Ed.du Cerf, Paris, 1995, teolog
dominican, cu foarte rodnica activitate in C.E.B., apropiat intelegerii ortodoxe a problematicii
abordate
74
Signs of the Spirit, official report of WCC seventh assembly, Canberra, ed. M. Kinnamon,
Geneva, WCC, and Grand Rapids,USA,Eerdmans, I 99L,p.l73, Ia A. Keshishian,op.cit.p.238
75
lbid.p.l73
76
Ibid.,p.IO
77
A. Keshishian, op.cit.,p.238
18
Robert G. Stephanopoulos, Eucharistic Hospitality: Implications for the Ecumenical Movement,
In Orthodox Visions ofEcumenism, op.cit. p.263

216
gazdii atat de ospitalierii? Ce ~i cui oferii aceastii gazdii? 79 Sranta Euharistie este
jertfa de multumire oferitii lui Dumnezeu de catre Bisericii pentru toatii creatia,
de aceea nu poate apare problema ospitalitiitii. A oferi comuniune celor care nu
sunt ill comuniune, ar insemna a percepe Sranta Euharistie ca un ospiit oferit de
Biserica, Ia care poate invita oaspeti In plus. Dar Biserica se ofedi pe sine lui
Dumnezeu prin Trupul ~i Sangele Domnului, de aceea nu poate fi vorba de
ospitalitate In administrarea Sfmtelor Taine. Mai mult termenul "ospitalitate"
devine chiar ofensiv, deoarece bisericile care nu oferii acest gen de ospitalitate
pot fi catalogate drept neospitaliere. Ortodoxia poate aplica doar principiul
oikonomiei, care permite autoritiitilor canonice sa faca exceptii din motive
pastorale ?i misionare. Dar nici "ospitalitatea euharisticii", nici intercomuniunea
nu au nici o relevantii pentru un ortodox. 80
Piirintele Stiiniloae a Juat o pozitie radicalii fata de un act care ar fi putut
avea repercusiuni greu de previizut : "intercomuniunea" dintre patriarhul
ecumenic ~i papa cu ocazia vizitei de la RomaIn octombrie 1967.
La producerea acestui ipotetic evenirnent ar :fi contribuit substantial Prof.
Afanassieff de Ia Institutul Sf.Serghie din Paris, prin teoria ecclesiologiei
euharistice opusii ecclesiologiei universaliste81 •
Piirintete Staniloae a urmiirit ~i a scris in mod amiinuntit despre vizitele
reciproce intreprinse de papa Paul al VI-lea ~i de patriarhul Atenagora (iulie,
respectiv octombrie 1967). Pregiitindu-~i viziata la Roma patriarhul Atenagora
anunta ca intentioneaza, cain acord cu toate Bisericile 'Ortodoxe, sa convoace un
mare sinod, pentru a putea duce Ia Roma un acord al lntregii Ortodoxii in
problema dialogului cu Biserica Romano-Catolicii. Totodatii a hotarat sii-i
viziteze pe lntaistatiitorii Bisericilor Ortodoxe autocefale in toamna anului 1967.
lntalnirile de la Belgrad, Bucure~ti ~i Sofia, ca ~i declaratiile anterioare ale
patriarhului Moscovei ~i mitropolitului Leningradului, 1-au determinat pe
patriarh sa inteleagii di din moment ce Roma nu a renuntat Je vecbile sale
pretentii, "premisele unui dialog, "pe picior de egalitate", a~a cum 11 mtelege
Biserica Ortodoxa ~i cum s-a hotiirat ~i la cea de a treia Conferinta Panortodoxa
de Ia Rodos nu sunt inca create ~i, ca atare, inceperea unui astfel de dialog

19
Paulos Mar Gregorios, Eucharistic Hospitality: Not a Question of Hospitality, in: Orthodox
Visions ofEcumenism, op. cit., p. 231
80
Ibid.
81
Redam cateva din titlurile Jucrarilor care expun aceasta teorie: La doctrine de la primaute a Ia
lumiere de I'Ecclesiologie, lstina, nr.4, 1957, p. 401-402; Le concile dans Ia theologie orthodoxe
ruse, lrenikon, nr.35, 1962, p.3!6-339; L 'infailibilite de I 'Eglise, du point de vue d 'un theologien
orthodoxe, In vol.col.: L 'infailibilite de I 'Eglise, Chevetogne, 1961, p. l 83-20 I ; L 'Eglise qui
preside dans I 'Amour. 'in vol.col.: La primaute de Pierre dans l 'Eglise Orthodoxe. Neuchatel, 1960;
Una Sancta, henikon,nr.4,1964, menponate de Pr.Prof.D.Stliniloae in: Biserica universala $i
soborniceascii, Ortodoxia, nr.2, 1966, p.l67 - 198

217
teologic nu este inca cu putintli"82 , ~i prin unnare cu atat mai putin
intercomuniunea. Chiar dacii la Roma se racuserii pregatiri pentru o "rnisa de
comuniune", "fennitatea intalnita de Patriarhul Atenagora Ia Belgrad, Bucure~ti
-Parintele Stiiniloae a avut fn acest sens un rolfoarte important n.n.- ~i Sofia, a
detenninat scoaterea in ultima cl ipa, din aceasta misii a paqii referitoare la
consacrare ~i imparta~ire" 83 . Patriarhul ~i-a exprimat dorinta de a se realiza
comuniunea euharistica, dar a precizat patru puncte neglijate anterior:
a) dialogul iubirii trebuie continuat, b) acesta va trebui urmat de un dialog
teologic, c) nu se ~tie cat de lung va fi drumul pana Ia unitate, d) comuniunea se
va realiza abia odata cu unitatea in credintii. 84
Tema a fost reluata intr-un articol in care tonul este Ia fel de categoric :
"Vaticanul a inventat o alta tacticii: el nu mai dore~te uo dialog teologic cu
ortodoc~ii, ci propune realizarea unei comuniuni euharistice ~i prin aceasta o
comuniune in toate Tainele cu ortodoc~ii, cele douii Biserici riimanand mai
departe Biserici diferite ~i distincte din punct de vedere dogmatic" 85, scopul final
fiind, de fapt, acceptarea primatului papal.
in concluzie vom spune ca in tensiunea actuala, creata de divergente
doctrinare ireconciliabile, imparta~irea din acela~i Potir - care lnseamna
cuminecarea sacramentala cu Cuvantul marturisit - nu poate deveni un mijloc
pentru refacerea unitiitii, dar riimane o mare speranta, ca semn al existentei
unitiitii de credin~ii ~i al vietii de comuniune desavar~ite.
Cu toate ca "in unele B iserici exista rezerve86 fatii de rugaciunile
ecumenice in comun" semnatarii Chartei oecumenice se obliga sa se roage "unii
pentru altii ~i pentru unitatea cre~tina". 87 Urmand indemnul Sf.Ap. Pavel:
"lnainte de toate va fndemn sa facefi cereri, rugaciuni, mijlociri, mulfumiri
pentru toti oamenii"( !Tim. 2,1; cfF.Ap.J,14) realiziim faptul ca rugaciunea are
"un mare rol unificator" 88• Am putea spune ca tn rugaciune ~i in fapte bune se
pot intalni toti credincio~ii cre~tini.

82 Fragment din expunerea patriarhului Justinian, in ~edinta Sf.Sinod, 19 octombrie 1967, Ia

Pr.Prof.D.Staniloae.op.cit., p.489-499
83 Pr.Prof.D.Staniloae,op.cit.,p.SOO
84 Jbid.
85
Idem, TendinJa Vaticanului dupa comuniunea euharistica cu ortodoc$ii, Ortodoxia, nr.3, 1972,
~493
eu ocazia 1ntalnirii delegatilor Bisericilor ortodoxe desfl'i~urate In Tesalonic, 29aprilie-2
mai, 1998, s-a hotarat ca delegatii ortodoc~i care unnau sa participe Ia cea de a opta Adunare
generala a eonsiliului Mondial al Bisericilor - Harare decembrie,l998 - sa nu fie prezenti Ia
serviciile ecumenice, rugaciunile comune, cult ~i alte ceremonii religioase ( v.: Evaluation ofthe
New Facts in the Relations of Orthodoxy and the Ecumenical Movement, In vol.: Turn to God
rej oice in Hope, Orthodox Reflections On the Way to Harare, ed. by Thomas FitzGerald and Peter
BoutenetT, wee, Geneva, 1998, p.l38), dar decizia nu a fost respectatli de toti participantii
ortodoc~i.
87 p.IO
88 Jdem, Dogmatica ll,.p.208

218
 Ei se pot ruga impreuna 89 in special pentru unitate - se organizeaza
- adesea astfel de intalniri, ~i, de fapt, scria Lukas Vischer, dirnensiunea !ocala a
rugaciunii de rnijlocire constituie piatra de temelie a pregatirii noastre pentru
solidaritate rnutuala, ar fi necinstit sa ne rugam pentru biserici In general, daca
nu ne referim in primul rand Ia cele vecine cu noi 90. Pot face impreuna fapte
bune - exista diverse fundat ii ~i asociatii cu scop caritativ in care sunt angajati ~ i
ortodoc~i ~i cre~tini apaqinand diverselor confesiuni sau denorninatiuni. Deci se
pot uni pe plan local in efortul de-a alina suferintele de tot felul. S-ar realiza
astfel o oarecare comuniune, un cadru propice pentru cunoa~tere ~i respect
reciproc, o experienta ecclesiala profetica in rni~care spre unitate deschisa
tuturor. Bineinteles ca aceastii colaborare practica interconfesionala nu trebuie sa
fie confundatii cu ecumenismul propriu-zis, adica cu dialogul teologic in vederea
restaurarii unitatii viizute intre Biserici pe linie istorica, dogmatica ~i
sacramentalii. Marturia cre~ti na comuna, publica creaza doar ambianta
dialogului teologic. Bisericile ortodoxe au reactionat contra unei versiuni
exclusiviste, socio-politice a ecumenisrnului.
Deschiderea ecumenic! a Bisericii noastre poate fi sintetizatii prin
expresia sobornicitate deschisii. prin care s-ar intelege: cunoa~terea, intelegerea,
trairea-experierea, marturisirea ~i valorificarea ~i actualizarea. credintei
Apostolilor in integralitatea sa, Ia care sunt chemati tofi cre~tinii-uniti dupa
fiinta, dar dive~i dupa persoane, farnilie, neam ~i traditii, fiind prin~i in tesatura
dialogica intre ei i~i~i ~i intre ei ~i Dumnezeu91- 1ntr-o comuniune- koinonia ce
poate deveni tot mai accentuata, pe miisurii ce ei tind ca toata viata lor sa se
desra~oare "potrivit intregului"-conform plenitudinii.92 Acest concept nu poate
duce nicidecum Ia relativizarea i'nvataturii de credinta, fiindca "ecumenismul nu
inseamna a trece peste diferentele doctrinare, o eliminare a lor sau o
minimalizare a lor, deoarece legea vitala a Cre~tinismului in general este
piistrarea unitatii ~i integritatii sale doctrinare", sobornicitatea deschisii. nu
i'nseamna, in nici un caz, o "Dogmatica cre~tina deschisa". 93 Sobornicitatea

39
llustrativa in acest sens este comunitatea monastica de La Bose (lta1ia), o ob~te formata din
cli1ugliri ~i calugm~e care nu apaTfin aceleifl$i Biserici, dar care lmpreunli t1 cautli pe Dumnezeu
in rugliciune, tn slirlicie, in feciorie ~i in ascultare -Enzo Bianchi, Cuvant $i rugiiciune, introducere
in lectura duhovniceascii a Scripturii, cu o prefata de Mitropolitul Serafim, Ed.Deisis, Sibiu, 1996
90
Lukas Vischer, A Growing Fellowship of Mutual Jntercessio", in: The Ecumenical Movement.An
Anthology of Key Texts and Voices. ed. by Michael Kinnamon and Brian E.eope, wee
Publications, Geneva, 1997, p.S 13
91
Idem, Rugaciunile pentru aiJii ~i sobornicitatea Bisericii, Studii Teo1ogice,nr.1-2,1970,p.32
92
kata-porrivit, conform; holon-intregu1ui. secundum totum. quia per totum est. "exprimli o
tota1itate care nu este geografica, orizonta1li, cantitativa, opusli oricarei fragmentm a dogmei.
A colo tmde este Hristos lisus, acolo este Biserica universalii - Sf.1gnatie, Ep. Ciitre Smyrn, 8,2; cr.
Pr.Prof. D.Staniloae, Unitate ~i diversitate in Tradi{ia Ortodoxii,op.cit. , p.333
93 Pr.Prof.univ.dr.Petru Rezu~. Teologia onodoxa contemporanii, Ed. Mitropoliei Banatului,

Timi~ara, 1989, p.423

219
deschisii are o perspectiva profetica, deoarece insista asupra insemnatiitii uniUitii
cre~tinilor pentru reconcilierea lumii, fapt realizabil in miisura trecerii lui
Hristos pascal in viata umana sub ''forma Bisericii" 94 depline, intru El
nemaifiind nici iudeu, nici elin, nici rob, nici fiber, nici parte biirbiiteascii, nici
partefemeiascii, ci tofi devenind una ( Ga/.3,28).
In ultima parte a Chartei intitulata "Responsabilitatea noastra comuna In
Europa" se cere implicarea Bisericilor in procesuJ unifidirii Europei, importanta
valorilor comune, grija fata de creatie, cultivarea relatiilor cu iudaismul ~i
islamul. "Pluralitatea convingerilor ~i formelor de viata religioase precum ~i a
diferitelor conceptu specifice despre lume a devenit o calitate marcanta a
Europei".95 Nu se precizeaza daca ~i in ce mod vor fi afectate identitatile
nationale. Documentul se incheie cu recomandarea ca textul sa fie acceptat ~i
implementat in contextul propriu.
In concluzie s-ar putea spune cii Biserica Ortodoxa Romana nu ignora
procesul unificarii continentului nostru, pronuntiindu-se mereu in favoarea
acestuia. Nadajduim insii ca, a~a cum s-a mtamplat ~i in alte momente istorice
decisive, vom avea teologi care sa recepteze critic acest document ~i altele,
evitand pericolul relativizarii, deplin con~tienti ca Ortodoxia nu este o
confesiune, deoarece nu se fundamenteaza pe vreo miirturisire de credintii
ulterioarii epocii apostolice, ci este Biserica Una San eta.96 Prin urmare nici
teologia ortodoxii nu poate fi o teologie confesionalii, ci o teologie ecumenicii,
deoarece a pastrat intregul tezaur al credin~ei apostolice, deoarece este Biserica
deplina. Aceasta deplinatate va fi simtita ~ide "ceilalti", ~i vor fi atra~i de ea-se
cunosc cazurile atator teologi sau credincio~i obi~nuiti care au reu~ i t ca prin
studiu ~i aJeasa viatii duhovniceasca sii primeasdi darul lui Dumnezeu ~ i sa
trnbrati~eze credinta ortodoxa97 - ~i !n miisura in care cre~tinii ortodoc~i l~i vor
cunoa~te, lnteJege, triii-experia ~i miirturisi aceastii revarsare ecumenica a
credintei lor, urmand modelul sfintilor, nu doar declarativ, sau formal.

Pr. lect.dr. Nicolae Mo~oiu

94
Pr.Prof.D.Staniloae, Dogmatica 1, p.61 , Dogmatica fl. p.206
95
trad.cit., p.l4
96
v. : Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Biserica-Una Sancta. De Ia convergen(eie teologice ecumenice spre
"comunitate conciliarii ", in: Revista Tcologidi., nr. 3, 1997
97
v.~t : Peter E.Gillquist, Becoming Orthodox. A Jowney to the Ancient Christian Faith, Conciliar
Press, Ben Lomond, California, 1992, despre cei peste 2000 de neoprotestanti americani deveniti
ortodoc~i

220
 DEFINITD CEREBRALE (NEUROLOGICE) ALE
r MORTII. IMPORTANTA DEZBATERII LOR PENTRU
STABILIREA POZITIEI BISERICD1

A. Privire istoricii
0 cat de scurta privire retrospectiva asupra introducerii criteriului cerebral
pentru definitia mortii ne arata ca acesta n-a urmat dezvoltarea, rafionaHi pentm
o problema atat de importanta, de Ia un concept cJar al moqii, Ia identificarea
criteriilor corespunzatoare pentru diagnostic, apoi Ia o validare clinidi a
criteriilor, apoi Ia o reactualizare a definitiilor in uz ale moqii, ca in cele din
u!"J'ci sa fie implementat In practica medicalii. Dimpotriva, s-a urmat drumul
opus: incepand cu sflir~itul anilor '60, cu nevoia brusca de organe transplantabile
creata de progresele chirurgiei, s-a purees Ia revizuirea defmitiilor to uz ale
moqii pentru a face transplantul legal, urmata de imbunaUitirea criteriilor de
diagnostic care n-au fost niciodata validate riguros, urmata (dupa cede-a lungul
unui deceniu prelevarea organelor de Ia pacienti in moarte cerebrala (MC) a
devenit o practicii bine fortificatii) de eforturile de a fundamenta motivul pentru
care aceste criterii ar corespunde unei conceptii unitare despre moarte- eforturi
care continua inca lara a se intrevedea vreo solutie, datoritii in mare masura
dezacordurilor filosofice ireconciliabile cu privire Ia insu~i conceptul de moarte,
a~a cum va reie~i maijos. (Pemick; Shewmon, 2000; Troug, 1997)
Motivatia strict pragmatica, utilitarista ce a generat ~i a lnraurit toatii
aceastii dezvoltare este expusa explicit in documentul ei de hotar, Raportul
Comitetului Ad Hoc al Harvard Medical School (1968), intitulat 0 definifie a
comei ireversibile, unde citim: ,Sunt doua motive pentru care este nevoie de o
definitie (a mortii cerebrale): 1) Imbunatatirea mijloacelor de resuscitare ~i
sustinere au condus Ia cre~terea eforturilor de a-i salva pe cei traumatizati fiira
speranta. Uneori aceste eforturi au un succes partial a~a !neat rezultatullor este o
persoana a carei inima continua sa bata dar al ciirei creier este deteriorat
ireversibil. Asupra pacientilor ce sufera de pierderea permanentii a intelectului,
asupra familiilor lor, cat ~i asupra celor ce au nevoie de paturile de spital ocupate

1
Lnpreunli cu alte doua materiale - ,,Eicmcnte de eclesiologie pastoralli ~i de antropologie
ortodoxa necesare dezbaterii privitoare Ia transplantul de organe ~i definirea mortii" ~i
,Transplantul de organe: sernnificafie teologica ~i implicatii comunitare" - am lnaintat acest
refcrat Comisiei mixte locale de bioetica a Arhiepiscopiei Clujului In mai 2002. Din motive
probabil organizatorice ele nu au fost luate in discupe ca atare, dar am avut posibilitatea suspncrii
punctului de vedere exprimat aici. Fiind o problema cu implicatii semnificative ~i in alte zone ale
bioeticii, am adresat cilte o scrisoare explicativll insoptli de acest text !.P.S. Bartolomeu Anania,
initiatorul comisiilor, ~i P.S. Sofronie Drincec, coordonatorullor din partea Sf. Sinod.

221
 deja de ace~ti comato~i apasii o povarii grea. 2) Criterii depii~ite pentru definirea
moqii pot duce la controverse privind obtinerea de organe pentru transplant."
(dupii Troug, 1997)
in !ipsa unei fundamentari conceptuale serioase - care a apiirut abia in
1981, o data cu documentuJ Defining death (Definirea mor1ii) al Comisiei
prezidenfiale pentru studiul problemelor etice in medicinii. # fn cercetarea
biomedicalii ~i comportamentalii (SUA), care a stabilit ~i un Uniform
Determination of Death Act (Decret cu privire 1a determinarea uniforma a
mortii) - motivele de acceptare a MC de ditre comunitatea ~tiintificii medicalii,
precum ~i de catre publicu11arg (In conditiile in care singurcle dezbateri publice
semnificative au avut Joe doar In Danemarca, Japonia ~i Germania, cu o
polarizare destul de echilibrata ~ i foarte pronuntata a pozitiilor pro ~i contra), au
fost In mare urmiitoarele:
1) Aparitia sectiilor de reanimare sau terapie intensivii (STI), cu tehnicile
lor tot mai performante de sus~inere artificialii a unor funcpi vitale, a relevat
insuficienta criteriului tradi~ional cardio-pulmonar: !ipsa batailor inirnii, a
presiunii arteriale, a respirapei ~i ch iar a temperaturii corpului ~i-au pierdut In
acest context semnificatia pentru declararea moqii.
2) Relativa u~urinta pentru un neurolog, neurochirurg sau medic
competent din STI de a stabili diagnosticul MC.
3) Odatii diagnosticatii MC, era certii prognoza ca pierderea con~tiintei
pacientului este ireversibilii ~i ca va ajunge in scurt timp Ia asistolii, in ciuda
oriciirei interventii continue ~i agresive.
Daca ultimele doua puncte, siguranta diagnosticului ~i prognoza .cardiacii
negativii pentru pacienti in MC, de~i au u~urat acceptarea protocoalelor vizand
lntreruperea tratamentului ~i prelevarea de organe, raman mai degrabii aspecte
practice (ultimul invalidat de experienta clinicii ulterioara; v. infra), interpretarea
semnificatiei primului punct are o importanta conceptuala majora. in anii '70s-a
popularizat indelung ideea dupii care, din punct de vedere somatic MC este
acela~i lucru cu moartea clasicii, numai cii semnele ei traditionale cardio-
pulmonare ar fi fost ,mascate" de sustinerea artificiala respiratorie ~i
cardiovascularii. 1n acest fel, MC era conceptualizatii ca un sistem alternativ de
evidente ,post factum" pentru aceea~ i fenomen pe care 11 indicau evidentele
traditionale, ca ~i cum moartea ar fi survenit oricum; tnsa deoarece sustinerea
artificialii respiratorie ~i cardiovascularii ascunde semnele traditionale ale moqii,
medicul ar avea nevoie de semne ne-cardiopulmonare ca ea a avut Joe.

B. Sinopsa teorii/or majore

!n ce masura MC ~i cea traditionalii sunt doua stari fiziologice intr-adeviir
identice ~i modalitiitile de a justifica aceastii identitate va fi urmiirit mai jos. Dej a
Ia o prima vedere, o investigare a celei mai recente literaturi de specialitate

222
- dovede~te cii definitia cerebralii a mortii riimane controversatii, atat la nivel
conceptual cat ~i clinic.
Speciali~tii sunt de acord ca formularea conceptului de moarte trebuie sa
porneasca de la o defmitie acceptata a ceea ce lnseamnii moartea, apoi sa se
formuleze un criteriu anatomic general, masurabil, necesar ~i suficient, care sa
determine satisfacerea definitiei, iar apoi sa se puna Ia punct o serie de teste
medicate care sa dovedeasca satisfacerea criteriului. (Bernat, 1999; Machado,
1999; Youngner&Bartlett)
La ora actuaUi exista trei teorii majore privind validitatea declariirii mortii
pe haze neurologice. Consistenta lor va fi analizatii verificandu-le coerenta la
nivelul raporturilor dintre cele trei componente amintite.
1. Moartea 1ntregului creier (whole brain death: formulatii de Comisia
prezidenJialii pentru studiul problemelor etice fn medicinii ~i fn cercetarea
biomedicalii ~i comportamentalii, rmpreunii cu Raportul consultan{ilor medicali
cu privire Ia diagnoza morJii al aceleia~i comisii, SUA, 1981)
Defmitie Criteriu Teste
Incetarea permanenta - Absenta permanenta a
Incetarea permanenta
a tuturor functiilor respiratiei ~i a ritmului cardiac
a functioniirii
intregului creier, sau:
organismu1ui ca
inclusiv trunchit+l -Teste ale incetarii functiilor
lntreg
cerebral creierului

Observatii:
- piistrarea standardului cardio-pulmonar traditional sustine ideea
echivalentei fiziologice dintre MC ~i cea clasica, numai criteriul fiind in fond
diferit, in timp ce definitia e aceea~i iar testele neurologice nu fac altceva decat
sa corespundii mai bine noului criteriu al aceleia~i morti;
- standardul neurologic consta dintr-un set de teste ~i proceduri vizand
stabilirea unei etiologii suficiente pentru a da seama de pierderea tuturor
functiilor cerebrale, excluderea conditiilor medicale reversibile care pot
confunda MC, diagnosticarea comei, evidentierea absentei reflexelor de trunchi
cerebral, evidentierea apneei, evidentierea persistentei acestor date pentru un
timp suficient de lung. (Plum; Van Norman; Wijdicks, 2001)

Critici:
a) Privind raportul teste-criteriu:
:- - existii multi pacienti care satisfac testele operationale ale MC dar nu ~i
criteriul clinic al incetarii tuturor functiilor cerebrale;

223
 - existenta unor funqii horrnonale reglate neurologic, mai ales functia
endocrina hipotalamica, constand In secretarea horrnonului anti-diuretic arginin-
vasopresina ~i dovedita de absenra diabetului insipid;
- de~i absenta hipotermiei (<32 grade C) este obligatorie pentru stabilirea
MC (hipotermia este exclusa, ca factor de confuzie), lnsa~i absenta ei dovede~te
o functie cerebralii;
- evidentierea EEG a unei activitiiti cerebrale;
- evidentierea unui raspuns hemodinamic (cre~terea ritmului cardiac ~i a
tensiunii arteriale) Ia inciziile chirurgicale cu ocazia prelevarii de organe,
sugerand prezenta unei functii neurologice supra-spinale.
Aceste constatari pun In evidenta incoerenta dintre teste ~i criteriu 1n
formularea actuala. Ca raspuns, s-a cautat ,,rafinarea" definitiei ~i criteriului
moqii, anume ca fiind incetarea perrnanentii a functiilor critice ale organismului
ca intreg - o functie data a organismului ca lntreg este critica dacii este necesadi
pentru viata ~i sanatatea continua a organismului -, respectiv !ncetarea
permanenta a functiHor clinice ale intregului creier- prin care s-ar deosebi lntre
o functie sistemica, integratoare ~i simpla activitate fiziologica (datorata unor
rama~ite dezintegrate) (Bernat, 1999). De fapt, nici un protocol privind
diagnosticul MC nu pretinde testarea fiecarei functii cerebrale posibile.
Totalitatea e dedusa din contextul clinic ~i din testarea unui mic subgrup de
functii ale trunchiului cerebral (pentru clarificarea acestei alegeri, v. paragraful
dedicat moqii trunchiului cerebral, infra). Existii insa o !ipsa de consens privind
distingea functiilor critice de cele ne-critice pentru integrarea somatica a
organismului, ca ~i lntre functiile cerebrale clinic sernnificative sau
nesemnificative. (0 dovada a acesteia este ~i faptul ca nu toate protocoalele
pretind testarea acelui~i subgrup de functii.) De pilda, uu este de loc clar de ce
reglajul neurohormonal, care este tocmai una dintre acele functii integratoare
invocate pentru a stabili relevanta criteriului neurologic pentru definitia
adoptata, sa fie mai putin semnificativ clinic decat unele reflexe de trunchi
cerebral. Singura motivatie avansatii (Bernat, 1999) este aceea ca prezenta sau
-
absenta acestui reglaj nu face parte din examinarea clinica curentii ~i pretinde
examen de laborator. (Bernat, 1999; Brody; Halevy&Brody; Troug, 1997;
Troug&Fackler; Youngner&Bartlett)
De asemenea, ireversibilitatea (1ncetarea perrnanenta) este dedusa dintr-o
combinatie intre contextul clinic ~i durata supracritica presupusa a lipsei functiei.
(Lynn&Cranford) Nu exista consens privind perioada de observatie necesara
pentru a stabili ireversibilitatea, mai ales ci'i duratele minime de observare
propuse variazii 1n functie de etiologie, varsta ~ide testele auxiliare. (Shewmon,
1997; Wijdicks, 2001, 2002)
Dupa un studju recent, unul dintre testele pentru confirmarea MC ~i
anume testu1 apneic poate cauza MC Ia pacienti care nu sunt inca in MC
(Coimbra)

224
 b) Privind raportul criteriu-definitie
Definitia morpi ca moarte a futregului creier se bazeaza pe presupunerea
ca ,incetarea permanenta a functionarii intregului creier" (criteriul) implica ill
mod necesar ,incetarea permanenta a functionarii organismului ca lntreg"
(definitia). Argumentul fundamental al acestei implicatii este urmiitorul: creierul
reprezinta organul critic sau ,integratorul" organismului ~i, prin urmare,
distrugerea sau nefunctionarea sa ireversibila atrage pierderea unitatii integrative
somatice, adica o dezintegrare rapida organismului ca 1ntreg.
Trebuie observat aici o ambiguitate curenta In intelegerea raportului dintre
criteriu ~i defmitie: ,lncetarea permanenta a functionarii mtregului creier"
conduce illtr-un timp relativ scurt Ia ,incetarea permanenta a functionarii
organismului ca intreg" sau este aceasta? Nu e vorba de o distinctie gratuita,
devreme ce valabilitatea concepfiei expuse aici este argumentata in ambele
moduri. Mai inta i, argumentul ca, indiferent de terapia de resuscitare, pacientii
diagnosticati cu MC ajung inexorabil ~i iminent Ia stop cardiac, argument ce
sugereaza primul sens al raportului, a jucat un rol determinant In justificarea ~i
acceptarea conceptului MC. (Troug, 1997; Shewrnon, 1998a) Numai ca, in acest
caz, se cornite o eroare atiit logica cat ~i ~tiintifica: confundarea unei prognoze
cu o diagnoza, confundarea lui a murilafl pe moarte cu a fl mort.
Dupa anumiti autori, aceasta ambiguitate ~i confuzia ce o insote~te sont
inerente definitiei mortii intregului creier, care presupune identificarea
evenimentului morpi, deoarece moartea este de fapt un complex de procese
morbide, imposibil de inteles altfel dedit in logica multimilor vagi (fuzzy /ogic-
logica proceselor continue, nu discrete; Baruch; Baruch&Halevy), astfel inciit
nici un moment particular nu poate fi precizat ca moment al moqii. S-a replicat
fie ca moartea este totu~i un eveniment, anume evenimentul ce separa procesul
de a muri/a fi pe moarte de procesul dezintegrarii somatice (Bernat, 1999), fie ca
este intr-adevar un proces, dar in cursu! acestuia se poate identifica un ,punct de
neintoarcere" (Pallis, in cazul sau punctul este moartea trunchiului cerebral),
formulari de fapt echivalente. In acest sens, moartea creierului, considerat
sistemul critic, unitiv-integrator al organismului, este punctul dupa care nu se
mai poate vorbi de functionarea organismului ca lntreg. Numai ca valabilitatea
acestei interpretari a raportului criteriu-definifie depinde de corectitudinea tezei
dupa care doar prin moartea creierului incepe cu adevarat un proces de
dezintegrare somatica.
Aceasta teza a fost contrazisa sub doua aspecte diferite dar corelate: unul
clinic ~ i altul conceptual. Un studiu recent raporteaza identificarea a 161 de
pacienti diagnosticati cu MC dupa criteriile cl inice ~i legale curente, care au
,supravietuit" piina Ia stop cardiac eel putin o saptamiina. Dintre ace~tia, 67 au
,supravietuit" peste 2 saptamani, 32 peste 4 saptamiini, 15 pana Ia 2 luni, 7 pana

225
 Ia 6 luni, iar unul peste 14 ani ~i continua (Shewmon, 1998a). Acest ultim caz
este elocvent: un baiat care Ia 4 ani a contactat meningita, producand desfacerea
cutiei craniene. Toate testele clinice ~i auxiliare au confirmat MC (inclusiv
trunchiul cerebral). Este lngrijit acasa, conectat Ia un ventilator, hranit
gastrostomic, urineaza spontan, cre~te, se vindeca de infecpi ~i de rani.
Fenomenul MC cronice arata ca MC nu duce neaparat iminent la asistola ~i
dovede~te ca neplauzibila atribuirea unitatii somatice integrative a organismului
in mod simplu functionarii creierului in calitate de organ integrator.
(Deteriorarea rapidii a unora dintre pacientii In MC s-ar datora nu atat absentei tn
sine a functiilor cerebrale, cat mai degraba efectului cumulat al deteriodiri ~i
altor organe, lntrucat pacientii cu leziuni ale capului prezinta adesea traume ~i
ale altor organe).
Un argument obi~nuit lmpotriva relevantei MC cronice este acela al
dependentei functionale de mijloacele de sustinere artificiale puse la dispozipe
de STI. Numai ca argumentul e construit pe un raponament circular: sustinerea
artificiaUi este considerata irelevanta intrudit organismul ar fi mort, dar
organismul este considerat mort tocmai pentru ca sistemele sale nu mai
functioneazii spontan. Insa o persoana poate fi vie chiar daca anumite functii ale
organismului nu mai sunt spontane; ceea ce conteaza este funcponarea lor, nu
faptul ca reglajul acestei functii nu mai este eel lnnascut. Tocmai aceasta este
unul dintre rosturile STI, de a lnlocui tn miisura posibilului functiile regulatoare
deteriorate· ale neuraxei. Un exemplu dramatic 11 reprezinta pacientele 1n MC
care sunt sustinute sa nasca. A~a cum observa cineva, e necesar ca organismul ca
lntreg sa functioneze pentru ca uterul sa ramana un mediu propice pentru
dezvoltarea .Iatului. De altfel, multi pacienti In MC necesita o sustinere mult mai
putin sofisticata decat multi alti pacienti din STI care sunt tara lndoiala vii.
Dar valabilitatea afirmatiei ca creierul conferii w1itate integrativa trupului
care altfel nu constituie decat un colectie de subsisteme, organe ~i tesuturi,
sustinute eventual artificial, tara nici o unitate intrinseca, a primit recent ~i o
dezmintire conceptua!a categorica. Autorul ei, Alan Shewmon, profesor de
neurologie pediatrica la University of California din Los Angeles, porne~te de Ia
urmatoarea definitie: Un organism poseda unitate integrativa dacii poseda eel
pufin o proprietate emergentii holisticii (proprietatea unui sistem se nume~te
emergentii daca se datoreazii interactiei mutuale a piiftilor sistemului ~i holisticii
sau nelocalizabila daca nu se poate atribui nici unei parti a sistemului ci numai
lntregului sistem). De~i organismele vii au multe asemenea proprietati, eel pupn
una este suficienta deoarece dacii ea exista, atunci existenta ei presupune ipso
facto un sistem integrat careia sa i se atribuie. Apoi, abordeaza tn doua etape
chestiunea empirica daca definitia este satis.Iacuta sau nu de trupul omenesc aflat
1n MC, demonstrand, mai 1ntai, ca majoritatea functiilor integrative mediate
cerebral nu sunt somatic integrative (nu sunt emergente ~i holistice); iar apoi ca
majoritatea functlilor somatic integrative (emergente ~i holistice) nu sunt
mediate cerebral.

226
 Sa examiniim, de pilda, functiile de respiratie ~i nutritie. Dadi ,respiratia"
este tnteleasii ca inspiratia ~i expiratia aerului in ~i din plamani atunci ea este
intr-adeviir o functie mediata cerebral, dar ea nu este numai a creierului ci ~i a
nervilor frenici, a diafragmei ~i a mu~chilor intercostali. Mai mult, inteleasa
astfel, ea nu este somatic integrativa ~i nici macar vitala, intrucat fetu~ii in uter
sau pacientii In bypass cardio-pulmonar sunt evident vii. Ea este nurnai o
condifie ca integrarea somatica sa aibii Joe in circumstante obi~nuite, nu un
aspect esential al integriirii somatice in sine. Pe de alta parte, daca respiratia este
inteleasa ca schimb de oxigen ~i dioxid de carbon, aceasta are Joe pe suprafata
alveolara a plamanilor ~i apoi Ia nivelul biochimic al lantului de transport
electronic din mitocondriile fieciirei celule (numit chiar ,lantul respirator").
Aceasta respiratie nu este mediata de creier, tnsa contribuie mult mai intim fa

-
integrarea somatica decat mi~carea aerului prin trahee.
Asemanator, daca nutritia este tnteleasa ca a manca ~i a bea este o functie
mediata cerebral, dar nu una somatic integrativa. Daca este inteleasa lnsa ca
transformare a mancarii in constituenti elementari care sunt asimilati In structura
corpului sau sunt ar~i biochimic pentru a furniza energie, atunci este o funqie
integrativa esentiala a organismului, dar nu este mediatii cerebral.
Un alt aspect care subliniaza incoerenta tezei ca ceea ce face ca MC sa fie
cu adevarat moarte este pierderea unitatii sornatice integrative, 11 reprezinta
faptul ca speciali~tii in transplant considera drept un criteriu pentru a recomanda
un pacient in MC ca donor de organe tocmai stabilltatea sa hemodinamica; o
dovada a integritiitii sale somatice. Cei a caror stare, in ciuda tratamentului
agresiv, se degradeaza inexorabil spre colaps cardiovascular sunt contraindicafi
pentru transplant.

-- Mai departe, o serie intreaga de functii integrative ale organismului nu

sunt mediate cerebral, regasindu-se eel putin Ia o parte dintre pacientii in MC, de
Ia echilibrul energetic, mentinerea temperaturii corpului (chiar daca la o valoare
mai mica decat cea normalii ~i doar cu ajutorul piiturii), capacitatea de a vindeca
rani ~i de a raspunde imunologic, Ia maturizarea sexuala ~i cre~terea
propoqionala. Nu este clar de ce, atunci cand se discuta despre MC, aceste
functii nemediate cerebral, dar indiscutabil emergente, nelocalizabile, anti-
entropice ~i mai evident somatic integrative decat cele mediate cerebral, pot fi
ignorate. Mai mult, atat circulatia cat ~i nutritia, reprezinta mijloace ale acestor
functii somatice nemediate cerebral. Numai ca, dacii in absenta circulatiei ~i
nutritiei intelese in sens biochimic, organismul evolueazii rapid spre un punct
termodinamic de neintoarcere, dupa care cre~terea de entropie tipica materiei
nevii nu mai poate fi oprita terapeutic nici macar in teorie (de pilda, prin perfuzia
de sange oxigenat), acela~i lucru nu este valabil in absenta batailor i.nimii sau a
functionarii pliimiinilor. Acestea nu sunt sine qua non pentru viata unui mamifer,

227
 lnsa circulatia ~ i respiratia mitocondriala, raspandite In tot corpul ~i nemediate
cerebral, sunt.
0 dovada irefutabila ca funct iile integrative ale creierului, oricat de
importante pentru sanatate ~i activitatea mentaHi, nu sunt strict necesare pentru,
~i constituie inca ~~ mai pufin, viaJa organismului ca intreg, o reprezinta
echivalenta somatica fiziopatologica dintre trupul aflat in MC ~i eel al unui
pacient viu cu diabet insipid compensat terapeutic care sufera de sectionare a
miiduvei spiniiri i In zona cervicala superioara ~i este vagotomizat farmacologic.
Din punct de vedere a! unitiifii integrative a trupului, MC ~i sectionarea maduvei
in zona superioadi plus atropinizarea nervului vag sunt practic indiscernabile,
lntrucat marginea caudalii a leziunii lntregului creier este de fapt o leziune a
jonctiunii medulare cervicale. De aceea, daca victima unui ~oc spinal provocat
de leziunea acuta a maduvei spinarii este vie Ia nivelul organismului ca intreg,
acela~i lucru trebuie sa fie valabil ~i pentru pacientii In MC, singura diferen~
semnificativii fiind pentru cei din urma distrugerea capacitatii con~tiintei.
Desigur, distrugerea totalii a creierului reprezintii o leziune fatala, dar in sensu!
cii tinde spre moartea organismului (ciireia u se poate opune interventia
medicalii) ~i nu In sensu} ca este fn sine aceasta moarte.
Ce rol joaca atunci creierul daca nu poate fi considerat integratorul
organismulu i? Direct sau indirect, intr-o miisura mai mare sau mai mica, creierul
impreunii functi ile pe care le mediaza, este implicat in toate functiile somatice
integrative, dar mai degraba cu rol ·de reglaj, modulator ~i intensificator al
funetiilor unui organism viu unitar deja prezent, iar nu absolut constitutiv al
unitiitii prezente a organismului. De pildii, In cazul mentinerii echilibrului
termic, , termostatul" se afUi In creier (hipotalamus), dar ,.sistemul de lnciilzire"
este metabolismul energetic distribuit in tot corpul. Acest echilibru functioneaza
mult mai bine cand este reglat de catre creier dar nu dispare cu totul In caz
contrar. Pacientii in MC sunt hipotermici dar, spre deosebire de cadavre,
genereazii spontan o anumita caldurii ~i mentin o temperatura In limite
compatibile cu viata, cu sirnplul ajutor al piiturilor. Paturile nu ajuta insa Ia
cre~terea temperaturii cadavrelor de Ia morgii.
Mai mult dedit atat, daca un organism viu poate fi eel mai bine descris ca
un sistem termodinamic deschis, unitatea sa integrativa este prin definifie o
proprietate emergentii, holisticii ~i neinlocuibiHi, fii nd data de interactia reciproca
anti-entropica a tuturor celulelor ~i tesuturilor organismului, interactie mediatii In
eazul mamiferelor de catre cireulatia sangelui oxigenat.
Concluzia este eli argumentului echivalentei dintre criteriul ~ i definitia
moqii ca moarte cerebrala ii lipse~te tocmai suportul ei esential, anume eel
fiziologic. (Shewmon, 2001)

228
 2. Moartea trunchiului cerebral (brainstem death; UK, 1976, 1995;
Commonwealth)
Definitie Criteriu Teste
Pierderea ireversibiUi a
capaciHitii con~tiintei,
incetarea permanenta a - Lipsa reflexelor de
impreuna cu pierderea
functioniirii trunchiului trunchi cerebral
ireversibila a capacitiitii de a
cerebral - Apnee
respira (~i, prin urmare, de a
sustine spontan ritmul cardiac)
Diferente dintre aceasta formulare a moqii ~i cea a moqii 1ntregului creier
privesc atat defmitia ~i criteriul cat ~i testele, de~i 1n ceea ce prive~te testele e
minima. Mai exact, nu pretinde decat teste clinice, nu ~i procedee tehnologice
auxiliare, pentru stabilirea mortii trunchiului cerebral. Motivul adoptiirii acestei
formulari se afla In rolul pe care 11 joacii trunchiul cerebral in functionarea
creierului. Se considerii ca, intrucat aici se afla centri nervo~i critici (sistemul
reticular activator ascendent SRAA) care activeaza cortexul, !a.cand posibila
functionarea creierului ca intreg, trunchiul cerebral este ,sistemul critic" al
,sistemului critic" al organismului (trunchiul cerebral ar fi pentru creier ceea ce
este creierul pentru trup). in acest sens, formularea aceasta se mai nume~te ~i
moartea creierului ca fntreg (death of the brain as a whole). De asemenea, se
subliniaza rolul centrilor nervo~i din bulbul rahidian pentru functionarea
spontana a respiratiei.
in afara de avantajul simplificarii procedurilor de diagnoza, formularea de
fata are avantajul unui raport teste-criteriu oarecum coerent, sub acest aspect
prezenta functiilor neurohormonale sau a activitatii corticate evidentiate prin
EEG de care a fost vorba mai sus nefiind un argument invalidant. Totu~i, nu e
clar sensul pentru care noua formulare pretinde sii fi incetat - ~i testeazii acest
lucru - functii ale trunchiului cerebral care nu au legiitura nici cu capacitatea
con~tiintei, nici cu respirat)a spontanii. Verificarea absentei tuturor reflexelor de
trunchi cerebral are sens numai in cazul in care acest lucru sluje~te tezei ca
moartea truncbiului cerebral reprezintii punctul de nei'ntoarcere al procesului
mortii, conceptie bazatii pe argumentul unitiitii integrative impuse de creier
discutat anterior (Plum).
Probleme majore sunt insii atat in privinta justificiirii definitiei ca atare,
cat ~i in privinta raportului criteriu definitie.
A~a cum recunosc promotorii ei, MTC i~i justificii defmitia mortii ca ~i
coma apeica nu printr-o conceptie biologica unitarii, ci ca un concept clinic
formulat pe baza unei traditii cultural-sociale, de sorginte iudeo-cre~tina, care
incearca se reformuleze In termenii neurofiziologiei modeme ~i sa combine intr-
o singura definitie vechile notiuni ale separiirii sutletului con~tient de trup

229
(,pierderea capacitatii con~tiintei") ~i pierderii su.flarii de viatfi (,pierderea
capaciUit]i de a respira"). (Pallis) Dincolo de caracterul recunoscut hibrid,
filosofic-cultural-ftziologic, al defrnitiei, ea pune de la bun inceput problema
unui criteriu adecvat care sa satisfaca simultan ~i univac cele doua cerinte.
Identificarea acestuia cu moartea truncruului cerebral asigura eel mult numai
simultaneitatea, insa deftni~a nu este implinita fn mod univac de moartea
trunchiului cerebral. Un pacient in stare vegetativa persistenta cu paralizia
diafragmei satisface definitia apneei incon~tiente, dar poate avea un trunchi
cerebral intact, a~a !neat acesta poate fi declarat mort conform deftnitiei, dar viu
conform criteriului!
In afara de aceasta, fiecare dintre cele doua componente ale definitiei
ridica problemele ei. A~a cum s-a discutat anterior, respiratia nu poate fi redusa
fiziologic numai la rasu:flare, a ciirei spontaneitate e 1ntr-adevar pierduta
ireversibil In MTC. in cazul tuturor pacientilor dependenti de ventilator, fie in
MTC, fie din alte cauze (e.g., poliomelita), functia pulmonadi, ca schimb de
gaze ~i ca proces de oxidare Ia nivel celular, este activa. Cum anume are loc ra-
su.flarea a devenit irelevant pentru defrnirea mortii tocmai odata cu aparitia STI.
In privinta rolului TC In privinta ,capacita~i de con~tiinta", s-a dovedit ca
acesta nu joaca un rol unic (v. infra). De pilda, s-a constatat prin stimularea
profunda a creierului ca emisferele cerebrale pot media activarea, producand
astfel un comportament de activare, chiar dupa pierderea completa a SARA. De
asemenea, s-a pus in evidenta activitate EEG 1n cazul unor pacienti 1n comii
apneica Ia.rii retlexe cefalice, datorata unor leziuni ale TC. Mai mult, urtor astfel
de pacienti li s-a restabilit con~tiinta prin stimularea electrica a forma~unii
reticulare a:.flatii deasupra leziunii. In acest caz ei ar fi putut fi declarati, conform
MTC, ,cadavre con~tiente"! (Machado, 1999; Shewmon, 1998b)

3. Moartea creierului mare (higer brain death, neadoptata legal) .

D efmitie Criteriu Teste
Pierderea ireversibilii a I Incetarea permanentii a
Lipsa functiilor
ceea ce este semnificativ functioniirii cortexului
cognitive ~i afective
naturii umane
In fata di:ficultatilor conceptuale ~i a invalidiirii clinice a defmitiilor
discutate panii aici, o serie de autori (cu predidere filosofi, dar ~i medici) au
propus o alta definitie a mortii, care abandoneaza suportul propriu-zis biologic,
somatic al celor anterioare, cu concentrarea lor pe functiile vegetative ale
creierului, pentm a se referi Ia ceea ce e considerat a fi caracteristica cea mai
specifica a naturii umane, ~i anume con~tiinta ca functie a cortexului_cerebral.
Criteriul 11 constituie 1ncetarea ireversibila a functiilor emisferelor cerebrale, in
particular ale neocortexului, iar testele trebuie sa evidentieze clinic absenta
acestor functii.

230
 In acest fel, MC poate fi reformulata ca moartea individului in cauza intr-
un mod coerent, insa nu pe baza unei defin.itii strict biologice a mortii, ci a uneia
mai degraba psihologice ~i ca atare specifidi speciei urnane.
Nici aceasta definitie nu este lipsitii de probleme semnificative. M ai intai,
o analiza atenta a fiziopatologiei aferente con~tiintei a scos tn evidenta faptul cii
nu exista o relatie simpla, univocii, lntre componentele con~tiintei, activarea ~i
con~tienfa, ~i structurile inferioare (TC), respectiv superioare (cortex) ale
creierului, ceea ce viciaza raportul definitie criteriu. (Machado, 1999; Zeman)
De asemenea, limitarea criteriului Ia cortex are drept consecinta declararea
pacientilor In stare vegetativii persistenta (SVP, defin.ita de functionarea
activarii, dar pierderea con~tientei) ca fiind morti conform definitiei. Or, s-au
pus in evidenta dovezi consistente di structurile subcorticale pot media anurnite
forme de con~tienta, ceea ce face plauzibila existenta unei forme de co~tienta
interioara chiar dacii aceasta nu se poate exprima datorita ,decuplarii" cortexului
de lumea exterioara (a~a numitul locked-in-syndrome). Pentru a rezolva acest
gen de probleme, s-a propus reformularea criteriului, fiicandu-se la intregul
substrat anatomo-functional (la nivelul lntregului creier, atat in TC, structurile
subcorticale ~i neocortex) implicat in manifestarea celor doua componente ale
con~tiintei. (Machado 1995,1999) In felul acesta se evita includerea SVP In MC.
Apoi, este criticata insa~i justificarea alegerii unei definitii specific urnane
a mortii. Omul este numai una dintre vietuitoare; ceea ce define~te omul,
con~tiinta, 11 deosebe~te 1ntr-adeviir de celelalte vietuitoare, dar faptul ca atare de
a trai e ceea ce totu~i are in comun cu acestea. (Youngner&Barltett)
Dar, chiar daca acceptam justetea acestei definitii a mof!ii ca tncetare a
con~tiintei, ea trebuie evaluata in sine. intruciit orice defmitie a mortii depinde
de definitia vietii al carei sfiireyit vrem sa-l identificam, fundamentul notiunii de
fata este dat de distinctia intre viata organismului uman ~i viata unei persoane
definita aici prin con~tiinta sa. Succesele chimiei, incepand cu secolul al 19-lea,
de a sintetiza in vitro compu~i organici, au discreditat ~tiinti fic conceptia antica
~i medievala dupa care funqiile biologice nu se pot explica decat apeland la un
principiu vital (suflet) care le catalizeaza. Cu toate acestea, intelegerea
biochirniei trupului omenesc ~i a integrarii sale somatice nu ofera ~i intelegerea
experientei traite a con~tiintei umane, care se cuvine lnteleasa 1n termeni ei
proprii, psihologici. (Zeman)
Pe de-o parte, se argumenteaza, avem viata umana biologicii, pe de alta
viata con~tiintei, singura care merita luata in discutie ca viatii propriu-zis umanii.
Legatura dintre acestea doua este data de conexiunea trup-creier-coni?tiinta.
Trupul este inteles in acest context ca un sistem complex care In mod natural
sustine viata creierului (a~adar, noua definitie prive~te raportul dintre creier ~i
organism tn sens opus fata de definit]ile anterioare), care Ia randul sau este
suportul material sau organul con~tiintei. Relatia specialii a con~tiintei cu

231
 creierul este de mult o certitudine ~tiintifica. Pe langa aceasta, convingerea ca
orice alt organ, cu except]a creierului, poate fi (eel putin in mod teoretic) tnlocuit
cu un organ transplantat sau proteza, fara alterarea identitatii con~tiintei, face ca
creierul sa fie despartit conceptual de restul, ,impersonal", al trupului, ca o
enti tate aparte care confera caracterul personal vietii. Astfel, chiar dad\ trupul
manifesUi viata biologica, In cazul inceHirii functiei creierului nu mai exista viata
con~tienta ~i, ca atare viata persona Ia, ceea ce ecruvaleaza cu moartea persoanei.
Argumentul sufera 1nsa de confuzie cu privire Ia raportul organism -
organ - functie, precum ~i de reducerea con~tiintei Ia o functie derivata din
substratul ei material.
in afara unui organism un organ poate fi functional, dar nu are nici o
functie, intrucat functia nu poate fi definita decat in raport cu un organism. Mai
mult, capacitatea unei functii biologice a unui organ nu rezida pur ~i simplu in
acel organ !n sine, ci 1n principiul dinamic ce sustine vitalitatea organismului
(daca organismul este descris ca un sis tern termodinamic, principiul de care
vorbim este descris matematic de sistemul de ecuatii diferentiale asociat). Prin
urmare, distrugerea acelui organ nu elirninii de-a dreptul capacitatea acelei
functii, ci ii impiedidi actualizarea. Ca dovada, faptul cii un artefact (grefa,
proteza) poate inlocui organul ~i astfel realiza functia respectiva numai dadi
exisra ,receptivitatea" trupului Ia rolul artefactului, receptivitate inerenta in
vitalitatea trupului in sine. Atat timp cat trupul ramane un organism viu,
capacitatea sa pentru functii care deriva din sine ramane actuala. Tocmai pe
existenta acestei capacitati se bazeaza posibilitatea transplantului de organe.
Se pune !ntrebarea daca nu cumva creierul este o exceptie din acest punct
de vedere. Nu cumva functia sa depinde numai de functionalitatca sa, indiferent
de aportul unui organism integrat? Raspunsul este !impede negativ In privinta
functiilor somatice mediate de creier, a~a cum rezultii din discutia anterioara.
Dar in privinta functiilor psihologice, a gandurilor, a memoriei ~i a
sentimentelor? in acest caz raspunsul depinde fundamental de cele doua tipuri de
interpretiiri posibile ale coo~tiintei, unul materialist (con~tiinta nu este altceva
decal o functie a creierului, ,substanta ganditoare"), iar altul ne-materialist
(indifereot de ce natura ar fi; con~tiinta nu este o funqie biologidi, de~i folose~te
ca interfatii cu lumea materiala o asemeoea functie).
Daca con~tiinta este doar un epifenomen material, rezultat al proceselor
neurofiziologice din creier (asemaniitor functionarii unui calculator), lipsa sau
distrugerea suportului material atrage ipso facto ~i !ipsa functiei, respectiv a
con~tiintei. Atunci, moartea creierului este disparitia con~tiintei, care este
disparitia sau moartea persoanei. Dar chlar tn acest caz, nu rezulta ca
organismul, in rest functional, ~i-ar pierde prin aceasta capacitatea ftmctiei
cognitive. Daca, teoretic, creierul ar putea fi reconstituit, pacientul in MC ar
putea recapiita con~tiinta, chlar daca cu memorie ~i trasiituri de personalitate
schimbate, dependente de noua structura a retelei sinaptice. Contra-argumentul
ca acest scenariu ipotetic ar produce o noua con~tiinta ~i, ca atare, o noua

232
persoanii nu face decat sa scoata in evidentii aporia Ia care ajunge inevitabil
interpretarea materialistii, dublu reductionistii a persoanei Ia con~tiinta ~ i a
con~tiintei Ia o functie cerebralii: daca noul substrat neuroftziologic ar ft
reconstituit identic, atunci am avea douii co~tiinte, respectiv doua persoane
distincte spatio-temporar dar indiscemabile psihologicl
Daca insa con~tiinta, indiferent de modul in care interactioneaza cu lumea
materiala, nu se reduce Ia aceasta interactiune, atunci disparitia sau moartea
con~tiintei nu poate fi dedit presupusa nu ~i demons/rata factual in cazul
incetiirii functii lor creierului. Lipsa evidenfei functionari i con~tiintei prin
manifestiiri exterioare nu este # o eviden{a a lipsei ei, decat dacii se confunda
con~tiinta cu capacitatea de riispuns Ia stimuli exteriori. Mai mult, daca
con~tiinta este privita ca doar una, de~i cea mai importantii, dintre functiile
entitiifii spirituale identiftcate cu principiul dinamic al vitalitatii organismului
(sufletul, 'in terminologia traditionala), atunci atata vreme cat organismul 1~i
pastreaza vitalitatea, chiar daca functiile cognitive ale creierului sunt anihilate de
moartea sa, acest fapt nu elimina posibilitatea con~tiintei ci numai ii impiedica
actualizarea. in aceasta perspectiva moartea nu poate fi identificata decat atunci
cand nu mai exista un organism integrat capabil de a actualiza functii spirituale.
(She~on, 1997; 1998b;2000;200 1)
in afara problemelor considerate deocamdata inextricabile (Zeman),
definitia de fatii ridica ~i problema posibilitatatii de a diagnostica starea de
incon~tienta permanentii. A~a cum rezulta din dezbaterile ~ i literatura privitoare
Ia SVP, la starea de con~tiinta minima ~i Ia diverse alte sindromuri asociate
leziunilor cerebrale, evaluarea con~tiintei altuia este pur deductivii ~i depinde de
o interpretare a calitiitii ~i cantitatii reactiei Ia diver~i stimuli. (Bernat, 2002;
Giacino et al.) Stabilirea unor teste concludente cu privire Ia spectrul patologiei
con ~tiintei riimane Inca un deziderat.
in cele din urma, dupa cum am vazut, acest concept nesomatic a! mortii
implica un concept nesomatic a! vietii, a~a incat toti cei aflati in stare de
incon~tienta permanenta (cei declarati morti dupa criteriul clasic, cei declarati
morti dupa criteriul MC, cei in stare vegetativa permanenta, copiii anencefalici)
sunt vii somatic dar morfi nesomatic! Nu e un joe de cuvinte ci exprima
perplexitatea conceptuala ~i morala resimtita de cei care sunt in situatia de a se
raporta direct la ni$te ,cadavre" cu proprietiiti remarcabile, cele mai multe dintre
ele identice cu cele ale persoanelor vii. Poate fi un astfel de ,cadavru" viu
somatic 'ingropat sau incinerat? Anumiti autori considedi aceastii perplexitate
neesentiala teoretic, doar o amprenta a intuitiei comuoe, inca predominante Ia
nivelul mentalitatilor, dar surmontabila !ntr-un viitor neprecizat. (Troug, 1997;
Youngner&Bartlett) Aceastii controversa ,esteticii" (cum o numesc ace~ti autori)
ne prilejuie~te, inainte de a formula diteva concluzii despre posibila atitudine a

233
Bisericii fata de controversa definirii moqii, o privire asupra unor atitudinii chiar
din sanul comunitafii medicale.
C. Atitudini fn comunitatea medicalii
Dupa cum rezulta din discutia de pana aici ~i sintetizatii sub acest aspect
in tabloul de mai jos, perplexitatea amintita e comuna In cazul tuturor pacientilor
in MC, cei declarati astfel dupa criteriul moqii con~tiintei avand In plus ~i
respiratie spontana.
Atribute ale persoanelor vii Persoane vii ,.Mort-cerebral" ,Mort-cardiac"
Ritm cardiac, cald, bine
Da Da Nu
perfuzat
Respira~ie Da Da (cu ventilator) Nu
Organe vitale functionale
Da Da Nu
ficat, rinichi etc.)
Capabil de reproducere Da Da Nu
Capacitate a con~tiintei Da Nu Nu
(Tabloul compara atributele fundamentale ale persoanelor vii cu cele ale
pacien~lor In MC ~i cu cele ale cadavrelor; dupa Troug, 2001)
Acest tablou ilustreaza faptul ca MC ~i cea traditionala sunt doua stari
fiziologice foarte diferite. In MC inima bate spontan ~i majoritatea organelor pot
functiona ~~ interactiona perfect, sustinerea artificiala privind doar riisuflarea ~i
adesea presiunea arteriala ~i echilibrul hidric. A~a cum recunoa~te unul dintre
piirin~i MC ,pacientul In MC nu prezinta procesul de descompw1ere somatica
progresivii In acela~i fel ca ~i pacientul declarat mort prin teste cardiopulmonare.
fn MC creierul suferii un proces de putrefactie ~i autolizii, 1nsii restul trupului nu
se dezintegreazii pana cand circulatia sistemicii nu lnceteazii." (Bernat, 1999,
p.85).
Nu este de mirare atunci nefncrederea foarte raspanditii in comunitatea
medicala ~i ~tiintificii in faptul cii MC este sau indica moartea. Un indiciu graitor
este urmatorul: pacientii In MC care nu sunt declarati donori nu sunt tratati ca ~i
cadavre. Nu sunt disecati pentru Iec~ile de anatomie ale studentilor ~i nu sunt
folositi In practica de catre chirurgii rezidenti, de~i ar sluj i mult mai bine acestor
scopuri decat cadavrele. Nu sunt folositi nici miicar pentru acele cercetiiri care ar
fi altfel daunatoare ~i ne etice daca s-ar realiza pe pacienti vii. Aceasta insearnnii
ca ace~ti pacienti sunt moqi numai in cazul ~i pentru scopul transplantiirii!
(Shewmon, 2000)
Un alt aspect, referitor Ia dificultiilile implementarii definitiei neurologice,
~i mai ales ale conceptualiziirii ei de catre segmentul social eel mai avizat: 0
ancheta lacuta in randul personalului medical implicat in transplantul de organe
a relevat cii numai 35% dintre cei chestionati au identificat corect criteriile
medicate ~i legale pentru determinarea mortii; 58% n-au putut folosi un concept

234
coerent al morfii, iar 19% au folosit un concept al mortii susceptibil de a declara
pacienti in SVP ca moqi. (Youngner et al., 1989)
Ca un ultim indiciu al lipsei de consens in comunitatea ~tiintificii este
faptul cii eel rnai recent document oficial al Academiei Americane de Neurologie
privind aspectele clinice ale diagnozei MC ignora cu desavar~ire orice justificare
conceptuaUi a criteriului neurologic al moqii, de~i tocmai acesta ridica cele mai
mari probleme. (cf. Wijdicks, 2001)

D. lmportan{a recun oa~terii dezbaterii in jurul M C pentru stabilirea

p ozifiei B isericii
La capatul excursului realizat aici, orice reflexie asupra pozitiei posibile a
Bisericii se confruntii inevitabil cu urmatoarele lntrebiiri: a) care este
semnificatia pragmatismului care a dominat introducerea noului criteriu al
mortii? b) dacii exista o controversii, care este directia ei - se diminueaza, se
acctentueazii, ce solutii se intreviid- !?i care este semnificatia acesteia? c) in ce
raport se aflii antropologia subiacentii conceptului de MC cu antropologia
traditionala a Bisericii? d) ce implicatii are atitudinea Bisericii fata de aceasta
problema. Le vom aborda pe scurt pe fiecare.
a) Pragmatismul dominant in lumea ~tiintei moderne este evident ~i,
probabil, inevitabil; numai ca, noul context clinic ~i interesul beneficiarilor
noilor tehnologii medicale (pacienti, medici, complexul financiar-~tiintific) vin
adesea In contradictie cu mentalitati ~i atitudini fata de persoanele aflate in
preajma moqii sau fata de ramii~itele trupe~ti ale celor decedati dintre cele mai
inriidacinate social. Biserica nu poate accepta sa-~i modifice concepte
fundamentale despre viata ~i moarte (ca existii aceasta implicatie v. maijos) ~i sa
sustina schimbi'iri sociale de dragul unor considerente extrinseci In raport cu
misiunea ei.
b) A~a cum dovede~te literatura evidentiata ~i sintetizati'i aici, ca ~i cele
trei congrese internationale dedicate MC (Havana 1992, 1994, 2000),
controversa nu doar exista, ~i nu doar Ia marginea comunitiitii ~tiinpfice, dar nu
pare a diminua. (cf. Greenberg ~i rezumatele congreselor pe situl
www.changesurfer.com/BD/) Desigur, nu se pune problema ca Biserica sa
devina parte a controversei ~tiintifice, actiune pentru care nu are nici un fel de
competenta. Pentru ea important e iara~i substratul extra-~tiintific al
controversei, iar acesta rezulta eel mai bine din direcfia In care se profileaza o
solutie: una care nu numai sa nu schimbe politica actuala in domeniul
transplantului ci sa o sustina ~i mai bine. Cu rare exceptii, adversarii MC
lntemeiate somatic vizeazii o noua definitie a mortii ca pierdere ireversibiHi a
con~tiintei, a~a incat pacientii in SVP ~i anencefalicii ar extinde categoria de
pacienti care pot fi declarati morti ~ i pot candida astfel Ia statutul de donori.
A~adar tot o cerinti'i utilitara ar stabili frontiera dintre viata ~i moarte. Daca

235
 aceasta forma de dominare a unui consens social (mai mult implicit In mediile
neavizate) asupra criteriului medical e acceptabiUi, atunci de ce i s-ar pretinde
Bisericii ca, in numele competenfei $Liinfei medicale, sa se acomodeze unei
definitii a moqii care nu-~i are ultimul temei In dovezile ~tiintifice ci in
interpretarea lor filosoficii cea mai convenabi la pentru un segment social? (De~i
salutate cvasi-unanim, accesul Ia noile tehnologii, in conditiile costurilor cerute
de ele, este o chestiune ea msa~i foarte controversata.) lntrebarea este daca
Biserica poate accepta orice filozofie de viata, oricat de raspandita ar fi ea.
c) Dar este fi losofia MC compatibila sau nu cu antropologia Bisericii?
Abordarile somatice ale MC (primele doua discutate) n-ar contrazice conceptia
traditionala privind moartea ca disociere a sufletului de trup ce antreneaza
descompunerea ireversibila a unitatii trupului. Numai cii valabilitatea acestei
definitii depinde de acceptarea echivalentei ei fiziopatologice cu defini~ia
clasica, ceea ce pare a fi tot mai mult contestat de voci cu autoritate ill mediile
competente. in orice caz, un organism viu este pentru antropologia ortodoxa o
dovada categoricii a prezentei sufletului 'in trup (prin activitatea functiilor sale
vitale), indiferent de situapa oricarui organ in parte. Este greu de vazut cum ar
putea accepta Biserica reducerea tntelegerii viepi persoanei umane Ia viata
creiemlui.
in privinta identificarii acestei vieti cu con~tiinta, divergenta este Inca ~i
mai evidenta. Filosofia curentii ill ~tiinta cu privire la raportul con~tiintii (minte)-
trup este categoric materialistii (fie monistii, fie dualistii, cf. Zeman): con~tiinta
este un fenomen indisolubil legat de substratul ·ei material. Or, 1ntreaga
experienta duhovniceasca a Bisericii recuno~te persistenta con~tiintei ~i dupa
moarte. Este perfect adevarat ca, pe de o parte, cunoa~terea de sine in fume
presupune lntotdeauna un trup personal viu (trupuJ fiind interfata persoanei cu
lumea sensibiHi). lnsa, P.e de alta parte, devreme ce subzistii o con~tiinta de sine
dupii moarte, dar :fara o cunoa~tere de sine in fume, moartea creierului nu
mseamna moartea con~tiintei, nici neaparat moartea trupului, ci numai o
disociere intre con~tiinta ca functie suprema a sufletului ~i trup, care face
imposibila cunoa~terea de sine fn lume. Atata timp cat mai exista un trup viu, nu
se poate declara moartea: pentru antropologia ortodoxa moartea biologicii (spre
deosebire de cea spiritualii) este lntotdeauna moartea organismului.
d) Acceptarea de catre Biseridi a fllosofiei MC ar avea o implicatie
imediatii substantiala: ar msemna abandonarea apariirii pozitiei ei fata de
identitatea personala a embrionului uman de Ia concepere, pozitie bazatii tocmai
pe existenta unui organism viu, inaintea manifestarii unor forme de con~tiinta
oricat de rudimentare. De~i diferii In aproape orice alta privinta, embrionul ~i
pacientul 1n MC au acest punct comun ~i ignorarea lui ar atrage o grava
inconsistenta in pozitia Bisericii.

236
 Literatura consultati1:2
Bernat J.L., Questions remaining about the minimally conscious state,
Neurology 58 (2002), 337-338;
Bernat J.L., Refinements in the definition and criterion of death, in Youngner et
at., The definition ofdeath. Contemporary controversies, 83-92;
Brody B., How much of the brain must be dead?, in Youngner et al., The
definition ofdeath. Contemporary controversies, 71-82;
Coimbra C.G., Implications of ischemic penumbra for the diagnosis of brain
death. Apnea testing may induce rather than diagnose death,
Brazilian Journal of Medical and Biological Research, 32 (1999),
1479-1487;
Giacino J.T. et at., The minimally conscious state. Definition and diagnostic
criteria, Neurology 58 (2002), 349-353;
Geenberg G., As good as dead, The New Yorker, August 13,2001, 36-41;
Halevy A., Brody B., Brain death: Reconciling definitions, criteria, and tests,
Annals ofInternal Medicine, 119 (1993), 519-25;
Halevy A., Beyond brain death?, Journal of Medicine and Philosophy, 26
(200 l ), 493-50;
Lynn J., Cranford R., The persisting perplexities in the determination of death, in
Youngner et al., The definition of death. Contemporary
controversies, 101-114;
Machado, C., Consciousness as a definition of death: Its appeal and complexity,
Clinical Electroencephalography, 30 (1999), 156-164;
Machado C. A new definition of death based on the basic mechanisms of
consciousness generation in human beings, in Machado C., (ed.),
Brain Death {Proceedings of the Second In ternational Symposium
on Brain Death), Amsterdam: Elsevier Science, 1995, 57-66;
Pallis C., On the brainstem criterion of death, in Youngner et al., The definition
ofdeath. Contemporary controversies, 93- l 00;
Pernick M. S., Brain death in a cultural context: The reconstruction of death,
1967-1981, in Youngner et al., The definition of death.
Contemporary controversies, 3-33;
Plum F., Clinical standards and technological confirmatory tests in diagnosing
brain death, in Youngner et al., The definition of death.
Contemporary controversies, 34-65;

2
Un ghld util nespeciali~tilor este Leonard Gavriliu, Dic{ionar de cerebrologie, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucure~ti 1998. tmi exprim intreaga recuno~tinta fata de profesorii J. T. Giacino, A.
Halevy, M. A. Potts, A. Shewmon, R. D. Troug, E. F. M. Wijdicks, S. J. Youngner ~i A. Zeman
care mi-au oferit cu generozitate lucriirile lor, ca ~i lui Mihail Neamfu, sprijinitor nedezmintit in
ultimli instanta. Pentru modul In care argumentele profesionistilor se regl1sesc in expuncrea -
dorita cat mai put in originala- a unui amator, riispunderea o poartii, desigur, eel din um1a.

237
Potts M., A requiem for whole brain death: A response to D. Alan Shewmon's
, The brain and somatic integration", Journal of Medicine and
Philosophy, 26 (2001), 479-491;
Potts M., Pro-life support of the whole brain death criterion. A problem of
consistency, in M. Potts, P. A. Byrne, and R. G. Nigels (eds.),
Beyond brain death, K luwer Academic Publishers, 2000, 121-138;
Shewmon A., The brain and somatic integration: Insights into the standard
biological rationale for equating "brain death" with death, Journal
ofMedicine and Philosophy, 26 (2001), 457-478;
Shewmon A., Commentary on Pope John Paul II's Address to the 181h
International Congress of the Transplantation Society, August 29,
2000, (nepublicat);
Shewmon A., Spinal shock and ,brain death": Somatic pathophysiological
equivalence and implications for the integrative-unity rationale,
Spinal Cord, 37 (l999a), 331-324;
Shewmon A., Is it reasonable to use the UK protocol for the clinical diagnosis of
,brain-stem death" as a basis for diagnosing death?, in Gorrnally L.
(ed.), Issues for a Catholic Bioethic (Proceedings of the Linacre
Center 20th Anniversary Conference on Bioethics, Cambidge, July
21-31. London: The Linacre Center, 1999b, 315-33 (inaccesibil);
Shewmon A., Chronic ,brain death": Meta-analysis and conceptual
consequences,Neuro/ogy,53 (1998a), 1369-1372, 1999;
Shewmon A., "Brainstern death", "brain death" and death: A critical ·re-
evaluation of the purported equivalence, Issues in Law and
Medicine, 14 (1998b), 125-145;
Shewmon A., Recovery from "brain death": a neurologist's apologia, Linacre
Quartely, 64 (1997), 30-96;
Troug RD., Commentary on "Brain Dead Person" Chapter 1 (Nov. 24, 2001)
(http://www.lifestudies.org/archive.html; accesat In mai 2002)
Troug RD., Is it time to abandon brain death?, Hasting Center Report, 27
(1997), 29-37;
Troug RD., Fackler J.C., Rethinking brain death, Critical Care Medicine, 20
(1992), 1705-1713;
Van Norman G., A matter of life and death: What every anesthesiologist should
know about the medical, legal, and ethical aspects of declaring
brain death, Anesthesiology, 91 (1999), 275-287;
Wijdicks E.F.M., Brain death worldwide. Accepted fact but no global consensus
in diagnostic criteria, Neurology, 58 (2002), 20-25;
Wijdicks E.F.M., The diagnosis of brain death, New England Journal of
Medicine, 344 (2001), 1215-1221;
Youngner S.J., Arnold, RM., Philosophical debates about the definition of
death: Who cares?, Journal ofMedicine and Philosophy, 26 (200 1),
527-537;

238
Youngner S.J., Arnold, R.M., Schapiro R. (eds.), The definition of death.
Contemporary controversies, Johns Hopkins UP, 1999;
Youngner S.J., Defining death. A superficial and fragile consensus, Archives of
Neurology, 49 (1992), 570-572;
Youngner S.J, Bartlett E.T., Human death and high technology: The failure of
the whole-brain formulations, Annals of Internal Medicine, 99
(1983), 252-258;
Youngner S.J et al., "Brain death" and organ retrieval. A cross-sectional survey
of knowledge and concepts among health professionals, Journal of
the American Medical Association 261 (1989), 2205-2210;
Zeman A., Consciousness, Brain, 124 (2001), 1263-1289.

Abstract
The cerebral (neurological) definition of death is currently the subject of
a growing debate. The conceptual and clinical arguments of three major theories
supporting this definition (whole brain death, death of the whole brain, and
consciousness death) are under scrutiny seeking to offer to a Romanian
Orthodox Church's local bioethical committee an informed review of the
problem required by the aim to delineate the Church's own position. The article
reaches the conclusion that brain death (however defined) is not
physiopathologicaly equivalent with actual death, and therefore the Church
should not accept the cerebral definition of death, lest she will deny her previous
attitudes regarding human decerebrate life.

Lect. Sebastian Moldovan

239
 DATE PRIVIND FENOMENUL EUTANASIC iN
SECOLUL XX ~I INTERPRETAREA LOR
in viata omului exista doua momente :fundamentale care-1 marcheaza:
na~terea ~i inceputul unei vieti de relape, de bucurie ~i opusa ei, moartea cu
cortegiul sau funerar de suferinte ~i de chipuri lntristate. Nu trebuie uitat ca viata
are un inceput ~i un s!ar~it ~i ca moartea face parte integranta din viata.
Societatea actuala tinde sa orienteze moartea pe cat posibil spre institutiile
spitalice~ti, deoarece prezenta ei deranjeaza. M oartea a fost dezumanizata ~i
depersonalizata. Factorii care detennina refuzul mortii sunt tehnicismul,
"deformatiile profesionale" medicale, ~i refuzul cultural al mortii de catre
societate, ca ~i pierderea semnificatiei transcendentale a vietii umane, care duce
la teama de moarte. Refuzul mortii se simte cu precadere in statele puternic
dezvoltate, unde oamenii l~i permit sa plateasca tratamente costisitoare ~i unde
rngrijirea sanata~ii este considerata mai degraba un serviciu pentru cei ce pot
plati, dedit un drept egal garantat tuturor cetatenilor. La acestea se mai adauga ~i
problemele legate de sistemele de ingrijire a sanatatii, incluzand a~a numita
"managed care" ~i finantarea "bolilor catastrofale". Cand ingrijirea sanatatii este
supusa legilor economiei de piata, nedreptatile sunt inevitabile. Aceste probleme
atrag ~i ele din ce in ce mai mult atentia speciali~tilor din domeniul bioeticii. 1
Realitatea mortii ramane ocuWi, caci: "modernitatea dominantii este dispusa sa
reaccepte moartea, dar cu conditia ca ea sa nu perturbe, ci ea sii se integreze In
logica unei gestiuni pa~nice a socialului"2 • Este vorba aici de-o moatie
social mente invizibila: se poate muri, suferi ... dar tara sa deranjeze pe ceilalti.
Mai mult, in societatea noastra, dupii parerea multora, imaginea omului nu este
aceea ca el trebuie sa moara, ci aceea cii t_!"ebuie sa triiiasdi, reu~ind sii se
dezvolte, sa evadeze Ia.ra lncetare din boala. In srar~it societatea ne conduce Ia
un ideal de dominare de sine, ori srar~itu l vietii, ~i 1n particular moartea se
sustrage fundamental din dominatia noastra. Putem aminti aici cuvintele
Evangheliei: "voi nu cunoa~teti nici ziua nici ceasul" dind moartea va veni. (M t.
24,42-43).
"Omorul prin anticipare" se raspande~te astazi in illtreaga lume civilizata,
integrandu-se intr-un sistem perfect coerent de nelegiuiri, ciiruia i se poate
conferi denumirea de "civilizatie a mortii"3 in care "omul s-a rupt launtric de
Dumnezeu'"' datatorul vietii. Cat despre srar~itul nostru, "medicina ~i slujitorii

1
BRECK John, Dileme/e bioetice ~i Ortodoxia, prelegere sustinutli Ia Simpozionul Syndesmos,
Creta, 1n 31 oct-3nov 1997, in Revista Teologicli, nr.l/1998, p.58
2
BAUDRY P., Une incontournable violence, tn, "Autrement", n. 87, febr. 1987, p.24
3
MOLDOVAN Pr.Prof. Dr. flie, Adeviir ~i preamiirire fn Ortodoxie. lndreptar de texte
scripturistice comentate fn vederea apiiriirii /iturgice a dreptei credinfe, Ed. Valea P1opului, 1999,
p. 229
4
ST AN dr.George, Teologie $i bioeticii, Ed. Biserica ortodoxa,Aiexandria, 200 l, p. 7

240
ei" au reu~it, In ace~ti ultimi ani, sa opereze un scbimb lntre credinta intr-o lume
de apoi ce promite ve~nicia ~~ efemera noastra conditie umana, garantata de
progresele ~tiintei. Mai recent, complexitatea interventiilor tehnico - medicale ~~­
a gasit o contrapondere intr-o noua definire a vietii ~~ a mortii, bazata pe
"calitatea vietit' ~i nu pe durata ei. Acest fapt este concretizat prin deschiderea
din ce in ce mai frecventa a unor dosare dificile, considerate bioetice, care
vizeaza genetica, eutanasia, indarjirea terapeutica, trecerea de Ia curativ Ia
paliativ ~~ faza terminala.
F enomenul eutanasic In secolul XX
Impotriva eticii hipocratice, care inca in jurul anului 400 i.Hr. formula
prin "Juriimantul hipocratic": ''Nu voi administra niciodatii nimanui
medicamente ucigatoare, chiar daca mi se cer, ~i nici nu voi da un astfel de sfat",
"eutanasia" a fost pusa adesea in discutie, s-a practicat uneori ~ ~ cruar s-au fiicut
incerdiri de legalizare a ei. E utanasia tinde sii devina una dintre temele majore
ale acestui inceput de mileniu. Fiecare are dreptul la opinie, dar este esential ca
ea sa fie exprimata in "cuno~tinta de cauza". ~i, cu totii, ar trebui sa ne gandim
cii urrnarile unui asemenea gest de legalizare a eutanasiei, ca definitiv ~~ care nu
mai poate fi corectat sunt inca foarte departe de a fi cunoscute.
Primele incerciiri de legalizare a eutanasiei s-au fiicut in Marea Britanie,
unde au existat dezbateri asupra sinuciderii asistate, care au fost prezentate
Camerei Lorzilor, 1n 1936 ~~ in 1950. Au fost analizate anumite conditii de baza
in a face posibilii practicarea eutanasiei bolnavilor in prezenta unui martor.
Discutiile 1n legiiturii cu legarizarea practicii au stirnit insa numeroase obiectii
precum faptul cii: eutanasia este contrarii Legii lui Dumnezeu, cine nu poate fi
vindecat azi va putea sii fie in vii tor ( cu ajutorul tehnicilor moderne), iar
consecinta unei legaliziiri care garanteazii impunitatea pentru omucidere va putea
fi dezastruoasii din punct de vedere sociologic, in viitor. S-a avut in vedere ~i
situatia din Germania nazista. In Marea Britanie, problema eutanasiei a fost
reluata in discutie dupa cativa ani, insa cererea de legalizare a fost respinsa ~i in
1990, pe motiv ca situatia este diferita de cea din 1936 ~i 1950 ~i in particular
pentru eli ,practica eutanasiei nu este admisibila deoarece: destabilizeazii
doctrina sfinteniei viet]i urnane, lipse~te certitudinea ca medicii vor fi dispu~i sii
accepte o atare practicii, iar lucrul In ospicii5 va fi inutil.
0 perioadii de timp de aproximativ 20 de ani, problema eutanasiei nu a
mai preocupat opinia publica in mod special, mai ales ca ~ocul produs de nazism
a fost zguduitor, panii cand in Franta in 8 octombrie 1974, eutanasia a fost luatii
in discutie de catre Academia de M cdicina. l.n 1975, 60% din personalul medical

s cf. HALVE, T, The Voluntary Eutlransia Bill 1936 Revisited, in "Journal of Medical Ethics",
1991 vol.l7 p. 25-29

241
era in favoarea ei.6 La 6 aprilie 1978 a fost inaintatii Senatului o propunere de
lege, cunoscutii sub numele de Legea Caillavet, dupii numele celui care a
prezentat-o7 . Prezentarea a riimas lnsa la nivel de propunere, ea tiind consfintitii
doar pentru bolnavii term.inali adul~, recunoscandu-li-se dreptul de refuz a!
terapiei medicale inutile, dupa ce a fost acceptatii incurabilitatea bolii ~i
inevitabilitatea exitului. Patrick Verspieren denunta In ,Etudes" (ianuarie -martie
1984) utilizarea de cockteiluri otravitoare pentru accelerarea procesului mortii.
Pentru Verspieren ,medicina insa~i este aceea care creeaza numeroase situatii
dramatice: aceasta este 1ndaratnicia in a dori vindecarea, care conduce Ia conditii
de viata extrem de penibile, dificile de suportat pentru bolnavi ~i anturajul lor"8 •
in 1964, medicii au cerut ~1 primit in Suedia consimtamantul tacit aJ
Ordinului lor pentru oprirea vietilor incurabile,9 insii nu s-a pus problema unei
legiferari a eutanasiei. fu Suedia, eutanasia activa este considerata ca un delict de
moarte, pe cand ajutorul Ia suicid nu se pedepse~te dupa lege. in cazuri
exceptionale medicii au dreptul sa deconecteze aparatele pentru lntretinerea
functii!or vitale.
ln mai 1997, Curtea constitutionala columbiana, exprimand-se 'in materie
de omucidere a emis o sentinta in baza careia intra in vigoare o lege asupra
eutanasiei: "Medicul care ajuta sa moara un pacient terminal, suferind grav ~i
avand acordul acestuia, nu poate sa fie subiectul unor sanctiuni penale." 10
Aceasta a fost motivata In favoarea individului care "poate sa-~i determine
propriul interes ~i semnificat1a viet!; In particular sa fie s!antii sau nu!' 1 1
"Omodirea Ia cerere" se pedepse~te msa in Dcmemarca cu inchisoarea
intre 3-5 ani, in functie de motiv ~i gravitate, de~i In 1992 se dorea adoptarea
unei "Legi privind testamentul vietii", prin care sa-~i hotarascii srar~itul 12 •
In Italia, Ia data de 19 decembrie 1984 Loris Fortuna prezenta Camerei
deputa~ilor ,o propunere d~ lege care trebuia sa regleze lntreruperea terapiei in
cazul bolilor terminale, 13 • ln planul sau condamna eutanasia activa $i respingea
lnver~unarea terapeutica. in numele dreptului fiecaruia de "a muri cu
demnitate". 14 Proiectul sau a fost reluat de Parlamentul italian in iulie 1987 ~i
analizat de Tribunalele circumscripfionale ~j Unitatile Sanjtare Locale, astfel
incat sa se respecte dreptul la viata al omului.In cadrul Parlamentului european,
cancerologul euro-deputat socialist francez Schwazemberg a depus, 1n 30 aprilie

&rHlBAUD, Odette, Maitrise de Ia mort, Paris, 1975 p. 149

7
cf. CONCETII, G. , L' Euta11asia. Aspetti giuridici, teologici, morali. Ed.Ave Roma 1987 p. 16
8
Ibidem p.28
9
THJBAUD, Odette, op.cit. p.l49
10
cf. GOTTLIEB, A, L 'eutanasia, m "Forum Trends in Experimental and Clinical Medicine",
1997 n.73, supl. 5, p.32-43
11
Ibidem p.38
l2 KUHLMANN , Andreas, Sterbehi/fe. Rowohld Frankfurt, 1994 p .68
13
CONCEIT!, G., op.cit. p. 17
14
Ibidem, p.20

242
1991, un raport pentru asistenta muribunzilor.in nov. 1991 a avut loc o auditie
publica a Dr. Schwarzemberg ~~ a altor exper{i, in ale carei dezbateri s-au fiicut
grave confuzii intre "eutanasie" ~~ "stadii paleative". 15 in legatura cu aceasta
Sora Marie-Antoinette, Superioara generaHi de !a Petites Soeus des Pauvres a
afinnat: "confuzia introdusa prin text intre inver~unare terapeutica, stadii
paleative, eutanasie, ne pare sa in ~ele opinia publica, nu s-o avertizeze. Dincolo
de aceste fraze complicate dupii dorintii, gandirea este clara: a da doctorului
dreptul de satisfacere a cererii de eutanasie este ceea ce se nume~te a-1 da
mortii." 16
in Elvefia, in 29 aprilie 1999, grupul de lucru "Asistenta Ia deces" a luat
pozitie in favoarea permiterii ~i impunerii ~~ aici a eutanasiei active directe, in
anumite conditii, de compasiune, mila ~i de disperare, cu conditia ca boala sa fie
declarata incurabila, decesul sa fie iminent ~~ suferintele sii fie relevate ca
insuportabile. in 5 iulie 2000, Consiliul federal a luat pozitie privind subiectul,
pronuntandu-se in favoarea unei legalizari a eutanasiei pasive ~~ a eutanasiei
active indirecte. Prin Art.ll4, alin iatul 2, s-a· acceptat legitimitatea eutanasiei
active in toate circumstantele, pozitie acceptata in unanitnitate 17• Dezbaterile
asupra eutanasiei continua, iar incitarea ~~ asistenta Ia sinucidere nu sunt
sanctionate 18, daca nu au un mobil egoist, iar tntreruperile de tratament se fac in
functie de responsabilitatea ~~ discemiimantul medicilor. in Zi.irich 19, ajutorulla
sinucidere nu a fost pedepsit atata timp cat nu s-a constatat nici un interes Ia
mijloc. lnsii, in diminuJ de batrani Rebwies rotesteaza Yvonne Gehri in varsta
de 95 de ani, care este de-a dreptul "~ocatii"1 de noile hotarari.
Eutanasia fn Australia ~i Teritoriile din Nord. in 1995 ansamblul
legislativ din Teritoriile de Nord compus din 25 de membrii au aprobat o
propunere de lege cu 15 voturi pentru ~ ~ 10 contra, care legifera eutanasia activii
voluntarii. Legea a intrat In vigoare Ia 1 iulie 1996. in textul de lege sunt indicate
conditiile care fac posibil ca un bolnav terminal sa primeasdi ajutor medical

15
Ibidem, p.29
16
lbidemp.30
17
,Motion Ruffy, Sterbehilfe, Ergiinzung des strafgesetzbuches," 28.9.1994, p. 15
18
Chancellarie Federate, Code penal suisse, Berne, I992, p. 46; a se vedea ~i HURTADO, J. Pozo,
Droit penal, Partie Speciale, p. 22-25 ~i 55-64
19
OELZ Oswald, Das Sicherheitsgefiihl opfern-Jnakzeptabler Entscheid des Stadtrates zur
Sterbehi/fe, In , Neue Zarcher Zeitung", Ziirich, 2 Dezember 2000
20
Sterbehilfe in Zurich, ,Aufdas hOren, was wir denken ", Beihilfe zum suizid-ein Gespriich mit
Bewohnern des Altesheim Rebwies, in ,Neue ZUrcher Zeitung" von 2.Dezember 2000, De~i i~i
rccrutasera pacien~i din mediul spitalicesc ~i al caminelor de batrllni. Recent s-au filcut presiuni de
aprobare legalii a prezenJei Grupurilor Exit de eutanasiere aici. NesiguranJa a stamit proteste tn
rllndul bl!trllnilor din spitale ~i azile. Ei au pledat pentru mai multa inJelegere din partea tinerilor ~i
a politicienilor, care "ar trebui sa discote nu despre ceea ce ei gandesc, ci dupa ceea ce noi
gfuldim", afirma Heinrich Deppe, fiicand ape! Ia politicienii din Ziirich.

243
pentru a-~i lua propria viata. 21 In cursu! anului 1996 a fost prezentat
Parlamentului Federal australian cererea de abrogare a legii asupra eutanasiei, iar
in martie 1997 Senatul a aprobat proiectul pentru abolirea legii in Teritoriile din
Nord, iar Camera Reprezentantilor a avizat pozitiv?2
Practici eutanasice
a. Eutanasia ~i planul de igienizare rasialii in Germania nazistii
Originea conceptului pe care o ascunde astazi a~a numita "moarte
frumoasa", eutanasica, se afla In anul 1895 Atunci, in acela~i timp cu Adolf
Jositas, care a pledat pentru hotararea personala privind momentul mortii,
prezenta ~i medicul german Alfred Ploez, "Liniile sale de baza pentru o igiena
rasiala'm, pentru o orientare pe mai departe a mi~carii eugeniste germane, ce
avea sa influenteze puternic. Ploez nu a fost in aceasta perioada singurul adept al
24
sincretismului ideologic nazist , ci ~i altii. Cu siguranta, rasismul s-a ascuns
multa vreme sub biologism. Astfel noile discutii despre eutanasie sunt
recunoscute ca flicand parte din categoria biologica a argumentarii, iar eutanasia,
ca un rasism biologic, continua sa functioneze, camuflata sub un rasism
25
eugenic De unde influente rasiale in eutanasie? Tocmai din notiunile de
"valoarea vietii" ~i "nonvaloarea ei", notiuni care au fost un anumit timp forma
biologico-genetidi de constructie a ,raselor" alaturi de pozitionarea lor
socialiL. 26
Un alt aspect, eel al "valorii viefii"+' a fost adus In discutie In fserioada
anilor 1895-1920 de catre adeptii nazismului ~i national sociali~tilor" 8 ~i este
reluat in discutie ca baza de argumentare de catre eticieni precum Peter Singer29
~i Helga Kuhse. Ei au trecut de Ia moartea cerebrala la acceptarea mo¢i

21
cf. KERRIDGE, 1 H; MITCHELL, KR., The legislation of active voluntary Eutha11asia in
Australia: will the slippery slope prove fatal?, in "Journal of Medical Ethics", 1996, vol. 22, p.
273-278
22
KUHSE, H., Eutanasia vo/ontaria, politica e diritto. in "Bioetica", 1997, n. 2, p.292-299
23
Prin no~iunea de ,,rasa", Ploez variaza 'lntre o no\iune universala de ,,rasa" ~i diferentierea
tntre"sistemul rasial" ~i ,rase vitale". ,,Eugenetica" ~i varianta germanli a ,igienei rasiale" au fest
folosite ca sinonime panll. in 1945
24
BOEGER, Alexander. Bioethik und .Rassismus, Neugeborene und Koma-Patienten. in der
deutschen Euthanasie-Debatte, Hamburg-Berlin, 2000, p. 25
25
Ibidem , p. 130
26
Ibidem, p. 148
27
cf. BOOK Gisela, Zwangssterilisation im Nationalsozialismus. Studien zur Rassenpolitik und
Frauenpolitik, Opladen, 1986. Criteriile privind hotiirarea asupra ,valorii vietii" nu sunt numai
codurile unui principiu de valoare, dupa ,,rasa" sau ,gena" sau, ca astlizi, ,genpool", ci sortarea
lor dupli fenotipul ~i genotipul semnelor intr-o ,ierarhie de valori".
28
SCHMUHL Hans-Walter, .Rassenhygiene, Nationalsozialismus, Euthanasie. Von der Verhiitung
zttr Vernichtung, lebensunvert Lebens ", 1890-1945, Gottingen, 1992, ~i Boeger, op.cit., p. 28
29
SINGER, Peter, Praktische Ethik, Stuttgart (Neuausgabe), Ia Bogner, p.61. P. Singer este
cunoscut ca unul dintre eticienii cei mai liberali~ti ~i utilitari~ti . Notiunea de "persoana" are in
conceppa sa conotatii aparte. Pentru Singer, numai oamenii care au doua indicii centrale,
con~tiiuta ~i simtul sau sensul viitorului, deci un minim de rationalitate, au dreptulla viatll

244
con~tiintei ~i a eutanasiei.
fu 1924, Adolf Hitler trasa In opera sa "Mein Kampf" liniile eugenice, pe
care le va concretiza in septembrie 1939, cand !ansa "Aktion Gnadentot"
(Aktion T4), prin care viza "darea Ia moarte" a handicapatilor psihici mental.
Puterea nazistii in Germania a realizat pentru prima data un program eutanasic
de dimensiuni imense: calculandu-se ca in doi ani intre 1939-1941 au fost
eliminate 70000 de vieti In contul , privarii de valoarea vietii"30 se poate observa
pericolul pe care-1 prezinta un astfel de program. $coala de eutanasiologie a fost
o adevarata "fabricii a moqii", de-o diabolica organizatie sanitaro-criminaUi ~i o
foqa transnationala in at Treilea Reich German, bazata pe ideologia rasistii31 • Cel
mai dureros ~i revoltiitor a fost faptul ca aceste crime, aceste holocausturi
modeme s-au comis in numele unor ,principii" ~i ,scopuri ~tiintifice". Pentru
Germania eutanasia este inca un subiect sensibil, spune Ambroselli din pricina
celor fiic ute de nazi~ti.
b. Eutanasia in 0/anda
in 1969, profesorul tn psihiatrie J.H van der Berg32, publica cartea
"Puterea medicului ~i a eticii medicale", ca Q critica asupra cre~terii puterii
medicinei modeme; faptul ca noile posibilitati tehnice ale medicinei sunt
rezultatele contrafacerii In multe cazuri, pentru cii nu mai sunt ghidate spre
traditia etico-medicala de conservare ~i protejare a vietii; faptul ca medicina
modema aplica azi metode ~i interventii posibile, !ara sa tina cont de modul in
care le aplica. Autorul declara ca medicina modema trebuie sa gaseasca o noua
orientare pentru a face din viata umana biologica prelungita, o viata personala
semnificativa". Mai tarziu E. Kubler-Ross insista asupra necesitatii, caIn fazele
terminate ale vietii umane sa se faca o insotire emotional! adecvata a bolnavilor,
mai mult decat o interventie tehnica, "sa se permita bolnavului sa moara de
propria moarte (...), avandu-se respect fata de procesul mortii"33
in ultimul deceniu au existat numeroase dezbateri critice asupra eutanasiei
Ia nivel medico-eric, in interiorul raportului medic-pacient, ca problema socio-
etica ~i politico-economica. Aceasta situatie s-a reflectat in Olanda intr-un mod
cu totul aparte. Olanda a lnteles rezolvarea acestor probleme legalizand practica
eutanasiei, ~i stamind in acest mod atentia opiniei publice intemationale. in
ultimele doua decenii speciali~tii din domen.iul medical au fost confruntati tot

30
POLIDORO, Gianmaria, Il senso reeligioso della vita in tema di assisenza a/ morente, Ia
SGRECCIA, E., op.cit., p.24
31
cf. BOGNER, AlexaoderJ/ioethik wrd .. , p.l31
32
cf. HAVE, Henk ten, L 'eulanasia in 0/anda: un ' anal~i critica della situazione attuale, in coli.,
Quando morire? Bioerica e diritto net dibattito sull'eutanasia, Lanza Padova, 1996, p.l23, cit.
BERG, J.H. van der, Medisch Macht en Medische Ethiek, Nijkerk, Callenbach, 1969
33
KUBBLER-ROSS,Elisabet, Death: The Final Stage ofGrowth. Englewood Cliffs, NJ, Prentice-
Hall, 1975, Ia H.ten Have, op.cit, p.l24

245
mai des cu practica eutanasiei, dupa cum reiese din studiile ~i revistele medicale
34
olandeze. 0/anda a devenit astfel prima tara din lume unde este permisa ~i se
practicii legal eutanasia. in noiembrie 1993, Camera Parlamentului a aprobat
legea ce a intrat in vigoare in iunie 1994. Codul penal olandez nu a fost insa
modificat prin lege ~i eutanasia ramiine o crima, cf. Art. 293. Pentm evitarea
1ncriminii.rii, medicul, trebuie sa informeze de gestul sau pe medicul legal, care
anunta procuroml. Acesta decide eventuala incriminare a medicului ca a
practicat eutanasia. VanDer Maas compara un raport de-al siiu din 1995 cu eel
al comisiei Remmelink din 1990 ariitiind ca numiirul cazurilor de eutanasie
variaza intre 1,7 ~i 2,4%35 • Potrivit afirmatiilor unui medic olandez care practica
eutanasia, 80% dinte olandezi i~i doresc ca. ,ultima ratio" posibilitatea de-a li se
aplicii eutanasia, iar 3000 acceptii anual aceasta moarte. Ben Krul este de piirere
,sa nu mai existe suferintii in viatii cand omul nu mai are mult de triiit" 36.
Practica sa este privata ~i nu are nimic de-a face cu consultul altor medici, daca
este sau nu un stadiu terminal, sau suferintele sunt peste puterile omului. Este
ilegal ~i totu~i acceptat. Tipic pentru Olanda In cazul eutanasiei active, este
regula potrivit careia medicul are ultimul cuviint.37 La 10 aprilie 2000, Senatul
olandez a adoptat legea sinuciderii asistate care de!ine In aceasta tara doua
caracteristici aparte: practica sa e legala ~i institutionalizatii ~i e rezultatul unui
climat cultural particular. 38
Dupa raportul lui Renunelink,39 medicii decideau moartea a 49000
pacientii din cei 130000 care urmau sa rrioarii intr-un an. Eutanasia activa ·
(lntreruperea intentiona.Ui a vietii) a fost practicatii in circa 5% din cazuri, iar
potrivit lui Van der Wal in 1,85% de cazuri este vorba de sinucidere asistatii .
Dupa acela~i autor 90% din ace~ti pacienti treceau printr-o grea suferintii fizica

34
cf. MEYBOOM, J. B, Klinische Lessen Active Euthanassie._ill "Ned Tijdschr Geoeeskd" 1983,
22 p. 946, 950; CHABOT, BE , Zelf Beschikt, Amsterdam, Uitgeverij Baians, 1993, FH Weisz,
Hu/p bij Zeldoding Verslag van een huisarts, In "Medisch Contact", 1994, 21, p . 700-702
35
Euthanasia phisician-assistid suicide in the Nether/andes, 1990-1995, In "New England Journal
of Medicine", 1996, vol. 335, p.l 669-1705
36
Hilfe in Ho/and : Wenn Menschen dem Schicksal ins Ruder greifen. Der Mann, der Toten darf, In
"SZD" ,Suddcutschc Zeitung" 25/26 Nov 1995
37
ROOS, Georges T, Das geheimnis des Todes Lufien, In "Neue Zurcher Zeitung", 1/2 Nov 1997,
Nr 254_, Medicii sunt datori sa se convingii ca bolnavul suferii dureri insuportabile, nu mai are nici
o ~ansa de a supraviefUi ~i ca intr-adevar dore~te sa moara. Hotararea definitivii se ia numai dupii
prezentarea "celei de-a doua opinii" din partea altui medic. Insa~i actul de eutanasie va avea Joe in
prezenta unor comisii speciale. lmpotriva acestei legi au fost deputatii din partea partidelor
cre~tine, dar ei au obtinut doar anularea articolului, care prevedea eli decizia de a pleca benevol din
vi at! o pot lua copiii de Ia 12 ani - pragul de vlirstl'i a fost ridicat plina Ia 16 ani.
38
POLIDORO, Gianmaria, fl senso religioso della vita In tema di assistenza a! morente. ill A.
Tarantani, op. cit p. 24, 1994
39
Multi medici care practicau eutanasia nu erau pregatiti sa inlhmte riscul sau consecintele legale
ale practicii lor ~i n-an completat certificate de moarte in mod corect. Astfel practica medicalii a
eutanasiei active a riimas necunoscuta mult timp, numiirul cazurilor variind, aproximativ lntre
2000-20000 pe an.

246
 ~i 7 1% prin suferinte emotive, cauzate de depresiune general a, dependenta sau
nevoie de ajutor, respectiv pierderea demnitatii. 40 Srudiul Remmelink releva ca
· moartea a fost intentia explicita ~i prin administrarea de doze putemice de
analgezice, pentru reducerea durerii, care In 6% din numarul total de 22500 de
cazuri, au avut efect letal. Iar J.J.M. Van Delden-L sustinea ca "uniformitatea
intentiilor poate fi pusa sub semnul 1ntrebarii"41, intentiile fiind In defrnitiv
private.
Cercetatorii au explicat abuzurile sustinand ca medicii sunt ghidati mai
mult pe "empatia" lor privind dorintele neexprimate ale pacientilor, mai mult
decat asupra cererii explicite orale sau scrise. In Olanda, numai in anul 1991 au
fost ,"20000 de pacienti, aproximativ 15% din cifra mortilor in fiecare an, sunt
victimele scurtarii vietii lor de ditre medici in Olanda, iar in 1000 de situatii, nu
a existat niciodata o cerere a pacienrului. " 42 Numarul cazurilor a crescut de Ia
2300 de sentinte 1n 1990, Ia 3000 In 1995, iar la 900 de pacienti li s-a luat viata
~ra vreo dorinta a lor, intre care nounascufi ~i malformati, sau pacienti in coma
~i dementa. Dupa o alta statistica in februarie 1988, 40% din handicapatii
mental, care au murit anual in Olanda, s-a racut prin interventia medicilor, unul
dintre medicii ginecologi afmnand chiar: "mai demult selecta natura, astazi
..aceasta o face medicul..'143 Moralistul francez Patrick Vespieren s.j., profesor de
etica medicala la Centrul Sevres din Paris, nota 1n 11 aprilie 1994: ,Oiandezii n-
au vazut ceea ce exista in spatele cererii moqii, ce leaga in mod eel mai frecvent
durerea cu disperarea. Vis-a-vis de durere se pot face multe. Cand se dispera, se
ajunge Ia pierderea respectului de sine. Bolnavul ajunge sa judece ca propria sa
viatii nu mai are valoare, nu mai are sens. Sa asculti aceasta hotiirare cu
complicitate este a omoti doua credinte (lncrederi). Intrebiirilor pline de teama
ale bolnavilor li se poate raspunde prin afirmatia: "voi n-aveti pentru ce sa cereti
moartea". Eutanasia activa voluntara este "uciderea activa unui pacient din
partea medicului rara ca primul sa fie cerut ~i din nefericire, ceasta regula
44

practicata a fost definita in tenneni de lege (legalizata).

c. Eutanasia in Belgia
Belgia este a doua tara care a legalizat ~i In care funcponeaza de curand

40
cf. WAL Van der, Euthanasie en hulp bij Zeldoding door Hi1isartsen , Rotterdam, WYT
Uitgeefgroep, 1992, ~i cf.HAVE,Hcnk ten, op.cit., pl28, und cf.MASS PJVan Der, JJM Van
Del den, PIJNENBORG L, Euthanasia and Other Medical Decisions Concerning the End of Life.
Elsevier, Amsterdam 1992
41
DELDEN, J.J.M. Van -L, Dances with Data, in " Bioethics", 1993,4, p.323-329
42
MAAS Pjvon,. Euthanasia and Other MediCJJI Decision Concerning the End of Live. Health
Policy 22.1-2, Leist 1992, p.61, Ia Bogner, p.l 08
43
cf. BOEGNER, op.cit, p. 108
44
M. De WACHTER, Active Eutanasia in the Netherlandes in J.A.M.A. 1989, vol.262, p. 3316-
33 19

247
eutanasia. Aici cererea ei trebuie sa fie ,repetata ~i voluntara", in timp ce textele
olandeze se multumesc cu certin1dinea medicala a unei ,cereri voluntare ~i bine
gandite". De asemenea, textul belgian spune ca este obligatoriu sa se scurga o
luna intre cererea oficiala ~i actul eutanasiei, in timp ce textul olandez nu face
nici o precizare. Cel belgian nu prevede nimic pentru minori, in timp ce textul
adoptat de Parlamentul olandez prevede ca ace~tia pot opta pentru eutanasie
incepand de Ia varsta de 16 ani tara acordul parintilor; de la 12 Ia 16 ani, ei
trebuie sa aiba consimtamantul tutorilor. Aprobarea din partea Parlamentului
belgian a unei legi care dezincrimineaza eutanasia este un atac la adresa
moralitat}i ~i a demnitatii vietii, a spus Radio Vatican. Belgia a devenit a doua
tara in Europa care a legalizat eutanasia, dupa Olanda uncle legea a intrat ti:t
vigoare la 1 aprilie 2001. Propunerea a fost discutata in Parlamentul belgian
lncepand din 1999. Oponentii au spus deja ca vor ataca legea la Curtea
Europeana pentru Drepturile Omului din Strasbourg.
d. Practici eutanasice in SUA
In 1903 o parte a medicilor Asociafiei americane au cerut pentru prima
data aprobarea "eutanasiei" pentru cancero~ii inoperabili, tuberculo~i ~i
paralitici. In 1906 a fost prezentat un proiect de lege in favoarea eutanasiei de
catre Statui Ohio ~i inaintat in 1912 parlamentului SUA,45 care a fost ins~
respins.46 In 1938 a fost fondata Societatea Americana pentru Eutanasie (The
Euthanasia Society of America-ESA) 47. La·!nceputullui noiembrie 1991 Statui
Washington a organizat un referendum unde 54% au votat pentru ,moartea In
demnitate" 48 ~i folosirea testamentului vie~ii .
Prima forma scrisa de acceptare a eutanasiei a tost In 1994, cand cetatenii
au aprobat prin vot o asemenea lege in cadrul unui referendum, numita Death
with Dignity Act, care permitea unui medic sa prescrie o doza letala de
medicament pe care trebuie sii ~i-o administreze (tara participarea efectivii a
meclicului) pacientul competent juridic ~i suferind de o boala incurabilii. Meclicii

45
cf PERICO, G. A difesa della vita p.l80 ~i CICCONE, Lino, Non ucidere, Questioni di morale
della vita fisica, Ragione&Fede, Co Ilana di studi filosofico-teologici di base, n.2, Milano, 1988
46
ROMAN BOIANGIU, Maria, Eutanasia, dilema tragicii, in "Lumea magazin", nr.7 (99) I
2001; vezi ~i WUNDERLI, J, op. cit, p.l5-35; ~i AMBROSELLI, C, op. cit., p. 58-65
47
1967: avocatul Luis Kutner ~i societatea pentru eutanasie (ESA) scriu primul testament de viata.
1968: primul proiect de lege privind testameotul asupra vietii este introdus de Dr. Walter Sacket
din F lorida. 1970: pana Ia aceasta data ESA a distribuit nu mai putin de 60 000 de testamente de
viata; 1974: ESA i~i schimba numele in Societatea pentru Dreptul de a Muri (The Society for the
Right to Die).
48
1973: Asociatia Medicilor Americani elaboreaza Declaraj:ia Drepturilor Pacientului prin care
pacientul este informat asupra tratamentului ~i i se da dreptul de a-1 refuza. 1976: Curtea Suprema
din New Jersey le permite piirintilor lui Karen Ann Quinlan (atlata de un an in coma) sa o
deconecteze de Ia aparatele care o menpn in viata, acceptlindu-le argumentaj:ia: Karen lnsa~i a
flicut aceastli alegere; cf. ROMAN BOIANGfU, Maria, Eutanasia, op. cit., p.5

248
care practica deschis eutanasia sunt mai degraba acuzaP, 49 ca, de exemplu, In
cazul Jack Kevorkian, acuzat ca a administrat unui pacient o doza letaHI. de
medicament.
Pericolullegaliziirii eutanasiei
Lasand Ia o parte crimele dictatorilor ~i avand in vedere numai aspectul
teologico-medical, problema lega/iziirii eutanasiei pleaca de la un punct de
vedere foarte mult discutat: suferinta umana. Medicina are ca sarcina principala
reducerea suferintei, iar aceasta se poate doar prlntr-un diagnostic corect ~i o
terapie adecvata, dar se intampUi uneori ca bolnavul sa sufere foarte mult. S-a
discutat, se discuta ~i se va mai discuta, unele tan au luat deja o hotarare, cum
am vazut in sensu! acesta, sa se accepte dreptul medicului de a ridica viata
semenului pentru care nu se mai poate face nimic. Parerea prof. dr. Marice!
U1uitu50, este ca aprecierea exacta a momentului moqii este inca practic
imposibila. Vorbind despre incurabili, medicul trebuie sa incerce pana in ultima
clipa sa fadi tot ce poate pentru bolnavul lui, pentru a-i prelungi viata ~i a-i
calma durerea. Prelungirea vietii este uneori deosebit de importanta: un om,
inainte de a muri, trebuie sa lase in urma o multime de lucruri aranjate. Suferinta
provocata de durere poate fi stavilita. Atunci, de ce trebuie sa i se ia viata? Dar
daca pacientul a decis ca nu mai poate suporta viata ~i cere eutanasia, lucrurile se
schimba. ~i in acest caz, medicul este obligat sa estimeze cu maxima
responsabilitate starea biologicii a bolnavului. Din punctul sau de vedere, tema
eutanasiei nu poate fi abordata fiira a adauga preceptul moral: crcdinta
bolnavului ~i educatia lui religioasa ii permit sa-~ i ridice zilele? Aceea~i
intrebare se pune ~i medicului. Biserica dezaproba suicidul ~i poate merge pana
Ia a nu-l insoti pe sinuciga~ Ia mormant. Iar evolutia moralei nu are in vedere
numai individul, ci ~i societatea. Societatea trebuie sa ~tie sa se fereasca de
abuzuri, pentru ca o tema atat de grava nu exclude ~i posibilitatea unor abuzuri .
Nu vorbim despre erori - eroarea este umani"i. Istoria a consemnat moqi
colective, crime colective induse de psihopati. Nu uitati i'nsa ca exista principii
mai vechi ~i mai noi care vor sa elimine razboiul. ( ...) Umanitatea 1~i cauta
drumul spre bine, ou spre rau. Este dreptul Dumnezeirii sa-~i stranga fiintele de
pe pamant. Exista multe forme de umanitarism decat aceea de a distruge viata
altora.
Eutanasia voluntadi nu este necesara51 , fiinddi exista tratamente
alternative. Este, in mare miisura, incetatenita opinia conform careia douii sunt

49
MILLER, F.C., Fins J.J., Snyder I. Assisted-suicide compared with refusal of treatment?, Ann.
Intern. Med., 2000; 132: 470-475
so ULUITU.Prof dr. Marice/, direcrornl /nstiruru/ui de Fiziologie Nonnala ~i Patologica "D.
Danielopo/u ". "Exista alte forme de umanitarism decat aceea de a distruge viata". BOJANGJU. M,
orcit.,p.5
$ BOIANGIU ,M, Op.cit.p.S

249
 optiunile Ia care bolnavii 1n faza terminalii pot recurge: fie cii se sting 1ncet, intr-
o suferinfii cu implicatii severe, fie aleg eutanasia. Dar, trebuie sa se ~tie, existii
~i o a treia cale, un drum de mijloc: acela al unei ingrijiri pline de compasiune In
plan afectiv ~i cu efecte de ameliorare a stiirii fizice. Este necesarii transformarea
modului de curare a suferinzilor ~i muribunzilor, nu aceea de legalizare a
eutanasiei52 • Cererile pentru actul de eutanasiere sunt rareori vo/untare 1i in
deplina stare de discernamant. Un pacient lntr-un stadiu terminal este, se ~tie,
vulnerabil. Discemiimantul sau este alterat de teama pentru viitor. Nu rareori s-a
mtamplat ca pacienti care au strigat de nenumiirate ori ,Lasati-mii sa morl",
dupa consumarea crizei sa le fie recunoscatori celor care nu le-au dus Ia
indeplinire ,dorinta". Legatura ontologicii atat de nepiitrunsa intre om o$i
Dumnezeu care, 'in planul vietii naturale face din om o fiinta tainica, devine In
Hristos o unire teandricii. Cine dispretuie~te un om dispretuie~te pe eel cinstit de
Dumnezeu ca partener egal In dialogui Sau cu umanitatea. Cine ucide un om,
opre~te acest dialog. Cel ce ucide, omoadi un rniidular actual sau virtual al
persoanei Fiului lui Dumnezeu, un rnadular al lui Hristos, ceva din El, dici
"suntem unii miidulare altora" (Rom 12,5), deci a omori un miidular al trupului
lui Hristos, inseamna a produce o !ipsa ~i o tulburare intregului trup."53 Omul
1nsa se dezvolta spiritual cat traie~te ~i e o pagubii sa fie oprit a se dezvolta pana
cand natura lnsa~i ii mai permite aceastii dezvoltare, care este unicii, cu totul
originala, neputand fi substituitii de nici o alta dezvoltare. ,in aceasta se aratii
unicitatea persoanei umane, manifestatii In dezvoltarea ci originala panii Ia
moarte. Chiar ~i numai aceastii caracteristica a omului constituie temei pentru
datoria crutarii lui."54 Pentru cre~tini, capacitatea dezvoltiirii nefncetate a
omului $i a rolului siiu in via{a altora are ca scop mclntuirea, sau asigurarea
unei viefi ve9nice. Existenta omului se realizeazii prin viata. Deci ~i mantuirea,
adicii viata ve~nica, dupii conceptia cre~tinii, tot prin viata se obtine. Altfel,
Dumnezeu nu 1-a .tacut pe om pentru a trai in lume, ci 1-a creat direct pentru
viaJa cereascii. Ucigandu-se un om i se ia posibilitatea sa-~i dobandeasca locul
propriu in umanitatea ve~nica. 55 Eutanasia voluntarii le anuleaza pacienfilor
ultima treaptii de evolufie spirituala. in ultima fazii a unei boll incurabile,
oamenii au ocazia unidi de a reflecta asupra propriei vieti: ei pot acum corija
gre~eli, se pot 'ingriji, eliberati de egoism, de buniistarea celor apropiati ~i, in
primul rand, se pot pregati mental ~i spiritual pentru propria lor moarte. Nu toti
insii ~tiu sa profite de aceastii ocazie. Se observii apoi ca In aceste ultime clipe,
de gratie, se reinnoada relatiile de familie ~i este redescoperita dragostea
reciprocii mtre membrii aceleia~i comunitiiti. Daca ~tii ~i ai puterea sa iti asumi
moartea, ea poate deveni cea mai de sus treapta a evolutiei tale spirituale. Scopul
52
YENTAFRIDA Vittorio, Sulfa legalizzazione dell'eutanasia:considerazioni di un clinico, la
coli., Quando morire?, p. 258-259
53
ST ANlLOAE, Sii nu ucizi.., p. 89
54
ibidem, p. 82
55
Ibidem, p.86

250
 medicinei este de a curma suferinta, de a lnvinge boala. Dar in momentul ln care,
In Joe sa caute leacul, doctorii ln~i ~i omoadi pacientii , procesul se altereaza.
Daca eutanasia se va legaliza, In urmiitoarele decenii vom asista la expansiunea
unui domeniu cu totul nea~teptat: ~tiinta de a ucide. Deci, eutanasia voluntarii
submineazii cercetarea medicaiii. 56
Cazurile grele fac legi proaste. De obicei, legalizarea eutanasiei este
sustinuta de persoane care au fost martore la moartea unei persoane dragi,
petrecuta in conditii cu totul dezagreabile, de cele mai multe ori In !ipsa unei
minime ingrij iri de specialitate. Este un motiv care poate conduce Ia invocarea
,dreptului de a muri". 1n realitate, acest slogan este fals. Ceea ce se pune in
aplicare nu este, in nici un caz, dreptul de a muri, ci dreptul de a fi ucis de catre
un doctor, dandu-se astfel doctorilor dreptul legal de a ucide. Acesta este un
pericol pe care nu avem voie sa il neglijam. Eutanasia voluntara violeazii
deontologia medica/a. Codurile traditionale de etica medicala nu au aprobat
niciodata eutanasia, chiar daca aceasta ar fi fost ceruta din motive de
compasiune. Renuntarea Ia eticii constituie acceptarea unei dezumanizari
progresive ~i inevitabile a omului57 • In Declaratia de Ia Marbella din 1992,
Asociatia Mondiala a Medicilor a recon:firmat ca sinuciderea asistata, a~a cum
este eutanasia, nu este etica, iar profesia de medic trebuie sa o condamne: cand
un doctor ajuta, in mod deliberat, un indivia sa-~i incheie viata, acest act medical
nu este etic. Revendicarea unui drept Ia moarte printr-o legalizare sau o
depenalizare a eutanasiei sau a ajutorului Ia sinucidere prezinta o urgenta, nu
insa in a da prioritate legiferarii, ci din contra in a se iosista asupra unei reflexii
aprofundate, privind comportamentul Ia sffir~itul vietii. 0 legalizare nu permite
rezolvarea situaJiei, ci doar suprimarea analizei ~i banalizarea probleme/or,
deoarece ea nu mai permite o dezvoltare a reflexiilor etice. Legalizarea este
foarte periculoasa. Este nu doar o pozitie juridica, ci pe de alta parte legalizarea
unei practici care poate deveni curentii.
Eutanasia este un act de "omucidere" printr-o "actiune" de dare la moarte,
prin omitere sau intentie, exercitata asupra unei fiinte umane. Eutanasia sau
mercy killing (engl.) este a~a numita moarte din mila ~i a devenit tn multe cazuri
"alibi" pentru a ucide. Adesea apare pericolul ca compasiunea sa se transforme
In interes. Acceptarea legaliziirii eutanasiei, chiar ~i nurnai In "anumite cazuri"
este periculoasa, caci exista apoi posibilitati de extindere a ei tara limite (de
exemplu un rat ce este depistat ca fiind suferind de mongoloism, poate prezenta
grave malformatii, dar poate sa-i lipseasca doar un deget, lnsa este In pericolul
de-a fi avortat prin eutanasiere). Dupa o legalizare nu mai existii granite contra
abuzurilor; o dovede~te multimea "dosarelor" de eutanasie din Olanda, rara nici

56
BOI.ANGIU ,M., op.cit. p.5
1
$ cf. E. HIRSCH, Medicine et ethique,... p.l92-193; J.-F. MALHERBE, Pourune etique ... , p.l4

251
 o explicatie.58
Auconomia este importanta, dar niciodatii absolutii. Cu totii apreciem
ocaziile de a tdli intr-o societate Iibera, dar este obligatoriu sa recunoa~tem cii
autonomia fiecaruia in parte are propriile sale limite. Nu putem fi liberi daca
facem lucruri care limiteazii sau violeazii libertatea rezonabila a celorlalti. Nici
un om nu are dreptul sa se considere o insula. Nici o persoana nu are dreptul sa
ia decizia de a-~i sffir~i viata in izolare. Pentru ca vor fi afectati, In acest caz, o
multime de oameni: rude, prieteni, chiar ~i personalul medical implicat in
ingrijirea respectivu lui pacient ~i, astfel, implicat in decizia finala. Teologia
ortodoxii este chemata insii de la inceput sa critice ~i sa condamne tara concesii
autonomia in felul in care este ea inteleasii azi, pe toate planurile ~i in toate
formele ei. Autonomia este sursa ~i continutul piicatului, pentru ca ea reprezinta
o falsificare a adeviirului omului , o amputare ~i inchidere a lui in biologic.
Pentru zilele noastre aceasta inseamnii ca autonomizarea legii, a sexualitatii, a
tehnologiei etc., amenin~ii sa conducii umanitatea Ia o catastrora moralii, politica
~ i chiar biologidi. Teologia cre~tinii trebuie sa propovaduiasdi cu intensitate
acest adevar, pentru cii efectiv este ceasul eel din urmii. Dar ca sa facii aceasta,
teologia cre~tina contemporana trebuie sii-f}i regiiseascii autenticitatea
evanghe/icii # patristicii. 59
Societatea occidentala a incetat sa mai recunoasca sinuciderea drept o
crimii. Dar ~i -a pastrat miicar parerea cii decizia unei persoane de a-~i lua viata
poate avea repercusiuni profunde ~i pe tennen lung asupra vietii celor din
anturajul lor. A~adar, trebuie avute in vedere ~i efectele asupra celor rama~ i in
urmii. Practica eutanasica din Olanda releva faptu1 ca justificarea etidi se mutii
de la "respectul pentru autonomie" Ia "eliberarea de suferinfii". Dar aceste douii
argumente se exclud una pe alta intrudit are sens sa vorbe~ti de respectul
autonomiei numai dacii un medic se abtine de Ia exprimarea judecatii asupra
ceea ce este sau nu bine pentru pacient. E practic imposibil din punct de vedere
logi{; luarea unei decizii de eutanasie din perspectiva amiindurora (autonomiei ~i
vointei de a face bine). Pe de alta parte, principiul bioctic de respect pentru
autonomia pacientului e intotdeauna fondat pe presupusa sau efectiva
incapacitate a medicilor de a se exprima asupra bunastarii sau suferintei
pacientului, lnsii medicii sunt factorul decisiv in luarea unei decizii in ceea ce
prive~te tratamentul acestora.
Dreptul Ia viata este dreptu1 Ia libertate ~i este esential constitutiv in
ordine naturii urnane.60 Libertatea a fost invocata in dialogul asupra sinuciderii ~i

58
BOIANGIU ,M., op. cit., p.S
59 NELLAS P., Omul animal indumnezeit-pentru o antropologie ortodoxa, trad.loan l.Jcii jr.,
Sibiu, 1994, p.60
60
O.M.S., Traitement de fa douleur cancereuse, p.47-48, cf.GANZINI, L, M.A.Lee, Psychiatry
and Assisted Suicide in tire United States, NEJM, nr. 336/ 1997, p.l824-26

252
eutanasiei, ca ~i dimensiunea responsabilitiitii,61 individuale ~i colective. Intr-o
epoca istoricii, un regim poate recunoa~te sau nu dreptulla viata in toate formele
sale, pentru toata existenta sa naturalii ~i nu poate nega existenta sa. Ordinea
moralii, politicii, juridica pot iosii sa nu corespunda ordinii naturii umane, ci sa
fie diferite de acestea. 62
Legalizarea eutanasiei nu presupune numai modificarea unei legi, ci
implica ~i schimbarea conceptiei lnsa~ i a dreptului ~i a intregii etici. Daca practic
toate Constitupile tarilor europene sunt cladite pe dreptul Ia viata, legitimarea
dreptului de a da la moarte o persoana este contrar Constitupei. 0 astfel de
legiferare a eutanasiei (sau avortului) tinde sa schimbe valorile de bazii ale
sistemului juridic: dreptul de autodeterminare ia locul respectului neconditionat
al vieti i.
Eutanasia vo/untara schimba con~tiinta publica. Legea este un foarte
puternic factor de educare a con~tiintei publice. In momentul in care o practicii
devine legala, acceptata ~i folosita pe scara larga in societate, oamenii inceteaza
sa se mai implice. Aceasta s-a demonstrat in mod dramatic in Germaoia nazista.
Multi dintre cei care au derulat programele de eutanasiere erau medici motivati
initial de compasiunea fata de victimele lor. Con~tiintele lor - ~i co~tiintele
membrilor acelei societati care le-a tngaduit sa faca ceea ce au lacut - au inceput
sa devina indiferente, au amortit. Depozipa pe care Karl Brandt, medicul
responsabil pentru coordonarea programului de eutanasiere, a racut-o Ia
Niimberg este un memento cutremunitor al modului in care o con~tiinp. se poate
modifica treptat: ,,Motivul esential pentru care am !acut-o 1-a constituit dorin}a
de a-i ajuta pe aceia care nu se puteau ajuta singuri ( ...), iar aceste consideratii
ale mele nu trebuie privite ca inumane. Eu nu rna simt"in nici un fel vinovat de a
fi intreprins ceva imoral sau in afara eticii." El vorbea cu sinceritate ~i credea ca
este cu adeviirat nevinovat. Aceasta demonstreaza ca, o data ce medicul incepe
sa ucida, este foarte posibil sa continue rara sa aiba vreun sentiment de vina.
0 alta problema, pe care o ridica practica eutanasiei in Olanda, este
imposibilitatea controlului public, dupa cum s-a vazut ~i din Rapoartele
Remmelik.. Spre deosebire de deceniile precedente, societatea actuala tinde sa
accepte cu o mai mare u:?urinta cazurile de intrerupere involuntara a vietii in
insa~i legea ce prevede intreruperea voluntara a vietii. tn practica cotidiana a
eutanasiei, juristul olandez Drion pleda ca fiecare om bolnav sa dispuna de o
pastila pe care s-o ia singur, cand considera ca e star~itul ei.63 De~i dezbaterea

61
cf. R.SIMON, Etique de Ia responsabilite, Paris 1993; G.COTTlER, Questions de Ia modernite,
Paris 1985, p.62-65
62 TARANTINO Antonio, Eutanasia, diritto alia vita e diritto pe11ale, in "Medicina e Morale"

1994/5, anno XLIV, sept-ocL, p. 900

6J Holla11ds Eutha11asiegesetz aufdem Priifttand-Forderung nach der , Todespille"fiir jedermann,
in NZZ Nr 279 29 Nov. 1996, p. 5

253
 olandeza asupra eutanasiei a fost initiata ca protest contra puterii medicinei
contemporane asupra mortii, accentuarea generala a eutanasiei ~i recenta
legislatie face sa creasca puterea medicului In ultima sa interventie. Odata ce
este legalizata, eutanasia voluntara conduce Ia turismul eutanasic. In acest sens,
nici un teritoriu nu functioneaza ca o insula izolata. Orice decizie poate avea
implicatii ~i pentru alte natiuni. Un stat care legalizeaza eutanasia trebuie sa aiba
in vedere ca l~i asuma o responsabilitate care nu se limiteaza Ia proprii cetiiteni,
ci prive~te, cu adeviirat, comunitatea internationalii.
Sinuciderea ca ofensa Ia dreptul lui Dumnezeu ca "Domn at viefii ~i al
morfii". Aceasta constituie argumentul eel mai important ~i mai decisiv contra
sinuciderii. Noi trebuie sa fim intotdeauna con~tienti ca viata aceasta este un dar
srant al lui Dumnezeu, Creatorul cerului ~i al pamantului. El este stapanullumii,
iar noi am fost creati sa respectiim acest dar srant a) vietii noastre ~i a! vietii
altora. Dumnezeu este Creatorul vietii ~i totodatii stapanul mortii.64 intre
Dumnezeu ~i om existii o "alianta"65, potrivit ciireia viata ii este data omului, cu
misiunea de-ai purta de grijii, de-a fi responsabiJ. Actul sinuciderii este a~adar un
act riiu in toate situatiile ~i tara exceptie. Calitatea morala a acestui act nu este
stabilitii pe baza moraUi a consecintelor rete efective, ci a caracteristicilor lui
proprii,, independent de consecinte. Potrivit antropologiei teologice, calitatea de
creaturii a omului l'i implicii o anurnita responsabilitate fatii de Creator privind
valoarea fundamentalii a vietii care i-a fost incredintatii. Conceptia de
, dominium", domn, apare inca Ia primii cre~tini, in ce prive~te ,,Donm al vietii ~i
a! mortii". In Vechiul Testament Domnul aflrltLi: "Eu sunt Cel care ucide ~i care
da viatii'' (Deut:mnom,32,39). Ideea ca sinuciderea apare ca drept venit de la
Dumnezeu este absolut gre~ita66 , ci se distinge dreptul absolut al lui Dumnezeu
~i dreptul relativ al omului. Omul ca o creatura tinde sa ajunga Ia o instanta
morala (transcendenta), Ia Dumnezeu, sa ajunga Ia o dimensiune morala de a-~i
asuma propria responsabilitate.
Principiul "caracterului srant" al vietii ~i calitatea sa nu trebuie sa se
excludii reciproc. "Caracterul sftint" al e.-cistenfei umane nu este obligatoriu
aparat prin menfinerea funcJiilor biologice, iar "calitatea, viefii nu este in plus
asigurata prin "debran$area" bolnavului sau prin administrarea unei tablete
mortale. Dar ce constituie "calitatea vietii" unui bolnav in stadiu de coma
ireversibiH'i, de pilda? Cuvintele Cantarii Cantarilor lui Solomon: "Eu dorm, dar
sufletul meu vegheazii", nu se pot aplica ~i aici? Abisul incon~tientei nu poate fi
comparabil cu ~eolul din viziune psalmistului: "De mii voi sui Ia cer, Tu acolo
e~ti, de mii voi cobori Ia iad, tu de fatii e~ti" (Ps.l38)? Avand in vedere
dimensiunea transcendenta a existentei umane, respectul fata de caracterul srant

64
PBCKSTADT Ignace, Rejlexions sur l'euthanasie, l'n Service Orthodox de Press, Nr. 247, april
2000, Paris, p.34
65
SIMION R., Ethique de Ia responsabilite, Paris, 1993, p.217-251
66
EID V. Freie Verfiigung fiber das eigene Leben? in Euthanasie oder sol/ man auf Verlangen
toten?, p.71-94

254
 a! vietii, trebuie sa se ia lntotdeauna In considerare calitatea spirituaHi a vietii.
Aceasta semnifica lntre altele ca noi trebuie sa meditiim cu mare seriozitate Ia
rugiiciunea traditionalii a Bisericii pentru ca separarea sufletului de trup sa se
faca ill pace.
"Cre~tinismul nu prezinta substantial o noua etica pentru om, ci un om
nou: omul nou fn Hristos, omul care-~i fundamenteaza via{a pe adevarul care
e/ibereaza de moarte". 67 Omul 1Jl Hristos prezmtii un nou etos, care corespunde
cu o noua deontologie mdividuala ~i sociaHi, dar exprima ~i o noua
antropologie. 68 "Noutatea pe care o aduce cu sine niidejdea ca ,.arvuna a Duhului
Stant" (2Cor.5,5) ( ...) este ca-~i atla supremul reazim de afirmare in actulinvierii
lui Hristos, caci prin Lwiere , Hristos a schimbat conditiile ontologice ale
existentei"."69 "Nadejdea nu ru~ineazii pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat
ill inimile noastre, prin Duhul Stant, Cel daruit noua" (Rom.5,5).
Pentru eel ce este fn fa{a mor{ii (ce a ajuns fntr-un stadiu de decadere
psihica sau moralii insuportabila) # nu are dreptul sa se opuna la ceea ce i se
aplica (legea eutanasiei), aceasta nu este un drept; dimpotrivii toti oamenii au
dreptul de a muri in demnitate in sensu! de-a avea dreptul de a trai demn moartea
lor. In plus, se intelege gre!?it "demnitatea" in cultura actuaUi in care tineretea,
sanatatea, frumusetea, succesul par sa fie totul pentru ca o persoana sa fie
demna. Se uita ca ceea ce constituie demnita~ea moraHi ~i spirituala a omi.llui
este capacitatea sa de-a iubi ~i de-a fi iubit. La fel de bine este in depliniitatea
demnitatii sale o persoana biitrana sau handicapatii, dar care este capabila sa se
bucure sau sa atraga atentia asupra sa ~i sa fie iubita emanand bucurie ill ju.t\11
sau. Aceasta este libertatea inerenta naturii umane, a omului creat dupa chipul
lui Dumnezeu, de la !at pana la adult, bolnav sau handicapat. Abuzul eutanasiei
voluntare sau involuntare este un rise care poate deveni realitate dacii se
continua legalizarea acestei practici, !ara a fi condamnate. Existii un rise real,
caruia Biserica nu trebuie sa i se faca complice prin tiicerea sa. Acceptarea
ajutorului Ia smucidere presupune totodata refuzul unei situatii ~i un protest
contra vietii, a planului lui Dumnezeu in om. 70 E cazul sa repetam, ca legalizare
nu permite rezolvarea situafiei, ci doar suprimarea analizei ~i banalizarea
problemelor, deoarece ea nu mai permite o dezvoltare a rejlexiilor etice. 0
legalizare stopeaza orice reflexie etica, iar revenirea asupra unei legi care se
dovede~te a nu fi buna e dificila ~i aduce lntre timp multe victime.

67
MANTZARIDIES G.G, lntroduzione a/L'etica e Teologia ortodossa e vita spirituale,
Tessalonica, p.38-39
68
"" idem, Erica e vita spirituale. Una prospettiva ortodossa, Bologna, L989, p. 46-4 7
69
MOLDOV AN prof. Ilie, Adeviir ~i preamiirire in Ortodoxie. !ndreptar de texte scripturistice
comentate fn vederea apiiriirii liturgice a dreptei credinfe, Ed. Pro-vita Valea Plopului, 1999, p.
165
70
BOIANGIU ,M., op. cit., p.5

255
 Caracterul etic a/ unei decizii fine respectarea normelor etice, avand in
vedere umanismul medical ~i credinta, precum ~i de faptul ca fiecare persoana
este unicii ~i trebuie tratata separat tara a legaliza eutanasia sau o lnver~unare
terapeutica, respectandu-se in acela~i timp demnitatea persoanei ~i faptul cii ea
este chipul Creatorului ei, Durnnezeu. Etica bolnavului cre~tin, afirmii doctorul
Androniko/ 1 trebuie sa fie expresia conceptiei sale despre suferintii, moarte ~i
viata ve~nica. in adancul con~tiintei, omul descopedi o lege pe care nu ~i-o da el
i'nsu~i, dar careia trebuie sa i se supuna ~i al ciirei glas, chemandu-1 neincetat sa
iubeasca ~i sii facii binele ~i sa evite raul, rasuna Ia momentul potrivit in urechea
inimii: ,,Fa aceasta, fugi de aceea." Prin con~tiintii se face cunoscutii ill mod
rninunat acea lege care i'~i aflii implinirea in iubirea fata de Dumnezeu ~i de
aproapele. Modul in care ne impropriem aceastii raspundere In forul nostru
interior constituie temeiul de azi a! traditionalei noastre con~tiin{e etnice72 ~i in
functie de modul asumiirii darului viet]i, care ne apartine fieciiruia ca persoana ~i
ca fi intii etnicii, putem fi "triidatori" sau "salvatori".
"Viata morala a credinciosului ~i calitatea sa particulara constituie unicul
~ i indivizibilul fruct al Duhului S!ant". Aceasta semnifica faptul ca viata morala
a credinciosului poate fi vazuta ca viata sa spirituala concreta73 . Viata in Hristos
e participare Ia via{a Bisericii, manifestatii prin nadejdea lnvierii ~i printr-un etos
de dragoste $i libertate. Etica sociaHi exista ca o dimensiunc inseparabilii de
unitatea dintre etica ~i viata spiriruala. ''Nazuinta omului spre ve~nicre, prin
dezvoltarea lui pamanteasca in comuniune cu semenii, sau normala des~e a
chipului dumnezeiesc, cre~tinul o vede implinindu-se In Hristos. Hristos vine ill
intampinarea naturii umane, o acoperii in intregime, o umple de Sine,
perfectioneazii formele ~i nazuintele ei, o ridica Ia modul Sau. Viata naturalii e
inal~ata in Hristos, e implin.ita in El, :Iara sa fie anulatiL Soteriologia naturalii se
lmpline~te ca soteriologie hristologidi., subliniindu-se marea valoare acordatii
omului de Dumnezeu. "Caci a~a de mult a iubit Dumnezeu lumea, cii ~i pe Unul-
Nascut Fiul SauL-a dat, ca tot eel ce crede sa nu piara, ci sa aiba viatii de veci"
Ooan, 3, 16). Umanitatea este ridicatii prin aceasta Ia lnaltime dumnezeiascii.
Fiecare om devine partener egal Ia dialogul ce incepe cu Tntruparea, ca sa dureze
in veci, lntre o persoanii divina devenitii om ~i toata umanitatea. In aceasta se
aratii nestar~ita valoare a omului: umanul fiind creat capabil pentru a deveni, ~i
acum devine de fapt, continut de triiire, mediu de manifestare ~i partener ega! de
comuniune cu Dumnezeu." 74

71
ANDRONIKOF Marc, Transplamation d 'organes et ethique chretienne- L 'ethique, Ia mort, et
le corp dans zme perspective otthodox.e, Ed. De I' Ancre, Paris,1995, .p. 81
72
MOLDOVAN, Prof. Pr. llie. Dantl sftint a/ viefii $i combaterea pticatelor impotriva acestuia.
aspecte ale na~terii de pnmci, fn lumina mora lei crf!.$1ine ortodoxe. Bucure~. 1997, p. 6
73 PETRA Basilio, La morale ortodossa , in Revista di Teologia Morali, an no XXII, Nr. 87 1990,

v,.294
4
ST ANILOAE, Dumitru, , Sii nu ucizi " Temeiuri crf!.$tine pentnt pace, in ,,Biserica Ortodoxa
Romana", 1964, Nr.l-2, p.88

256
 Din caracteristicile omului, se reveleazii o con~tiinfii in el, manifestiindu-
se prin "chipullui Dumnezeu " din om, ca lnsu~ire fundamentala a spiritului lui.
Dumnezeu fiind ve~nic, 1-a creat pe om dupa chipul Lui, pentru ve~nicie. Ideea
de chip a! lui Dumnezeu actance~te Ia nesrar~it semnificatia celor trei
caracteristici ale omului: dezvoltarea necontenita, dezvoltarea in comuniune ~i
setea de ve~nicie. Omul este chip al Chipului (eikon Eikonos)75, ceea ce dii
antropologiei cre~tine dimensiuni noi. Potrivit Apostolului Pavel, tot omul
trebuie sa poarte "chipul" omului ceresc, adica al lui Hristos (Cor.15,49) ~i sa
ajungii Ia , miisura plinatiitii lui Hristos" (Efes.4,14). ln literatura patristicii "tema
chipului" serve~te ca ax pentru antropologie. Omul ca imagine a lui Dumnezeu
este chemat la filiatia divina, Ia comuniune eternii cu Dumnezeu76 ~i duce la
punerea In lucrare a credintei in Hristos.77 Uneori "chipul lui Dumnezeu fn om"
este atribuit libertatii omului sau lns~irii lui defiinfii ra{ionalii sau stiipiinitoare,
alteori sufletului impreuna cu trupul, alteori intelectului, alteori distinc~ie i intre
natura~~ persoana etc, iar alteori omului in totalitatea lui 78 • Dumnezeu a chemat
omul, creat dupa chipul Siiu, sa ajungii Ia asemanarea Sa (Gen. l ,26), iar daca
chipul defme~te existenta omului, asemanarea este o existentii ill devenire.
Convingerea cii viata omeneasca are o valoare ~i impune un respect poate fi
exprimata in chipuri variate ~i dispune de o bazii larga de argumente etice.
Sfintenia vietii i'i da acesteia o valoare absoluta. Comunitatea cre~tina a adoptat
mea de Ia mceputurile ei principiul sfinteniei vietii, ill baza credintei ca
Dumnezeu este Creatorul vietii ~i impune obligatia de-a conserva ~~ proteja viata
ca "dar" venit de Ia El. Deci numai Dumnezeu arc drept deplin asupra vietii.
Omul este "capax Dei" ~~ se afla sub protectia personala a lui Dumhezeu, deci
este ~~ "sacru" (Gen 9,6). Aceastii este o sentin~ii apodictica a dreptului divin
care nu tolereazii exceptii. Deci, viata umana nu se distruge pentru ca este
proprietate divinii. 79 Uciderea este fmpotriva poruncii "Sii nu ucizi" (Deut. 5,
17) data de Dumnezeu. ,Cine fo lose~te o unealta pentru scopuri rele, contrare ei
, defonneaza lnsu~i sensu! uneltei, careia i se restituie sensu! adevarat abia prin
aducerea ei la functia ce-i este fireasca".80 De aceea, noi cei care suntem ill
Duhullui Dumnezeu sa nu pierdem nadejdea ci avand acela~i duh al credintei sa

15
Idee intalnita deja Ia Sf. lrincu, Clement, Origen, Atanasie, Grigorie de Nyssa..; Sf. loan
Hrisostom il nume~te pe om ca fi ind creat "dupii chipul lui Hristos", cf. P.Neltas, op.cit., p.8
76
SCHlDLER F, Lehrbuch, vol 2, p. 213; A Lanza, P Palazzini, Theofogia mora lis, vol 2, p. 122
n KUEBLER ROSS E., Christlicl1e Ethik, vol.2, p.l99
78
Epifanie al Ciprului, Panarion 70, P.G.42, 344B:: " Pe dc-o partea sc crede ca chipul lui
Dumnezeu este in om, iar pe de alta, eli acesta este mai degrabii in tot omul ~i nu pur ~i simplu";
"unde anume se pli ne~tc chipuJ lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu insu~i; Cel
care a dat prin bar omului existenta sa "dupd chip", nota Ia Panayotis Nellas, Omul animal
fndumnezeit-pentru o antropologie ortodoxii, tradJoan l.lcajr., Sibiu, 1994, p.6
79
RAD G von , Das erste Buch Mose, ATD 2-4 Gottingen, 1964, p. I 09
80 STANILOAE Dumitru, ,Sa nuucizi" ... , p.76

257
 marturisim ca "Cel ce a lnviat pe Domnul Iisus ne va invia ~i pe noi cu
Iisus"(2Cor. 4,13-14).
Argumentul naturii sociale a omului. "lnstinctul de autoconservare" este
un argument contra sinuciderii ~i deci contra eutanasiei active, conform naturii
comunitare a vocafiei umane in planu/ lui Dumnezeu. El, care poarta tuturor o
grija parinteasca, a voit ca toti oamenii sa formeze o singura fanrilie ~i sa se
poarte frare~te intre ei. intr-adevar, toti, creati dupa chipul lui Dumnezeu -Care
,din unul singur a racut sa se traga tot neamul omenesc, ca sa locuiasca pe toata
fata pamantului" (Fapte 17, 26) - sunt chemafi Ia acela~i scop unic, adica Ia
Dumnezeu insu~i. De aceea, iubirea de Dumnezeu $i de aproapele este prima $i
cea mai mare poruncii. ,Eutanasia, ca sinucidere institutionaJizata marcheaza
ultima infuingere pe care omul modem o mai poate suferi In fa~a diavolului.
Toate acestea fac ca eutanasia sa nu fie un accident in istoria lurnii, ci consecinta
fireasca data de caracterul eutanasic, sinucigas al vietii ~i culturii omului
modem".81
1n concluzie putem spune eli, avand in vedere fenomenul eutanasic ~i
tinand coot de caracterul ei traditional, Biserica Ortodoxii se fere~te de doua
tendinte de baza, care in cre~tinismul occidental triumta: schimbarea eticii
cre~tinc intr-o etica de legi ~i sancponarea din etica conventionala, ca ideal etic.
Ortodoxia 1asa intotdeauna deschisa invaratura sa etica ~i sociala, recunoscand
unicitatea persoanei ~i propunand Evanghelia cu simplitatea ~i libertatea sa. Ea
acorda iconomia, tara sa relativizeze absolutul. Biserica Ortodoxa, in luarea
atitudinilor sale ,nu este conservatoare, ci traditionala; nu este provinciala, ci
ecumenica; nu este lene~a, ci dinamica, protejand insa valorile tradifionale.
"Misiunea ei este de a condamna, dar tot misiunea ei este de-a salva." 82
Adevarul ei este adevarul Evangheliei Unpaditiei lui Dumnezcu. Biserica nu
poate sa rarnana neschimbata, dar nici sii-~i impuna parerea cu puterea. Misiunea
sa de baza este ca dimensiunea problematicii s-o facii evidenta ~i sa-i arate
rezolvarea, calea sa. Prin virtutea intelepciunii ~i inspiratia s!antului Dub,
cre~tinul care i~i traie~te via~a in Hristos prin Sfmtele Taine i~i rezolva cu
ajutorul duhovnicului ~i al Bisericii "situatiile" sale morale care nu se incadreaza
perfect in legile morale generale. Decizia cea mai importanta pe care o putem
lua este sane incredin~am in mainile pline de milll ale lui Dumnezeu, atat noi cat
~i pe semenii no~tri in suferinfii 83 .

Drd. Agena Preda Markovici

81
VLAESCU, Virgili u, Eutanasia sau atitudinea omului contemporan infafa suferinjei $i a mor(ii,
In rev. Areopag info, nr. special: "Bioetica ~i perspectiva tcologjdi", p. 35
82
MOLDOVAN, prof. dr. llie, Darul sjfmt a/ vie(ii $i combaterea pacatelor lmpotriva acestuia.
Aspecte ale na~terii de prunci, in lumina moralei cre$tine ortodoxe, Ed. Jnstitutului Biblic ~i de
Misiune al Bisericii Ortodoxc Romano, Bucure~ti, 1997, p.42
83
BRECK Prof. John , Darul sacru a/ vie{ii, Cluj-Napoca, 200 I

258
 EPECTAZA IN GANDIREA SOFIANICA ORTODOxA

I Actualitatea temei.
,,Dacii viclenia cea mai izbutitii a diavolului e aceea de a se da drept
inexistent, atunci demonul akediei a reu~it mai bine deciit oricare altul. La
capiitul acestui al doilea mileniu, era timpul ca el sa fie demascat, denuntat,
chemat pe numele siiu" 1•
Cea mai minunatii ~i mai lnalta rapturii, creata de Durnnezeu cu riscul de
a-i suporta ,neputincios" prab~irea ~i chiar aneantizarea - ca urmare a
pangaririi darului libertatii, omul a fost ~i este daruit lnainte de toate cu marea
~ansa a lndurnnezeirii, a realizarii sale integrale printr-o continua depa~ire
cruciforma: cu ,bratele" mereu deschise spre lume ~i spre semeni ~ i cu sufletul
pururi flamand ~i lnsetat in elanuJ nesfar~it spre Absolutul viu ~i personal.
Destinat etemitafii, el se simte in adancul siiu chemat sa uneasdi ~i sa
armonizeze printr-o perpetuii actualizare hristicii acele ,forme contrastante ale
realitatii"2 , care, neglijate, genereazii sfli~ierea launtrica, razboiul cosmic ~i
despiirtirea de Viata. Este deci fiinta riispunzatoare prin excelenta, a ciirei
nespusa maretie rezida tocmai in asumarea con~tientii ~i fapticii a
responsabilitatii ei creatoare.
Slabirea vointei, amagirea con~tiintei cu gandurile necredintei atrag insii
dupii sine transcenderea spre un fel de absolut imanent, e distrugiitoare saracire
spirituala ~i o nemultumire generala, fie resernnatii, fie feroce, stare echivalenta
cu moartea inainte de vreme, caci moartea insii~i e acceptatii ca o moarte totala
care nu mai are 1nviere. Doua cai se 1nfliti~eaza spre alegere oridirui om: Raiul
sau iadul, ,viata" sau , moartea", ,binecuvantarea" sau ,blestemul" (Deut.
30,19). ~i cea mai nejustificata nebunie este sii refuzi nemurirea fericiri i
paradisiace, urcu~ul din slava in slavii, 1mbogatirea infinita in Durnnezeu,
participarea la Iubirea trinitara ~i sa preferi nemurirea monotoniei infemale,
plonjarea in hiiurile intunecate ale indiferentei ~i urii, ,gustul" insipid al
absurdului. Poetul francez Baudelaire vorbea despre douii postuliiri simultane in
sufletul uman: , dorinta de a urea", ce corespunde invodirii lui Durnnezeu sau
spiritualitatii, ~i ,bucuria de a cobori" (mincinoasa bucurie! - n.n.) -
corespunzatoare invodirii lui Satan sau animalitiitii. Numai di pentru cre~tinul

1
Adalbert de Vogue, Preface, apud Gabriel Bunge, AkMia. La doctrine spirituelle d'Evagre le
Pontique sur I 'acedie. ( Spiritualite Orientale 52 ), Abbaye de Bellefontaine, 1991 , p.ll.
2
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Chipu/ nemuritor al lui Dumnezeu, Ed. Mitr. Olteniei, Craiova,
1987, p. 37.

259
 adevarat ele nu coexistii - ca In viziunea de tip baudelairian sau cioranian, ci se
exclud reciproc.
,,Le Mal du siecle" modern ~i postmodem ar consta In ,moartea sufletului
~i a mintii" 3 in varianta ei secularizata, in cultivarea exasperata a acelor ,Fleurs
du Mal" care otravesc atat ambientul sufletesc individual, cat ~i pe eel comunitar
~i implicit universal. lgnorarea esentialului, sfidarea sensului valorilor - fervent
dorite de unii odinioara, instabilitatea sau lancezea)a letargicii, minimalismul
lene~, dezgustul, melancolia, ,supraaglomerarea, imprii?tierea, enervarea"4 , intr-
un cuvant plictiseala (akedia), sunt cele mai abile curse diabolice actuale, ducand
lent, dar sigur, la ,sinuciderea spirituala, psihicii ?i chiar fizicii a oamenilor"5
.
doborati de ele. E vorba de o maladie extrem de chinuitoare ce nu tine '
varstii, domeniu sau vocatie, cu cele mai mari succese repurtate in istoria
cont de

umanitiitii. Deosebit de compJexa, ii sunt indeajuns cunoscute plictisul pascalian

de pildii, angoasa lui Kierkegaard dar ?i greata lui Sartre. Afirma~ii verbale sau
non-verbale de tipul: ,Nu ?tiu de ce traiesc", ,Viata nu mai are nici un sens",
,Ma sufoc ...", ,Nu mai pot suporta" etc., tradeaza efectele psihologice ale
modernei ,lacebunite", boala contractatii prin insu?irea fiintiaHi a obsedantului
, La ce bun?"6 ?i care ia in cele din urma toate formele unei depresii psihice cu
repercusiuni grave pe plan familial, social, planetar.
Sfintii Parinti ai Bisericii au urmarit indeaproape feluritele manifestiiri ale
acestei anomalii a sufletului uman, vi'izand in ea o patima cumplita care deschide
larg poqile infemul~ i . Primul care a recurs Ia o descriere amiinuntita a fost Avva
Evagrie Ponticul. In acceptiunea lui ,iubirea de sine" (philavtia), cea care
,ura~te toate" ~i care exceleaza in individualism, constituie riidiicina akediei.
,,Mobilurile ascunse sunt irascibilitatea, agresivitatea ?i acea poftii irationaUi,
care ne instriiineazii lntr-un mod egoist toate fapturile.lntrucat este contrarii firii,
aceastii poftii In necontenitii vagabondare este in esenta ei imposibil de
satisfiicut."7 $i din frustrarea dorintelor se na~te intristarea,8 sentiment de
dezamiigire ~i de vid ce premerge ~i totodatii lnsote?te akedia. Jar tendinta de
fuga care apare Ia un moment dat relaxeaza aparent sufletul, fragmentandu-1 ~i
fiicandu-1 insensibil ~i greoi. Intervine aici cu ,eficacitate" maxima ,duhul

3
Sf. Simeon Noul Teolog, Chapitres theologiques, gnostiques et practiques, Ed. J. Darrouzes, SC
5 1, Paris, 1957, p. 86-61, tract. rom. De Pr. Prof. D. Staniloae in Filocalia rom. 6, E. J. B., Buc.
1977, p. 38-39.
4
Pr. Amedee ~i Dominique Meggle, Monahul ~i psihiatr ul, trad. rom. Eugenia Vlad, Ed.
Christiana, Buc., 1997, p. 46.
5
Diac. loan I. lea jr., lntroducere Ia o ciiliitorie spre marginea infernului singurata(ii noastre, Ia
ierom. Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala ~i terapia ei dupii Avva Evagrie Ponticul sau sujletul In
luptii cu demonul amiezii, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 13.
6
Emil Cioran, Cahiers (1957-1972), Ed. Gallimard, Paris, 1997, p. 4 13 ; Pr. Amedee ~i D. Meggle,
op. cit., p. 20-45.
7
Ierom. Gabriel Bunge, op. cit., p. I 5 I.
8
Avva Evagrie Ponticul, Tractatus de octo spiritibus malitiae, V,IO, tract. rom. Diac. Joan l. Idijr.,
apud ierom. Gabriel Bunge, op. cit., p. 185.

260
 trandaviei"- argia, cealalta fata a akediei - pomenit de Sf. Efrem Sirul in celebra
sa rugaciune, duh care opereaza ,uitarea de Dumnezeu ~i deci de sine insu~ i ~i
de celalalt in misterul lui, uitarea adevarului fiintelor ~i lucrurilor, un soi de
somnambulism plin de fantasme ..." 9•
in urma acestor triste, dar reale constatari, noi toti cei inabu~iti sub povara
izoll'irii eului ~i mai vulnerabili 1n sfera activa ne punem imperios intrebarea
salvatoare: ,Ce sa facem ca sa mo~tenim viata de veci?" ~i contextual: cum sa
ie~im din solipsismul ~i sedentarismul acesta spiritual care deturneazl'i destinul
nostru fericit: ascensiunea epectatica atiit a sufletului, ciit ~i a trupului in
dimensiunea ei teandrica? Ce remedii ne stau Ia indemiina pentru a surghiuni
defmitiv demonul care cu viclenia lui nefutrecuta reu ~e~te sa se cuibiireascii
aproape pe nesimtite in creatura lui Dumnezeu ~i chiar s-o demonizeze ~i s-o
ucidii? Ce pondere are Iibera noastra vointa in lupta ,impotriva stapanitorilor
'intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautafii?" (Efes. 6,1 2). Hristos ca
Miintuitor a fiicut tot ceea ce a tinut de El, demascand d'iul ~i lipsindu-1 de orice
putere (Col. 2,5), anuland pentru totdeauna incurabilitatea acestei cumplite
epidem.ii de patimi prin leacuri simple, dar uimitor de eticiente, leacuri care se
afla Ia dispozitia noastra la tot pasul. lata tratamentul duhovnicesc propus de
Evagrie: ,cuno~tinJa tamiiduie~te mintea. iubirea irascibilitatea, iar znfranarea
pofta"10• ~i ca biruinta sa fie durabila ~i, 'in eel mai fericit caz, definitiva,
nevoitorul trebuie sa dea dovada de multa perseveren{ii ~i riibdareu. Munca11
sau nevoinfa savar~ita cu dreapta socoteala, adicii nici cu frenezie, transformand-
o in scop in sine, nici cu triindavie ~ i nepasare, este un alt rnijloc de a izgoni
duhul vatamator al akediei. ,in poftc se afla tot omul lene~" aflililfi cartea
Proverbelor (1 3,4). Nelucrarea sau simularea lucrl'irii nasc tot soiul de dorinte
dupa lucruri irealizabile ~i dezHintuie pantecele (gastrimargia) in a~a masura
incat functia naturala a partii poftitoare a sufletului se deregleaza atingand insu~i
pragul irationaiWitii dobitoce~ti.
Un colac de salvare ar :fi apelul frecvent la facultatea sufleteasca
conducatoare, Ia , ratiune"13 (logistikon - vourn) de care se serve~te numai un om
chibzuit, iubitor de fnJelepciune, adica filosof. Unul ca acesta stiiruie in a face
toate cu ,luare aminte" ~i , fricii de Dumnezeu", i~i riinduie~te o ,miisura in orice
lucru", de care se apuca Ia vremea cuvenita, ocolind ispita amanarii ~i nu se lasii
piina nu-l srar~e~te. El se roaga ,necontenit" ~i ,1ncordat" 14 , implorand adeseori
9
Olivier Clement, Cantecullacrimilor, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 1999, p. 14.
10
Awa Evagrie Ponticul, Capete gnostice lll. 35, apud ierom. G. Bunge, op. cit., p. 106.
11
ldem, De vitiis quae opposita sunt virtutibus.4. P.G. 79, 1140-1 144, apud ierom. G. Bunge, op.
cit., p. 108-110.
12
lerom. G. Bunge, op. cit.. p. 116-117.
13
Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua, trad. rom. Pr. Prof. Dr. D. Stliniloae, PSB 80, E.l.B., Buc.
1983, p. 185.
14
Avva Evagrie Ponticul, Tractatus ... V/,J 8, apud ierom. G. Bunge, op. cit. , p.l88.

261
 cu lacrimi ajutorul dumnezeiesc. Lacrimile strapungerii, pentru plicate, preced -
ne asigura Sf. Isaac Sirul - pe cele care curg din intelegere. Ne lnt~Unim cu o alta
latura a sui~ului duhovnicesc, a tranzitiei vindicative de Ja o treapta Ia alta mai
malta. Dacii prima categorie de lacrimi ,usuca trupul ~i ard", curatind mintea,
cea de-a doua ,.il lnfrumuseteaza ~i il ingra~a (vers. gr. II imbogatesc)" 15 ,
preschimband cu totul vederea omului. insotite de rugiiciune, arma cea mai
puternidi, ele alunga intristarea ~i deznadejdea ~i aduc ,bucuria" ~i
,,multumirea"16 , ,pacea desavar~ita - preludiul celei mai inalte contemplari",
,descoperirea tainelor cere~ti" ~i ,o minunata transformare a intregii fiinte" 17•
Din nefericire, lacrimile celor mai multi dintre noi ta~nesc din pietismul
unei inimi individualiste sau se usucii in inghetul disperarii nihiliste. Nu putini
sunt cei care uitand scopul adevarat al plansului (penthos) au lnnebunit ~i s-au
ratacit 18 • Contemporaneitatea oscileaza permanent intre extremele unei
emotivitati exagerate, dar mediocre, ~i, respectiv, al unei ne-sirntiri impersonate.
Daca ne-am stradui sa dobandim intelepciunea vietii prin bar, sa ne agonisim o
, minte inteleapta" 19 ~i o , inima infeleapta" (Prov. l 0,8), deprinse cu
rugaciunea, prin dragoste desavar~ita, nu am mai fi atat de tL50r supu~i ln~eUirii,
ci, ca~tigfmd discernamantul spiritual al afectivitatii ~i al echilibrelor intre
sentiment, ratiune ~i vointa, am experia ,strapw1gerea" fulgeratoare spre
,a4evarata existenta personala 1n intalnire cu Persoana lui Dumnezeu"20, am
sesiza adevaratul sens al fiipturii ~i ne-am face piirta~i Ia toate tainele
universului.
, Toata lntelepciunea este de Ia Domnul" Cint. Sir. 1, 13), afarii de acea
intelepciune a lumii care, dupa cum spune Siantul Ap. Pavel, este o ,nebunie In
fata lui Dumnezeu" (I Cor. 3,19). Disponibilitatea fata de actiunea divinii
sofianica implicii imparta~irea de insa~i Sofia, gratie faptului ca sufletul
omenesc, triadic alcatuit, nu este altceva decat imaginea Prototipului sau trinitar.
Siantul Maxim Marturisitorul ne sugereaza la un moment dat ca fiecare am
primit, ca unii ce nu suntem numai ,dupii chipul lui Dumnezeu", ci ~i , chipuJ
lui Dumnezeu", puterea de a inainta ,conform frrii" spre unirea mintii, a ratiunii
~i a duhului nostru, atat cat ne este ingaduit, cu Mintea cea Mare (Nousul), cu
Ratiunea (Logosul) ~i cu Duhul (Pnevma), potrivit unirii oricarui chip cu
modelul lui 21 • La baza ~i pe parcursul acestei lnaintari sta dorinta de a inlaptui

15
Sf. Isaac Simi, Cuvinte despre sjintele nevoinfe, trad. rom. Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Filoca1ia
rom. 10, E.I.B., Buc. 19&1 , p. 437-438.
16
A vva Evagrie Ponticul, De oratione tractatus 15-16, PG 79, 1165-1200, trad. rom. Pr. Prof. Dr.
D. Staniloae, Filoca1ia rom. I, E.I.B., Buc. 1992, p. 94.
17
!renee Hausherr, Teologia lacrimilor. Pllinsul $i strlipungerea inimii Ia Piirinfii riisiiriteni, Ed.
Deisis, Sibiu 2000, p. 230.
18
Avva Evagrie Ponticul, op. cit., 8, Fil. Rom. I, p. 93.
19
Ibidem 52, p. 98.
20
Lerom. G. Bunge, op. cit., p. 149.
21
Sf. Maxim Marrurisitorul, op. cit., 7 h, p. 89.

262
,asemanarea", nepotolita tensiune spre ceea ce este adevarat ~i desavar~it, ca
unii ce nu suntem proiecte incremenite, ci ,icoane" dinamice ,,reflexe" vi i ale
intelepciunii dumnezeie~ti. Pe Acesta sa 0 cautam, la Ea sa luam aminte, pentru
ca afland-0 ~i indragostindu-ne de Ea sa nu ne mai lasam atra~i de zeii fal~i
inventat:i de mintile truf~e ale epocii noastre idolatre, nici ,angajati'' ai altor
, revelat:ii" care, parodiind Adevarul Unic, ne due de Ia orbeciiire Ia orbire
definitiva ~i la abis fiira intoarcere. Doar ,eel ce se conduce dupa intelepciune va
fi mantuit", ne avertizeaza cartea Proverbelor (28,26). Sa rascumparam a~adar
vremea, sa nu umbliim ca ni~te neintelepti (Efes. 5,15-16), ci sane cuminedim
cat mai des, priotr-o credintii eclesiala lucratoare, din acest ,izvor de viata"
(Prov. 16,22), din ,adancul bogatiei ~1 al lntelepciunii ~i al ~tiintei lui
Dumnezeu" (Rom. 11,33).
·.
II Sofia divinii in Sflinta Treime ~i Sofianitatea lunzii
,Sa spunem (intai - n.n.), Uiudand Aceasta lofelepciune de dincolo de
ratiune ~i de dincolo de minte (aAO"ffV Kat a.vovv) ~ i nebuna in sens de
dep~ire, cii e cauza a toata mintea ~i rapunea ~i infelepciuoea ~i inteleger ea
(...). Caci cauza suprainteleapta ~i atotinteleapta este atat suportul intelepciunii
de Sine, cat ~i al intelepciunii integrale ~i alintelepciunii fiecaruia" 1•
Noi, cre~tinii, traim de veacuri cu certitudinea imbatabiHi ca Dumnezeul
nostru nu este un dumnezeu pasiv, simplist, monoton, uniform, solitar ~ i , prin
unnare, exclusivist. Treimea de Persoane, consubstantiala ~i nedespartita, ni Se
reveleaza ca intelepciune a iubirii desavar~ite, in care Eu- rile Se daruiesc, Se
primesc, Se cuprind ~ i Se afinna reciproc ,ca de la egal Ia egal"2, lntr-un mod
unic, maret ~i inconfundabil, mai presus de intelegerea omeneasca. Nici fi inta,
nici slava, nici intelepciunea Tatiilui nu e despartita de a Fiului ~i a Duhului
Sflint, ,ci se contemp Ia 1n Ace~tia comunul neintrerupt ~i neimpiiqit"3, adevar ce
impiedicii orice tendinta unitarianistii in materie de sofiologie4 •

1
Sf. Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus VTI.I, in ,Opere complete", trad. , in trod. ~i note
de Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Ed. Paideia, Buc. 1996, p. 163.
2
Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Teologia Dogmaticii Onodoxii, vol. I, E.I.B., Buc. 1978, p. 297.
3
Sf. Vasile Cel Mare, Epistola 38, PG 32, 332-333, apud Pr. Prof. Dr. D. StaniJoae, op. cit., p.
290.
Concep{ie teologicl\ legatl\ de mari subtilitllti ce nu frizeaza nici dogma, nici erezia ~i care a
4

marcat de-a Jungu l secolului XIX gandirea unor teologi ru~i de ta lie moodiala (Arhim. Bukha rev,
V. Soloviev, Serghie ~i Eugen Trubetskoy, N. Berdiaev, Zeokovsky, Karsavine, P. Florcnski, S.
Bulgakov). Abordarea sotiologica - bazata mai mult pe Vechiul Testament (Psalmii, Prov., lnt.
Sol., Int. Sir.) - vizeazli ansamblul dogmelor ~i tnvi1!Jiturilor Bisericii Ortodoxe, de Ia cele
privitoare Ia Sf. Treime ~i fntrupare paoa Ia cele ce se raporteazli Ia cr~tinisrnul practic al zilelor
noastre. Punctul de plecare ~i centruJ atentiei il constituie relatia intre Dumnezeu ~i lume, rela~a
intre Dumnezeu ~i om, cu alte cuvinte Teantropia: unirea lui Dumnezeu cu intreaga creatie in ~i
prin om.

263
 ,Ousia-Soph.ia" caracterizeaza viata comuna a Celor Trei Sfinte
Ipostasuri5, tri-unitatea Lor reflectandu-se in tripla modalitate de a poseda unica
Ousie-Sophie a Dumnezeirii. Astfel, Tatal, ,principiul transcendental" in siinul
Treimii, ,o poseda ca izvor al revelarii, ca taina (I Cor. 2,7- n.n.) a fiintei Sale
ipostatice, ca propria Sa natura care se manifesHi ~i este revelata prin Ipostasurile
revelatoare. Tatalingaduie Acestora sa o dezvaluie mtr-o oarecare masura, dar
ln.telepciunea divina ramane primordial in El ca Ousie, ca profunzime ascunsa a
naturii Sale"6. n.cerea paterna se lasa rostita de propriul ei Cuvant ipostatic, de
, Inteligenta ipostasiata" purtatoare activa a gandului durnnezeiesc, de Logosul a
carui Sophie-Ousie reprezinta ,chipul Chipului" (Col. 1, 15), adica pe Fiul ca
imago Patri realissima. Avand ~i rolul de ,,Predicat" in ,fraza" vie~ii
intratrinitare, Verbul - Subiect pur totodata, prin cuvintele pline de ratiune ~i
adevar pe care le profereaza, ,predidi" nu numai Celorlalte Doua Eu-ri ale Sale
despre iubirea Sa netarmurita fata de ,Subiectul" - Sursa a Intelepciunii, dar ~i
lumii lntregi care ,prin El s-a !acut" (In. 1,3), ~i aceasta desigur intr-un mod
diferit. ,lntelepciunea lui Durnnezeu cea de multe feluri"(Efes. 3,10) a binevoit
de pildii sa imprime fiecarui element din multiplicitatea existentului creatural un
caracter singular, un logos, o idee divina. Este opera Cuvantului Celui Unic,
Care ,conpne cuvintele a tot ceea ce exista"7 ,de Ia El, prin El ~i intru El" (Rom.
11,36).
Acest ,continut" desavar~it a1 Sofiei determinat de Logos i~i afla lnsa
desavar~irea in ,forma" specifica i~terventiei ~elui de-al Treilea Ipostas, Care,
fiind ,Duh a lui Dumnezeu ~i Inceput ~i Intelepciune ~r Putere a Celui
Preainalt"8 vivifica lumea ideilor in circuitul vietii dumnezeie~ti, ducand prin
,suflul" Siiu la bun s:tar~it ,Fiat"- ul creator pronuntat de Tatal prin ,gura" Sa,
prin Fiul (In. 20,22; II Tes. 2,8). ,In Duhul - scrie Sf. Atanasie lui Serapion -
Cuvantul slave~te creatura ~i indumnezeind-o o in:fiiti~eaza Tatalui"9 • Slava este
tocmai forma pe care o ia intelepciunea revelandu-Se, iar lnfelepciunea, fire~te,
constituie materia Slavei. E verba de o ,epifanie" a Sofiei divine a carei
, Frumusete" purcede din insii~i frumusetea treimicei Existente relationale ~i
care, in viziunea lui Bulgakov, este perfecta transparenta a vietii Adevarului 10 •
Aceastii lucrare se ln:fiiptuie~te prin Cea de-a Treia Persoanii, singura care

5
Serghei Bulgakov, La sagesse de Dieu, Ed. L' Age d'Homme, Lausanne, Suisse, 1983, p. 35:
,Tatal, Fiul, Stantul Dub sau Stanta Treirne este Ousia sau Sofia. Astfel de propozifii sunt
ireversibile..."; ,Sofia nu este un ipostas, ci o calitate ce apaqine unui Ipostas divin, un atribut al
Fiinfei ipostatice".
6
Ibidem, p. 29.
7
Ibidem, p. 30.
8
Teofil al Antiohiei, Trei corfi ciitre Autolic IT, I 0, In ,Apologe~ de limba greacli", trad. rom. Pr.
Prof. Dr. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp CliciuH1, Pr. Prof. Dr. D. Fecioru, E.I.B., Buc. 1997,
p. 399.
9
Sf. Atanasie eel Mare, Epistula I ad Serapionem, tn ,.Scrieri" p. a 11-a, PSB 16, trad. Rom Pr.
Prof. Dr. D. Staniloae, E.I.B., Buc. 1988, p. 55.
10
S. Bulgakov, op. cit., p. 34.

264
 asigura plinatatea comuniunii Celorlalte Doua, mai bine zis desavar~irea Treimii.
De aceea este numit , 1tV£'UJ..l(X 'tT)q> aA119Etaq>" 11 (In. 15,26:16, 13), Acela~i
,nvruJ.La 'tT)q> croq>taq>" (Is. 11 ,2) vetero-testamentar. ~i cum Adeviirul bucuril ~i
face fericit, Duhul Acestuia nu numai ci'i poarta cu bucurie bucuria de Ia
Nasciitorul Adevarului la Niiscut ~i de Ia Nascut Ia Nilscator, ci este El Insu~i
,bucuria lui Dumnezeu" 12, adica ,bucuria tuturor Celor Trei de toti Trei" 13 , care
se revarsii ~i asupra creatiei, pecetluitii de Adevar. Ne-am putea mtreba: De ce
existii tocmai Trei Ipostasuri? Iar P. Florenski ne riispunde categoric: ,In afara
Celor Trei nu exista nici un ipostas, nu exista Subiectul Adevarului" 14• Cu alte
cuvinte: un al patrulea in Dumnezeu ar mic~ora rolul Celui de-al treilea, .Care
reprezinta orizontul infinit, plenar ~i eel mai real posibil dincolo de Cele douii pe
15
Care Le confirma ~i Le mentine lntr-o distinctie personaHi • ~i, totu~i, pot exista
~i mai multe de Trei, lnsii doar prin primirea unor noi subiecte in sanul absolutei
Existente treimice, nu dintr-o necesitate intrinseca, ci dintr-o condescendenta de
iubire negriiita. Acestea sunt ,ipostasuri contingente", conditionate, sunt
, persoane(le) mdumnezeite" 16• ~i ne referim Ia om, care nu a fost creat sii fie
spectator al viet)i Creatorului sau, ci piirta~ ~I ei (I Pt. 2,14), caci chipul
presupune o participare efectiva ~i continuu imbogatita Ia toate atributele
modelului siiu.
Cat despre mtelepciune, ,este greu de gasit un mai inalt ~i mai tainic
atribut divin care sa fie hiiriizit ~i omului" 17, dobandirea ei - desigur, prin
energiile necreate - fiind incununarea celui care a atins plenitudinea trairii tn
Dumnezeu. La fiecare S:ffinta Liturghie, inainte de momentul suprem al
epiclezei, suntem chemati ,sa luam aminte Ia tntelepciune" (trad. corectii a
expresiei EV croq>ux 7tpocr~OJ.LEV), adica Ia , deofiintimea" 18 ( OJ.lOO'Ucrta) Treimii
celei nedespartite pe care o marturisim in Simbolul credintei. Aceasti'i mi'irturisire
comuna este conditionatii in ordinea liturgicii de dumnezeicscul ,Sa ne iubim
unii pe altii...", iubire ce realizeazi'i ,unanimitatea" (of..LO-vOta), unitatea de
gandire mtre cei care se iubesc, ca singura modalitate de a sorbi din taina Unimii
trinitare. ~i ceea ce trebuie specificat aici este faptul cii spre deosebire de viata
extradivina, mundana, limitati'i, dar potential mdumnezeitii ~i lndumnezeitoare,
in viata Dumnezeirii suprafiintiale nu poate exista succesiune, evolutie graduala

11
Sf. Atanasie eel Mare, op. cit.• p. 55.
12
Pr. Prof. Dr. D. StmJjloae, Rugiiciunea lui lisus $i e>.perienfa Duhului Sfont, Ed. Deisis. Sibiu
1995, p. 92.
13
idem. Teologia Dogmaticii, vol. cit., p. 318.
14
Pr. Pavel Florenslci, Stolpul .~i Temelia Adeviirului, trad. rom. Emillordache, Pr. lulian Friptu ~i
Pr. D. Popescu, Ed. Polirom, la~i 1999, p. 37.
1
~ Pr. Prof. Dr. D. Stiiniloae, op. cit., p. 3 11.
16
Pr. P. Florenski, op. cit., p. 38.
17
Florin Mihliescu, Omul in traditio cr(!$tina, Ed. Rosmarin, Buc. 1999, p.
18
Pr. P. Florcnsk:i, op. cit., p. 6 1.

265
 ~i, deci, epectaza, fiindca ,Stanta Treime supra - este dinainte de veci intr-un act
unic contopit de Iubire ~i Identitate" • Numai iubirea din fi inta umanii - siimanta
19

daruita cu putere de sus - cunoa~te nevoia de dezvaluire exterioara, de revarsare

'in afara, de cre~tere ~i implinire. Cea dumnezeiascii, daca Se revarsa, iese din
Si1;1e pentru ca binevoie~te, pentru ca dore~te ca ~i raptura sa se bucure de
desavar~irea Ei, ~i mai cu seama omul, a carui facere, ,opera ve~nica", a socotit-
o ,vrednica de mainile Sale". Caci ,n-a spus altcuiva Safacem deciit Cuvantului
Sau ~i intelepciunii Sale"20, Fiului ~i Duhului Stant, act ce proclama lumii lntregi
chenoza negraita a Dumnezeului nostru Care ne introduce tara sa ne constranga
in profunzimile iubirii Lui absolute, punandu-ne parcii pe picior de egalitate cu
Sine. Cat de departe este divinitatea platonicii ~i cea neoplatonica care nu poate
iubi pe cineva in afara de ea, pentru ca ar fi tradat - aberanta convingere! - o
lipsa ~ i o imperfectiune de neiertat! De asemenea, dumnezeul lui Plotin nu l~i
permite sa se coboare, ci ramane Ia stadiul de obiect al iubirii omene~ti , In
ve~oi cii izolare ~ i nemi~care. De aceea Sf Maxim Marturisitorul tine sa
accentueze alteritatea ~i reciprocitatea ontologicii intre Creator ~i creatura, adica
Iubirea agapic.-1. - adevarata calitate teandrica In om, dar ~i in Dumnezeu21 •
Unirea creatului cu Necreatul, In pofida distinctiei vadite dintre cele doua
lumi, presupune - in gandirea lui Bulgakov - un principiu mediator ce nu se
identifica cu Ipostasul Logosu!ui22 , ci cu un alt ipostas, ,al patrulea", apartinator
altei ordini, care ,nu transforma Treimea in cvartet" ~i , nu intra in pliniitatea
mchisa In sine, absolutii a Acesteia". Este vorba despre Sfanta Sofia, ,illceputul
unei ipostasitiiti multiple noi, create, fiindca dupii ea urmeaza multe ipostasuri
(ale oamenilor ~i ingerilor) ce se gasesc in relatie sofianica cu Dumnezeu 23 '~.
Prin urmare, ea nu este un Ipostas divin24, nu este Iubirea, ci ,iubirea Iubirii"2 >,
nu este comuniunea tri-ipostatica, ci obiectul acestei comuniuni. ,Din punctul de
vedere al Ipostasului Tatalui, Sofia este substanta ideala, temelia rapturii, puterea
sau forta existentei sale; dacii ne indreptam spre Ipostasul Cuvantului atunci
Sofia este ratiunea rapturii, sensul, adevarul sau iodreptatirea ei; ~i in star~it, din
punct de vedere al Ipostasului Duhului, avem In Sofia spirituaJitatea rapturii,
sfintenia, puritatea ~i nepribanirea ei, adica frumusetea"26• Niciodata mintea
sanatoasa nu admite sciziunea ill triada unitar intocmita de catre Pronia divina -
temelie ~ ratiune ~ sfintenie - ~i, in acela~i timp, nu o disociazii de revelatia

19
S. Bulgakov, Lumina neinseratii, trad. rom. Elena Dragu~in , Ed. Anastasia, Buc. 1999, p. 286.
20
TeofiJ al Aotiohiei, op. cit., U,l8, p . 409.
21
Lars Thunberg, Man and the Cosmos. The vision ofSt. Maxim Confessor, Crestwood, New York,
1985, trad. rom. Prof. Dr. Remus Rus, E.LB., Buc. 1999, p. 50.
22
Pentru a evita ispita subordinatianismului tn care au clizut Tertulian, Origen ~i mai ales Arie.
23
S. Bulgakov, op. cit.. p. 288.
24
Acuzatie netntemeiata adusa de V. Lossk:y teologului rus S. Bulgakov, infrrmatli de altfel de
acesta in repetate randuri.
25
S. Bulgakov, op. cit., P- 287.
26
P. Florenski, op. cit. , p. 222.

266
iconornica a Sfintei Treimi . .,Sofia prin excelenW' ar putea fi, dintr-o alta
perspectiva, insa~i ,con~tiinta flipturii", adica ,Omenirea" , care ca ~i lumea
27

lntreaga, este zid ita dupa chipul personal - comunitar al lui Dumnezeu. Sf.
Maxim sesizeaza admirabil reflectarea perihorezei trinitare In creatie ~i in om,
pornind de la fundamentul lor spiritual, de Ia unitatea ~i rationalitatea lor interna
In Logosul dumnezeiesc28, fapt care ,faciliteaza" providen1ial Intruparea
Acestuia. El, Cuvantul lui Dumnezeu - fntelepciunea nezidita ~i ziditoare - este
,izvorul lnlelepciunii" (Int. Sir. 2,5) zidite, revarsate ,peste toate lucrarile"(Int.
Sir. 1,8) din lume.
Sofia este una ~i aceea~i, insa cu un mod dublu de existenta29 : ve~nica dar
~i integrata timpului, supraspafiala ~i totodata baza a oricarei spatialitati. lntre
Prototip ~i tip, lntre Sofia divina ~i Sofia creaturii se stabile~te o comuniune
relationaUi, cea din urma ,functionand" ca o ,,Pecete" a Celei dintai, ca ,,imagine
a imaginii", ca ,chip ~i umbra"30 a intelepciunii eteme, existente prin Sine.
Intemeiata din veci (Prov. 8,23), participantii la crearie ~i cunoscatoare a faptelor
lui Dumnezeu (Int. Sol. 9,9), ea intruchipeaza ,ansamblul ipostatic pre - lumesc
de prototipuri divine ale celor ce sunt"31 , intr-un fel lumea inalta a ideilor
ve~nice de care Platon a fost atat de lnddigostit ~i pe care Aristotel o regiisea 'in
fascinanta varietate transcendenta a semintelor creatoare (entelehii) imanente
tuturor lucrurilor. Gratie Sofiei fiecare lucru spore~te ,bunatatea" celuilalt ~i
nici :unul nu e de prisos, indiferent de pozitia pe care o ocupa In ordinea
universala a lntelepciunii divine. Dincolo de aceasta sofianica diversitate
creaturala, cu sensu! ~i originea in Dumnezeu ~i care ,,nu contrazice simplitatea
principiului dumnezeiesc"32, Sf. Maxim, in consonanta cu Sf. D ionisie
Areopagitul, 1ntrezare~te unitatea tainica a ipostasului uman, a speciei, a genului,
~i nu In cele din urmli a creatiei33• Toate aceste unitati sau ,ratiu ni" sunt

27
Ibidem, p. 223.
28
Sf. Maxim Marturisitorul, Ambigua,98 p. 247: ,.Logosul, ascunzandu-Se pe Sine pentru noi in
chip negrait in rariunile lucrurilor, Se face cunoscut In chip proportional prin fiecare din celc
vhute ca prin ni~te scmne scrisc, intreg, deodatli, in toate atotdeplin ( ... )"; in Raspunsul 15 cafre
Talasie, FilocaHa rom. 3, Ed. Harisma, Buc. 1993, p. 67: ,.Duhul Stant nu este absent din nici o
f1lptura ~i mai ales din cele care s-au lnvredn icit de ratiune. El o sus~ine in existenf.l pe fiecare
(... )"; in Ambigua 100, p. 249: ,,Dumnezeu ( ... ) Se atla pe m~ura lor in fiecare dintre tapturi
potrivit unei ra~iuni negraite a infelepciunii tara sli fie inchis ca~i de putin de nici o ra1iune ~i
mod".
29
S. Bulgakov, La sagesse.. p. 50: ,,EJtistli identitate fn distinctie $i di sti nc~ie in identitate. Aceasta
este antinomia primordialii ~i finalii a sofiologiei". Noi insa nu subscriem Ia ideea Sofiei create, ci
vorbim despre Sofia creaturii.
30 Sf. Atanasie eel Mare, Cuvantul al doilea contra arienilor 81, PSB 15, trad. rom. Pr. Prof. Dr.
D. Staniloae, E.l.B., Buc. 1988, p. 548-549.
31
P. Florenski, op. cit., p. 221.
32 Nichifor Crainic, Nostalgia Paradisului, Ed. Moldova, Ja~i 1994, p. 11 2.
33 Sf. Maxim Mlirturisitorul, op. cit., I 06 b, p. 267-268.

267
inradacinate In Ratiunea suprema, In Logosul creator de ,logoi", sau, cu alte
cuvinte, prezenta Sa cosrnica ,pre-lntrupata" e ,multiplicata indivizibilln toate
34
ratiunile lucrurilor ~i \'n ratiunea fieci'irui om" .
Printr-o actiune Iibera ~i con~tienta, primu1 Adam - introdus lntre rapturi
ca eel din urma, ca ,inel de legaturii" - n-ar fi avut alta menire decat aceea de a
reunifica In sine intregul univers creat ~i de a se indumnezei impreuna cu el.
,,Dacii Adam nu ar fi pacatuit, creatura ar fi lnaintat spre un fel de mi~c are
stabi/ii in tot mai multa convergenta ~i unificare a piirtilor creatiunii, a omului in
el ins~i, a oamenilor intre ei ~i cu Dumnezeu, intr-o mi~care a iubirii universale,
intr-o cople~ire a creatiunii de Duhul dumnezeiesc"35 • Dar omul a abuzat de
puterea cu care a fost inzestrat spre a uni cele despiiftite, dici uitandu-~i
sofianitatea, a despiiftit panii ~i pe cele unite, aruncand ~i creatia In prapastia
haoticii a descompunerii. Lumea a incetat sa mai fie un , porn a! vietii" ~i, se
lntreaba Parintele Staniloae, cum ar mai fi putut Adam ~i Eva sa mi'inance din
lume ,prin rninte" ~i sa fie vii, de vreme ce au ciizut de Ia aceasta capacitate?
,Frunzele de smochin" (Fac. 3,7) trlideaza golirea launtrica de continutul
spiritual al ratiunii lucrurilor. Astfel, sedituirea con~tiintei de sensuri, caderea
mintii din intelepciune - 1a modul general vorbind - prefac automat urcu~ul spre
desav~ire intr-un mar~ regresiv spre ,savar~ire", adicii spre moarte. ~i cati
urma~i ai protopi'irintilor no~tri nu-~i ignora calitatea divina de cuvinte ale
Cuvantului ~i din pricina nebuniei mintii nu mai sunt logos - ul prin care lumea
miirturise~te despre Ins~i Logosul, ci vehicolul piiciitos prin care ea hule~te,
racandu-Se vrajma~i vointei lui Durnnezeu de a Iuera ,pururea ~i in toti taina
lntrupiirii Sale"36 !
Ce face atunci Cel Care a racut toate ~i 1-a zidit pe om? Se face El Insu~i
Om, ca sa mantuiasca pe eel pierdut. Cuvantul lui Dumnezeu intrupat ,aduna \'n
Sine cele distantate ~i stinge razboiul din rapturi ~i le leaga pe toate intr-o iubire
pa~nica ~i 'intr-o arrnonie indisolubilii'm . El creeaza pentru a doua oara lumea,
renascand-o In Duh ~i transfigurandu-i conditiile ontologice, iniHtand-o iara~i Ia
frumusetea spirituaHi primordiala. Prin urmare, Sofia creaturala ar fi indeosebi
aceasta noua creatie pascala, in care fiecare lucru ~i fiecare fiinta in parte, de -
logosificate prin pacat, sunt rascumpiirate ~i salvate de Ia pieire, ca unele ce i~i
au , modelele (lor) eteme in Dumnezeu" 38.

Ill Dumnezeul-Om ~i omul-dunmezeu. Theo-Sophia. Urcu~ul

in Hristos.

34
Pr. Prof. Dr. D. Stliniloae, La centra lite de Christ dans Ia t!reologie, dans Ia spiritualite et dans
Ia mission orthodoxe. ,Contacts" 27, Revue Fran~ise de I'Orthodoxie, Paris 1975, p. 447.
35
Idem, Trairea lui Dumnezeu in Ortodoxie, Eci Dacia, Cluj-Napoca 1993, p. 40.
36
Sf. Maxim Miirturisitorul, op. cit., 7f, p. 87.
37
Idem,op.cit. I 06, p. 268.
38
Pr. Prof. Dr. D. Stllniloae, Ortodoxie $i ronuinism, Asociatia romanilor din Bucovina de Nord,
1992, p. 7; Sf. Dionisie Areopagitul, op. cit. V, p. 158-161.

268
 ,.fericit este eel ce L-a preracut in sine prin mtelepciune pe Dumnezeu
om. aici dupa ce a implinit infiptuirea acestei taine, patime~te prefacerea sa in
durnnezeu prin har, iar acest lucru nu va inceta a se savar~i pururea" 1•
A Modelul suprem de frumusete sofianica necreata este Ynsa~i ,,ktelegerea
~i In~elepciunea lui Dumnezeu ~i Tatiil"2- lisus Hristos- Cel Care eradicheaza
uratenia firi i stricate de pacat prin coborarea Sa neprihanita Ia ea ~i lnsanato ~e~te
deplin in Sine trupul, sufletul ~i mintea umana, aratand omului sensu! ~i ratiunea
lui de a fi, adevarata lui rationalitate ~i ,logositate"3 • Unul din Treimea cea
deofiinta vine sa stea de vorba personal cu omul, pe limba lnteleasa de el, sa-i
descopere adeviirul despre Sine, despre Tatal ~i despre Duhul Sffint, sa-i aduca
riispuns Ia toate marile intrebari care-i framantii mintea, sa-i limpezeasca tainele
care-! lnconjoadi, sa-l rascumpere din pacat dimpreuna cu creafia. De altfel, era
absolut firesc ca Cel prin Care au fost !acute toate (Col. 1, 16) sa le s,i re-faca, ca
Cel dupii chipul Ciiruia am fost creati sa ne ~i re-creeze; era absolut necesar cain
Logosul Sau intrupat Dumnezeu sa lucreze mantuirea noastra.
Riispunzand iubirii Tatiilui ~i 'in calitate de Fiu creal, nu doar ca Fiu nascut
din El, Fiul lui Dumnezeu daruie~te fiului creat ,.puterea sa raspunda Tatiilui cu
puterea Fiului Unuia Nascut al Lui" 4 • Nu putem sustine insa, aeya cum o fac unii
teologi ru~i, ca Fiul lui Dumnezeu ar detine omenitatea din ve~nicie ~i cu atat
mai mult ca omul ar fi fi intial teandric 5 • Noi suntem intr-adeviir ,parte (J.!otpcx) a
lui Dumnezeu"6 prin ratiunea dupii care am fost creati, dar aceasta nu lnseamna
eli natura noastra este copia in devenire a naturii divine sau eli Sofia creata este
identica ontologie cu Sofia necreata. Eul omenesc nu este de esenta divina,
necrea( caci unde ar mai fi distinctia calitativa intre el ~i Logosul dumnezeiesc,
In ce ar mai consta noutatea unica ~i extraordinara a Intruparii? Dumnezeu a
devenit Om, nu a intrat intr-un om, nici nu a inlocuit prin supremul Sau Eu de
esenta divina un eu omenesc de aceea~i esent~i. Enjpostaziind deplin in Sine firea
omeneasca cu exceppa piicatului, Cuvantul preexistent servea acesteia drept unic
Ipostas, aratand deopotrivii atat pe Dumnezeu in desiivar~irea Lui, cat ~i pe om tn
desavar~irea lui.

' Sf. Maxim Mlirturisitorul, Riispunsuri cotre Talasie 22, Filocalia rom. 3, Sibiu 1948, p. 73.
~Idem, Ambigua 106, p. 268.
J Arhim. Justin Popovici, Omu/ ~i Dumnezeul - Om, Ed. Deisis, Sibiu 1997, p. 45.
~ Pr. Prof. Dr. Staniloae, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, in M.M.S., nr. 9-12/1980, p. 736.
5
De pildli S. Bulgakov, La Sagesse ... , p. 55-62.
6
Sf. Maxim Mllrturisitorul, op. cit. 7d, p. 81.
7
Aceste speculatii, provenite partial din doctrina despre Sofia a lui Jakob Bohme si aparfinlind cu
preclldere lui Bulgakov, degeoereaza pe nesimpte in panteism. De accca Pllrintele Staniloae nu
grc~e~te eli le considera drept ,frucrul fanteziei gratuite" deoarece ies din sfera Revelatiei experiate
prin credinta; v. lis us Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, I 993, p. 68-69.

269
 in fata negraitei taine a unirii ipostatice stii lngenuncheatii intelepciunea
lurnii acest~ia: cum a fost cu putinta ca insa~i intelepciunea dumne~eiascii cea
necuprinsa, creatoare ~i cuprinziitoare a tuturor fiipturilor vazute ~i nevazute sa
fie cuprinsii de pantecele Fecioarei, sa pliingil. ca un prune, sa creasca ca un copil
(Lc. 2,40) piina la masura barbatului desaviir~it (Efes. 4, 13) ... ? Hristos nici nu a
respins, nici nu a depa~it conditia umana; a trecut prin toate varstele,8 sfintindu-
le ~i reintegrandu-i pe toti, de Ia mic Ia mare, In comuniunea cu Dumnezeu. El
,sporea - spune Scriptura - cu 1ntelepciunea ~i cu varsta ~i cu harul" (Lc. 2,52).
Dar putea oare Fiul, Cel deofiinta cu Tatal sa cunoascii sporirea, sii afle prin
lnviitiiturii sfaturile Celui Care L-a trimis, El care era ,insa~i intelepciunea ~i
Sfatul Tatalui"9 ? Nicidecum! Progresul ~i cre~terea - notiuni evanghelice
corelative - privesc natura umanii pe care Acesta $i-a 1mpropriat-o ca ea sa
vietuiascii 1n conforrnitate cu El ca Model ~i sa se reintoarcii deci pe ve~nicie la
existenta dupii chipul Lui. Printre caracteristicile (tStCOJ.lCna) proprii firii
omene~ti, ,asumate" voit de ciitre Cuvant in cadrul , iconorniei", Sf. Chiril al
Alexandriei include ~i ignoranta. Textul din Me. 13,32 (,Jar de ziua ~i ceasul
acela nimeni nu ~tie, nici lngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatiit'') se refera tot
Ia natura omeneasca a lui Hristos, care nu ~tia dedit ceea ce li descoperea
Dumnezeirea atot~tiutoare ce locuia in ea (ocra 11 eV01.KOucra 9eO'tTJ<p
C£1!eKC£AU\j/e) 10 • Ca Fiu dupii ftre al Tatiilui, I-Iristos cuno~tea totul dimpreunii cu
Tatiil ~i avea in Sine ~i cunoa~terea viitorului. Ca Om S-a plecat pentru
mantuirea noastrii ~i sub legea ne~tiintei umane, de~i ~tia ca ia din Sine ca
Dumnezeu toata inviitiitura Sa. in aceasta rezida desiivaqirea iubirii adevarate, in
care omenescul nu este anulat de dumnezeiesc, ci 1n~iltat panii Ia cinstea de
instrument al Dumnezeirii. A~adar, In desavar~itul Fiu al desiivar~itului nostru
Dumnezeu nu a existat ~i nu exista nimic care sa revendice necesitatea vreunei
dezvoltari In vreun sens anume, ci din momentul Intruparii 1ntelepciunea ~i, de
altfel, toate celelalte 1nsu~iri durnnezeie~ti care siilii~luiau in Fiul Omului ie~eau
Ia ivealii treptat, odata cu maintarea In viirstii. Caci ,dacii trupul s-a unit cu
adevarat cu Durnnezeu Cuvantul din prima clipii a existentei Sale in trup, ~i mai
mult cii a existat In El ~i avea identitatea ipostatica cu El, cum oare nu 1-a
lmbogiitit in chip desiivar~it cu toatii intelepciunea ~i harul?"11 • Trugul
Durnnezeului-Om- adidi Sofia, ,prernisa ~i centrul rapturii riiscumpiirate"- 2 a
devenit de atunci izvorul nepretuit al harului, al cuno~tintei, alintelepciunii ~i al
pliniitiitii tuturor bunurilor pentru toti cei care vor gusta din El ~i prin care l~i vor

8
Arhim Justin Popovici, Philosophie orthodoxe de Ia verite, vol. I, col. "La lumiere du Thabor",
Ed. L' Age d'Homme, Paris 1992, p. 79.
9
Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, partea a 11-a, trad. rom. Pr. Prof. Dr. D. StaniJoae, PSB 39,
E.I.B., Buc. 1992. p. 411.
10
Idem, Apologetique centre Theodoret pour les XII chapitres, Anatheme V, PG 76,416 ABC,
apud Arhim. J. Popovici, op. cit., p. 201.
1
Sf. loan Damaschin, Dogmatica, trad. rom. Pr. D. Fecioru, Ed. Scripta, Buc. 1993, p. 140.
12
Pr. P. Florenski, op. cit., p. 222.

270
sfinp puterile suflete~ti ~i simturile trupe~ti, curatindu-~i sufletul ~i
rationalizandu-~i ttupul, adica lndumnezeindu-se.
,,in Persoana divino-umanA a lui Hristos s-a realizat unitatea cea mai
radicala ~i cea mai totala a viefii de aici ~i a celei de <lincolo ~i, in acel~i timp,
unitatea cunoa~teri i lumii de aici fi a celei de dincolo, ca ~i unitatea simtirii
omene~ti ~i a celei dumnezeie~ti" 3 • 1'n Dumnezeul-Om nu mai sunt posibile
caderea, dezbinarea, pierderea unitatii launtrice sau cosmice. Inrudite cu chipul
nostru originar deiform, toate valorile dumnezeie~ti transcendente au devenit
dintr-o data ~i pentru totdeauna teandrice, luminand intunericul de nestrabatut
care plana asupra naturii umane ~i asupra intregii creatii. Nu in zadar
supradesavar~ ita Minte ~i Ratiune dumnezeiasca Se nume~te pe Sine ,lumina
lumii" (In. 8, 12). , Primind razele Logosului, Sofia insa~i devine Hristosofia" 14,
re~emul imuabil al sensului eJtistentei care Himure~te ratiunii omene~ti , sensul
teo-logosic"' 15 al fiecarei creaturi in parte ~i al tuturor creaturilor laolalta. ,caci
toate sunt :facute cu un scop" (Int. Sir. 39,26), a cami indeplinire a fost
incredintata umanitatii, iniiltate in Hristos Ia max.ima ei vocatie: creatul sa
reveleze necreatul intr-o nestar~ita ascensiune, spre slava lui Dumnezeu ~i
fericirea :fapturii.
Numai ,eel ce a cunoscut intelesul tainic al Invierii, a cunoscut scopul
spre care Dumnezeu a intemeiat toate de mai inainte" 16 • Numai eel ce crede cii
Invierea reprezintii bunul suprem diiruit nouii de Cuvantul intrupat - bun ce
cuprinde atat ca~tigarea nestricaciunii ve~nice, cat ~ i !ndurnnezeirea ca fi nalitate
a fiintei create - gase~te ca e cu neputintii sii mai traiascii fiitii Dumnezeul-Om
Cel kviat, singura Existenta de sub cer care inve~nice~te ~i ferice~te ~i prin care
putem ru~ina pe veci cei trei du~mani redutabili: diavolul, pacatul ~i moartea.
Tot ceea ce Hristos a implinit ~i a revelat prin Sine nu prive~te existenta unui
,destin" singular, ci exercita o actiune launtricii asupra tuturor fiipturilor reunite
in plinatatea Trupului Sau tainic, in Biserica. ktruparea, Jertfa ~i fuvierea Sa
sunt in egala masura opera personala ~i comunitara, Revelatie concreta a
Prototipului dupa Care am fost zidip ~i ne zidim. Conditia noastra sacrificiala in
lume ~i ,vocapa pascala" 17 pe care o avem nu se explica decat prin referinta Ia
Unjcul Punct comun de convergenta Care valorifica, inviaza ~i indumnezeie~te
intreaga creatura.

13
Arh im. J. Popovici, Omul... , p. 121.
14
S. Bulgakov, Lumina neinseratii, p. 289.
IS Arhim. J. Popovici, op. cit., p. 124.
16
Sf. Maxim Mlirturisitorul, Capete gnostice, 1,66, trad. rom. Pr. Prof. Dr. D. Staniloac, Filocalia
rom. 2, Sibiu 1947, p. 148.
17
Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Voca(ia pasca/ii a fopturii. in .,Ortodoxia" XXXVIll, nr.
2/ 1989, p. 4.

271
 Viata adeviirata a omului - lnvierea sufletului din morti - incepe cu
credinta in Hristos, In Adevarul fuvierii, :tara de care lumea ar fi ,o expozitie
haotica de absurditati odioase" 18, trupul - o ,povara grea", iar sufletul ,un jug
blestemat"19• Pentru a ie~i de sub spectrul acestei jalnice realitati, ne stau Ia
indemana , virtutea" ~i ,cuno~tinta", rara de care nirneni niciodata n-a dobandit
mantuirea20. Doar a~a fiinta capata sens, drumul se ilumineaza, judecata se
echilibreaza ~i se irnpotrive~te pornirilor inferioare trupe~ti ~i egoiste, mintea
devine stnlvazatoare a proniei lui Durnnezeu, dar ~ i a lucriirii contrare a
diavolului. Mi~carile con~tiintei purificate de piicat ~i de ne~tiintii vestesc
sufletului ,1nvierea ratiunii" omorate odinioara sau cuvantul de riispuns Ia
chemarea Cuvantului lui Dumnezeu. Jar ,.din cuvant se cuno~te intelepciunea"
{int. Sir. 4,26).
Sf. Maxim afrrma ca Logosul ,se ingroa~ii" , devine ,,masiv" in ornul
vietii practice prin modurile (tropoi) virtuti lor active, ,ia trup in noi coborandu-
Se cu noi prin raptuire", lntrupare urmatii de o iniiltare prin cuno~tinta care
culmineaza in indurnnezeire. Mai spune insii ~i di, In viata spirituaHi a omului,
El devine ,subtire" a~a cum era Ella inceput Dumnezeu-Logosue'. Exisa astfel
o dublii mi~care, una care coboadi ~i alta care urea, mi~care ce dovede~te nu
numai ca Hristos Se na~te In sufletele ale~ilor Sai, dar ~i moare, Se 1ngroapa,
mvie ~i Se inaltii 1mpreunii co ei pana Ia a deveni ,copti ~i buni de mancare lui
Dumnezeu ~i Tatiil"22 • E o participate activii care subliniazii importanta
corespondentii ~i legiiturii intre lucrarea lui Hristos ~i continuul proces uman de
sfin!ire ~i indumnezeire.
Cre~terea duhovniceascii implicii o serie de riistigniri impreunii cu Mielul
Hristos, dupa fiecare mod al virtutii, riistignirea fata de piicatele cu fapta, fata de
patimi, fatii de inchipuirile produse de patimi, fatii de inchipuirile simturilor, fatii
de relatia afectuoasii a simturilor cu cele sensibile ~i chiar fatii de lucrarea mintii.
Atingerea nepiitimirii - contemplarea ratiunilor naturale in duh - inseamnii
trecerea de Ia cunoa~terea lui Hristos dupii trup la cunoa~terea Lui dupii suflet.
Pe treapta urmatoare omul duhovnicesc trece Ia mintea lui Hristos (I Cor. 2, 16)
~i apoi Ia Dumnezeirea Lui, trecere ce nu corespunde unui gol total, ci
piitrunderii 1n infinitul dumnezeiesc, ve~nic viu ~i inepuizabie3 .
Se poate vorbi 1nsii ~i de o rastignire spirituaHi in sens riiu, din lucrare
diavoleascii, constand in oprirea puterilor suflete~ti ~i a simturilor trupe~ti de a
lucra binele conform firie 4 • De indatii ce ratiunea umanii ~i ratiunile lucrurilor se

18
Arhim. J. Popovici, op. cit., p. 67.
19
Ibidem, p. 149.
20
Sf. Maxim Miirturisitorul, Ambigua 6, p. 67.
21
Jdem, Capete gnostice, 11,37, p. 181.
22
Idem, Ambigua, 122, p. 304: interesanta corelafie lntre ordinea celor cinci etape ale urcu§ului
ifiritual al credincio~ilor ~i ,ordinea lncincita" a mi~clirii Soarelui dreptatii In ei.
Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Note Ia Ambigua, p. 306 - 307.
24
Sf. Maxim Marturisitorul, op. cit., 134, p. 319-320.

272
tntunecii, 1n viatii i'~i fac loc non-sensu!, absurditatea ~i moartea, ca pregiitire
pentru iad inca de aici: divizarea liiuntrica dezradacineazA mintea ~ i intunedi
lumina con~tiintei, racand-o nesigura in alegerea binelui ~i adevarului; , trupul
pofte~te impotriva duhului" (Gal. 5,17); sufletul bole~te din pricina raului care 1-
a cuprins, unitatea puterilor lui fiind descompusa de ,nascocirea minciunii ~i
opozi~ia fata de adevar" • Or, In graiurile lntelepciunii ,,nu este nimic sucit ~i
25

tara rost" (Prov. 8,8); 1n schimb, , unde cuvantul e degenerat, e degenerat 1nsu~i
subiectul, nemainutrindu-se cu substanta vitala a raspunderii" 26•
Pentru a contracara dezastrul funest al raului ~i al pacatului, sa nu uitiim
nici o clipa ca ,,Hristos ne-a !acut mai intin~i decat raul, mai putemici decat
pacatul. Scopul nostru nu este sii devenim tara de pacat, lucru de altfel imposibil,
ci sa intram in famili a lui Dumnezeu"27 • De asemenea, oprirea de Ia pacat nu e
suficienta, dupii cum nu e suficienta nici moartea lui Hristos, ci e necesara
patrunderea 'in via~ lui Hristos de dincolo de moarte, in ordinea pascala a
anabazei duhovnice~ti . Daca in prima faza mancam Pa~te le In Egipt (Ie~. 12),
nevoindu-ne inca in trup pentru a intra in tara virtutilor ~i cultivand biirbate~te
, filosofia raptuitoare" 28 - iubirea de intelepciune prin fapte, in faza a doua am
ajuns deja in pustie (Ie~ 14), Ia starea de nepatimire, care nu inseamna ne-
simtire, ci ,Jmpreuna-piitimire pentru Dumnezeu ~i aproapele" 29 sau, mai bine
zis, participare Ia impreuna-patimirea lui Hristos, Cel pentru Sine nepatimitor.
Cu ultima etapa ne aflam in pamantul tagaduintei (Ie~ . 29), consumarea Pa~telui
constand in cunoa~terea tainicii ~i simpla a lui Durnnezeu, in intelegerea - atat
cat ne este ingaduit - a largimii, lungimii, inaltimii ~i adancimii intelepciunii lui
Dumnezeu (Efes. 3, 18).
Inaintarea in viata spiritualii autentica este simbolic reprezentata ~i de
ordinea a trei zile semnificative30: ,ziua a ~asea" - Sambata - lurninata de
savar~irea faptelor bune devine prilej de a culege in ,,ziua a ~aptea" rapunile
31

rapturilo? , dat fiind s!ar~itul activitiitii morale. Iar , ziua a opta" este identidi cu
2

invierea mistica Ia viata dumnezeiasca33 sau cu ,intelepciunea (nepieritoare) ce

se ive~te din contemplatia cunoscatoare" 34 sau, mai mult decat atat, cu Pa~ele
eshatologic, cand vom manca , tn mod nemijlocit, Ratiunea culminantii a

2.1 Jbidenr, 75, p. 193.

26
Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, lisus Hristos ... , p. 237.
27
Panayotis Nellas, L 'Eglise, un lieu pour renaitre, ,Contacts" Revue Fran~ise de I' Orthodoxie,
XXXIII, nr. 114, Paris, 1981 , p. 95.
28
Sf. Maxim Marturisitorul, op. cit., 127, p. 314.
29
Ibidem, 92, p. 238.
30
Idem, Capete gnostice, l, 52-54, p. 142-143.
31
Ibidem, 1, 35, p. 135.
32
Ibidem, l, 32, p. 133.
33
Ibidem, [, 60, p. 145.
34
Idem, Ambigua 159, p. 335.

273
1ntelepciunii"35 . In fiecare din aceste zile domne~te una dintre cele trei virtuti
tcologale: deprinderea virtutii este ,opera credintei drepte", contemplatia
oaturala - , opera nadejdii sigure", indumnezeirea - ,rodul iubirii desava~ite"
prin care se depa~e~te orice alta preocupare afara de Dumnezeu. Prin urmare,
acesta este drumul destinat noua: de Ia <jltA.ocro<l>t<X la cro<Pta, Sofia fiind ,treapta
culminantif'36 Ia care ne putem ridica, ,punctul de trecere al lui Dumnezeu spre
!umea creata", intr-un cuvant ,lmparatia cerurilor"37 •
Propovaduitor a! 1mparatiei lui Dumnezeu se !nvrednice~te a fi in primu]
rand eel care se teme de Dornnul ~~ lmpline~te poruncile, conditie sine qua non a
dobandirii intelepciunii (Int. Sir. I ,25-26). Unul ca acesta se impa~e~te de
Treimea intreaga, prime~te in sine Sofia tripersonalii (ln. 13,20), realitate
prilejuitii cu precadere de sranta ~i dumnezeiasca lmparta~anie, precedata de 0
cain{a ~~ o spovedanie sincera. Dar aici se ajunge prin efortul prim a! credintei
pomenit mai sus, pentru ca apoi vointa noastra sa nu mai voiasca decat ceea ce
voie~te Dumnezeu ~i ceea ce e In favoarea adevaratei actualizati ~~ desavar~iti a
firii noastre. $i ,cine a cunoscut vointa Ta - se 1ntreaba Solomon - daca Tu nu i-
ai dat infelepciune ~i daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau eel Sfllnt?" (lnt.Sol.
9, 17) . Cuno~terea voii dumnezeie~ti ar fi totuna cu cunoa~terea binelui, iar
cuno~terea binelui este, pentru un Democrit de pilda, echivalentulmtelepciunii,
aceasta ocupand primul loc in ierarhia valorilor. De altfel ~~ Sf. Maxim o a~eaza
pe cea mai inalta treapta a virtutilor cardinale, mentionand cl'i ea este ,esenta
virtutii" ~i ,baza ratiunii"38 in contemplarea lui Dumnezeu ~~ a universului,
,mijlocitoare a unirii cu E1"39 ~~eli tn faza stradaniei pentru virtuti omuJ inca nu
o poseda, ci doar o iube~te .
40

Valoarea intelepciunii (Prov. 8,1 1) este data cu preciidcre de caracterul ei

de dar al lui Dumnezeu (1nt.Sol. 8,21; lac. 1,5), daruit, lmpreuna cu bunatatea
capacitatii de a voi ~~ avand rolul de a asigura existenta buna41 • Conjugarea
ratiunii ~i a vointei tiber staruitoare in bine cu barul dumnezeiesc produce noul
mod de existenta prin care omul e ,imprimat ~i transformat intreg de calitatile lui
Dumnezeu intreg'..t2 adica de calitatile Binelui prin excelenta. in aceasta consta
sfintenia, sfantul f1ind icoana vazuta a Dumnezeului nevazut zugravita de lnsu~i
,,Deget"-ul43 Sau- Duhul Slant. Pnevmatosofia e cea care ne face asemenea lui
Dumnezeu, cea care inspira, lumineaza, calauze~te, sfin~e~te, desavar~e~te ~i

35
fbidem , 127,p. 313.
36
Pr. Prof. Dr. D. SU"iniloae, Note Ia Filocalia rom. 3, p. 254.
37
idem, Note Ia Filocalia rom. 2, p. 8 1.
38 Sf. Maxlm Marturisitorul, Opuscula theologica et polemica, PG 91 , 37C, apud Pr. Mircea
Ni~coveanu, Probleme de doctrine In opere/e Sfantului Maxim Miirlurisitorul, In G.B., XXXIV,
nr. l-2/ 1975,p. 67.
39 idem, Riisptmsuri ciitre Ta/asie 53, Scolia 26, p. 254.
40
Ibidem, 24, p. 80.
41
idem. Capete despredragoste, ill, 25, in Filocalia rom. 2, p. 8 I.
42
idem, Ambigua, 29, p. 141.
43
ibidem, 36, p. 148.

274
 1ndumnezeie~te. La fiecare inaintare In virtute harul ne sare 'inainte cu un bel~ug
,.- tot mai mare de daruri, concretizand necontenit supremele potente iconice
dincolo de timp, curiitind ~i transfigurand progresiv, pana Ia Parusie, chipul in
Arhetip. :lmplinirea noastra spirituala e pusa sub sernnul punerii Ia incercare a
darurilor tocmai pentru a con~tientiza frumusetea .,chipului" din noi ~i a ne afla
vrednici de Daruitor (Int. Sol. 3,5). Avansurile ~i retragerile, venirile ~i plecarile
tin de dialectica pedagogica a harului pentru ca ,binele sa apartina deopotrivii ~i
celui ee-l alege, ca ~i Celui ce a pus premisele binelui in natura"44 . A~adar ~i
Duhul de viata Fiicatorul, DliHitorul harului, Paracletul este Sofia, purificarea ~i
indumnezeirea fiind opera Duhului S:Iant.
, Duhul Se arata In flipturli ca feciorie, ca neprihanire liiuntricli ~i
integritate smeritii in aceste daruri principale pe care cre~tinul Ie prime~te de Ia
EI. In acest sens - afirma Florenski - Sofia este Fecioria, puterea de sus care
daruie~te fecioria. Iar purtlitoarea Fecioriei este Mariam, Fecioara plina de har
(KE~apnro~Vll: Lc. 1,28) de Ia Duhul S:Iant, plina de darurile Sale ~i, ca atare,
Adevarata Biserica a lui Dumnezeu, Adevliratul Trup allui Hristos: din ea a ie~it
45
Trupullui Hristos" . Minunat e faptul ca tot eel care i~i insu~e~te liber ,.Fiat"-ul
Mariei scapa de ,stricaciune" ~i , facerea" sub care se afla firea-i omeneascii ~i
vine Ia starea unui suflet de fecioarii46 care are parte de ,Crinul Bunei-Vestiri a
na~terii lui Hristos 1ntr-1nsul',47 , ramanand ~i pe mai departe feciorelnic.
Odinioara, , intelepciunea ~i-a zidit Sie~i casa" (Prov 9,1 ), o ,casa" cum n-a mai
fost alta ~i nici nu va mai fi, pe Maica Ipostasului dumnezeiesc atotcurat ~i
atotintelept, in care credinta ~i libertatea, delicatetea ~i jertfirea de sine, smerenia
~i curatia au atins gradul eel mai inalt posibil. De atunci, Aceea~i fntelepciune nu
inceteaza a Se desflita Ia vederea ,easelor" nenumarate, fe lurite ~i preafrumoase
pe care ~i le zide~te cu consimtiimantul absolut tiber al acelor suflete care se
invrednicesc sa devina , maici pasive" ca unele ce primesc sa zamisleasca ~i sa
poarte, dar ~i ,active", caci prin sanii contemplatiei ~i ai virtutii lucratoare
hdinesc pe Cuvantul48, avand permanentii pilda ~i diHiuzii pe Insa~i Nascatoarea
de Durnnezeu, pe ,purtatoarea Sofiei'.49 , a Frumusetii spirituale a intregii flipturi.
Sfmtenia culminanta a acesteia este rodul sinergiei divino-umane: purtarea de
grija a lui Dumnezeu conjugata cu o nevointa continua, cu o veghe ~i un sui~
permanent pe scara virtutilor indumnezeitoare.

44
Sf. Grigorie de Nazianz, PG XXXVI, 632, apud P. Evdochimov L 'Orthodoxie, Ed. Tbeopbanie,
Paris 1965, p. 72.
4
s Pr. P. Florenski, Stdlpul... , p. 223.
46
Sf. Maxim Marturisitorul, Comentariu Ia Tatiil nostru, trad. rom. Pr. Prof. Dr. D. Staniloae,
Filocalia rom. 2, p. 269.
47
1erom. Arsenie Boca, Ciirarea lmpiirii(iei, Arad 1995, p. 202.
48
Hans Urs von Balthasar, Liturgie cosmique. Maxime Le Co1ifesseur, Aubier, Paris, 1947, p.209.
49
Pr. P. Florenski, op.cit., p. 226

275
 Maica Domnului reprezinta atat , umanitatea ipostatica a lui Hristos in
aspectul ei feminin", cat ~i ,,manifestarea personala a Duhului". in calitate de
Hristofora ~i Pnevmatofora ea poate fi numita pc drept cuvant Sofia: preaslavirea
ei pune in lumina ,sofianizarea desavar~ita a creaturii"50, finalitatea urcu~ului de
Ia chip la asemanare, deplina afrrmare a epectazei umane ~i cosmice. Stiipana
lumii, mai degraba Imparateasa a pamantului decat a cerului, este centrul
umanitatii, Maica neamului omenesc ~ i in special a acelui neam sofianic de
,ingeri pamante~ti"51 pentru care inceputul lntelepciunii se formeaza inca din
pantecele maicii lor Cint. Sir. 1, 14). Exemplul eel mai evident il constituie Sf.
loan - Inaintemergatorul ~i Boteziitorul Domnului. Viata lui srantii ~i lipsita de
pacat 1-a inrudit a~a de mult cu Preas!anta Fecioara, !neat putem sustine ca Sofia
rapturii are doi reprezentanp intercesori lnainte Sofiei dumnezeie~ti 52 •
Sfintii sunt cei care, hristificap ~i pnevmatiza{i, vindeca treptat de pacat ~i
creatia care ii lnconjoarii, de~ i virtual a fost restabilita in Persoana Dumnezeului-
Om. Concorporalitatea cu Hristos (Efcs. 3,6) reface ,simtamantul ~i con~tiinta
divino-umanii a atoateunitatii vietii ~i a creatiei"53, prin care ei devin ,biserici"
dinamice ascendente intr-o perpetua Liturghie interioara, implinita in Synaxa
euharistica ~i unita intim cu Liturghia intregului cosmos. Dumnezeu a creat
lumea pentru Biserica - afirma ,Pastorul" lui Herma. Iar Biserica - Trupul Lui
Hristos - constituie temelia ~i scopul Jumii. Prin Sfintele taine ~i virtuti oricine
W poate impropria organic Acest Trup divino-umanizat - instaurator al unei noi
ontologii a creapei ~i a umanului - participiind activ la implinirea in istoriei a
Tainei lui Hristos, unire relationala vie intre Dumnezeu, oameni ~i lume prin
iubire.
Singura for{ii unificatoare este iubirea, dar nu orice iubire, ci Iubirea
agapica totala - reflex al Teosofiei a! lntelepciunii divine 54 - ce une~te rapturile
intre ele ~i cu Dumnezeu ~i in a caror comuniune este atras ~i universul. Cel ce
i ube~te asemenea lui Dumnezeu, 1ntr-un extaz sau ie~ire continua, pe toate le
intelege ~i le tnvaluie intr-o frumusete tainica. Responsabilitatea imensa fata de
aceasta ,,Biserica-Sofie in devenire" 55 care este lumea - lumea ca dar al lui
Dumnezeu - necesita transfigurarea ei intr-un cer nou ~i un pamant nou,
panenteizarea ei in ordinea inaugurata de Marele Preot ~i Mijlocitor, lisus
Hristos. Toti suntem datori sa atingem unirea desavar~ita cu Dumnezeu, sa

50
S. Bulgakov, La Sagesse ... , p. 80-81. Ideea eli Maica Domnului reprezint1\ culmea Sofici create
ar just1fica absenta rccunoscutli de Bisericli, a oricarui plicat personal in ce o prive~te ~i de
asemcnea curlitia ei primordialli.
51
P. Florenski, op. cit.. p. 227.
52
S. Bulgakov, op. cit., p. 84-85. Mlirturii simbolice: icoana Deisis sau lcoana Sofiei din
Novgorod.
53
Arhim. Justin Popovici, op. cit., p. 52.
54 Sf. Maxim Mlirturisitorul, Epistola a If-a catre loan Cubicularul, trad. rom. Pr. Prof. Dr. loan I.
lea, in M.A., XXXIII, nr. 7/1988, p. 56.
ss S. Bulgakov, op. cit., p. 88.

276
adunam in dragostea noastra cosmosul dezbinat prin pacat ~i sii-i conferim starea
perihoretica tndumnezeitii.
Biruinta asupra lumii nu 1nseamna refuzul ~i dispretul ei, ci, dimpotrivii, o
acceptare ~i o integrare in rosturile ei, caci precum omul, a~a ~i lumea a riisiirit
din aceea~i indicibilii iubire a Creatorului. Ea reclamii insa o dezrobire de sub
jugul lumii pacatului a lumii care respinge Valoarea cea mai inaltii intre cele
vazute ~i nevazute, prezente ~i viitoare, Persoana de neinlocuit a Dumnezeului-
Orn Hristos, ~i il proclamii pe om drept dumnezeu in afara lui Durnnezeu. Daca
nu ne vom desprinde cu nici un pret de Temeiul valoric absolut ~i nu ne vom
izola in frnitudinea eului nostru empiric, dacii nu vom transforma valorile-
mijloace de a ajunge Ia Diiruitor in valori-scop, in bunuri proprii sau, mai riiu, tn
non-valori, nu vom cuno~te niciodatii iadul disperiirii, neantul ~i moartea, nu
vom fi niciodatii subjugati de puterile riiului, de ,Sofia deciizutii"56, ci ne vom
bucura ve~nic de vederea Sofiei adeviirate.
Pentru sofiologia ortodoxii, ontologia mdumnezeirii este inseparabiHi de
triadologie, hristologie, pnevmatologie ~i eclesiologie. Modelul concretizarii
indumnezeirii fiin~ei umane ni-l ofedi hristologia, iar locul in!aptuirii ei ni-l aratii
eclesiologia, antropologia flind totodatii o ontologie ~i o cosmologie liturgicii ~i
doxologicii, cu finalitate eshatologicii.

Asist. drd. Maria Otilia Oprea

56 Ibidem, p. 94.

277
 IMNUL HRISTOLOGIC ,UNULE-NASCUT"/,HO
MONOGENES". CATEVA CONSIDERATll ASUPRA
GENEZEI, STRUCTURII ~I PATERNITATll LU(

Una dintre problemele importante ale Teologiei Liturgice, ~i care a trezit

un viu interes nu numai in randul liturgi~tilor, dar ~i in eel al dogmati~tilor, a fost
controversa de opinii tn ceea ce prive~te imnul hristologic Unule Niiscut (gr. -
Ho Monogenes). Fara a avea pretentia a rezolva disputa creata in jurul acestui
tropar, vom incerca in paginile care urmeaza, sa expunem cateva dintre
problemele sau, mai bine zis, aspectele de ordin istorico-liturgic, dar ~i
dogmatic, pe care le ridicii aceasta compozi~ie imnografica, care concentreazii in
sine hristologia primelor cinci sinoade ecumenice, germenii ~ i bazele hristologiei
ortodoxe, hristologie care a culminat. in teologia ultimelor douii sinoade
ecumenice ~i care a ramas neschimbata de-a lungt}l veacurilor panii astazi in
Biserica Ortodoxii.
a. Cadrulliturgic
Compozitie de o exceptionala valoare dogmatica ~i liturgicii, troparul Ho
Monogenes este intalnit cu precadere in Liturghia Sftintului loan Gurii de Aur ~i
in Liturghia Sfantului Vasile eel Mare, mai precis in prima parte a acestor doua
liturghi i, cunoscutii sub numele de Liturghia catehumenilor, dar este intalnit ~i in
randuiala slujbei numita Obednitii sau Tipidi. lata textul acestui tropar
hristologic:
,Unule-Nc'iscut (Ho Monogenes), Fiule .fi Cuvantullui Dumnezeu, Cel ce
e~ti fora de moarte, $i ai primit pentrn miintuirea noastrii a Te fntrnpa din
Sfanta Niisccltoare de Dumnezeu $i purnrea Fecioara Maria; Care neschimbat
Te-ai fntrnpat ~i riistignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte
ai ciilcat. Unul jiind din Sfiinta Treime, impreunii miirit cu Tatiil ~i cu Duhul
Sfant, mantuie$te-ne pe not' 1•
Am aratat mai sus ca, acest tropar este intalnit in chip special in randuiala
Sfintei Liturghii, in prima parte a acesteia. Duminica ~i in alte siirbiitori decat
cele ale Mantuitorului ~i ale Maicii Domnului, locul antifoanelor (Ps. 91 - Bine
este a ne miirturisi Domnului... - antifonul I; Ps. 92 - Domnul a fmpiirCifit, fntru

• Sistcmul notelor bibliogratice corcspunde normelor internationale in vigoare: prima cifra,

a~zatli Ia fmalul publicatiei citate, reprezinta oumiirul volumul ui publicariei respective, cifra
dintre paraoteze reprezinta aoul aparitiei, iar ultima cifri indica pagina sau coloana din care s-a
tacut citarea; cifra micsorata ce insoteste uneori publicatia citata, reprezinta numiirul editiei
respective; semnul =indica seria publicatiei respective.
1
OBEDINTA, in: CeasloV (BucurC$Ti 1992) 113.

278
podoabii S-a lmbriicat ... - antifonul al 11-lea; Ps. 94 - VeniJi sii ne bucuriim de
Domnul... - antifonul al III-lea) in Stanta Liturghie a fost luat In decursul
timpului de psa/mii tipici. Astfel, Ia lnceputul Sjintei Liturghii se afla transpusa
randuiala Tipicei sau ObedniJei, cuPs. 102, Ps. 145 cu imnul Unule-Niiscut/Ho
Monogenes ~i Fericirile cu troparele lor. Ca atare, se canta la antifonul I primul
stih din Ps. I 02, iar Ia antifonul al 11-lea se canta troparul Unule Niiscut/Ho
Monogenes, prefatat In unele piirti de ultimui- eel de-al X-lea stih (vers) al Ps.
145 din randuiala ObedniJei; Fericirile insotite de troparele respective,
1ndeplinesc rolul antifonului al III-lea. Este interesanta din acest punct de vedere
randuiala coosemnata In textul Liturghiei Sfantului Vasile eel Mare, din codicele
ierodiaconului Isidor Pyromalos (sec. X-XI) de Ia manastirea Sf. loan din insula
Patmos2 . Clericii slujitori, pregatiti ~i inve~mantati In odajdii pentru celebrare,
a~teptau in fata sfintelor u~i intrarea patriarhului. in timp ce protosul citea cu
capul plecat ~i 1n taina rugaciunea primului antifon, psaltii intonau de la amvon
trei sau patru stihuri (versuri) din Ps. 91. De pe a doua treapta a amvonului,
diaconul rostea apoi ectenia mare, dupa care urma rugaciunea antifonului al IT-
lea, rostita de catre preot tot in taina, apoi o ectenie mica, rostita de diacon, iar la
urrna, trei sau patru stihuri (versuri) din Ps. 92, cu Afiluia ~i Miirire. Dupa
Miirire, se intona, Ia $i acum, imnul Unule-Niiscut/Ho Monogenes, diaconul
rostind apoi din nou ectenia mica. Urma apoi rugaciunea antifonului al III-lea ~i
o ectenie mica, dupa care psaltii intonau Ps. 94, cu stihul Mantuie~te-ne pe noi,
Fiullui Dumnezeu... . In acest timp, arhiereul se ridica din scaunul sau ~i intra in
altar, in timp ce diaconul rostea pentru a treia oara ectenia mica. A~dar,
liturghia propriu-zisa, 1ncepea odata cu intrarea arhierului. Sf. Maxim
Miirturisitorul mentioncaza ca, tot acwn intra ~i poporul in naos. Reminiscenta
acestei practici stravechi, persista inca In slujba liturghiei cu arhiereu, care nu
intra In altar inainte de vohodul mic, ci ramane in mijlocul bisericii. Epoca 1n
care vechiul inceput al liturghiei a primit acest adaos, este greu de precizat. Yntr-
o oarecare miisura insa, prezenta imnului Unule-Niiscut/Ho Monogenes 1n acest

2
J. GOAR, Euchologion sive Rituale Graecorum (Paris 1647) 180-182 apud P. VJNTfLESCU,
.L iturghiile bizantine privit.e istoric in structura ~i randuiala lor (BucUTC$li 1943) 52-54; Idem,
Liturghierul explicat (Bucure~ti 1972) 164. In ceea ce prive§te edipa citata mai sus a
Euchologionului, mentionam C:i, ea nu ne-a fast accesibila pentru o consultare directli a locurilor
citate de P. VfNTILESC U; In schimb, am putut beneficia de o reproducere fotomecanicli a unci
editii ulterioare (a doua), corectatli, reproducere care se glie~te In biblioteca Facult~tii de Teologie
Catolica, din cadrul Univcrsitalii Misericorde din Fribourg - Elvetia (BHT Fonds Baumer):
Euchologion sive Rituale Graecorum complectens ritus ct ordines divinae liturgiae, officiorum,
sacramentorum, consecrationum, beoedictionum, funerum, orationum etc. cuilibet personae, statui
vel tcmpori congruos, juxta usum orientalis Ecclesiae2 (Venetia 1730/Graz 1960). Mentiunea
imnului Unule-Nascut/Ho Monogenes din codicelc ierodiaconului Isidor Pyromalos, se gaseste in
aceastli edipe Ia pagina 153, fiiod amintit $i Ia pagina 91 , intr-un codice care reproduce o variantll a
Liturghiei Sf. loan Hrisostom, pe care o ~varseau monahii greci din regiunile Romei, Campaniei,
Calabriei, Apuliei ~i Sicilici.

279
loc, poate constitui o indicarie aproximativa, eel putin. lstoria leaga acest imn de
prima j umatate a veacului al VJ-lea 3•
b. Paternitate justiniam'i sau severiand?
Dupa opinia anumitor liturgi ~ti , imnul Unule-Nascut/Ho Monogenes ar fi
fost introdus tn uzul liturgic de catre i'mparatul Justinian care 1-ar fi ~i compus,
pentru a combate erezia monofizita. Dupa alti liturgi~ti 4 'insa, acest iron ar fi
opera patriarhului monofozit Sever al Antiohiei (513-536). Acest imn se ciinta
odinioara ~i in riinduiala solemna a Vecerniei cu dintari, descrisii atilt de Sf.
Simeon al Tesalonicului5, care atribuie acest imn Sf. Chiril al Alexandriei, cat ~i
tntr-un tipicon, un manuscris de origine ierusalirniteana din sec. XV-xv:f. Acest
irnn se afla ~i tn Liturghia Bisericii Armene. Sa fie oare aceasta o dovada despre
originea imnului mult mai veche decat cea prseupusa ca apaqinand epocii
justiniene, sau acest lucru se explidi numai printr-o simpla influenta venita din
partea Liturghiei bizantine7? Vom incerca In cele ce urmeaza sa vedem, in ce
masurii este indreptiitita sau nu, o astfel de parere.
Irnnul Unule-Nascut!Ho Monogenes arata ca intruparea s-a realizat,
confirmandu-se prin aceasta adevarul proferiilor referitoare Ia lntruparea lui Iisus
Hristos, dfmdu-le acestora veridicitatea sau sigiliul realitatii. Indeosebi, acest
imn desemneaza timpuJ In care a fost botezat Iisus in Jordan, glasul Parintelui
ceresc miirturisind lamurit ca, lis us este Fiul Sau eel iubit, Unul fiind din Sfonta
Treime. Conform parerii celor mai multi cercetatori, acest imn se pare a fi opera
lmpiiratului Justinian eel Mare8 care, zidind intre anii 530-537 biserica mareata
din Constantinopol, nurnita de el Sflinta Sofia, 1-a predat Bisericii, ca sa se ciinte
in timpul Sfintei Liturghii, in cinstea Unuia-Nascut, Fiului lui Dumnezeu, care
neschimbat S-a intrupat din Sianta Niiscatoare de Dtunnezeu ~ i Pururea Fecioara
Maria, pentru a combate erezia lui Nestorie. Acesta invata ca Fecioara Maria,

3
S. GERMANI, Arhiep. Cp., Historia Ecclesiastica et Mystica Contemplatio, In: PG 98, 404D-
405A; THOPHANES, Chronographia, in: PG 108, 4778; G. GEDRENI, Historiarum
Compendiwn, in: PG 121, 729B; P. VINTILESCU, Liturghierul explicat 162-166; pentru indicapa
Sf. Maxim Mlirt. v. Mystagogia, in: PG 91 ; trad.. rom. D. STANI.LOAE, in: RevistaTeologica
~RT) 4-5/ 1944 ~i RT 6-811 944; aici RT 6-8 ( 1944) 338.
A. FORTESCUE, La Messe. Etude sur Ia liturgic romaine 3 (Paris f.a.)3 119; indica~a se g~e~te
Ia E. B RANI ~TE, Liturgica speciaHi pentru institutele teologice (Bucure~ti 1980) 267.
j SIMEONlS Thesal., Despre dumnezeiasca rugliciune, In: PG 155, 633A (c. 348); v. pentru

aceasta ~i ed. Euchologionului mai sus amintita (Venepa 1730/Graz 1960), capitolul "In Lucemarii
Orationcs" 36.
6
E. BRANI~TE, op. cit. 267; V. GRUMEL • L'auteur et Ia date de composition du tropaire ho
monogcnes, in: EO 132 (1923) 398-4 18.
7
P. VINTTLESCU, Despre poezia imnografica din caqile de ritual ~i de cantare bisericeascli
(Bucure$ti 1937) 170.
8
G. CEDRENI. op. cit., tn: PG 121 , 729B; v. pentru aceasta ~i ed. Euchologionului mai sus
amintitli (Venetia 1730/ Graz 1960) 107- 108 ~i ed.. Paris 1647, pagina 124 apud V.
M1TROFANOVICI!f. TARNAVSCHI/N. COTLARCIUC, Liturgica Bisericei Ortodoxe
(Cemliufi 1929) 538-539; S. GERMANI, op. cit., in: PG 98, 4040-405; P. VINTfLESCU, op. cit.
169-170.

280
 Maica Domnului, nu se cuvine sa se numeasca Nascatoare de Dumnezeu, ci
numai Nascatoare de Hristos, ca ~i clnd ar fi nascut numai un simplu om ~i nu pe
Dumnezeu-omul; aceastii doctrina apaqinand lui Nestorie a fost anatematizatii
dimpreuna cu persoana acestuia Ia eel de-al ill-lea Sinod Ecumenic de la Efes
din anul431.
Brightman, Bomert ~i Paprocki 9 aratii eli, Jstoria Bisericii lui Sozomen da
miirturie despre prima inovatie . importanta In cadml Sfintei Liturghii:
introducerea antifoanelor ~i a imnului Unule-Niiscut/Ho Monogenes. Trebuie sa
recunoa~tem eli, foarte putine dintre elementele liturghiei euharistice sunt de
forrnatie tipic bizantina, majoritatea elementelor provenind din secolele primare
ale cre~tinismului ~i din traditia sinagogalii: citirile biblice, binecuvantarea
paharului, a painii etc. Dom Placide de Meester situeaza ~i imnul Unule-
Niiscut/Ho Monogenes printre aceste elemente 10• Ceea ce este sigur, este faptul
ca, Proscomidia, imnul Unule-Niiscut/Ho Monogenes, antifoanele, Trisaghionul,
Cantarea Heruvimica, recitarea simbolului de credinta, ritualul caldurii,
mgiiciunea amvonului ~i eliberarea credincio~ilor au fost introduse in liturghie
11
dupii epoca Sf'antului loan Hrisostom • In ceea ce prive~te imnul Unule-
Niiscut/Ho Monogenes, acesta era, a~adar, semnalul de intrare al episcopului In
biserica, care, pana la acel moment, se afla in nartex, inconjurat fiind de
asistentii sai, care purtau Evanghelia ~i crucea, simbolurile lui Hristos. in timp ce
patriarhul intra prin u~ile lm.parate~ti, se intona Ps. 94 ~i imnul Unule-Niiscut/Ho
Monogenes, pentru a marca faptul ca, patriarhul ia ca model manifestarea
savar~itorului ceresc 12• Daca Ia slujba participa ~i imparatul, patriarhul 11
lntampina in nartex, mergand apoi In fata u~ilor impadite~ti, unde rostea
rugaciunea intrarii. In acest moment se intona troparul Unule-Niiscut/Ho
i\llonogenes, ca un refren, ori ca o certificare a celor spuse In Ps. 94, psalmul de
intrare 13•
Acest tropar, a~a cum am aratat mai sus, este folosit nu doar In Liturghia
Bizantinii, ci este intalnit ~i In Liturghia Armeanii, precum ~i Ia sirieni, in

9
F. E. BRJGHTMAN, The Historia Mystogogica and Other Greek Commentaries in the Byzantine
Liturgy(= The Journal of Theological Studies 9) (1908) 265; R. BORNERT, Les Comentaires
byzantins de Ia Divine Liturgie du vn< au xv• siecle (= Archives de !'Orient Chretien 9) (Paris
1966) 162; H. P APROCKJ, Le mystere de I' Eucharistic. Genese et interpretation de Ia liturgic
eucharistique byzantine (Paris 1993) 55.
10
D.P. DE MEESTER, Liturgies grecques (=DACL 6) 159 1- 1662; H. PAPROCKJ, op. cit. 66.
11
1-1. PAPROCKI, op. cit 77.
12
Ibidem 144.
13
R. F. TAFT, The Byzantine rite - A Short History (= American Essays in Liturgy)
(Collegeville/Minnesota 1992) 37: ''The patriarch is in narthex, where he has greeted the emperor;
both arc awaiting the signal to enter the church. From their chamber beneath the great ambo, the
psalmists intone the 'Ho Monogenes' troparion, traditional refrain of the Introit Psalm (LXX Ps
94: I-6a)"; Idem, art. Monogenes, Ho, in: ODS 2 (1991) 1397.

281
Liturghia greaca a Sfontului Apostol Jacob ~i in Liturghia Sjfmtului Marcu
Evanghelistu/. El releva o convergenta frapanta cu imnul din Filip. 2, 6-11, fiind,
lara nici o lndoiala, un imn de intrare, adaptat celebrarii duminicale 14 • Problema
importanta Jegata de acest imn, este insa, cea a autorului lui. Conform traditiei,
troparul a fost compus, iar mai apoi introdus in uzul liturgic chiar de catre
lmparatul Justinian, candva tntre anii 535 ~i 536 15• Dom Julien Puyade a publicat
un studiu scurt ~i interesant asupra originii troparului Unule-Niiscut/Ho
Monogenes, aratand ca autorul acestui imn este Sever, patriarhul monofizit al
Antiohiei (512-518), patemitate pe care i-o atribuie, de altfel, ritul siro-iacobit.
in canile liturgice siriace, aceasta compozitie poarta nurnele de lmnu/ lui
Sever1 . Dom Puyade crede ca, daca am da crezare cronicarului Teofan11, imnul
ar fi fost compus de catre Justinian In anul 535 sau 536. Dar, Dom Puyade nu are
lncredere to aceasta marturie; el zice: ,,Aceastii atribuire a unui istoric deja
£ndepiirtat de fapte, e la jet de suspectii ca # explicaJiile bizantine care ating
originea Trisaghionului. Aceastii data este destul de de:favorabilii pentru ipoteza
unui fmprumutfacu.t de liturghia siriana celei bizantine. Doar $apte sau opt ani
ne separii de formarea definitiva a ritului siriac "18•
V. Grumel crede ca, acest rationament este insuficient, intrudit, daca ritul
sirian nu era Ia acea data inca definitiv constituit, mai era destul loc pentru
inserarea unor fragmente liturgice. Mai mult, un an sau mai putin de un an ne
separii de celebrul sinod tinut Ia Constantinopol in 536 ~i de formularea fiicuta de
Justinian lmpotriva lui Antirn, Sever, Petru ~i Zoaras; de aceea, e zadarnic sii ne
gandim ca monofizitii ar fi putut imprumuta ceva liturghiei bizantine, liturghia
oficiala a imperiului. Un an mai tarziu, Epifanie conducca Biserica din
Constanti.nopol, persistand Inca impresia insuccesului conferintei din 531, dintre
monofiziti ~i ca!cedonieni Un an mai tarziu, urma condamnarea monofizitilor de
catre sinodu1 amintit. lntre cele doua sinoade, ~i foarte aproape de data citata de
Teofan, Antim este a~ezat pe scaunul capitalei, Justinian primindu-1 Ia palat ~i
i'ncercand sa in!aptuiasca prin el unitatea credin~ei In irnperiu. in virtutea acestor
aspecte, Grumel se lntreaba cum de istoricul Teofan a putut sa aiba atata
dreptate? De aceea, el este de parere ca un imprumut liturgic de aceasta factudi,
nu a putut avea loc decat intr-o epoca de acalmie in lupta ~i printr-o puternica
vointii de conciliere. Dar, pentru cii Simbolul de Credinta Niceo-

14
J. MATEOS, Evolution historique de Ia Liturgic de saint Jean Chrysostome, In: POC 16/1
( 1966) 3-8; H. PAPROCKI, op. cit. 229.
15
D. P. DE MEESTER, art. cit. 321 ~iF. E. BRIGHTMAN, op. cit. 44, 76; H. PAPROCKI, op.
cit. 229.
16
D. J. PUYADE, Le Tropaire Ho Monogenes dans Ia liturgic syrienne et byzantine(= Revue de
!'Orient chretien 1) 17 (1912) 253-258apud V. GRUMEL, an. cit. 398-400; v. de asemenea: A.
BAUMSTARK, Liturgic Comparcc3 (- lrenikon) (Chevtogne 1953) 103; H. PAPROCKI, op. cit.
229.
17
THEOPHANES, op. cit., in: PG I 08, 4 77B (a-6028).
18
D. J. PUY ADE, art. cit. apud V. GRUMEL, art. cit. 398.

282
 Constantinopolitan este un document conciliant de cea mai inalta autoritate, al
carui singur interpret veritabil se credea fiecare Bisericii in parte, ortodoc~ii nu
puteau sa-i lase pe monofiziti sa obtina avantajul de a-1 acapara ~i a-i acorda
onoare, introducandu-1 in liturghia lor. Acest lucru, reprezintii dupii opinia lui
Grumel, un argument indestulator pentru a explica imitarea liturgicii a
bizantinilor de catre monofiziti ~i nu invers. Imnul Unule-Niiscut/Ho
Monogenes, din contra, de un caracter mai putin oficial ~i de origine mai putin
inalta, este posterior disensiunilor teologice, cu atat mai mult cu cat una din cele
doua Biserici 1-a imprumutat celeilalte. Or, acest lucru ar fi greu de explicat !ara
a tine cont de o atmosfera confuzii sau de o putemidi vointa de unire ce domnea
atunci in cadrul tratativelor teologice 19• "Piirea foarte normal - zice Dom
Puyade - sii ne gandim cii acest tropar ar trebui sii rejlecte $i sii rezume credinfa
sau munca teologicii a epocii fn care a fost alciituil. E cu a tat mai ciudat faptul
cii nu remarciim nici o aluzie Ia fntrebiirile arzatoare care framiintau Jmperiul
Bizantin fn prima jumatate a veacului a! VI-lea. Studiul eel mai superficial al
acestui tropar, ne poarta, din contra, fntr-o alta epocii ~i fntr-un aft mediu ''10.
Analizand aceastii opinie este interesant sa ne gandim Ia ce fntrebiiri
arzatoare se refera criticul amintit? 1n orice caz, este adevarat ca troparul in
cauza reflecta preocuparile teologice ale epocii sale, insa Dom Puyade tinde sa
infirme marturia istoricului bizantin, Teofan, incerdind sa uneasca dovezile
pozitive care atribuie lui Sever al Antiohiei compunerea troparului Unule-
Niiscut/Ho Monogenes. in acest sens, Dom Puyade arata ca troparul acesta
poarta in liturghia iacobita numele de imnullui Sever, aceasta afirmatie putand
sa o contrabalanseze pe cea a istoricului Teofan. De asemenea, zice criticul, nu
trebuie sa uitam nici rolul important pe care patriarhul monofizit 1-a avut 1n
irnnografia liturgica. Dar, tinand cont de faptul ca atribuirea a numeroase paqi
din aceasta liturghie este indoielnica, argumentul trebuie lntlirit. Dom Puyade
este de parere ca 1n tropar gasim un rezumat a! teologiei lui Sever despre
:intrupare, de Ia randurile foarte clare, pana Ia expresiile favorite ale hristologei
monofizite. Dar, daca vom face o comparatie cu scrierile lui Justinian despre
intrupare, vom gasi o foarte mare asemiinare a expresiilor lntalnite in imnul
Unule-Nascut/Ho Monogenes cu expresiile favorite ale bristologiei justiniene; de
aceea, principalul argument folosit de Dom Puyade slabe~te, iar in acest caz, V.
Grumel este de piirere ca nu mai avem nici un motiv sa preferiim atribuirea
iacobita celei a lui Teofan21 •
:inainte de a trece la analiza troparului propriu zis, nu trebuie uitat inca un
aspect important ~i anume, acela ca, In ciuda schismei ivite in urma Sinodului a!

19
V. GRUMEL, art. cit. 398-399.
20
D. J. PUY ADE, art cit. apud V. GRUMEL, art. cit. 399.
21
V. GRUMEL, an. cit. 400-401 ; v. pentru aceasta ~i JUSTINIAN, Confessio rectae fidei
(Adversus Tria Capitula), in: PL 69, 227C.

283
IV-Iea Ecumenic de Ia Calcedon din anul451, influentele liturgice mutuale, a~a
dupa cum am mai amintit, au ramas pe mai departe, iar recitarea Crezului Niceo-
Constantinopolitan a trecut in liturghia siriana sub influenta manifesta a
Constantinopolului. Daca 1mparatul Justinian a introdus imnul Unule-Niiscut/Ho
Monogenes in liturghie in anul 535 sau, poate, in anul 536, nu este sigur In care
moment a] liturghiei era a~ezat. La inceputul secolului al IX-Iea, imnul insotea
antifoanele de la Liturghia Catehumenilor. Conform Typiconului Marii Biserici
(secolul al X-lea), troparul Unule-Niiscut/Ho Monogenes era imnul duminical
pentru vohodul mic, fund dintat la eel de-al treilea antifon (Ps. 94). La inceputul
secolului al XI-lea, el se canta In liturghia bizantina, ca adaos la al doilea antifon
(Ps. 92). Imnul mai era cantat In afara liturghiei, in slujba numita Tipica sau
ObedniJa (slav. - posledovanie izobrazitel(i)nych), dupa Ps. 145 ~i lnainte de
cele noua Fericiri, randuiaUi care se observa ~i azi22 • Trebuie mentionat faptul ca
Sf. Nicolae Cabasila, In a sa Explicare a Dumnezeie$tii Liturghii, numai
mentioneaza acest imn, tara insa a-1 analiza. lata ce zice el despre al doilea
antifon: "AI do ilea antifon ciintii inSii$i impiiriifia, striilucirea $i puterea Fiului
l11-i Dumnezeu, Cd$tigatii de El prin pogoriirea din slava Dumnezeirii ji prin
umilire "23• T roparul Unule-Niiscut/Ho Monogenes ar reprezenta Crezul
catehumenilor, proclamand dogma de Ia Calcedon24• P. Evdokimov semnaleaza
aici paralelismul care exista intre liturghia cuviintului ~i liturghia jertfei
euharistice: 'in cea de-a doua, Crezul precede Euharistia, iar in prima, imnul
amintit precede citirea lecturilor biblice. Se poate spune di fiecare din cele doua
par{i ale.Jiturghiei are profesiunea sa fixa de credinta: Crezul catehumenilor este
tocmai acest imn, iar Crezul credincio~ilor este Simbolul de Credinta Niceo-
Constantinopolitan25.
c. Structura hristologica a troparului !fi chestiunea f ormularii
teopashite ((Unus de Trinitate passus est carne"
Revenind la analiza popriu-zisii a troparului, vom urma aceea~i impaqire a
ideilor pe care o propune Dom Puyade. El divizeaza troparul In trei mari piiqi,
fiecare parte fiind marcatii de dite o idee centrala. Astfel, observam: a) actiunea
(faptul) Intruparii; b) mijlocul prin care se realizeaza Intruparea; c) natura unirii
eel or doua firi sau naturi - divina ~i umana -in persoana lui Iisus Hristos. in ceea
ce ne prive~te, ne vom opri doar asupra acelor aspecte legate de posibilitatea
atribuirii acestei compozitii imnografice 1mparatului Justinian. Astfel, prima

22
H. PAPROCKI, op. cit. 229-230.
23
N. CABASILA, Scrieri. Ti\lcuirea dumnezeie~tii Liturghii. Despre viata In Hristos (Bucure~ti
1992) 55.
24
J. BRECK, The Troparion Monogenes: an Orthodox Symbol of Faith, In: VTQ 26/4 ( 1982) 203-
208; H. PAPROCKI, op. cit. 230.
25
P. EVDOK.IMOV, Rug1'iciunea in Biserica de Ras3rit (la9i 1996) 164; ed. franceza: La Priere de
1'Eg1ise d'Orient. La Liturgic byzantine de saint Jean Chrysostome (=Approche oecumeniques 2)
(Mulhouse 1966) 157.

284
parte din cele trei mentionate mai sus, se referii Ia subiectul Intruparii, Fiul ~i
Cuvantul lui Durnnezeu, Logosul divin - Iisus Hristos, precum ~i la scopul
intruparii Sale: pentru mantuirea noastrii. Yom men~iona doar ca forrnu larea
este tntiHnita de multe ori tn forrnuUirile dogmatice ale teologilor monofizi~i,
fiind folosita cu preciidere de ciitre ace~tia, ori de cate ori vorbesc despre
Intrupare26• Dar, exact aceasta formulare o gasim, dupa cum am viizut, ~i Ia
Justinian17. Dom Puyade observii, pe bunii dreptate, antiteza favorita a
monofizifilor: muritor-nemuritor. Insa, antiteza o giisim Ia fel ~~ in cadrul
formuliirilor justiniene. Din contra, ceea ce giisim in mod constant la Justinian,
este tocmai enuntul tainei, prin atribuirea altor expresii Cuvantului sau
Logosului lui Dumnezeu, tntalnite ~i tn troparul in cauza, ele fiind frecvent
intalnite tn teologia lui Justinian 28• In ceea ce prive~te cea de-a doua parte a
troparului, aceasta se referii Ia mijlocul prin care s-a infliptuit Intruparea, mai
exact, Ia persoar;ta care L-a purtat in pantece ~i L-a nascut pe Fiul lui Oumnezeu
- Fecioara Maria, acest lucru fi ind indicat prin expresii care afirma pururea
fecioria ~i matemitatea divinii a ei. Dom Puyade aminte~te cii, teologii monofiziti
sunt, oarecum, campionii glorioasei matemitati divine a Mariei. Dar, pe cat este
de adevarat acest lucru, tot pe atat de adeviirat este ~i faptul ca nu numai
monofizitii sustineau acest lucru, ci chiar ~i tmparatul Justinian, aliiturand titlului
de Pururea Fecioarii, pe eel de Niisciitoare de Dumnezeu, conform continutului
troparului29 Din acest punct de vedere, opiniile convergeau, ciici atat mono:fizitii,
cat ~~ ortodoc~ii luptau impotriva curentelor nefavorabile doctrinei maternitatii
divine a Fecioarei Maria. Este binecunoscut faptu l ca, de exemplu, Teodor de
Mopsuestia30 adauga la alte erori ~i pe cea a negiirii maternitiitii divine a
Fecioarei Maria; Justinian, dimpotrivii, intr-o scriere31 tndreptata impotriva
acestuia, aparii maternitatea divina a Fecioarei Maria. Dupa cum este indeob~te
cunoscut, Sinodul aJ V-lea ecumenic din anul553 a reafirmat intr-un mod clar ~i
flira echivoc unitatea subiectului In Iisus Hristos (v. anatemele 2, 3, 4 ~i 5) ~i, de
aici, a legitimizat formularea Unus de Trinitate passus est carne. Aceasta
formula s-a cantat de atunci inainte Ia fiecare litu.rghie tn imnul Unule-

26
V. GRUMEL, art. cit. 401.
27
JUSTINIAN, Confessio rectae fidei (Advesrus Tria Capitula), in: PL 69, 227C.
28
V. GRUMEL, art. cit. 401; v. ~i K. ONASCH, Liturghie und Kunst der Ostkirche in Stichwonen
unter 8eriicksichtigung der AI ten Kirche (Wien/Koln/Graz 1981) 90-91: ,,J:m Mittelpunkt des
Hymnus stcht der Ocdanke, das der E[ingeborener] S(ohn] w1d das ewige Wort Oottes, der Logos,
mit dem Gekreuzigten, der den Tod durch seinen eigenen Tod ,untcrgetreten" hat, und mit der
zweiten Person der Oreieinigkeit identisch ist"; (v. ~i pagina 176, unde imnuJ este amintit Ia
capitolul ,)akobusliturgic"); Pentru textelejustiniene in cauza v.: PL 69, 227C-D, 229A, 2538.
29
V. GRUMEL, art. cit. 402; v. ~i JUSTINIAN, Adversus Origcncm, in: PL 69, 1898; Idem,
Confessio rectae fidei (Adversus Tria Capitula), in: PL 69, 2290.
30
THEOOORUS MOPSUEST., tn: PL 69, 2490, 254A
31
JUSTINIAN, Adversus Theodorum Mopsuestenum, in: PL 69, 2890, 293A, 297C.

285
 Niiscut/Ho Monogenel2 •
0 alta problema caracteristica teologiei monofizite, dar ~i justiniene,
reflectata in cea de-a treia parte a troparului amintit, este cea referitoare Ia natura
unirii celor doua firi In Hristos. Teologia monoftzita - scrie Don Puyade - scoate
in evidenta faptul ca, Logosul divin S-a :fiicut om farii schimbare el fiind Unul
din Sjtmta Treime. Aceste doua puncte ar reprezenta gandirea teologica a
severienilor. Dar, aceastii gandire, reflectatii In aceste formulari ~i mai ales in
expresia Unus de Trinitate, este caracteristicii ~i imparatului teolog Justinian. Ca
atare o gasim in Adversus Origenem, Confessio rectae fidei ~i in scrisoarea Ad
Sane tam Synodum. Dupii cum vedem, acest gand despre Cuvantul intrupat fora
schimbare, ii este familiar lui Justinian, termenul fiind lntalnit ~i-n tropar33 • In
ceea ce prive~te formularea teopashita Urws de Trinitate, Justinian ~i -a insu~it-o,
raciind din ea, intr-un anume fel, problema sa, primind un raspuns favorabil abia
In timpul pontificatului papei loan alII-lea, dupa ce In prealabil, papa Hormisdas
se aratase ne1ncrezator fata de aceasta formula, cediod sa se respecte invataturile
papei Leon eel Mare ~i ale Sinodului al N-lea Ecumenic de Ia Calcedon din anul
451 34• Tinand cont de acest lucru, putem spune ca, troparul Unule-Niiscut!Ho
Monogenes, prin expresia Unus de Trinitate, riispunde unei preocupiiri teologice
importante a lui Justinian, exact In epoca in care a luat na~tere acest tropar. E
foarte firesc sa ne gandim ca, dorind ca forrnularea sa sa dcvina cunoscuta
tuturor cre~tinilor din imperiu, nu numai cii a inserat-o in legislatie, dar a vrut sa
patnmda ~i in liturghie ~i sa se graveze prin cantare in con~tiinta credincio~ilor.
De aceea, acceptand data citata de Teofan Ia originea bizantina a imnului, acest
tropar. ne apare ca fiind realizarea sau rodul unei intregi serii de fapte ~i eforturi,
care au tins spre acela~i scop: gravarea hristologiei calcedoniene !n viata ~i-n
con~tiinta credincio~ilor. A-1 introduce, din punct de vedere temporal, mai
curand in liturghia ortodoxa, inseamna sa anticipam evenimentul; s-o facem mai
tarziu - lucru confirmat ~i de Grumel - nu avem nici un motiv35 • Ce ne face msa
indreptatiti sa sustinem aceste lucruri? Yom vedea, pe parcursul randurilor ce
urmeaza.
Izbucnita Ia Constantinopol in 519 in legaturii cu formularea teopashita,
cearta respectiva nu a luat s:flir~it, decat prin raspunsul papei loan al IT-lea, in
534. Promotorii acestei formul ari au fost a~a numitii calugari scifi, care doreau
ca expresia Unul din Sftinta Treime a fast riistignit (a piitimit fn trup) sa fie
folosita impotriva ereziei nestoriene. Dadi tinem cont de interesullui Justinian ~i
de eforturile pe care elle-a :fiicut pentru ca formularea in cauza sa fie acceptata ~i
Ia Roma, nu vom mai avea nevoie de un alt mediu, sau de o alta epoca - a~a
precum sustine Dom Puyade - pentru a stabili originea celebrului tropar. Trebuie

, istorice ~i teme doctrinare (Bucuresti 1996) 51.

32
D J. MEYENDORFF, .Telogia bizantina. Tendinte
V. GRUMEL, art. c1t. 403-404.
34
Ibidem, 405-407.
35
Ibidem, 409.

286
insa, sa mentionam faptul ca, folosirea expresiei Unus de Trinitate passus est
carne/Unul din treime a piitimit fn trnp este independenta de acceptarea
trisaghionului monofizit (Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fora de moarte,
eel ce te-ai riistignit (cu trupul) pentru noi, mifuie~te-ne pe noi) 36• Justinian il
respinge pe acesta, dar se face promotorul formulei mai sus arnintite37• Este insa
deosebit de interesant, faptul cii, 1n scrisoarea Proptitia divinitate trirnisa papei
Hormisdas, Justinian le este mai intai nefavorabil ~i calugarilor sciti, tratandu-i
nefavorabil, ~i cere ca pontiful roman sa se pronunte cu privire Ia aceasta38. Dar,
Justinian s-a razgandit curand, intrucat a remarcat ca noua formulaoe era in
masura sa-i reconcilieze pe bizantini cu monofizitii, refiicand 1n acest chip
unitatea religioasa a imperiu1ui39 . 0 a doua scrisoare, Quidquid cautius, adresata
papei Hormisdas, abordeaza din nou aspectul in cauza, de data aceasta cu
°
referire directa la calugiirii sciti.4 Cea de-a treia scrisoare, Ut plenisima41 ,
abordeaza insa~i formularea, papa fiind rugat sa ia o decizie ~i sa se pronunfe
asupra chestiunii In cauza. Aceste doua scrisori amintite, nu pot fi, din nefericire,
datate cu certitudine, intrudh nu se poate spune care a precedat-o pe cealalta.
Papa nu da insa nici un raspuns. El se lirniteaza in a-~i exprima nelini~tea in
legatura cu aceasta problema, 1n lunga scrisoare Sicut rationi, adresata pe 13
august 520 lui Posessor, un episcop african care se afla Ia Constantinopol din
517. In aceasta scrisoare, el lasa sa se intrezareasca ostilitatea sa fata de noua
formulare. Cu toate acestea, Justinian insista intr-o noua scrisoare, prirnita la
Roma Ia 17 septembrie 520, indriiznind sii-~i prezinte, de data aceasta, propria-i
parere 1n legiitura cu fonnularea teopashita42• 0 ultima misiva a lui Justinian
adresata papei Horrnisdas, Quantum venerationem43 - nedatata, dar, datorita
titlului de consul pe care ~i-1 atribuie Justinian, formulata, probabil, pe Ia 521 - il
preseazii pe acesta sa dea un riispuns cornplet, pentru a nu mai ramane nimic
ambiguu. In acest scop, Justinian reintare~te pozipa sa exprimata in scrisoarea
precedenta. Papa Horrnisdas t~i exprima pozitia tn scrisorile adresate imparatului
Justinian44 ~i patriarhului Epifanie al Constantinopolului45 Ia 25 martie 521. El

36
Ibidem, 404-405.
31
PG 86, 1141 AB.
38 PG 63, 475: ... quosdam monachos quilaus magis discordia in studio est quam caritas et pax
Dei. .. praesenti bus scriptis causam livoris eorurn cognoscens, ita ut merentur, suscipere et a se
Ionge pellere dignetur.
39 V. GRUMEL, art. cit. 405.
40
PL 63, 476: Unde petimus ut, si est possible, cellerimo dato responso et satisfactis religiosis
monachis, loannern et Leontium ad nos remittatis: nisi enim prccibus et diligentia vestra ista
~uaestio soluta fuerit, veremur ne non possit Ecclesiarum sanctarum pax provenire.
4
PL 63, 476: quid sequi, quidne super hoc evitare debeamus, nos certiorare dignetur... Hoc
enim credimus esse catholicum, quod vestro religioso rcsponso nobis fuerit intimatum.
42
V. GRUMEL, art. cit. 406-408.
43
PL 68, 508.
44
PL 68, 512-5 15.

287
este de parere ca trebuiesc pazite inva~aturile Calcedonului ~~ ale papei Leon,
notand totodata opozitia romana cu privire la acceptarea formularii calugarilor
scifi. Abia sub pontificatul lui loan al II-lea se va primi o solutie favorabi la. De
aceea, Justinian da un edict de credinta, cu aprobarea episcopilor, unde
formularea Unus de Trinitate a fost oficial aprobata. Formularea aceasta apare ca
element principal al marturisirii de credinta pe care Justinian a trimis-o papei
prin episcopii legati Hypas ~i Demetrius, ca ~i in scrisoarea similara adresata
46
patriarhului Epifanie, pe 26 martie 533, inserate amandoua in Codex • Este
acela~i continut pe care II gasim in scrisoarea ditre Epifanie, bine precizat,
desigur, rara expresiile referitoare Ia primatul roman, expresii carora, se pare,
Justinian le-a fost profund favorabil, tocmai pentru a primi din partea papei un
raspuns favorabil cererii sale. Raspunsul 47 lui loan al II-lea i-a provenit lui
Justinian in anul urmator, la intoarcerea legafilor papali, pe 25 aprilie 534.
Apreciind supunerea imparatului, el aproba marturisirea sa de credinta, :tara a
48
intra In detalii. Concomitent, papa a adresat o scrisoare senatorilor , unde
afirma, pe baza Sfmtei Scripturi ~ i a Sfinfilor Parinti, cele trei puncte principale
cupri nse in marturisirea de credinta: ca Hristos este numit pe buna dreptate Unul
din Sfdnta Treime, ca Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu
~i di Hristos a suferit fizic, cu trupul, divinitatea Sa riimanfmd neschimbata. Papa
insista asupra expresiei Unus de Trinitate, condamnand pe cei care i se opuneau.
Tinand coot de aceste cateva date, putem afliiDa, a~dar, :tara teama, ca, troparul
Unule-Niiscut!Ho Monogenis, prin expresia sa Unus de Trinitate, corespunde
unei preocupari teologice importante a lui Justinian, exact in epoca in care a luat
na~tere acest tropar •
49

d. Prezen{a troparului 'itJ cadrul liturghiei iacobite: un indiciu al

patemitllfii nonjustiniene?
Nerezolvata ma.i ramane problema existentei troparului in liturghia
iacobita. Este destul de dificil a explica trecerea troparului dintr-o liturghie in
alta. Pentru aceasta nu e suficient sa dam doar exemplul Simbolului de Credinta
Niceo-Constantinopolitan, introdus In liturghia bizantina ca o imitatie a ceea ce
!acuserii monoftzitii. In 536, cele doua liturghii sunt deja in posesia renumitului
tropar. Tentativa ciilugarilor sciti din anul 519 ne furnizeazii o alta data
importantii. Ace~ti calugiiri, care doreau riispandirea formularii teopashite, nu
erau monofiziti, dar declarau eli nu au alt scop decat sa puna capat subterfugiilor
subtile ale nestorienilor. Cii aceasta lncercare a lor a placut monofizitilor, nu
exista nici o indoialii, iar ei au considerat-o ca un pas de apropiere catre ei. Se
poate ca monofizitii sa fi folosit aceasta formulare in scopul propagandei lor,

45
PL 68, 515-521.
46 JUSTIN IAN, Codex t.l: De summa Trinitatc I I.
47
PL 66, 17-20.
48
PL 66, 20-24.
49
V. GRUMEL, art. cit. 409.

288
formulare cristalizata intr-un tropar. Este o ipoteza pe care nu o neaga nici un
document, dar nici nu o afirma. Concluzia este ca inainte de 519 ~i probabil
1nainte de 52 1 Gudecata papei Hormisdas asupra problemei ciilugiirilor sciti),
troparul Unule Niiscut!Ho Monogenis nu exista Ia monoftZiti, ~i de atunci, panii
Ia anul 536 istoria nu ne mai spune nimic despre ei In legiitura cu acest subiect.
Data pe care o atribuie Teofan compunerii troparului de ditre Justinian
(535/536), raspunde cum nu se poate mai bine necesitiitii de a explica cum cele
douii liturghii intra tn posesia acestui tropar. Justinian, Ia un moment dat,
favorizeaza monofizitismul. Daca el este autorul troparului, ar fi putut foarte
bine sa ii faca pe monoftziti sii adopte un text care s-ar fi potrivit foarte bine
doctrinei lor; dacii nu este el autorul, putea sa-l primeasca de la Sever ~i sii-1
comunice Bisericilor. Tinand cont de acestea, putem sa afirmam cii sub influenta
~i sub patronajul bazileului, troparul a intrat in liturghia ortodoxii.
e. Considerafii finale
Concluzionand, se impune o lntrebare: Este, a~adar, Justinian autorul
troparului? Foarte probabil; dar nu putem fi siguri cu desavar~ire. E posibil,
intrucat terminologia troparului corespunde celei folosite de Justinian, iar
forrnularea teopashiHi corespunde unei gandiri deja acceptate de bazileu. Se
poate insa ca troparul sa fi fost compus ~i de Sever lnsu~i, fie in exil, fie In
capitalii, iar apoi acceptat de Justinian ~ i dat Bisericii pentru a fi cantat Ia
liturghie. Dacii Justinian este autorul, el a suferit direct sau indirect influenta
monofizitilor severieni. Atunci, cum s-ar explica mentiunea lmnullui Sever din
liturghia iacobitii? S-ar explica In sensu! cii, Sever ar fi introdus folosirea
terminologiei In cauza In cadrul teologiei monofizite ~i. ca urmare, s-ar fi crezut
ca el este autorul. Concluzia? Ramane de ales maniera de interpretare a
documentelor existente, pentru a atribui in favoarea unuia sau a altuia din cei
doi, Justinian ori Sever, geneza acestui tropar50 .
Lucian D. COLDA

50
V. GRUMEL, art. cit. 410,413,416-417.
1n ceea ce prive$te lucrarea de fa~. in afara de literatura indicatl! in cadrul notelor bibliografce, sA
se consulte ~i urmatoarele studii: 1.-H. DALMAJS, L'Apport des Eglises syriennes a
l'hymnographie cretienne, in : Or. Syr. 2 (1957) 243-260; Idem, Les liturgies d' Orient(= Je Sais, Je
Crois. Encyclopedie du catholique au xx-eme siecle 111/ 10: L' Eglise dans sa liturgic et ses rites)
(Paris 1959) 66-67; G. B0Hru:NG/S. UHLIG, Antiocbenisches und Justinianisches in Hymnus
Eingeborener Sohn, In: Ostkirchliche Studien 37 (1988) 297-307.

289
 TEOLOGUL GREC JOANNIS KARMIRIS IN
PREOCUPARILE TEOLOGILOR ROMANI

In spectrul teologiei romane~ti, teologul Joannis Karmiris 1 este destul de

putin cunoscut tffiand coot de dimensiunea operei sale.
Retin aten~a doua recenzii !acute de profesorul Teodor M. Popescu
(1893-1973) Ia lucrarile "Ortodoxie ~i Protestantism", ~i "Monumente
dogmatice ~i simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale".
Pe langii studiile tacute de profesorul Teodor M. Popescu Ia Leipzig,
Paris ~ i Sorbona, acesta a urmat, intre anii 1919-1922, un doctorat la Facultatea
de Teologie din Atena, unde a descoperit valoarea panortodoxii a originalitiitii
gandirii teologului Joannis Karmiris, motiv pentru care a redat mediei teologice
romane~ti quintesenta celor douii opere ale sale.
Recenzia lucriirii "Monumente dogmatice ~i simbolice ale Bisericii
Ortodoxe Universale", publicata in revista "Ortodoxia" nurniirul 1/ianuarie-
martie 1956, retine aten~a prin claritatea cu care autorul reu~ete sa redea
conrinutu1 unei lucrari de aproape lOOO de pagini in ~apte pagini.
Teologul grec incbina aceasta lucrare "Sfintei Biserici Ortodoxe
Catolice ~i Apostolice a Greciei" cu prilejul aniversarii a 1900 de ani de Ia
intemeierea ei de ciitre marele Apostol a! neamurilor, Pavel,( 50 - 1950)?
Editarea textelor care stabilesc pozitia confesionala a Bisericii Ortodoxe
era necesara datorita participiiri i Bisericilor Ortodoxe Ia Mi~carea Ecumenidi ~i
Ia cunoa~terea inviitaturii ei de catre Bisericile neortodoxe.

1
roann is Kanniris s-a nascut in anul 1904 in localitatea Brallo, din vecinlltatea o~ului Lamia. A
absolvit Facultatea de Teologie din Atcna in 1926, dupa care urrncaza Facultatea de Pedagogic ~i
mai apoi de Filologie.
S·a specializat in ramwa sistematica a teologiei, unnand intre 1934-1936 cursurile
Univcrsi~plor din Berlin, Bonn, Hamburg, Miinchen ~i Paris.
fn 1936 ~i 1937 a sus~nut doua lucrari de doctoral: Mitrofan Kritopoulos #
corespondenfa sa ineditti precum ~i Ortodoxia $i Protestantismu/, fiind ulterior ales conferenpar Ia
catcdra de Dogmatica a Facultiitii de Teologie din Atena, fiind confirmat ca profesor titular in
1942.
fntre 1945-1963 a fost numit consilier regal pe langli Stantul Sinod al Bisericii Grece~ti.
intre 1945-1950 i s-a incredinrat ~i funcria de director general in probleme biserice~ti Ia
Ministerul invatamantului din Atcna, rcorganizand intr-un mod emblematic invatamantul teologic.
Aceasta daca ar fi sa enumernm doar cateva din demnitiiple pe care le-a avut.
A predat Dogmaticil ortodoxl! Ia mai multe universitlitii din lume cum ar fi: Uppsala,
New York, Boston, Belgrad etc., fiind rccunoscut in mod unanim ca o voce autorizatii in materie
de dogmatica ortodoxa.
2
Karrniris Joannis, Ta Dogmatica kai Simbolica Mnimeia tis Orthodoxou Katholikis Ekklisia,
Athinais, I, 1952, pag. 9.

290
 Textele dogmatice editate de profesorul Joannis Kanniris reliefeaza, pe
de o parte, 1egatura Bisericii Ortodoxe cu Biserica veche una ~i nedespartita,
prelungirea ~i extinderea acesteia in ea, identitatea lor, iar pe de alta parte,
situatia ~i raporturile ei cu Bisericile ~ i confesiunile eterodoxe din prezent, ea
putand fi in viitor inelu/ de legiiturii fn sanu/ cre$tinismului, "Biserica - pod ~i
singura baza a unirii tuturor". 3
Noi ortodoc~ii , credem ca exista o singura cale, lngusta dar sigura
(gr.steni men all ' asfalis) care duce Ia unirea Bisericilor ~i aceasta este
reintoarcerea Bisericilor, confesiunilor ~i sectelor ratacite la invatatura
dogmatica, Ia credinta ~i traditia vechii Biserici unite, pe care a piistrat-o
nevatiimat ~i intactii numai Biserica Ortodoxa Universala.4
Biserica Ortodoxa a pastrat intreg adeviirul Revelatiei ~i nu doar o parte
a lui, de aceea ea respinge a~a numita "Branch Theory"; a pastrat cultul divin,
sistemul de conducere ~i tezaurul vechilor traditii ~i de aceea cu drept cuvant se
socote~te Biserica cea singurii ~ i adevarata a lui Hristos, Una Sancta pe care in
zadar o cauta Ia ei cei ce au pierdut-o. 5
in introducerea sa, autorul arata ca Biserica Ortodoxa face deosebire
clara lntre ·simboluri pe de o parte, ~i ci£1i1e, textele sau monumentele numite
conventional simbolice, pe de alta parte.
Caracter de simboluri au nurnai definitiile dogmatice ~i hotararile
privitoare la credinta ale celor ~apte Sinoade Ecumenice ale Bisericii unite ~i
nedespiirtite ~i, prin excelenta, Simbolul Niceoconstantinopolitan.
Marturisile de credinta date dupa schisma din secolul al IX-lea de
sinoadele ortodoxe mici sau de ditre ierarhii ortodoc~i, actele sinodale,
enciclicele sau declaratiile asemanatoare sunt socotite simple texte simbolice,
care cuprind in totalitate, sau in parte, credinta ortodoxa in comparatie sau in
opozitie cu cea a Bisericilor eterodoxe.
Prin simbol se intelege In Biserica veche, hotararile sau definitiile celor
~apte Sinoade Ecumenice, recunoscute de con~tiinta cre~tina universala, ele
fiind organe de exprimare ate Bisericii infailibile (Simbolul Apostolic, Niceo-
Constantinopolitan, Atanasian).
Cartile zise simbolice, denumire aparuta mai intai Ia luterani, nu sunt
compuse de un sinod ecumenic sau panortodox ~i nu dezvolta pozitiv ~i deplin
toata lnvatiitura ortodoxiei, nici in comparatie ~i nici In opozitie cu cea a
Biserici lor eterodoxe, ~i deci nici una nu poate fi socotita simbol canonic sau
carte simbolicii a Bisericii Ortodoxe Universale.

-- 3
Idem, op. cit., apud. Teodor M. Popescu, Prof. - recenzie In "Ortodoxia", Revista Patriarhiei
Romiine, anul Ylll, ianuarie-martie 1956. nr. I, pag. 11 7.
4
Idem, Ta dogmatica ... , pag. 8.
' Ibidem, pag. 9.

291
 Cartile zise simbolice sunt, In chip fuesc, lipsite de autoritatea absoluUi,
universala ~i obligatorie a simbolurilor, avand doar autoritate relativa,
provizorie, locaHi ~i nu ecumen ica ~i obligatorie. Ele pot fi considerate ca
expuneri de credinta simple ~i defecte, exprimand spiritul epocii in care s-au
scris ~i, certificand continuitatea neantrerupta ~i identitatea prin veacuri a
credintei ortodoxe.
Numai daca vor obtine recunoa~terea ~i aprobarea unui viitor Sinod
Ecumenic, In drept sa le modifice sau completeze, ele vor primi autoritatea
simbolurilor.
Textele simboUce ortodoxe au mai mult importanta teologica ~tiintifica,
ele nu sunt nici simboluri ecumenice, In sensu! propriu ~i vechi cre~tin, nici carti
simbolice, In sensu! romano-catolic ~i protestant, prezentarea ~ i expunerea
lnvataturii Bisericii Ortodoxe neputandu-se lntemeia numai pe ele.6
In ceea ce prive~te cuprinsul lucrarii, dupa capitolul dedicat celor mai
vechi simboluri ecumenice, prof. loannis Karmiris face istoricul fiecarui sinod
ecumenic ~ i reproduce hotadirile dogmatice ale lor, care sunt precedate de o
introducere istorica.
Capitolul al treilea II constituie reproducerea liturghiei Sffintului loan
Gura de Aur ~i un studiu despre aceasta.
In cadruJ capitolului al patrulea, dintre textele dogmatico-simbolice
ulterioare ale Bisericii Ortodoxe Universale - enciclici, scrisori, marturisiri de
credinfA, hotiirari de la patriarhul Fotie pana In vremea noastrii, amintesc:
• Enciclica lui Fotie ditre scaunele arhiere~ti din Rasiirit, din 866;
• Doua tomosuri ale Sinoadelor din Constantinopol din 1341 ~i 1351
despre isihasm, urmate de Marturisirea de credinta ortodoxa a
Mitropolitului de Tesalonic, Grigorie Palama;
• Enciclica adresata tuturor cre~tinilor ortodoc~i aflati pretutindeni, pe
uscat ~i in insule, a lui Marcu EugenicuJ al Efesului;
• Raspunsurile patriarhului Ieremia IT catre teologii luterani de Ia
Wittenberg;
• Marturisirile lui Mitrofan Kritopoulos, Petru Movila, Chiril Lukaris,
impreuna cu hotararile tuturor sinoadelor care le-au urmat;
• Enciclicele patriarhiei de Constantinopol ~i declaratiile ortodoxe
privitoare la Mi~carea ecumenica a Bisericilor etc.
lmpresia de lnghetare ~i de amortire a traditiei ortodoxe este gre~ita.
Biserica Ortodoxa viaza ~i se mi~cii u~or ~i comod In traditia sa veche, care este
adanca, vie ~i cuprinzatoare. De ce traditia nu este un organ mort, o povara, o
piedica, ci este o bogatie permanent valabila? Sunt riidacinile ei In perimetrul
sacru al Bisericii Sfmtilor Apostoli ~i al Parintilor.

6 Ibidem, apud. Teodor M. Popescu, Prof., in art. cit., pag. 112-113.

292
 In Traditia sa, ea poseda un tezaur 1ntotdeauna prepos, In care pastreaza
- cu grija ~i cu bucurie adevarurile cre~tine inipale, fundamentale ~i necesare. 7
Prin prezenta lucrare, profesorul Joannis Karmiris nu numai ca ~i-a dat
masura profundei sale vocarii teologice, dar a tacut un serviciu imens
posteritatii, viitorilor teologi, care astfel au la indemana toate documentele de
seama ale trecutului istoric al Bisericii noastre.
Intr-o lume in care, pentru unele Biserici ecumenismul este un ideal iar
pentru altele acesta a cazut in desuetitudine, articolul parintelui profesor loan I.
lea senior, din revista "Ortodoxia" nr. 2/aprilie - iunie 1970, intitulat "Teologul
ortodox Karmiris ~i preocuparile sale ecumeniste" este mai actual ca niciodata.
Parintele profesor loan I. lea senior (n. 1932), folosind lucrarea lui
Joannis Karmiris "Mitrofan Kritopoulos ~i corespondenfa sa inedita","publicata
Ia Atena, in 1937, In lntocmirea lucrarii sale de doctoral cu titlul "Marturisirea
de credinfa a lui Mitrofan Kritopoulos. insemnatatea ei istorica, dogmatica $f
ecumenica", ca ~i alte lucrari cum ar fi "Ortodo.xia ~i protestantismul",
"Monumente dogmatice $f simbolice ale Bisericii Ortodoxe Universale", ne
dovede~te cii a patruns modul de gandire istorico-dogmatic al teologului grec,
re~ind sa redea in lucrarile sale, subtilitatile acestuia, cei doi teologi
cunoscandu-se ~i aflandu-se intr-o rodnicii corespondenta.
Pentru parintele loan f. lea, preocupiirile ecumeniste ale profesorului
Ioannis Karmiris nu constituie ceva secundar sau incidental, c i o preocupare
generala ~i constanta, inca de Ia tnceputul carierei sale universitare.
Conceptia teoJogului grec despre rostul ~i misiunea Bisericii Ortodoxe
ca Biserica Una, Srantii, Soborcineascii ~i Apostolicii a lui Hristos, posesoare a
adeviirului relevat in toata plenitudinea ~i cuditia pe care dragostea ~i datoria
cre~tinii o obligii sa il predice ~i sii-1 transmitii nu numai credinc io~ilor ei
ortodoc~i, rugandu-se ~i lucrand activ pentru ca toti sa ajungii Ia unitatea de
credinta, prin cunoa~terea adevarului ~i legatura dragostei - strabate ca un fir
ro~u, ca un leitmotiv lntreaga sa opera ~i activitate desfli~urata timp de mai muJt
de trei decenii.
De aceea, se poate spune ca sunt putini teologi ortodoc~i care s-au
identificat atat de mult cu principiile ecumenismului evanghelic ~i care sa fi
lucrat atat de mult ~i de consecvent, de Ia inceputul carierei lor, pe linia aceasta
ca profesorul Ioannis Karmiris. 8
Importanta activitatii lui loannis Karmiris consta in crearea unei baze
teologice solide, istorico-dogmatico-simbolice, care s luje~te Ia determinarea

1
ibidem, pag. 28.
8 lea I. Joan, Teo/ogul ortodox Karmiris $i preocuptirile sale ecumeniste, In "Onodoxia", nr. 2,
aprilie-iunie, anul xxn, 1970, pag. 226.

293
 exacta a relafiilor ~i pozitiei Bisericii Ortodoxe fata de celelalte Biserici cre~tine,
in vederea continuarii relatiilor ~i tratativelor de unire. 9
Dupa profesorul Ioannis Kanniris, Biserica Ortodoxa a fost ~i este
ecumenica prin fiinta ~i prin intreg rostul sau, prin convingerea ~i con~tiinta sa
constanta ~i nezdruncinata de a fi Biserica una, sranta, sobomiceasca ~i
apostolicii a lui Hristos, ~i nu una dintre nenumaratele Biserici sau
denominatiuni cre~tine. 10
Dar daca Biserica Ortodoxa a luat parte de Ia i'nceput ~i conlucreaza ~i
azi foarte activ In cadrul Mi~carii Ecumenice ~i a Consiliului Ecumenic al
Bisericilor, n-a Ia.cut ~i nu face aceasta niciodata din con~tiinta cii-~i completeaza
ceva ce nu are, ci dimpotriva, ca sa ajute celelalte confesiuni cre~tine sa se
apropie mai repede de invatatura Bisericii vechi ~i neampartite a lui Hristos ~i sa
nu devieze spre fapte ~i preocupari stdiine de aceasta. 11 ·
Dupa teologul grec, drumul care va duce Ia unitatea cre~tina va fi w1
drum lung ~i foarte greu, plin de piedici, care trebuie !nlaturate treptat. Sii nu
uitam ca !mpiirtirea Bisericii lui Hristos dureazii de mult timp ~i reunirea ei nu
poate fi rapida ~i u~oara.
Cum se ~tie, prima schismii serioasii a rezultat de Ia Sinodul a1 ill-lea
Ecumenic de la Efes, din anul 381, din care a provenit Biserica Nestoriaufi.. A
doua schisma, a rezultat Ia Sinodul al N -lea Ecumenic de la Calcedon, In anul
451, din care au provenit Bisericile Monofizite, Necalcedoniene ~i anume cea
Armeana, Siro-Iacobitii ~i Coptii ~i indirect cea din Malabar ~i Etiopia. A treia
schismii (mai mare ~i mai grava dedit ce}e amintite), a fost cea a Bisericii Romei
din anul 867 ~i definitiv din anullQ54, prin care s-a organizat.Biserica Romano-
Catolica In chip monarhic sub conducerea papei.
A patra mare schisma a fost Reforma religioasa din Apus, din anul1517,
din care au provenit diferitele biserici ~i confesiuni protestante, care s-au
subdivizat dupa aceea intr-un chip surprinzator.
A cincea schisma, mai micii, a rezultat la Conciliu1 I Vatican (1870), din
care a provenit Biserica Veche Catolidi.
Ceea ce deci a impfu"tit atatea secole, atatea schisme ~i cauze religioase,
nu e cu putinta sa se reuneascii cu u~urintii ~i in scurt timp. Va fi nevoie de o
indelungata lucrare rabdatoare, In smerenie ~i sinceritate, de reincalzirea
relatiilor frate~ti intre Biserici ~i a dragostei intre ele, de rugiiciune intensii ~i
neincetata ditre Cel care singur poate sa salveze ~i s uneasca cele 1mpaqite. 12
Potrivit teologului nostru, unirea dogmatica deplinii preconizata de
Biserica Ortodoxa, nu insearnna o unifomlizare in toate, care sa excludii orice
libertate ~i orice particularitiiti personale sau locale specifice, ci este totodatii
9
Ibidem, pag. 227.
10
Karmiris Joannis, Orthodoxia kai protestantismos ... apud. lea I. loan, art. cit., pag. 232.
11
loan 1. lea, art. cit., pag. 232.
12
Kanniris Joannis, Orthodoxia kai protestantismos ... pag. 339 ~i Orthodoxia kai
Romaiokatholikismos ..., apud. lea, I. loan, art. cit., pag. 223-234.

294
diversitate in toate celelalte obiceiuri, traditii ~i particulariUiti specifice :fieciirui
toe ~i timp, dupa principiul Fericitului Augustin: "in necesariis unitas, in dubiis
libertas, in omnibus caritas", sau dupa principiul patriarhului Fotie al
Constantinopolului, adesea citat de profesorul Joannis Karmiris: ..Dadi cineva
~tie sa judece drept, va stabili eli atunci cand ceea ce se calca nu e credinta, nici
n-are toe o abatere de Ia vreo hotlirare de ob~te ~i general vaLabilli ~i dacii Ia unii
se pazesc unele obiceiuri ~i principii ,la altii altele, nu trebuie sa condamnam pe
cei care le pazesc, nici sli constrangem pe cei care nu le-au primit. 13
Auzim adesea vorbindu-se de dialogul iubirii, care trebuie sa preceada
dialogul teologic ~i chiar sli-1 lnlocuiasca. 0 atare distinctie nu corespunde
invatliturii Domnului nostru asupra iubirii. Eu nu sunt contra unui dialog al
iubirii, dar nu se poate opune iubirea adeviirului revelat.
Iubirea Ia Sfintii Parinti ocupii primuL Joe, era viata insli~i. Dar in fata
adevlirului revelat, in fata primejdiei de a vedea ereticii alterand adeviirul, ei au
aparat adeviirul. Ei au manifestat iubire fata de ereticii care au clizut in eroare,
dar au ~i combiitut pe cei care difuzau ~i dispandeau aceste erori. Noi trebuie sa
urmam exempluJ Sfintilor Parinti.
Dialogul iubirii trebuie sli aiba loc m cadrul dialogului adevlirului. Noi
nu insistam ca dialogul iubirii sa fie intrerupt, dar dialogul adevlirului trebuie sa-
l lnsoteascli ~i chiar sli-1 preceadli. Pentru ca dialogul adevlirului este centrul de
gravitate. Daca e l aduce roade, va exista ~i iubire. Dar flirli un acord dogmatic,
cum ar putea exista un dialog al iubirii? Dadi noi nu vom actiona astfel
Ortodoxia va fi in contradictie cu propria sa istorie, cu aplirlitorii ei din trecut, cu
adevarul revelat. 14
ln ceea ce prive~te dialogul cu catolicii, crux-ul adevlirat al disensiunii,
dezbinlirii ~i greutlitii reunirii celor douli Biserici surori a fost ~i va rlimane
totdeauna primatul papal. 15
Nici ridicarea reciprocii a anatemelor dintre Bisericile Romei ~i
Constantinopolului n-a adus o schimbare esentialli in atitudinea Romei fatli de
problema dialogului teo logic, ci s-a fiicut m ~a fel tncat sa se abatli atentia de Ia
acesta.
Din punct de vedere ortodox nu trebuie sa se supraaprecieze importanta
~i dimensiunea acestui act, intrucat a fost judecat de multi ca o actiune
unilateralli ~i limitata numai Ia acele Biserici amintite, care nu angajeazli absolut
deloc pe celelalte Biserici Ortodoxe, lntrucat s-a tacut tara cuno~tinta ~i
hotlirarea lor comuna.

13
Ibidem, pag. 234.
14
Ibidem, pag. 235.
15
Karrniris Joannis, Orthodoxia kai Romaiokatholikismos, pag. 112, apud. Icli I. loan, an. cit., pag.
241.

295
 Daca hotararea Sinodului din Constantinopol, din 20 iulie 1054 a fost
acceptata ~i de celelalte Biserici Ortodoxe, care au dus in comun lupta 1mpotriva
expansiunii inviiti'lturii Bisericii Catolice in Rasarit, in consecinta ~i suprimarea
acelei anateme trebuia sa se fadi printr-o hotadire sinodala comuna ~i unanima a
tuturor Bisericilor Ortodoxe. 16
Articolul parintelui loan I. lea este extrem de actual pentru ecumenismul
vremii noastre, ideile profesorului Joannis Karmiris trebuind sa constituie pentru
noi sfaturi pretioase sau, de ce nu, un semnal de alarrna.
Profesorului Nicolae Chitescu ( 1904-1991 ), personaltiate marcanta a
vietii teologice romane~ti,fost membm in Comisia Credinta ~i Constitutie a
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, in Comisia interortodoxa de dialog cu
anglicanii ~i in Comisia interortodoxii de dialog cu Bisericile Vechi Orientale nu
i-a riimas necunoscuta opera profesorului Joannis Karmiris, scriind ~i el articolul
"Biserica Ortodoxii faJii de celeialte Biserici cr~tine, viizutii de un teo log grec"
~i aparut in revista "Ortodoxia" nr. 3, iulie- septembrie 1958.
Sursa principalii a articolului sau o constituie lucrarea "Ecclesiologice",
in care expune declararia lui K. Barth, tacuta dupa Congresul de Ia Amsterdam,
cii "la Amsterdam nici una dintre delegatiile Bisericilor n-a venit in fata altora cu
pretentii ca este singura Biserica mantuitoare ~i infailibila."
Aceea~i parere este exprimata ~i de profesoml Ernst Benz de la
Universitatea din Marburg, spunand ca nici una dintre confesiunile cre~tine nu
mai poate astazi sa ridice pretentia fata de celelalte cii In forma ei particulara, a~a
cum a fost ea fixatii in mod istoric, ar reprezenta 1ntru totul adevarul absolut ~i ca
numai ea este "Biserica cea Una, Sranta, Sobomiceasca ~i Apostolica"din
Simbolul de credinta.
Profesorul Joannis Karmiris i~i exprima nedumerirea ca s-au putut
formula asemenea aftrmatii ~i crede ca ele i~i au izvorul in neglijarea regretabila
a inviitaturii dogmatice a Bisericii Ortodoxe Sobornice~ti.
Potrivit teologului grec, invaratura ortodoxa respinge conceppile
eterodoxe despre "ramuri" ~i "membre" ale Bisericii sau despre "Biserici
tovara~e pe cale", ca ~i tainele eterodoc~ilor.
17

Pentru profesorul Karmiris, adevarata Biserica a lui Hristos nu e cu

putinta sa fie decat una ~i are con~tiinta di este Biserica Ortodoxa,
sobomiceascii, continuatoarea Bisericii apostolice, celei una ~i pastratoarea
lnviipturii ~i Predaniei ei, neschimbata ~i nestricata.
Ceea ce este absolut necesar de aftrrnat este cii participarea la intrunirile
ecumenice nu inseamna primirea acelei "Branch Theory". 18

16
/bidem, pag. 242.
17
Chitescu Nicolae, Profesor, "Biserica Ortodoxii fafO de celelalte Biserici Cre~tine viizutii de un
teolog grec ",in "Ortodoxia, anul X, nr. 3, iulie-septembrie, 1958, Bucure~ti , pag. 34 I.
18
Ibidem, pag. 342.

296
 Considerand ca indreptatita in mod exclusiv calitatea Bisericii Ortodoxe
- de a fi "una, sfiinta, sobomiceasca ~i apostolidi", infailibila ~i mantuitoare,
profesorul Joannis Karmiris propune recunoa~terea acestor lnsu~iri ale ei ca o
conditie primara a participarii ortodoc~ilor Ia Mi~carea Ecumenica.. 19
Eruditul teolog grec rezuma apoi un interesant istoric al lnceputurilor
legaturilor Ortodoxiei cu Protestantismul.
La Conferinta dintre Luther ~i teologuJ papista~ Eck, care a avut loc Ia
Lipsca - Leipzig, la 4 iulie 1519, acesta din urma a caracterizat Biserica
Ortodoxa ca eretica; reformatorul, dimpotriva, a descris Ortodoxia ca modelul
adevaratei catolicitati ~i ~i-a sprij init pe ea legitimitatea lucrarii sale
reformatoare.
El a privit Biserica noastra ca " reprezentiind cu adevarat Biserica veche"
~i s-a straduit sa demonstreze concordanta inviitiiturii protestante cu cea ortodoxii
a Sfintilor Piirintii ~i a vechii Biserici.
Acela~i acord 1-a aflat ~i In articolele privitoare Ia casiitoria preotilor ~i Ia
dreapta saviir~ire a dumnezeie~ti i Euharistii, ca ~i in combaterea primatului papal
~i In excesele litugice etc.
A~adar, pentru Luther, Biserica Ortodoxa este modeful clasic al
ortodoxiei :?i legitima indreptiitirea a lucriirii de reformii in Biserica Romanii.
Aceste convingeri ale sale despre Biserica Ortodoxa au determinat ~i
atitudinea luteranismului in general fatii de Ortodoxia Rasiiriteana pana in
vremurile noastre ~i explica ~i faptul ca criticile 1ui Harnak sunt privite ca un
unicum in istoria relatiilor cu Protestantismul.
Autorul analizeaza ~i legaturile lui Luther cu Biserica noastra prin
mijlocirea unor Sfmti Parinti, pe care reformatorul i-a cunoscut ~i i-a folosit in
opera sa, recunoscand intr-o masura restransii autoritatea lor, lntrucat sunt
miirturisitori ai Evangheliei, dar in acela~i timp, atacand in general pe misticii
teologiei ortodoxe ~i mai ales pe Dionisie Aeropagitul. 20
Oricum, afumarea din partea lui Luther ca Biserica Ortodoxa este
"Maica tuturor Bisericilor", " nobila reprezentanta a vechii Biserici", ''pastratoare
a vechilor traditii biserice:?ti", "prototipul adevaratei catolicitati", pentru care
fapt "lntemeiaza legitimitatea operei sale reformatoare cu ea :?i pe ea" este un
fapt care nu poate decat sa ne impresioneze? 1
Articolele celor trei profesori de teologie pe care le-am folosit certifica
pe de o parte valoarea pan-ortodoxa a operei profesorului Joannis Karmiris, iar
pe de alta parte felul in care roadele unei teologii locale sunt preluate in
consensul Ortodoxiei Rasaritene.

19
Ibidem, pag. 345.
20
Ibidem, pag. 348-349.
21
Ibidem, pag. 350.

297
 Potrivit parintelui Florovsky ~~ a profesorului Trembelas, contributia
profesorului Karmiris In ceea ce prive~te temelia istoricii a dogmaticii ortodoxe
este cea mai mare in tot spectrul teologiei ortodoxe, din 1935 ~~ pana Ia batranete
scriind o lntreaga biblioteca, peste o sutii. de lucrari, pe langa alte studii.
Se pare ca participarea tanii.rului teolog Joannis Karmiris la Conferinta
Pan-Ortodoxa a teologilor de la Atena, din 1936, unde s-a dat semnalul 1nceperii
luptei in ceea ce prive~te constatarea ~i extirparea influentelor straine din cadrul
teologiei ortodoxe a fost de bun augur, In lntreaga sa activitate ulterioarii. dand
dovada de ata~ament fata de Traditia Bisericii, de Sfintii Piirint}, toate solutiile
sale !adind trimitere la echilibrul gandirii patristice al Bisericii dintotdeauna.
Pentru profesorul Karmiris, teologia are ~i trebuie sa aiba un caracter
eclesial, ea este o liturghie a Bisericii, neputand sa existe In afara trupului
Bisericii, in mod privat sau subiectiv ca academidi sau rationala sau "teologie
profesionala".
Pentru ca teologia sa fie ortodoxii, ea trebuie sa fie biblica, traditionalii ~i
patristica.
Nevoia de relntoarcere Ia primele surse ale cre~tinatiitii este recunoscutii.
peste tot, acestea fiind: Sranta Scripturii., Vechea Traditie a Bisericii unite ~i
neampiit1ite ~i marii Parinti ~i inviiti'itori ai Bisericii, care aldituiesc. trecutul
comun al tuturor bisericilor ~i care - fiind comuni pentru toti cre~tinii - sunt
adevaratii lnvatatori "ecumenici".
Biserica Ortodoxa a trecut peste multe incerciiri, cum an fost: papismul,
scolasticimul, rena~terea, reforma, contrareforma ~i rationalismul, fiind necesar
pentru teologia ortodoxa sa ramana In lirnitele . Tradit}ei, departe de recentele
teorii antiortodoxe, cum ar fi: liberalismu1, sincretismul, minimalismul doctrinar,
atitudinea care argumenteaza ca adevarul este relativ, secularizarea, a~a nurnita
"branch theory" a Bisericii, a~a numita "teologie modemistii", intercomuniunea
!arii argumente dogmatice.
Teologia ortodoxii contemporanii, a~a cum se exprima profesorul Joannis
Karmiris in discursul de primire a! titlului de doctor al FacuWitii de Teologie
din Thessalonic, in 1974, este obligatii sa mentina ~i sa apere elementul profetic
~i harismatic al teologiei primare, spiritualitatea ~i sfintenia teologiei patristice,
ca ~i caracterul apofatic, ecumenic, pnevmatologic ~i eshatologic al ei.
lata cateva din indernnurile profesorului Joannis Karmiris, care par
astazi mai actuale ca oricand.

BffiLIOGRAFIE

Enciclopedii:
1. THRISKEVTIKI KAI ITHIKI ENKIKLOPEDIA, VOL. 7, Atena, 1965,
pag. 356-360;

298
2. NEA MEGALI ENK.IKLOPEDIA NOBEL ENHROMl, vol. 20, Atena,
1991 , pag. 401;
3. ENKIKLOPEDIA PAPIROS, Larous, Britanika, vol. 32, Atena, 1988,
pag. 178.

Carti:
1. PANEPISTIMION ATHINON, EPISTIOMONIKJ EPETIRIS TIS
THEOLOGIK.IS SHOLIS, vol. 23, Atena, 1976, pag. 6-45.
2. KARMIRIS M. IOANNIS, OMILIA PERI TIS ORTODOXOU
THEOLOGIAS, Thessalonic, 1974, pag. 15-38.
3. ROMANIDOU S. IOANNOU, I. SIMBOLI TOU KATHIGITOU
IOANNOU KARMTRI EIS TIN ORTHODOXON
THEOLOGIAN, in Aristotelian Ponepistimion Thessalonikis,
Epistimoniki Epetiris Theologikis Sholis, vol. 19, Thessalonic,
1974, pag. 3-13.

Drd. $tefan Toma

299
 Teologie practidi

SIMBOLUL LITURGIC IN ARHITECTURA BISERICII,

LOCA~DEINCHINARE*

Cultul divin public, prin care comunitatea credincio~ilor i~i manifesta

sentimentele de cinstire ~i preami'irire a lui Dumnezeu prin acte, rugi'iciuni ~i
canti'iri, se savar~e~te prin mijlocirea sfintitilor slujitori, la timpuri stabilite, dupa
anumite randuieli ~i-n loca~uri anume ridicate in acest scop, numite biserici.

1. Considerapi preliminare: analogia ~i simbolul, modalitiifi $i ciii

de cunoa~tere
Cunoa~terea umana este analogicii ~i simbolidi, folosindu-se de tipuri,
imagini, analo&rii ~i simboluri, potrivit modului nostru de gandire ~i exprimare a
realiti'itii naturale ~i supranaturale. Astfel, omul intelege ~i exprimi'i realitatea
tainica, supranaturala pe care o experiaza mtr-un limbaj analogic ~i simbolic.
Sf'antul l oan Damaschin precizeazi'i: ,ln dumnezeiasca Scripturii giisim foarte
multe expresii analogice ~i simbolice, antropomorjice, dupii modul nostru omenesc
de gandire. Trebuie sii se ifie cii noi jiind fmbriicafi fn trupul acesta gros nu putem
fntelege $i exprima activitatea dumnezeiasciiftirii a lntrebuinta imagini. Toate, cate
s-au spus fn modul nostru de gtmdire, exprimii antropomorfic pe Dumnezeu $i sunt
spuse fn mod analogic ii simbolic, avand un sens mutt mai fnalt, pentru cii
dumnezeirea este simplii, ftirii forma, nenumitii, astfel suntem pU$i fn situafia de a
1
exprima lucrurile care sunt mai presus de noi fn modul nostru de aji" .
Raportul intre Dumnezeu ~i Jume este eel mai evident exprimat prin
intermediul simbolului. Dupa etimologia sa, acest termen semnifica un semn
material care evoca 1n mintea noastra o alta realitate decat cea viizuta. Provenind de
la verbul symballein [cruf..t~cXAAE:!.v], ce semnifica: a uni, a lega, simbolul este un
indicator spre ceea ce e dincolo de el, el nu e o realitate pentru sine, ci el se cere

* Comunicare sus~nuta Ia Sesiunea ~tiintificii, Editia a VI-a, cu tema: Patrimoniu/ eclesial

Patrimoniu/ cultural, organizata de Patriarhia Romana ~i Ministerul Culturii ~i Cultelor, Bucure~ti
I 0 decembrie 2002.
1
Sffintul loan Damaschin, Dogrnatica, 1, 13, trad. rom. de Pr. Cicerone Iordachescu, 1936, p 38.

300
raportat Ia o alta realitate la care el trimite. In acceptia cea mai generaUi, trebuie
vazut deci simbolul, ca , ceva ", ce trimite spre un , altceva" pe baza unei
asemanari care ii este proprie (signum rei)? Corelapa cu transcendenta este nota
caracteristica a simbolului cre~tin. Simbolul religios inva/uie, dar ~i dezva/uie o
prezenta spirituala, descoperind dimensiunea adanca, fundamentalii a realitapi.
Citandu-1 pe Berdeaev, Pr. Prof. D. Stiiniloae, precizeazii: ,Simbolul ~i
simbolizarea presupun existenfa a doua lumi, a doua ordine de existenJa...
Simbolul este puntea fntre doua lumi... el arata nu numai ca exista a alta lume, ci ~i
ca e posibila o tmire fntre cele doua lumi. Simbolul deosebe~te dar ~i leaga doua
3
lumt'.
Simbolul este descoperirea altuia, a unui altul real, care in condipile date nu
poate fi descoperit decat in simbol. El ,cuprinde doua realitaJi: empirica, cea
(<viizutii» $i spiritua/Ci, cea «nev{LZutii», care sunt unite nu in chip logic (((aceasta»
inseamna «aceasta»), nu prin asemanare («aceasta» prefnchipuie ((aCeasta») ~i
nici prin cauza-efect («aceasta>> este cauza «acesteia»), ci epifanic (de La
imrpo:vec.'cl: -descoperire, aratare) ... in simbol totul descopera realitatea spirituala
# in el totul este necesar pentru a o descoperi, fnsa nu intreaga realitate spiritualii
este descoperitii ~i fntrupata in simbol. Simbolul reprezintii totdeauna o parte, caci
(<noi in parte cunoa~tem ~i fn parte proorocim» (I Cor 13,9)',4.
Simbolul nu preinchipuie o realitate, ceea ce ar presupune !ipsa celei
preinchipuite, ci o descopera ~i se face piirta~ cu aceasta.
,,Esenfa simbolului este ca in el se depii~e~te dihotomia realitiifii ~i a
simbolismului ca nerealitate; realitatea se cunoavte, inainte de toate, ca fmplinirea
simbolului, iar simbolul ca implinirea realita{ii. .. Slujba divinii este simbolicii,
pentru ca fnsa$i lumea, fnsii$i creafia lui Dumnezeu este simbolicii, tainica, ~i
pentru caprin esenJa Bisericii ~i prin destinafia ei in lumea aceasta se descopera
5
implinirea acestui simbol, realizarea lui ca cea mai fnalta realitate" .
Lumea intreaga e in fiinta ei simbol ~i poate deveni pentru om, ,mediul" prin
care acesta stravede transcendenta. Dar, omul trebuie sa descopere acest caracter de
simbol al ei. Sfmtii Parinti exprimii caracterul de simbol al lumi~ de mediu
striiveziu al transcendentei divine, 1n invatatura lor despre rafiunile divine, care
iradiaza din toate lucrurile lumii, Ia temelia tuturor lucrurilor ~i fiintelor create stand
nu Fiinta divina, ciformele, tipurile, paradigmele divine, aflate ,fnjurulfiinJei lui
Dumnezeu" ~i dupa care El a creat toata lumea. Dincolo de ,scoarfa vartoasa a

2
H.R. Schlette, Symbole, tn Encyclopedic de la foi,fV, p.279.
3
Pr. Prof. Dr. D. StAniloae, Simbo/ul, anticipare ~i temei al posibilitii{ii icoanei, in rev. "Studii
Teologice" IX (1957),nr. 7, p.434.
4
Pr. AI. Schmemann, L'Eucharistie Sacrament du Royaume, Trad. par Constantin Andronikof,
coli. ,,L'Echeile de Jacob", Paris,l985, p.32; Trad. rom de Pr. Boris Raduleanu, Ed. Anastasia,
Bucure~ti, 1993,p.45.
5
Ibidem, p.33; Trad. rom., p.46.

301
materialitafii" acestei lumii, Sfintii Parinti au vazut esenta adevarata, netrecatoare a
lumii ve~nice. ,,Ei au fast fnvafafi de Logosul creator ascuns fn ele, prin vederea
contemplafiei spirituale afieciiruia dintre simbolurile viizute, $i prin Logos au ajlat
pe Dumnezeu ,,6. ,,Astfel, toata lumea inteligibila se fnfoNeaza fnchipuitii tainic in
chipurile simbolice ale lumii sensibile, pentru aceia care au ochi sa vadii; $i toatii
lumea sensibila, daca e cercetata cu o minte iubitoare de cuno$tinfa, fn fnsii$i
1
ra{iunile ei e inclusii lumea inteligibilii'' .
A~adar, se poate spune ca pentru Rasaritul ortodox forma vazuta, tara sa
fie una cu forma nevazuta, e plina de acea realitate nevazuta, ~i de aceea lucrul
vazut este simbol al paradigmei sale neviizute. In aceasta constii antinomia
simbolului, ca pentru a cunoa~te ceea ce nu se vede, trebuie sii prive~ti la ceea ce
se vede, dar, in acela~i timp, trebuie sa depii~e~ti ceea ce se vede.
2. Semnificafia teologicii tji misticii a bisericii, toea~ de 'inchinare
De Ia inceputul cre~tinismului, loca~ul de cult special riinduit pentru
savar~irea Sfintei Liturghii era considerat , domus ecc/esiae ", locul adunarii
Bisericii, ca o reunire, In Hristos, a cerului ~i a pamantului ~i a intregii creatii,
ceea ce constituie esenta ~i destinatia Bisericii8
In loca~ul bisericesc, Hristos continua sa savar~eascii in modul eel mai
direct toata lucrarea Sa miintuitoare ~i sfintitoare. Loca~ul de lnchinare este
centrul liturgic al creatiei sau locul central unde se savar!?e~te ~i de unde se
riispiinde~te peste intreaga creatie puterea mantuitoare a lui Hristos, prin Duh~l
Sau eel Sflint. El este spatiul central allucrarii mantuitoare a lui Hristos, el este
Joe al prezentei ~i lucrarii lui Dumnezeu, Celin Treime. Precum este in cer, a~a
este S1anta Treime ~i in biseridi, sau cerul e prezent in biserica. Dumnezeu Cel
in Treime nu asculta numai din cerul departat rugaciurrile credincio!?ilor, ci la
chemarea lor raspunde cu prezenta ~i lucrarea Lui. lntalnirea aceasta culmineaza
in S1anta Liturghie, in care credinciosul ia parte la Cina hnparatiei ve~nice,
lmparta~indu-se cu insu~i Trupul ~i Sa:ngele Mantuitorului Iisus Hristos.
Intalnirea cu Hristos, care aduce ~i face prezenta In om 1ntreaga Sranta Treime,
nu este experiata de credincio~i ca persoane izolate, ci in sanul comunitiifii,
aducand 1ntarirea unitatii dintre ei, o unitate ce este imprimatii de unitatea
treimicii, o unitate ce unifica persoanele in iubire, tara riscul de a le confunda
intre ele. 9
Nevazuta prezenta a lui Dumnezeu, Cel Unul 1n Treime, lumineaza ~i
descopera toate in biserica. Astfel, elementele arhitectonice, icoanele, nu sunt
simple simboluri, in sensu} unor semne sau analogii ce fac trintitere lao realitate

6
Sfil:ntul Maxim Ml!.rturisitorul, Raspunsuri catre Talasie.. , filocalia, vol. III, Sibiu, 1948, p 36.
7
Idem, Mystagogia 21, PG 912, 697 A
8
Pr. AI. Schmemann, op.cit. , p.9. Trad. rom., p. 25.
9
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stani1oae, Loca$Ul bisericesc propriu-zis. cerul pe piimant sau centrul
liturgic a/ crea{iei, in rev. ,Mitropo1ia Banatului", 4-6 (1981), p.277 ~i u.

302
transcendenta despaqita de ele, ci sunt mij loace sensibile prin care se
impiirtii~esc creatului lucrarile divine necreate. In acela~i sens, actele liturgice nu
sunt doar re-prezentari, , iconiziiri" sau chipuri ale operei de mantuire, ci sunt
forme sensibile in care ~i prin care credinciosul reitereazii fntreaga viafa a lui
Hristos, prin harul Sfllntului Duh. Aceasta face ca loca~ul bisericesc sa nu fie
numai locu1 de implinire a unor acte simbolice, ci sa fie de fapt loca~ul Sfrntei
Treimi, a Ciirei sfinterue transfigureaza acest spatiu ~i sfmte~te astfel prin om
A 10
0

mtreaga creat•e.
Credinci o~ii traiesc In biserica ill alt plan al realitatii, intr-o alta ambianta
decat cea a lumii naturale. Totul este transtigurat, trecutul nu mai e in biserica
despiiftit de prezent ~i de viitorul eshatologic, lntre pamant ~i cer nu mai este
despaqire, creatul nu mai este inchis in el insu~i, ci este transfigurat de necreat.
Omul patruns de Liturghie, ce experiaza tainicul prezent in loca~ul de cult,
prive~te totul prin prisma unei vederi Hiuntrice. Pentru el frumusetea laca~u lui de
cult prime~te adancimi nebanuite, iar evenimentele iconomiei dumnezeie~ti nu
sunt evenimente trecute ~i inchise, ci prezente ~i lucriitoare.
11

Astfel, loca~ul unei biserici poate fi cercetat ~i apreciat ~i din punct de

vedere arhitectonic, stabilindu-se valoarea lui artistica, insii, ~a dupa cum
apreciaza Paul Evdokimov, intelegerea simbolisticii laca~ului de inchinare este
strans legata ~i conditionata de experierea tainica a harului prezent in biserica:
., Ca sa fnceapa sa vorbeasca fiecare piatra, fiecare particica # ca fntregul
ansamblu sa devina 0 ciintare, 0 liturghie, trebuie sa fnfelegi ... ideea mareaJa
de biserica. Arta muta ~tie sa vorbeasca, spune Sfiintul Grigorie de Nyssa " .
12

in aceste loca~uri sflnjite ~i sfintitoare se constituie Biserica nevazuta,

institutia divino - umana ca Trup tainic aJ lui Hristos (cf. Efes. l ,23),
comunitatea credincio~ilor care se imparta~esc din acela~i potir. , Tot ceea ce se
siivar~·e~te aici este impregnat de prezenfa nevazutului Dumnezeu, a lui Hristos,
lntemeietorul ~i Conduciitorul Bisericii Sale, deoarece Ellns!.l.$i afogaduit ca «
unde vor fi doi sau trei adunafi fn numele Meu, voi fi ~i eu fn mijlocul Lon>"

10
Ibidem, p. 290.
11
Arhim. Vasile, Eisodikon. Elemente ale triiirii liturgice a misterului unitiifil in Biserica
ortodoxii, Stavronikita, 1974, p. 123 ~i 125. Jn sufletul credinciosului, toate elementele
arhitectonice, precum ~i iconografia ~i actele liturgice primesc semnificatii adlinci, b;uate pe faptul
ca lucrarea mantuitoare ~v~iti de Hristos eel intrupat provoaca in om, prin lucrarea Sfiintului
Duh, anamneza reaHi. a lntregii Lui vieti, cllci aceste acte raman in Hristos eel inviat ~i inaltat ca
unne vii ~i eficien te ce iradiaza in intreaga umanHate. A se vedea: Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloac,
LocQ.iul bisericesc propriu-zis, cerul pe piimant sau centml liturgic a/ creafiei, postfatli Ia
traducerea Mystagogiei Sflintului Maxim Miirturisitorul, Bucure~ti, 2000, p. 85.
12
Paul Evdokimov, L 'Orthodoxie, Neuchatel, 1965, Trad rom. de Dr. Irineu loan Popa, Arhiereu
Vicar, Ed. Institutului Biblic ~ide Misiune al B.O.R., Bucur~ti, 1996, p.231 .

303
 (Mt.18,20) . In acest sens loca~ul bisericii a fost nurnit corabia mantuirii care
13

ne conduce pe valurile involburate ale marii acestei vieti, spre limanul eel
ceresc.
Istoricul Eusebiu de Cezareea nume~te biserica sfintita , marele templu pe
care Cuvantul etern 1-a zidit fn lume ", exprimand ,,frumusefea Ierusalimului
ceresc, a Muntelui Sian, a cetafii lui Dumnezeu care este fn cer", unde , cete
14
nenumarate de tngeri $ide prunci cre$tini cantil lauda Stiipanului lor" .
S!antul Gherman, patriarhul Constantinopolului, din veacul al Vill-lea,
spune despre loca~ul de inchinare: , Biserica este cerul pe piimant, fn care
locuie~te $i Se preumbla Dumnezeu Care es.te fn cer; ... ea este preaslavita mai
mult decal Cortul Miirturiei a/ lui Moise, a fost prefnchipuitii fn patriarhi,
fntemeiatii pe Sfinpi Apostoli. ., vestitii de prooroci $i fmpodobita de ierarhi,
desiivtir\~itii de ciitre martiri )~i a$ezatii pe sfintele moa$te ale aces/ora cape un
1
tron " J, iar Sflintul Maxim Marturisitorul afirma in talcuirea Sfintei Liturghii
din Mystagogia sa ca: , Sjanta biserica a lui Dumnezeu este icoanii a lumii
sensibile. Ea are drept cer dumnezeiescul altar, iar ca piimant frumusefea
16
naosului " .
Biserica toea~ de inchinare este un «bun sacru», un spafiu liturgic, un loc
sfinfit ~i sfintitor, prin lucrarea harului divin. Sfintirea bisericii 1l?i are inceputul
1n ritualul punerii pietrei de temelie, cand, prin inconjurare, stropire cu apa
sfintita ~i prin a~ezarea Sfintei Cruci, care va marca masa S:fant11lui Altar, terenul
pe care se va ridica sflintulloca~ este scos din uzul comun, curatit, sfin~it 9i oferit
Domnului, devenind spafiu liturgic. Tarnosirea noului loca~ ~i zidirea altarului,
prin ptmere de sfinte moa~te, desavaqe~te lucrarea de sfrntire, oferindu-ne
imaginea cerului dumnezeiesc coborat pe pamant. La sfintirea
bisericii:,Dumnezeu l$i face al Sau /ocul $i fl transformii in Casa lui Dumnezeu,
iar Liturghia ia numele de dumnezeiasca. Din acest centru sjtint, «asupra caruia
vegheazii Dumnezeu, zi ~i noapte» (I Regi, 8,29), Fiul va ina/fa spre Tata! jertfa
~i tamaia rugiiciunii liturgice " 17.
Despre biserica sfmtita, deosebita de orice locuintii omeneasca, Sf.
Simeon al Tesalonicului spune: ,Biserica este casa lui Dumnezeu ...cii se
sfinJe$te cu dumnezeiescul har # cu rugiiciunile cele preo{e$li, $i nu este ca

13
Pr.Prof.Dr.Ene Brani~te, Liturgica genera/a, n. Nofiuni de artii bisericeascii, arhitecturii ~i
picturii cre~tinii, Editia a Ill-a, Tip1irit1i cu binecuviintarea P.S. Dr. Casian Craciun, Ed. Episcopiei
Dunarii de Jos, Gala~i,2002, p.91.
14
Ibidem, p.92.
15
Descriere a bisericii ~i talcuire misticii, P.G. 98, 384, trad. rom de N. Petrescu in Mitropolia
Olteniei,S-6 (1964), p.357.
16
Mystagogia, P.G. 91, 672A; A se vedea trad. rom: Sfiintul Maxim Mlirturisitorul, Mystagogia,
cosmosul ji sujletul, chipuri ale biserici, introducere, traducere ~i analiza de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Staniloae, Bucure~ti, 2000, p.17, precurn ~i textul critic publica! in: Massimo Confessore, La
mistagogia ed altri scritti, (=Testi Cristiani), Florence, 1931 pag 122-214.
17
Paul Evdokimov, op.cit., p.232.

304
celelalte case, ci este focutii pentru Dumnezeu ~i pe Ddnsul il are locuitor $i
• •
mtr-msa esteslava, puterea $L. daru l L w.,IB.
Loca~ul sfintit ne oferii imaginea lntregii lumi viizute ~i nevl'izute, avand In
centru pe Dumnezeu, Creatorul ~i Proniatorul, este chipul lmpiiriitiei lui
Dumnezeu, a Ierusalimului celui ceresc. , Biserica este ... locul unde se fntdlne~te
cerul cu piimdntul, acea scarii a lui Jacob care fnlesne~te comuniunea Divinului
cu umanul, pe treptele ciireia fngerii coboarii pe piimant, iar oamenii se urea fn
cer, unindu-se fntr-un singur cor de miirire a lui Dumnezeu. Biserica - foe~
trebuie sii ne dea, in ansamblul ei arhitectonic ~i pictural, o viziune sau imagine
19
sensibilii a Bisericii cere$ti, a «Cerului pe piimfint» ... "
lnvatatura ortodoxa despre loca~ul de inchinare se afla lntr-o stransa
legatur~ cu randuielile de cult ale Bisericii, dar ~i cu organizarea practica a
acestuia, cu formele arhitecturale, cu pictura ~i decoratia care illnfrumuseteazii.
Biserica - loca~, prin structura sa ~i paqile componente, nu are doar o
functionalitate liturgica, ci ~i o semnificatie mistico-simbolica, care lntrege~te
tainicul lucrarilor sfin~toare savar~ite In acest spatiu liturgic.
3. Piir{ile bisericii-loca~ de fnchinare ~i semniftcafia lor
Bogatia de sensuri pe care le exprima teologia loca~lui de inchinare, ce
cuprinde intregul mister liturgic al cultului ortodox, a determinat arnplificarea,
evolu~a ~i diversificarea forrnelor artistice, care sa intruchipeze armonia ~i
frumusefea Divinului, creandu-se o artii bisericeascii, cu stiluri arhitectonice
eclesiale, conforme doctrinei Bisericii. Astfel, Bisericile cre~tine ~i-au
impropriat din stilurile arhitectonice pe cele corespunziitoare specificului lor
teologic. Arcul friint ~i multimea turnuletelor ascutite, care exprima distanta de
Ia noi Ia cer, sunt specifice bisericilor apusene, iar arcul de cere, liniile curbe,
turlele cu calote sferice 9i cupolele stilului bizantin, care exprima coborarea
cerului pe pamant, sunt specifice bisericilor rasaritene.
Constructia de sfinte loca~uri a evoluat pe parcursul timpului datorita mai
multor factori, cum sunt: dezvoltarea lnvataturii despre Biserica, nevoile cultului
divin In continua dezvoltare, gusturilor estetice diverse, posibilitlifile materiale ~i
evol u~ia vietii religioase.
Planulloca$ului de cult intalnit in Biserica Ortodoxa este in general eel de
navii, cu absida altarului semicirculara, simbolizand corabia mantuirii, sau eel
tr~flat, avand in plus cele doua abside laterale, care marcheaza semnul Sfintei
Cruci, prin care a venit mantuirea lumii. Crucea pe plan orizontal este dublata pe

18
Simeon al Tesalonicului, Despre bisericii $i tlirnosirea ei, cap.l28, Trad. rom. In vol. «Tract
asupra tuturor dogmelor credinfei noastre ortodoxe>>... tip. de Toma Teodorescu, Bucur~ti, 1866,
~.93.
9
Pr.Prof.Dr.Ene Brani~te, op.cit., p.95.

305
 plan vertical de turla sau cupola de pe naos. :invatatura cre~tina ~i cultul divin
public sunt 'intemeiate pe jertfa Mantuitorului Hristos pe cruce. Cele patru paqi
ale crucii simbolizeaza cele patru laturi ale lumii sau cele patru puncte cardinale
ale pamantului, unde Biserica cre~tinii este riispandita .
20

Biserica este orientatii spre disarit, locul de unde vine lumina. , Pentru cii
Dumnezeu este lumina spiritualii (1 loan 1,5), spune Sf loan Damaschin, iar
Hristos fn Scripturi se nume~te # Soarele dreptii{ii (Maleahi 4,2)~i Riisiirit
21
(Lc.l, 78), trebuie sii-1 ajierosim Lui riisiiritul spre fnchiniiciune" .
12
lnteriorul bisericii ortodoxe se prezintii ca un ,,spafiu organizat" , lntr-o
u:nitate a intregului univers, transfigurat prin Hristos, exprimand hristocentrismul
cultului divin. Este un ,cosmos organizat liturgic", pentru ca toata su:flarea sii
laude pe Domnul, dupa cum spune Sf. Maxim Marturisitorul: ,.E vrednic de
mirare cii, fn micimea lui, loca,Jul sfiint seamiinii cu vastul univers. Cupola sa
iniiljatii este comparabilii cu cerul cerurilor ... Ea se sprijinii solid pe partea ei
3
inferioarii. Arcurile ei reprezintii cele patru laturi ale lumii ,,.2 .
Fiecare bisericii este un centru cosmic. Biserica - loca~ reproduce structura
internii a universului, este Ierusalimul ceresc care arata unirea cercului ~i a
piitratului (Apoc. 21 ,16), este corabia eshatologica, naosul peste care se llialtii
forma sfericii a cupolei, sintetizand unirea cercului cu patratul, miisura ~i cifrul
4
ceresc allmpiidifiei?
Piitratul sau cubul reprezintii neschimbabilitatea neclintita, stabilitatea
inauntrul careia tdiie~te dinamismul circular a! slujbelor.
25

Biserica ortodoxii a piistrat impiiqirea interiorului siiu in trei piirti

principale: pronaosul, naosul ~i altarul, in cinstea Sfmtei Treimi.
a) - Pronaosul este partea bisericii cuprinsii intre intrarea principaUi ~i
naos, de care se desparte fie printr-un zid striipuns de una sau trei intriiri, fi e prin
coloane, fie printr-un simplu grilaj .
:in partea de miazazi a pronaosului se aflii cristelnifa (vasul de botez),
marcand locul unde se savar~e~te randuiaJa celor douii taine ale initierii cre~tine,
Botezul ~i Mirungerea. Deasupra pronaosului se afla cafasul, sustinut de
coloane.

20
Sf. Vasile eel Mare, Omilia Ia lsaia, I I, in <<'PG», t XXX, col. 12. Sf. loan Gura de Aur, Omilia
Ia Epistola 1-a ciitre Corinteni, 4, In «PG», t. LXI, col. 54, Ia Pr. Asist. Nicolae D. Necula,
Simbolismul loca$ului de cult in opera liturgicii a Sfdntului Simeon, Arhiepiscopul Tesalonicului
(sec. XV),in rev. ,Glasul Bisericii", XLII(I983), nr. 9 - 12, p. 642.
1
Sf. loan Damaschin, Dogmatica, Trad. rom. de Pr. D. Fecioru, Ed. ill, Ed. Scripta, Bucure~ti
1993, p.l62.
22
P. Evdokirnov, Ortodoxia, op.cit., p.23 1.
23
Pr.Prof.Dr.Ene Brani~te, op.cit., p. 94.
24
Paul Evdokimov, L 'art de l'icone, Paris, 1970, p.l 25.
25
Ibidem, p. 125.

306
 in aceasta incapere a bisericii stau de obicei femeile. in manastiri se
savar~e~te aici randuiala privegherii, a litiei ~i a altor slujbe.
Unele biserici au pridvor, deasupra caruia se ridica, de obicei, turla
clopotnita, sustinuta in partea de apus de coloane sau stalpi de piatra sau zid.
Pe cupola pronaosului se zugrave~te chipu1 Maicii Domnului, proslavita
de 1ngeri ~i sfinti, iar pe peretii pronaosului, chipuri de iconografi, sinoadele
ecumenice, sinaxarul (~irul sfintilor din toate lunile anului bisericesc), Acatistul
Sfmtei Fecioare, sfintii cuvio~i, sihastrii ~i pustnicii a caror viata este o pilda de
sfintenie ~i traire morala pentru credincio~i. Pe peretele dinspre apus se
zugrave~te tabloul votiv al ctitorilor.26
in pridvor se continua iconografia pronaosului, adaugandu-se icoana
hramului ~i pisania, deasupra u~ii ~i scenele raiului ~i iadului, de o parte ~i de
alta a intrarii.
b) - Naosul este partea centraHi a bisericii, despfu1ita de altar printr-o
tampla de lemn sau zid, prevazuta cu trei u~i, numita iconostas. in fata
iconostasului se afla soleea un loc mai ridicat pe care se afla tetrapodul cu icoana
hramului si Slanta Cruce. In absidele laterale se afla stranile cantaretilor.
In ~aos se afla ~i amvonul, de unde se citesc lecturile biblice ~i se roste~te
predica.
. La bisericile cu plan treflat, naosul este Hirgit prin doua abside laterale.
Deasupra lui se ridica fie o turlii, fie o boltii semisferica, sustinute pnn
pandantivi pe patru arcuri.
Vechile biserici aveau naosul implirtit longitudinal in trei plirp, prin
coloane.
Prin arhitectura ~i pictura ei, biserica trebuie sane dea o imagine sensibilli
a Bisericii cere~ti. Cele savar~ite in acest laca~ sunt copii ~i reprezentari vazute
ale cultului spiritual adus lui Dumnezeu in cemri de ingeri ~i sfinti. Astfel, turla
sau cupola naosului, fiind partea cea mai inalta a loca~ului, ln!ati~eaza Biserica
cereasdi. In mijlocul boltii (sau al calotei sferice a turlei) este zugravita icoana
lui Dumnezeu - Atottiitorul (Pantocratorul - Hristos binecuvantand),
inconjurata de cele noua cete ingere~ti ~i de chipurile celor care alcatuiesc
temelia Bisericii cre~tine, sfintii prooroci, Apostolii ~i Evangheli~tii 27 . , Prin
liniile sale, cupola dii sens mi~ciirii coboratoare a iubirii dumnezeie~ti, iar
forma ei sfericii reune$te pe toli oamenii fntr-o adunare, in comunitate
. . ~,.28
eu hansttca .

.. 26
Pr. Prof. Ene Brani~te, Programul iconografic al Bisericilor Ortodoxe - !ndrumiitor pentru
zugravii de biserici, Bucure~ti, 1975, p. 20-21 (extras din rev. «Biserica Ortodoxa Romana»,
1974, nr. 5-6, p. 720-77 1).
27
P r. Prof. Ene Bran i~te, Programul iconograjic..., p. 8.
28
P. Evdokimov, Ortodoxia, op.cit., p.234.

307
 in Rasaritul ortodox, sentimentul sfinteniei, ca insu~ire de catre om a
iubirii lui Dumnezeu, are ca paralela arlritectonica bolta centrala, precum ~i
boltile auxiliare, care exprima o aplecare a lui Dumnezeu Ia diferite niveluri cu o
mare grija catre cei credincio~i. Bolta aplecata 11 exprima pe Dumnezeu eel
personal care imbrari~eaza cu iubire comunitatea pentru a o atrage Ia vita Sa
indumnezeind-o, o face sa se uneasca in El, Care o ocrote~ te ca Pantocrator.
Cupola arcuita peste comunitatea credincio~ilor reda faptul ca Insu~i Fiul lui
Dumnezeu a coborat din cer ~i ramane in continuare cu cei ce cred in El gi
formeaza trupul Lui, dar nu dintr-o necesitate intema, ci din iubire pentru noi.Z
Prin liniile ei cupola traduce rni~carea coboratoare a iubirii dumnezeie~ti,
sfericitatea ei reune~te pe toti oamenii in <<Sinaxii», in trupul lui Hristos. Sub
30
cupola noi ne simtim protejati, sciipati de angoasa spatiilor infinite.
Cupola nu pare sa apartina materiei lmpovaratoare pamante~ti, ci pare ca
stii In directa legaturii cu cerul , a carui copie este. Precum cerul cosmic, a~a este
~ i cupola izvorul ~i loc al luminii, care se revarsa de acolo peste naos ~i,
ridicandu-se, totodata ridica ~i duhul rugatorului in l'niiltime cereasca?
1

In bisericile de plan treflat, pe bolrile absidelor laterale sunt zugravite cele

doua mari praznice imparate~ti : lnvierea (la nord) ~i Na~terea Domnului (la sud).
Pe peretii absidelor ~i ai naosului se zugravesc scene din viata, pildele ~i
minunile Miintuitorului, iar in registrul de jos, chipurile celor care sunt pilde
pentru credincio~i pe calea mantuirii (sfintii militari sau osta~ i, doctori tara de
arginti, sfinti romani sau sfinti ale ciiror mo~te se gasesc in acele biserici).
lntre naos ~i altar s-a interpus catapeteasma, lmpodobita cu icoanele
Mantuitorului ~i Maicii Domnului, ale praznicelor imparate~ti, ale apostolilor ~i
proorocilor, care fac legatura lntre cer ~i pamant, icoana fiind o fereastrii catre
cer. Tamp Ia exprima, dupa Sf. Simeon a! Tesalonicului: ., osebirea eelor vazute
de cele neviizute" 32
c) - Altarul este partea cea mai importanta a bisericii, pentru ca aici se
savar~e~te jertfa euharistica. El formeaza absida centrala a bisericii, aviind in
mij loc Sfonta Masii, care - dupa vechii talcuitori liturgici - lnchipuie
«mormontul lui Hristos>> ~i «scaunul lui Dumnezew?3• Stanta Masa are forma
patrata, simbolizand cele patru piirti ale lumii pentru care se savar~e~te Jertfa
liturgica. In colturile mesei sunt a~ezate icoanele Sfintilor Evangheli~ti, iar in

29
Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, LOC0$!11 bisericesc propriu-zis, cerul pe piimant sau centrul
liturgic a/ crea{iei ... p. 280.
30 Evdokimov, L 'art de l'icone, op cit, p. 126.
31
Hans Joachim Schulz, Die byzantinische Liwrgie, Freiburg im Breisgau, 1964, p.65-67.
32
Simeon al Tesalonicului, Despre sfonta bisericli... cap. 136. P.G., t CL V, col. 345. Trad. rom. in
vol. «Tract asupra tuturor dogmelor credinfei noasrre ortodoxe»...tip. de Toma Teodorescu,
Bucure~ti. 1866, p. 124.
33
Sf. Ghennan al Constantinopolului, Istoria Bisericeascii $i teoria misticii, P.G., t XCVIIJ, col.
387-388; Trad. rom. de Prof. N. Petrescu in rev. <<Mitropolia Olteniei», 1974, nr. 9-10, p 827

308
mijlocul ei arhiereul a~eaza la sfintirea bisericii moa~te de sftnti, dupa traditia
34

primelor veacuri cre~tine , cand se ridicau altare pe mormintele martirilor.

Sfdnta MasCi este acoperita mai intai cu o panza alba de in numita ciima$ii,
simbolizand giulgiul in care a fost invelit ~i pus in mormant trupul
Mantuitorului. Aceastii panzii este stransa imprejurul mesei cu o sfoara ~i
pecetluita, simbolizand pecetluirea mormantului Domnului. Peste aceasta panzii
se a~eaza «imbriicamintea mesei)), confectionatii dintr-un material a les,
striilucitor, simbolizand atat chipul maririi lui Durnnezeu, cat ~i hainele
35
Mantuitorului care au striilucit ca lumina .
36
Pe s:Ianta masa se aflii antimisu/ (in loc de masa), o bucatii de panzii din
in sau miitase pe care este imprimatii icoana punerii in mormant a Domnului. 1n
mijloc, intr-o pungii mica, sunt puse sfinte mo~te, devenind astfel obiectul
liturgic indispensabil siivar~irii Sfrntei Liturghii. Pe Sffinta Masii se mai aflii
chivotul, o bisericuta In miniaturii, In care se piistreaza, In cutii speciale, Sfanta
lmpartii~anie pentru tot timpul anului.
in partea sudica a altarului se aflii diaconiconul, o inciipere, firi da sau
dulap, pentru pastrarea sftntelor ve~minte, iar in partea de nord se afla
proscomidiarul, unde se pregatesc darurile pentru Stanta jertfa, simbolizand
pe~tera unde s-a oascut Hristos.
Altarul, locul uncle se focalizeazii ~i de unde izvora~te toatii sfintenia
bisericii, simbolizeaza cerul, dar In acela~i timp · reprezintii ~i ''Biserica
piimdnteascii In manifestarea ei cea mai lnaltii". De aceea, aici sunt zugriivite
chipurile membrilor Bisericii trium!atoare, indeosebi al Maicii Domnului (pe
semicalota absidei), care este persoaoa sffintii cea mai apropiatii de altarul ceresc,
~i al marilor ierarhi, autori de liturghii. De asemenea in altar sunt zugriivite scene
istorice ~i simbolice din Vechiul ~i Noul Testament in legiiturii cu Sranta
Liturghie: Cortul Sffint, Liturghia cereascii, impiirtii~irea Sfintilor Apostoli , jertfa
lui Cain ~i Abel, j ertfa lui Avram ~.a.
37

4.Legiitura dintre locQ$ul de inchinare $i lucrarea sjinJitoare a Bisericii

Arhiepiscopul Simeon a! Tesa/onicului precizeaza di biserica incbipuie~te
toata lumea, pentru ca Dumnezeu este pretutindeni. Sffintul altar simbolizeazii
cele mai presus de ceruri, unde se aflii scaunul lui Dumnezeu, intruchipat prin
Stanta Masii. Naosul inchipuie lumea vazutii, iar partea lui de sus, pe cea
38
neviizuta •

34
Vezi pe larg Drd. Mihai Gh. Radu, Slujba sfinJirii bisericii in ritul liturgic ortodox. Studiu
istorico-liturgic, in «Studii Teologice» 1975, nr. 7-8, p. 583- 591.
i Simeon al Tesalonicului, Despre bisericii ~; tarnosirea ei, op.cit., p. 113.
3
36
Vezi Nica M. Tu\A, Sfontul Antimis, (Studiu istoric, liturgic $i simbolic), Bucure~ti , 1943.
37
Ibidem, p. 15-20.
38
Simeon al Tesalonicului, Despre biserica ...,op.cit., p.ll3.

309
 De~i este lmpartiHi In mai muJte parti, biserica dupa inlafi~are este una -
ne tnvata Sf. Maxim Marturisitorul. «Naosul este un altar fn devenire, iniJiat $i
sfinfit prin Sfintele Taine, pe cand altarul este un naos actualizat, ajuns la
capiitul acfiunii de initiere .~i de sfinfire>>. Chiar in mtelesul de loca~ de cult,
biserica este o realitate dinamica, purti'ind In ea ideea ~i puterea cre~terii, care
transforma naosul (spatiul credincio~ilor) 1ntr-un altar (spatiul clericilor) i'n
. 39
devemre .
Ordinea ~i importanta crescanda a partilor loca~ului, pronaos, naos #
altar, toate indreptandu-se spre Siantul Altar, cat ~i programul iconograjic, care
randuie~te ordinea icoanelor In pictura bisericii, constituie locul ~i ambianta
duhovniceasca a urcu~ului spiritual, pe care credinciosull-a inceput din pruncie,
prin Tainele de initiere cre~tina ~i il continua toata viata. Aici incepe, se intare~te
~i se desavar~e~te viata cea noua in Hristos. , Oranduiala topograjicii a loca$ului
constituie un fel de iniJiere gradatii pentru a piitrunde In lumea sacra"- spune
40 0
P. Evdokimov .
1n pronaos, aproape de intrarea In biserica, sub ocrotirea iubitoare a
Maicii Domnului, de pe cupola, prin baia Sfantului Botez, pruncul se na~te din
nou pentru viata in Hristos, devenind fiu al lui Hristos dupa bar, madular al
Trupului Sau Tainic, Sflinta Biserica, ~i mo~tenitor al imparatiei lui Dumnezeu.
Tot acum prime~te pecetea darului Duhului S:fant, in Taina Mirungerii, care-1
inta.re~te ~i-1 mentine in viata cea noua in Hristos. Cel nascut !n Hristos ptjn
Botez ~i 1ntiirit in viata cea noua prin Mirungere prime~te 1ndata Sflinta
imparta~anie, pentru a se uni cu Hristos41 .
In naos, sub i·nraurirea haruhii mantuitor a! Pantocratorului, inconjurat de
cetele lngere~ti de pe cupola centraUi a bisericii, ~i prin rugaciunile Sfintilor
Evangheli~ti, vestitorii cuvantului mantuitor, cre~tinii primesc Taina
Spovedaniei, prin care Mantuitorul ii izbave~te de pacatele ce Ie lngreuneaza
caUitoria ~i unirea cu El, Taina Cununiei, a binecuvantarii iubirii celor doi so1i,
cu scopul na~terii de prunci inchinati lui Dumnezeu, ~i Taina Maslului, spre
tamaduire de bolile suflete~ti ~i trupe~ti.
Intre naos ~i altar, In fata u~·ilor fmpiiriile$ti, sub binecuvantarea din
icoana imparateasca a Celui Care S-a jertfit ~i se daruie~te continuu pe Sine,
pentru mantuirea noastra, se prime~te Taina Euharistiei, a unirii cu Hristos, prin
lmparta~irea cu trupul ~i sangele Sau, devenind purtatori de Hristos. Aceasta este
tinta fina!ii ~i ~ansa vietii cre~tine, pentru care ne pregatim mereu prin baia
lacrimilor, Sflinta Spovedanie.
In altar, in ,sfanta sflntelor", numai cei chemati ~i pregatiti primesc
Taina Hirotoniei, a consacrarii tn slujirea sacramentala a Bisericii lui Hristos.

39
Pr. Prof. Ene Brani~te, Biserica $i Liturghie..., op. cit., p. 16-19.
40
P. Evdokimov, Ortodoxia, op.cit., p.233.
41
Vezi Nicolae Cabasila, Despre viaJa fn Hristos. Tract. rom. de Pr. Prof. T. Bodogae, Ed. fl-a
Bucure~ti , 1997

310
 In srantul loca~, Ia fiecare Sranta Liturghie se savar~e~te Jertfa euharistica,
care prelunge~te srre noi Jertfa de pe Cruce a Mantuitorului Hristos, :facand-o
accesibiUi tuturor . De la intrarea in biserica ~i pana in fata u~ilor 1mpiirate~ti, la
4

Hristos Euharistic, este drumul pe care il face mereu credinciosul, prin lucrarile
sfrntitoare ale Bisericii, aducand cu sine ofranda sa de paine ~i vin, pentru Sranta
Jert:fa. Pe masa Sf'antului Altar, la fie·care Sranta Liturghie, Hristos Insu~i se
jertfe~te pentru noi, prezentand Tatalui ofranda noastriL Maica Domnului de pe
semicalota altarului mij loce~te pentru noi ~i pentru aceasta jert:fa, care ajunge ill
altarul eel mai presus de ceruri.
Dupa Srantul Maxim Marturisitorul, sfintirea progresiva a sufletului se
savar~e~te prin integrarea omului in , Ecclesia" ~i prin participarea Ia Sranta
Liturghie. De aici rezulta datoria cre~tinului de a frecventa sranta biserica, mai
intai pentru ca sfinfii fngeri prezenti in ea, mseamna pe cei ce se in:fati~eaza lui
Dumnezeu, mijlocind pentru ei, iar apoi pentru ca harul Sfdntului Duh este
prezent totdeauna in acest loca~ 1n chip deosebit Ia S!anta Liturghie, avand
puterea de a schimba ~i transforma pe eel ce se roaga in loca~ul Domnului .
43

Deci, loca~ul srant al bisericii este un element nelipsit din viata spirituala
a celor ee-L cauta pe Dumnezeu ~i doresc sa se lmparta~easca din darurile Lui
cele bogate, spre a a tinge piscurile desavar~irii cre~tine, dupa Modelul Hristos.
Frumusetea loca~ului, profunzimea rugaciunilor, bogatia continutului ~i
armenia melodica a cantiirilor randuielilor liturgice, sunt factori care produc 1n
sufletul celui ce se roaga In biserica stiiri inaltiitoare de triiire duhovniceasca,
pregatindu-1 pentru primirea barului divin.
Sfintenia Bisericii, intarita prin prezenta lui Hristos In ea, sub forma
Sfintei Euharistii, piistratii pe masa srantului altar, justifica pe deplin dragostea ~i
grija deosebita a clerului ~i credincio~ilor de a construi ~i lmpodobi Casa
Domnului cat mai frumos, ca pe eel mai drag ~i mai scump loca~ allor.
Concluzii
1. Arta cre~tinii eclesialii, prin toate formele ei, nu are in cadrul cultului
divin un rol fundamental, ci unul secundar sau chiar complementar, insa bine
determinat ~i experimentat. Ea se adreseaza direct inimi i prin emotia estetica, ce
ajuta trairea mistica, creand ambianra lni'Htatoare de rugaciune ~i de comuniune
cu Dumnezeu. Prin elementele sale specifice, ea exprima in egala masura
armenia ~i frumusetea divina, cat ~i lucrarea mistica ~i sfintitoare care se
savar~e~te In sfintele loca~uri.

42
Ibidem.
•
43
Mystagogia, cap. XXIV, P.G., t. XCI, col. 701- 704; Pr. Prof. Ene Brani~te, Biserica $i
Liturghia.... p. 18.

31 1
 2. Biserica loca$ a devenit un bun sacru, un loca1 de fnchinare, un spaJiu
liturgic, cu tot ce-i apartine, prin randuiala punerii pietrei de temelie, prin
sfintirea ei l?i prin savar~irea continua in ea a lucrarilor sfinritoare.
3. Arhitectura, prin formele ei specifice, in evolutie continua, trebuie sa
creeze un spatiu liturgic in consonanta cu invatatura ~i canoanele Bisericii, nu un
spatiu doar functional ~i comod, In sensul unei sali polivalente, sau unul care
~ocheaza prin diferite artificii moderne. Sranta Biserica, beneficiara a spatiului
liturgic, i~i aparli doctrina ~i randuielile sale, dar este deschisii la tot ceea ce
poate duce Ia exprimarea ca.t mai adecvata pe pamant a ordinii ~i frumusetii
cere~ti.

PS. Prof. univ. DR.LAURENfiU STREZA

312
 DER GEMEINDEGESANG IN DER THEOLOGIE DES
GOTTESDIENSTES BEl MARTIN LUTHER

Charakteristisch fiir den evangelischen Gottesdienst ist - hier in

Rumiinien wie in Deutschland - die zentrale Stellung der Predigt und auch die
wichtige Rolle des Gemeindegesangs. 1m Ri.ickblick auf die Emeuerung des
Gottesdienstes in der Reformationszeit kann das nur als konsequent gelten,
anders gesagt: als eine durch manche Krisen hindurch his heute bewahrte
lutherische und auch calvinistische Tradition. Wenn wir uns jetzt. auf Martin
Luther und seine theologische Begriindung des Gemeindegesangs konzentrieren,
bleiben die wichtigen Beitriige anderer Reformatoren vorausgesetzt.
In seiner ersten, im Friih jahr 1523 erschienenen liturgischen
Programmschrift ,Von der Ordnung des Gottesdienstes in der Gemeinde" 1 geht
Luther davon aus, dass ,drei grof3e Missbrauche in den Gottesdienst gefallen"
sind. ,,]2er erste, dass man Gottes Wort verschwiegen hat und alleine gelesen
und gesungen (hat); das ist der iirgste Missbrauch. Der andere, da Gottes Wort
verschwiegen gewesen ist, sind daneben eingekommen so viele unchristliche
Fabeln und Li.igen, beide in Legenden, Gesang und Predigt, dass es gdiulich ist,
sie zu sehen. Der dritte, dass man solchen Gottesdienst als ein Weik getan hat,
(urn) daJllit Gottes Gnade und Seligkeit zu erwerben. Da ist der Glaube
untergegangen ... "Urn diese M issbriiuche ,abzutun", stellt Luther unter Verweis
auf biblische Aussagen den Grundsatz auf, , dass die cbristliche Gemeinde
nimmer soli zusammenkommen, es werde denn daselbst Gottes Wort gepredigt
und gebetet, es sei auch aufs ki.irzeste"; denn ,wo nicht Gottes Wort gepredigt
wird, ist's besser, dass man weder singe noch lese noch zusammenkomme."
Aus diescm Grundsatz ergeben sich konkrete Vorschliige zunachst fUr den
taglichen Gottesdienst im kleinen Kreis der Priester, Schi.iler ,oder wer es sei",
am Morgen und am Abend, eventuell auch am Mittag. Der Lesung aus dem
Alten und dem Neuen Testament soli allemal eine Auslegung folgen. Danach
soli man ,insgemein Gott danken, loben und bitten urn Frucht des Worts usw."
Dazu soil man die Psalmen und ,gute", das heif3t: schriftgemaf3e Responsorien
oder Antiphonen brauchen. Das g leiche gilt :fur die Versammlungen der ganzen
Gemeinde in der Messe und in der Vesper am Sonntag. D ie dafiir vorgesehenen
Gesange kann man verwenden, so weit sie ,gut und aus der Schrift gezogen
sind". Die Heiligenlegenden sollen abgeschafft ,oder wo eine gute christliche

I Martin Luther, Ausgewiihlte Werke. Hg. von H. H. Borcherdt und G. Merz. Dritte Auflage.
Dritter Band. Miinchen 1950, S. 107-110

313
Legende ware", am Sonntag nach dem Evangelium ,zum Exempel mit
eingefiihrt werden". Die Responsorien, Antiphonen und Kollektengebete von
den Heiligen bediirfen der Reinigung, , denn es ist graulich vie) Unflat
darinnen". Die Feier des Abendmahls bleibt ,nach Gelegenheit der Zeit und der
Person" auf den Sonntag beschrankt. Die Frage, in welcher Sprache die
Lesungen, Gebete und Gesange gesprochen oder gesungen werden sollen, bleibt
offen in dieser knappen Reformskizze. Sie scblief3t mit der dringenden
Aufforderung, ,dass ja alles geschehe, dass das Wort im Schwang gehe", das
heiJ3t: zur Wirkung komme. ,Es ist alles besser nachgelassen denn das Wort und
ist nichts besser getrieben denn das Wort."
Ende 1523 erscheint eine weitergehende liturgische Programmschrift:
, Formula missae et com.munionis", Anfang 1524 ins Deutsche iibersetzt: ,.Eine
Weise. Christliche Messe zu batten und zum Tisch Gottes zu gehen" 2• In der
Einleitung begriindet Luther den Dbergang von den ,,bloJ3en Worten der Predigt"
zu den notigen Anderungen im ,.Offentlichen Brauch". Sowohl in seinem ·
kritischen Riickblick auf die Geschichte des Gottesdienstes, den Christus selbst
,eingesetzt" hat, der aber durch zahlreiche ,Zusatze" der Vater bis in die
Gegenwart veranclert worden ist, wie auch in seinem kritischen Ausblick auf die
erneuerte Ordnung des Gottesdienstes wird deutlich, welcbe Bedeutung dem
Gemeindegesang zukommt bzw. zukommen soli. Gegen den ,gregorianischen"
Gesang der Psalmen, der traditionellen liturgischen Stiicke (Kyrie eleison, Gloria
in excelsis, Symbolum Nicaenum, Sanctus und Agnus Dei), ja auch der
Lesungen und Gebete hat er nichts einzuwenden, da sie - im Gegensatz zum
Offertorium und zum Kanon - die ..alte Lauterkeit", die urspriingliche Reinheit
des Gottesdienstes anzeigen. Erst nach grundsatzlichen Aul3erungen zur Freiheit
und zur Einheit des Gottesdienstes, zu Fragen der Zulassung und der
AusschlieBung, der Vorbereitung und der Gestaltung der Kommunion fmdet sich
wie nachgetragen ein Abschnitt iiber den Gemeindegesang.
Luther schreibt: , Ich wollte auch, class wir viele deutsche Gesange batten,
die das Yolk unter (= wahrend) der Messe sange oder neben dem Graduale und
neben dem Sanctus und Agnus Dei. Denn wer zweifel t daran, dass solche
Gesange, die nun der Char allein singet oder antwortet auf des Bischofs oder
Pfarrers Segen oder Gebet, vorzeiten die ganze K.irche gesungen hat?'' Nach
seiner Meinung konnten sie jeweils nach den lateinischen Gesangen oder im
taglichen Wechsel mit diesen gesungen werden, bis die Messe ganz in deutscher
Sprache gesungen werden kann. ,Aber es fehlt uns an deutschen Poeten und
Musicis oder (sie) sind uns noch zur Zeit unbekannt, die christliche und
geistliche Gesiinge, wie sie Paulus nennet, machen konnten, die es wert waren,
class man sie tiiglich in der Kirche Gottes brauchen mochte." Einstweilen lassen
sich einige wenige mittelalterliche deutsche Strophen wie , Nun bitten wir den
heiligen Geist" brauchen. Auch im taglichen Gottesdienst bezeugen altkirchliche

2 Ebenda, S. 111 -127

314
und mittelalterliche Hymnen, besonders das Te Deum laudamus, dass man nach
der Auslegung der Lesungen Gott gelobt und gedank:t hat ,fur die offenbare
Wahrheit des g6ttlichen Wortes" - so wie es fur die kiinftigen geistlichen Lieder
in deutscher Sprache zu erhoffen ist.
In die gleiche Richtung weist ein Brief. den Luther Ende 1523 unter
anderen an seinen Freund Georg Spalatin, geheimen Rat und Hofprediger beim
sachsischen Kurfursten, schreibe: ,Gnade und Friede! Ich babe die Absicht,
nach dem Exempel der Propheten und der alten Vater der Kirche deutsche
Psalmen, das heil3t: geistliche Lieder fur das Volk herzustellen, damit das Wort
Gottes auch durch den Gesang unter den Leuten bleibe." Dringend bittet er den
gelehrten und sprachmiichtigen Freund urn Mitarbeit durch Obertragung eines
Psalms in ein Lied (cantilena). ,.Ich m6chte, dass neue und nur am Hofe
gangbare Worter nicht gebraucht wiirden, damit nach dem Fassungsverm6gen
des Volkes moglichst einfaltige und ganz gewohnliche Worte gesungen wiirden,
die dennoch zugleich rein und passend waren, sodann der Sinn klar und den
Psalmen so nahe wie m6glich wiedergegeben wiirde. Es muss daher frei
verfahren werden: man muss den Sinn behalten, die Worte fahren lassen und
durch andere geeignete Worte ersetzen." Dass ihm selbst, wie er sagt, das dafur
n6tige MaB an ,Gnade" fehle, widerlegt nicht nur die dem Brief beigefii~rte
Nachdichtung des 130. Psalms, eines der klassischen Bul3psalmen, und fiinf
weiteren Psalmlieder. Das widerlegen auch die Obersetzungen und
Fortschreibungen altkirchlicher und rnittelalterlicher Gesange, die 1523/24 in
rascher Folge entstehen, vor allem das originelle Lied ,Nun freut eucb, lieben
Christen g'mein", in dem Luther das Evangelium von der Rechtfertigung des
Sunders zugleich personlich und allgemeingiiltig nacherzahlt - als Grund zum
gemeinsamen Lob Gottes4 • Wie er durch seine Lieder dazu beitragt, dass ,das
Wort Gottes auch gesungen unter den Leuten bleibt", wie er im s'inne des
reformatorischen Grundsatzes, dass die Heilige Schrift sich selbst auslegt, den
alttestamentlichen Psalm neutestamentlich, genauer: paulinisch interpretiert,
liisst sich dem auch in rumanischer Obersetzung vorliegenden Text des Liedes
, Aus tiefer Not schrei ich zu dir" entnehmen5 .
l.Aus tiefer Not schrei ich zu dir,

3 KirchenUed und Gesangbuch. Quellen zu ihrer Geschichte. Ein hymnologisches Arbeitsbuch.

Hg. von Ch. Mol!er. Tiibingeo und Basel 2000, S. 72-74
4 Martin Luther, Ausgewahlte Werke. Hg. von H. H. Borcherdt und G. Mcrz. Dritte Auflage.
Dritter Band. Miinchen 1950, S. 328-329; vgl. Luthers Geistlkhe Lieder und Kirchengesange.
Vollstiindigc Neuedition in Erganzung zu Band 35 der Weimarer Ausgabe, bearbeitet von Markus
Jenny, Koln!Wien 1985.
5 Martin Luther, Ausgewahlte Werke. Hg. von H. H. Borcherdt und G. Merz. Dritte Auflage.
Dritter Band. Miinchen 1950, S. 330. Rumiin.ische Obersetzung in: Lieder fiir Advent und
Weihnachten I Cint&i biserc~ti pentru Advent ~i Craciun. Hg. von Kurt Philippi u. a. Bistritz
(2000), s. 8-9

315
 Herr Gott, erhOr mein Rufen.
Dein gnadig Ohren kehr zu rrur
und meiner Bitt sie Offne;
Denn so du willst das sehen an,
was Siind und Unrecht ist getan,
wer kann, Herr, vor dir bleiben?
2.Bei dir gilt nichts denn Gnad tmd Gunst,
die Siinde zu vergeben;
es ist doch unser Tun umsonst
auch in dem besten Leben.
Vor dir niemand sich riihmen kann,
des muss dich fiirchte~ jedermann
und deiner Gnade Ieben.
3.Darum auf Gott will hoffen ich,
auf mein Verdienst nicht bauen;
auf ihn mein Herz soil lassen sich
und seiner Gi.ite trauen,
die mir zusagt sein wertes Wort;
das ist mein Trost und treuer Hort,
des will icb allzeit barren.
4.Und ob es wahrt bis in die Nacht
Und wieder an den Morgen,
doch soli mein Herz an Gottes Macht
verzweifeln nicht nocb sorgen.
So tu Israel rechter Art,
der aus dem Geist erzeuget wart,
und seines Gotts erharren.
5.0b bei uns ist der Si.inden vie!,
bei Gott ist viel mehr Gnade;
sein Hand zu helfen hat kein Ziel,
wie groJ3 auch sei der Schade.
Er ist allein der gute llirt,
der Israel erlosen wird
aus seinen Siinden allen.
1524 erscheint in Niimberg ein erstes schmales Gesangbuch, das 8
,,Lieder, Lobgesange und Psalmen, dem reinen Wort Gottes gema/3" umfasst,
wenig spater ein ,Enchiridion" mit 23 Liedem in Erfurt und ein Chorgesangbuch
mit 43 Liedsatzen in Wittenberg. ,,Dass geistliche Lieder singen gut und Gott
angenehm sei" fiihrt Luther in seiner Vorrede auf das Beispiel der Propheten und
Konige im Alten und das Wort des Apostels Paulus im Neuen Testament zuriick.

316
 Er setzt auch voraus, dass dieser , Brauch", besonders durch Psalmen, ..gemeiner
Christenheit" von Anfang an bekannt ist. Deshalb hat er, zusammen mit einigen
anderen, ,zum guten Anfang und (urn) Ursache zu geben denen, die es besser
vermogen, etliche geistliche Lieder zusammengebracht. (urn) das heilige
Evangelion. das jetzt von Gottes Gnaden wieder aufgegangen ist. zu treiben und
in Schwang zu bringen ..." Bei dem Angebot der vierstimmigen Siitze hat er
auch die Erziehung der Jugend in der Musik und anderen Kiinsten im Sinn, denn
- im Gegensatz zu den ,,Abergeistlichen" - will er aile Kiinste, besonders aber
die Musik, ,gem sehen im Dienst dessen, der sie gegeben und geschaffen hat."6
Ein Jahr spiiter liisst er in einer Auseinandersetzung mit radikalen
Refonnem, den ,himmlischen Propheten", wie er sie jetzt spottisch nennt,
erkennen, dass er mit dem Gedanken umgeht, eine ..deutsche Messe" zu
gestalten. Er mochte, dass sie ,,eine rechte deutsche Art" hat. Dass man den
lateinischen Text iibersetzt und den lateinischen ,Ton oder Noten" behalt, kann
er geschehen lassen, er frndet es jedoch nicht gut und angemessen. ,Es muss
beides: Text und Noten. (auch) ·Akzent, Weise und Gebiirde aus rechter
Muttersprache und - stimme kommen, sonst ist alles ein Nachahmen, wie die
Affen tun". 7 Das Ergebnis seiner Arbeit erscheint Anfang 1526 unter dem Titel
..Deutsche Messe und Ordnung des Gottesdienstes" - die auch im Blick auf den
Gemeindegesang ergiebigste Reformschrift Lutbers.8 Sie beginnt mit dem
Hinweis auf die U, aber auch auf den Nutzen der Einbeit in der Gestaltung des
!}ottesdienstes. Er unterscheidet drei Weisen des Gottesdienstes: den
lateinischen Gottesdienst vor aHem fiir die Schuler und Studenten, den deutschen
Gottesdienst ,urn der einfaltigen Laien willen, eine offentliche Reizung zum
Glauben und zum Christentum", und einen dritten, seiner Meinung nach zur Zeit

- noch nicht angebrachten Gottesdienst fiir diejenigen, ,die mit Ernst Christen sein
wollen und das Evangelium mit Hand und Mund bekennen."
Seine erste Forderung fiir den deutschen Gottesdienst ist ,ein grober,
schlichter, einfaltiger, guter Katechismus", also ein angemessener Unterricht in
den Zehn Geboten, im Glaubensbekenntnis und im Vaterunser; denn , in diesen
dreien Stiicken steht es schlicht und kurz, fast alles, was einem Christen zu
wissen not ist." Dieser Unterricht gehort sowohl in die Hauser wie in die
Kirchen. in den Gottesdienst an W erktagen. Fiir diesen ist neben den
Schriftlesungen der Gesang von latein.ischen Psalmen und deutschen Liedem

6 Martin Luther, Ausgewahlte Werke. Hg. von H. H. Borcherdt und G. Merz. Dritte Auflage.
Dritter Band. Miinchen 1950, S. 322-323; vgl. Luthers Geistliche Lieder und Kirchengesange... , S.
19ff.
7 Kirchenlied und Gesangbuch. Quellen zu ihrer Geschichte. Ein hymnologisches Arbeitsbuch.
Hg. von Ch. Moller. Tiibingen und Basel 2000, S. 74
8 Martin Luther, Ausgewahlte Werke. Hg. von H. H. Borcherdt und G. Merz. Dritte Autlage.
Dritter Band. Miinchen 1950, S. 128-155

317
 vorgesehen. Aucb im Gottesdienst am Sonntag ,fiir die Laien" sind Lesung und
Predigt des Wortes Gottes, abgesehen von der scbriftgemaf3en Gestaltung des
Sakrarnents, das Wichtigste.
Ober liturgische Kleidung und liturgisches Verhalten wie auch tiber
Fragen des liturgischen Raumes und der liturgischen Zeit ii.u13ert sich Luther nur
vorHiufig und am Rande; ,es soil ja alles urn des Wortes und Sak:raments willen
unter den Christen geschehen im Gottesdienst." Fur den liturgischen Gesang gibt
er, der traditionellen Ordnung der Messe folgend, bis ins einzelne genaue
Anweisungen: Am Anfang steht ,ein geistliches Lied" oder, wohl vom Chor
gesungen, ,ein deutscher Psalm", z. B. Psalm 34 ,in primo tono". Auf das ·
dreifache, nicht mehr neunfache ,Kyrie eleison" und das Kollektengebet- das
,Gloria in excelsis" wird nicht erwahnt - folgt ,in octavo tono" die Epistel.
Danach ,singt man ein deutsches Lied", z. B. die von Luther durch drei
Strophen erganzte spii.tmittelalterliche Strophe ,Nun bitten wir den heiligen
Geist urn den rechten Glaubeo allermeist" - ,und das mit dem ganzen Chore",
was vermutlich heiJ3t: der Chor soli es der Gemeinde vorsingen, bis sie es kann.
Das Evangelium wird ,in quinto tono" gesungen, danach singt ,die ganze
Kirche" das Glaubensbekenntnis in Gestalt des von Luther gedichteten und
vertonten Liedes ,Wir glauben all an einen Gott". Auf die Predigt folgt nach
einer ,offentlichen Paraphrasis des Vaterunsers" eine ,Vermahnung" an die, die
zum Sak:rament gehen wollen. Unmittelbar danach folgt die Konsek:ration von
Brot und Wein durch die - von allen traditionellen Gebeten freigelegten -
Einsetzungsworte, die im Ton des Evange1iums gesungen werden. Wahrend der
Austeilung der konsekrierten Gaben konnen die von Luther stammenden
deutschen Fassungen des ,Sanctus" und des ,Agnus Dei" oder auch andere
Abendmahlslieder gebraucht werden. Der Gottesdienst schlieJ3t mit einem
gesungenen Kollektengebet und dem - wohl ebenfalls gesungenen -
Aaronitischen Segen.
Die Frage, wie weit man in Wittenberg und anderswo auf diese
Vorschlage eingegangen ist, kann jetzt offen bleiben. Wichtig fur uns ist der
Eindruck von der musikalischen Gestalt des Gottesdienstes, in der sich der
gregorianische Gesang des Liturgen und des Chores mit dem Gesang
,geist1icher Lieder" durch die gauze Gemeinde verbindet. Von der Orgel ist
iibrigens nur beilaufig, aber durchaus ermuntemd die Rede: Alles soli ,urn der
Einfaltigen und des jungen Volks willen" geschehen, ,welches soli und muss
taglich in der Schrift und Gottes Wort geiibt und erzogen werden, dass sie der
Scbrift gewohnt, geschickt, gelaufig und kundig darin werden, (urn) ihren
Glauben zu vertreten und andere mit der Zeit zu lehren und das Reich Christi
helfen mehren. Urn solcher willen muss man lesen, singen, predigen, schreiben
und dichten, und wo es hilflich und forderlich dazu ware, wollt ich lassen mit
allen Glocken dazu Iauten und mit allen Orgeln pfeifen und alles klingen lassen,
was klingen konnte."

318
 Diesem Ziel dient Luthers vielseitiger Einsatz auch in den folgenden
Jahren. Er dichtet und komponiert weitere Lieder, zum Beispiel ,Ein feste Burg
ist unser Gott", eine neutestamentliche Interpretation des 46. Psalms, ,Vater
unser im Himmelreich", ein weiteres Katechismuslied, und .,Vom Himmel
hoch, da komm ich her", das einzige Lied Luthers, das bis in unsere Zeit hinein
so etwas wie ein Volkslied geblieben ist. Es ist die , Kontrafraktur" eines
seinerzeit wei thin bekannten Reigenliedes , Ich komm aus fremden Landen her",
kombiniert mit freien Assoziationen auf einen mittelalterlichen Hymnus (A solis
ortus cardine).9
Aus gegebenen Anlassen, zum Beispiel in eioem Brief an den bavrischen
Komponisten Ludwig Senft) wahrend des Augsburger Reichstags (1530) und in
der Vorrede zu den ,,Symphoniae jucundae", einer Sammlung vierstimmiger
geistlicher Kompositionen lateinischer Texte ( 1538) entwirft er- sozusagen fur
die Fachleute - die weitgespannte und tiefgreifende Theologie der Musik, die
auch seinen geistlichen Liedern und seinen liturgischen ReformvorschHigen
zugrunde liegen. 10 In einer ,Vorrede auf aile guten Gesangbucher" (1538) hater
sie volkstiimlich zusammengefasst. 11 Wichtig ist auch seine Vorrede zu dem
umfangreichsten und am schonsten gestalteten Gesangbuch. das zu seinen
Lebzeiten (1545) veroffentlicht worden ist: , Geistliche Lieder. Mit einer neuen
Vorrede Doktor Martin Luthers". In dieser Vorrede unterscheidet Luther den
Gottesdienst im Alten Testament. das meint: unter dem Gesetz des Mose, von
dem Gottesdienst im Neuen Testament, also im Glauben an das Evangeliurn, von
dem auch die Psalmen zeugen: ,.Gott hat unser Herz und Mut frohlich gemacht
durch seinen lieben Sohn, welchen er fur uns gegeben hat zur Erlosung von
Si.inden, Tod und Teufel. Wer das mit Ernst glaubt, der kann's nicht lassen, er
muss frohlich und mit Lust davon singen und sagen, dass es andere auch horen
und herzu kommen. Wer aber nicht davon singen und sagen will, das ist ein
Zeichen, dass er's nicht glaubet und nicht in's neue frohliche Testament, sondern
unter das alte, faule, unlustige Testament gehort.'" 2
Diese theologische Begri.indung des Gemeindegesangs entspricht der
klassischen Definition des Gottesdienstes, die Luther ein Jahr zuvor (1514), bei
der Einweihung der ersten fur den evangelischen Gottesdienst neu erbauten
Kirche, der Schlosskirche im sachsischen Torgau, gelungen ist: In diesem neuen
Haus, sagt er, soli nicbts anderes geschehen, als dass ..unser Iieber Herr selbst
mit uns redet durch sein heiliges Wort und wir wieden1m mit ihm reden durch

9 Ebenda, S. 356-357
I 0 Kirchen lied und Gesangbuch. Qucllcn zu ihrer Geschichte. Ein hymnologisches Arbeitsbuch.
Hg. von Ch. Moller. Tiibingen und Basel 2000, S. 116-120
II Martin Luther, AusgewahJte Werke. Hg. von H. H. Borcberdt und G. Merz. Dritte Auflage.
Dritter Band. Miincben 1950, S. 321-322
12 Ebenda, S. 323-324

319
Gebet und Lobgesang" 13 • Im geistlichen Lied kann nach seiner Meinung, fLir die
er sich immer wiedcr auf die Heilige Schrift beruft, beides geschehen: es kann
Gottes Wort , in Schwang", das he if3t unter uns und in uns zur Wirkung bringen.
und wir konnen Gott damit antworten. sprechend und singend. lobend und auch
klagend, allein und besser noch gemeinsam.
Wie diese doppelte Moglichkeit sich in der Geschicbte des evangelischen
Gottesdienstes bis heute entwickelt und entfaltet hat, zeigt das 1994/5
erschienene neue ,Evangelische Gesangbuch" in den Gliedkirchen der
Evangelischen Kirche in Deutsch la nd, auch das 1979/80 hier in Rumanien
erschienene ,,Evangeliscbe Gesangbuch" mit den bisher vorliegenden ins
Rumanische iibersetzten Liedem. Hier wie in Deutschland und anderswo sind
diese Lieder ein oril!ineller Beitrag der reformatorischen Kirche n zum
Gottesdienst der ,einen. beiligen, katholischen und apostolischen Kirche". Ich
empfehle sie lhrer Aufmerksamkeit, ja lhrer freundlichen Zuwendung. Damit
Sie sich weiter- und tiefergehend damit beschaftigen konnen, babe ich fur Ihre
Bibliotbek ein Exemplar des im Jahre 2000 erschienenen, hymnologischen
Arbeitsbuches ,Kirchenlied und Gesangbuch. Quellen zu ihrer Geschichte"
mitgebracht. 14 Ich wiinsche Ihnen wie mir gute Erfahrungen mit ,versohnter
Verschiedenheit" beim Horen und Singen im Gottesdienst und iiber den
Gottesdienst hinaus.
Christ ian Zippert

13 Martin Luther, Ausgewlih1te Werke. Hg. von H. H. Borcherd t und G. Merz. Dritte Autlage.
Sechster Band. Milnchen 1950, S. 399
14 Vgl. Anm. 3.

320
 ASPECTE TEOLOGICE NON-TEXTUALE IN
CANTAREA LITURGICA A BISERICll ORTODOXE

cantiirii liturgice tn Biserica Ortodoxa i s-a remarcat adesea caracterul

teologic, chiar In sens dogmatic, referitor mai ales Ia textul (imnografic al)
cantarilor. Un important liturgist ortodox roman se putea exprima in acest sens
ariitand ca ''invatatura sau dogma ortodoxa ~i-a gasit formele de exprimare In
cadrul cultului sau atat In imnografia bizantinii (canoane, condace, tropare etc. -
1
s.n.), cat mai ales in textele liturgice rasaritene" • De asemenea "imnologia a
avut de Ia lnceput un caracter mai mult dogmatic (s.n.), ea fiind stimulata in
mare masurii de lupta cu ereticii. In aceste conditii irnnologia s-a transformat
lntr-o adevarata replica dogmatica - doctrinara, a~a cum putem desprinde din
textele multor canHiri biserice~ti (s.n.) ... " .
2

lntr-un mod asemanator, ~i referindu-se in particular Ia creatiile

imnografice atribuite Sf.loan Damaschin, un cercetator din afara Bisericii
Ortodoxe observa chiar ca "unele dintre imnele sale sunt concise formulari de
doctrina (statements of doctrine)" . Dar chiar ~i atunci cand Alexander
3

Schmemann aprecia ca "tn slujbele bizantine sinoadele de Ia Niceea,

Constantinopol, Efes ~i Calcedon nu au fost pur ~ i simplu «transpuse» din
limbajul filozofic In eel al poeziei liturgice, ci ele au fost talcuite (revealed),
4
aprofundate, intelese, manifestate In toata semnificatia lor" , era vorba in special
tot despre textul (cu continut teologic at) cantarilor biserice~t i, liturgice.
Mai exista insii ~i o serie de aspecte ale cantiirii liturgice care nu privesc
direct textul lor, dar care prin aceasta nu sunt mai pu~n importante dintr-un
punct de vedere teologic. Acest tip de aspecte cu caracter teologic le numim in
studiul de fatii "non-textuale", ~i tara a avea pretentia tratarii lor exhaustive, ne
vom referi Ia diteva dintre ele, care ni se par mai importante.
Este vorba, eel mai adesea, despre aspecte ce circumscriu la modul
general identitatea canUirii din Biserica Ortodoxa ~i a ciiror motivatie este
profund teologicii, in miisura in care lntelegem teologia nu atat ca o simplii
speculatie umana despre Dumnezeu, cat mai ales ca expresie a Revelatiei
dumnezeie~ti, a ceea ce lnsu~i Dumnezeu a descoperit oamenilor despre Sine ~i

Pr.Prof.Dr.Eoe Brani~te, Liturgica genera/a - cu nofiuni de artii bisericeascii, arhitechtrii #

1

ficturii cre~tinii, ed.U, Bucure~ti, 1993, p.692.

!bid., p.730.
3
111e Hymns of the Octoechus, transcribed by H.J.W.Tillyard, Pan 11, " Monumeota Musicae
Byzantinae" Serie transcripta, voi.V, Copenhague, 1947, p.XlV {studiul introductiv), tr.n.
4
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, ed.m, New York, 1986, p.219
~.u.(tr.n .)

321
pe care noi oamenii putem incerca s-o lnteleagem ~i s-o exprimam, pe cat ne este
cu putinta, conform conditiei noastre.
Din aceasta categorie de aspecte non-textuale, dar cu semnificape
teologica esentiala pentru identitatea cantarii liturgice ortodoxe, face parte in
primul rand lnsu~i caracterul ~i incadrarea liturgica a acestei cantari.
Omniprezenta cantarii in slujbele ortodoxe - sau altfel spus legatura stransa,
intima dintre slujba ~i cantare, chiar caracterul de slujba a cantarii - aceasta
realitate specifica impusa de tndelungata Traditie ortodoxa, a racut uneori ca
lnsa~i slujirea (liturgica) sa fie caracterizata ca o "slujba cantata"5 sau pur ~i
6
simplu "dintare" .
Scoaterea, abstragerea cantarilor din cadrul lor liturgic nu face altceva
dedit sii le tradeze sensu! lor religios profund. Nu este vorba aici despre vreun
"tabu" cultural ce ar trebui incalcat pentru a obtine vreo oarecare "eliberare"
spirituaHi (intr-o conceptie mai modernii sau chiar post-modema), ci despre
aderarea plinii de credintii Ia un act al Revelafiei, a~a cum este socotit orice este
in legiitura cu sluj irea sacramentala.
Cadrul liturgic este "locul" sfi nteniei, a! dumnezeiescului - spiritual, dar
~i cu corespondent spatial (biserica sau locul randuit, in cazul unor slujbe
speciale) ~i temporal (vremea, timpul dinduit slujbelor). rn acest cadru ~i
cantarea liturgica W impline~te sensu! ei profund, de participare Ia Revelafie, de
simbol liturgic ce descopera realitiiti dumnezeie~ti. ~i doar in acest cadru
revelaponal putem mtelege mai autentic chiar ~i cuvintele ("textuale" ale)
cantarilor, atunci cand ele ne spun ca "noi [ ...) pe Heruvimi cu tainii inchipuim ~i
7
Facatoarei de viata Treimi tntreit srantii cantare aducem (s.n.)." , sau cand mai
apoi, in cursu! Sfintei Liturghii, ne apropriem (impropriem) chiar cuvintele cetei
inger~ti a serafimilor ("Srant, Stant, Stant, Domnul Savaot, plin este cerul ~i
8
pamantul de slava Ta" ), in sensu! comuniunii cu puterile ingere~ti, ca un semn
al unei pre-gustari a realitatii eshatologice - despre aceasta Sf.Maxiin
Matturisitorul, referindu-se Ia cantarea Trisagbionului, spune cii "doxologia
sfintitoare intreit sfantii, cantata neincetat de sfintii ingeri, inseamna in general
deopotrivii viata, purtare ~i 1mpreuna cantare a dumnezeie~tii doxologii, care se
va infiiptui in veacul viitor intre puterile cere~ti ~i pamante~ti (s.n.), trupul
oamenilor devenind nemuritor prin lnviere ~i ne mai ingreunand sufletul cu
stricaciunea sa ~i nici ingreunandu-se, ci prin schimbarea mtru nestricaciune

s Cf.Aiexander Schmemann, Introduction to Liturgical11teology, ed.lll, New York, 1986, p.l63;

cp. ~i Oliver Strunk, The Byzantine Office at Hagia Sophia, in vol. "Essays on Music in the
Byzantine World", New York, 1977, p.l l4 ~. u. (apud PG 155, 556; 624).
6
Jbid.(AJexander Schmemann, op.cit.), p.l65.
7
Liltlrghier, Bucure~ti. 1956, p.l33.
8
Ibid., p.l45; cp. ~i textul seripturistic: .,Stant, sflint, sflint este Domnul Savaot, plin este tot
pamantul de slava lui!"(ls.6,3).

322
Juand putere ~i capacitate sa primeasca prezen~a lui Dumnezeu." .
9

lar daca insa~i Biserica (ea ins~i ca Revelatie) se actualizeaza, sau i~i
actualizeaza sensu) profund in cadrul slujbelor dumn ezeie~ti , atunci putem
intelege de ce cantarea liturgica ortodoxa este denumita adesea, simplu ~i
sinonimic, dintare bisericeasca.
0 categorie larga de aspecte teologice "non-textuale" ale cantarii liturgice
ortodoxe la care dorim sa ne referim este legata tot de cadrul liturgic general ~i
prive~te organizarea calendaristica a slujbelor, in_particular a cantarilor acestora.
Cea mai mare parte a slujbelor ortodoxe (cu exceptia celor ocazionale) se
incadreaza in cicluri cu caracter calendaristic. Constituind parte componenta a
slujbelor, cantarile liturgice, bogata imnografie ortodoxa (de origine bizantina)
trebuie sa se supuna randuielilor calendaristice ciclice de organizare, ce
reprezinta pentru cantare un fel de "forme" - analog oarecum "formelor
muzicale". ~i pentru aceste "forme" liturgice se poate vorbi despre o
fundamentare teologica, in miisura in care aceasHi fundamentare este de factura
revelationala.
Yo acest sens se uitii adesea ca foarte "comuna" saptamana de zile (cele
~apte zile ale saptamanii) i~i are justificarea sa profunda in cele ~apte zile ale
Creatiei, descrise in primul capitol al Sfintei Scripturi (Fac.l). Iar cantiirile
liturgice ortodoxe individualizeaza precis fiecare zi a saptamanii (in acest fel
conturand foarte limpede insu~i ciclul saptamanal), atunci cand ele sunt dedicate,
pe rand, 'invierii - Duminica, Puterilor ingere~ti - luni, Sf.Ioan Botezatorul -
marti, Sfintei Cruci - miercuri ~i vineri, Sfmtilor Apostoli - joi, mucenicilor,
cuvio~i lor (monahilor) ~i tuturor celor adormiti- sambata.
La fel , situatia ciclului liturgic anual, cu diviziunile sale lunare, care se
reflecta in cele 12 ciirti de imne ale Mineielor, corespunde realitatii astronomice
a , luminatorilor" creati in ziua a patra a Facerii ~i randuiti ,[...] pe tiiria cerului,
ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte ~ i sa fie semne care sa
deosebeascaanotimpurile, zilele ~i anii [ .. .]" (Fac.l, l4-19).
Un ciclu liturgic avand un caracter cu totul special este eel al Octoihului,
conform caruia in fiecare saptamana se canta pe un "glas" (mod) din cele opt
(glasuri ?iserice~ti), care se succed Ia rand (cate un glas pe saptamana), incepand
cu Ziua Invierii (Sfintele Pa~ti) - aceasta din urma avand in fiecare an, dupa cum
se ~tie, o alta data de serbare (determinatii de asemenea pe criterii astronomice).
Ciclul liturgic pascal (anual ~i el, ca ~i eel mineal), ce se initiaza odata cu ziua de
serbare a Pa~tilor, este astfel marcat prin subciclurile de cate opt saptamani in
care cantarea imnelor liturgice parcurge pe rand cele opt glasuri biserice~ti.

9
Sf.Maxim Marturisitorul, Mistagogia, trad.rom.de Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloae (sub titlul
Cosmosul ~i sufletul, chipuri ale Bisericii), in .,Revista Teologicli", 1944, nr.7-8 (panea a doua),
p.35 1 (PG91 ,709).

323
 Pentru a intra in miezul problemei, se poate pune o intrebare foarte
simpHi, copilareasdi chiar: de ce sunt "8" glasuri eyi nu mai multe sau mai putine
? Argumentele de factura muzicala pentru acest numar, a~a cum am fi tentati sa
le cautam Ia prima vedere - fiind vorba despre moduri muzicale- nu prea pot fi
gasite, mai ales cii practica istorica ~i chiar cea actuala a foJosirii glasurilor
biserice~ti aratii cii numi'irul variantelor de moduri muzicale intrebuintate in
cadrul acestui sistem depi'i~e~te cu mult numi'irul de opt. Prin urmare, motivatiile
organizarii Octoihului au trebuit ci'iutate in alta parte, ~i anume in domeniul
simboli(st)icii Iiturgice, (re)descoperindu-se curand di este vorba despre o
semnifi.catie eshatologici'i, In care numiirul opt simbolizeazi'i restaurarea in ziua a
opta (simbol a! eshatonului) a zilei celei dintiii a Creatiei, de fapt a zilei celei
"una", a unicei ~i neinsera!ei zile a Raiului, a lmparatiei lui Dumnezeu. Iar
aceasta se intampli'i in Ziua Invierii, in ziua Sfintelor Pa~ti - care sunt serbate ~i
in fiecare Duminica a saptamiinii.
Sf.Vasile eel Mare, vorbind despre Duminicii - "ziua invierii (... ] din
10
carea am inviat impreuna cu Hristos" - aratii di aceasta "pare sa fie chipul
veacului viitor (s.n.) [...]. Aceasta zi este una ~i in acelasi timp a opta ~i
(simbolizeazii) pe cea cu adevarat una ~i a opta zi [ ...]; este starea care se va ariita
dupii acest timp, ziua cea fiira de sra~it, care nu cuno~te seara nici a doua zi,
acel veac netrecator ~i fiira srar~it [... ] Viata viitoare, despre care credem cava
avea loc in veacul viitor, este simbolizatii de toatii (pt::rioada) Cincizecimii. Ciici
acea zi una ~i prima, inmultita de ~apte ori cu ~apte, alciituie~te perioada de ~apte
11
siiptamani ale Penticostarului (s.n.)."
De fapt perioada 1iturgica a Penticostarului (cea de dupii Invierea
Domnului ~i declan~atii calendaristic de aceasta), despre care vorbe~te Sf.Vasile
eel Mare, mai dureazii inca o saptamana, pana in Duminica Tuturor Sfintilor,
deci in total opt siiptamani - dupa care incepe perioada Octoihului, cea in care se
succed seriile de cate opt saptamiini (cu cate un glas in fiecare sapUimanii, la
rand). Este u~or de observat astfel ca toate seriile de cate opt saptamani ale
Octoihului sunt de fapt o "desfli~urare" peste tot anul (eel "civil", mineal) a
ciclului de opt saptiimani a Penticostarului (initiat de inviere). ~i deoarece insu~i
titlul complet al cartii Octoihului ne arata cii acesta cuprinde cantiirile Invierii
pentru toate zilele siiptiimanii pe cele opt glasuri biserice~ti , asistiim oarecum
12

Ia o "prefacere" sacramentala a timpului istoric (calendaristic comun, "civil") in

ve~nicia lmpi'ira~iei lui Dumnezeu, experiind (simbolic ~i liturgic) realitatea
eshatologica a acesteia - cantarea liturgica, sau mai ales organizarea sa Jiturgica,

10
Sf.Vasile eel Mare, Despre S.fontul Duh, In "Scrieri", Partea a trei~ trad. de
Pr.Prof.Dr.Constantin Cornitescu $i Pr.Prof.Dr.Teodor Bodogae, PSB nr.l2, Bucure~ti , 1988, p.80-
81 (PG 32,192).
II Ibid., (PG 32,192).
12
Octoih Mare- care cuprinde ciintiirile fnvierii pentro toate zilele siiptiimiinii pe cele opt glasuri
biserice$1i, cf.ed. VI, Bucure~ti, 1975.

324
constituind suportul pentru aceasta.

Un alt aspect teologic non-textual (sau, s-ar putea spune, indirect teologic,
In masura in care "teo-logia" este legata de cuvant. .. ) este eel legat de refuzul
folosirii instrumentelor muzicale In cantarea liturgica ortodoxa - de fapt, mai
precis, este vorba despre o folosire foarte limitatii a acestora, redusii Ia toacii ~i
clopot(e).
Poate ca ceea ce s-ar putea repro~a In primul rand (folosirii)
instrumentelor muzicale 1n cadrul slujbelor Bisericii Ortodoxe tine mai ales de
insuficienta simbolica (in sensu! liturgic mai 1nainte mentionat, privind aspectul
revelational) a instrumentelor (a uneltelor) In general, a celor raurite de mana
omului. Chiar atunci cand s-ar putea spune cii prin fabricarea instrumentelor (-
unelte, ca homo faber) omul actualizeaza partea demiurgica, creatoare, a
"chipului lui Dumnezeu" (Fac.l ,27), nu trebuie uitat ca este vorba totodata ~i
despre mcercarea de acoperire a goliciunii ~i neputintei umane, ill situatia ruperii
(prin pacatul originar) de izvorul existentei ~i a! vietii care este Dumnezeu -
situatie "tehnica" ilustrata originar inca in alcatuirea de catre stramo~ii no~tri . a
primelor haine din frunze, pentru a-~i ascunde goliciunea dupa cadere (Fac.3.7).
"Credinta" In instrumente a omului poate ascunde mandrie ("creatoare")
~i In orice caz caz are nuante idolatre, atunci cand instrumentul pare sa poata
lnsoti sau chiar corecta ~i 1nlocui - !! ! - omul (sau eel putin vocea sa) In expresia
muzicala.
De asernnea, influenta modelatoare a instrumentului asupra spiritului
uman, in sensu! unui instrumentalism ce se aplica ("~tiintific" ~i experimental)
tuturor realitatilor, inclusiv celor ale vietii, omului sau chiar Dumnezeirii, toate
tratate ca simple obiecte, impieteazii grav asupra caracterului personal ce
caracterizeaza esential fiinta umana ~i care invita la comunicare ~i comuniune, Ia
lmpiirta~irea reciproca din nesrar~itul tainei celuilalt, chiar a Celuilalt, care este
Durnnezeu - In care 1~i au toate izvorul ~i dupa a! Carui "chip" a fost racut ~i
omul (Fac.l,27). ,,De fapt, patima are prin fire de-a face numai cu obiecte, iar pe
acestea le cauta numai pentru cii pot fi complet sub stiipanirea eu-lui, la discretia
lui. Dar obiectele sunt prin firea lor finite, atat ca izvoare de satisfactie, cat ~i ca
durata, trecand u~or In neexistenta, prin consumatie. Chiar ciind patima are
nevoie ~i de persoana umana pentru a se satisface, o reduce ~i pe aceasta tot Ia
caracterul de obiect, sau vede ~i folose~te din ea numai latura de obiect,
13
scapandu-i adancurile indefinite ascunse !n latura de subiect."
Intr-o astfel de perspectivii, doar fiinta umanii, mai ales prin partea sa
spirituala, poate fi "instrumentul muzical" desavar~it ~i suficient pentru cantarea

13
Dumitru Staniloae, Ascetica ~i mistica ortodoxii, vol.J, Alba Iulia, 1993, p.68; v.~i p.73:
,Aproape orice patima cauta sa reduca pe semeni Ia treapta inferioadi a unor obiecte."

325
 de laudii adresatii Dumnezeirii. Aceasta ~i deoarece capacitatea omului de a
cuvanta, de a rosti cuvinte nu doar in "litera" lor acustica, ci avand ~i "duh"
(inteles, sens - 2 Cor.3,6) este absolut necesadi cantarii liturgice, totdeauna
legata de cuvant - prin care se actualizeaza ~i in acest fel "chipul lui
Dumnezeu": , Dumnezeu a Ia.cut (pe oameni, n.n.) dupa chipul ~i asemanarea
Lui, imparta~indu-le din puterea cuvantului Lui ~i fiind cuvantatori"
14

~i astfel putem ln~elege mai bine de ce imnografia ortodoxa li nume~te pe

Sfintii Bisericii fie "timpan, care dai sunet de dumnezeiasca gHisuire ii...a,
chimval bine rasunator [ ...), trambita Sfmtei Treimi [ ...) (s.n.)." (despre Sf.Ierarh
.Nicolae) , sau ,trambita tainuitoare [ ...] ~i organ mi~cat de Dumnezeu"
15
16
(Cuv.Iosif, scriitorul de cantari, pomenit Ia 4 aprilie) , ,alauta care canti
17
Duhului" (Cuv.Andrei Criteanul, 4 iulie) , ,vioara cea de cantare, struna
18
cuvintelor Duhului" (Cuv.Roman Melodul, 1 octombrie) . Mai mult decat doar
ni~te simple figuri de stil, este vorba despre o viziune antropologidi, ill care
,alciituirea trupului ornenesc este in chip figurat psaltire ~i instnunent armonic
rnuzical pentru inaltarea de irnne Durnnezeului nostru. [...] Iar cantare este tot ce
tine de conternplatie inalta ~ide teo1ogie" .
19

De fapt, deja Sf.Clernent Alexandrinul vorbea, Ia modul general, despre

20
om ca despre ,instrumentul" prin excelenta al Logosului dumnezeiesc , iar
cuvintele unui teolog ortodox contemporan arata cum aceasta idee s-a pastrat
pana astiizi, atunci cand spune ca ,,Dumnezeu pentru a se manifesta in noi ~i in
sufletul nostru, atunci dind vrea, El nu are nevoie nici de trupul nostru, nici de
sut1etul nostru, decat In masura in care acest trup ~i acest suflet sunt simple
21
instrumente (s.n.), prin care marturia lui Dumnezeu se manifesta ciitre noi" . ..
Cat despre instrumentul muzical propriu-zis ~i folosirea lui in Biserica
Ortodoxa, acesta, In simplitatea sunetului stamit prin lovirea rnateriei clopotului
~i toacei, l~i dezvaluie chiar prin acest simbolisrn rectus (un reductionism

14
Sf.Atanasie eel Mare, Cuvant despre fntruparea Cuv/intului, trad. de Dumitru Staniloae, in vol.
,Scrieri", partea I, "Parinti ~i Scriitori Biserice~ti" nr.l5, Bucure~ti, 1987, p.92 (PG 25,101 ).
15
Ceaslov, Ia~i. 1990, p.296 (Icosul VU).
16
Mineiul pe aprilie, ed.V, Bucure~ti , 1977, p.27 (Ia Vecernie, Stihira a doua Ia Doamne strigat-
am).
17
Mineiul pe iu/ie, ed. V, Bucure~ti, 1984, p.29 (Ia Vecernie, Stihira intaia Ia Doamne strigat-am).
18
Mineiul pe octombrie, ed.V, Bucure~ti , 1983, p.6 (Ia Vecernie, Stihira a doua Ia Doamne strigat-
am).
19
Sf.Vasile eel Mare, Omilie Ja Psalmi (Ps.XXIX), in , Scrieri", Partea intaia, tr. de Dumitru
Fecioru, "Parinti ~i Scriitori Biserice$ti" nr.l7, Bucuresti, 1986 p.236 (PG 29,305).
20
-·
Sf.Clement Alexandrinul, Proteptic, I (PG 8,60), cf. Theodore Gerold, Les Peres de l'Eglise et
Ia Musique, Paris, 193 1, p.l25.
21
Nichifor Crainic, Sfintenia - fmplinirea umanului (curs de teologie misticii, 1935-1936), la~i.
1993, p.206.

326
simbolic propus, s-ar putea spune) participarea sa autentica, In adevlirullimitelor
sale, Ia "simfonia" Creatiei ce aduce lauda Dumnezeirii.
in s:iar~it, un ultim aspect non-textual Ia ce ne vom referi ar fi, oarecum
opus realitiitii directe a cantarii, tiicerea. Din nou la modul foarte comun, nu
trebuie trecut cu vederea faptul d i cea mai mare parte a timpului, In biserici
domn e~te tacerea, cultivata, s-ar putea spune, cu deosebita veneratie. Se ~tie ca
in biserica nu se vorbe~te tare (decat liturgic) ~i nu se face zgomot in general.
Mediul propice in care se poate na~te ~ i manifesta cantarea liturgica,
tacerea i~i dezvaluie ~i importanta sa simbolica atunci cand Sf.Dionisie
Areopagitul o asociaza ''lntunericului divin" - ca expresie a adancimilor (sau
inaltimilor) cunoa~terii apofatice ~i a apropierii de Dumnezeu - vorbind despre
"culmea cea mai inaltii, cea supra-necunoscuta ~i supra-straluciroare a
proorocirilor mistice, unde stau cufundate, In intunericul supra-luminos a! tacerii
(s.n.) initiatoare de mistere, tainele cele simple, absolute ~i imuabile ale
22
teologiei" - deoarece "cu cat ne suim mai sus, cu atat cuvintele se
lmputineaza, datorita contempUirii cuvintelor inteligibile [ ...] a~ia cand intram In
intunericul eel mai presus de minte, vom gasi nu o vorbire concisa, ci tacere
absoluta (s.n.) ~i incetarea gandirii ."
23

Sf.Vasile eel Mare aminte~te ~i el "invatatura parintilor no~tri pastrata in

taina, care bine au ~tiut ca prin tacere (s.n.) se pastreaza caracterul sacru al
tainelor ( ... ] afiindcaa apostolii ~i parintii, care au randuit de Ia inceput cele ale
Bisericii, au pastrat in taina ~i in tacere (s.n.) caracterul sacru al tainelor ( .. .]" .
24

Fara a avea pretentia epuizarii aspectelor cantiirii liturgice ortodoxe pe

care le-arn caracterizat drept "non-textuale", ~i tara a avea aceea~i pretentie
privind chiar ~ i numai tratarea aspectelor mai inainte mentionate, speram sa fi
atras totu~i suficient atentia asupra importantei acestui tip de aspecte in
economia ("iconornia") ortodoxa a mijloacelor liturgice.
Pr.Vasile Grajdian

22
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia mistica, trad.rom.de Tbeodor Simenschy, cd.Il, l~i,
1993, p. l47 (PG 3,997).
23
Ibid., p.l51 $.U. (PG 3,1033).
24
Sf.Vasile eel Mare, Despre Sf/intul Duh... , p. 79 $.U. (PG 32,188 §.u.).

327
 THEOLOGISCHE NICHT-TEXTUELLE ASPEKTE 1M
LITURGISCHEN GESANG DER ORTHODOXEN
KIRCHE

Den sogar in einem dogmatischen Sinne theologischen Charakter des

liturgischen Gesanges in der orthodoxen Kirche, der besonders im Bezug auf
den (hymnograpbischen) Text der Gesange hervortritt, hat man oft bemerkt. Bin
wichtiger rumanischer Theologe meinte in diesem Kontext, dass "die orthodoxe
Lehre oder das orthodoxe Dogma ihre Ausdrucksformeln innerhalb des Kultes
sowohl in der byzantinischen Hymnographie (Kanons, Kondakien, Troparien
usw. [meine Hervorhebung]), als auch besonders in den ostlichen liturgischen
Texten gefunden bat" 1• Auch ''hatte die Hymnologie von Anfang an einen eher
dogmatischen Charakter [meine 1-Iervorhebung], weil sie im groJ3en Mal3e vom
Kampf gegen die Hiiretiker stimuliert wurde. Unter solchen Umstanden
wandelte sich die Hymnologie in eine wirkliche dogmatisch-doktrinartige
Replik, so wie man es in den Te.x:ten vie/er kirchlicher Gesiinge beobachten kam1
[meine Hervorhebung] [ ...] "2•
In einer ahnlichen Weise beobachtete ein Forscher auflerhalb der
Orthodoxen Kirche bei der Betrachtung der hymnographischen Stucke, die dem
Heiligen Johannes von Damaskus zugerechnet werden, dass "mancbe seiner
Hymnen sind kurze Doktrinformulierungen (statements of doctrine)"3 . Aber
selbst wenn Alexander Schmemann meinte, dass "die Synoden von Nizea,
Konstantinopel, Efes und Kalcedon in die byzantinischen Gottesdienste nicht
einfach aus der pbilosophischen Spracbe in diejenige des liturgischen Gedichtes
i.ibertragen wurdeo, sondem sie enthullt (revealed), vertieft, verstanden, mit 1hrer
gesamten Bedeutung offenbart wurden" 4 , meinte er besonders auch den (mit
tbeologischem Inhalt versetzten) Text der kirchlicben, liturgischen Gesiinge.
Es gibt aber auch eine ganze Reihe von Aspekten des liturgischen
Gesanges, die keinen unmittelbaren Bezug auf ihre Texte nehmen, die aber
dadurch nicht weniger wicbtig aus einer tbeologischen Perspektive sind. Dieser
Typ von Aspekten mit theologischem Charal.1:er wird in diesem Vortrag "nicht-

1
Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala - cu nofiuni de arui bisericeasca. arlritectura ~i
pictura cre$tinli (Allgemeine Liturgik- mit Begriffen kirchlicher Kunst, christlicher Architektur
und Malerei), Bukarest, 19932, S. 692; meine deutschc Dbers.
2
Ebenda, S. 730; meine deutsche Dbers.
3 The Hymns of the Octoecllus, transcribed by H. J. W. Till yard, Part ll, "Monumenta Musicae

Byz.antinae" Serie transcripta, vol. V, Copenhague, 1947, S. XIV (Einfiihnmg); meine deutsche
Obers.
4
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical Theology, New York, 19863, S. 219 ff.;meine
deutsche Dbers.

328
textuell" genannt. Ohne den Anspruch einer gesamten, wissenschaftlichen,
erschopfenden Behandlung zu erbeben, werde ich rruch rrut diejenigen Aspekten
beschaftigen, die mir als wichtiger erscheinen.
Es handelt sich in den meisten Fallen urn die Aspekte, die im Allgemeinen
die Identitat des Gesanges in der Orthodoxen Kirche charakterisieren
(lbeschreiben), und deren Motivation tief theologisch ist, wenn man Theologie
nicht als eine einfache, menschliche Spekulation iiber Gott versteht, sonder
besonders als Ausdruck der gottlicben Offenbarung, dessen, was Gott selber den
Menschen iiber Sich selbst enthiillt hat, und was wir, als Menschen, nur begrenzt
unserer menschli chen Conditio gemaJ3 begreifen konnen.
Zu dieser Kategorie der nicht-textuellen, aber mit einer essentiellen
theologischen Bedeutung fiir die Identitat des orthodoxen liturgischen Gesanges
besetzten Aspekte gehoren ersteos der liturgische Charakter selbst und die
liturgische Einbettung dieses Gesanges. Die Allgegeowartigkeit des Gesanges
innerhalb des orthodoxen Gottesdienstes - oder, anders gesagt, die enge, intime
Beziehung zwischen Gottesdienst und Gesang, ja sogar der Gottesdienst-
Charakter des Gesanges - diese typische, von der langen orthodoxen Tradition
durchsetzte/entwickelte Wirklichkeit fiihrte manchmal dazu, dass selbst der
(liturgische) Gottesdienst als "gesungener Gottesdienst"5 oder einfach als
"Gesang"6 beschrieben (/charakterisiert) wurde.
Selbst das Entfemen der Gesange aus ihrem liturgischen Kontext tragt
dazu bei, dass ihr grundsatzlich religioser Sinn hervorgehoben und unterstrichen
wird. Es geht allerdings nicht urn ein kulturelles Tabu, das iiberschritten werden
so lite, urn eine geistige (in einer modernen oder sogar postmodernen Konzeption
verstandene) ,Befreiung" zu erreichen, sondern urn die treuevolle Akzeptanz
eines O!Jenbarungsaktes, genauso wie aile heiligen (liturgischen) Tatsachen
beachtet werden.
Der liturgische Kontext ist der Ort des Heiligtums, des Geistig-Gottlichen,
der iiber raumliche (die Kirche oder der entsprechende Ort, wenn der
Gottesdienst nicht in der Kirche stattfindet) und zeitliche Korrespondenz (der
Moment, die richtige Zeit des Gottesdienstes) verfiigt. ln diesem Kontext auch
der liturgische Gesang erfiillt seine griindlegende Aufgabe als Offenbarung, als
liturgisches Symbol, das gottliche Realitaten enthiillt. Und nur in diesem
Offenbarungskontext kann man auch die (textuellen) Worter der Gesange besser
verstehen, wenn sie sagen, dass "wir die Kerubim in mystischem Geheirnnis
darstellen und der lebensschaffenden Dreifaltigkeit den dreimalheiligen
Lobgesang singen"7 • Spater niihem (/eignen) wir uns die Heilige Liturgie entlang

' Ebenda, S. 163; Oliver Strunk, The Byzantine Office at Hagia Sophia, in: Essays on MtLSic in the
Byzantine World, New York, 1977, S. 114 ff. (apud PG 155, 556; 624)
6
Alexander Schmemann, Introduction to Liturgical nzeology. New York, 19863, S. 165.
7
Liturghier, Bukarest, 1956, S. 133; meinc dcutsche Dbers.

329
die Worter der Engelstruppe der Serafim an ("Heilig, heilig, heilig Herr Sabaoth.
Erflillt sind Himmel und Erde von Deiner Herrlichkeit"8), im Sinne der
Gemeinsamkeit mit den Engelsmachten, als Zeichen einer Vor-Probierung der
eschatologischen Realitat. Dari.iber spricht der Heilige Maximos der Bekenner,
als er tiber den Gesang des Trishagions berichtet, dass "die hei ligende, dreifach
heilige, ununterbrochen von den heiligen Engeln gesungenen Doxologie im
Allgemeinen gleichzeitig Leben, Verhalten und Gemeinsam-Singen der
gottlichen Doxologie bedeutet, die im niichsten Jahrhundert zwischen
himmlischen und irdischen Miichten vollzogen wird [meine Hervorhebung],
denn der menschliche Korper wird unsterblich durch Auferstehung und durch
Ablehnung der Ublen wird er die Seele nicht mehr belasten. Und durch die
Annahme des Un-Ublen er Kraft und Fahigkeit bekomrnen wird, die Prasenz
von Gott zu empfangen."9 •
Und wenn die Kirche selbst (sie selbst als Offenbarung verstanden) sich
(oder ihren tiefen Sinn) innerhalb der Gottesdienste aktualisiert, dann konnen
wir verstehen, warurn der orthodoxe liturgische Gesang oft, einfach und
synonymisch kirchlicher Gesang genannt wird.
E ine breite Kategorie theologischer nicht-textueller Aspekte des
orthodoxen liturgischen Gesanges, die bier untersucht werden, bezieht sich auf
den allgemeinen liturgischen Kontext und enthiilt die kalendermiijJige
Organisierung der Gottesdienste, besonders deren Gesiinge. Ausgenommen die
gelegentlichen Gottesdienste wird der meiste Teil der orthodoxen Gottesdienste
in Zyklen mit Kalendercharakter strukturiert. Da sie ein wichtiger T eil der
Gottesdienste darstellen, mussen die liturgiscben Gesange innerhalb der reichen
orthodoxen Hymnographie byzantinischen Urspruogs den zyklusartigen
Kalenderregeln zum Organisieren angepasst werden, die iihn lich wie die
"musikalischen Formen" (in der klassischen Musik) Strukturentypen
vorschlagen. Im Bezug auf diese "liturgischen Formen" kann man von einer
theologischen Begriindung sprechen - wenn diese Begriindung einen
offenbarungsartigen Charakter hat.
In diesem Sinne wird oft vergessen, dass die gewohnliche sieben-Tage-
Woche ihre urspriingliche Begri.indung in den sieben Tagen der SchOpfung hat,
so wie sie im ersten Kapitel der Bibel beschrieben werden (Genesis, 1). Die
orthodoxen liturgiscben Gesange heben mit Klarheit jeden Tag der Wocbe
bervor, (dadurch wird der Wochenzyklus konturiert), indem jeder Tag einer
jeweils anderen Thematik gewidmet ist: Der Sonntag steht fiir die Auferstehung,
der Montag fiir die Engelsroiichte, der Dienstag erinnert an Johannes den Tiiufer,

8 Ebenda, S. 145 und der Bibeltext: "Heilig, heilig, heilig ist der Sabaoth (Herr der Heere), von

seiner Herrlichkeit ist die ganze Erde crfiillt" (Jes. 6,3)

9 Sf. Maxim Marturisitorul, Mistagogia, (HI. Maximos der Bekenner, Mystagogie) in: Cosmosul ~;
suj/etul, chipuri ale Bisericii (Der Kosmos und die Seele, Abbilder der )(jrche), rum. ii.bers. von
Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, in: Revista teologica (Die theologische Zeitschrift), 1944, Nr. 7-8, 2.
Teil, S. 35 1 (PG 91, 709); meine deutsche Obers.

330
der Mittwoch und der Freitag symbolisieren das Heilige Kreuz, der Donnerstag
vertritt die heiligen Aposteln, der Samstag zelebriert die Martyrer, die Monche,
die Toten.
In gleicher Weise entspricht die Strukturierung des j iihrlichen liturgischen
Zyklus mit seinen monatlichen Unterkategorien, die in den 12 Hymnenbiichern
der Menologion (Menaion) enthalten sind, der astronomischen Realitiit der am
vierten Tag der Schopfung geschaffenen "Lichter", die "in die Himmelshohe, urn
die Erde zu beleuchten, den Tag von der Nacht zu trennen und Zeichen dafiir zu
sein, die die Jahreszeiten, die Tage und die Jahre unterscheiden" (Genesis 1, 14-
19) gestellt wurden.
Ein liturgischer Zyklus; der einen auBergewohnlichen Charakter besitzt,
ist der des Oktoechos (acht Tone, Modi), dementsprechend jede Woche ein
bestimmter Modus (Echos, Klang, Stimme) von den (traditionell kirchlichen)
Modi gesungen wird, die nacheinander (ein Modus pro Woche) folgen und an
Ostem (dem Tag der Auferstehung) beginnen (man wei13, dass Osternjedes Jahr
auf ein anderes nach astronomischen Kriterien errechnetes Datum fallt) . Der
osterliche liturgische Zyklus (der genauso wir derjenige der Menologion eine
jahrliche Sturktur besitzt), der also am Tag der Auferstehung beginnt, wird durch
Unterzyklen von jeweils acht Wochen markiert, in denen das Singen der
liturgischen Hymnen immer die acht kirchlichen Modi aufeinander folgend
verwendet.
Urn den Kern des Problems zu analysieren, kann man e ine sehr einfache,
sogar kindliche Frage stellen: Warum gibt es "acht" Modi und nicht mehrere
oder wenigere? Musikalische Argumente fiir diese Zahl, zu denen man als erstes
greifen wiirde, denn es geht im Grunde genommen urn musikalische Modi,
bieten sich nicht unbedingt an, besonders wegen der Tatsache, dass die
historische und sogar die beutige Verwendung der kircblichen Modi auf eine vie!
umfangreichere Anzabl von musikalischen Varianten innerhalb dieses Systems
binweist. Also miissen die Motivationen der Organisierung des Oktoechos an
einer anderen Stelle gesucht werden, und zwar im Bereich der liturgischen
Symbolistik. Man bat vor kurzem erneut daraufhingewiesen, dass sich hinter der
Zahl "acht" die eschatologiscbe Bedeutung der Wiederholung (am achten Tag)
des ersten Tags (der Schopfung, der einzige und dammerungsfreie Tag des
Himmels, des Reiches Gottes) versteckt und durch den achten Tag als Symbol
des Eschatons symbolisiert wird. Und diese Wiederholung findet am Tag der
Auferstehung statt, die nicht nur zu Ostern, sondem j eden Sonntag gefeiert wird.
Wiihrend Basilius der Grosse iiber den Sonntag spricht (als "Tag der
Auferstehung [ ...], [an dem] aile gleichzeitig mit Christus auferstanden sind" 10),

10
Sf. Vasile eel Mare, Despre Sfontul Duh (HI. Basilius der Grosse, Ober den Heiligen Geist), in:
"Scrieri" (Schriiten), 3. Teil, rum. iibers. von Prof. Dr. Constantin Comi~escu und Prof. Dr. Teodor

331
 zeigt er, dass "dieser Tag das Abbild des niichsten Jahrhunderts [meine
Hervorhebung] zu sein scheint [ .. .]. Dieser Tag ist der erste und gleichzeitig der
achte Tag und (symbolisiert) den wirklich ersten und achten Tag[ ... ); das ist der
Zustand, der sich nach dieser Zeit zeigen wird, der unendliche Tag, der keine
Dammerung und keinen nachsten Tag kennt, jenes unsterblicbe und endlose
Jahrhundert [...) Das niichste Leben, von dem man denkt, dass es im niichsten
Jahrhundert stattfindet, wird durch den gesamten Pentikostarion (Pentikosta-50,
bis Pfingsten) -Zeitraum symbolisiert. Denn jener erste und (gleichzeitig} achte
Tag sieben mal sieben mal entspricht dem Zeitraum von sieben Wochen, die den
Pentikostqrion zusammenhalten [meine Hervorhebung]." 11
Der liturgis.che Zeitraum des Pentikostarion ( der nach Gottes
Auferstehung anfangt und von dieser ausgelost wird), von dem Basilius der
Grosse spricht, dauert allerdings noch eine Woche Ianger, bis zum Sonntag aller
Heiligen, also insgesamt acht Wochen. Danacb beginnt die Zeit des Oktoechos,
innerhalb derer die Serien von jeweils acht Wochen mit jeweils einem Modus,
die nacheinander folgen, stattfinden. Es ist also einfach zu beobacbten, dass alJe
acht-Wochen-Serien des Oktoechos eigentlich eine "Entfaltung" des acht-
Wochen-ZykJus des Pentekostarion iiber dem gesamten (einfach kalendarisch,
des M enologion) Jahr sind. Und weil selbst der komplette Titel des Oktoechos-
Buchs uns beweist, class dieser die Gesiinge der Auferstehung fii.rjeden Tag der
Woche a't!f die acht kirchlichen Modi verteilt enthalt12, fmdet vor unseren Augen
eine sakramenta/e "Umwandlung" der historischen (kalendarisch
wiederholenden) Zeit in die Ewigkeit des Gottesreiches durch eine symbolische
und liturgische Erfahrung der eschatologischen Realitat desselben start; der
liturgische Gesang und/oder dessen liturgische Organisierung unterstlitzt den
Gedanken der ;'Umwandlung".
Ein anderer nicht-textueller theologischer Aspekt, bzw. ein nicbt-
textueller indirekt theologischer Aspekt (wenn man bedenkt, dass "Theo-logie"
bereits das Wort voraussetzt) ist die Ablehnung des Gebrauchs musikalischer
Instrumente im orthodoxen liturgischen Gesang. Wenn man genauer sein will,
muss man eine eingescbrankte Verwendung von nur Klangstabe (,toaca") und
Glocken als musikalische Instrumente anerkennen.
Der erste Einwand, den man gegen die Verwendung der musikalischen
Instrumente innerhalb des Gottesdienstes der Orthodoxen Kirche bringen kann,
bezieht sich im Allgemeinen auf die symbolische Unzuliinglichkeit (im
liturgischen, oben erwahnten Sinne und in Beziehung mit dem
offenbarungsfahigen Aspekt) der Instrumente (als Untergruppe der Werkzeuge),

Bodogae, "Pllrinti ~i Scriitori Biserice~ti" (Kirchliche Eltem und Schriftsteller), Nr. 12, Bukarest,
1988, S. 80.8 1 (PG 32, .192); meine deutsche Obers.
11
Ebenda, (PG 32,192.); meine deutsche Obers.
12
Octoih Mare - care cuprinde cc5ntiirile lnvierii pentru toate zilele siiptiimc5nii pe cele opt glaswi
biserice~ti (Das GroBe Oktoechos - der die Gesange der Auferstehung fiir aile Tage der Woche auf
die acht kirchlichen Modi verteilt enthlilt), Bukarest, 19756.

332
die durch menschliche Hand erzeugt wurden. Selbst wenn man sagen konnte,
dass durch das Schaffen der lnstrumente (als Werkzeuge, durch homo faber) der
Mensch den schopferischen Teil des "Bildes Gottes" (Genesis, 1,27) wie ein
Deotiurg wiederholt, darf man nicht vergessen, dass es gleichzeitig urn den
Versuch geht, sich die eigene, rnenschliche Nacktheit und Unfahigkeit zu
bedecken , die durch den Bruch (die Ursi.inde) von der Lebensquelle, die vom
Gott verkorpert ist, verursacht wurden. Diese Tatsache kann man auch im
urspri.inglichen Schaffen erster, aus Blattern zusammengesetzter Kleider von
unseren Vorfahren beobachten, urn ihre Nacktheit nach dem Si.indenfall vor Gott
zu verstecken (Genesis, 3.7).
Im "Giauben" des Menschen an Instrumente kann sich ("schopferischer")
Stolz verstecken; jedenfalls enthalt dieser "Glaube" Tendenzen der abgottischen
Verehrung dann, wenn es scheint, dass das Instrument den Menschen (oder
zumindest seine Stimme) im musikalischen Ausdruck begleiten oder sogar
korrigieren und ersetzen ka1m.
Auch der modellierende Einfluss des Instruments auf den menschlichen
Geist im Sinne eines Instrumentalismus, der ("wissenschaftlich" und
experimentell) allen Wirklichkeiten, einschlieJ3Jich denen des Lebens, des
Menschen, oder sogar der Gottlichkeit (aile werden allerdings nur als Objekte
behandelt) aogewendet wird, verletzt tief den personlichen Charakter, der
grundsatzlich das meoschliche W esen charakterisiert und zur Kommunikation
und Gemeinsamkeit, zur gegenseitigen Mitteilung von der Unendlichkeit des
Geheimnisses des Anderen (des Menschen und des Gottes) fi.ihrt - und im Gott
befinden sich die Quellen aller Sachen, und nach dessen "Vorbild" wurde auch
der Mensch geschaffen (Genesis 1,27). "Eigentlich hat die Sucht (Leidenschaft)
grundsatzlich our mit Objekten zu tun und sie sucht diese Objekte, weil sie
komplett unter die Herrschaft des lchs, zu seiner Verfiigung gebracht werden
konnen. Aber die Objekte sind grundsatzlich fiir eioe endliche, zeitlich
bescluankte Existenz bestimmt, sowohl als Vergniigensquellen, als auch durch
Dauer, denn sie wegen ihrer Verganglichkeit Ieicht durch Nutzung
verschwinden. Selbst wenn die Sucbt (Leideoschaft) das menschliche Wesen fiir
die eigene Satisfaktion braucht, reduziert sie dieses zum objektartigen Charakter
oder sieht in ihn und verwendet von ibm nur die Objektseite, so dass sie die
unbekannten, in dessen Subjektseite versteckten Tiefen verpasst." 13
Aus einer solchen Perspektive kann nur das menschliche Wesen,
besonders durch seinen geistlichen Teil, das vollkommene und geni.igende
"musikalische Instrument" fur den Lobgesang zur Gottheit sein. Das ist aucb so,
wei! die Fahigkeit des Meoschen, Worter nicht nur als aA:ustisches Erscheinen

13
Dumitru Staniloae, Ascetica $i mistica ortodoxii (Orthodoxe Askese und Mystik), I. VoL, Alba
Tulia, 1993, S. 68; vgl. S. 73: "Fast jede Sucht (Leidenschaft) versucht, die Menschen zum Status
der Objekte zu erniedrigen"; meine deutsche Obers.

333
(der ,,Buchstabe"- 2 Kor.3,6), sondem auch als inhaltliches Phanomen (als
,Geist", mit Sinn und Bedeutung - 2 Kor.3,6) auszusprechen, absolut notwendig
fur den liturgischen Gesang ist, der immer in Beziehung mit dem Wort
vorkommt. Dadurch wird auch das "Vorbild Gottes" aktualisiert: "Gott schuf
[die Menschen, Erganzung V.G.]) nach seinem Vorbild und gab ihnen von Kraft
seines Wortes und machte sie sprachfahig." 14
So kann man besser verstehen, warum die orthodoxe Hymnographie die
Heiligen der Kirche in verschiedener Weise benennt: "Schlagzeug, das Klang
gottlicher Stimme erzeugt [ ...], die Trompete der heiligen Dreifaltigkeit" (iiber
den Heiligen Hierarchen Nikolaus) 15 ; "geheimnisvolle Trompete [ ... ] und von
Gott bewegte Orgel" (iiber den Heiligen Josef, Schriftsteller von Gesangen, am
4. April erwahnt) 16; "Laute, die dem Geist singst" (iiber den Heiligen Andreas
von Kreta, am 4. Juli) 17; "die Gesangsgeige, die Saite der Worter des Geistes"
(ilber den Heiligen Romanus, am 1. Oktober) 18• Es handelt sich nicht um
einfache rhetorische Figuren, sondem vielmehr um eine anthropologische
Vision, in der "die Gestaltung des menschlichen Korpers als Symbol fur
Psalterion und hannonisches musikalisches Instrument hervortritt, um unserem
-
Gott Hymne zu erheben. [ ...) Und der Gesang stellt alles dar, was einen Bezug
mit hoher Kontemplation und Theologie hat." 19
Schon der Heilige Clemens von Alexandrien sprach allerdings im
Allgemeinen iiber den Menschen als das "Instrument" par excellence des
gottlichen Logos?0 Die Worte eines zeitgenossischen orthodoxen Theologen
beweisen die Art, wie diese lde·e bis beute autbewahrt wurde, als er sagt, dass
"Gott braucbt weder unseren Korper, noch unsere Seele, wenn er in uns und in
unserem Geist existieren will, nur irn Masse, in dem dieser Korper und diese
Seele einfache Instrumente [meine Hervorhebung] sind, durch die sich der
Beweis Gottes in uns manifestiert" 21 •

14
Sf.Atanasie eel Mare, Cuviint despre fntruparea Cuviintului, (HI. Athanasius der Grol3e, Wort
von Verkorperung des Wortes), in: ,Scrieri" (Schriften), rum. i.ibers. von Dumitru Staniloaie, I.
TeiJ, "Pl!rin{i ~i Scriitori Biserice~ti" (Kirchliche Eltem und Schriftsteller), Nr. 15, Bukarest, 1987,
S. 92 (PG 25, 101); meine deutsche Dbers.
15
Ceaslov (Stundenbuch), Iasi, 1990, S. 296 (Oikos VIJ).
16
Mineiul pe aprilie, (Menologion fur April), Bukarest, 19775 , S. 27 (Vesper).
17
Mineiul pe iulie (Menologion flir Juli), Bukarest, 19845, S. 29 (Vesper).
18
Mineiul pe octombrie (Meoologion fur Oktober), Bukarest, 1983 5, S. 6 (Vesper).
19
SfVasi1e eel Mare, Omilie Ia Psalmi - Ps.XXIX (Hl.Basmus der Grosse, Psalmenhomilien -
XXIX), in: ,Scrieri" (Schriften), I. Teil, rum. fibers. von Dumitru Fecioru, "Parin~i ~i Scriitori
Biserice~ti" (Kirchliche Eltern und Schriftsteller), Nr. 17, Bukarest, 1986, S. 236 (PG 29,305);
meine deutsche Dbers.
20 ~-
Sf. Clement Alexandrinul, Proleptic, I (HI. Clemens von Alexandrien, Proteptic, I; PG 8,60), cf.
Theodore Gerold, Les Peres de l'Eglise et Ia Musique, Paris, 1931, S. 125.
21
Nichifor Crainic, Sfinfenia, fmplinirea umanului - curs de teologie misticii, 1935-1936, (Die
Verherrlichung, Die Erfiiltung des Menschlichen - Die Lehre der mystischen Theologie, 1935-36),
Iasi, 1993, S. 206; meine deutsche Obers.

334
 Die eigentlichen rnusikalischen Instrumente und deren Verwendung in der
orthodoxen Kirche enthiillen durch ihren beschriinkten Syrnbolisrnus (man
konnte sogar von einem vorgenommenen symbolischen Reduktionismus
sprechen), der durch die Einfachheit des durch das Schlagen der Materie/des
Stoffes der Glacken und der KlangsUibe erzeugten Klanges realisiert wird, die
authentische Teilnahme, innerhalb der Wahrheit/Ehrlichkeit seine Grenzen, an
der "Symphonic" der Schopfung, die die G6ttlichkeit lobt.
Schliel31ich beschaftige ich mich mit einem letzten nicht-textuellen
Aspekt, der einigermal3en im Gegensatz zur unmittelbaren Reali tat des Gesanges
steht: das Schweigen (/die Stille). Allgernein betrachtet darf man nicht
vergessen, dass in der meisten Zeit in den Kirchen das mit besonderer Sorge
kultivierte Schweigen (/Stille) herrscht. Man weil3, dass man in der Kirche nicht
laut sprechen darf (aul3er von den die Liturgie vorfuhrenden Priestem) und irn
Allgemeinen keine Gerauschen gemacht werden diirfen.
Als das angemessene Medium, in dem der liturgische Gesang geboren und
durchgefiihrt werden kann, enthiillt das Schweigen seine symbolische
Wichtigkeit, als der Heilige Dionysius der Areopagit es mit der "gottlichen
Dunkelheit" in Verbindung bringt - als Ausdruck der Tiefen (oder der Hoben)
der apophatischen Erkenntnis Gottes und Annaherung zu ihm. Der Heilige
Dionysius der Areopagit spricht von "dem hochsten, iiber-unbekanntesten und
iiber-glanzendsten Gipfel der mystischen Prophezeiungen, in dem die einfachen,
absoluten und unbewegbaren (/unabanderlichen) mystischen Geheimnisse der
Theologie, die andere Geheimnisse erschaffen, im iiber-lichtvollen Dunkel des
Schweigens [meine Hervorhebung] versteckt bleiben"22• Das ist deshalb so, weil
"je hOher man steigt, desto weniger Worter wegen der Kontemplation der
verstiindnisvollen Worter werden [...) [und] wenn man die Dunkelheit, die sicb
iiber dem menschlichen Verstand befindet, betritt, findet man nicht eine klare
und biindige Redeweise, sondern das absolute Schweigen [Stille - meine
Hervorhebung] und das Aufboren des Denkens" 23 •
Der Heilige Basilius der Grosse erwahnt auch "die geheimnisvoll
autbewahrte Lehre unserer Eltem, die gewusst haben, dass man durch
Schweigen [meine Hervorhebung] den sakralen Charakter der (mystischen)
Geheimnisse bewahren kann [ ...], [wei!) die Aposteln und die Eltem, die von
Anfaog an die Sachen der Kirche in Ordnung gebracht haben, durch Geheimnis
und durch Schweigen [meine Hervorhebung] den sakralen Charakter der

22
Sf.Dionisie Pseudo-Areopagitul, Teologia misticii (HI. Dionysius der Arcopagit, Mystische
Theologie). rum. libers. von Theodor Simenschy, lasi, 19932, S. 147 (PG 3,997); meine deutsche
Obers.
23
Ebenda, S. 151 ff. (PG 3,1 033); meinc deutschc Obers.

335
(mystischen) Geheimnisse aufbewahrt haben [.. .]. "24
Ohne den Anspruch der Erschopfung aller, bisber als "nicht-
textuell" cbarakterisierten/definierten Aspekte des liturgischen
orthodoxen Gesanges und deren (wissenschaftlicher) Behandlung, hoffe
ich, dass ich trotzdem die Aufmerksamkeit tiber die Wichtigkeit dieses
Typus von Aspekten in der orthodoxen Okonomie der liturgischen Mittel
angezogen habe.

Pr.Vasile Gd'ijdian

24
Sf. Vasile eel Mare, Despre Sfontul Duh ... (HI. Basil ius der Grosse, Ober den Heiligen Geist...),
S. 79 ff. (PG 32,188ff.); meine deutsche Dbers.

336
 CERCETAREA SISTEMATICA ~I VALORIFICAREA
TEZAURULUI DE ORALITATE AL CANTAim DE
STRANA DlN BISERICILE ARHIEPISCOPIEI
SIBIULUI•

Relevanfa temei pentru dezvoltarea cunoa~terii ~tiinrifice

Faptul apartenen~ei actuale a cca.87% din populatia Romaniei Ia Biserica

Ortodoxa este urmarea unei istorii in care nenumarate institutii sociale sau de
culturii ~i educatie s-au nascut ~i s-au dezvoltat in imediata apropiere a
bisericilor, inainte de a deveni uneori autonome.
Intre artele care au cunoscut o lndelungata dezvoltare in striinsa legatura
cu cultul bisericesc se numara ~i muzica bisericeasca. Actualmente se poate
estima un numar de peste 15-20 000 de ciintareti cu o pegatire mai mult sau mai
putin profesionaUi In cele peste 10 000 de biserici ortodoxe ~i cateva sute de
manastiri de pe teritoriul Romaniei, pe langa un numar mult mai mare de
cantareti ocazionali, amatori, recruta~i din dindul credincio~ilor.
Aceasta realitate, ca ~ i emulatia permanenta de factura cultural-artistica in
jurul muzicii biserice~ti justificii cercetarile cu caracter ~tiintific 'intr-un domeniu
de a~ larg interes.
Pana astiizi, muzica bisericeasca ortodoxa a pastrat In diferitele regiuni
istorice ale Romiiniei caracteristici deosebite, dezvoltate de-a lungul secolelor de
evolutie istoricii uneori diferita. Situatia muzicii biserice~ti traditionale din
Ardeal atrage indeosebi atentia, deoarece cercetatorii au observat de timpuriu
sinteza originalii care s-a realizat In aceasta zona intre originile bizantine
evidente (~i comune cu muzica bisericeascii a celorlalte regiuni istorice ale
Romaniei) ~i influentele foarte puternice de facturii folcloridi. Valoarea ~i
originalitatea acestui adeviirat tezaur de cantare traditionalii, In bunii masurii
piistrat oral, nu mai trebuie subliniatii, el a~teptiind doar culegerea ~i valorificarea
adecvatii. Se poate spune ca el constituie o valoare culturalii ce depii!?e~te ca
importantii interesul national (ca una dintre miircile de identitate), reprezentand o
contributie romaneascii la concertul european ~i mondial al culturilor.
Din plicate, eel mai adesea !ipsa mijloacelor a lmpiedicat cercetarea
sistematica ~i valorificarea tezaurului de cantare bisericeascii oraHi din Ardeal,
de~i In ultima jumatate de secol (~ i chiar mai de demult) cei care s-au ocupat de
muzica bisericeascii din Ardeal au atras in repetate randuri atentia asupra

• Acest studiu a constitujt expunerea de motive in vederea obrinerii unui grant din partea
Ministerului Educapei $i Cercetarii - Consiliul National al Cercetarii ~tiinpfice din invlil3Jnantul
Superior, pentru un proiect tip A, in anul 2002.

337
necesitatii unui studiu ~tiintific. !ntre ace~tia pot fi ami ntiti profesorii de la
Facultatea de Teologie din Sibiu: Timotei Popovici, Petru Gherman, Gheorghe
$oima.
inceperea cercetarii pe cuprinsul Arhiepiscopiei Sibiului este interesanta ~i
prin faptul ca prima culegere de "Cantari besericesci" din Ardeal a aparut Ia
Sibiu in anuJ 1890, sub ingrijirea profesorului de cantare de atunci, Dimitrie
Cuntan. lncercarea nereu~ita a luiTimotei Popovici ~i ale colaboratorilor sai de a
actualiza aceasta culegere (Ed. a doua a "Cantarilor biserice~ti" ale lui D .Cuntan,
Sibiu, 1925) nu a impiedicat circulatia orala a diverse variante de cantare
bisericeasca in cuprinsul Arhiepiscopiei Sibiului.
Actualmente urgenta unei culegcri, cercetiiri ~i valorificari sistematice a
variantelor orale de cantare bisericeasca traditionale este impusa ~i de faptul
disparitiei treptate a vechilor cantiireti (batrani tarani) ~i de uniformizrea tot mai
pronuntata a dintarii biserice~ti din ultimele decenii, datorata influentei educatiei
muzicale "de ~coaUi", in seminarii ~i facultati - care au cunoscut o mare
dezvoltare mai ales In ultimul decen iu de libertate religioasii.
La fel de urgenta este necesitatea formarii unor tineri cercetatori
profesioni~ti, cu o viziune noua, interdisciplinara ~i modema (inclusiv Ia nivelul
mijloacelor tehnice) in abordarea unui domeniu traditional de un constant interes
(cum este eel Ia care se refera prezentul proiect), pentru a completa golul de
cadre specializate, suplinite In prezent eel mai adesea empiric ~i Ia mtiimp lare.

R olul ~i responsabilitiifile tinerilor in dezvoltarea cercetiirii de

specialitate
Din acest punct de vedere, toti cei patru membri ai echipei de cercetare
propuse ( cu exceptia directorului de proiect) sunt tineri cu viirsta sub 35 de ani.
Buna lor pregatire profesionala este sustinuta ~i de o orientare pluridisciplinarli -
marea majoritate a membrilor echipei fiind absolventi, pe l~nga Teologie, ~i a
unei a doua facultat i, in domenii cum ar fi arta muzicala sau informatica.
Prezentul proiect de cercetare constituie astfel prilejul punerii in practica ~ i
dezvoWirii capacitatilor deja dobiindite de tinerii cercetatori.
De asemenea, In cadrul acestui proiect se pun bazele unei infrastructuri
modeme de cercetare, alcatuita preponderent din tineri speciali~ti, lntr-un
domeniu cum este cantarea bisericeasca, t n care uneori traditionalismul lngust a
tmpiedicat patrunderea spiritului ~tiinri fic autentic, lasand loc empirismului
amatoricesc, parerilor "dupa ureche" ~ i chiar imposturii.
Acest proiect cauta sa incurajeze ~i sa promoveze valorile autentice ale
ciintarii traditionale de strana din Ardeal, printr-o abordare pluridisciplinara, In
care mijloacele modeme de culegere, analiza, prelucrare ~i arhivare a inforrnatiei
servesc ~i se mcadreaza in traditia autenticii a domeniului cercetat. Se tncearca
astfel ~i dezvoltarea un spirit nou, proaspat, pentru tinerii cercetiitori, care sunt
atilt de necesari intr-un domeniu de venerabila tradirie.

338
 Stadiul actual a/ cunoa~terii in domeniu pe plan nafional ~i
intemafional
Studiile de pana acum in domeniul muzicii liturgice (biserice~ti) ortodoxe
romane~ti din ultimul secol au stabilit ca"ca muzica liturgica romaneasca, cu
toata varietatea ei regionala, are Ia baza muzica bizantina" • in acela~i timp, in
1

ceea ce prive~te cantarea bisericeasca din Ardea1, se poate remarca faptul ca

aceasta a fost influentata de folclorul muzical caracteristic regiunii 2, realizfmdu-
se o sinteza originala intre muzica bisericeasca de provenienta bizantina ~i
muzica populara !ocala, prin intalnirea oralitatii specifice folc lorului muzical cu
oralitatea 9e caracterizeaza traditia muzicala bizantin~e.
Atunci dind, Ia Sibiu, in anul 1890, dupa sfatul ~i indemnul anterior al
Mitropolitului Andrei $aguna, se publicau pentru prima oara in Ardeal
"Cantarile bisericesci - dupa melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici
ortodoxe, culese, puse pe note ~ i arangeate de Dimitrie Cuntanu, Profesor Ia
seminarul «andreian» arbidiecesan" 4 , autorul nu racea dedit sa culeaga ~i sa
fixeze in scris una dintre variantele orale, pe care el a considerat-o mai de
autoritate: "recunoscand necesitatea ~i utilitatea, ca melodiile cantiirior
bisericesci de strana sa se fixeze prin punerea lor pe note (s.n.), inca Ia anul
1868, Metropolitul Andreiu m'a slatuit: ca, pentru conservarea ~i cultivarea lor
mai sigura, tote cantiirile de strana sa le culeg ~i sa le scriu cu notele muzicii
rooderne (s.n.). Urmand sfatului arbieresc, inca de pe atunci am fiicut inceputul
acestei colectiuni, scriind pe rand cantarile n6stre bisericesci [... ] cum- dupa auz
- le lnvatasem ~i eu de Ia predecesorii mei" 5 •
Existenta ~i a altor variante de circulatie oraHi a fiicut ca in anul 1925
Timotei Popovici impreuna cu Candid Popa ~i cu Aurel Popovici sa incerce o
imbunaHitire a caqii lui Dimitrie Cuntan(u), propunand in acest scop tocmai
unele dintre celelalte variane In circulatie oraHi, intreprindere care insii nu a fost
bine primita Ia vremea respectiva, fapt care a descurajat alte incerciiri (care nu ar
fi servit, printre altele, tendintelor de uniformizare urmarite de autoritatea
bisericeasca).

1
Gh.Ciobanu, Raportul dintre muzica licurgicii romiineascii ~i muzica bizantinti, in "Studii de
etnomuzicologie ~i bizantinologie", vol.ll, Bucure~ti, 1979, p.268.
2
Gh. Soima, Muzica bisericeascii $i laicii in lnstitutul Teologic din Sibht, in "Mitropolia
Ardealului", VI 1961, nr. ll-12, p.798.
3
I.D.Petrescu, Etudes de Paleograplrie musicale byzantine, Bucure~ti, 1967, p.I3: "in viata
bizantinll, nimic nu este mai putemic dcciit tradipa, mai ales orala" (trad.n.).
4
Dimitrie Cuntanu, Cantiirile bisericesci - dupii melodiile celor opt glasuri ale sfintei biserici
ortodoxe, cu/ese, puse pe note $i arangeate de Dimitrie Cun{anu, Profesor Ia seminarul
"andreian" arhidiecesan, Sibiu, ed.l, 1890, Editura autorului.
'Ibid., din Prefata.

339
 Totu~i, in anul 1940, Petru Gherman, profesor Ia Academia Teologica
"Andreiana" din Sibiu arata ca "pentru o complecta cunoa~tere a muzicii
biserice~ti existente in practica poporului nostru, este nevoie de a uza de toate
mijloacele de investigatie pentru aducerea ei Ia lumina, ca: fonograf, notatie
dupa auz de Ia cat mai multi cantareti de bisericii ~i cuprinzand cat mai mult
spafiu geogra:fic. Neputiind-o cunoa~te complect - dupa cat s'a notat piina acum-
nu ne putem fixa cu temeiu asupra unui singur gen de dintare bisericeasca.
Trebuie sa se porneasca Ia lucru pentru dezgroparea muzicii biserice~ti pe cafe
folkloristicii [... ] [deoarece] constituie un adeviir faptul eli muzica popularii este
6
legatii structural de cantarea bisericeascii." .
Din plicate, !ipsa mijloacelor ~i a imprejuriirilor favorabile nu a permis
ducerea Ia indeplinire a unor astfel de program de cercetare. Cel mult,
Gh.Ciobanu (ca ~i alti cercetatori) a dezvoltat studii comparative lntre diferitele
stiluri de dintare bisericeascii pe teritoriul Romaniei, pe baza culegerilor de
cantari biserice~ti "clasice", deja existente . 0 culegere a variantelor orale ~i un
7

studiu sistematic al fenomenului oraliUi~ii pentru dintarea bisericeasca din

Ardeallipse~te tnsa, panii Ia aceasta data.
De asemenea, preocuparile de istorie a muzicii biserice~ti in Ardeal nu au
tratat in mod special problematica oralitatii dintarii de strana din aceasta zona
. . ~8
1stonca .
Subsemnatul director al prezentului proiect de cercetare am cules ~i
publicat ocazional unele variante orale, pentru glasurile biserice~ti , sustinand In
9

ultirnii ani ~i o serie de comunicari ~t iintifice 1n legaturii cu oralitatea cantiirii

10
bt.sence~tl
. . d.m Ad r ea1 .

6
Petru Gherman, Muzica bisericeascii din Ardeal - generalitiifi, in "Omagiu lnalt Prea Sfintiei
Sale Dr.Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Ia douazeci de ani de arhipastorire", Sibiu, 1940,
f.IO.
Gheorge Ciobanu, Muzica Bisericeascii Ia romiini, in "Studii de etnomuzicologie ~i
bizantinologie", vol.l, Bucure~ti, 1974, p.329-401.
8 Vasile Stanciu, Muzica bisericeascii ortodoxii din Transilvania, Cluj-Napoca, 1996.
9
Vasile Grajdian, Ciintiiri religioase, colinde # lucriiri instrumentale, Editura Universitlitii
"Lucian Blaga", Sibiu, 2000, p.
10
Vasile Grajdian, Aspecre de oralitore fn conrareo de strona din Ardeal, in "Acta Musicae
Byzantinac" la~i, voi.Il, nr.l, aprilie, 2000, p.65-75; idem, Ora/irate ~i uniformizare in evolufia
cantiirii biserice$ti de origine bizantinii, in rev.idem, vol.ill, aprilie, 2001, p.38-45; idem,
Jmportanfo aclivitii{ii lui Dimitrie Cun{an pentru evolufio ciintiirii biserice$1i din Ardeal , studio
prezentat in cadrul Simpozionului "Dimitrie Cuntan, o noua directie a muzicii biserice~ti
ardelcnc", Bra~ov-Cristian, 9 oct.1999, publicat in ''Telegraful Roman", Anul 149 (2001), nr.43-46
( 15 nov.-1 dec.), p.6-7; idem, Elemente de ora/irate fn cortea de con tori biserice$fi a lui
D.Cun{aflu (Sibiu, 1890), studiu prezcn1a1 in cadrul celui de-al 8-lea Simpozion intemarional de
muzicli bizantina, cu tema "Muzica bizantinll - de Ia esenta originalllla tradifii locale~ regionale",
l~i, 7-9 mai 2001 , publicat in "Acta Musicae Byzantinae" (Ia~), voi.IV, mai, 2002, p. J82-187;
idem, Oralitarea ciimarii liturgice orrodoxe $i notafia muzicalo (19p.), in curs de pubhcare in
"Revista Teologicll", Sibiu; idem, Ciiteva aspecte actuale de oralitale fn ciintarea bisericeascii din

340
 In slar~it, o observa~e din domeniul mai strict al cercetarii folclorice ne
indica zona care se urmare~te a fi supusa cercetarii, Arhiepiscopia Sibiului, ca
fund interesanta ~i deoarece ea face parte din Transilvania meridionalii, care este
"spatiul de convergenta al proprietatilor generale ~i comune ale cantecului
11
romanesc, focar de difuziune in toate directiile a numeroase melodii" .
Cercetarea sistematica in continuare ~i valorificarea ~tiin~fica ~i general
cultural-artistica a tezaurului inca neadus la lumina al cantarii biserice~ti de
factudi folcloricii. din Ardeal reprezinta o necesitate din orice punct de vedere am
privi aceastii problema ~i o datorie de con~tiinta fata de inainta~ii no~tri.

Contribufii Ia dezvoltarea cunoa~terii ~tiintifice

Contributia ~tiintifidi esentiala a acestui proiect consta in abordarea
sistematica a unui domeniu inca necercetat (sau cu totul insuficient cercetat),
deosebit de important pentru cei, atat de numero~i, interesati de muzica
bisericeasca romaneasca. La modul concret ~i mai detaliat contributiile ~ti intifice
ale prezentului proiect de cercetare privesc:
- Culegerea ~i arhivarea In premiera a unui volum foarte mare de
documente sonore din domeniul dintarii biserice~ti din Ardeal.
- Recenzarea cantaretilor (raportori) biserice~ti din Arhiepiscopia Sibiului.
- Analizarea din punct de vedere muzicologic a materialului cules ~i
elaborarea unor studii de siiltezii. in domeniu.
- Efectuarea unor studii statistice privind caracteristicile ~i riispandirea
diferitele variante in circulatie.
- Determinarea celor mai intersante variante de cantiiri, spre a fi propuse
lnvatamantului muzical bisericesc (~i nu numai).
Obiectivele proiectului
Astfel, conform celor deja ariitate mai sus, obiectivul general al
proiectului prive~te cercetarea sistematica ~i valorificarea variantelor cantiirii
biserice~ti traditionale (de strana) din Ardeal, in bisericile de pe cuprinsul
Arhiepiscopiei Sibiului, el concretizandu-se in cateva obiective specifice:
- Identificarea ~i catalogarea cantaretilor biserice~ti de pe cuprinsul
Arhiepiscopiei Sibiului ( dupa varsta, pregatire, mediu rural sau urban etc.)
- Culegerea variantelor de cantare bisericeasca traditionala din bisericile
Arhiepiscopiei Sibiului

- Ardeal, studiu prezentat in cadrul celui de-al 8-lea Simpozion international de muzica bizantina, cu
tema "Semnificafia continuitatii muzicii bizantine", Ia~i, 20-22 mai 2002, in curs de publicare 'in
"Acta Musicae Byzantinae" (Ia~i).
11
Speranta Radulescu, Cantecul-tipologie muzicalii, lnstitutul de Etnografie ~i Folclor, Colectia
naponala de folclor, Edit.Muzicala, Bucure$ti, I 990, p.4

341
 - Trierea, selectarea, transcrierea ~i analiza muzicologica sistematica a
variantelor de cantare culese, pentru determinarea unor modele tipice de cantare
~i a carteristicilor acestora.
- Elaborarea unor materiale de prezentare a rezultatelor cercetarii: studii,
monografii etc.
- Realizarea unei Arhive sonore (fonotecii), pe suport digital (CD),
cuprinzand cantiirile culese, In paralel cu producerea unor CD-uri audio
antologice, cu exemple muzicale valoroase din punct de vedere artistic.
- Alcatuirea unei baze de date, care sa permitii accesul eficient Ia
informatiile obtinute in cadrul proiectul de cercetare, utilizabilii ~i pentru
cercetiiri viitoare.
- Introducerea unor date sintetice ale rezultatelor cercetiirii in programele
de inviitamant aJe seminariilor ~ i facultiitilor de teologie.

Activitii{ile de cercetare
Pentru atingerea obiectivelor cercetiirii se vor efectua urmatoarele
activitati specifice:
- I;:fectuarea unor studii statistice asupra structurii corpului de cantiireti
biserice~ti din Arhiepiscopia Sibiului, penrru a determina, tntre altele, prioritatile
cercetiirii tn teren.
- Culegerea documentelor muzicale ~i a unor informatii aditionale.
- Arhivarea ~j clasificarea documentelor culese.
- Analiza mlizicologica(~i acustica unde este cazul) a docurnentelor culese.
- Realizarea unor sinteze pe baza studiilor efectuate.
Metodologia cercetiirii, fa ze ~i termene etc.
tn cadrul acestui proiect metodologia cercetarii impune parcurgerea
catorva etape (sau faze) obligatorii (in care se lncadreazil diferitele activiHiti de
ce rcetare):
1. 0 etapa de pregatire a cercetiirii, cu stabilirea prioriUitilor in activitatea
de culegere a informatiei in teren
2. Activitatea de culegere in teren a documentele sonore ~i a altor
informapi colaterale necesare.
3. 0 prirnil selectare, clasificare ~i arhivare a documentelor culese.
4. Analiza muzicologica (~ i etnologica) sistematica a materialului cules.
5. Realizarea unor studii de sintezii pe baza analizelor efectuate asupra
materialului culese pe teren.
Prezentara acestor etape este una de principiu, in practica putand exista
unele suprapuneri sau reveniri Ia etape anterioare.
to etapa int:ii, de pregatire a cercetiirii, pe baza unui recensiimant al --
cantaretilor din Arhiepiscopia Sibiului, cu ajutorul Protopopiatelor
Arhiepiscopiei, se organizeazil un calendar al culegerii documentelor muzicale
in teren . Un studiu preliminar asupra $ematism-ului publicat in lndrumiitorul

342
 bisericesc pe anul 2001 (Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, p.222-244) a
indicat un numar de cca.43 cantareti pentru cele 43 de parohii din protopopiatul
Agnita, 38 cantirep pentru cele 28 de parohii din Protopopiatul Avrig (unele
sunt cu cate doi cantareti), 74 cii ntiireti pentru 99 parohii ale Protopopiatului
Bra~ov (cele in constructie nu au cantii.reti angajati inca) , 105 cantarep pentru
86 parohii ale Protopopiatului Fagara~, 59 cantareti pentri 59 parohii ale
Protopopiatului Media~, 41 cantareti pentru 41 parohii ale Protopopiatului
Rupea, 32 cantareti pentru 27 parohii ale Protopopiatului Sali~te, 85 cantarep
pentru 64 parohii ale Protopopiatului Sibiu. ~adar un total de cca.477 cantiireti.
Printr-un dialog continuu (eventul corespondenta) cu preotii ~i cantare~i
parohiilor Uitlleaza a se lua in evidenta ~i ceilalti cantareti (mai ales cei in
varstii), care nu apar in ~ematismul analizat, dupa care se poate stabili un
calendar (o agenda) a intalnirilor pentru etapa a doua, ce a culegerii
documentelor muzicale ~i a informatiilor insotitoare.
La aceasta etapa participa fntreaga echipii de cercetare (corespondenfa
presupunand o munca laborioasa, prin volumul ei), inforrnaticienii din echipa
realizand ~i o mica bazii de date cu numele ~i celelalte date biografice ~i
profesionale ale cantaretilor.
Termen pentru etapa intai: lunile I-IV
E tapa a doua prive~te in special culegerea documeotelor sonore ~i a
celorlalte informat}i In teren.
Prioritate vor avea cantiirefii biitrani ~i cei din mediul rural, flira a fi
neglijati ulterior si ceilalti.
Directiile care se vor urmari in activitatea de culegere sunt:
a. glasurile biserice~ti
b. cantarile la Sf.Litughie.
c. cantari Ia Taine ~i Ierurgii
d. cantari Ia Sarbatori
e. irmoase (Axioane)
f. podobii
g. pricesne
h. alte cantari biserice~ti
La activitatea de culegere participa directorul de proiect impreuna cu
Asist.drd.Dobre Sorin, specializati In muzica, restul echipei ocupandu-se in
special cu arhivarea pe CD a informa~iei brute ~i o prima clasificare (fonotecare),
acestea fiind activitati caracteristice unei a treia etape (faze) a activitatii.
Saptamanal (~i lunar) se vor face evaluari ale activitatilor desfli~urate.
Unele activitiiti de culegere, specifice acestei etape, pot incepe inca din primele
luni ale etapei de pregatire, in masura stabilirii unor obiective pentru lucrul in
teren.
Termen pentru etapa (faza) a doua-~i a treia: lunile IV-IX

343
 (cu o preponderenta In lunile de vara, cu mai mult timp disponibil pentru
ecbipa ~i vreme favorabila pentru deplasari)
Etapa a patra este cea a analizelor ~i clasificarilor avansate, putiind
i'ncepe odata cu adunarea unei cantitati suficiente de material cules ~i
concomitent cu . Directiile urmarite vor fi acelea~i ca Ia etapa de culegere: a.
glasurile biserice~ti, b. cantiirile Ia Sf.Litughie, c. cantari Ia Taine ~i Ierurgii, d.
ciinHiri Ia Sarbatori, e. irmoase (Axioane), f. podobii, g. pricesne, h. alte cantari
biserice~ti. Dupa transcrierea lnregistdirilor selectate se vor studia structurile
muzicale (scari, formule melodice, cadente etc.), elemente de agogica, ritmica
etc. Elementele de stil interpretativ, tebnica vocala etc. vor fide asemenea avute
In vedere.
Aceasta etapa va permite deja elaborarea unor lucrari cuprinzand rezultate
~i concluzii pat}iale ale cercetarii (materialului cules).
La aceasta etapa participa In principal speciali~tii in muzicologie, ceilalfi
membri ai echipei continuand arhivarea ~i procesarea materialului cules ~i
prelucrat (analizat), In vederea redactarii ulterioare a rezultatelor.
Termen pentru etapa a patra: lunile V-X
Ultima etapi, a cincea, a primului an al proiectului va urmari elaborarea
uoor lucrari care sa prezinte rezultatele cercetarii desra~ura te In primul an ~i
determinarea corectiilor metodologice necesare pentru anii urmatori.
Termen pentru etapa a cincea: lunile IX-Xll
In toate etapele proiectului se vor urmari cu rigurozitate normele
deontologice ale cercetarii, toti participantii - echipii de cercetare ~i raportori -
colaborand In deplina cuno~tinta a scopurilor cercetarii ~i cu acceptuJ benevol,
garantandu-se protejarea dcplina a drepturilor ~i interesclor personale.
Modul de valorificare a rezultatelor
Rezultate/e parfiale obtinute ca urmare a acestei cercetari vor fi prezentate
in conferinte nationale ~i internationale (cu mentiunea ,Cercetari realizate cu
sprijinul CNCSIS").
Rezultatelefinale ale cercetarii, Ia capiitul celor trei ani de cercetare, vor fi
publicate intr-unul sau mai multe volume de sinteza (purtand de asemenea
menfiunea ,Cercetari realizate cu sprijinul CNCSIS").
Datele obtinute vor fi organizate ~i intr-o bazii de date (Acces), care sa
permita identificarea rapida a interpretilor sau a categoriilor de documente
sonore, dupii mai multe criterii de cautare.
Documentele sonore, dupii selectarea ~i sistematizarea (codificarea) lor,
vor fi arhivate pe o serie de CD-uri audio - sau in cazul unui volum prea mare in
format Mp3 (care permite o densitate de cca.IO ori mai mare Ia o calitate sonora
comparabila) - pentru continuarea ulterioara a cercetarilor.
Va fi realizat de asemenea unul sau mai multe (o serie de) CD-uri audio
cuprinzand o selectie antologica a celor mai valoroase documente sonore (din
punct de vedere artistic ~i interpretativ), pentru un public mai larg.

344
 Toate rezultatele cercetarii vor fi propuse ~i ~colilor cu profil teologic,
seminarii ~i facultati de teologie din Biserica Ortodoxa Romana, pentru largirea
~i lmbogatirea pregiitirii ln domeniul cantarii biserice~ti.

Perspective de continuare a cercetiirii

Sunt de presupus eel putin doua direqii de continuare ulterioara a
cercetarilor desfii~urate 1n cadrul acestui grant:
1. Volumul probabil foarte mare al documentelor sonore culese 'in teren va
face ca munca de analiza ~i sistematizare sa continue pe durata altor ca?va ani.
2. Pentru culegerea In teren a documentelor sonore, acolo unde aceasta
activitate nu a putut fi frnalizata din diferite motive, se va incerca gasirea unor
noi surse de finan~are , eventual prin atragerea ~i cointeresarea altor institutii
culturale de profit asemanator- spre exemplu Institutul de Etnografie ~i Folclor,
Muzeul civlizatiei populare din Sibiu etc.
Colectivul de cercetare propus:
Pr.Conf.Univ.Dr.VASILE GR.AJDIAN (director de proiect)
Asist.Drd. VASILE SORJN DOBRE
Prep.Ing.CORINA GRECU
Bibliotecar-Arhivist Ing.IULIANA STREZA
Masterand CLAUDIU NICULCIUC
Resume
Le chant ecclesiaJ orthodoxe represente un tresor spirituel important au
cadre deJa culture roumaine et une contribution originelle pour !'ensemble de Ia
musique universelle.
Dans les paroisses orthodoxes de la Transylvanie la musique presente des
caracteres speciales: elle s'est developpee les demieres siecles comme une
synthese entre la musique d'origine byzantine et le folklore roumain. Apres un
premier volume de "Chants ecclesiastiques", que D.Cuntanu a publie en 1890 a
Sibiu, d'autres specialistes (Timotei Popovici, Petru Gherman, Gheorghe ~oima
etc.) ont attire !'attention sur Ia necessite d'une recherche approfondie des
diverses variantes qui circulent oralement.
Au cadre d'un projet propose pour le financement du Ministere de
!'Education et de Ia Recherche, une jeune equipe de specialistes de la Faculte de
Theologie "A.Saguna" de Sibiu essayera de recenser, enregistrer, archiver,
transcrire, analyser et valoriser d'une fayon systematique (eta !'aide des moyens
modernes, digitales) Ies divers aspects du chant dans les paroisses de
- I' Archeveche de Sibiu.
Pr.Conf.Univ.Dr.Vasile Griijdian

345
 UNIRE SAU DEZBINARE?
ASPECTE CANONICE ALE UNIATISMULUI
DIN TRANSILVANIA*
0 deosebire esentiala mtre istoriografia ortodoxa ~i cea catolica cu privire
la uniatismul din Transilvania consta in faptul ca, teologii sau istoricii, nu folosesc
acela~i limbaj, aceea~i terminologie pentru acela~i eveniment istoric, chiar daca scriu
1n aceea~i limbii. Acele~i documente, acelea~i realitii[i istorice, acelea~i imprejuriiri
sunt descrise de cele doua piirti in termeni nu nwnai diferi~, ba chiar contradictorii,
astfel incat istoriografia Jegatii de tema amintitii nu are nici pe departe un caracter
unitar. lata de ce ideea de a realiza o istorie comuna cu privire Ia uniatism trebuie sa
inceapa neaparat de Ia analiza limbajului, care ar trebui arrnonizat, explicat ~i
acceptat de ambele Piirti·
Cel mai concludent exemplu in acest sens se refera chiar Ia terrnenii care
descriu evenimentele biserice~ti din Transilvania, din jurul anului I 700: uuire sau
dezbinare?
1n istoriografia ortodoxii se afuma preponderent ca Ia anul 1700 in
Transilvania a avut loc o dezbinare a Bisericii romane:,;ti, 'in timp ce istoriografia
catolica se afmna in mod consecvent cii a avut Joe o unire bisericeasca. Intrebarea,
deoseb.it de delicatii, care se na~te de aici, suna in felul urmiitor: ce a fost in realitate,
unire sau dezbinare? Riispunsul nu este u~or de dat sau de acceptat, mai ales atunci
cand conceptii :,;i interese contemporane sunt proiectate In realitiitile istorice trecute.
1n cele ce urmeaza lncercam un riispuns din punct de vedere canonic, care
poate fi rezumat 'in felul urmator: evenimentele biserice~ti de Ia anul 1700 din
Transilvania pot fi numite, in acela~i timp, atat unire cat ~i dezbinare. Folosirea celor
doi termeni este, din punct de vedere canonic, deplin justificata, lucrul eel mai
important este interdependenta lor. Altfel spus, in jurul anului 1700, in Transilvania,
a avut Joe o unire pe seama dezbinarii credincio~il or Bisericii romane~ti sau o
dezbinare ca urmare a unirii cu Roma.
Infiiptuirea unei uniri tara a plati pretuJ dureros al dezbiniirii a fost, pentru
vremea aceea, o imposibilitate. Afumatia este paradoxala, dar reaHi :,;i tocmai in
acest paradox consta problematica ce s-a nascut din uniatism, pentru cii unirea unor
credincio~i ardeleni cu Biserica Romei nu a fost posibilii decat prin ruperea lor de
Biserica Ortodoxii. Orice rasad nu poate fi replantat - intr-un pamant mai bun sau
mai rau - pana ce nu i se smulg radiicinile din pamantul initial. ~a s-a intamplat ~i
cu credincio~ii uni?: s-au unit cu Biserica Romei dupa ce au fost rupti de Biserica
strabuniL Daca n-ar fi fost acest paradox, atunci uniatismul nu ar fi fost o problema
care sa 1ngreuneze relatiile ortodoxo- catolice. A afrrma altceva este contrar oriciirei
evidente.

• Referat suspnut Ia Viena, Ia sirnpozionul privind uniatismul din Transilvania, organizat de

Fundatia ''Pro Oriente" din Austria, intre 4 - 10 iulie 2001. Lucrarile acestui simpozion au fost
publicate in ,,Annales Universitatis Apulensis. Series Historica", 6/II, Alba lulia, 2002. ln mod
surprinzator, referatul de fata a fost exclus din acest volum;

346
 lata de ce astazi problema uniatismului a devenit atat de actuala in
dialogul teologic oficial ortodoxo - catolic, pentru di acum se dore~te in!aptuirea
unei adevarate uniri, care sa nu mai plateasca, precum odinioara, pretul deosebit de
amar al dczbinarii. Aceasta unire fiira dezbinare poate fi numita tn mod deplin
unitate, tn timp ce unirea prin dezbinare a ramas caracterizatii prin termenii uniatie,
1
uniatism sau unionism •
Pe de alta parte, folosirea unilaterala ~i exclusivista a unuia din cei doi
termeni amintiti mai sus este gre~ita ~i din pacate lucrul acesta se intampla foarte des
in scrierile contemporane. La fel de gre~ita este teoria unor teologi sau istorici care
sustin ca in Transilvania s-a vrut initial o unire a celor doua Biserici, dar care,
defectuos realizata, a dus la dezbinare, adica la un efect nedorir. Aceasm idee este,
din plicate, utopicii pentru ca o unire bisericeasca in secolele 17 - 18 ducea
fatalmente Ia dezbinare.
In sprijinul celor aflitllate mai sus, ~i anume ca o unire fiira pretul unei
dezbinari nu ar fi fost posibiUi in vremea aceea, vom aduce urmatoarele argumente,
mai ales de ordin canonic.
1) Mai intai trebuie amintit faptul ca expresia "unire cu pretul dezbinarii"
este similara cu expresia "uniri partiale"3, expresie folosita de teologia catolica.
Aceasta expresie de "uniri partiale" este tot paradoxala, pentru ca o unire nu se poate
face prin noi fragmentari.

1
Aceasta distincpe s-a impus mai ales In dialogul teologic oficial ortodoxo - catolic pentru a
elimina toate confuziile. Distinctia nu a eliminat ~i problematica extrem de complexa a acestui
fenomen, de aceea uniatismul a blocat - sperrun tcmporar - dialogul. Pentru detalii a se vedea
pr.lect.dr. lrimie Marga, ln dragoste $i adevar. Dialogul teologic oficial ortodoxo-catolic, de Ia
Rodos Ia Balamand, Bra~ov 2000, 345p.;
2
Aceastli opinie s-a conturat clitre sffir~itul sccolului XX ca un compromis ce a vrut sa irnpace
uniatimul cu ecumenismul ortodoxo-catolic. Ea pome~te de Ia ideea eli sinodul de Ia Ferrara-
Fiorenta (1438 - 1439) a oferit o unire posibilli, dar Bisericilc "n-au fost dispuse (sic!) sa punli in
practica consecintele biserice~ti cc ar fi decurs in urma acordurilor teologice" (Ernst Christoph
Suttner, Bisericile Riisaritului $i Apusului de-a ltmgul istoriei biserice$fi, ed."Ars Longa", 1998,
p.67 - 68). Cu alte cuvinre accentul este pus pe sinod, iar nu pe ace! "consensus ecclesiae
despersae" care anuleaza compromisurile racute de sinodali ~ ciA dreptate singurului care nu a
semnat documentul de "unire" (cf. Prof.dr. Grigorios Larentzakis, Pozi{ia SfMarcu Eugeniculfatii
de dialogu/ ecumenic. Constatari de fa Sinodu/ de Ia Ferrara - FlorenJa, 1438- 1439, mss.dact.
tiplirit in volumul de fa\A). A sustine eli sinodul de Ia Ferrara-Florenta a oferit o solu~e viabilli
inseamna nu nurnai a ignora istoriografia ortodoxli, dar ~~ fenomenul de receppe al sinoadelor de
catre Bisericli in ansarnblul ei, receptic care a calificat amintitul sinod drept un e~ec ~i o tradare a
dreptei credi.Jt~c. Recep1ia sinoadelor de catre Bisericli inseamna practic trecerea de Ia subiectivism
Ia obiectivitate. A~a se explicli de ce, din nwnlirul mare de sinoade existente in primul mileniu
cre~tin, doar ~pte au fost considerate ecurnenice, in tirnp ce altele au fost considerate chiar
"tal hare~ti", cf. Pr.prof.dr. Liviu Stan, Despre "Recepta" de ciitre Bisericii a hotiirarilor
sinoadelor ecumenice, in ST, nr. 7 - 8/1965, p.395-401; Pr.prof.dr.lon Bria, La "Reception " des
resultats de dialogues, in "Les dialogues oekurncniques hier et aujourd'hui", Charnbesy 1986;
3
Ernst Christoph Suttner, Einheit der Ortskirchen olme Uniatismus, in "Theologisch Praktischc
Quartalschrift", nr. 140/1992, p.ll6 - 122; Idem, Unionem mit Ostkirchen a/s olannenisches
Problem, In "ln verbo au tern tuo" ("Pro Oriente", vol 16), p. 78 - 91;

347
 4
Din punct de vederc canonic, se opune principiului organic al Bisericii.
Potrivit acestui principiu canonic Biserica se organizeaza ca un organism, ca un
intreg, ~i nimic nu se poate realiza In Biserica fiira armonia tuturor membrelor
Bisericii (I Cor. 12, 12 - 13). Acesta este motivul pentru care sinoadele ecumenice
au luat hotarari dogmatice prin unanirnitate, iar nu in mod parlamentar potrivit
votului majoritar. Cei care s-au impotrivit au fost excomunicati, odatii cu declanu·ea
lor ca schismatici sau eretici.
Acee~i soarta o au deciziile partiale in Biserici mai exact deciziile luate in
dezacord cu intregul; ele sunt predestinate e~ecului. Toate a~a-zisele "uniri parfiale"
au avut acela~i rezultat, indiferent de locul unde s-au inraptuit, ele au dus inevitabil
Ia noi dezbiniiri intre cre~tini, pentru ca niciodatii nu se poatc ajunge Ia unitate
deplina, prin uniri nedepline. La fel s-a intfunplat, din plicate, ~i cu unia~a din
Transilvania.
2) Unirea care a avut Joe in Transilvania a dus inevitabil Ia dezbinare ~i
pentru ca ea a periclitat principiul etnic al dreptuJui canonic, formulat prin canonul
5
6
34 apostolic . Potrivit acestui principiu, Biserica Ortodoxa s-a organizat
preponderent in cadre etnice i11 a~a fel !neat natiunea ~i Ortodoxia s-au identificat ~i
s-au subinteles reciproc. De aceea atunci cand, in cazul nostru s-a spus "roman" s-a
subinteles "ortodox" ~i invers, cand s-a spus "ortodox" s-a subinteles "roman".
Acest monolit s-a spart, insa, prin uniatism, intruciit dupa anul 1700 in
T ransilvania incep sa existe doua categorii de romiini: ortodoc~i ("neuniti!") ~i uniti.
P rin folosirea cuvantului " roman" nu mai avea cum sa se subinteleagii "ortodox".
Chiar daca, sa zicem, s-ar .fi unit to}i romani:i din Transilvania cu Roma, tot ar fi
ramas cealaltii categoric de romani, cea a ortodoc~ilor de dincolo de munti. Urmarea
unirilor " partiale" nu putea sa fie a ltceva decat sacrificarea lntregului.
Prin urmare, consecinta uniatismului a fost p erturbarea legaturii reciproce
dintre neam ~i credinta, de aceea atunci cand vorbi.m de romanii din Transilvania
trebuie sa adaugiirn care dintre ace~tia: ortodoc~ii sau unitii'? Acesta este un alt

Arhid.prof.dr. loan N. Floca, Drept Canonic Ortodox. Legisla(ie ~i administra{ie bisericeascii,

4

Bucurc~ti, voi.I, 1990, p.93 - 195; Prof.dr. lorgu D. Ivan, lmportanJa principii/or fundamentale
canonice de organizare $i adminisrraJie penrru unitatea Bisericii,ln MMS, nr.3-4/ 1969, p.l55-165
5
Pr.prof.dr. Dumitru Stilniloae, Universitatea ~i etnicitatea Bisericii in conceppa ortodoxa, in
"Ort.", nr. 2/1997, p.l43- 152; Prof.dr.lorgu D. Ivan, Etnosul - neamul - temei divine ~i principiu
fundamental canonic aJ autocefaliei biserice!iti, in "Centenarul Autocefaliei BOR, 1885 - 1985",
Bucure~ti 1987, p. 186 - 20 1; Pr.prof.dr. Ilie Moldovan, Etnicitate si autonomic bisericeascli.
Consideratii de ordin teologic moral, in "Centenarul. .. ", p. 234 - 268; P.S.Dr. Antonie
PH1madeala, Zece teze despre catolicitate ~i etnicitate, In ST, nr.l - 4/1979, p.305u.; Principiul
etnic in ortodoltie este contestat de Bisericilc de limba greaca, dupa opinia lor, el s-ar opune
pluralismului naponal. in realitate etnicitatea accentueaza ~i sluje~te diversitati nationale, el se
opunc de fapt pretenpilor jurisdictionale ale Patriarhiei ecumenice asupra intregii diaspore
ortodoxe. Etnicitatea nu poate fi contestata in cadrul Bisericilor ortodoxe locale autocefale, care tn
insli~i denumirea lor oficiala contin un etnonim. A se vedea ~i Dr. Damaskinos Papandreou,
Sffintul ~i Marele Sinod al Ortodoxiei: tematica ~i lucrilri Pregatitoare, I~i 1998, p.l39- 175
6
Can. 34 ap.: "Episcopii fiecarui neam se cuvine a cuno~te pe cei dintaiu dintre dlin~ii ~i a-1
socoti peel de cap ~i nimic sa nu faca fllrn invoirea aceluia", apud. Dr. Nicodim Mila$, Canoanele
Bisericii Ortodo:r:e inso(ite de comentarii, Arad, vol.I, p.I, 1930, p.236;

348
 paradox al uniatismului mai ales cii este cunoscutii lupta Bisericii unite pentru
rede~teptarea identitatii nationale romane~ti.
Dar cum paradoxurile aduc alte paradoxuri, trebuie amintit faptul cii
uniatismul aduce In relatia neam - credintii ~i un alt etnonim: termenul "grec". Ce
altceva poate sa fie expresia "roman greco-catolic" dedit un paradox? "Roman
grec?!" Pe de alta parte, Ia fel de paradoxalii este ~i expresia "unirea romanilor cu
latinii", mai ales atunci cand se au in vedere "latinii" (recte, catolicii maghiari) din
Estergom!
Din acest motiv atunci cand vorbim de credinle jn Transilvania trebuie sa
evitam etnonimele pentru eli ele pot denatura realitatea sau pot creea confuzii. Iar
prin inlaturarea etnonimelor trebuie sa inHituriim, de fapt, principiul etnic al
Bisericii.
3) Un alt aspect al paradoxului unirii cu pretul dezbiniirii este relevat ~ide
inciilcarea principiului jurisdicJional'_al dreptului canonic formulat de canonul 8 al
sin. l ec8 ~i defmitivat mai ales de sinodul IV ecumenic9. Potrivit acestui principiu
canonic doi episcopi nu pot avea aceea~i jurisdictie ~i invers, nirneni nu se poate
supune Ia douii jurisdictii paralele.
Ideea de unire in Transilvania, lnsa, s-a afirmat initial doar ca acceptarea
jurisdictiei romane lara renuntarea Ia jurisdictia ortodoxii ~i lara schimbiiri ale
credintei stramo~e~ti. Ori, acest fapt a fost de Ia bun inceput o utopie. Utopie a ramas
panii in ziua de astazi. Din punct de vedere canonic a fost imposibilii crearea unei
Biserici sub doua jurisdictii paralele. Aceasta imposibilitate a dus inevitabil Ia faptul
eli unirea nu s-a putut realiza decat cu pretul renuntarii Ia jurisdictia ortodoxii, adica
Ia dezbinare.
Cei care au crezut altfel s-au amagit pe sine, chiar dacii dorinta lor de
unitate a fost sincera.. Binecunoscuta afmnatie a credincio~ilor din Ciilata, cum ca ei
_,. se unesc dar lara innoiri, uime~te prin inocenta ei10• A fost imposibil sa nu aparii
''lnnoiri" odatii ce se accepta jurisdictia romana. Altfel spus, s-a crezut cii problema
unirii era doar o problema de politicii sau de administratie bisericeascii tara
implicatii dogmatice, ori acest fapt se dovedea iarii~i imposibil. Douii siibii nu incap
intr-o singurii teacii, spune un vechi proverb.
Mai mult, in controversatui "manifest de unire" din 7 octombrie 1698 nu
s-a afirmat nirnic despre renuntarea Ia ortodoxia credintei sau despre ruperea

7
Pr.prof.dr. Liviu Stan, Har ~ijuridictie, ST, nr.J-2/ 1970, p.S - 28;
8
Can.&, 1 ec.: "Sa nu fie doi episcopi lntr-o cetate", cf. Arbid.prof.dr. loan N. Floca, Canoanele

-- Bisericii Ortodoxe. Note $i comentarii, Sibiu 1993, p. 56;

9
10
Can.6, IV ec: ''Nimeni sa nu fie hirotonit fllra destinarie", cf. Arhid.prof.dr. J.N.Floca, op.cit.,p.8
"Noi, tot satul, legea ~i religia noastrii to care ne-am nascut, nu o parasim. E treaba popilor cu
care religie vreau sa se uneasca; noi nu ne amesteclim to aceasta, dar dacli vom vedea eli vor sa
introduca Ia noi tnnoiri, unul ca aceta nu va mai fi popa nostru", cf. Pr.prof.dr. Mircea Pacurariu,
lstoria Bisericii Ortodoxe Rom{me, Bucure~ti, vol.l, 1981 , p.304;

349
legaturilor cu romarui ortodoc~i de peste munti11 . Ba dimpotriva., daca s-ar intampla
a~a ceva, ei declarau ca actuJ sa nu aiba nici o tane. Dar de indata ce Atanasie ajunge
Ia Vicna, lucrurile se schimba, mai exact se clarificii pentru cii ceea ce s-a semnat la
Alba-Julia era imposibil de realizat. La 7 aprilie 1701, intr-o declaratie in 16 puncte,
Atanasie declarii la Viena ca se leapiida de orice legiituri cu Mitropolia Ungrovlahiei
~i se supune nurnai arhiepiscopului de Estergom12 •
~i de partea cealalta reactiile fire~ti nu s-au Jasat a~teptate: patriarhul
ecumenic Calinic ll al ConstantinopoluJui (5 august 1701), patriarhul Dositei a1
Ierusalimului (noiembrie 1701) ~i rnitropolitul Teodosie a! Ungrovlahiei (3 iuJie
1702) il anatematizeazii pe Atanasie, ca pe un tradiitor13 • Acurn pretuJ unirii cu
Roma era platit!
Unii teologi ~i istorici, analizand aceste evenimente, au dat vina pe
cardinaluJ Kollonich care ar fi deturnat scopurile sincere ale unirii, exagerand ~i
cerand acestora "mai mult" deciit trebuia 14• Teoria aceasta este, insii, falsii prin

11
Silviu Dragomir, Romanii din Transilvania si unirea cu Biserica Romei. i'n BOR, nr. 9 -
I 0/ 1962, p.863 - 93 7;
12
Pr.prof.dr. Mircea Pacurariu, Pagini de istorie bisericeascii, Sibiu 1991, p.22
13
Pr.prof.dr.Dumitru Stiiniloae, Uniatismul din Transilvania, incercarea de dezmembrare a
poporului roman,Bucure~ti 1975, p.l l-48;
' Mai exact, teza aceasta sustine ell initial uniatismut din Transilv:~.nia :~.r fi avut un caracter
florentin pozitiv, iar cardinalul Kollonich t-a detumat spre modelul tridentin negativ, adica at
eclesiologiei exclusiviste (cf. Arhid.lect.dr. Mihai Sasaujan. lnstitu{iile si persoanele implicate in
Unirea bisericeascii din Transilvania (1698- 1761) ~i opozi{ia Ia adresa ei; - moli~·ele principale
ale atitudinii lor - _,mss.dact. unde se spunc: "Discupjte din 1698 privitoare Ia Unire, care au avut
Ia inccput un caracter florentin, cenind-se arunci clar din partea clerului roman pa5trarea ne~tirbita
a structurilor biser'ic~ti traditionalc, au cunoscut o evolutie dificiUi. Alaturi de greutatile cu
caracter social au existat greutllti de natura teologica, deoarece cardinalul Kollonicb, care· in
calitatea sa de primat at Ungariei avca ultimul cuvant de spus, nu a tinut scama de indicatiile care
sc gaseau in documentele trim ise din Roma pentru catuglirii iezuiti, ci a pretins de Ia mitropolitul
transilvan primirea marturisirii de credintli tridentinli", p.18). A se vedea ~i Ernst Chr. Suttner,
Unirea bisericeascii din Transilvania 1697- 1761. Striiduinfa pentru comuniune acramentalii
intre Bisericile surori degenereazii in convertirea crestinilor ortodocsi Ia catolicism, in rev.
"Teologia", nr.211997, p.47u. Teza aceasta sustffie, de fapt, doua modele de unire:
a) un model jlorentin de unire bazal pe recuno~terea intaietlitii episcopului Romei pentru intreaga
crestinatate, cu respectarea traditiilor, fie cle si dogmatice (latA ce scrie, de exemplu, sustinatorul
acestei teze: "La Floren~a s-a stabilit eli simbolul credintei este corect cu sau flra <filioque>; eli Ia
Euharistie se poate fotosi ~i paine dospita sau nedospita; eli nu trebuie sli se vorbeasca neapllrat de
Purgatoriu arunci dind se vorbes1e si se fac rugliciuni pentru cei morti: si eli episcopul Romei
trcbuic rccunoscut ca primul episcop at cre~tinatatii ~a cum reiese din actele sinoadelor
ecumenice ~i din sfintele canoane. Grecilor nu ti s-a cerut sll accepte <tilioque> ~i painea
nedospitli, sau sa intrebuinJeze expresia <Purgatorium> atunci ciind vorbesc sau se roagli pentm
morfi, san eli ar trebui sa accepte evolufia apuseanli tarzie a intelegerii papalitlitii. Arnbele pl!rti,
latinii si grecii, trebuiau sa ramlina Ia traditiile lor proprii, dar sa lncetcze in a se desemna reciproc
ca eretici.", cf. Ernst Christoph Suttner, Oberlegangenfiir unsere Weiterarbeit aufGrundlage der
for das TrejJen im Jahr 2001 erste//ten Beitrage, die verojJentlicht worden sind in den Annales
Universitatis Apulensis, series historica 6ffl (2002), mss.dact., p.3);
b) un alt model tridentin de unire care unnar~te incorporarea ortodoc~ilor in Biserica Catolica
potrivit eclesiologiei exclusiviste. Sigur, modelul florentin este "eel bun", iar modelul tridentin
"eel rliu". Care este concluzia de aici: o viitoare unire a ortodoqilor cu catolicii rrebuie sa urmeze

350
utopia ei. 0 unire partialii cu Roma tara pretul ruperii de Ortodoxie era o
imposibilitate. In realitate credincio~ii din Transilvania au fost prea naivi , in timp ce
cardinalul Kollonich a fost un bun diplomat, dar realist 15• Cardinalul Kollonich,
a~adar, nu putea proceda altfel. Este absurd a crede ca ar fi fost posibil ca intre
cardinalul Kollonich ~i rnitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei sa fie schisma, iar
Atanasie sa fie in comuniune cu amandoi.
Mai trebuie spus de asemenea ca in privinta rehirotonirii lui Atanasie
cardinalul Kollonich a procedat conform teoriei ~i practicii vrernii. In sec. XVII -
XVIII catolicij nu recuno~teau validitatea tainelor ortodoxe ~i invers. Ceea ce
riimiine sub semnul intrebiirii este inconsecventa in aceasta problema: Atanasie este
rehirotonit chiar ~i ca preot (!?),in timp ce preotii din Transilvania nu au mai fost
rehirotoniti!?
Problema aceasta se va relua ulterior potrivit teologiei catolice a vremii,
astfel incat episcopul loan Patachi, in cadrul sinodului mare din februarie 1725, nu
mai recuno~tea pe preotii hirotoniti ''ln alte tari", adica Muntenia sau Moldova de
ciitre episcopi ortodoc~i • Tot atunci se interzicea ~i raspandirea ciirtilor ortodoxe
16

printre uniti ("lnviitatura bisericeasdi de cele japte Taine", Ramnic 1724), intrucat
trebuia insu~ita invafiitura de credinta catolica 1 • •

modelului jlorentin! 0 idee mai falsa ~i mai dllunlltoare dialogului nici nu se poate, pentro ell,
practic , dialogul este desfiintat intrucat, pentru unire, nu trebuie sa c1iutam o solu!ie noua, de
viitor, fiira compromisuri, acceptata de ambele piiJ11, ci trebuie doar sa ne lntoarcem Ia modelul
florentin bazat pe amalgamarea celor doua credinte. Dupa cum se poate citi in lucrarile prof.
Suttner ~i ale adepfilor lui, "cu sau tarlf' un anumit aspect al credintei, ortodoc~ii ~i catolicii sunt
totuna ... Un asemenea relativism teologic, care accepta compromi!itor, fiira rezerve, ceea ce mvara
partea cealalta, este astllzi extrem de periculos, care nu are nimic de-a face cu teologia primului
mileniu cre~tin. Chiar in declarapa de Ia Freising ( 1990) $i In documentul de Ia Balamand (1993),
elaborate de Comisia mixta de dialog teologic ortodoxo - catolic, se respinge "uniatismul ca
metoda de refacere a unitatii, pentru ca aceasta metoda se opune traditiei comune a Bisericilor
noastre" (Pr.lect.dr. !.Marga, op.cit., p.l71 ~i 240), ~i aici nu se face vreo diferenta mtre uniatismul
florentin sau tridentin... De aceea, a vehicula ideea ca unirea florentina ar fi fost buna, dar
abandonata, ~i a cliuta prin difcritc metode a impune aceasta idee ~i altora, In scopul vadit de a
sugera reevaluarea ei pentro refacerea unitapi celor doua Biserici surori, este, In eel mai fericit caz,
un mare deserviciu adus dialogului ortodoxo-catolic; Pentru teologii ~i istoricii ortodoqi este ~i
ramane foarte clar: sinodul de Ia Ferrara- Fiorenta a fost un e~ec, iar transpunerea ideilor lui in
~ractica nu a fllcut altceva decat perpetuarea acestui e~ec;
5
Afirmatia eli adevaratul intemeietor al uniapei In Transilvania ar fi fost cardinaluJ Kollonich este
absolut justificata. Dar ca el ar fi " detumat "unirea spre eclesiologia exclusivista este o speculatie
teologie<ristoricll absolut gratuita, care pome~te de Ia unele exceptii pe care le transforma in
regula. Aceastii speculatie sta ~i Ia baza afirmatiei urmatoare: "Conceptul eclesio/ogic exclusivist a
fost inregistrat a$adar dupii anul 1744 Ia ambele Biserici ronuine$ti, ortodoxii $i unitii, din
Transilvania" (Arhid.lect.dr. Mihai Sasliujan, art.cit., p.l8). De ce "dupii anu/ 1744"? Pentru ca
autorul sa puna uniatismul exclusivist in seama cardinalului KoUonich, iar nu in seama iezuitiJor,
anterior lui, care ar fi vrut in TransiJvania o unire bunli ~i frumoasii .. .Idee tipic iezuita!
16
Pr.prof.dr. Mircea Plicurariu, lstoria bisericii..., vol.II, p.323;
17
lbidem;

351
 Trebuie inteles faptul ca episcopul loan Patachi nu putea sa actioneze
altfel. Nu se putea crede de doua ori: adica odata cu ortodoc~ii ci'i prefacerea are loc
Ia epicleza ~i, apoi, cu catolicii ca prefacerea are loc la cuvintele "Luati, mancati ... "
~i "Beti dintru acesta toti ...".Ori una, ori alta. Amandoua nu pot coexista!
in felul acesta se reconfmna teoria cii unirea cu Roma trebuia sa plateasci'i
pretul dezbini'irii de ortodoc~i. Daci'i nu ar fi fost cardinalul Kollonich, ar fi fost
altcineva care ar fi fiicut acela~i lucru pentru ca o alta variantii nu exista.
Pe aceastii linie s-a mers ~i se merge pani'i astazi. Chiar daci'i acum ne
recunoa~tem reciproc tainele, totu~i, trebuie spus ci'i litre ortodoc~i ~1 uniti nu exista
diferente dogmatice "mai mici" decat intre ortodoc~i ~i catolici. chiar daca Biserica
Unita aparent "seamanii" cu Biserica Ortodoxii mai mult dedit cu Biserica Romano-
Catolica. Diferentele sunt acelea~i. Din punct de vedere dogmatic ne aflam in fata a
doua ipostaze, iar nu trei, a~a cum s-a afirmat deja la Balamand 18•
4) Referitor Ia jurisdictie mai trebuie amintitii aici ~i o ultima problema
care deosebe~te net istoriografia catolicii de cea ortodoxi'i, ~i anume: in istotiografia
catolicii se afmni'i constant ~i consecvent cii unirea ar fi insemnat revenirea Ia
jurisdictia romani'i pe care romiinii, ca popor latin, au avut-o inainte de schismi'i 19; in
istoriografia ortodoxi'i, pe de alta parte, se afirmii ca incorporarea in comuniunea
catolica a unor credincio~i care au fost ortodoc~i constituie un act prozelitist specific
Bisericii Catolice anterioare Conciliului II Vatican20 •
Care este realitatea?
Mai intfri trebuie spus ca, inainte de schismi'i, jurisdiqia romanii ~i cea
constantinopolitana erau doLL:1. jurisdictii in commtiunc, care nu se excludeau
reciproc. Practic exista doar o singura jurisdictie, cea a Bisericii cre~tine celei Una.
Dupa schismi'i aceste doua j w·isdictii au de venit paralele ~i concurente, Iarii nici un
fel de intercomuniune intre ele. Abia dupa schisma putem vorbi in realitate de doui'i
jurisdictii.
Din nefericire, reci.Jperarea jurisdictiei unice care a existat in primul
mileniu cre~tin este incii deziderat, un fapt Ia care ne dorim sa revenim, dar care nu
~tim cand va fi posibil. Cre~tinii romani, inainte de schismi'i, au fost In comuniune cu
toate Bisericile locale, deci ~i cu Roma ~i cu Constantinopolul, pentru ca ei traiau
intr-o singura Biserica. A afirma cii romiinii au fost initial sub jurisdictia romana, iar
apoi bulgarii sau altii i-au adus sub jmisdictia bizantinii, insearnna a muta schisma in
epoca apostolica. Or, in primul rnileniu cre~tin, romiinii s-au aflat intre
Constantinopol ~i Roma ~i au piistrat legiituri cu ambele scaune episcopate care erau

18
La cea de-a Vll-a Adunare generalll. a Comisiei mixte de dialog ortodoxo- catolic, mitropolitul
Antouie Plamadeala, membru al acestei comisii, a ~i pus intrebarea: Cate Biserici se afla in dialog,
doua sau trei? CatoHcii au raspuns clar: douli, Ortodoxa ~i Catolicii! (cf. Mitr. Antonie Pllimlidealii,
Uniatismul, metoda de unire din. trecut -$i ciiutarea actualii a deplinei comuniuni. Documentul de
Ia Balamand. text -$i comentariu, Sibiu 1993, p. 7);
19
A se vcdca scrierile greco-catolicilor Octavian Barlea, Zenovie Pacl i~an, Augustin Prundu~,
Clemente Plaianu, loan Boila ~.a.;
20
Este vorba de lucrari le teologilor 11i istoricilor ortodoc~i Mircea Pacurariu, Dumitru Stiiniloae,
Antonie Pllimadealli, Milan ~esan, Aurel Jwi, Dumitru Popescu etc.;

352
 cre~tine2 1 • Din punct de vedere canonic romfulli s-au aflat sub jurisdictia Bizantului,
dar tara a rupe legaturile cu jurisdic~a romanii pentru cii atunci exista o singurii
Bisericii cre~tinii catolicii (universalii) cu credinta ortodoxii (adeviiratii).
Acest lucru se pierde, insii, prin schisma cea mare. Romanii raman sub
jurisdicfia bizantinii, dar se rup de jurisdic~a romanii. Refacerea comuniunii
juridictionale care exista in Biserica primarii riimane un vis care se va putea 1mplinii
abia prin refacerea unitii~ de credintii dintre ortodoc~i ~i catolici.
Prin urmare, cei care sustin cii unirea cu Roma ar fi retacut jurisdic~a din
primul rnileniu cr~tin, sus~ un fapt contrar oriciirei evidente. Aceastii piirere este,
apoi contrarii oriciirei logici, pentru cii nu se poate vorbi de o "refacere" a unitiitii
primare, printr-o noua rupturii in sanul Bisericii. Jurisdic~a din primul mileniu
cre~tin presupune comuniunea dintre cele douii Biserici locale ale Romei ~i
Constantinopolului, or, dupii schisrnii, acest fapt a rfunas neimplinit, panii astiizi.
Unirea adeviiratii inseamna refacerea comuniunii dintre ortodoc~i ~i
catolici, In timp ce uniatia a lnsemnat doar acceptarea comuniunii catolice prin
ruperea de comunil.Ulea ortodoxii. De aceea de Ia Freising ~ i panii Ia Balamad s-a tot
·afumat continuu cii uniatismul nu poate constitui o metoda ~i nici un model de
refacere a unitiit}i pierdute a Bisericii primare, de~i - poate cii in mod sincer - el ~i-a
propus acest lucru. Ar trebui sa mai inviitiim din gre~eli.
5) Un ultim aspect care demonstreaza cii unirea s-a tacut cu pretul
dezbinarii se refera Ia faptul incetarii principiului autonorniei22 de organizare
canonicii a Bisericii romane~ti din Transilvania23 . Anterior unia~ei, rnitropolia
ortodoxa din Transilvania se organiza in mod autonom. Acest fapt se concretiza, de
exemplu, in alegerea propriilor rnitropoli~ de ciitre soborul mare al acestei Biserici,
act conform cu canonul 6 al sinodului I ecumenic24• Aceastii autonornie a fost
exprimatii ~i in actul elaborat de soborul din Alba Iulia, din 7 ianuarie 170 I, act cu
care Atanasie Anghel a plecat Ia Viena. In acest act se spunea cii dintre "mireni sau
straini nime sa n-aibii a sa amesteca in lucrurile vladice~ti tara ~tirea soborului
nostru',as. ·
Dupii unirea cu Biserica Romei, procedura alegerii episcopilor uniti se
schimbii. Potrivit prevederilor din cea de-a doua diploma leopoldnii (19/30 martie
1702) decizia fmalii nu mai apaJ1ine sinodului, ci imparatului care-1 nume~te pe

21
Nicolae Gudea, loan Ghiurco, Din istoria cre~tinismului Ia romani. Miirturii arheologice,
Oradea I 988, 274p. A se vedea mai ales cap. "Riispiindirea creytinismului pe teritoriul fostelor
provincii dacice in secolete I V d.H. (injluen{a occidentalii) ~i VI d.H. (injluenta orienta/a), p.ll5-
I 29, de unde reiese clar coexistenja lcgiiturilor cu crc~tinismul roman rlisaritean ~ apusean,
deopotrivli";
22
Pr.prof.dr. Liviu Stan, Despre autonomia bisericeascii. in ST nr. 5- 6/ 1958, p. 378 - 393;
23
Pr.prof.dr. Mircca Pacurariu, lstoria Bisericii Romane~ti din Transilvania, Banat, Cri~ana $i
Maramurey piinii in 1918, Cluj - Napoca, 1992, 365p.;
24
Can 6, I ec.: La alegerea comunli a viitorilor episcopi, "bine intemeiatli ~i dupli canonul
bisericesc, sli aiba tlirie votul celor mulli", cf. Arhid.prof.dr. l.N.Floca, Canoanele ... , p. 55;
25
Pr.prof.dr. M. Pacurariu. lstoria Bisericii .... vol.ll, p.307 - 308;

353
 episcop din cei trei candida~ propu~i de sinodul loca1 • in felul acesta autonomia
26

bisericeascii !ocala lnceta.

Efectele pierderii autononuei locale urmau sa se vadii imediat dupa
moartea lui Atanasie Anghel, atunci cand s-a decis urma!$u1 acestuia: numirea a durat
doi ani (1713 - 1715), confirmarea papala a durat inca ~ase ani (1721 ), iar instal area
inca doi ani (1723), In total zece ani(!i 7
•
Un alt aspect al pierderii autonomiei locale s-a reflectat in degradarea lui
Atanasie Angbel, care a ajuns din mitropolit, un simplu episcop supus canonic
arhiepiscopului de Estergom. La acestea se adauga 1$i institutia "teologului iezuit"
tara de care episcopul Atanasie Anghel nu putea face nirnic. Pe langii faptul cii rolul
teologului iezuit era complet necanonic, contrar principiului ierarhic 1$i sinodal, el
mai era ~i urnilitor. $i acesta a fost until din preturile platite unirii.
in incheierea consideratiilor de mai sus, subliniem faptul ca evenimentele
biserice~ti din Tranilvania, din jurul anului 1700, nu pot fi considerate nurnai
evenirnente ale unei uniri sau nurnai evenirnente ale unei dezbiniiri. Ele.sunt in egalii
masurii evenimente care au marcat unirea cu Roma a unei piiqi din Biserica
Ortodoxii din Transilvania, pe seama ruperii ei de comuniunea dogmatidi, culticii ~i
canonicii cu restul Bisericii Ortodoxe.
Evenimentele acestei uniri bazate pe o nouii rupturii bisericeasca au, astfel,
semnifica~e istoric5, dogmatica, culticii ~i, nu in cele din urma, canonicii. Inciilcarea
principiilor canonice fundamentale ale dreptului bisericesc, mai ales in.ciilcarea
principiilor organic, etnic, sinodal ~i al autonomiei locale demonstreaza faptul cii
unirea din Transilvania, care visa - probabil sincer- Ia refacerea unitiitii pierdute a
Bisericii cre~tine, nu s-a putut reaJiza dedit cu prerul scump ~i amar a! wmi act
regretabil: dezbinarea.
Ideea di in secolele XVII - xvm ar fi fost posibilii o unire tara dezbinare
sau ca dezbinarea, apiirutii ulterior din vina unora, a denaturat unirea, este o idee
complet irealii ~i ilogica. Uniatia nu putea sa nu ducii Ia o dezbinare sau, altfel spus,
dezbinarea a fost efectul sine qua non al uniatiei. Unia~a a fost ca o relogodire, ori o
relogodire nu poare avea loc rarii ruperea de "prima iubire", altfel se cade in
poligarnie.
Am considerat ca trebuie sii accentuez aceste aspecte pentru cii numai in.
termenii comuni ai aceluia~i Iimbaj putem sa ajungem ~i Ia un mesaj comun. Numai
a~a credem cii se poate ajunge la o istoriografie acceptata de ambele piiqi. Altfel unii
vom vedea numai unirea, altii numai dezbinarea, tara a Iasa nici macar impresia ca
vorbim despre unul ~i acela~i eveniment istoric.

Pr. lect. univ.dr. Irimie MARGA

26
Ibidem, p. 309;
27
Ibidem, p. 315 - 324.

354
 ANSAMBLUL ARHITECTURAL AL CATEDRALEI ~I
EDIFICIULUI SEMINARIAL DIN ARHIEPISCOPIA
SIBIULUI iN PRIMUL SFERT AL VEACULUI 20-
MENTALITATI CULTURAL£ $1 FORME ART/STICE

Arhitectura unei tari este poate cea mai exacta expresie a istoriei sale ~i
nimic nu ne da o intuitie mai sigura a trecutului ~i o mai autentica cuno~tinta a
1
unei civilizatii. Aceasta teza, prin care GM. Cantacuzino conferea arhitecturii
valoarea cuno~terii istorice, i~i afla deplina confirmare in realizarile acestui gen
artistic din Transilvania primelor decenii ale veacului 20.
Faptul e semnificativ in contextul indelungatei istorii a provinciei lipsite
pana Ia aceasta epoca de edificii prin care sa fi fost marcata expresiv existenta
civil izatiei urbane romane~ti . Afirmarea unei atari paturii nationale, burgheze in
ora~ele transilvanene, a fost rezultatul tarziu al unui proces politic, social ~i
economic complex.
Reprezentata modest In orizontul istoriei evenimentiale, ca rezultat al
si lnicei indepartari de viata politica, societatea romaneasca era indreptatita acum
sa incerce, prin toate mijloacele de care putea dispune, recuperarea demnitatii
colective. in evolutia acestui fenomen recuperator, reintrarea romanilor pe scena
luptei politice a fost precedata de o intensa resurectie culturala.
Militiind pentru cauza libertatii nationale, transilvlinenii ~i-au ins~it cu
staruinta nu doar reflexele actiunii politice modeme, ci In egala masura, o
disciplina intelectuala ~i formele unei mentalitati culturale fundamentate pe
nevoile concrete ale societatii. Venise momentul ca atitudinea lor sa fie
concretizata intr-un program amplu, in care sa se regaseasca, insumate, toate
acele idealuri de civilizatie, de libertate, program a carui initiere ~i sustinere nu
puteau fi asigurate decat prin sporirea prestigiul Bisericii ~ i ~colii - singurele
institutii cu valoare de reprezentare nationala. Tema militantista a Revolutiei de
Ia 1848 nu se mai putea nutri doar din entuziasm, ci avea nevoie acum, Ia
lnceputul secolului 20, de o lntemeiere mai complexa, mai realism, mai bine
adaptata Ia conditiile istorice ~i sociale concrete. Or, era un lucru ~tiut, ca aceste
foruri ale credintei ~i culturii fusesera sprijinite adesea, doar pe tenacitatea, pe
curaju l ~i sacrificiul unei singure persoane. frnprejuriiri vitrege au :Iacut ca
activitatea lor sa se des:Ia~oare In spatii improprii , de multe ori dezonorante, In
raport cu functia ~i lnsemnatatea pe care o aveau. Depa~ irea unor astfel de
neajunsuri a devenit preocuparea de capatai a Bisericii angajand deopotriva,
intreaga societate romaneasca.

1
G. M. Cantacuzino, Arhitectura romaneascii, in vol. Izvoare $i popasuri, editura Eminescu,
Bucure~ti, 1977, p.ISI

355
 Un proiect de o asemenea anvergura ridica insa o serie de dificultati. in
Vechea Rornarue ~i, Inca mai pupn in Transilvania, nu fusesera realizate edificii
a caror executie sa se continue In mai multe generatii, monumente care sa fie
rezultatul efortului unui ora~ sau a! unei regiuni? Pentru prima data, idealul
nutrit la mijlocul secolului al-XIX-lea de Mitropolitul Andrei $aguna, de a oferi
romanilor ortodoc~i o catedrala ~ i un sediu corespunzator ~col ii teologice, la
masura pe care trebuiau sa o aiba in raport cu realizarile celorlalte confesiuni,
parea sa prinda contur.
Chestiunea zidirii bisericii catedrale ~i a seminarului a fost readusa in
discutie cudind dupa disparitia venerabilului ierarh. Subiectul a stamit, cum era
de ~teptat, data fiind insemnatatea sa, adevarate dispute intre membrii Sinodului
Arhidiecezei. Pana Ia un relativ consens cu privire Ia deterrninarea spatiului pe
care urma sii-1 ocupe viitoarea catedralii, a fost nevoie de scurgerea a doua
decenii (incepand cu anul 1880). Ace la~i dezacord a planat multa vreme ~i
asupra proiectului care viza, fie inaltarea din nou, fie adaptarea vechilor
cHidirilor seminariale existentc.
3
0 serie de studii au fost consacrate, de-a lungul vremii, analizarii
oenumaratelor rapoarte ~i hotarari emise de Sinod, decizii a cii.ror punere in
aplicare fusese insa in mod repetat ~i din diferite motive, amanata. E greu sa ne
pronuntam astiizi asupra indreptaprii unora sau altora dintre opiniile ~i solutiile
invocate. Ramane insa semnificativa din punctul nostru de vedere, confru~tarea
de idei, preocuparea atat de vie in sustinerea unor proiecte de o complexitate fiirii
precedent in Biserica romaneasca a Transilvaniei ~~ mai ales, mentalitatea noua
pe care o probau suspniitorii unor asemenea in!aptuiri.
Probleme actuate in contextul vremii, precum cea a integrarii functionale
a arhitecturii ecleziastice in spatiul de civilizape al ora~ulu i, au fost abordate
lntr-o maniera surprinzator de moderna. Faga~ul pe care erau orientate discutiile
indica In mod !impede, ca trecuse vremea edificarii unor monumente razlete ~i o
noua disciplina colectiva se cerea asumata in acord cu realitatile prezentului ~i
4
cu rigorile urbanismului apuscan .
Sinodul Arhidiecezan, lntrunit in sesiunea ordinarii din anul 1900 (22
aprilie /5 mai) a hotariit, la interventia mitropolitului loan Metianu, amplasarea
vi itoarei catedrale ~i a seminarului teologic In imediata vecinatate a re~edintei

2
ibidem, p.J51
3
Pot ti semnalate tn acest sens: Jlarion Pu~cariu, E. Miron Cristea ~i Matei Voileanu, Biserica
Catedralii de Ia Mitropolia Ortodoxii Romanii fn Sibiu. lstoricu/ zidirii 1857-1906, Tiparul
Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1908; Eusebiu Ro~a, Monografia lnstitutului Seminarial
Teologic .. Andreian .. al Arhidiecezei Gr. Or. Romane din Transilvania, Tiparul Tipografiei
Arhidiecezane, Sibiu, 1911 ; Pr. prof. Sofron Ylad, !nsti11.111.1l Teologic Universitar din Sibiu, in
volumul Arhiepiscopia Sibiului- pagini de istorie, Sibiu 1981; Pr. prof. Mircea Pacurariu, Douii
stile de ani de fnviifiimont teologic Ia Sibi11 1786-1986, Sibiu, 1987.
4
G.M. Cantacuzino, Modernismul si arhilectura romlineascii, Revista Fundapilor Regale, anul
n,nr. 3, I martie 1935, p.683-686; op.cit., p.343

356
 ierarhului. Biserica a fost ridicata intre anii 1902 ~i 1903, lucra.r ile de finisare ~i
-- de decorare a interiorului prelungindu-se pana in 1906 cand a avut loc sfintirea
(30 aprilie I 13 mai).
Proiectul care a lntrunit aprobarea Sinodului, purta sernnatura arhitectilor
IosifKommer ~i Virgil Nagy din Budapesta.
Incununand striidaniile a doua generatii de sluj itori ai bisericii romane~ti,
edificiul continua sa surprindli ~i astazi privirile prin caracterul sau insolit.
Prezenta sa a camas una singularii in arhitectura de ansamblu a cetatii sibiene, nu
aHit prin monumentalitate, cat prin expresia pronuntat romantica a profilului sau.
Romantismul, curentul care hranise entuziasmul revolutionarilor de Ia
1848, trezind gustul pentru trecutul regasit, pentru istoria ~i valorile spiritualitatii
nationale, nu-~i aflase panii acum, o formulare proprie in spatiul arhitecturii
locale. Cated.rala din Sibiu devenea, in acest spirit, o tarzie ~i ultima incununare
simbolica a idealurilor care au calauzit acea veritabila Rena~tere romaneasca a
veacului XIX.
Atitudinea specifica acestui curent complex, In ceea ce prive~te
arhitectura, s-a manifestat adesea ca o fascinanta aventura a intoarcerii catre un
trecut plio de mister, ai carui martori tacuti erau rnonumentele evului de mijloc.
Vechile zidiri ~i-au imprumutat formele edificiilor contemporane, colodind
atmosfera ora~elor europene prin ne~teptate aparitii neo-bizantine, neo-romane,
neo-gotice.
Ralierea Ia ideologia Romantimului, ale carui principii au fost persistente
Ia noi panii tiirziu, catre inceputul secolului XX, poate fi o explicape pentru
eclectismul arhitectural al catedralei sibiene. Expresivitatea monumentului s-a
nascut dintr-o asociere nea~teptata in cad.rul compozitiei de ansamblu, a unor
clemente de sugestie bizantina ~i romanica. fuca mai surprinziitoare este sursa
acestor inrauriri. Un vast portal romanic, flancat de douli masive tumuri
rectangulare creeaza cotraponderea impozantei nave bizantine inspirate, in mod
evident, de arhitectonica bazilicii constantinopolitane a Hagiei Sophia.
Juriul, compus din trei arhitecti de orientare academista5, remarca in
momentul deliberarilor, avantajele proiectul realizat fntocmai dupa bazilica lui
Justinian, cu o forma exterioarii, care se potrive~te bine cu construc(ia
interiorului, impresiunea ... acestuia fiind grandioasii i i unitarii, dupii cum ii
interiorul Sfintei Sofii este unic in toatii lumea. Cei patnt. sta!pi, pe care se
reaziimii cupola,sunt sprijiniti cu abilitate prin patnt turnulefe aliiturate fn dosul
lor. Pe scara acestor turnulefe ajungi U$Or fn galeriile (emporele) laterale, ce se
deschid spre interior prin ni$!e colonade $i arcade de un eJect admirabil ~i
pliicut, iar fn exterior se grupeazii fmprejurul cupolei fn proporfie nimeritii $i

5
Cei trei erau: arhitectu lgnatie Alpar din Budapesta, loan I. P~ariu din Bucur~ti ~i Dominic
Varro din Sibiu.

357
 bine potrivitii ... Exteriorul este ... simplu finut; frumoasii e cu deosebire fafada
~i arcadele pridvorului de Ia intrare; juriul recomanda insa, deschiderea unei
ferestre mari semirotunde, dupii cum este ~·i biserica St. Marcu din VeneJia.
Ambele turnuri din faJii ar putea fnsii suporta in piir1ile superioare o grupare
a;
mai fin avantajos fiind ca fn etajul prim sii-$i piistreze forma piitratii, .Ji numai
i'n partea de sus sii se treacii Ia etajul superior Ia forma octogonalii cu o
formaJiune mai picantii. 6
0 asemenea descriere corespundea interesului manifestat din partea
ctitorilor pentru efectul grandios a! catedralei, care sa decurga din atmosfera
creata de un interior larg ~i unital, a~a cum il putea oferii planul arhitectonic al
Hagiei Sophia. 0 astfel de cerinta ii determinase pe sinodali sa renunte Ia
intentia de a imprumuta, pentru noul edificiu, forma frumoasii # originalii a
bisericilor romtine~ti din Moldova care prezenta 1nsa, In conceptia lor, neajunsul
impiirtirii nepotrivite a interiorului, care printr-un perete desparte cu totulnava
de pronaos,formtind astfel impreunii cu a/tarul trei siiii separate, care comunicii
prin ni~te u~i destul de fnguste. 11 1n legatura cu aceasUi prima posibilitate, poate
parea surprinzator ca ea a fost respinsa tocmai pe motivul compartimentarii,
specific ortodoxe, a interiorului. Mai mutt, hotararea contrazice conditiile
inscrise 'in anuntw de concurs publicat de consistoriul arhldiecezan, dupii care
voiqte a zidi biserica catedralii din Sibiu, dupa toate cerinfele reclamate de ritul
oriental, ... in stilul oriental, bizantin ~i cu fntocmirile interne fi externe
caracteristice9 deci, am putea adiiuga noi, implicit respectiva dclirnitare rituala.
Contradictia este doar aparenta. Sinodalii recuno~teau arhitecturii medievale
moldovene~ti virtu~ile unui program religios traditional. Ceea ce nu le oferea
satisfactie, era tema voievodalii ~i miiniistireascii ce guvemase programul acelor
vechi laca~uri de inchinare. Interiorul atat de fragmentat al bisericilor ctitorite de
voievozi precum $tefan eel Mare sau Petru Rare~ corespundea, pe langa rigorile
rituale, unui traseu initiatic. Oricare gest sau fapta siivaqita de domnitor in
istorie, era justificata in plan spiritual. Trecerea prin istorie avea o semnificatie ~i
un scop in afara ei, mantuirea in impiD-afia cereascii. Zidite in amintirea unei
lupte, bisericile acelor timpuri jucau un rol euharistic. Funcpa lor era aceea a
unor monumente comemorative ~i totodata, a unor ofrande.
Semnificafia pe care urmareau sa o imprime catedralei ctitorii secolului
20, era diferita. Ei cautau sa se raporteze Ia momentele inaltlitoare pe care le-a
cunoscut credinta Ia inceputurile imperiului roman de Riisarit. A~a cum observa
Sorin Ullea, fndatii ce cre~tinismul a ajuns din religie persecutatii religie
oficialii a statului bizantin, teologii militan/i #, sub injluen1a lor, .Ji impiirafii
bizantini s-au adresat mulfimilor spre ale atrage Ia noua lege file-a adunat fn

6
Jlarion P~ariu, E. Miron Cristca ~i Matei Voileanu, op. cit, p.54
7
ibidem, p.46
8
ibidem
9
ibidem, p.47

358
gigantice biserici, adica fn vaste receptacole fn care sa sala$luiasca ,Duhul
Domnului ", Duh de care toti cei aduna{i fn ele sa se simta mistic patrun$i fn
toatafiinJa lor10. Istoricul roman insista asupra intelegerii manierei in care a fost
conceput spatiul interior al acelor receptacole. spaJiu total diferit de eel a!
construcfiilor civile. 11 Or, pare evident ca tocmai aceasta idee, de cuprindere
generoasa a unei mari mulpmi de oameni in unitatea aceluia~i spirit ~i vointe, a
fost ~i scopul noii biserici sibiene.
Prezenta temei imperiale, in conceperea catedraJei este deci semnificativa
~i deloc intamplatoare. A~a cum remarcase G.M. Cantacuzino, piina fn ultima ~i
cea mai modestii bisericu;a din vaile romane$li, aceasta temii imperiala trebuia
sci supravie{uiascii fntruciitva ca o ultima licarire a unei niizuinJi, diind opere/or
chiar sarace aceasta finuta, acest ,stil" care depii~e~te intenfiile artistu/ui. 12
Ren~terea romaneasca avea nevoie aici, in Transilvania de asemenea
trimiteri Ia mo~tenirea Bizantului. Mai importante lnsa decat formele -tn sine-
ale acelui stil, par sa fi fost simbolurile pe care acestea le incarnau. Hagia Sophia
purta un astfel de lnteles, al puterii ~i autoritiitii imperiale, demnitate pe care
societatea romaneasca se lupta s-a o redobandeasca.
Nota romantica a edificiului bisericesc mai poate fi inteleasa ~i ca
rezultanta unui dezacord organic intre nazuinte ~i posibilitati, intre programul
propus de ctitori ~i implinirea lui de catre executanti. Trebuie sa luam in calcul
faptul ca unor arhitecri straini, cum erau cei implicati in proiect, le erau
necunoscute doua lucruri fundamentale, trairea spiritualiUitii bizantine ~i
con~tiinta romaneasca a epocii. In plus, aveau formatia academismului, un
curent artistic care-~i lncheiase de mult cursu!. Era frresc ca realizarea lor sa fie o
interpretare formala a modelului bizantin pentru care nu simtisera probabil, deciit
fiorul monumentalitatii generat de dimensiunile sale nemaiintalnite.
Neintelegand poate, di acele dimensiuni fusesera proportionate In mod
desavar~it de arti~tii lui Justinian, tocmai pentru a realiza rniracolul
impalpabilului ~i indefinibilului, fn total contrast cu imperativele tensiunii
spafiale13, arhitectii catedralei sibiene ~i-au imaginat ca, reducand de cateva ori
scara constructiei lor, vor pastra ~i obtine acelea~i efecte. Proportia unei cladiri
este insa un element inerent armoniei acesteia . Miirind sau mic~orand edificiul,
echilibrul interior al arhitecturii este periclitat.
Dintr-un alt punct de vedere, pentru Iosif Kommer ~i Virgil Nagy
conceperea proiectului catedralei nu a depii~it cadrele ~i exigentele unui exercitiu
academic pornit de la tema unui monument celebru al istoriei arhitecturii.

10
Sarin Ullea, Arllangllelul de Ia RibiJa, Editura Cerna, Bucure~ti, 200 I, p.l 0
11
ibidem
12
G. M. Cantacuzino, Tema in arta, Simetria, Caiete de arta. ~i critic~. nr. 3, iarna 1940- primlivara
1941, p.139-140, reluat in valumul op. cit., p. 473
13
Sarin Ullea, op.cit, p.l3

359
Formele modelului constantinopolitan s-ar fi cuvenit interpretate potrlVlt
spiritului ~i sensibi!Witii romane~ti, acelui simt desavar~it al masurii ~i
echilibrului pe care-! vadesc operele artistice traditionale. Lipsa notei nationale
este poate aspectul care scade eel mai mutt din valoarea acestui monument
gandit altfel, cu destula rigoare 1nsa egaI ~i aproape conventional.
La scurta vreme dupa definitivarea lucdirilor de constructie a catedralei s-
a pus problema decorarii ei interioare. Astfel, Ia 30 noiembrie 1903 Consistoriul
Arhidiecezan din Sibiu a anuntat public initierea unui concurs In vederea
execuHirii picturilor murale ~i icoanelor destinate catapetesmei. Comisia
14

1ntrunita In acest scop, cuprinzand nume de mardi ale culturii ~i artei romane~ti (
G.D. Mirea, pictor ~i director al $colii de Belle - Arte din Bucure~ti; marele
arhitect lor. Mincu, intemeietorul curentului neoronu1nesc in arhitectura ~i
pictorul academist Friedrich Miess din Bra~ov) s-a oprit, dintr-un nurnar de 15
candidati, asupra tanarului pictor transilvanean Octavian Smigelschi. Acesta
expusese cu doar o luna in urma, Ia 14 octombrie 1903, In fosta sala ,Thalia" din
Sibiu, un proiect de decor mural destinat initial catedralei episcopiei unite din
Blaj. 15 Pentru noua comanda ce-i fusese 1ncredintata Smigelschi a transpus in
fresca o parte din schitele prezentate atunci publicului.
Ansamblul definitivat 1n 1905, cuprinde un numar redus de scene.
Imaginii ,Pantocratorului", lnconjurat de cetele ingere~ti, de pe cupola ~i celor
ale Sfintllor Evangheli~ti zugraviti pe cei patru pandantivi, le sunt asociate
icoanele catapetesmei , Ia realizarea acestora din urma contribuind ~i prietenul .
lui Smigelscbi, pictorul Arthur Coulin.
Inaintea unor aprecieri asupra valorii sau sernnificariei picturii datorate lui
Smigelschi ne-am putea intreba, pe bunii dreptate, ce a determinat ezitarea
comisiei In a-i comanda artistului decorarea intregului edificiu. Unul dintre
motivele invocate atunci a fost Jipsa banilor. 16 Aceea~i atitudine indecisa s-a
mentinut insa, vreme de cinci decenii, ajungandu-se ca pana In fmal, dupa ce
interiorul fusese zugn1vit in doua etape , de Anastase Demian ~i Iosif Keber
(pictori atat de diferiti ca viziune ~i valoare), unitatea de ansamblu a decorului sa
sufere intr-o masudi insemnata. Mai mult dedit greutiitile materiale ~i decat
nerabdarea ctitorilor de a-~i vedea implinit proiectul, cantarea dorinta de a oferi
un model pentru toate bisericile noastre din patrie. 17
Zugravirea catedralei a ocazionat discutii de fond privitoare Ia o necesara
reinnoire a picturii monumentale , instantele ortodoxe din Sibiu insistand, In mai

14
llarion P~cariu, E. Miron Cristea, Mateiu Voileanu, Biserica Catedralii de Ia Mitropolia
Ortodoxii Romiinii in Sibiu. Istoricul zidirii 1857 - 1906, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu,
1908, p. 94.
15
0 parte din lucrari flicusera obiecml unei alte expozitii deschise Ia Blaj ill ziua de 30 august a
aceluia~i an. A se vedea Virgil Vata~ianu, Octavian Smigelschi, Editura Meridiane, 1982, p.ll.
16
Ilarion Pu~cariu, E. Miron Cristea, Mateiu Yoileanu, op. cit.,p. 95.
17
Virgil Oniriu, In Concluzul sinoda/ Nr./1111903; vezi ~i.I. Pu~cariu, E. Miron Cristea ~i M.
Yoileanu, op.cit, p .82

360
multe sesiuni ordinare din cursu! anilor 1902 - 1903, asupra insuficientei
calitative a productiilor artistice religioase contemporane.
Nevoia unei recon:figurari a programului iconografic ~i stilistic at artei
biserice~ti pomea de Ia resentimentul fata de principiile neoclasicismului
practicat In pictura religioasa din Transilvania , cu mai bine de jumatate de veac
lnainte, de Constantin Lecca sau Mi~u Popp. 18 ExempluJ celor doi arti~ti
academi~ti este simptomatic pentru evolutia picturii religioase romane~ti,
profund modificata, intr-un rastimp foarte scurt, Ia jumatatea secolului XIX, prin
trecerea de Ia modelul bizantin Ia modelul occidental, adoptat cu pasitme ~i
chiar, uneori, cu o grabii excesivii19• Pictorii biserice~ti au devenit in acela~i
timp ~i zugravi de portrete practidind altemativ o tehnica - cea ill ulei, ~i o
viziune - cea a picturii academiste, fundamental diferite de limbaj ul artistic
bizantin. Neinteleasa, aceasta incompatibilitate de fond a determinat fenomenul
caracterizat prin a~a - zisa confuzie a genurilor sau a stilurilor. 20 Data fiind
natura continutului sau, arta bizantina a sintetizat, In cursu! catorva secole, un
limbaj cu totul aparte de care era indisolubillegata. De aceea, inlocuirea acestui
limbaj nu se putea face rara alterarea profunda a fondu lui religios.
Con~tientizand criza pe care o traversa arta religioasa, deputatuJ bra~ovean
din sinod, profesorul Virgil Onitiu, a schitat cateva din directiile pe care urma sa
fie structurat un nou program. Trebuiau avute in vedere, spunea el, pe de o parte
tradifia bisericeascii # ordnduie/ile canonice iar pe de alta parte, fire~tile
reforme $i inovaJizmi reclamate de spiritul timpului $ide fmprejuriirile sociale? 1
Solidarizandu-se cu propunerile lui V. Onitiu, Sinodul Arhidiecezan a
numit o comisie formata din deputatii Partenie Cosma, Elie Miron Cristea ~i
arhitectul Iosif Schussnig. Rezultatul cercetiirilor intreprinse de ultimii doi, atat
1n Apus (in Germania ~i Italia) cat ~i 1n Riisarit (Rusia), dar mai ales in Muntenia
~i Moldova a fost prezentat sinodului ~i Mitropolitului Metianu printr-un raporf2
publicat ulterior sub titlul Iconograjia $i fntocmirile din interiorul bisericei
rasiiritene. 23
Concluziile Ia care ajunsese viitorul patriarh intareau propunerile lui V.
Onipu, 1n sensu! sustinerii principii/or fundamentale ale picturii ~i artei
orientale, bizantine pictorul urmand a tine cont, totodata, de natura lucrurilor $i
de cerinfele moderne ale artei; astfel !neat pictura fntreagii sii fie expresiunea

13
Virgil Vat~ianu, op.cit., p.42.
19
Neagu Djuvara,lntre Orient ~i Occident. Tiirile romone Ia lnceputul epocii moderne, Humanitas,
Bucure~ti, 2002, p.7.
20
Andrei Cornea, .,Primitivii" picturii romone-1ti moderne, Meridiane, Bucure~ti, 1980, p.58.
21
lnterventia deputatului Virgil Oni~u in ~edinta sinodului din luna aprilie 1903. I. Pu~ariu, E.M.
Cristea ~i M. Voileanu, op. cit., p.82.
22
Raportul Nr.6864 Ep. din 1903.
23
Apfuut Ia Libriiria Arhidiecezanll, Sibiu, 1905.

361
 artistica a gustului rom{mesc $i a timpului fn care s-afocut. 24
Daca sub aspectul iconografiei, al dispunerii fiecarei scene 1n cadrul
compozitiei de ansamblu, lucrurile erau clare, comisia sinodala jucand un rol
determinant 1n alegerea temelor potrivit canoanelor bizantine, In privinta stilului,
a limbajului ~i mijloacelor de expresie, lucrurile nu mai erau atat de limpezi.
in viziunea lui Miron Cristea noua pictura era chemata sa exprime gustul
$i sensibilitatea contemporanilor evitand sa ramana reproducerea inghetata ~i
stereotipa a unui timp de mult trecut ~i a unor modele azi nepotrivite ~i
neintelese, care de multe ori cuprind gre$eli esenfiale contra legilor
perspectivei, ale anatomiei corpurilor pictate, ... a fintei ce (se) urmare$te prin
pictarea scene/or bib/ice. 25 Aceasta atitUdine al carei obiectiv era primenirea
artei monumentale prin aducerea ei in acord cu sensibilitatea poporului roman ~i
cu formele de expresie specifice prezentului, pomea totu~i, de la o neintelegere
profunda a picturii bizantine, maniera artistica traditionala a spiritualitatii
ortodoxe romane~ti in decursul unei jumatati de mileniu. Ceea ce Miron Cristea
considera gr~eli esenJiale contra legi/or perspectivei, ale anatomiei, naivitati
sau agramatisme ale desenului, constituiau de fapt, in stilul artistic bizantin,
semne sau conventii ale unei ortografii specifice, ale unui limbaj prin care omul
medieval.l~i exprimase viziunea teologica asupra lumii.
Acest sistem de reprezentare intra ill contradictie cu regulile perspectivei
liniare, ale clar - obscurului sau ale unei redari anatomic corecte a corpului
omenesc. Nu de stangacii· era vorba, in cadrul unei. reprezentari naturalist -
iluzioniste a realitatii, ci de un principiu plastic diferit, a carui functie
caracteristica era redarea unei naturi impregnate de haml Duhului Stant.
Limitele unei astfel de analize, rezultate din neintelegerea unitatii
indestructibile lntre continut ~i forma, intre mesajul artei bizantine ~i limbajul in
care acesta se exprima, nu sunt to~i surprinzatoare nici macar in cazul unui
teolog ortodox precum Miron Cristea. Nu trebuie uitat ca, la momentul aparitiei
studiului elaborat de viitorul patriarh, cercetarile generate dedicate artei cre~tine
a Bizantului erau inca departe de a-i fi scos Ia lumina semnificatiile ~i de a-i fi
conturat cu claritate profilul.
Stralucita pleiada de bizantinologi ~i istorici ai artei cre~tin- orientale de
la mceputul veacului trecut, avea sa-~i publice marile sinteze Ia cativa ani sau, In
unele cazuri, Ia cateva decenii distanta de aparitia publicafiei sibiene. Mai mult,
la jumatatea primei decade a secolului, cercetarii artei vechi romane~ti iilipsea o
disciplina de sine statatoare, care sa fie intemeiata pe rigoare ~i metode
~tiintifice. Aceste temeiuri ~tiintifice l'ncep sa se lntrevada abia in activitatea de
istoric a lui Alexandru Odobescu. Cursul sau de lstoria arheologiei, considerat
actul de na~tere al istoriei artei noastre vechi, In care era schitata evolutia picturii

24
E.M. Cristea, I. Schussnig, lconografia ~i fntocmirile din interiorul bisericii riisiiritene, Sibiu,
1905.
25
Ibidem.

362
 religioase din evul mediu romanesc, avea sa fie tiparit abia tn anul 1919.
Cercetarea fenomenului artistic medieval va inscrie doar mai tarziu, realizari
notabile datorate unor nume ilustre, cum sunt cele ale lui Nicolae Iorga, 0.
Tafrali, G. Bal~, I.D. ~te:lanescu, N. Ghika- Bude~ti .
i'n !ipsa criteriilor ~tiintifice, inerente oricarei analize obiective a
monumentelor artistice, Miron Cristea ~i-a fixat ca unic reper, gustul epocii ~i o
anume sensibilitate specitidi sufletului romanesc, ceea ce el considera chemarea
timpului sau.
Aproape concomitent ~ i in deplin acord cu investigatiile teologului,
artistul Octavian Smigelschi a intreprins Ia randul sau, calatorii de cercetare a
vestigiilor arhitecturale ~i decorative ale artei biserice~ti. 0 lucrare elaborata de
el in cursu! anului 1909, sintetizand multimea datelor adunate in strainatate ~i tn
tara a fost publicata ditiva ani mai tarziu?6
Smigelschi petrecuse o vreme tn ambianta culturalii ~i artisticii a ora~elor
germane sau austriece (Munchen, Dresda, Viena) ~i a parcurs un traseu italian
devenit traditional pentru arti~ti i din epocii, viziHind pentru perioade mai lungi
sau mai scurte, Roma, Venetia, Ravenna ~i Florenta. Experien~a apuseanii
consumaUi in anii hotiiratori ai tineretii, i-a conturat intelectualului ~i artistului
un profil cu totul aparte. I-a oferit totodatii, cadrul de comparatie necesar
confruntiirii cu monumentele artei noastre vechi, In roomentele elaboriirii
proiectului pentru pictarea catedralei sibiene. Descoperind repertoriul atat de
divers al producpilor artistice postbizantine, tn cadrul sobru ~i elegant al
arhitecturii medievale muntene~ti ~i oltene, din Moldova sau Bucovina,
Smigelschi i-a prettJit valoarea, gratie spiritului critic cu care-1 inzestrase
Apusul, hotiirat de-al fructifica potrivit idealurilor ~i cerintelor vremii sale. Or, l'n
conceptia sa, imperativul prezentului nu privea altceva, decat regenerarea artei
biserice~ti prin tntemeierea ei pe valori nationale. In solutia preconizatii de
Smigelschi, mentinerea legiiturii organice cu trecutul oferea cadrul experientelor
practice ale artistului?7
Me~te~ugul zugriivirii nu mai putea fi redus Ia interpretarea formalii a artei
postbizantine romane~ti. 0 atare preluare pentru timpul modern era considerata
de Smigelschi un anacronism $i o afectare a naivitiiJii18. Vechea artii bizantina
insemna roai roult decat un repertoriu de forme plastice ~i de teme iconografice.
Prin mo~tenirea ei erau readuse in lumina prezentului valorile clasice ale
antichitiitii cre~tine ~i precre~tine, orientarea specifica acelor epoci spre
echilibru, spre claritate ~i unitate. Pictura bizantinii - spunea el - ne-a sa/vat
tezaurul artistic a! artei antice, toate acele calitiiJi superioare ~i acel Jtil

:6 Rezultatul cercetii.rilor sale a fost tipiirit in cadrul monografiei lui Jacob Radu, Biserica Sf Uniri
dm Tiimpiihaza- Ujfaliiu ( Riide~ti).Oradea Mare,I911.
r Virgil Va~ianu, op. cit.,p.40.
:l Jacob Radu, op. cit., p.41

363
cre$finesc caracterizat prin maretia concepfiei spirituale, printr-o superioara
ignorare a realismului de aparen{a cu o simplicitate lapidara # reducere Ia
esen{ial urrnarind sa ofere privitorului o impresie psihica unitara, clara $i
profunda. 29
Interesandu-se de operele zugravilor atat de lndepartatului ev mediu
romanesc, Smigelschi s-a straduit sa Je descifreze mesajul, In primul rand ca un
pictor, fiira pretentiile ~i metoda istoricului sau teologului. A cautat sa discearna
In stilullor atat de aparte, sensurile generale ale artei. ~i , mai cu seama, frescele
intunecate de trecerea secolelor i-au mijlocit intelegerea adancita a marelui, cum
spune el, principiu decorativ. 30~i-a lamurit i'n primul rand, modul specific al
picturii murale de a se exprima In acord ~i in armonie cu formele arhitecturii, cu
atmosfera difuzata de spatiile adanc boltite, semisferice ale interioarelor
bizantine.
Prin ansamblurile murale pe care le-a realizat, Smigelschi a dovedit ca nu
preconizase numai teoretic intoarcerea Ia modelele bizantine vechi, la principiile
lor decorative, Ia raportul echilibrat lntre structura qladirii ~i decorul pictural.
31

In compozitia cupolei sibiene, picturile lui se lntretes pe urzeala de

paralele ~i meridiane, concentriindu-se, prin figurile prelung arcuite ale ingerilor,
asemenea spifelor unei rofi luminoase, In polul cosmic al icoanei
Pantocratorului. Euritmia acelei hore sublime a fost contrapunctata muzical de
Smigelschi prin jocul in balans al micilor sfere - simboluri antice ale
desava..'?irii spirituale, cantarite de ingeri in podul palmelor.
Melodie, dans, joe sunt tot atatea chipuri prin care pictorul marca
desprinderea de realitate ~i apropierea de ideal.
lmbracati Ideea intr-o forma sensibila! Smigelschi raspundea chemarii
Manifestului Simbolist,32 ata~andu-se acelui curent care vedea rostul operei de
arta In exprimarea unei idei prin intermediul semnelor ~i simbolurilor. Cu alte
cuvinte, elementele reprezentate (personaje sau lucruri), nu se mai rezumau Ia
semnificatia lor naturala, ci primeau una noua conferita de simbol.
Preocuparile pentru o arta de expresie simbolista apar devreme in pictura
lui Octavian Smigelschi. Ciclurile de compozitii intitulate fngentl mor{ii, Ielele,
Primiivara ~i Cvartetul incepute inca dinainte de anul 1900 se aflau, a~a cum
atirma Virgil Vata~ianu, cu siguranta sub efectul operelor simboli~tiJor germani
vazute de artist 1n perioada petrecuta la Munchen. Valoarea lor nu este
comparabila cu cea a compozitiilor sale monumentale. Pictura din catedrala
sibiana, In special imensul iris in a carui pupila te simti cuprins ~i absorbit de
privirea Dreptului Judecator, este fiira indoiala, capodopera pictorului
transilvanean.

29
ibidem, p.41
30 ibidem.
31
Virgil Vat~ianu, op. cit., p.43
32
Manifestul Simbolismului a fost publicat de Jean Morreas in revista Le Figaro, Ia 18 septembrie
1886.

364
 Simbolismul sacru practicat de Smigelschi Ia apropiat inca mai mult de
orientarea reprezentatii prin nabistul Maurice Denis eel care, in anii ce au urmat
primei conflagratii mondiale, lntemeiase Ia Paris vestitele Ateliers des Arts
Sacree. La ~coala ce-~i fixase ca obiectiv regenerarea picturii religioase
monumentale, ~i-a urmat o vreme studiile un alt decorator al catedralei, Anastase
Demian.
Din aceea~i generatie cu Smigelschi, Maurice Denis ~i-a consacrat ultima
parte a vietii, asemenea confratelui roman, rena~terii artei sacre, cautand sa
spirituali2eze pictura ~i deopotriva, sa transrnita un plus de culoare religiosului.
Formele·· fluide ale picturii sale 11 apropie de Sroigelschi lnsa calmul ~i
serenitatea pe care le degaja in special coloritul lurninos, contrasteaza cu
atmosfera solemnii din compozitiile artistului transilviinean.$i tot spre deosebire
de Maurice Denis, care considera lipsitii de temei separarea netii dintre spirit ~i
frumusetea piimanteascii,33figuri le angelice zugravite de Srnigelschi emanii o
.... senzualitate discretii, extrem de bine stiipanita.
Srnigelschi este, a~a cum remarca Virgil Viita~ianu, autorul unei opere de
artii viabile ,plinii de vigoare $i putere expresivii. Pictura sa de expresie
religioasii, nefiind arheologie anticii sau medievala ... a stimulat aparifia $i
evolufia unei arte monumentale moderne. 34
•
In istoria actualului sediu al Facultatii de Teologie poate fi recompus cu
ll!lurinta parcursul sceluia~i drum sinuos ~i acelea~i etape, depa~ite adesea cu
pa~i nesiguri, in edificarea Catedralei. intemeiatii Ia anul 1786, venerabila ~coaUi
fusese lipsita timp de o jumiitate de secol de un local propriu35, biserica ajungand
abia in 13 martie 1821 !a posesiunea unei case pentru trebuinfele seminarului36
... insii cu totul improprie unei atari destinatii. in 1850, din initiativa mitropolitului
~aguna ~i pe cheltuiala sa, a fost achizitionatii ~i donatii epahiei o alta cliidire
invecinatii re~edintei arhiere~ti ~i aflatii pe locul actualei institutii. Mult mai
incapiitoare, aceasta s-a putut adapta mai bine cerintelor specifice unei ~coli
superioare piistrand insii un statut provizoriu panii la obtinerea fondurilor biine~ti
oecesare unei construcpi noi.
Din 1880 aceastii chestiune a fost an de an, obiect de discutie 1n ~edintele
sinodului arhidiecezan.37 1n nenumiirate randuri au fost supuse dezbaterii solutii
cu privire la locul pe care urma sa-l ocupe noua ~coala (In pozitia vechilor case

» 0 . Zabaria, Arta modernii, Ed. Dosoftei, Ia~i , p.241.

Virgil Vata~ianu, op. cit., p.56
:;.t
~ Pr. prof. Sofron Vlad, lnstitutul teologic universitar din Sibiu, tn volumu) Arhiepiscopia Sibiului
r_gini de istorie, Sibiu, 1981, p.l I 0
• Eusebiu R. Ro~a, Mono gratia lnstitului Seminarial Teologic -Pedagogic ,Andreian "at
Arhidiecezei Gr. Or. Romiine din Transilvania, Tiparul tipografiei arhidiecezane, Sibiu., 1911.
:r Ibidem, p.212

365
 sau pe un teren liber), fie perspectiva de a largi ~i adapta edificiul existent.
Niciodata sinodalii nus-au putut lntruni lntr-o singura parere. Totu~i, In 1907,
indata dupa terminarea catedralei, discutiile au fost reluate cu mai multa
hotariire, membrii si!lodului in frunte cu mitropolitul loan Metianu, ajungand Ia
o decizie defmitiva. In virtutea ei, pe locul vecbilor cladiri cumparate de ~aguna,
in cursul anu1ui ~co lar 191311914 a fost ridicat actualul edificiu al Facultatii de
Teologie. 38 ·
Prelungita timp de peste trei decenii, dezbaterea chestiunilor legate de
edificarea noii ~coli nu s-a dovedit nicidecum steriUi. In cursu! discutiilor purtate
adesea de pe pozitii divergente, s-au conturat principii ~i metode care se incadrau
i'n evolutia urbanismului ~i arhitecturii europene. In spiritul adeviiratei
emana(iuni a vremii -a~a cum caracterizase G. M. Cantacuzino 39 urbanismul
modern, sinodalii sibieni legau estetica ora~ului, tot mai mult de organizarea lui
sociala. Invocau ~i ei ace1 principiu potrivit caruia cartierelor universitare ~i
~colilor superioare le erau destinate regiunile cele mai salubre, mai lini~tite.
Deputatii loan Pu~cariu ~i Partenie Cosma propusesera in acest sens ca Intregul
complex bisericesc ~i teologic sa fie construit Intr-o zona situata In imediata
vecinatate a parcului ,Sub Arini". Este adevarat ca la insistentele mitropolitului
loan Metianu sinodul a aprobat, In cele din urma, un alt proiect care avea Ia bazii
principiul statornicirii institutiilor biserice~ti ~i teologice ortodoxe prin
!ncadrarea lor ,intre zidurile cetatii", In perimetrul istoric al ora~ului, aliituri de
bisericile a! tor confesiuni.
In privinta programului arhitectural, maniera in care a fost conceputii noua
cladire a institutului teologic demonstreaza ~i ea, o evidenHi adaptare de spiritul
modemitiitii. In locul viziunii omamentale caracteristica academismului veacului
al XIX-lea, arhitectura inceputului de secol XX se interesa, in principal, de
studiul maselor ~i adaptarea forme lor constructive la utilitatea fiedirei constructii
40
In parte. Pomind de la acest nou principiu alfunctionalismului, notiunea ~colii
a evoluat foarte mult i'n directia unei rationale adaptari la conditiile de igiena. De
unde timp indelungat ~coala era o cladire care semiina pufin a inchisoare $i mai
mult a spital, cu un minim de esteticii ji de igienii, ideea cii un cadru spiritual,
aerisit, fnconjurat dacii se poate de griidini ji fnnobilat prin miirunte ji
nenumiirate preocupiiri de infrumuseJare putea avea o fnriiurire atiit asupra
studenJilor, cat ji asupra dasciililor, a focut din jcoalii unul din subiectele cele
mai studiate de diferite grupiiri ale arhitecturii din epocii. 41 Putem fi
1ncredintati astiizi, cii planul actualei institutii s-a configurat pomind de Ia criterii
asemanatoare, de Ia determinarea precisii a rostului pe care avea sii-1

38
Mircea Pacurariu, Douii sute de ani de fnviilfunont teologic Ia Sibiu 1786-1986, Sibiu, 1987,
p.225
39
G. M. Cantacuzino, Modernismul In arhitectura romaneascii, Revista FundaJiilor Regale, anul
n,
40
nr.3, lmartie 1935, ln volumul op. cit. , p.343
ibidem,p.342
41
ibidem

366
 indeplineasca. Acest rost nu mai privea o ~coala modesta ci o institutie nationala
,.. aflata intr-un moment insemnat al afirmarii ei in cadrele tot mai promitatoare ale
modernitatii.
Conceperea arhitecturii pe care urma sa o lntruchipeze noul edificiu, a fost
!ncredintata bra~ovenilor George Du~oiu ~i loan Leuca. 42La doar patru ani de Ia
avizarea proiectului destinat zidirii catedralei ortodoxe, Sibiul opta acum, prin
reprezentantii Sinodului Arhidiecezan, pentru cei doi arhitecti romani
imbrati~and in felul acesta o conceptie fundamental diferita fata de viziunea
romantica a budapestanilor Iosif Kommer ~i Virgil Nagy. Actualul plan era
expresia . transformarilor inregistrate in ultimele decenii ale secolulu} XIX ~i
inceputul veacului XX in evolutia arhitecturii romane~ti de Ia rasarit de Carpati.
0 noua ~coaUi dobandise aici un profil original, prin stradaniile unor figuri de
prestigiu precum Ion Mincu ~i a urma~ilor sai Grigore ~i Cristofi Cerghez, Petre
Antonescu sau Niculaie Ghica- Bude~ti.
Care erau insa conditiile ce au determinat Ia noi, ca pretutindeni In
Europa, aparitia unei ~coli nationale moderne de arhitectura. Spuneam inainte ca
societatea romaneasca din Transilvania ~i Vechiul Regat devenise extrem de
receptiva fata de suflul nou al modeniitapi preocupandu-se, prin domenii precum
cele ale arhitecturii ~i urbanismului, de adaptarea Iocuintelor ~i edificiilor civile
Ia ritrnurile vii ale vietii sociale.43 Or, aceasta viata in plina transformare,
comunica arhitecturii elementele sale de instabilitate, prin functiile atat de
diverse ale institutiilor ce se na~teau, prin numarul crescand al participatilor Ia
rosturile comunitatii ~i poate mai mult ded.t orice, prin progresul nemaiintalnit
pe care 11 inregistrau noile tehnici ~i materiale de constructii.
Arhitectura inceputului de secol nu se putea margini la exprimarea acestor
schimbari sociale ~i economice, ci urmarea, intr-o masurii. inca mai mare, sa
devina manifestarea spiritualitatii ~i culturii autohtone.
Eforturile sustinute in vederea conturiirii unui stil national, caracterizasera
cu cinci decenii in urma, toate ramurile artei romane~ti, implicit arhitectura,
decoratia ~i artele aplicate. Fenomenul, caracteristic 1ntregului continent, a
44

ridicat problema punerii in cumpana a unor tendinte ~i orientari exprimate prin

notiuni complementare precum tradifionalism ~i modernism, nationalitate ~i
universalitate. Spiritul romanesc a fost solicitat sa dispunda prin sensibilitatea sa
specifica provocarilor moderniste.
Era vorba, a~a cum arata G. M. Cantacuzino, de o atitudine ce trebuia
asumata in fata noilor premise, de modul asimilarii in cultura noastrii a noilor
experiente, astfel incat profilul sau sa nu-~i piarda distinctia.
.. 42
Contractu! semnat Ia data de 15 august 1913. Arhiva Arhiepiscopiei, dosar II, 21\ 1907; vezi M.
Pacurariu, Cladirea Jnstitutului, in volumul Doua sute de ani de invatdmnt ... , nota 35, p. 258
G. M. Cantacuzino, Tradijionalism ~i modernism, in volumul op. cit., p.7 1.
43
44
Paul Constantin, Arta 1900 In Romania, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1972, p.45

367
 Formula care se precoruza, ln. acord cu aspiratiile de libertate nationala,
cauta sa valorifice fondul arhitecturii traditionale ~i folclorice in asociere cu
structurile expresive modeme ale atat de larg raspanditului stil international al
Artei 1900.
Reprezentantii noului val, pomind de Ia Ioan Mincu, erau adeptii unei
arhitecturi modeme, specific nationale, inspirata din traditiile romane~ti.
Programul lor se intemeia pe teze de felul celor exprimate de Alexandru
Odobescu care, Ia 1870, lndemna Ia studierea productiilor artistice, oricat de
marunte, ale trecutului romanesc ca baza a unei arte noi, o arta in care forrnele
vechi sufera prefaceri ~i sunt modelate in acord cu spiritul prezentului.45
Satisfacerea unei atari cerinte se lovea insa de dificultatea asocierii organice
intre formele tradi~ionale ~i elementele formale specifice arhitecturii moderne. 46
Structura compozitionaHi ~i ornamentica inspirate din creatiiJe arhitecturii
naponale, religioase sau folclorice, corespundeau unor constructii de dimensiuni
eel mai adesea recluse, monumentalitatea caselor ~i bisericilor romane~ti ale
evului mediu fiind exprimatii printr-o clasica armonie a proportiilor ~i mai putin,
prin masivitate. Ori tocmai aceste elemente structive sau decorative se cereau
acum articulate Ia scara unor cladiri moderne mult mai ample, In special imobile
ora~ene~ti cu mai multe etaje. 47 Proiectia formelor traditionale in spatiul ~i
timpul prezentului, trebuia operata fara a altera prea mult raporturi/e dintre
mase .}i ornamente, fora a tulbura impresia de armonie, ba dimpotriva, creand
opere echilibrate ..., caracterizate printr-o monumentalitate autentjca. 48
Curentul arhitecturii neoromane~ti a cunoscut o largii ~i relativ durabila
riispandire, panii tarziu, in preajma celui de-al doilea razboi mondial, in mai toata
tara. in cadrul Academiei de Arhitecturii din Bucure~ti, pe langii asimilarea
noilor modele provenite din programele Art Nouveau-lui, Modern Style-ului sau
Jugendstil-uiui era !ncurajata folosirea repertoriului national atat prin
obligativitatea releveului dupa un monument istoric, cat ~i prin aceea a unui
proiect de arhitectura neoromaneasca.49
Unul dintre cei mai viguro~i reprezentanti ai acestei orientari in arhitectira
interbelica a fost Petre Antonescu ( 1873-1965), profesor ~i, pentru o vreme,
rector a1 Academiei de Arhitecturii din Bucure~ti. Operele sale sunt exemple
tipice pentru evolutia noului curent. Casele Briitianu, vechiul Minister al
Constructiilor ( 1906-1910 ), fosta Banca Marmorosch- Blanc ( 1915-1923) sau
Palatul Comunal din Craiova se numara printre creatiile sale cele mai
reprezentative. Tocmai In construcfii de propoqii, menite sii adaposteasca
diferite institutii publice, caracteristicile stilului sunt mai evidente. in aspectele

45
AI. Odobescu Opere, vol. I, ESPLA, Bucure~ti 1955, p.83
46
Paul Constantin, op. cit., p.62
47
ibidem
48
Vasile Florea, Arta romaneascii modernii $i contemporanii, Editura Meridiane, Bucure~ti, 1982,
£.35
9
Paul Constantin, op. cit. , p. 225

368
 specifice ale operei sale se poate citi eel mai bine raportul intre modernismul
- Artei 1900 ~i elementele arhitecturii traditionale. Interpretarea formelor preluate
din plastica arhitectonica veche s-a racut in acest caz, pe fondul structurilor
tipice pentru inceputul veacului, prin volume ample ~i o tratare generoasii a
fatadei pede o parte ~i zonele bogat ornamentate pede alta parte.5°
Evocarea personalitatii lui Petre Antonescu nu este deloc intampHitoare in
cazul nostru, pentru ca de maniera sa s-au apropiat eel mai mult proiectantii
bra~oveni ai seminarului. Ei s-au dovedit veritabili discipoli ~i elevi ai
profesorului.
Poate ca nu lntamplatot, proiectul destinat facultatii sibiene a fast
defmitivat la doar trei ani distanta de edificarea, sub semnatura lui P. Antonescu,
a monumentalului sediu a Ministerului Constructiilor din Bucure~ti. Cele doua
constructii prezintii o serie de similitudini.

- La o scara mai redusii, fatada monumentalii conceputa de G. Du~oiu ~i I.

Leuca reproduce, in mare, stilistica neoromaneasca a lui Petre Antonescu,
socluri monumentale, cu bosaje mari, coloane masive, console
supradimensionate, chei ~i ancadramente enorme ~i proeminente, reliefuri
pronuntate (braie in torsadii, butoni ~i capitele de inspiratie brancoveneasdi),
goluri trilobate sau in acoladii, amestecate cu altele semicirculare, d~ spirit
romanic sau renascentist. 51
Daca pentru construirea Facultatii de Teologie sugestiile stilului
neoromanesc s-au concretizat mai ales Ia nivelul fatadei- intentiile
comanditarilor fiind tocmai marcarea unei institutii cu caracter national
romanesc, principiile aceluia~i stil, vor fi reluate In anii care au urmat de catre un
alt arhitect, Gr. Cristinel, autorul proiectelor pentru capela, biblioteca facultiitii ~i
re~edinta mitropolitana.
Aceste intemeieri au lnsemnat sporul adus Arhiepiscopiei in timpul
mitropolitu1ui Nicolae Balan, un om inzestrat cu o aleasii vocatie de ctitor.
Rena~terea Bisericii ardelene inceputii sub marele Andrei $aguna, nu s-ar fi
putut implini tara esentiala schimbare de ritm petrecuta in viata ei, in cursu!
primului piitrar al secolului 20. Acestei modificari li sunt datorate ~i realizarile
arhitecturale ~i artistice asupra carora ne-am oprit. Fara a fi capodopere ale
genurilor prin care s-au exprimat, ele raman in general lucriiri cu totul valoroase
- esentiale pentru elaborarea nu doar a unei istorii a artei din epocii, ci ~i pentru
determinarea unei evolutii semnificative in planul mentalitatilor. Trasatura eel
mai evident marcata din acest punct de vedere, este efortul colectivitatii de a-si
insu~i aspectele modernitatii, pe fondul cultivarii simfului religios , manifestat
prin alipirea Ia biserica, ... Ia legea 1i limba, datinile ~i tradifiile strabune. 52

50
ibidem, p.66
51
ibidem, p.65
52
llarion Pu~cariu, E.M. Cristea, Matei Voileanu, op. cit., p.l43

369
 Catedrala Mitropolitana din Sibiu (1903 - 1906)

370
...

Catedrala din Sibiu - interiorul Hagia Sophia (532 - 537) - interiorul

..

Octavian Smigelschi - bolta Catedralei din Sibiu

371
 Hagia Sophia - interioruJ

372
...

Petre Antonescu, fostul Minister al Constructiilor din Bucure~ti (1906-1910)

..

Cladirea Seminarului ,Andreian" (1913-1914)

373
 Cultural outlooks and artistic forms in the first quarter of the twentieth
century
-summary-
The revival of the Orthodox Church in Transylvania, initiated by the
metropolitan bishop Andrei $aguna, could not have been effected without the
essential change of rhythm that had taken place in the first quarter of the
twentieth century. Two architectural achievements- the metropolitan cathedral
and the building of the theological school in Sibiu - are illustrative in this
respect. The two edifices are also indicative of the evolution in modern cultural
outlook in the fiq;t quarter of the twentieth century.

Lector drd. loan Ovidiu Abrudan

374
 lNTREITA SLUJIRE A DUHOVNICULUI

Universul pastoral este spatiul unde preotul l~ i desta~oadi ~~ 1~1

perfectioneaza misiunea, locul unde se define~te pe sine ca om a! Bisericii ~i om
al lui Dumnezeu, cadru tn care se straduie~te « sii fie pildii credit~cio~ilor cu
cuvlit~tul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, c11 credin(a, Cll Cllriifia « (1
Tim. 4, 12) ~i unde staruie~te « cu timp ~; fiirii limp « (2 Tim. 4, 2).
intregul parcurs al institutiei ecleziale de-a lungul veacurilor a fost marcat
de realitati ce reclamau nu numai o luare de pozitie din partea sluj itorilor cat mai
ales concretizarea unor atitudini ferme, fundamentate pe adevarurile de credinta,
implementate cu largul sprijin ~i cu toata forta Sfintelor Taine ~i a ierurgiilor,
atitudini bazate , de asemenea, pe sursele vetero ~i neo- testamentare dar ~i pe
cootextul istoric.
in acest creuzet al istoriei, Biserica, avandu-~i clara misiunea sa, s-a
sprij in it pe slujitorii sai purtatori de har, care Ia dindul lor, din izvorul eel
nesecat al darurilor, au imparta~it tnvataturile dar ~i puterea exemplului ca
solufii, ca rezolvari in a:flarea adevarului. «Cautarea adevarului ~i a fericirii
v~nice nu este u~oara. Avem nevoie de o mana care sane ajute. Rolul preotului
este, in principal, acela de a ne ajuta sa gasim adevarul ~i de a face din acesta
principiul vietii noastre, stimulentul vietii zilnice, transfonnatorul ei ~i
promovatorul demniUifii omene~ti». 1
<<.Biserica ins~i a cinstit preotia nu numai prin respectul ~i prep.lirea cu
care a inconjurat-o ci ~i prin drepturile ~i onorurile ce i-a acordat; prin datoriile
~i raspunderile pe care i le-a impus ... Preotii sunt aceia carora li s-a incredintat
zamislirea noastra duhovniceasca ...Prin preoti ne imbracam in Hristos ... »2
Componenta pastoralii a misiunii preote~ti cu directiile sale, (colectiva,
intennediara ~i individuala), a oferit ~i ofera, de fiecare data, atat locul de
desfa~urare a actiunii cat ~i prilejuri de a constata ca in ogorul Domnului nu
numai se lucreaza ci se cuJeg ~i roadele.
Un lucrator ~i un culegator in acest areal eclezial, «iscusit Ia cannuire ~i

1
.Mitr.Emilianos Timiadis, Preot, parohie, innoire. Nofiuni §i orientliri pentru tcologia ~i practica
pastoralli, trad. de Paul Brusanowski, ed. Sofia, Bucure$ti,200l, pag.55. Avem aici dimensiunea
uria~ a responsabilitatii sacerdotale. lmplicarea preotului tn acest proces aratll interesul Bisericii
de a se pune, prin intermediul slujitorilor slii, Ia lndemana ~i spre propli§irea fiilor ci duhovnice§ti.
~ Pr. Prof. Dr. Gheorghe Lifiu $i Pr. Leet. Dr. Dorel Man, Curs de Teologie Pastorala, ed.
Universitiirii din Oradea, 2002, pag.37. tn general, literatura pastoralli scoate in evidentli plistorul
ca fiind exponentul Bisericii dar, mai ales, delegat al acestei institutii, eu investire specialli, acolo,
intre ~i pentru oameni.
375
caliiuzit de haruJ ~i pacea lui Dumnezeu»/ motivat ~i <<lncarcat cu o riispundere
egala cu sfintenia»4 este ~i preotul duhovnic. Cel care prio hirotonie ~i hirotesie
este investit cu insu~iri ce ajuta ca momentele sau perioadele de crizii sa fie
prevenite, neutralizate sau depa~ite.Conlucrand cu harul In Taina Spovedaniei,
punandu-se In slujba aproapelui, duhovnicul simte responsabilitatea de a fi o
piesa de baza in angrenajul convertirii, al salvarii penitentului. <<Actiunea de
tndrumare spiritualii se d esra~oarii in eel mai pronuntat spirit samaritean. Aici
preotul se 1nfati~eaza ca o caliiuza pentru fiecare, fie cii pe unul trebuie sa-l ajute
sa se ridice din piicat ~i sa se fereasdi de el in viitor, fie cii pe altul trebuie sa-l
tntiireasca, pentru a se mentine in bine, ori pe altii sa-i stimuleze ca sa suie trepte
noi in ascensiunea lor in virtute ori in perfectiune.»5
Slujind Ia altarul Domnului spre mantuirea omului, duhovnicul este
con~tient ca misiunea sa are, trebuie sa aiba un cadru pedagogic, altul
profilactic- terapeutic ~i altul canonico- juridic. Aceste trei arii distincte dar,
totu~i, complementare, corespund celor trei slujiri ale duhovnicului.

1. Duhovnicul ca invii(iitor
<<De rolul acesta tine datoria de a instrui, de a invara, de a Iuera, mai ales,
asupra inteligentei, pentru a o forma, ca sa reziste tentatiilor dezordonate ale
sentimentelor ~i sa poata comanda cu Uirie ~i autoritate vointei»6 .Aria
preocuparilor pe acest tiiram cere mu1t efort ~i o acuitate in consolidarea ~i
stabilizarea acestei facultati. «Cand inteligenta este in randuiala este putin de
tacut pentru a ~eza con~tiinta. Liimurindu-se asupra datoriilor ~i inlaturand
indoielile prin cunoa~terea regulilor comportamentale, pe care trebuie sa le
urmeze, inteligenta ajunge in stare sa ia decizii ~i sa arate vointei ceea ce are sii
facii in fiecare caz in parte. Hotiirarea in cauza este tocmai con~tiinta» •
7

In acest cadru unde se penduleazii intre inteligenta ~i con~tiinta,se

urmiire~te identificarea tintei spre care focalizeaza factorii de interes.
«Obiectul instructiunilor destinate penitentului In scaunul de spovedanie
este in primul rand ~i cu precadere pacatul perceput ca un fel de rebeliune
impotriva sistemului de legi in care Dumnezeu a incadrat pe om da la inceput.

3
Ibidem. pag.39.
4
Ibidem, pag 40. Preotul, ca pllzitor de suflete, este un carmuitor spiritual spre un ideal care le
transccde pe toate celelalte. Acest ideal se definc~te tn ideea de mantuire care, prin natura ei, cade
in domeniul spiritualului ~i al tanscendentului.
5
Pr. Petre Vintilescu, Spovedania ~i duhovnicia, ed. Episcopici de Alba .Ju lia, 1995,
pag.33.Simbolismul pil.storului cuprinde ~i un sens de intelepciune intuitivl! ~i experimentaUi.
Plistorul simbolizeaza veghea; functia sa presupune exercitarea constant! a vigilentei: este treaz ~i
vede.
6 1bidcm, pag. 125.
7
Ibidem. pag. 126.
376
 Aceasta razvditire are radacini ancestrale in om, fiind un rod al acelui instinct
demiurgic, c.are a i'ncoltit in eel dintai om, Adail1>>.8
«PenitentuJ va fi con~tientizat de faptul ca pacatul este strain de ordinea ~i
scopul pus de Dumnezeu vietii, cii nu este decat un bun iluzoriu in clipele de
orbire a ochilor spirituali, eu urmiiri dezastruoase. Va fi fiieut atent eli oriee fapta
rea eonstituie o ofensa adusii lui Dumnezeu, prin d'ilcarea randuielii puse de El
in lume, prin lnfruntarea vointei Lui ~i inlocuirea ei eu voia noastrii. Prin plieat
omul ajunge sa se aliiture diavolului, eel care s-a revoltat impotriva ordinii
divine.>/
Tinta unei asfel de instruiri a penitentului cu privire la pacat ~i efeetele lui,
este in primul rand erearea aeelei stari menite a-i provoca un dezgust fatii de
pacat, a-i de~tepta un sentiment de ura pentru el. In al doilea rand, prezentarea
paeatului ill adeviiratele triisaturi ~i nuante, urmiire~te trezirea eon~tiintei,
provoearea unei eainte sincere ~i dispozitia spre 1ndreptare. Trebuie sa subliniem
faptul eli aeum eel ee se miirturise~te este neeesar a fi orientat spre a simti ~i a fi
meiilzit de dragostea lui Dumnezeu. Terenul este pregiitit. Sufletul s-a
deschis.Cooperarea devine eu adevarat benefieii. Aeurn, dragostea lui Dumnezeu
pentru oameni ineumbii dar ~i dii sa reverse balsamul iertarii." Orbirea datoratli
piieatului mareheazii negativ viata. Cu Dumnezeu, insli, nimic nu e pierdut.
<<Dumnezeu este lumina » (1 I 1, 5). Ramane omului a se pune in lumina Sa." 10
Duhovnicul se vede pus in postura de a se declara pe sine, fiira a deelama, ca
fiind dator a respecta ~i a iubi pe eel ce i se 1ncredinteaza. Acum virtutile lui i~i
aratii relevanta.» A iubi inseamnii a asculta,a impiirta~i interesul comun ~i a
ierta>>. 11
«Materialul de inviitliturii in seaunul de miirturisire poate fi extras din
experientii, din istorie sau literatura. Prioritar, insli, va fi luat din Sf, Scripturii ~i
din inviitlitura Bisericii. Astfel pentru a ilustra dulceata in~elatoare a piicatului se
poate reproduce pasajul: <<Numai am gustat din vlirful toiagului din mona m ea
p11(inii miere fi iatii mor. (1 Regi 14,43).
Pentru a sublinia lepiidarea de Durnnezeu a omului, care padituie~te
amintim textul: (< Fii am niiscut ~; am crescut iar aceia s-au lepiidat de Mine>>
(Isaia 1, 2).
Celor ce lezeazii interesele materiale sau lini~tea semenilor :?i sunt .tara
limite in poftele lor, li se poate arata eli: Mici furii, nici lacomii, 11ici be(ivii,

8
Tbidem.
9 Ibidem, pag.l27.
10
Jacques Marin, Aimer s'est pardonner, Ed. des Beatitude, Societe des oeuvres communautaires,
1990, pag.22. Sublinierea de aici are loc in contextul viefii conjugale.Se potrive~te, lnsa, ~i temei
noastre intrucat atat intr-o situa{ie cat ~i in cealalta interesele sunt comunc, insu~irea ce guvemeaza
fiind cea a iubirii lui Dumnezeu fati de oameni.
11
Tbidem, pag.28. Relatia dintre pl!.rli i~i arat! soliditatea. Baza pc care se intemeiaza este una de
nezdruncinat.
377
nici batjocoritorii, nici rlipitorii m 1 vor mo~teni lmpiirii~ia lui Dumnezeu>> (1
Cor. 6, 10).
Pentru cei desfranati este potrivit versetu1 de Ia E f. 5. 5: «Aceasta sii o
~ti(i cii nici un desjra11at sau ~tecllrat sau lacom ..• ltll are mo~tenire in
lmpiirii{ia lui Hristos ~; a liti Dtmmezew>.
Cei mult prea slobozi Ia vorba vor fi avertizati ca: «de orice cllva11t dqert,
p e care ll vor griii, oame11ii vor da socotealii tit ziuajudeciifii>>(Mt. 12, 36).
Povara pacatului celor ce-~i lasa inima ~i gandul depozitare a tot felul de
ganduri rele, poate fi subliniata prin cuvintele Mantuitorului: «Acestea sunt cele
care II spurcii p e om>> (Mt. 15, 20) sau «Curii(ii intai partea dinliillntru a
paharului ~; a blidului, ca sa fie ~i cea din afarii curatii>> (Mt. 23, 26).
Pentru a fundamenta acel memento m ori ~ i a-1 folosi ca pe un frau al
pacatului, se poate cita: <<Adu-{i aminte de cele mai de urmii ale tale~; in veac
Jtll vei mai p iiciitlli>> (Is. Sirah 7, 38).
Celui aflat intr-o stare de moralitate de inalt nivel, va fi prevenit ca : «
Ce/ui ce i se pare cii stii, sii ia ami11te sii Jtll cadii» (1 Cor. 10, 12)
Duhovnicul este bine sa aiba memoria temeinic alimentata cu citate
biblice potrivite · cu atat de diversele· situatii cu care se prezinta penitentii In
scaunul de spovedanie. Numai a~ va reu~i sa dea fiului sau duhovnicesc
lntreaga inva~turii in lumina credinfei.» 12
Slujirea invatatoreasca a parintelui duhovnicesc asigurii acel climat de
siguranta, dii lini~te ~i incredere peoitentului, li certifica acestuia faptul ca a giisit
omul, « In fata ciiruia i~i poate descbide pe mai departe sutletul ~i alaturi de care
poate niidiijdui in bunatatea lui Dumnezeu, se poate regasi pe sine, poate spera In
dobfindirea iertiirii» 13 , premize ale progresului duhovnicesc. Capacitatea
pedagogicii a duhovnicului nu numai cii ii descopera ~i li sustine acestuia statutul
de «profesionisb (un profesionism marcat de responsabilitate, cuno~terea
limitelor ~i smerenie), dar situeazii institutia duhovniciei pe locul atat de ravnit al
celor mai ciiutate slujiri biserice~ti.
1. "Medicut~t

Dupa ce pe plan 'inviitatoresc, parintele duhovnicesc a convins ca este

interesat in redresarea moral - spirituala a penitentului, ariitandu-~i intreaga
disponibilitate pentru sustinerea acestui deziderat, In etapa imediat urmatoare, el
trebuie sa contureze ~i mai evident aportul sau Ia evolutia fiului duhovnicesc
prin adoptarea unei metode de terapeutica spirituaHi.

12
Pr. Petre .Vrntilescu, idem, pag. I38-140. A fi pregatit rcprezinti latura fueasca a deontologici
profesionale. Duhovnicul inva{! ca, apoi sa invete pe al!ii, ace~tia, Ia randul lor,fiecare putandu-se
instrui ~i educa cu puterea harului ~i sub supravegherea .. invatatorului".
13
Sf. loan Casian, Scrieri alese, Pllrinti ~i Scriitori Biserice~ti, nr. 57, Bucure~ti, 1990, pag.660.
378
 Reluarea unei viefi marcata de principiile sanatoase ale existentei dar ~i
ale convietuirii, este un proces dificil, mai ales pentru eel in care pacatul este
putemic ancorat. Urmare calitafilor de fin psiholog ~i de me~ter al cuvintelor
bine alese, duhovnicul il determina pe penitent sa traiasca entuziasmat
momentul, dorind sa traiasca o viata mai buna, cu start imediat, dorinta, din
pacate, nu rapid, realizabiHi. «Pacatosul care vrea sa se indrepteze este , de multe
ori, ca «o oaie ranita de ~arpe» (can. 102 Trulan), avand actiunea vointei
paralizata. » 14
Recomandarea sau cererea expresa de a se opri de la pacat, printr-o simpla

·- formula generala ~i stereotipa, nu este suficienta, nu este deloc eficienta.

Penitentul este con~tient di nu trebuie sa-~i continuie viata in pacat, ca nu trebuie
sa mar~eze pe .acest palier al tndepartarii de implinirea voii lui Dumnezeu. «
lnvatiitorul «l-a trezit Ia realitate. Prezenta lui in scaunuJ de spovedanie nu se
justifidi numai spre a fi indrumat, pentru a fi scos din starea de «dulce - amar»

- in care a fost aruncat de pacat. El reclama sprijin, un leac Uimaduitor de la un

doctor su.fletesc. Poate fi preotul- duhovnic eel ce administreaza acest leac?
Boala pacatului este cumplita. Pacatul o data inradiicinat in om stiipane~te
~i terorizeazii mintea ~i inima. «Sufletulin trupul pacatosului este ca o pasare in
colivie, ca o oaie dusa spre junghiere. Lanturile ~i dulceata pacatului ii limiteazii
mult mi~carile, asemeni unui viteaz inliinp!it. Paditosul devine un mort viu, o
mutatie ce-i indob itoce~te raptura ~i in care a~ezarea ticaloasa a patimilor
pregate~te osanda ve~nicii» 15 .
«Un suflet mu~cat de ~arpele pacatului devine un suflet ranit ~i , in
consecintii, un suflet ce trebuie vindecat. Asistenta unui asfel de suflet cade im
sarcina celui ce actioneaza baz~ndu-se pe principiile ~i normele specifice ~ti intei
~i artei medicului spiritual. In aceastii etapa actiunea duhovnicului se va
desfii~ura, prin urmare, sub spectrul preocupiirilor terapeutice sau medicale>>16.
Pastrandu-ne in sfera de mai sus aratiim ca in medicina clasica avern doua
directii distincte:
l.Regimul alimentar, regimul de efort sau mai pe scurt dieta adica regulile
de viata prescrise bonavului, in vederea creerii unor conditii specifice pentru
inlaturarea cauzelor, ce determina ~i intretin boala.
2.Medicatia sau remediul pentru intiirirea organismului in vederea
distrugerii germenilor patogeni ~i a efectelor maladive ale acestora.

14
Pr. Petre Vintilescu, Idem, pag. 141. .

- 15
Pr. Ilarion V. Felea, Pocliinfa, Studiu de documentare teologica ~i psihologicli, Seria Teologica,
nr. 16 Sibiu, 1939, pag.295. In sufletul plicatosului se instaureaza o" dezordine organizata"prin
inversarea prioritatilor ~i prin deturnarea sensurilor ce dau substanta unei vieti cu adeviirat
slinatoase.
16
Pr. Petre Vintilescu, idem, pag.J42.
379
 Medicina spirituala, 1mprumutand cele doua directii Ie nominalizeaza ~i Je
intrebuinteaza dupa specificul misiunii sale. Aici avem:
a)Indrumarile, povetele sau sfaturile, ca masuri atat pentru vindecarea
bolii aflata 1n actiune ~i expansiune cat ~i pentru biruinta asupra ispitelor
neprevazute, sursa a pacatului.
b)Canonul de pocainta sau epitimia pentru latura curativa sau tamaduitoa-
re a rani lor, a cicatricilor ~i a riidiicinilor ramase in suflet de pe urma pacatelor.
Luand in discu{ie metoda utilizata se poate stabili un perfect paralelism
intre arta medicinii fizice, clasice ~i cea a medicinii spirituale. Cea din urma, din
cauza naturii cu totul delicate a obiectului ei, prezinta particularitati ~i reclama
'insu~iri cu totul deosebite, de ~tiinta, de spiritualitate, de subtilitate, de foarte
mult tact din partea plirintelui (medicului) duhovnicesc.
Deloc intamplatoare este ~i practica depunerii juramantului de fidelitate ~i
de onestitate pe care, atat medicina cat ~i teologia, o are ca obligativitate, Ia
sia.r~itul perioadei de pregatire academicli primara.
Preocupat de scoaterea In evidenta a sublimitatii ~i responsabilitatii
preotiei, in contextul de mai sus, Sf. Grigorie de Nazianz sublinia: «Oriclit de
grea ~i anevoioasa ne apare arta medicinii, tot mai g reu este sa studiezi ~i sii
vindeci moravuri, pasiuni, viefi ~; 'inc/iniiri rele, sii indepiirtezi din comunitate
toate apucilturile siilbatice ~i animalice, sii fntroduci ~i sii statornice1ti in
scllimb, obiceiuri blonde ~i binepldcute lui Dumnezeu, sii fi cumpiina dreaptii
intre cele cuvenite trupului ~i sujletului, sii nu ingiidui ca binele (sujlet11l) sa
fie dominat de riiu (trup) . ..,ci, dimpotrivii, ceea ce din fire este inferior sa se
supunii ~i sii fie dominat de ceea ce este superior»11•
~adar in timp ce arta medicului trupesc opereazli in domeniul palpabil al
vietii fizice, duhovnicul are in vedere ~i opereaza intru cu totul alt cadru ~i pe cu
totul alt plan.Acela~i episcop de Nazianz , avand in atentie aceea~i problematica,
aratli ca duhovnicul ((Se ocupa cu toatd grija de vindecarea celor ascunse in
i1tima omului. Noi avem de luptat impotriva 11nui du$ma11 dinlauntru, care
rezista ~i ni se opune...Medicina spiritualii i~i prop1me sii intraripeze sujletul,
sa-l smulga lumii ~i sii-1 diiruiascii lui Dumnezeu, sa piistreze cllipul lui
Dumnezeu in om, sa-l sprijine dacii este in primejdie ~; sii-1 restabileascd dacii
s-a alterat, sa pregiiteascii, prin Dulrul Sflint,o locuinfii lui Hristos ;, inimile
1wastre; sa facii din sujlet, care e parte di11 ordi11ea cea mai i1taltii, ceva foarte
apropiat de Dumnezeu ~; piirta~ a/ fericirii celei ve~11ice. »18

17
Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvant despre fuga, trad. de pr. N. Donos, Hu~i, 1931, cap. 18. ln ciuda
titlului, chemarea Sf. Plirlnte este pentru candidafi responsabili spre o preotie responsabila,
dificultatea misiunii sacerdotale starnind pasiuni orientate spre a a o cuno~te, a o unna, a o
lmplini.
18
Ibidem, cap.2L Sf. Grigorie se descoperll $ide data aceasta ca fin cunoscator al subiectului dar
~i atent investigator in acest spatiu al recuperllrii fiintei umane, ducand preocuparea pentru spirit Ia
Ina lfi parametri.
380
 Facand mereu comparatii lntre cele doua paliere ale medicinii nu vreau sa
se inteleagii ca a~ rninimaliza latura fizica. Cele doua aspecte sunt
complementare. Se sustin spre a intregi manunchiul de factori ce ne mentin pe
calea binelui, a binelui de substanp. Model ~i In acest sens este Mantuitorul
Hristos, Cel care a venit printre oameni pentru a vindeva bolile suflete~ti dar
care n-a ezitat niciodata sa-i tamiiduiasca de bolile ~i neputintele trupe~ti pe cei
ee-L rugau. <<El nu ezita sa se prezinte oamenilor ca doctor: <<Nu cei sli n a to~i au
trebuinta de doctori ci cei bolnavi>>(Mt. 9, 12 ; Me. 2, 17 ;Lc.7,31). Multimea
vindecarilor pe care El le-a savar~it ~i pe care Evangheliile au grija sa le
raporteze, marturisesc ca El lntelege sa fie nu numai doctorul sufletelor ci ~i al
trupurilor» 19• <<lata ca ~i pentru Cel «care cerceteaza inimile ~i r arunchii» ~i
care are In vedere mantuirea omului intreg, pentru ve~nicie, bolile duhovnice~ti
sunt mult mai grave dedit bolile trupe~ti, chiar daca , prin natura lor, ele raman
neobservate de omul lipsit de discemamant ~i daca pagubele pe care ele le
produc nu sunt simtite imediat»20.
Dupa ce L-a vindecat pe slabiinogul de Ia Vitezda (1 5, 1-9), Mantuitorul i-
a zis: <<De acum sa nu mai gre~e~ti, ca sa nu-ti fie ceva mai ram>. «Ceva mai
diu«, adica pacatul lns~i ~i urmarile sale.Bolile trupului, chiar daca ele pot sa
duca pana Ia moartea fizica, nu sunt prin ele insele o piedica in calea
mantuirii;ele nu pot afecta decat pe «omul din afara» (2 Cor . 4, 16). Bolile
sufletului, dimpotriva, lmpiedicii pe omul lntreg, trup ~i suflet, de a fi mantuit ;
ele sunt un obstacol la lnnoirea «omului dinHiuntru» (ibid.), Ia ridicarea
«omului non», niiscut din duhul, care manifestii in suflet, dar ~i in trup, viata lui
Iisus (ibid.), care vine de Ia Tatal ~?i face din om o «faptura nona» (2 Cor.
5,17), fiigaduita pentru ve~nicie bucuriei bunatatilor Imparatiei.
Modelul Hristos apare ~i In aceasta conjunctudi un exemplu atat in
stabilirea unor prioritati cat ~i in instaurarea acelui echilibru necesar pentru a
vedea cu adevarat intreg complexul de actiuni ~i atitudini ducatoare Ia scop.
Hristos - Doctorul lasa duhovnicului, medic spiritual, prin viata ~i activitatea Sa
dar ~i prin Biserica Sa, intreg instrumentarul de care acesta are nevoie pentru ca
atat «investigatiile, diagnosticul cat ~i tratamentul sa aibe acea eficienta21 » ee-l
definesc pe om nu numai «privitor in sus» ci, mai ales, «flinta indumnezeita
prin harul ~i str alucirea · dumnezeiasca a slavei fericitoar e care i se

19
Jean - Claude Larchet, Teologia bolii, trad. de pr. prof. V. Mihoc, ed. Oastei DomnuJui, Sibiu,
1997, pag.82. S-a vehiculat, unori, ideea ca penitentul (pacientul) sa cantareasca bine ~i sli aleagli
lntre duhovnic §i medic.S-a ciiutat sa se punA pe pozitii antagonice interesele cclor douli institutii
cu privire Ia obiectul misiunii lor, uiUindu-se esentialul: insa~i Divinitatea a demonstrat eli cele
- douli preocupliri sunt complementare.
20
Ibidem, pag. 130.
Pr. Prof. Dr. Spiridon Candea, Studii ~i articole de Pastoralli ortodoxli, ed. Arhiepiscopiei
21

Sibiului, 2002, pag. 62.

381
potrive~te in intregime» (Sf. Maxim Marturisitoru1)? 2
3. «Judeciitorul»
Scaunul de spovedanie ~i interesul manifestat de ditre duhovnic
contureaza universul pastoral unde preotul 'i~i pune in valoare ~i la vedere
dragostea sa fata de Dumnezeu ~i fata de semenii incredintati lui.Nu este un
«hobby>>, nu este o obligape ci este o datorie. Datorie ce trebuie sii evidentieze,
sa sustina ~i sii intretina atat de valoroasele lnsu~iri ale misiunii preote~ti
oglindite in persoana preotului: autenticitatea ~i credibilitatea. Numai a~a,
respirand aerul ozonat al responsabilitapi ~i pe deplin incredintat de succesul
datorat conlucrarii cu harul divin, eel chemat i~i vede rostul,i'~i intelege menirea.
Marcat de povara acestei riispunderi, luminat, intarit ~i motivat de energia
izvorata din crezul ca <<iata vin sa fac voia Ta Dumnezeule» (Evr. 10, 7),
preotul duhovnic se descopera ca om al lui Dumnezeu ~i ca om al Bisericii.
Avand o atat de nobila identitate el 1~i poate alcatui un plan strategic ee-l poate
ajuta tn lucrarea sa pastoral-misionara. Inva~nd ~i sratuind, deschizan minti ~i
trezind con~tiinte el ajunge in stadiulin care, dorind sa-l slobozeasca pe penitent,
nu-l poate lasa oricum, pe «marea sarata a acestei viefi>>.
Slujirile sale de :invatator ~i <<medic»sunt lntregite, acum, de cea de
<<judeditor». Judecata simbolizeaza «chemarea victorioasa a spiritului, principiu
unificator ce piitrunde materia ~i o sublimeazii».23 Aceasta notiune, cea de
judeciitor, suntem datori s-o liimurim lntrucat intelegerea eronatii a ei poate da
na?tere la interpretiiri ce pot submina scopul Tainei. Chiar dacii preotul stii pe un
scaun ca de judecatii ~i opereazii cu <ditere de legi (biserice~ti)», prerogativele
sale nu se pot confunda cu cele ale judeciitorului de la tribunal.
Duhovnicul nu trimite citatii, nu trateaza cazul in mod public, nu da
sentinte scrise, nu-l exclude pe penitent din comunitate, nu are practica
recursului ~i nici a executorului judecatoresc.El nu priveaza pe nimeni de
libertate ci, din contra, dii libertate. Nu folose?te asprimea pentru a se impune
sau a impune dictatura legii ci se folose~te de blandete, bunatate ~i dreaptii
socoteala pentru a Lini~ti, a ajuta, a salva. $i chiar daca rareori cuvantul sau este
mai «apasat», acesta se vrea a fi exemplu de tonalitate in lupta contra pacatului,
atitudine de urmat in «razboiuJ eel nevazut>>.
Parintele duhovnicesc i?i asumii responsabilitatea de <~udecator» atunci
ciind cantare~te dimensiunea ~i durata canonului, cand stabile~te noua orientare a
fiului sau spiritual, prin continutul ~i dozarea «tratamentului»ce trebuie urmat,
nominaliziind, cu precizie, <<regimul» din perioada imediat urmatoare ?i
«medicamentele»ce vor fi administrate pentru 1nsiiniito~ire. El este <~udeciitor»

22
La Jean-Claude Larchet, idem, pag.136.
23
Jean Chevalier eyi Alain Gheerbrant, Dictionar de simboluri,ed. Artemis, Bucure~ti, 1995,
pag.185.
382
~i prin capacitatea de a gestiona, in eel mai eficient fel, direcriile de act]une ale
impreuna lucrarii cu penitentul ~i particularitatile acestuia In dobandirea
increderii in noul mod de viata, mai presus de toate demonstrand ca Hristos este
Cel prime~te marturisirea cea cu umilint3, El da vindecare, El iarta ~ i sprijina pe
mai departe.
Interesanta este afirmatia In Jegiiturii cu sursa termenului «canon»,
afirmatie apartinand canonistul loan Zonaras: dispozitiv din lemn intrebuintat de
meseria~i Ia eliminarea asperitatilor de pe Jemn sau piatrii; un fel de «polizomam
zice noi, folosit la netezirea suprafetelor, la obtinerea unor forme regulate a
24
pieselor.
Sursa de provenienta a cuvantului este Himuritoare. Canonul face parte din
instrumentarul de ajutorare, de re_yuperare de care beneficiaza penitentul. Este
iotelept utilizat pentru a ~lefui fiinra omeneasca responsabila, ellminand excres-
cenrele datorate unei vieti dezordonate ~i astupand goluri, consecinte ale unui
comportament imoral. Nu se cosmetizeaza nimic ci se insista pe disparitia efecti-
\'3 a tot ce distorsioneaza chipul slavei celei negr aite cu care este lnzestrat
omul. lata cum trebuie mteles canonul de Ia spovedanie! Nu ca o "pedeapsii"25,
nu ca o condamnare. Nu atitudinea punitiva este cea care da substanta ci
aritudinea responsabila de ajutorare, de sprijinire, de vindecare. 26 Penitentul sub
canon nu este marginalizat, nu este izolat ci, din contra, este sub supravegherea
ateoti a duhovnicului, este animat de dorinta de a se regasi pe sine, de a-~i gasi
noi resorturi interioare care sa-l propulseze, neriibdator sa cunoasca mediul
placut dezvaluit de miracolul Tainei Spovedaniei.
De-a lungul perioadei de administrare a canonului, eel a:flat sub tratament
cu stagneaza ci este intr-o stare evolutiva, de urcu~ duhovnicesc. Tinand
«regimul» respectiv, conlucrand cu harul imparti~it prin Taina ~i regasindu-~i
increderea In sine, penitentului i se deschid noi orizonturi ; viata sumbra ~i :tara
\laga datorita pacatului, capata noi valente, rostul lui pe pamant devine mai
lrmpede, comuniunea cu Dumnezeu este in curs de refacere, raportul sau cu
divinitatea reradindu-se pe alte coordonate.
«Canonul reprezinta, intr-un fel, inceputul i'ndreptarii. Prin el se pune
inceput virtutii, pe care are sa o practice sau, eel putin, se urmare~te asigurarea
~teptarii con~tiintei intr-un chip sigur ~i energic.Cel dintai ~i fundamental scop

=• Pr. Petre Vintilescu, idem, pag.215.

:=!Ibidem, pag.2 18. Este defmitll aici notiunea de epitimie ca fiind :certare, pedeapsa. Ma~nd pe
xeastli definipe gasim cxplicatia erirnologid a tennenuJui,~i nu pe cea logica si cu adevllrat de
:olos izvoratli din contextul Tainei.
~ Pr. Prof. Or. Sp. Oi.ndea, idem,. Pag.64.
383
 al canonului de spovedanie l-am putea ilustra prin de~teptarea pocaintei ~i
punerea ei in functiune in conditiile unei con~tiinte drepte ~i sigure»27 .
Prescriptiile canonului sunt dictate de catre duhovnic cu autoritate, ca o
conditie sine qua non pentru desavar~irea pocaintei ~i ca un lnceput de
indreptare. Asemeni tratamentului medical ~i aici sunt impuse obligatii ~i
interdictii. Ca mijloc co~tient de indreptare acest «tratament» reclama din
partea penitentului ambitie, eforturi sustinute, infrangere de sine, un anumit
climat de «disconfort». Ca un medicament deosebit de eficient canonul poate fi
amar, poate fi greu de inghipt. Folosul administrarii lui, insa, il sprijina pe
pacient in a depa~i aceste piedici. Vindecarea este prea dorita ~i prea necesadi
pentru ca eel in cauza sa se impotmoleasca Ia o astfel de incercare.
«Strategia duhovnicului la administrarea canonului de spovedanie este
aceea «de a nimici in paciitos acele dorinte grozave care nasc piicatul, de a
procura sufletului un fel de legiitura, un frau, care sa-l impiedice de a mai
savar~i acele fapte de care s-a curafit, de a face pe om sarguitor ~i riibdiitor,
de a cunoa~te dacii eel ce se caie~te ura~te pacatul »?8
A~adar, duhovnicul «judeciitor» i~i arata rostul prin felulln care, ~tiind sa
gestioneze toate cele marturisite, cantare~te cu 1ntelepciune cele auzite ~i simtite,
cu toata dragostea parinteasca, sprijinindu-1 pe penitent sa atinga aceste scopuri
~i, totodata, sa se bucure de noua perspectiva a viefii, Ia care Hristos Domnu1 ~i
Biserica Sa 11 cheamii pe acesta.
«Duhovnicul este omul care, datorita mortificarii patimilor ~i nepatimirii
pe care o dobande~te, devine cunoscator allucrurilor dumnezeie~ti ~i are, fata de
lucrurile omene~ti, o dreapta judecata, datorita careia, tara nici un pericol pentru
el, ~tie sa-i ciiliiuzeascii pe altii pe calea lui Dumnezeu».29 ,Sub diliiuzirea
Duhului, el vorbe~te ~i actioneaza cu autoritate, dar aceasta autoritate decurge
dintr-o iubire smerita".30
Privind ~i din aceasta perspectiva institutia duhovniciei, »~tiinta a
~tiinfelor ~i arta a artelor», 31 ne apare ~i mai clara ideea necesitatii unei
revigorari in cadrul delimitat de ea, impunandu-se cunoa~terea tuturor metodelor

27
Pr. Petre Vintilescu, idem, pag. 216. Administrarea canonului ilustreazli inca o data, daca mai
era nevoie, purtarea de grijli a Domnului ~i a omului investit de Dumnezeu, in asanarea moral a, 'in
reglisirea demnitatii ~i in integrarea socialli a fiului duhovnicesc. Plirasind laca~ul unde s-a
confesat, eel in cauzl'i, simte o alta transfonnare: el este acela~i ~i to~i altul.
28
Ibidem, pag. 2 19. Planul de indreptare presupune din partea duhovnicului: dragoste fatli de
penitent, asumarea unor semnificative procente din povara celui ce s-a marturisit precum ~i multa
rugaciune.
29
+ Andrei, Ep. Alba luliei, Spovedanie ~i comuniune , Alba Julia, 1998, pag.l30.
Duhovnicul nu este doar un dascal erudit, nici un guru care-i initiaza pe discipoli In tainele
esoterice ale unci vi eli ie~ite din comtm, nici un rabin ce ralcuieeyte Tora; el este parinte.
>o Irenee Hausherr, Patemitatea ~i indmmarea duhovniceascl'i in Rl'isl'iritul cre~tin, ed. Deisis, Sibiu,
pag. 20.
1
Ibidem, pag. 95.
384
~i mijloacelor ce converg spre atingerea scopului secundar: slujirea ln. Biserica
lui Hristos, lntr-un climat sanatos, cu ~i pentru oameni avizati, sanato~i ~i
responsabili precum ~i a celui principal: mantuirea.
Summary
The pastoral universe is the space where the priest proceeds and improves
his mission, the place where he defmes himself as a man of the Church and a
man of God, the frame where he tries hard "to be an example for the believers
iD speech and conduct, in love, in faith, in purity"(l Tim. 4,12) and where he
persists "favorable or unfavorable"(2 Tim.4,2).
A worker and a collector in this ecclesiastic area, skilful at ruling and
guided by God's grace and peace, motivated and charged with a responsibility
equal to the holliness, this is the spiritual priest. .
Serving at God's sanctuary for man's salvation, the confessor is aware of
the fact that his mission has, or must have a pedagogic, prophylactic-
therapeutical and canonical-juridical frame.This three different areas, but, yet
complementary, correspond to the three servings of the confessor.
The educational serving of the spiritual priest provides that safety climate,
offers peace and trust to the penitent, certifies him that he found the man to
\\-hom he can open up his heart and next to whom he can hope for God's
kindness, he can find himself, he can hope to get absolution, the premises of the
spiritual progress. After that the priest convinced, on an educational plan, that he
is interested in the moral-spiritual penitent's straightening, on the very next
stage, he must give his contribution to the evolution of the spiritual son more
obvious by adopting a therapeutical-spiritual method, by entering in the area
where "the doctor" is the one who gives firmness to t4e mission.
The confessor also assumes his responsibility of a ''judge" when he
measures the dimension and the length of the penance, when he establishes the
new orientation of his spiritual son, through the essence and the dosing of "the
treatment",that has to be followed, nominating, with precision, "the diet" from
the very next period and "the medicines" that will be administrated for recovery.
Therefore, the spiritual serving is threefold through the comlementary,
before mentioned "identities", tenfold through the responsibilities that it claims
and hundredfold through the fruits that ennoble the lifes of the ones who,
consciously, benefit by it.

Pr. Lect. Mihai Iosu

385
 PASTORAfiA COPILULUI MALTRATAT- DIRECfll,
EXIGENTE ~I SOLUTll PASTORALE
Subiectul pe care-! propunem tema in cadrul acestei lucrari nu este unul
nou. P reocuparile din ultimii ani au aratat di Biserica, institurie ~i lucrare
duhovniceasca, are capacitatea de a prelua din rezultatele cercetarilor pe care
realitatea le-a impus sociologiei sau cercetarii sociale in general ~i de a-~i crea
propriul raspuns practic ~i teoretic Ia nivelul celulei eccesiale care este Parohia.
In acest spatiu, familia se transforma intr-un factor ~i un vehicol al misiunii
cre~tine, pentru di «mediul familial are o importanta considerabila ce prive~te
deschiderea con~tiin{ei spre realitatea spirituaHi in multitudinea ei». Familia se
define~te astfel In cadrul binomului pastoral-misionar al Bisericii lui Hristos ca
un spatiu de iubire ~i de implinire a darului (acel ,dar" despre care Sf. Iacob
am.inte~te ca fiind , toata darea cea buna" (Iacob 1, 17)), ca un spa{iu In care
«intensitatea clipei» dar ~i temporalitatea extensiva ,da marturie fundamentala
despre existenta lui Dumnezeu in creatie" . 1
Introducere
Analizand a~adar familia ca factor in pastorala ortodoxa, putem desprinde
cateva directii fundamentale care puncteazii existen~a ei in spatiul ~i lucrarea
duhovniceasca a Bisericii,2 familia capata a~adar urmiitoarele caracteristici:
·Familia este spatiu al Revelatiei divine prin Cuvantullui Dumnezeu, fiicut
Viu prin impartii~irea de Sfintele lui Hristos Taine, din care Botezul - Siantul
Mir - Spovedania ~i Cununia au fost dintotdeauna coloana vertebralii a acestora.
Familia este spatiul binecuvantat al educatiei religioase, Iocul de 1nceput
al procesului dinamic prin care copilul se transforma in om doxologic,
preamiiritor allui Dumnezeu.
Familia se viide~te a fi esentiaUi In chip demografic pentru cre~terea
cantitativii a Bisericii dar ~i calitativii, prin transmiterea din generatie 1n
generatie a credintei, transformandu-se astfel 1n spatiu de evanghelizare, in
sensu! marturisirii lui Hristos de d'itre piirinpi copiilor iar, In contextul post-
totalitarismului romanesc, acum ~i dinspre copii piirintilor, pe filiera orelor de
religie.
Familia este generatoare de viata activa, prin aceea ca implinind cele ale
credintei, ea devine un factor activ de misiune (internii ~i externa) a Bisericii.
De aici, ca ~i din alte amiinunte de analiza, decurge clar necesitatea ca, in
parte, pastorala Bisericii sa aibii in centro aceastii celula dinamica prin care insa

1
Roquelo, Philippe, ,Experience de monde, experience de Dieu? Recherches teologiques sur Ia
signification divine des activites bumaines", Ed. du Cerf, Paris, !968, p. 133-134;
Excelent analizate de Petraru, Pr. Lect. Gh., ,Familia cre~tina - perspective misionare ~i
2

ecumeniste - II. Familia - factor de misiune cre~tinii", tn vol. ,,Familia cre~tina azi", Ed. Trinitas,
Ia~i, 1995, p. 82-89;
386
 ~i lucrarea celui rau poate ataca trupul eel tainic allui Hristos, care este Biserica.
Orice neatentie din partea pastorului in ce prive~te familiile ce-i constituie,
.... yazut, comunitatea, risca sa se transforme in drama pastorala, rana ce poate
destructura, fractura parohia ~i unitatea ei. De aceea orice manifestare patologica
a familiei trebuie preintampinata in primul rand printr-un contact viu ~i
nemijlocit 1ntre piistorul eel vazut ~i turma sa, prin harul Piistorului Care toate le
tine.
lar cand spunem ,manifestari patologice" ale familiei ne referim nu doar
la divoqialitate, concubinaj, avoqionism sau alcoolism - fenomene care au
marcat familia romaneasdi ~i 1nainte de 1989 - ci ~i Ia fenomene declan~ate de
~maj sau pauperizare rapida sau, nu in ultimul rand, cele legate de activitatea
coonvulsionata a familiei din care, pe primul loc, se afla violenta m familie,
evidenpata mai ales prin maltratarea copilului.· ·
L Fundamente teoretice necesare in abordarea corectii a unei
pastorale in domeniu
1. Ma/tratarea copilului - realitate # evolufie
E dureros sa te confrunti cu situatii in care copilul sufera, iar parintii nu
sunr m stare sa le ofere ingrijire ~i siguranta. Acestea toate ne afecteazii
emoponal, ar putea evoca in noi sentimente puternic contradictorii, ne-ar putea
face sa inchidem ochii, in loc sa ne ajute sa vedem gradul ~i dimensiunea
maltratarii. Prin faptul ca nu ne confruntam cu realitatile respective, noi pariisim
::n acela~i timp aHit copiii cat ~i piirintii ~i, cu toate acestea, nu ne putem simti
mai u~urati. Totu~i, ne situam prin aceasta m mijlocul unui proces de
recunoa~tere, atata timp cat sunt luate in seama calitatea ~i consecintele
::Jaltratarii. Darorita unei reconsiderari din ce in ce mai accentuate a abuzului,
3p3re ~i nevoia de a clarifica ~i adesea de a modifica atitudini, precum ~i de a
dezvolta noi cai de lucru, care sunt, nu o data, diferite de cele pe care le-arn
gindit ~i in care am crezut 1nainte.3
Realitatea din camp pastoral ne obliga a~adar sa ne antrenam foarte des in
iOJurionarea, de cele mai multe ori nu doar teoretica, prin cuvinte, ci ~i prin
2pta, a unor probleme care fac din copil nu doar obiect al pastoratiei ci, in
~111 mai amplu al familiei, subiect de pastoratie, in intelegerea ~i autarea lui
~d sa punem extrem de multa atentie, discretie ~i ciildura sufleteasca.
lncepand din decembrie 1989, cand lumea a 1nceput sii descopere
reilitatea nemachiata din Romania, protectia copilului ocrotit de stat a dobandit
tt .-:.jma proastii. Insotitorii ajutoarelor ~i donatiilor din stdiinatate ~i multimea de
:eporteri atra~i de evenimente descopereau rand pe rand leagiine pentru copii sub
=-a ani, case de copii pre~colari ~i ~colari, ~coli speciale pentru copii cu

~ Keri, ,Copilul maltratat", Ed. Eurobit, p. 16-17;

387
 deficiente psihice, motorii, de vedere, de auz, camine-spital pentru deficientele
severe, foarte multe dintre ele aflate in conditii rnizerabile. 4 Multe s-au schimbat
In ce prive~te cadrul institutional, pe de alta parte lnsa in parohiile noastre roase
de flagelul pauperizarii, atacate de flagelul ~omajului, fracturate duhovnice~te de
lipsa unor actiuni sociale sust:Jnute (nu doar ocazionale), problema generala a
copilului ~i aceea speciala a copilului maltratat cheama la reflectie, iar mai apoi
la reflectare In fapta activii.
Din multitudinea de ,directii" care pot influenta viata unui copil, cateva le
socotim extrem de importante pentru a grupa cadrul general al ,copilului aflat in
situatii de criza", din care vom detaila mai apoi criza declan~ata de maltratare ~i
posibilul loc a! preotului ~i al comunitatii parohiale In asumarea dramei
copilului.
Putem decela a~adar cateva ,crize", grupate dupii cum urmeaza: 5
I. Crize de separare Ia copil:
Divo£1UI - cu aspecte Speciale privind perioada post-divort, reciisiitorirea,
piirintele de week-end etc. ·
Moartea unei persoane dragi
Cand un parinte este bolnav psibic
Munca peste hotare a unuia din parinti sau a amandurora.
II. Crize de adaptare Ia copil:
Na~terea unui frate - cu aspecte speciale privind anuntarea , verum
celuilalt", hranirea bebelu~ului ~i complexu1 de frate mai mare; coroportament
sexual
Boa1a unui copil
Munca mamei - implicarea in cariera ~i aspectele acestei ,ruperi'' in
tradipa pozitiva a multinomului care este familia (aparitia ,,mamei substitut"
precum ~i chestiuni legate de ,alegerea griidinitei").
m. Pericole ale vietii sociale: agresiuni lmpotriva copiilor, bandele~
carrier sau pe ~coala etc.
IV. Presiuni ale comunitiifii: sexualitate, consumul de alcool ~i de drog,
trepte diferite ale delicventei juvenile.
Remarcam a~adar ca ceea ce nurrtim ,maltratare" (aplicare de rele
tratamente, 1ntr-o expresie mai ampla) poarta cu sine un cadru mai larg de
directii in ce prive~te crizele sau situatiile de criza.
Problema de actualitate abordata in fieca re saptamana (dadi nu zi) de
mass-media din cele patru colturi ale lumii, maltratarea copilului sub toate
fonnele sale se prezinta lnsa ca o problema veche, Ia fel de veche ca istoria

4
Roth·Szamoskozi, Maria, ,,Protectia copilului - dileme, conceptii, metode", Ed. Presa
Universitarll Clujeana, Cluj (cd. II), 1999, p. 217;
5
Pe larg, ~i oarecum altfel tratate, aceste aspecte pot fi unnlirite in lucrarea colectivli editata de
Fundatia lntemationala pentru Copil ~i Familie, , Copilul tAu - cum sl!-1 intelegi ~i s!-1 ajup",
Bucure~ti, 2001 , 40 p;
388
scrisa sau, cum se arata mtr-o lucrare a anilor 1990 intitulata «Masacrul
inocentilom (autor A. Breiner), ,exista copii uci~i, mutilati ~i abuzati de tot atata
ti.mp de cand exista documente disponibile. Totu~i, ca fenomen, maltratarea nu a
fost ,descoperitii", deconspiratii social dedit prinjurul anului 1875, cinci ani mai
tarziu (1880) inregistrandu-se deja 48 de societati pentru prevenirea cruzimii fata
de copii, din care mare parte (33) in Statele Unite".6
Etimologic, cuvantul apare prima data in ,,Le Petit Robert", In limba
franceza substantivul ,maltratare" !acand referinta Ia relele tratamente ale caror
'icti.me pot fi copiii: violente fizice, psihologice, neglijarile grave, abuzuri
sexuale etc. Pana in secolul XIX - mai precis pana cand un medic din Colorado
(SUA), C: Henry Kempe, a prezentat rezultatele unor studii referitoare Ia
fractiuni multiple, vizibile cu raze X, ale copiilor batuti aflati In cercetare -
copiii erau considerati proprietatea parintilor ~i constituiau o resursa economidi,
reprezentand o mana de lucru in plus. Cu timpul, familia pierzandu-~i calitatea
de producator direct, copilul nu mai constituie un capital, ci un cost pe care
parint]i il accepta sau 11 refuza, copilul fiind perceput ca un «bun de consum
afectiV», avand o valoare afectiva ~i este perceput ca un garant al unei relatii
afective privilegiate?
Meritii aceasta punere In subiect din punct de vedere istoric, pentru ca, in
esenta, reluam ca entitate sociala mica etapele pe care societatea umana le-a
parcurs panii. cand adoptarea la 20 noiembrie 1989 a Conventiei Natiunilor Unite
privind Drepturile Copilului a scos copilul din ghetoul de ,minoritar" iar recent,
Organizatia Mondiala a SaniHatii a reGunoscut maltratarea copilului ca o
problema majora care afecteaza, Ia nivel mondial, sanatatea ~i bunastarea
copiilor ~i a adolescentilor, Romania, prin Agentia Nationalii de Protectie a
Drepturilor Copilului (2000), elaborand: ,Strategia guvemamentala privind
protect]a copilului, 2000-2003" (Bucure~ti, 2000), o strategie ill care, de fapt,
Biserica este absentii sau, eel mult, integrata ca o nuantii institutionala in
rontextul ONG-urilor, fundatii etc.
2. Maltratarea - chestiuni specifice
a) Variabile care influen{eaza definifia rnaltratarii
Putem considera, ne indeamna speciali~tii in domeniu, ca maltratarea se
constituie intr-un continuum care merge de Ia absenta maltratarii pana Ia
maltratarea extrema. Pragul dincolo de care profesional se poate vorbi de
:naltratare este subiectiv ~i este conditionat de eel putin trei variabile:

"' Date preluate din volumul ,Copilul maltratat - evaluare, prevenire, intervenfie" , lucrare colectivll
.!e excep{ie, coordonatll de ~erban lonescu, editati'i de Fundatia lntemaponali'i pentru copil ~i
f.mtil ie, Bucure~ti, 2001 , p. 8;
-Idem, p. 13;
389
 Prima variabila este limita moralii illtre bune tratamente ~i maltratare. Este
greu de stabilit limita intre normal ~i patologic, fie cii este vorba despre !ipsa de
mgrijiri (limita lntre o educa~ie prea putin adecvatii ~i una neadecvata care
motiveazii o semnalare), modul de a exprima afectiunea (limita mtre o
demonstratie de afectiune potrivita sau nu) sau pedepsele aplicate (limita
intensitiitii acceptabile a unei palme date unui copil neascultator)
A doua variabila este durata actului de maltratare. Toate familiile triiiesc
perioade de tensiune, moment In care piirintii pot actiona nepotrivit. Chiar ~i
parintele eel mai calm poate sa-~i piardii riibdarea ~i sa-~i stranga de brate copilul
care face o criza 1n fata casei unui magazin, de exemplu. In schimb, acest parinte
nu va ajunge Ia o 1nliintuire de comportamente violente care sa se constituie in
maltratiiri.
A treia variabila de care trebuie sa tinem cont atunci dind definim pragul
dincolo de care putem vorbi despre maltratare este contextul socio-cultural In
care triiie~te copilul, pentru cii este foarte clar cii nu exista o idee universal
valabila, referitoare Ia cea mai buna metoda de a cre~te un copil. Se pot cita
diferite exerople care sa vinii In sprijinul importantei valorilor culturii in care
traie~te copilul. 8
lata de unde $i greutatea identificarii - eel putin in plan ideatic - pHicii
tumante care face din copil victimii a unei maltratari, a unui abuz.
b) Tipuri ale maltratarii
Trebuie sa retinem ca maltratarea este, 1n esentii, de douii tipuri:
1. maltratarea de criza - care apare ill mod normal 1n familiile cu o
functionare armonioasii, dar al diror ciclu de viatii trece prin momente de
adaptare care le pun in pericol echilibrul intern, copiii devenind atunci tapii
ispa~itori ai crizei.
2. maltratarea transgeneraJionala - este intalnitii i'n familiile a~ diror mod
de viata este haotic, ale ciiror relatii sunt dezorganizate ~i ill care carentele,
maltratarile ~i confundarea rolurilor se repetii de-a lungul mai multor generatii.
In paralel cu acestea, generatii succesive de profesioni~ti au fost ~i ei implicati
alaturi de familii.
Aceste diferite componente pot fi regasite in diverse contexte. Se pune
astfel problema autorului maltratarii, care poate fi un membru al familiei
copilului - vorbim atunci de maltratarea intrafamiliala - sau de persoane care nu
au nici o legatura cu copilul. In ultimul caz, vorbim de maltratare extrafamilialii,
care va putea fi precizata evocand contextul de viatii al copilului: de exemplu,
copilul care traie~te 1n institutie se va putea confrunta cu maltratarea
institutionalii. Este paradoxa! ~i jenant sa constati cii institutiile insarcinate cu

8
Op. cit., p. 14-15. Autorii citeazli cazu1 mutilarilor din Africa - acolo socotite culnrral nonnale -
sau cazul Canadei, unde violenfa apare atunci cand un adult fo1ose~te cuvinte considerate
ofensatoare fata de copil (,.e~ti riiu"; ,,nu ~ti bun de nimic" .. .);
390
~ecria, bunastarea ~i dezvoltarea copilului sunt uneori ele lnsele spapi de
r.oienfi, in care se regasesc diferitele forme de rele tratamente deja sernnalate.
•:.\3arlar, putem intalni neglijarea institutionalii, abuzul sexual, violenta organizata
0%1 cauza incompetentei profesionale, a unei excedari emotionale a personalului
~cient ca numar sau chiar din cauza exercitiirii exagerate a autoritatii.
Menponam aici maltratarile comise lmpotriva copiilor dependenti (bolnavi sau
.;t;. handicap) ~i, In special, abuzurile sexuale comise impotriva persoanelor cu
dencienre intelectuale. Acestea sunt foarte vulnerabile din cauza lipsei de
mformape, a dependentei de profesioni~ti ~i a nesiguranfei afective.
9

J. Dife rite componente ale maltratiirii

Pentru a putea remarca largul orizont al maltratiirii, redam mai jos parte
dm diferitele componente ale acesteia:
a. Violenta jizicii sau abuzu/ jizic - se exprimii prin diferite gesturi
~licate, in mod intentionat, de catre o alta persoana, gesturi care pot merge de Ia
pedepse corporale excesive panii Ia comportamente extreme, care pot pune in
pericol viata copilului (arsuri de tigarii, fracturi, hemoragii interne). Chiar
~epsele corporale acceptabile din punct de vedere cultural (biitai la fund,
;a.Ime) sunt cu rise atunci cand sunt frecvente.
b. Abuzul emo(ional sau violen(a psihologicii - regrupeaza in acelal?i
:tmp violenta verbaHi (insultarea copilului, umilirea, denigrarea, respingerea,
refuzul), pedepsele abuzive ~i izolarea (tnchiderea copilului intr-un dulap,
J$eZ8.Cea Ia coltuJ inciiperii - dublate cu abuz fizic (cojile de nuca), pedepse
prelungite pe ore intregi) ~i exigen~ele excesive, care pun copi lul in situatia de
~. sau amenin!iirile, ca, de exemplu, amenintarea cu moartea. V.P. se
caracterizeazii printr-o forma de violenta repetatii ~i sustinuta.
De remarcat ca, aici, eel putin din punct de vedere al pastoratiei, dispunem
de o conotatie pe care integrand-o in ansamblul expus pana acum, preotul poate
lua aminte ~i actiona ca atare. Un specialist canadian, J. Latimer, emite in 1998
parerea, imediat acceptata, conform direia expunerea Ia violenta familiala poate
fi inclusa, ca entitate, maltratarii. Aceasta survine atunci cand copilul este martor
al violentei din mediul familial (copilul aflandu-se de fatii sau auzind schimbiiri
de cuvinte violente intre parinti ~i ou numai) sau poate sa observe urmiirile unei
Jupte lntre piirinti (contuzii, vase sparte, ferestre sparte etc.). sa remarciim ca ei
pot vedea rezultatul violentiirii asupra mamei (de cele mai multe ori), dar ~i

9
Op. cit., p. 16-17, cu trimiteri speciale Ia Gabel, M., , De Ia difficulte de dire pour les families aIa
difficult~ d'entendre pour Jes intervenants", in Nemopsychiatrie de !'Enfant et de I' Adolescent, 47
(3)11999, p. 117-124, precum ~i Ia volumul coordonat de M. Manciaux, , L'cnfant maltraite",
Paris, Editions Fleu, 1993, p. 543-563 (Gabel, Jesu, M.M.);
391
 asupra fratilor sau a surorilor lor. 10
c. Abuzul sexual - implicit agresiuni sexuale sau exploatarea sexuala din
partea adultului sau a unei persoane mai in varsta decat copilul. Este vorba
despre atingerea adusa integritatii corporale sau psihice a copilului. Adultul (sau
uneori copii rnai rnari!) se folose~te de copil pentru a-~i satisface nevoile
sexuale. Poate fi vorba despre contact sexual sau atingeri, penetrare, sodomie,
folosirea minorilor in mod obscen (de exemplu pentru realizarea de fotografii
sau filme pomografice) sau incitatoare Ia prostitutia infantiHi.
Aici se incadreaza, tipologic, abuzurile in care abuzatorul impune legea
tacerii, amenintand copilul; actele de incest (din care cele tata-fiidi ocupii 75-
90% din frecventa). Probleme deosebite se ln.registreaza ill raport cu cele legate
de ciiutarea dovezilor la copil (legate pe de o parte de ceea ce psihologii
incadreaza la ,cofabulatie" dar ~i de nenorocita situa~ie a rea.<?ezarii In trauma -
ea lnsa~i o maltratare). De aici ~i necesitatea redactarii unor materiale
specializate in domeniul anchetei in aceste cazuri. 11
d. Neg/ijarea- vorbim de neglijare atunci cand persoana care raspunde de
copil emotie gesturile necesare unei bune dezvoltari a acestuia. Neglijarea grava
se intalne~te atunci cand via~a copilului este in pericol prin ignorarea nevoilor ·.
sale vitale. Se descoperii atunci o malnutripe severa sau un e~ec in mentinerea
copilului intr-o stare de sanatate buna.
Neglijarea poate fi episodica sau cronidi, in functie de convulsiile sociale
sau spirituale Ia care este supusa familia. Aici se incadreaza - pentru primul
termen - neglijari}e datorate separatiei parentale; iar pentru termenul cronic:
afective, intelectuale, financiar-economice etc., uneori maltratarea venind ~i din
aceea cii parintii nu pot inregistra nevoile copiilor - fie prea ocupati, fie prost
educati sau ei in~i~i purtand semnele ascunse ale unei maltratari anterioare.
Dimensiunile neglijiirii sunt multiple: neglijare alimentarii (privarea de
hrana, absenra mai multor categorii de alimente esenriale pentru cre~terea
normala a copilului, mese vegetale, prost regularizate din punct de vedere
medico-igienico-sanitar etc.); neglijare vestimentara (haine nepotrivite pentru
anotirnp, prea mici, murdare), neglijarea igienei (igiena corporala, mirosuri,
parazifi); neglijare medicala (legata de omiterea vacciniirilor, proasta impJicare
in cautarea ~i aflarea medicului ~i a medicatiei Ia vreme de boala; neaplicarea
tratamentelor prescrise); neglijarea locuintei (locuinta prost lntretinuta, pericol
de incendii, solutii toxice la indemana copiilor etc.); neglijarea in educatie (sub-
stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse ~i recompense, !ipsa modelelor de
invatare, a curateniei, a limbajului, !ipsa de monitorizare ~i organizare a timpului

10
Latimer, J., ,Les consequences de Ia violence faite aux enfants. Guide de reference al ' intention
des professionels de Ia sante", Ottawa, 1998, p. 383-387;
11
Buyold, S.; Leclerq, L.; Cloutier R., , L'enfant victime d'abus sexuels devait-il temoguer?",
Sainre-Foy; Universite Laval, 1998 - emit o lista re recomandari specifice acestor cazuri;
392
 tiber- aici trebuie pomenita desigur icoana nefericita a copilului cu cheia Ia gat
crescut in ~i de strada sau a copilului uitat inaintea televizorului ca dinaintea
celei mai de pre~ dadace, inlocuitoare a parintilor12) precum ~i neglijarea afectiva
(lipsa atentiei, a contactelor fizice, a semnelor de afectiune, a cuvintelor de
apreciere sau de mangaiere).
Un aspect interesant Ia nivelul neglijarii il constituie realitatea pe care o
declan~eaza fenomenul abandonului, fie acela definit clar (in Dicfionarul
Enciclopedic de Psihologie, 1980) ca fiind categoric in cazul in care o mama
ceHbatara na~te in secret la spital ~i i~i lasa copilul, refuzand cre~terea lui. A lte
forme de abandon prin rele tratamente sau prin indiferenta: la 14 martie 2002,
mijloacele media din Romania puneau in fata opiniei publice un alt soi de
abandon: acela legat de faptul ca un copil, nascut in stare de sexualitate incesta
lhennafrodit) fusese abandonat in Spitalul de Pediatrie din Bra~ov, uncle o
comisie de medici hotara atat sexul copilului, cat ~i data operatiei. Lipsa de
ferm:itate in asumarea paternitatii copilului reflecta atiit un abandon, cat ~i o
oeglijenta educationalii - chiar ~i din partea factorilor medicali, extrem de arizi
in dialog cu parintii.
De aceea putem vorbi ~i de:
e. Comorbiditate(a) - care poartii In sine asocierea diferitelor forme de
l:laltratare (violenta fizicii + verbaHi + emotionaUi + neglijen{ii etc.). Ea are ca
remei mai mult indisponibilitatea parintilor in educatia ~i cre~terea copiilor lor. 13
in raport cu abandonul, n-ar fi lipsit de interes - utilizand doua studii, unul
4
din 1994 in raport cu 1989, iar al do ilea din 199i - sa amintim cii in Romania
propoftia copiilor abandonati ~i a numarului de na~teri a fost 67,7% (1989),
=resci.nd la 108,9% (1994), mai grava situatie fiind numai In Bulgaria (74%-
9 ~ 110,3% -1994), Ungaria avand o sciidere semnificativa (de la 96,6% in
:9 9. Ia 78,4% in 1994). Pe judete1e tarii, rata abandonului in maternitatile
.:-.:prinse in studiul multicentric real izat in 1997 arata astfel: Bra~ov I,77 (3229
:!IO'".Hlascuti/62 abandonati); Craiova 2,34 (3 123173); Ia~i 0,75 (3881129);
P\oi~ti 1,13 (2655/30); Oradea 1,06 (3298/35); Sibiu 1, 61 (2295/37),
Bt>...-ur~tiul avaod - in functie de matemitate - o rata intre 2,69 ~i 1,71. pe
reaga Romanie, rata abandonului inregistra a~adar 1,61 (23.900 nou-
aois....-uri/387 abandonat}). Profilul mamei cu rise de abandon fiind realizat in
;roporpe mare (in 387 cazuri/312) copii din afara casatoriei, acestui profil
.:.rgandu-se ~i varsta mica a mamelor, nivelul sciizut de instruire etc.

- N=.la, Pr. Constantin, ,Copilul roman, abonat sau abandonat in fafa televizorului", Telegraful
:k±l m. 29-32/1997 ~~ ,,Jocul periculos cu tclecomanda", lndrumlitorul Pastoral Misionar al
Ml:::ll:lO!iei Ardealului, nr. 149/2001;
~din date preluatc dupli ,Copilul malrratat- evaluare, prevenire, interventie", ed. cit., p. 16-

f1o; cit., p. 42 ~i 44;

393
 F actori etiologici ~i factori de rise p rivind maltratarea cu importanfii
in pastorafie
A) Canzele care interactioneaza in maltra tare
Pentru o evaluare corecta a situatiei, trebuie sa pornim de Ia acest tablou al
fenomenelor care se constituie In cauze ale maltratarii: 15
factorii socio-economici
factorii psihologici (psihoza, abuz de droguri, alcoolism, deficienta)
factorii de mediu (izolare, !ipsa slrijinului social)
factori legati de istoria familie i (separare, boala, doliu, ~omaj , emigrare)
factori educafionali (pedepse corporale)
factori legati de dezvoltarea normala a unui copil mic (exersarea
controlului sfincterian, tulburari de somn, refuz alimentar, claustrofobii induse)
factori de ordin interactiv .

B) Factorii de rise - stabiliti de Observatorul Dczvoltarii Copilului in

E uropa -Medicine du Monde: ·
prematuritatea sau greutatea Ia na~tere sub 2000 de grame
starea civiHi a parintilor (constituirea unui cuplu legitim reprezentand un
factor de protectie)
lipsa de profesionalizare a binomuJui paternal (tata-marna)
faptul ca parintii apartin unei anumite etnii (copii de rang I din famiJii de
romani sunt mai frecvent abandonati decat copii de rang I de la rromi, unde
prevaleaza rangul IV). 16
C. Caracteristicile care marcbeazi a ~adar factorii de rise pot fi
grupap dupa cum urmeaza: 17
1. caracteristicile copilului:
- probleme de sanatate fizica
- na~tere prematudi sau greutate mica Ia na~tere
- probleme perinatale
- probleme ale copilului Ia varsta mica privind dezvoltarea
- probleme de comportament Ia varsta mica
2. caracteristicile parintilor:
- nivel redus de ~colarizare a parintilor
- probleme de sana tate mintala

15
Gabel, Marceline, , De Ia difficulte de dire pour les fam ilies ...", revista citata (NEA), 47(3),
E.12o;
6
,Copilul maltratat. Evaluare... ", Ed. ci t., p. 26;
17
am ales schema propusa In lucrarea Jourdan-lonescu, C.; Palacio-Quintin, E.; Desaulniers, R.;
Couture, G., ,,Etude de !'interaction des facteurs de risque et de protection chez de jeunes enfants
frcquentant un service )' intervention precoce", Rapport de recherche presente au Conseil
Quebecois, GREDEF, 146 p., (p. 120- 121);
394
 - probleme legate de consum de alcool sau droguri
- varsta mica a mamei la na~terea primului copil
- nivel intelectual scazut al mamei
- maltratare in copilarie
- incarcerarea unuia din parinti
-handicap important sau boalii cronica a unuia din mambrii fam iliei
3. caracteristicile legate de context familia l sau de mediu:
- saracie
- instabilitate a structurii farniliale
- frecventa ridicata Ia mutiiri
- numiir mare al copiilor din familie
- violentii conjugata
Pentru a realiza insa un plan pastoral corect pentru recuperarea pastorala
p reinseqia sociala a copilului maltratat, un alt capitol, Ia fel de important, ne
cbeamii Ia reflectie. Este vorba de capitolul care, prin analizarea lui corectii, ne
pone deschide directiile cele mai propice In ce prive~te reacpa pastoralii Ia
problemele ~i nevoile copilului maltratat.·

Ef«teee, consecinfele maltratiirii

Trei sunt directiile orientative pe care cercetarea in domeniu ni le
pane la dispozipe: consecinte directe -4 consecinte asupra dezvoWirii
cq:rilului -4 consecinte pe termen lung.
A. Coosecinfe directe:
consecintele fizice ale abuzului ~i ale violentei fizice: arsuri, pli'igi,
ca uzii, fracturi repetitive ~i multiple, fragilitate somaticii etc.
consecinte umane ale abuzului sexual: iritatii, escoriatii, infectii sau
kl::mi ale organelor genitale, chiar boli cu transrnitere sexuaUi
consecinte psihopatologice: tulburiiri psihosomatice, tulburari ale sferei
-.cteriene (enuresis, de exemplu); tulburii.ri alimentare (greatii, anorexie,
W:mie); tulburiiri ale somnului (insomnii, co~maruri - vise anxioase); tulburari
~ de comportament (agresivitate sau retragere, automutilare); activitate
wzmla compulsiva, depresie, tulburiiri nevrotice (fobii) sau psihotice (disociere,
pr:o:prie gre~ita a pericolului, ganduri cople~itoare etc.).
Tot Ia aceste consecinte se inscriu - cu perioada nedeterminata ca evolutie
- Grile post-traumatice datorate unei maltratiiri legate de abuzul sexual.
B. Consecinte asupra dezvoltarii copilului
:\ceste consecinte sunt marcate de tipul de maltratare, influentate fiind ~i
•ue Yariabile, cum ar fi:
- gravitatea ~i frecventa episoadelor de maltratare
- stadiu l de dezvoltare pe care copilull-a atins In momentul episodului

395
 - autorul maltratarii ~i Iocul lui in geografia radiografiei actului maltratarii
- plasamentulin afara familiei din motive de maltratare
- sexul copilului (variabila care influenfeaza mai ales cazurile abuzului
sexual)
- sprijinul existent (reteaua sociala a copilului - aici trebuie
redimensionata de exemplu prezenta preot-parohie-comitet de sprijin parohial...)
- variabile ale sistemului familial
- constante ~i inconstante ale actului educational etc.
Aceste variabile trebuie analizate in plan parohial, de exemplu, pentru a
identifica factorii protectori pe care parohia (ca sinaxii a comunidirii interumane
in numele lui Hristos) ii poate pune Ia indemana copilului maltratat sau a
familiei in care- independent de ea - s-a manifestat un astfel de caz.
Trebuie remarcat ca aceste consecin~e asupra dezvoltarii copilului vizeaza
planul afectiv (ata~amente care vadesc !ipsa de securitate; carente afective;
exprimarea emofiilor; imaginea de sine a copiilor maltratati; comportamente
etc.), planul fizic-alimentar, medical, igienic etc. Tot aici se remarca ~i
lntarzierile in planul jocului, carenta pusa In valoare ~i de datele care atesta cii
dintre copii, cei maltratafi fizic sunt mari consumatori de TV/zi ( 1'30' '/zi, 1n
raport cu cei neabuzati).
Un alt aspect al acestei radiografii pune in valoare raportul dintre
maltratare ~i adaptarea ~colarli. 18
C) Consecinte pe termen lung - sunt consecintele care sunt asociate 1n
general marginalizarii persoanei. Ele dau na~tere }a comportamente antisociale,
cu probleme legate de consum de stupefiante sau alcool, tulburari alimentare,
putand exista confruntarea cu o sarcina nedorita 'in adolescenta primara, aparand
sceptrul delicventei sau a! prostitutiei.
Se cuvine poate sa subliniem aici un aspect pe care, in contextul1n care
Romania a~ezatii pe reforme pro-vestice, politica ll uita atunci cand vorbe~te
despre legalizarea prostitutiei. Ea va produce inclusiv Ia nivelul segmentului
social al copiilor supu~i relelor tratamente modificari de mentalitate in ce
prive~te facilitatea cu care, prin prostituare, l~i vor putea asigura o paine, politica
acestei drace~ti liberalizari a~ezand Romania ca tinta fixa pe harta geografiei
turismului sexual, ca o ,oaza" de libertate 1n ce prive~te abuzul sexual asupra
copiilor. Marile procese izbucnite 1n iarna anului 2001 -2002 cu privire Ia
implicarea unor angajati UNICEF in tarile Africii atinse de flagelul foametei, 1n
acest carusel al traficului cu carne vie ar trebui sa rea~eze Ia masa de studiu
parlamentarii ~i sa-i oblige Ja o reflcetie politica mai aproape de Sflinta Scriptura

Aspect prezentat ~i comentat pe larg de ci\tre noi in articolul ,Bs *i un aspect al educatiei
18

copiilor - prevenirea ABANDONULUJ ~colar", ,indrumatorul Mitropoliei Ardealului" 'nr.

147/1999, precum ~i .,Preotul ~i tragedia contemporanilor tineri - unele aspecte pastorale privind
prevenirea delicventei juvenile", ,Telegraful Roman", 5-8, 1999, p. 4 ;
396
decat de chartha integriirii non-morale.
A~adar aceste consecinte se transfera de Ia o varsta Ia alta, etapele
parcurse ~tergand prea putin sau deloc memoria dramei traite de catre cei
implicat.i In suportarea relelor tratamente 19•
Il Practica speciali~tilor ~i locul impliciirii preotului ~i a comunitiifii
cre~tine (parohiale fi nu numai) fn solu fionarea unor
aspecte privind maltratarea
Daca ar trebui sa facem o prefatare, In doar cateva puncte, a acestei piirti a
studiului nostru, privitoare la aspectele practice legate de interventie ~i rolul pe
care-1 are preotul ~i parohia - ca o comunitate vie a iubirii fata de aproapele -
am face-o cu cele trei principii fundamentale transformate in valori ale
interventiei in cazul maltratiirii 20•
1. Sa nu provociim durere In plus persoanei care ne solicita sprijinul. Nu
trebuie sa existe o atitudine critica de judecare ~i blamare, de refuz de a vedea
situatia realii a victimei din partea sp'eciali ~tilor care intervin; aceastii atitudine,
indiferent de acpunea care se realizeaza ~i care poate fi benefica, este dureroasa
pentru victimii.
2. Sa giisim strategii de interventie care sa fortifice victima ~i sa determine
schimbiiri psiho-sociale pozitive in viata acesteia, viizute pe termen lung, dar in
acord cu satisfacerea nevoilor sale imediate. Daca interventiile noastre se
limiteaza Ia a fi un raspuns Ia nevoile ei imediate, lnseamna di vom oferi doar
protecpa, nu ~i reabilitarea ei.
3. In orice fel de interventii, interventia profesionistului trebuie sii se
realizeze cu victima ~i nu pentru ea, tmpreuna cu victima ciiutandu-se, a~adar,
solutii la care ea sa aibii parte de concept ~i executie, realizandu-se, dacii vreti,
un complex sinergic.
In plus fata de aceste trei trepte in scala interventiei, preotul nu trebuie sii
wte de locul pe care Dumnezeu il ocupii In astfel de situatii, care par a fi
unposibil de solutionat.
Unde este, ~adar, locul impliciirii binomului pastoral paroh-parohie In
planul ,salviirii" unor astfel de cazuri?
A. Prevenirea m altratarii - care este dezideratul major in interventie,
demers mai etic decat interventia in sine, cum mereu este mai u~or de actionat
pl:mificat ~i constant lnainte de producerea raului decat dupii aceea. De aici ~i
locul pe care-1 are comunitatea creeytinii (fie cii e vorba de parohie, fie asociatie
sau fundatie cu scop declarat in aceastii directie) in crearea conditiilor obligatorii
;:-rotru mentinerea copilului in zona de normalitate prin dezvoltarea actiunilor

Pe larg, accste date pot fi adancite in lucrarea ,Copilul maltratat. Evolutie ...", ed. cit., pp. 28-37;
11
Valorizare care apartine lui W. Whitmann, 1988;
397
 preventive de educatie, asistentii, consiliere ~i suport (ill unele cazuri,
monitorizare!).
Biserica este chematii, In primul rand, la dezvoltarea unei retele
educationale, desfli~urand prevenire primara in ~coli, sensibilizand copiii asupra
drepturilor lor ~i asupra metodelor legale de aparare impotriva agresiunilor de
orice fel; de asemenea, practic, se pot realiza discutii cu parintii ~i copiii sau
piirinti - profesori - copii, In vederea realiziirii unei sinergii educationale.
Biserica este, ill acela~i timp, prin speciali~tii pe care-i poate pune la dispozitia
societiitii (preoti, asistenti sociali, speciali~ti In educational), factor efectiv In
prevenirea secundara ~i terttara care se realizeazii, de obicei, ill paralel cu
intervt;_ntia in familie.
In cadml amplului proces al prevenirii maltratiirii, Biserica (prin parohie
sau arhiepiscopii) joacii un rol deosebit in realizarea retelelor ~i grupurilor de
suport social, inlesne~te initierea grupurilor de reflectie comunitarii (identifidind
~i initiind verigile lipsii in reteaua serviciilor de interventie, planificand o politica
de imbogiitire a resurselor existente Ia nivelul comunitiitii, chestionand
permanent eficienta cadmlui legislativ existenti 1•
Un alt efort considerabil poate sa-l depunii Biserica in planul realizarii
campaniilor de sensibilizare la nivel comunitar ~i politic, care influenteazii major
ceUilalt palier a! pastoratiei in cazul copilului maltratat - interventia.
Sanctionarea unor retele interdisciplinare in vederea ajutoriirii copilului maltratat
se realizeazii printr-un real efort de educatie a comunitatii, ill grimul rand in
ceea ce prive~te ,reprezentarea socialii a relatiei adult - copil' 2 , o campanie
educationalii sustinuta vizand, ill special, cazurile de abuz ~i neglijare. (A se
vedea campania nationalii ,Casa de copii nu este acasii"...)
In spatiul acesta al interventiei se poate des!a~ura (ca forma tertiadi de
preventie ~i primara de interventie) o campanie de advocacy pentru prevenirea
abuzului ~i neglijiirii copilului. Biserica i~i poate impune cuviintul ~i efortul siiu
in: sensibilizarea comunitiitii; multiplicarea serviciilor de caritate; crearea,
functionarea retelelor sociale de sprijin; aparitia voluntarilor (din familia liirgitii
a copilului sau din comunitatea parohiaUi). Ea poate impune chiar initiative in
domeniul legislativ sau realizarea unor proiecte sociale majore, diitiitoare de ton
in social. 0 speciala tratare cunosc, 1n acest sens, actiunile de ocrotire ~i de
integrare a copiilor cu handicap23, din randul carora se ,aleg cele mai des
victimele maltratii.rii.

21
,.Copilul maltratat", Evaluare. prevenire, intervenfie ... , ed. cit., p. 134;
22
Pe larg, Helene Ahnveiler - , Imaginea celuilalt ~i mecanismele alteritatii", in vol. ,lntroducere
In istoria mentalita~lor collective ~i a imaginarului social", editat de Mihaele Grancea, Ed. Alma
Mater, Sibiu, 2003, pp. I 56-168;
23
Sever Purcia - ,Ocrotirea ~i integrarea copiilor maltratap", Ed. Psihomedia, 2003, pp. 3 I-41 ,
cap. ,Prevenirea deficientelor, incapacitatilor ~i handicapurilor";
398
 B) Pastorapa interventiei in cazul copilului maltratat. Privitor Ia
modul in care Biserica poate intreprinde acpuni pastorale in domeniul
interventiei in favoarea copilului maltratat, trebuie sa subliniem faptul ca doar
prin Biserica Ortodoxa Romana s-au elaborat planuri de interventie specific-
romane~ti, pentru ca la moduJ in care se intervine tn Romania in acest domeniu,
pe Hinga numiirul ineficient de servicii specializate ~i de specia li ~ti, suferim, ca
in mul te alte domenii, de un import major ~i neadaptat de tehnici ~i practici ale
interventiei. Cunoa~terea umana pe care o pune Ia dispozi~ie pastoratia reala din
teren ~i fundamentul dogmatic al cunoa~terii umane - prin cunoa~terea lui
Dwnnezeu - al actiunii sociale prin care Biserica ,intra in lucrare" in social fac
din aceasta principala creatoare de solutii real-romane~ti Ia problemele din
realitatea romaneasca.
Interventia i'n cazul copilului maltratat vizeazii in primul rand ,mica
biserica", biserica de acasa, familia, in cele trei dimensiuni reale: copilul
,;ctima, parintele agresor, ceilalti membri ai familiei. Pornind de Ia etapele
interventiei - semnalare, evaluare initiala, interventie ~i evaluare24 - putem
identifica real locul preotului ~i al comunitatii parohiale In pastorala interventiei.
a) In cazul semnaliirii - cunoa~tere~ motivatiei explicite ~i implicite a
persoanei care semnaleazii cazul este esentiala. Cel care semnaleazii comunica
implicit despre reteaua sociaHi care exista in juruJ situapei de maltratare, despre
modul de funcponare ~i motivare a retelei. Aici este locul tn care preotul paroh
poate fi util nu doar prin sfat, el putand fi principalul motiv al semnalarii,
autoritatea lu i pastorala fiind garantul ideii ca nu are interese ascunse cu privire
Ia cazurile sociale cu care vine in contact. El este ceea ce literatura in domeniu
nume~te ,initiator al echipei de interventie", iar cand sustine un proiect social de
genu) unei retele de servicii (sau fundatie cu specific), el poate fi socotit ca
mitiator fundamental al actului de semnalare.
b) in cazul evaluiirii ini(iale - preotul poate ajuta eel mai bine echipa de
mterventie sa afle raspuns Ia prima mare intrebare ce-i sta inainte: ce s-a petrecut
~care este gravitatea pericolului In care se afla copilul. Pentru ca intrebarea cine
a focut-o? Nu intereseazii decat In planul al doilea, copilul fi ind pe primul plan
in interventie.
Tot preotului ~i echipei parohiale care poate ajuta tn interventie ii revine
misiunea de a eradica prin actiuni pastorale imediate chestiunile legate de
gazduirea copilului tn alt spatiu dedit eel familial, inclusiv prin ajutor material
l.n:Jediat. Din nefericire, chiar speciali ~tii in domeniu (Kari Ki llen, 0. Gabel sau,
de ce nu, directori in Directii de Protectie a Drep turilor Copilului) accentueaza
prea mutt pe aspectul economic (saracie, ~omaj, salarii mizere) ca principal
promotor al maltratarii. Aceasta viziune, plasand punctul de interes al protectiei

=• .,Copilul maltratat. Evaluare, prevenirc, interventie", ed. cit., pp. 135-136;

399
 copilului in aspectul economic al vietii de zi cu zi, risca sa favorizeze
perpetuarea unor practici abuzive in relatia adult - copil sau institutie de ocrotire
I educatie - copil, in diminuarea atentiei sociale fara de aceste aspecte (gen: inca
una din urmari ...). Pastoralei ii revine misiunea de a identifica resorturile moral -
spirituale care arunca societatea romiineasca, familia, in aceasta forma
periculoasa de ,respingere" intrafamiliala. De aici rolul preotului in: c)
discutarea ~; alciituirea planului de intervenfie, ca plan pastoral in care sa se
cuprinda nu doar obiective economice, ~i nu doar obiective spirituale demne de
amplasat lntr-un astfel de plan, ci ca linie de forta tn pastoralitate, sa se tina coot
de tntregul complex socio-economico-spiritual care poate provoca o interven{ie
pozitiva. ln acest caz se va dovedi reala definitia data interventiei ca fiind
,implementarea planului printr-o joncriune de valori ~i filosofu ale membrilor
echipei interdisciplinare de interventie. Astfel, interventia va capata o laturii
juridica ~i de protec{ie sociala, o latura terapeutica, medicala, psihologicii,
educativa ~i de asistare sociala. Toate aceste fa{ete ale interventiei vor fi
armonizate printr-o continua comunicare a membrilor echipei de interventie, in
spiritul unui respect profesional mutual, in beneficiul copilului-victima a
maltratiirii, al familiei/institutiei ~i al intregii comunitati 25 .
Alt rol important poate juca preotul sau comunitatea parohiala in
realizarea unei d) evaluiiri continue. Monitorizarea cazurilor de maltratare, mai
ales in perioada post-maltratare, ar fi, In fond, una din marile contributii ale
pastoralei ortodoxe, Ia acest capitol proiectul tehnicii de intervenfie aviind foarte
mult de suferit. Daca evaluarea stas prevede ca elemente starea psihica, sociala
~i istoria personalii a piirinti lor, este clar cii evaluarea continua va avea numai de
ca~tigat din adiiugarea unor elemente de viatii duhovniceascii vizand familia sau
persoanele implicate atat inainte, cat mai ales dupa momcntul reintegdirii celui
maltratat in mediul social ~i pastoral din care a plecat.
Constituind dintru lnceput o problema de fond substantiala in pastorala
Bisericii, pastorala familiei, In epoca moderna, cere, a~adar, o privire mai atenta
pentru a redescoperi, impreuna, speciali~ti ~i nespeciali~ti, linia misiunii ~i noii
spiritualitare 6 a familiei cre~tine contemporane noua. Pastorapa se cere, al?adar,
mereu adaptata Ia conditiile pastoral-modeme ~i Ia evaluari concrete ale faptelor.
Preocuparea noastra In elucidarea unor probleme actuale ne-a dus pe rand Ia
realizarea unor lucrari pe tema educatiei religjoase, premisa ~i factor activ tn
recuperarea pastorala a copiilor ~i tinerilor aflati in situatii de crizii, pastoratia
familiei monoparentale, rolul ~ i locul Bisericii in apararea ~i promovarea
valorilor etice puse In slujba bunastarii copilului ~i a familiei, pastoratia

25
Idem, p. 137;
26
Antonio Mistrorigo, ,,La famiglia cristiana - riscoperta della sua missione e spirirualita", Ed.
Remme, 1999, pp. 10-13;
400
 alcoolicilor etc?7 Dintre toate insa, cea mai complexii in analiza se viide~te a fi
pastorala copilului maltratat, pentru a o situa dincolo de simpla elucidare
~retica. Primul demers ar fi tocmai sensibilizarea opiniei teologiei cu privire la
3Stfel de probleme, dincolo de aceasta stand insa~i misiunea Bisericii de a fi
mereu aproape de eel ranit. 0 trecere de Ia teologia pastorala Ia pastoralitatea
:eologiei28, consecventa cerintei Revelatiei ca piistorii sa-~i pastreze luciditatea
in lucrare (I Petru 5, 2-4; loan 10, 1-16; Iezechiel 34, 2 ~i 34, 15) implica,
~dar, o interdisciplinaritate intema teologiei pentru ca solufiile sa fie mereu
complete, pline de Duhul care tine mereu vie Biserica, tara compromiterea
:::ri.siunii ~i a mesajului 29 cre~tin de dragul unor integralitati umane treciitoare.
,0 constantii a vietii publice de Ia noi - zicea Radu Preda intr-un inspirat
L1icol al revistei Deisis, nr. 9-10/2000- din primul deceniu post-comunist a fost
;xezenta activa a Bisericii Ortodoxe Romane in campul social. Acest fapt nu li
n impiedica pe unii sa l~i manifeste in ultimii 10 ani aversiunea funciarii fatii de
Bt.Serica ~i sa o prezinte cape o entitate suficienta sie~i, imobiUi fatii de cerintele
:nnpului actual." Analizand o seama de realiziiri politico-sociale (Ia loc de cinste
SJrufuldu-se ,angajamentul filantropic ~i pastoral in medii defavorizate"), tanarul
teolog conchide: ,Toate acestea arata cum Biserica s-a aflat ~i in acest prim
deceniu de dupa ciiderea comunismului in imperturbabila a~teptare lucditoare ee-
l ;::aracterizeaza raportul cu istoria: a~teptare, deoarece nu-~i pierde cumpatul ~i
au se dii dupa modele vremii, nu cedeaza automat Zeitgeist-ului; lucrlitoare,
dcoarece i~i indepline~te consecvent menirea, o reformuleazA mereu cu noi
miJloace de expresie ~i o duce astfella inima omului de ieri ~i de maine.'.Jo
Astfel se intelege ca Biserica ramane mereu lucratoare, activ-sfintitoare ~i
a.--:i\·-marturisitoare, inclusiv prin actiunile sale din sfera gandirii ~i cele din plan
JO..ial, care lmbina, poate in chipu l eel mai fericit, teandria constitutiva a
B:sericii. Oameni ~i Durnnezeu in slujba celor pe care Dumnezeu li pune in
~~eeesitate imediata. Printre ei, copiii maltratati, Inca o ocazie de a ne ariita
pa.storal-utiJi.

Pr. Constantin NECULA

=Icue cuprinse 1n vol. I allucdirii .,Sarea Pllmfmtului", Ed. Tehnopress, la~i, 2002, 163 p;
~ ~ Lect. Dr. Teofll Tia, ,Teologie pastorala sau pastoralitate a teologiei", Alba-Iulia, 2002-
:V..J. 25 p.;
~ \ arren, .,The Purpose Driven Church", Zondervan Publischiog House, USA, 1995, 453 p.;
• i.JCu Preda, ,~teptarea Jucrlltoarc - B. 0. R. in primul deceniu post-c<>munist", rev. ,.Deisis",
• - 10.2000, p. 25.
401
 ORIGINEA, STRUCTURA ~I IMPORTANTA
ANAFORALEI EUHARISTICE VEST-SIRIENE

I. Siria - o provincie a diversitii(ii liturg ice

in cadml vast al Liturghiilor orientale, ritul liturgic antiohian, din care fac
parte ~i Liturghiile aflate astazi in uzul Bisericii Ortodoxe, ocupa un Joe de
seama, nu doar prin numaml impresionant de anaforale pe care 11 cuprinde, cat
mai ales prin bogatul lor continut teologic ~i prin vasta lor arie de riispandire.
Jurisdictia Antiohiei se 1ntindea nu doar asupra provinciei romane Siria, cat si
asupra altor teritorii care nu se aflau sub stiipanire romana, iar influenta traditiei
liturgice antiohiene s-a !acut simtita mai In toate riturile rasaritene, datorita
roiului misionar jucat de aceasta metropola de-a lungul intregii sale istorii. 1
Din tirnpuri preistorice Siria a fost o provincie a diversitatii de culturi, de
religii ~i de rase, pe care nici un sistem politic nu a reu~it sa le unifice pentm o
2
perioada 1ndelungata. Regii seleucizi ai Antiohiei au incercat In jurul anilor
250-150 i.d.H. sa unifice Siria prin introducerea culturii ~i a limbii grece~ti ill
toata provincia, dar au e~uat ill incercarea lor, datorita persistentei In vechile
traditii ~i practici locale a unei mari parti a populatiei acestei regiuni. Opozipa
aceasta a culturilor semitice fata de ,elenismul unificator" nu se baza pe
diferenta de rase, pentru ca marea roajoritate a ,eleni~tilor" nu erau emigranti, ci
sirieni ,elenizatt" ~i nici nu era una ,geografica", chiar daca Antiohia ~i marile
ora~e erau centrele culturii elene, iar teritoriile aflate in interiorul provinciei erau
cele ale traditiiJor locale, ci ill mod fundamental ea a fost expresia unei diferente
de cultura ~ide etos care ~i-au disputat intaietatea in aceasta regiune. 3 Siria a fast
un amestec de traditii ~i culturi stravechi pe care s-a grefat un nou mozaic, eel al
elerusmului ~i al culturilor sernitice care au supravietuit procesului de elenizare.
Acesta este ~i contextul care a marcat aparitia ~i evolu~ia cre~tinisroului pe acest
teritoriu. De la inceputurile existentei ei, dupii separarea ~i distantarea de
iudaism, Biserica Antiohiei s-a 1nscris in raza ,.elenismului unificator", ceea ce a

1
Massey Sheppard, The Formation and the Influence of the Antiohiene Liturgy, Dumbarton Oaks
Papers 15 ( 1961 ), p.30. "Chiar ~i riturile (liturgice) egiptene au suferit o influenta siriana imensa,
fie prin rituJ ierusalimitean, fie prin adoptiiri de formulare liturgice apartini'md ritului
constantinopolitan, atat de Tnrudit cu eel antiohian"
2
Gregory Dix, The Shupe a/Liturgy, Westminster, 1974, p.J 73.
3
0 descriere amanuntita a mtregii problematici poate fi gasita Ia G. Downey, A History ofAntioch
in Syria from Seleucus to the Arab Conquest, Pricetown, 1961; C. Karalevskij, Antioche,
Dictionnaire d' histoire et de geographie ecclesiastique, ill, col. 563-703; J. Kollwitz, Antiochia am
Orontes, Reallexikon fiir Antike und Christen tum I, p.46J-469.
402
 =.:s inca odaUi mai mult la relatii tensionate cu mediul iudaic. 4 Cu toate ca
:::iluenta dorninanta in viata bisericeasca era una greaca, cre~tinismul a
.>:;1raviep.tit in teritoriile din interiorul provinciei lntr-o forma siriaca ,,ne-
e:enizata",5 iar tendinteie de pastrare a traditiilor locale ~i de opozitie fata de
~litica unificatoare a Romei sau a Bizantului aveau sa imbrace mai tarziu forme
h.1rinare, culminand in separarea de Ortodoxie.6 Astfel, in secolul cinci marea
:emlta a Siriei rasaritene impotriva Antiohiei a izbucnit sub stindardul ereziei lui
);esrorie, iar mai apoi, in secolul ~ase, Siria de apus a folosit monotelismul ca
:perext dogmatic pentru a face vizibile inca odatii mai mult tendintele locale
....:mri-bizantine", ,anti-elenizante" ca protest tmpotriva ,cezaro-papismului"
Amiohiei.
Nu este surprinzator faptul ca pe acest fundal de diversitate culturalii
~arele euhologice lntrebuintate in celebrarea euharistica au cunoscut o
-:n:are varietate, ~i o permanenta transformare astfel !neat o grupare sau o
.:ar.alogare a lor riimane o sarcina dificila. 7 Doua tipuri de anaforale se disting in
mod clar, ~i anume tipul siro-oriental ~i eel siro-occidental, remarcandu-se
fiecare prin caracteristici proprii specifice practicii liturgice a zonei geografice
respective.
Tipul siro-oriental in care se incadreaza ritul nestorian, caldeean ~i eel
siro-malal:?ar, este miirturia vie a anaforalei vechi siriace cu structurii semiticii,
~m in uz in teritoriile din interiorul provinciei Siria, anafora pe care s-au
grefat mai apoi elementele elenistice.8 Aceste rituri liturgice au cunoscut o
!zolare fata de celelalte rituri ale provinciei datoritii ocupatiei persane, iar mai
.:lies datorita opozitiei permanente fatii de ,elenismul unificator" fapt care a dus
$i la refuzul acceptarii deciziile Sinoadelor ecumenice de la Efes (431) ~i
Calcedon (451).
Tipul sirian occidental, sau vest sirian, ingloband ritul antiohian propriu-
zis, eel maronit, eel armenian ~i eel bizantin, contine un numar semnificativ de
anaforale care poarta amprenta unei putemice influente elenistice, cu pronuntat
5til retoric ~i biblic, dar care au ~i ceva din etosul non-speculativ a! anaforalelor

.1 Cel mai bun studiu despre iudaismul antiohian ramane eel al lui C.H. Kraeling, 11Je Jewish
U,mmunity at Antioch, Journal of Biblical Literature Ll (1932), p.l30- 160.
c! ln Ad populumAntiochenum, IX, 2, Sf'antul loan Hrisostom face referire la prezenta in Antiohia a
2 or cre~tini dintr-o provincie apropiata, necunoscatori ai limbii grec~ti, dar distin~i prin
simplitatea ~i lntelepciunea filozofiei lor ~i prin ravna lor pentru dogmele cxpuse in Sffinta
Scriptura.
! Gregory Dix, The Shape ...,p. l75.
-William F. Macomber, A The01y on the Origin ofthe Syrian, Maronite and Chaldean Rites, OCP
39 (1973), p.235.
Hlinggi ~i Inngard Pabl in Prex Eucharistica , Fribourg 1968, p.374-421 redau textul a cinci
anaforale care se tncadreaza in acest tip: cea a Apostolilor Addai ~i Mari, cea a lui Teodor de
~iopsuestia, cea a lui Nestorie, cea din codicele Add.l4669 din British Museum, ~i cea a
_-\postolului Petru (Sharar).
403
de tip siro-oriental.9
1. Ritul antiohian propriu-zis sau ritul ,patriarhal" antiohian, eel al
Liturghiei Siantului Jacob, nu corespunde cu vechiul rit al Antiohiei despre care
se ~tiu mult prea putine lucruri. Singurele surse care permit o oarecare
reconstituire a lui sunt omiliile Srantului loan Gura de Aur pronuntate In timpul
~ederii sale in Antiohia (360-397), 10 cartea a opta a Constitutiilor Apostolice 11 ~i
Didascalia, scriere pseudoepigrafica compusa in limba greadi in Siria in ultima
parte a secolului al trei1ea. 1 Acest rit primar al a fost 'inlocuit in jurul anului 400
cu practica liturgidi a Bisericii din Ierusalim, avand in centrul ei Liturghia
Siantului Jacob, ~i astfel s-a conturat ritul ,patriarhal" al Antiohiei ca o fuziune a
doua traditii liturgice diferite. in toate regiunile asupra carora se lntindea
jurisdictia Antiohiei, Liturghia Stantului Iacob a fost adoptata ca modelulla care
toate celelalte practici liturgice locale au fost conformate. In timpul schismei
monofizite, datorita faptului ca ne-calcedonienii au dimas Ia acela~i uz al
Liturghiei Siantului Jacob, ortodoc~i i au adoptat lntregul rit al
Constantinopolului. 13 La rfmdul lor, comunitatile monofizite, dupa o perioada de
dezorganizare ~i persecutie au fost reorganizate de Jacob Baradeus (578) luand
14
astfel na~tere ritul care Ii poarta numele: ritul sirienilor iacobiti .

9 Textul celor 27 de anaforale de accst tip, neincluzand diferitcle versiuni ale acelui~i fonnular
euhologic poate fi gasit la lbidem, p.204-373.
10
A se vedea: Franz Van de Paverd, Zur Geschichte der Messlirurgie in Antiocheia und
Konstantinopel gegen Ende des vierten Jahrhunderts: Analyse der Quellen bei Johannes
Chrysostomus. (~CA 187), Roma, 1970.
11 F.X. Funk. Didascalia et Constitutiones Apostolorum, 2 volume. Paderbom 1905 = 1979;

traducerea engleza bazata pe aceastll editie Ia James Donaldson, Constitutions of the Holy
Apostles, Edinburgh 1886/Ncw York 1926, p. 387-505.; C. H. Turner, A Primitive Edition of the
Apostolic Constitutions and Canons, JTS 15 (191 3), p. 53-65; Idem, Notes on the Apostolic
Constitutions, ITS 16 (1914), pp.54-61, 523-38; 21 ( 1920), p. 160-8.A se vedea, de asemenea, M.
Metzger, Les Constitutions apostoliques, (=Sources Chretiennes 320, 329, 336), Paris, 1985-7;
Louis Bouyer, Eucharistie. Theologie et spiritualite de Ia priere eucharistique, Tournai, 1968,
p.239-260: H. Lietzmann, Messe und Herrenmahl. (=Arbeiten zur Kirchengeschichtc 8), Berlin,
1955, p.24-26, 50-51,68-69.
12 Sebastian Brock, The Liturgical Portions of the Didasca/ia, Grove Books, Bramcote

Nottingham, 1982; Arthur Voi:ibus, The Didascalia Apostolorum in Syriac. Corpus Scriptorum
Christianorum Orientalium 401, 402, 407,408; Scriptores Syri 175,176,179,180, Louvain, 1979;
Bibliografie ~i litcratura secundarli la B. Altaner, Patrologie (9th cdn, Freiburg 1978), p. 85, 558;
Paul F. Bradshaw, Kirchenordnungen !: Altlkirchliche, Theologische Realenzykopadie 18, Berlin,
1989' p. 666.
13
Dcsigur, adoptarea ritului bizantin, o continuare a politicii de elenizare ~ i centra1izare a regiunii
practicata de patriarhii Antiohjei, s-a petrecut in etape, cu1minand In secolul 13-14 cu adoptarea
integrall! a ritului constantinopolitan. Pentru o succintl! trecere In revistl! a consecin~elor schismei
monofizite in aceasta zona, a se vedca: A.S. Atiyab, A History of Eastern Christianity, London,
1962, p.l69-235.
14
Acest rita fost din nou reorganizat de clitre Dionisie bar Salibi (t 1171 ), care i-a imprimat o notl!
particulara, introdudind texte din imnografia Sfiinrului Efrem Sirul ~i adoptand vechea anafora a
Sfiintului Jacob. 0 imagine de ansamblu asupra evolupei cre~tinismului siriac pana Ia cucerirea
404
 2. Ritul maronit, aflat In uz din secolele 7-8 in comunitatile cre~tinilor
:..banezi, a fost organizat de ditre un calugar sirian loan Maron constituindu-se
~ o varianta a ritului antiohian, avand insa ~i foarte multe elemente comune cu
::rul caldeean. Anaforaua folosita este cea a Sfiintului Petru (~arar) care are
xeea~i origine cu anaforaua Apostolilor Addai ~i Mari. 15
3. Ritul armenian, foarte apropiat ~i el de eel antiohian, a cunoscut o prima
f3.z.a de organizare sub Grigorie Luminatorul iar mai apoi sub catolicosul Isaac
~j:mgandu-se Ia crearea unei Liturghii proprii, mult influenfata de rituJ antiohian,
16
oonstantinopolitan, ~i caldeean.
4. Ritul bizantin este cele mai cunoscut ~i mai raspandit rit liturgice aflat
pma astazi In uz, ~i acesta nu doar pentru fastuJ ~i splendoarea ceremonialului ~i
pe:ltru polivalenta simbolismului liturgic pe care 11 con tine, dar ~i pentru faptul
17

ci J.Storia ~i evolutia lui au fost strans legate de cea a Constantinopolului, marea

metropoHi a imperiului bizantin. futregul sistem liturgic bizantin nu este decat o
cspirata ~i reu~itii sinteza a ritului Antiohiei ~i a Ierusalimului, elaborata ~i
ckfinirivata 1ntre secolele 9-14 in marile manastiri ale Ortodoxiei, 1ncepand cu
pcnoada de lupta 1mpotriva iconoclasmului. Evolutia ritului bizantin a cunoscut
~-a etape esentiale In care treptat el s-a cristalizat ~i s-a format, etape ce se
4e.finesc ca parte integrantii a istoriei imperiului bizantin: 18
a. Perioada paleo-bizantina este epoca ill care cultul practicat In B izan~,
1lll:clUul ora~ grecesc devenit mai apoi Ia 11 mai 330 capitala imperiului bizantin,

. . , . o ofer;i W.S. McCullough In A Short History of Syriac Christianity ot the Rise of Islam,
Oli::zl:o. 1982.
~ aceasta a fost exemplar demonstratA de H. Engberding In Urgestalt, Eigenart und
br.ald::fung eines altantiochenischen eucharistischen Hochgebets, OC 7 (1932), p.32-48 indicfu!d
- lj'Oi intr-un dctaliat studiu de mai tarziu:, ell versiunea maronitll a acestei anaforale este mai
...:::.e c!ecit cea ealdeeana. Cf. Idem, Zum anaphorischen Fiirbiugebet der ostsyrischen Liturgie
.,. ~el Addaj und Marj, Or Chr41 (1957), p.I02-l24
• P=...-u o introducere generalli In istoria Bisericii armeniene ~i ritului armenian a se vedea: J.
~ Histoire et Institutions del' Eglise Annenierme, Beiru~ 1965; M.Ormanian, The Church of
~London 1955; G. Winkler, Dar armenische Lnitiationsrituale, (=OCA 217), Roma, 1982;
Iii=.. Zlu Geschichre des armenisdren Gottesdiei!Stes im Hinblick au den in mehreren Wellen
:m griechische EinflufJ, OC 58 (1974), p.l 54-172; Idem, Armenia and the Gradual Decline
•a:s Traditional Liturgical Practices as a Result ofthe Expanding influence ofthe Holy See form
a. I." ro rhe 14'h Century, (=BELS 7), Roma 1976, p.329-368; A. Renoux, Liturgie armenienne
..~ hierosolymitaine, (=BELS 7), Roma, 1976, p. 275-88.
- ~c:rit emblematic pentru ritul bizantin termcnul de Symbolgestalt (infiiti~are simbolica)
WttCJltal de Hans Joachim Schulz In excelenta sa 1ucrare: Die byzantinische Liturgie. Vom
ilrrer Symbolgestalt, Freiburg im Breisgau, 1964, define~te reu$ita sirnbiozli in cultul
-.xn intre simbolul liturgic (celcbrarea culricli), frumosul cultic (arhilectura bisericeascli,
~fia) $i interpretarea, receptarea teologica a actelor liturgice (mistagogia).
• ~ periodizarea istoriei Bizanfu lui a se vedea: A. Kazbdan, History of Byzantium, In The
.... Dictionary of Byzantium, New York/Oxford 1991, p. 345-362; Hans-Georg Beck, Kirche
- -ceologische LiteraJur im byzantinischen Reich, Miinchen, 1959, p.l 56-188.
405
era unu1 cu putemiJ;e influente antiohiene, datorita jurisdictiei Antiobiei
exercitata ~i asupra acestui teritoriu. Astfel, o serie de schimburi ~i vizite
reciproce, cu ocazia sinoadelor ecumenice sau a sinoadelor locale s-au efectuat
1ntre episcopii ~i preotii celor doua metropole, cea mai semnificativa fiind
venirea la Constantinopol In februarie 398 a Stantului loan Gura de Aur, pe
atunci inca preot Ia Antiorua, care a adus cu sine vechea anafora a Sfintilor
Apostoli, J?e care a ~i revizuit-o pentru a fi folosita In noua capitala a imperiului
bizantin. 1
b. Perioada de aur a cultului bizantin este cea marcata de domnia lui
Justinian (527-565) ~i de imediatii lui succesori. Construirea impozantei
catedrale Hagia Sofia, imbogatirea ~i diversificarea fastului liturgic, introducerea
in Liturgrue a unor texte teologice, ca urmare a controverselor dogmatice ale
vremii,20 marile procesiuni liturgice ce se des:fa~urau pe strazile capitalei
imperiului, 21 toate acestea au dus foarte curand la conturarea unui cult specific al
Constantinopolului, care a fost adoptat de toate regiunile asupra carora se
exercita influenta capitalei.22 Sinodul quinisext din 691-692, notifica prin
canoanele date faptul ca ritul bizantin atinsese deja o forma ~i o structura
coerenta, ceea ce li permitea manifestarea unei intransigente fata de d.iferitele
practici ale latinilor sau ale armenilor. Era creata astfel o ,familie liturgica" sau
un rit liturgic, cu caracteristici proprii bine definite, care se va deta~a net de
celelalte forme cultice ale teritoriilor care nu intrau in sfera de influenta a marii
capitale bizantine. Acesta era doar 1nceputul unui vast proces de evolutie~3 care

19
Robert Taft, The Liturgy of the Hours in East and West. Te Origins of the Divine Office and its
Meaning for Today, Collegeville, 1986, p.l71-174; Franz van de Paverd, Zur Geschichte der
Messliturgie in Antiocheia und Konstanfit!Opel gegenEnde des vierten Jahrhunderts: Analyse der
@ue/len bei Johannes Chrysostomus (=OCA 187) Roma, 1970.
2
Pe nind au fost introduse tn Liturghie Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan (5 I I), mai
apoi imnul Trisaghion (438-439), inmul "Unule Nascut" (535-536), ~i imnul Heruvic (573-574). A
se vedea: Robert Taft, The Great Entrance (=OCA 200), Roma, 1978, p.53-144, 374-426.
Lucrarea fundamentala ~i definitorie pentru ilustrarea efectelor pe care le-au avut procesiunile
21

liturgice asupra schemei generale a Liturghiei bizantine este: J.F. Baldovin, The Urban Character
of the Christian Worship. The Origins, the Meaning of Stational Liturgy, (=OCA 228), Roma,
1969.
22
ln acest sens existli maturii sigure eli incepand cu secolul 10 ritul constanti.nopolitan a fost
folosit in Asia Mica Protheoria lui Nico!ae de Andida, revizuik'i mai tarziu de Teodor de Andida
(PO 140, 417-468), lucrare compusa in Andida Pamfiliei in jurul anilor I 085-1095, i~i a firma clar
apartenenta Ia ritul marii Biserici a Constantinopolului.(vezi: PG 140, 429C).
2
Cercetarea liturgicli mai nouli subliniazli faptul ca acest proces fom1are a riturilor liturgice nu a
fost unul al "diversi.ficarii", ci unul al standardizarii ~i unificarii: Bisericile locale s-au grupat cu
timpul in "federatii" in jurul scaunelor patriarhale, proces care a stimulat ~i o unificare ~i o
standardizare corespunzatoare a practicii liturgice. Ceca ce poate fi gasit 'in textele euhologice
ramase pana astazi, nu sunt sinteza a ceea ce a fost mai inainte, ci mai curand rezultatul unei
evolutii selective, in care au supravietuit acele formulare mai cunoscute ~i mai folosite, iar nu in
mod necesar cele mai bune. A se vedea: Robert Taft, How Liturgies Grow: The Evolution of the
Byzantine Divine Liturgy, Orientalia Christiana Periodica 43 (1977), p. 355-378; Idem, Beyond
406
va continua printr-o fuziune a ritului constantinopolitan cu eel al Ierusalimului,
prin cele doua sinteze ce au avut loc, prima legata de manastirea Studion din
Constantinopol, iar cea de a doua de manastirea Srantul Sava din Palestina. 24
c. Perioada iconoclastii (726-843), cu toate disputele ei dogmatice, a fost
una de consolidare ~i codificare a ritului bizantin, dupa cum indica ~i Tipiconul
~larii Biserici a Constantinopolului, o reglementare ~i descriere in amiinunt a
principalelor probleme legate ce celebrarea cultica datand din secolul 10.25
Capitala imperiului avea un calendar propriu/ 6 o Liturghie euharistica proprie, 27
un ritual sacramental propriu,28 precum ~i o proprie liturghie a ceasurilor, numitii
si Asmatike Akolouthia, adica ,slujba cantaUi".29 Imediat dupii victoria
Ortodoxiei din 843, cre~te ~i ponderea influentei elementului monahal asupra
intregii vieti biserice~ti, iar ritul bizantin intra intr-un proces de reformii flirii
precedent, care va culmina cu reforma studitii. La 'inceputul mileniului, textul
.maforalei S!antului loan Gura de Aur a fost adaugit ~i stilizat cu tmprumuturi
din anaforaua S!antului Vasile eel Mare, pentru cain aceastii formii sii devinii
principalul formular euharistic a1 Bizantului.30 In dorinta de a restaura cultul
icoanelor ~i de a reforma viata monahala, monahii studiti au apelat Ia traditia
cnltica monasticii palestiniana, racutii cunoscutii capitalei imperiului prin desele
~ntacte ale Studionului cu maniistirea Srantul Sava, traditie pe care au
prelucrat-o, infuzandu-i elemente din Asmatike Akolouthia, ~i dand na~tere
35tfel unui sinteze unice: un cult palestinian monahal cu psalmodia ~i imnele ei,
grefat pe schema generala a slujbelor Bisericii din Constantinopol? 1

L:sr and West, Washington DC, 1984, p.l67 ~i u.; Idem, Reconstrocting the History of the
By--'I!Itine Communion Ritual: Principles, Methods, ReS!IIts, Ecclesia Orans II (1994), p.355-367;
:. Idem, The Byzantine Rite. A Short History, (=American Essays in Liturgy), Collegeville,
M::mcsota, 1992, p. 52-84.
:! J~iateos (ed), Le Typicon de Ia Grande Eglise: Ms. Sainte Croix no. 40, X' siecle. Introduction,
lD:Ze critique. traduction et notes, 2 vol, (=OCA 165-166), Roma, 1962- 1963.
::!: H. Delehaye, Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, Propy/aeum ad Acta Sanctorom
~wnbris, Acta Santorum XI, Bruxclles, 1902; A. Ehrhard, Oberlieferwig und Bestand der
a..-giographischen und homiletischen Literatur im byzantinischen Reich, vol. 1, TU 50, Leipzig,
.¥36 p.28-33.
=- R. Taft, The Liturgy ofthe Great Church: An Initial Synthesis ofScrocture and fnrerpretation 011
ae Eve ofIconoclasm, DOP 42 (1988), p.45-75.
~~f. Arranz, Les sacraments de / 'ancien Euchologe constantinopolitain, OCP 48 (1982), p.284-
.!35; OCP 49 (1983), p.42-90, 284-302; OCP 50 (1984), p.43-64, 372-397; OCP 51 ( 1995), p.60·
- : OCP 52 (1986), p.l45-178; OCP 53 (1987), p.59-106; OCP 55 (1989), p.33-62, 317-338.
:!; Sf'antul Simeon al Thessalonicului, De Sacra Precatione, (PG 155, 624-655); 0 Strunk,
3)UIIltin Office at Hagia Sophia, DOP 9-10 (1955-56), p.l75-202.
A Jacob, Histoire du formula ire grec de Ia lil!lrgie de Saint Jean Chrysostome. These presentee
;x:nu /'obtention du grade de docteur en philosophie et lettres (telA nepublicat11 a universita~i din
touvain), Louvain, 1968, p.52 ~i u, 254, 499; R. Taft, The Great Entrance,
· Accstii sintezii studitii, a fost codificatii pentru prima data de Alexie, egumen al manilstirii
S:udion, mai apoi patriarh al Constantinopolului ( 1025-1043). Tipiconul studit s-a r~pandit astfe1
407
 Ocupatia latina asupra Constantinopolului (1204-1261) marcheaza Inca un
moment de criza din istoria Bizantului 1n care monahismul a fost nu a fost doar
conducerea ~i linia spirituala a Bisericii, dar ~i factorul de seama a! creativitatii
liturgice. Intensele legaturi pastrate intre centre monabale ale Ierusalimului ~i
cele ale Constantinopolului, au dus ca In secoJul 11 monahii din Palestina sa
prelucreze sinteza studita ~i sa o adopte la propriile lor necesitati. Aceasta
prelucrare savaita avea mai apoi sa se raspandeascii in toata lumea ortodoxa prin
intermediul Sf'antului Munte, devenit important centru monaha1 prin lnflorirea
mi~carii isihaste.32 Filotei Kok.kinos, egumen al maniistirii Marea Lavra iar mai
apoi patriarh al Constantinopolului (1351-1376) avea sa a~teama in scris ~i sa
codifice aceasta noua sinteza savaita in cele doua ciirti ale sale normative ~i
astazi In lumea ortodoxa: d~chcx~~~ Tij~ ~e::po8~cxxovCcx~ (Randuiala
ierodiaconiei) ~i dt.ci't"cx~L~ -.ij~ 0dcx~ Ae::t.ToupyCcx~ (Randuia1a Sfintei
Liturghii). Astfel, cultul celebrat In manastirile palestiniene ale secolului 14 ~i
consacrat mai apoi de practica atonita a lnlocuit cu timpul vechiu1 tipicon studit,
~i a dat na~tere actualului rit bizantin?3 Cele doua anaforale aflate In uz, cea a
S!antului loan Gura de Aur ~i cea a Stantului Vasile eel Mare urmeazii fidel
schema generalii a textelor euhologice de tip siro-occidental iar pe aceastii
structura ~i-a imprimat 1n textul anaforalei fiecare popor ortodoxe nota aparte a
spiritualitatii sale.
2. Originea ~i structura anaforalei vest-siriene
ktelegerea originii ~i a evolutiei anaforalei euharistice in general
constituie cadrul definitoriu pentru explicarea modului In care a ap~rut ~i s-a
cristalizat anaforaua provinciei Siria de vest.
S-au fiicut lncerciiri numeroase de sistematizare a principalele teorii
referitoare Ia originea ~i evolutia anaforalei euharistice34, iar consensul general a!
cercetatorilor este cii originea, continutul ~i structura textelor cre~tine nu pot fi

repede atiit in lumea slava cat ~i tn cea greaca. A se vedea: A. Skat: Typika, Dictionnaire de
spiritualite 15, Paris, 1991, col.l358-1371; R. Taft, Typicon of the Great Church, Stoudite Typica,
Sabaitic Typica, In The Oxford Dictionary of Byzantium, Alexander P.Kazhdan A.M. Talbot, A.
Cutler, T.E. Gregory (ed.), New York/Oxford 1991.
32
A se vedea: R Taft, Mount A thos: A Late Chapter in the History ofthe Byzantine Rite, DOP 42
(1988), p.l79-194.
33
Idem, The Byzantine Rite. A Short History.. p.83.
34
incercari remarcabile in acest sens au tacut H. Feld, Das Verstiindnis des Abendmahls,
Darmstadt, 1976; P. Fielder, Probleme der Abendmaltlforschung, Archiv fUr Liturgiewissenschaft
24(1982), p.l90-223; G. Cuming, The Early Eucharistic Liturgies in Recent Research In
B.D.Spinks (ed), The Sacrifice of Praise, (=Biliotheca ,,Ephemerides Liturgicae". Subsidia 19),
Roma, 1981, p.65·69; P. Bradshaw, The Search for 1he Origins ofChristian Worship. Sources and
Methods for the St11dy ofEarly Liturgy, New York, Oxford 1992, p.131-160.
408
intelese in afara contextului cultic iudaic al secolelor I i.d.H.-I d.H. 35 incercarea
de diutare a didacinilor Euharistiei cre~tine este un proces anevoios, cu multe
obstacole ~i multe date ce inca raman necunoscute. De aceea, aceasta delicata
remii a cercetarii liturgice a fost subiectul unei mari diversitiifi de opinii. Multi
liturgi~tii au pomit in elucidarea originii ~i evolutiei anaforalei euharistice de la
formu larul euhologic de binecuvantare (berakah), care tnsote~te toate actele
culrice centrale ale cultului iudaic, mai precis, de Ia binecuvantarea dupa cina
lbirkat-ha-mazon), pe care se presupune ca ~i Mantuitorul a rostit-o Ia Cina ce de
Taina, ~ i care a fost viizuta ca modelul de Ia care anaforaua cre~tina a preluat
structura euhologica intr-o formulare ~i un continut cu totul nou, marcand astfel
ttansformarea ritualului in sacrament. 36

!:! Culrul iudaic reprezintli punctul de plecare in cliutarea eriginilor aoaforalei cuharistice pentru
aare:1 majoritate a studiilor ce au aplirut. Ca fundamentale ~i defmitorii in acest sens pot fi
a::::nme: W.O.E.Oesterley, The Jewis h Background of the Christian Liturgy, Oxford, 1925, p.
a-:::-174; Frank Gavin, The Jewish Antecedents of the Christian Sacraments, Londra, 1928, p.59-
_.-, Felix.L. Cirlot, The Early Eucharist, Londra, 1939, p.69-72; Hans Lietzrnann, Messe und
Berrenmahl. Eine Studie zur Geschichte der Liturgie, (=Arbeiten zur Kirchengeschichte 8), Berlin
~:55: Gr. Dix, The Shape of Liturgy. Londra, 1970; L. Bouyer, Eucharistie. Theologie et
II:Vitualite de Ia priere e11charistique, Tournai, 1968; A. Bouley, From Freedom to Fomwla. The
E~tion of the Eucharistic Prayer from Oral Improvisation to Written Texts.(=Thc Catholic
t: ;"ttSity of America Studies in Christian Antiquity 21) Washington, 1981; L.Ligier, Les origines
.a .:: priere eucharisriq11e: de Ia Cene du Seigneur a I 'Euharistie, Questions liturgiques 53 ( 1972),
• -1-202; H.J. Klauck, Herrenmahl un hellenistischer Kult. Eine religionsgeschichtliche
: C:zrntchung zum ersten Korintherbrief, Miinster, 1981.
• Seder Amram Gaon In sec. IX este primul document care redii textul intregii binecuvantari
B:::b1 ha-Mazon. Louis Finkelstein in celebrul si'iu articol: The Birkhat Ita mazon, din Jewish
~ly Review XIX, (1928-1929),p.218-219, comparli mai multe variante ale acelui~i text
texte ale versiunii palestinjene, texte ne-palestiniene, textul versiunii Seder Amram Gaon,
;a ol! vcrsiuni i Siddur R. Sa'dyah'Gaon ~i textu l dat de Maimonide) indicand un principiu
&x!:imental folosit in stabiJirea textului celui mai vecbi: Dat fiind faptul cii mult timp rugi'iciunile
HE! aansmis doar prin forma oralii, datoritli opozipei rabinilor de a a~teme In scris o tradifie
~~ orali'i (vez.i Stefan C. Reif, Early History of Jewish Worship, in Paul F. Bradshaw-
u-an:nce-A.Hoffinan, ed, The Making ofJewish and Christian Worship, Notre Dame ~i Londra,
:101. p. lll ), fiind astfel posibila intotdeauna adliugare de noi clemente dar nu $i omiterea lor, este
dr: .:1 Sllle inteles ell textul in versiunea cea mai simp Ia ~i cea mai concisli este tcxtul eel mai vechi.
ScciuJ critic al lui Louis Finkelstein aratli eli textul eel mai scurt ~i anume al versiunii Siddur R.
Sl' dyah'Gaon, este eel mai aproape de textul palestinian primitiv, rostit probabilln epoca Noului
-S3!llenr:
Barukh attah:
~Yintat e~ti Tu Doamne, Dumnezeul nostru, impiiratul lumii, Cel care hriine~ti lumea
STti:go Cll buniitate, har ~i milostivire.
rr ... .:..na::uvantat Doamne Tu Care hriine~ti roatii foptura.
·~h:
a umim Doamne. Dumnezeul nostnt, ciici Tu ne-ai dot nouii spre mO$tenire o (arii fntmoasii
-~· Legiimiintul, Legea, via(a $i hrana.
~-ea IOCIII embolismul institu(ional a/ siirbiitorii}
Iii. -:.ucuwintat Doamne pentru fora aceasta $i pentru hranii.
409
 0 problema dlmanea insa sa fie depa~ita de cercetarea liturgica ~i anume
tentatia de a identifica un "formular euhologic originar" ca fiind sursa ~i originea
tuturor textelor euharistice de mai tarziu. Datarea celor mai vechi manuscrise
fiind adesea incerta, textele euhologice atat cele cre~tine ~i cat cele iudaice
pastrandu-se din genera~ie In generatie pe calea traditiei orale, rezultatele
analizei lor sunt aproape imposibil de absolutizat. lata cateva din cele mai
importante opinii privind originea ~i evolutia anaforalei euharistice:
Gregory Dix (1902-1952) aduce critici severe oricarei incercari de gasire a
"fonnularului originar" al anaforalei euharistice/7 sustinand cii se poate gasi o
origine comunii a tuturor anaforalelor in structura sau forma ritualului ~i nu in
textul cultic concret: "Ceea ce a fost [LXat ~i imutabil pretutindeni in secolul al
doilea, a fost structura sau forma [the shape] Liturghiei, adidi ceea ce a fost
savar~it. Mantuitorul a instituit nu doar un simplu ritual, adica ceva rostit, ci o
ac{iune, ceva siivar~it, sau mai bine spus, continuarea unei "acfiuni"
tradifionale iudaice. dar fntr-o infelegere noua. 'i38 Diferitele traditii de
rugaciune euharistica -remarca Dix- descriu intotdeauna acelea~i aqiuni
esentiale ~i este posibil, chiar probabil ca ele sa fi fost la origini inradacinate
intr-un singur arhetip. Aceasta nu inseamna ca s-ar putea afirma ca a existat un
tex1. originar, apostolic, preluat din cultul iudaic ~i cre~tinat mai apoi, neexistand
dovezi in acest sens. Dar pentru ci'i "acfiunea euharistica" era pretutindeni
aceea~i, rugiiciunea care exprima lntelesul, sensu! acestei actiuni, a avutJn mod
necesar unele caracteristici fixate, de~i acestea erau "frazate" ~i exprimate ·variat
de ditre diferitele biserici locale? 9 in opinia sa, schema generala a anaforaler
poate fi stmcturatii pe cele 7 acfiuni fundaroentale ale Mantuitorului din timpul
Cinei celei de taina, ciind Iisus, savar~ind o cina frateasdi specifica (havuroth), a
luat painea (1 ), a binecuvantat-o (2), a fran t-o (3), ~i a dat-o (4); apoi a luat
paharul (5), a multumit (6) ~i 1-a dat ucenicilor (7). Aceste ~apte acfiuni s-au
restrans la patru: 1. Aducerea: painea ~i vinul erau "luate" ~i aduse la altar; 2.
Rugaciunea: proestosul aducea multumire lui Dumnezeu asupra darurilor ~i prin
invocare darurile erau transformate in Trupul ~i Sangele Domnului ; 3.

3) Rahem:
Ai milii Doamne, Dumnezeul nostru, de Israel poporul Tiiu, de Ierusaltm cetatea To, de Templul
Tiiu, de sfiintttl $i mare/e altar, asupra caruia Numele Tau este invocat $i binevoi~te a reface Ia
locul ei fmparii{ia lui David $i a reconstrui curiind lerusalimul.
[aici avea locul embolismul cu nuanfii epic/eticii, ya 'aleh we-yaw, care implorii dragostea lui
Dumnezeu $i buniitatea Lui pentru reunificarea poporului ales $i rezidirea casei lui David}
Fii binecuviintat Doamne care zide$ti lerusalimu/.
37
The Shape ofLiturgy, Londra, 1945, p.209.
38
Jbidem, p.214-2J 5: "The outline - the Shape- of the Liturgy is still everywhere the same in all
our sources, right back into the earliest period of which we can as yet speak with certainity, the
earlier half of the of the second century. There is even good reason to th·ink that this outline- the
Shape- of the Liturgy is of genuinely apostolic tradition."
39
Ibidem, p.5.
410
Frangerea: painea era franta ~i lmpaqita; 4.lmparta~irea. "fu aceasta forn:ta ~i in
aceasta ordine, aceste patru actiuni constituie nucleul absolut invariabil al
fiecarui rit euharistic, cunoscut noua."40 Yn ceea ce prive~te lnsa textul concret pe
care anaforaua cre~tinii 1-a folosit, D ix recunoa~te posibilitatea stabilirii originii
lui in structura de ansamblu a binecuvantarii dupa cina, birkat ha-mazon, care a
fost in intregime rescrisa ~i transpusa in termenii Noului Legamant. Dix ~i-a
41

bazat concluziile pe constanta fundamentalii a structurii textului anaforalei pe

care a vazut-o oglindita in mod plenar in toate formularele euharistice incepand
cu secoluJ IV, ~i a incercat mai apoi sa aplice schemei deduse din aceste
anaforaJe ~i Ia alte texte euharistice mai timpurii. Atunci cand a giisit material
care nu s-a potrivit structurii sale, 1-a exclus de la orice fel de consideratie,
argumentand di o modificare tardiva i-ar fi sch.imbat adeviirata structura, a~a
cum ar fi cazul D idahiei 9 ~i 10, fapt care a atras cu s ine ~i critica cercetarii
42
brurgice de roai tarziu.
J.Paul Audet vede originea textului euharistic in forma sau genulliterar al
43
btnecuvantarii iudaice ~i nu l ntr-o identitate verbaHi a textuJui euhologic
~e ~i iudaic. El distinge douii feluri de binecuvantari: una scurta,
44

spontana, alcatuita din formula de binecuvantare , care lncepe cu verbul

4larak''(a binecuvanta) ~i din motivul binecuvantarii, iar alta, lunga, cea
-.:uttica", care cuprinde trei paq i: a. binecu vantare propriu-zisa, intotdeauna
scurta, o chemare Ia lauda lui Dumnezeu; b. u n element central oumit de Audet
-l.IlaiDllezii a minunilor !acute de D umnezeu," cuprinzand o mentionare a
oorivelor pentru care Cel A totputernic este binecuvantat; c. o revenire Ia

• ~?wdem. p.48. Dix a fost criticat pentru folosirea termenului "offertory" (aducere] pentru prima
an cele patru actiuni, confundand aducerea piiinii ~i a vinului proestosului, cu "ridicarea" lor, spre
1: s.fintite: Colin 0. Buchanan, The End ofthe Offertory (=Grove Liturgical Study 14), Bramcote,
~gham, 1978,p. 3 ~i u., p. 28 9i u. Pcntru o critic! "docurnentatli" a ipotezei lui Dix,
Dr.:oore Ia cele patru actiuni a se vedea: Bryan D.Spink.s, Mis-Shapen: Gregory Dix and the
£ - ..fction Shape ofthe Liturgy, Lutheran 4(1990), p.J6 1-177 .
.=.em. p.2 16-2 17.
c 0 apunere arnanuntitli a problematicii pe care o ridicli teoria lui Dix poate fi glisitli Ia Paul
~w, The Search for the Origins of Christian Worship... p.l37-143. ~i Ia Idem, 77ze
~ization of Christian Liturgy - Ancient and Modern: Presidential Address, Studia
~ 26( 1996), p.l-3.
• ...z•_.wcfet, Literary Forms and Caments of a Nonnal Eucharistia in the First Century, Studia
~ I (1959), p . 643-62; a se vedea, de asemenea, versiunea franceza adliugitli: Esquisse
illa:nq-.Le du genre litteraire de Ia "benediction" juive et de /"eucharistie" chretienne, Revue
~~.:Ie65 (1958), p. 371 - 99.
• liQc;l.. Genre litteraire et formes cultuelles de l'eucharistie. < Nova et Vetera>, Ephemerides
~ 80 ( 1966), p.356: ,,Avant de donner na.issance a une lirurgie proprement dite,
ca::a:astie chretienne, issue de !'antique ,benediction" juive a ct6 une fonne ou un genre
~plus precisement une variete du discours cultuel. .. une ,eucharistic", une , benediction",
• iz ;:~ abord essentiallement une chose de l'ordre de Ia parole. Pour autant, ce fut d'abord aussi
• ~de l' ordre de I' action."
4 11
binecuvantarea ini~a la sub forma unei doxologii conclusive. Aceasta ar fi
schema ~eneraHi a "genului literar" care a dat na~tere anaforalei euharistice
cre~tine. 5

Pentru a evidentia modul In care genu! literar al binecuvantarii iudaice a

dat na~tere euharistiei cre~tine, Audet gase~te sugestiva echivalenta a trei verbe
grece~ti : eulogein [a binecuvanta,] euharistein, [a mulfumi], exomologein [a
marturisi, a liiudat6 cu verbul barak, ca apartiniind ace luia~i gen cultic, de lauda
~ i anamneza ~i proclamare a minunilor lui Dumnezeu. Liturghia cre~tina prirnan'i
ar fi adoptat lntru totul acest gen cultic, pe care 1-a reformulat ~i 1-a transpus in
7
termenii noii credinte.4
Ingenioasa sugestie data de J.P.Audet de a cauta originile anaforalei
cre~tine nu de la un text cultic anume, ci de la un ,gen literar" a fost criticata in
1976 de catre T.J. Talley48 care tine sa precizeze eli binecuvantarile cultice
iudaice greu pot fi incadrate lntr-un ,gen literar" ele fiind individualita~ ce
trebuiesc analizate 1n structura ~i interdependenta lor ~i in contextul cultic In care
au aparut ~i au fost fo losite. Interpretand datele cercetarilor mai noi referitoare Ia
evolutia cultului iudaic, In special precizarile Ia.cute de Joseph Heinemann49 cu
privire la varietatea ~ i flexibilitatea textelor euhologice iudaice in perioda de
aparitie a cre~tinismului, Talley gase~te originea anaforalei euharistice nu doar in
simpla binecuvantare dupa cina (birkat-ha-mazon), ci In structura generala a
unui tip de binecuvantare rostit dupa cina care areca verb central nu berakah [a

45
• Ibidem. p.36l-363
46 Despre nuantele acestor vcrbc a sc vcdea: Hennann Menge, Langcnschcidts Grossworterbuch
Altgriechisch-Deutsch, Berlin, Mlinchen 1994, p.298, 252, 304. Sensu I acestor verbe In literatura
anti eli pligiinli ~i in cea patristicli poate fi gasit Ia: G. W.H. Lampe, A Patristic Greek Lexikon,
47
Ibidem ,p.372. J.P.Audet fusese deja criticat in 1968 de clitre Robert Ledogar in
Acknowledgement: Praise-Verbs in the Early Greek Anaphora, Roma, 1968, p.l2l-124, pentru
traducerea lui euharistein cu barak si pentru !ipsa analizei binecuviintarii iudaice in contextul cultic
din care aceasta face parte.
48
De Ia Beralwh a I'Eucharistie:wre question a reexaminer, Maison-Dieu 125 (1976), p.l3-l S.
49
Prayer in the Talmud: Forms and Patrems (=Studia Judaica, Forschungen zur Wissenschaft des
Judentums 9), p.33 ~i u. Heinemann subliniaza fuptul ca binecuvantarile (berakoth) care au o
structurli tripartita: binecuvantare-multumire-cerere sunt rug3ciuni adrcsate lui Dumnezeu Ia
persoana a treia ~i toate se incheie cu o scurta binecuviintare chatimach, tot Ia persoana a treia.
Binecuviintlirile de multumire (hodayoth) apeleaza pe Dumnezeu Ia persoana a doua, iar in
cvolupa cultului iudaic, Ia structura lor s-au ata~at ~i scurtele binecuvantari chatimach, insa Ia
pcrsoana a doua, ceea ce a dus cu timpul ca insa~i binecuviintari le (berakoth) sa ajunga s1l apeleze
pc Durnnezeu in sec~iunea de binecuviintare Ia persoana a doua. Schema generala a unei astfel de
,binecuvantliri liturgice" numitli astfel de Heinemann, ce era practicata Ia inceputul erei cre$tine in
cultul iudaic era urmatoarea: I. Binecuvantare a lui Durnnezeu ca Ccl Care hrline~te toatli fiiptura
(apelare Ia pers U iar verbul principal Ia pers.ill). 2.Multumire adresata lui Dumnezeu Ia persoana
a doua pentru pronia Sa ~i ajutorul acordat poporului Sau. 3.Cerere pentru viitOrul poporului ales ~i
refacerea lerusalimului.(pers II).
412
binecuvanta], ci yadah, 50 ce semnifica a mulfumi, dar ~i a proclama, a marturisi,
~i corespunde verbelor eubaristein, [a multumi], exomologein [a marturisi, a
lauda] explicand astfel prioritatea acordata multumirii in toate anaforalele
cre~tine. Structura tripartita: binecuvantare - multumire - cerere a birkat ha-
mazon, prin asimilare cre~tin a, aduce o sublimare a primei parti de
binecuvantare ~i o transformare a ei in multurnire. Binecuvantarea lui Dumnezeu
pentru creatie este subsumata temei generale hristologice de multumire pentru
tntreaga iconomie a mantuirii ~i astfel strucrura tripartita a binecuvantiirii dupa
cina (birkat-ha-mazon) devine in uzanfli cre~tina una bipartita, de mulfUmire ~i
de cerere. Pe aceastli schema generalli se vor grefa mai apoi cu timpul toate
celelalte elemente componente ale anaforalei eubaristice.51
Louis Bouyer incearca sa dea o explicape "teologic-liturgica"a procesului
de evolutie al anaforalei euharistice, luand in considerare nu doar rugaciunile de
binecuvantare rostite la cinli (birkat ha-mazon), ci ~i alte formulare euhologice
52
ale serviciului sinagoga1. Ca }i Dix, el afirma eli structura rugaciunii iudaice
era deja fixata in secolul I d.H., 3 iar birkat ha-mazon, binecuvantarea dupa cina,
avea o structura tripartita bine definita: prima parte fiind binecuvantarea pentru
creatie, pe care o noteaza cu D, a doua parte cuprinzand binecuvfmtarea pentru
pamantul ragaduintei, in mod general pentru intreaga iconomie a mantuirii,
notatli cu E, ~i a treia parte, notata cu F este cererea pentru implinirea
eshatologica a poporului lui Dumnezeu.54 Bouyer compara structura tripartita a
acestui formular eubologic, cu cea asemiinatoare pe care el o remarca a exista ~i
in cultul sinagogal, in recitarea Shemei Israel 55, care este incadrata de doua

" Thomas Talley, The Eucharistic Prayer: Tradition and Development, in Kenneth Stevenson,
(ed.) Liturgy Reshaped, Lomira, 1982, p. 48-64.
~• Idem, The Eucharistic Prayer of the Ancient Church, according to Recent Research: Results and
reflections. Studia Liturgica II (1976), p.l38- 158; Idem, From Berakah to Eucharistia: A
Reopening Question, Worship 50 (1976), p. 115-137; Idem, The Literary Structure of the
Eucharistic Prayer, Worship 58 (1984), p. 404-19; Idem, Structures des anaphores anceinnes et
'f!Odemes, La Maison-Dieu 191 ( 1992), p. 15-43.
!: Louis Bouyer, Eucharistie. Theologie et spiritualite de Ia priere eucharistique. Tournai, 1966.
Traduccre engleza: Eucharist, Notre Dame, 1968.
n Ibidem, p.58: ,,Fixees ou non dans leur detaiJ, des l'origine, et jusqu'a nos jours les prieres juives
oot eu d'emblee un contenu, une structure et des termes-clefs parfaitement detinis." Cercetarile
:::;u noi insa, tin sa precizeze insa ell ceea ce intiilnim in primul seool al erei cre~tine, atat in cultul
.-odaic cat ~i in eel cre~tin, este mai curiind varictate 9i nu uniformitate. Relevante in acest sens sunt
jocumentatele studii: Stefan C. Reif, Judaism and Hebrew Prayer: New Perspectives on Jewish
.J.turgical history, Cambridge, 1993, p.1·87 ~i Paul Bradshaw, The Search .... , p. 27-28.
"L Bouyer, Eucharistie .... p.85-87. .
~ ''Asculta, Israel! Domnttl Dumnezeul nostru este singuntl Domn. Sa iube~ti pe Domnul
Dumnezeul tau din toatii inima ta, din tot sujletul tiiu $i din toatii plllerea ta" (Deut 6,4-5)- aceste
::ninte sunt estimate intr-o maniera absolutll a fi cele mai importante ale cultului iudaic. "Eie sum
'fliinurisirea de credinfii care detenninii intreaga existen{ii in iudaism. Ele detenninii educafia ~i
'i;nnarea spiritualii, jiind rostite diminea{ii $i seara. Ele sum o axiomii a giindirii iudaice $i
4 13
binecuvantari preliminare, notate cu A ~i B. Prima este o binecuvantare pentru
creatie, iar a doua o binecuvantare pentru daruirea Legii, ~entru istoria mantuirii,
dupa care urmeaza Tefillah, rugaciunea celor 18 cereri 6, notata cu C, 1n care
implinirea eshatologica a poporului lui Israel este tema centrala.
Bouyer afirma ca cele mai vechi anaforale euharistice urmeazli modelul
DEF al binecuvantarii birkat ha-mazon. Dat fiind faptu l ca Liturghia primara
urma imediat dupa serviciul sinagogal, structurat pe schema ABC, anaforalele de
mai tarziu indica fuziunea intre ABC ~i DEF: "Foarte curand s-au facut
remanieri mai mult sau mai putin importante pentru a sintetiza cele doua grupe,
In sensu! de a evita dubletele sau repetitiile prea evidente. Acolo unde aceasta
manipulare avea sa ajunga Ia o retopire completa, o noua schema urma sa se
nasca, caracterizata prin formula: AD-BE-CF." 57 Rugaciunile din Didahia 9 ~i 10
sunt modelul Euharistiei primare, configurate dupa schema DEF. De aseroenea,
aceea~i structura o au ~i anaforaua lui Addai ~i Mari, precum ~i cea din Traditia
Apostolica a lui Ipolit. Liturghia alexandrina a Sf. Marcu arata combinarea ~i
r~topirea celor doua scheme, datorita prezentei Sanctusului ~i a dipticelor foarte
dezvoltate, ambele fiind caracteristici fundamentale ale cultului sinagogal.
Teoria ingenioasa a lui Bouyer are avantajul de a oferi o explicape
plauzibila pentru toate modificarile survenite in cursu! evolutiei anaforalei. Ea
reu~e~te sa explice cum a aparut Sanctusul in textul euharistic in tr-un moment in
care influenta iudaica incetase, ~i intr-o pozipe, alta decat ce pe care o avea in
traditia cultica sinagogala.
Bouyer a fost criticat ceva mai tarziu de catre Louis Ligier pentru a fi
acordat mai multa atentie similaritatilor decat diferentelor intre cultul cre~tin ~i
eel iudaic ~i pentru a fi analizat textele mai mult teologic, decat litera l ~i liturgic,
astfel !neat u~or au putut fi stabilite similaritati intre birkat ha-mazon,
binecuvantarea dupa cina, ~i rugaciunile cultului sinagogal. 58 Con~tient de
dificultatea stabilirii originii textului euharistic, Ligier l~i propune doar sa
explice prezenta cuvintelor de instituire in intregul ansamblu al anaforalei.59 Ele

detenninii toate actele voluntare in toate sferele sociafe. Ele au fost a lese din cele 4875 de cuvinte
ale Pentateuhului pentru a fi pentru totdeouna $i oriunde deviza poporului ales", E. Munk, La
voix de Ia Torah. Commentaire du Pentoteuque, Deuteronome, Paris 1981, pag.60.
56 Teffilah cuprinde o serie de mici binecuvantari de cerere rostite de trei ori in zi -dimineata, la

amiazi ~i seara- sunt o completare Ia shema ~i aldituiesc o unitate cu acesta fiind ~i ele incadrate
intre cele trei binecuvantari la inceput ~i trei Ia sra~it. A se vedea : Carmine di Sante, La p riere
d 'Israel, au.x sources de Ia liturgie chretienne, Paris 1980, pag.41-131;
51
Ibidem, p.32.
58
Louis Ligier, Les origines de Ia priere eucharistique: de Ia Cene du Seigneur a I 'Eucharistie,
Questions lirurgiques 53 (1972), p. 185-188. Artico1ul a apiirut $i in traducere eng1ezli: The Origins
of the Eucharistic Prayer: From the Last Supper to the Eucharist, Studia Liturgica 9 (1973),
~. 161- 185.
9 Importanta cuvintelor de instituire In procesul fonniirii textu1ui eubaristic a fost una dub1ii: In

primul rand narat iunea biblicli a Cinei de Taina a fost modelul pcntru orice celebrare cuharistica de
414
au fost inserate, se pare, in anafora acolo unde textul euhologic iudaic, preluat de
cre~tini putea avea un embolism narativ festal, o inseqie care comemora ~i
argumenta printr-un text biblic sarbatoarea iudaica respectivao Astfel el compara
pozitia cuvintelor de instituire din anaforaua cre~tina cu cea a textului narativ a
sarbatorii Kippuro60 Con~tient de faptul ca analogiile stabilite nu se refera decat
Ia un anume tip de anafora ~i nu pot explica structura generala a textului
euharistic, el i~i extinde cercetarea ~i asupra binecuvantArii dupa cina (birkat ha-
mazon) ~i in mod special asupra binecuvantarea dupa cina rostite cu prilejul
Pa~tilor iudaice61 lntr-o prima faza, anaforaua cre~tina a suferit o modificare de
0

structur8., prima sectiune din birkat ha-mazon, dedicata temei creatiei, a fost
absorbita in uzanta cre~tina, in cea de a doua sectiune, cea de multumireoApoi,
in noua schema bipartita de multumire ~i de cerere, in prima ei secfiune, in Jocul
uzual al embolismului narativ, a fost inserata naratiunea cuvintelor de instituire
~i anamneza, care prin generalizare a devenit act central al textului euharistic,
determinand modificarea ~i celei de a doua sectiuni, in care cererea pentru
transformarea Darurilor (Epicleza) a fost remodelata ~i amplificata devenind ~i
ea un act euharistic bine conturat. 62 Cu trecerea timpului au mai fost adaugate ~i
alte elemente in textul anaforalei precum sanctusul, dipticele, care vorbesc
despre o influenta iudaica asupra formularului euhologic cr~tin, dar Ligier nu
crede a fi posibil de a oferi o explicape clara a aparitiei loro 63
Un punct de vedere asemanator cu eel Ia lui Ligier il expune Cesare

mai tarziu, continand nucleul ~i structura ei generallio ln al doilea rand, datorita acestei importante.
anaforaua cre~tinli a ajuns sa ~i continli textul biblic al instituirii Sfintei Euharistii inserat fiind In
in~i textul anaforaleio In func}ie de locul in care s-a grefat aceasta nara}iune a instituirii
Euharistiei cr~tine, in secriunea de mulrumire sau in cea de cerere, Ligier i~i construie~te lntreaga
explicatie a originii ~i evolutiei anaforalei euharisticeo
*' Idem, AuJour du sacrifice echaristiqueo Anaphores orientales et anamnese juive de Kippur,
. ouvelle revue theologique 82 (I 960), po40-SS; Idem, Anaphores orientales et prieres juives,
Proche-Orient chretien 13 ( 1963), poJ-20; idem, Peche d 'Adam et peehe dtt mondeo Bible, Kippur,
Eucharistie ll, Theologie 48, Paris, 1961, po289-307, 399-4440
61
Idem, De Ia Cene de Jesus a 1 'anaphore de 1 'Eglise, La Maison-Dieu 87 ( 1966), po 7-49; Idem,
De Ia Cene du Seigneur a I'Eucharistie, Assemblees du Seigneur 1(1968), pol9-570
Binecuvantarea dupll cinli (birkat-ha-mazon) pascala, ca ~i celelate binecuvantari dupa cinli ale
wblitorilor iudaice, con1inea in pericopa a doua de multumire un embolismul festal (eel aJ
sltrbatorilor Hanukab ~i Purim), cuprinziind o relatare a instituirii sllrblitorii ~i o multumire adusli
lui Dumnezeu pentru toatli purtarea Sa de grija arlitata poporului ales, iar in pericopa de cerere un
alt embolism epicletic (ya'aleh we-yavo) prin care se cerea lui Durnnczeu sll i~i aducli aminte in
iubirea Sa de oameoi de David ~ide tot poporullui Israel.
o! Anaforalele egiptene precum ~i cele est siriene au acordat mai multli atentie sectiunji de cercre
din textul eubaristic unde au inserat embolismul cuvintelor de instituirc ~i anamneza, de unde ~i
suuctu:ra lor diferitii fatli de cele1alte formulare euhologice care au adoptat insertille in prima
5eqiune, cea de mutrumireo A se vedea: Idem, From the Last Supper to the Eucharist, in Lance lot
Sheppard (ed), The New Liturgy, Londra, 1970, pol33o
13
Idem, Les Origines 000 pol99-200o
415
 Giraudo in disertatia sa doctorala: La struttura letteraria della preghiera
eucaristica, (Roma, 1981), in care el afirma eli anaforaua euharisticii derivii din
formularul euhologic todah, o miirturisire atat a miire~iei lui Dumnezeu, cat ~i a
piicatelor proprii, o formula de aliantii intre Durnnezeu ~i poporul Siiu. Acest
formular se compune din douii piiqi, una anarnnetidi ~i alta epicletica, ~i dintr-un
embolism, care poate sa aparii in oricare din cele doua sectiuni, ca locus
theologicus almtregii rugiicitmi. In functie de pozitionarea lui, Giraudo imparte
anaforalele in anamnetice, avand embolismul cuvintelor de instituire in partea
istoric-comemorativii ~i in epicletice, cu acela~i embolism in partea a doua de
cerere. in prima categorie s-ar integra astfel anaforaua Liturghiei Clementine a
Constitufiilor Apostolice cartea a-8-a, anaforaua Traditiei Apostolice a lui lpolit,
anaforaua Liturghiei Sf. Jacob, cea a Sf. loan Hrisostom, cea a Sf. Vasile ~i cele
apaqinand traditiei hispano-galice. in cea de a doua categorie ar putea fi arnintite
anaforaua Sf.Apostoli Addai ~i Mari, ~i paralela ei maronitii, nurnitii ~i Sharar,
anaforaua egipteanii a lui Serapion, cea a Sf. Marcu, precum ~i canonul
euharistic roman.
Clasificare fiicutii de Giraudo este insa mult prea rigidii, pentru a putea
1ngloba rnarea diversitate a tipurilor de rugaciuni vechi testamentare ~i mai apoi
a anaforalelor cre~tine. 64 Meritul siiu incontestabil riimane insii in aprofundarea
analizei fundalului ~i contextului vechi testamentar 1n care a apiirut cultul
ere~tin.
Geoffrey Cuming, urmand sugestiilor fiicute de Ligier propune o
regandire a problematicii originii ~i a evolutiei anaforalei pornind de Ia premisa
unei asemiiniiri tematice ~i structurale a textului euharistic crestin cu eel al
binecuvantarii dupa cinii (birkat-ha-mazon) ~i nu a unei identitiiti v~rbale. 65 Cele
mai apropiate anaforale de structura acestei binecuvantiiri iudaice sunt : Didahia,
in care structura tripartiii a birkat-ha-mazon s-a transformat in una bipartia:
sectiunea de binecuvantarea a fost inlocuitii de alta de multumife rezultand doua
sectiuni de multurnire ~i una de cerere; Anaforaua S:tantului Marcu, care e
structurata ~i ea bipartit: primele douii sectiuni de multumire au fost contopite
alciituind ,multumirea" urmatii de sectiunea de cerere ~i de o doxologie fmalii;
Anaforaua Sfintilor Addai ~i Mari care contine ~i ea cele douii mari sectiuni, de
multurnire ~i de cerere, 1n care insii prima din ele, cea de multumire a fost
divizatii In douii piiqi prin introducerea Sanctusului. Pentru un grup anurne de
anaforale, cum ar fi cea a Srantului loan Gurli de Aur, cea a celor 12 Apostoli,

64
0 expunere criticli a ipotezelor lui Giraudo o face P.Bradshaw in Zebah Todah and the Origins
ofthe Eucharist, Ecclesia Orans 8 (1991), p.245-260.
65
G.Cuming, The Shape of the Anaphora, Studia Patristica 20 (1989), p.335: lmpotriva unei
identitliti verbale intre formularele euhologice cre~tine ~i iudaice Cuming invoca in primul rand,
incertitudinea asupra datei Ia care s-au fixat tn scris textele iudaice, care astfel cu greu pot fi vlizute
ca ,modele fixe" pentru anaforaua cr~tina primaJli ~i in al doilea rand, deta~ea treptatli de cultul
iudaic care s-a operat in viata Bisericii primare.
416
cea a Sfintilor Addai ~i Mari ~i cea a S!antului Marcu, a~a cum apare ea in
papirusul de Ia Strasbourg, Cuming sugereaza ca In prima parte a acestor
anaforale, s-ar afla indicii ale unor rugaciuni mai vechi, foarte scurte ~i foarte
simple, continand o rnultumire pentru creatie ~i pentru intreaga iconomie a
rnantuirii ~i srar~ind printr-o doxologie. La acest nucleu originar s-au adaugat
mai apoi toate celelalte elemente constitutive ale textului anaforalelor a~a cum
este el cunoscut astiizi. 66
Cercetarile liturgice ale ultimilor decade ale secolului 2067 reevalueazii
intreaga problematica a originii originii anaforalei euharistice pe baza unei noi
viziuni ~i interpretiiri a evolutiei textului euhologic iudaic, propuse de studiile de
specialitate din acest domeniu. 68
Bryan D. Spinks chestioneaza astfel presupunerea di anaforaua
euharistica ar deriva in mod necesar din binecuvantarea dupa cina idaica,
afirmand ca nu existii nici o certitudine ca Mantuitorul a folosit birkat ha-rnazon
Ia Cina de taina, unele grupiiri iudaice avand In uz ~i alte binecuvantari decat
birkat ha-rnazon, ce erau pronuntate dupa cina ~i ca foarte probabil Domnul Iisus
a schirnbat rugiiciunile ~i a binecuvantarile, folosind propriile cuvinte pentru un
continut ~i un sens nou. 69 Dupa acest model, in epoca primara episcopul avea o
anumita libertate de a improviza ~i a-~i compune anaforaua proprie, iar
diversitatea de grupuri etnice din care se constituia Biserica poate duce la
presupunerea ca in primele secole modelele de urmat in celebrarea euharistica au
fost variate ~i diverse. -
Nu au existat "ori.Jrnale", ale vreunei rugaciuni folosite in cultul iudaic,
precizeazii P. Bradshaw ci au existat dintru inceputuri o varietate de tradipi
orale, care mai tarziu au fost supuse standardiziirii treptate de catre autoritatea
rabinidi. Procesul acesta de uniforrnizare ~i de stabilizare va fi luat srar~it abia In

66
Geoffrey Cumin g. Four Very Early Anaphoras. Worship 58 ( 1984), p. 168-172.
6
- Enrico Mazza, L 'anafora eucaristica. Studi sulle origini, (=Bibliotheca Ephemerides Liturgicae
Subsidia 62), Roma, 1992; Idem, La discussione sull'origine dell 'anafora eucaristica: une messa
a punto, Rivista di pastorale liturgica 32,1 (1994), p.42-54; Jdem, La structure des anaphore
alexandrine et antiochienne, Jrenikon 67 (1994), p.5-40; G. Rouwhorst, Benediction. action de
griices, supplication. Les oraisons de Ia table dans le Judaisme et les celebrations eucharistiques
des chretiens syriaques, Questions liturgiques 61 ( 1980), p.211-240; H.AJ. Wegman, Genealogie
hypothetique de Ia priere euclraristique, Questions liturgiques 6 1 ( 1980), p.236-270; Idem,
Genealogie des Eucharistiegebets, Archiv fii.r Liturgiewissenschaft 33 (1991 ), p.l93-216.
68
A se vedea: lsmar Elbogen, Der judische Gottesdienst in seiner geschichtlichen Entwicklung,
Leipzig, 191 3, ed a doua, Frankfurt, 1924, ed a treia, Hildesheim, 1962; Joseph Heinemann,
Prayer ill the Period of the Torma 'im and 1~-Amora 'im: Its Nature and its PatterllS, Berlin, New
York, 1977.
f:l} Bryan Spinks, Beware the Liturgical Horses! An English interjection on Anaphoral Evolution,

Worship 59 (1985), p.211-219.

70
The Search for the Origins of Christian Worship, p.2-29; Idem, The Homogenization of
Christian Liturgy - Ancient and Modern ... p.9
417
secolul IV a! erei cre~tine, cand a fost a fixat in scris continutul textelor
euhologice. 0 astfel de fluiditate trebuie sa fi caracterizat ~i cultul cre~tin a!
primelor veacuri, transmis ~i pastrat in mod esential prin intermediul traditiei
71
orale. Astfel, anaforaua Bisericii primare a cunoscut un proces de evolutie de
Ia diversitate spre unitate, in sens invers decat eel conceput de ferdinand Probst
Ia srar~itul secolului 19. 72 Procesul de omogenizare a inceput odata cu luptele
antieretice ale secolului IV ~i a exprimat dorinta de coeziune ~i de unitate
dogmatidi ~i liturgica a Bisericii. Anaforaua metropolei s-a impus, numeroasele
tradipi locale au fost inlocuite de altele partial sau total ~i au supravietuit doar
anaforalele cele mai cunoscute ~i cele impuse de uzanta metropolei.
73

Anaforaua cre~tina se situeazii in continuitate cu tradipa euholgica

iudaica: libertatea de a improviza a episcopului in cadrele unei scheme generale
date a celebrarii euharistice a dus Ia conturarea formularelor euhologice, care cu
timpul au ajuns sa fie fixate In scris ~i adoptate de diferitele Biserici locale. Cele
mai cunoscute anaforale ~i cele ale metropolelor s-au impus, aldituind diferitele
rituri liturgice ~a cum sunt ele cunoscute asH'izi. 74 Robert Taft distinge patru
75
etape in procesul dezvoltarii Liturghiei euharistice:
1. intr-o prima etapii, "Cina Domnului" s-a separat de agapii, frind

71
Perspectiva aceasta noua implica o serie de consecin~e. Astfcl, diferentele textuale intre
diferitele fonnulare liturgice nu trebuie vazute in mod necesar ca reflectand stadii diferite de
dezvoltare, nici eliminate ca fiind devieri de Ia o norma prestabilita Diferitele versiuni textuale pe
care anaforaua cre~tina le cunoa~te ar putea fi indicii ale unor variante simultane ~i paralele, care,
uncle din ele, ill cele din urrna, au convers lntr-uo singur forrmilar, iar altele care au dispiirut cu
totul din uz. Prin um1are, nici versiunea cea mai simpla ~i nici cea mai evoluatli nu ar fi in mod
necesar cea mai veche.
72
Ferdinand Probst, Liturgie der drei ersten christlichen Jahrhunderte, Tiibingen 1870, ~i Idem,
Liturgie des vierten Jahrhunderts und deren Reform, MUnster 1893. Formulatli de Ferdinand
Probst ipoteza "diversificlirii rituri lor", a evolutiei de Ia simplu Ia complex a anafora lei euharistice,
afirrna eli Sfintii Apostoli, lnainte de a se despru-ti, au elaborat Ia lerusalim o Liturghie, uo arhetip
ce ar putea fi identificat cu formularul euhologic al Cartii a-8-a a Constitutiilor Apostolice, din
care toate celelaltc anaforale ar fi aplirut. A. Baumstark, marele orienta list ~i liturgist gem1ao avea
sli infirme teoria lui Probst in douli lucrliri fundamentale (Vom gesch ichtliclren Werden der
Liturgie, Kempten uod Miinchen, 1923 ~i Liturgie comparee, Chevetogne, 1934), demonstrand eli
primele trei secole ale Bisericii primare indica folosirea unei multitudini de forrnulare liturgice
care s-au "omogenizat" mai apoi in secolul IV, prin adoptarea anaforalci metropolei de clitre
bisericile locale.
73
Paul Bradshaw, The Homogenization of Christian Liturgy - Ancient and Modern: Presidential
Address, SL 26 (1996), p.l-6.
74
Allan Bouley, From Freedom to Formula. The Evolution of the Euharistic Prayer from Oral
Improvisation to Written Texts,(=Studies in Christian Antiquity 21), Washington, 1981 , p.47 ~i u.
n How Liturgies Grow: The Evolution of the Byzantine Divine Liturgy, Orientalia Christiana
Periodica 43 (1977), p. 355-378; Idem, Beyond East and West, Washington DC, 1984, p.l67 ~i u.;
Idem, Reconstructing the History of the Byzantine Communion Ritual: Principles, Methods,
Results, Ecclesia Orans II (1994), p.355-367; Idem, The Byzantine Rite. A Short History,
(""American Essays in Liturgy), Collegeville, Minnesota, 1992, p.l2-85.
418
yrefatata de ceea ce mai tarziu se va numi "Liturghia Cuvantului".
2. A doua etapa este cea a Randuielilor biserice~ti [Church Orders], in
care apar formulare liturgice fixate deja in scris. Toate difera lntre ele, indicand
:ilptul ca nici una nu este "Liturghia apostolicii", "sursa originara" din care ar fi
derivat toate anaforalele de mai tarziu.
3. Dupii Edictul de Ia Milan din 313, cultul cre~tin a devenit cultul oficial
yublic ~i astfel dezvoltarea formularelor euhologice se accentueazii. Acum
d.Ueritele rituri eubaristice se unificii, variantele textelor anaforice mai putin
:""olosite sau mai putin cunoscute sunt inlaturate. Bisericile locale se grupeaza in
-:edera{ii" in jurul scaunelor patriarhale, proces care a stimulat ~i o unificare ~i o
standardizare corespunzatoare a practicii liturgice. Prin unnare, procesul
:""ormarii riturilor nu este unul de diversificare, ci de unificare, ~i ceea ce poate fi
g::!sir 1n textele euhologice riimase pana astazi, nu sunt sinteza a ceea ce a fost
::ni inainte, ci mai cudind rezultatul unei evolutii selective, In care au
s::;>raviellJit acele formulare mai cunoscute ~i mai folosite, iar nu in mod necesar
.::ele mai bune.
4. intr-o ultima etapa, fam iliile liturgice au continuat sa se dezvolte, dar
~ ca entitati deja formate ~i distincte intre ele.
Srructura anaforalei vest siriene a~a cum se prezinta ea astiizi nu poate fi
~leasa ~i analizata decat pornind de Ia schema generala a vechilor anaforale
~e. Bipartite ca tematica, ele debuteaza ~i srar~esc printr-o doxologie ~ i
saru centrate pe cele douii acte fundamentale cultice esentiale: mullUmirea ~i
~- Ele cuprind uneori trei sectiuni: douii de multumire separate intre ele de
Szncms ~i una de cerere, ce au fost dintru inceput foarte ,flexibile", modelandu-
Ji! mfunct1e de inseqiile sau adaugirile !acute in decursul evolutiei lor. •
76

Massey Shepherd pome~te in reconstituierea schemei anaforalei vest

~ne primare nu de Ia structura formularelor euharistice cunoscute astiizi ca
5cand parte din tipul vest sirian, ci comparand acele pasaje din scrierile
S5nruJui loan Gurii de Aur ~i ale lui Teodor de Mopsuestia in care pot fi gasite
DC.lcaJij despre con{inutul ~i structura textului euharistic antiohian din secolul
£ - Srudiul sau comparativ a dus la stabilirea urmiitoarei structuri a textului
m;..~risric de tip vest sirian:

~ E::nco Mazza, in La stntcture des anaphores alexandrine et antiochienne, lrenikon 67 (1994),

~ se de pW"ere cii cele trei secp un i ale vechilor texte eubologicc trebuie tratate ca ~te ,unitati
lilt::J:"e- $i nu ca unele , teologice", in sensul ell pe aceste unitAti s-au grefat mai tarziu textele care
a .:Xlbandit o semnificatie teologicli aparte.
- lLsssey Shephard, The Formation and influence of the Antiochene Liturgy, DOP 15 ( 1961),
- - Autond a folosit unniitoarele surse: pentru Sfiintul loan Gura de Aur: F.E. Brightman,
~ Eastern and Western, tomul I, Oxford, 1896, p.475-481 ; iar pentru Tcodor de
»+s:estia: R. Tonneau, R. Devrecsse, Les homelies catecltetiques de Theodore de Mopsueste,
~ e tesri 145), Citadel Vaticano, 1949. Excelente studii despre Liturghia descrisa de Teodor
a "-lopsuestia pot fi gllsite Ia: H. Lietzmann, Die Liturgie de Theodor von Mopsuestia,
41 9
 1.0 prefata de laudii a lui Dumnezeu Unul tn Treime in care Biserica se
aUiturii o~tilor lngere~ti in cantarea Sanctusului.
2. 0 multumirea pentru memorabilia Dei, pentru lntreaga iconomie a
mantuirii: crearea omului, purtarea de grija a lui Dumnezeu fatii de omul ciizut,
Intruparea, Patimile, Invierea, Jnaltarea, trirniterea Srantului Duh, care se lncheie
prin amintirea instituirii Sfintei Euharistii la Cina cea de Taina.
3. Epicleza, sau invocarea Stantului Duh asupra Darurilor pentru
transformarea lor in Trupul ~i Sangele Mantuitorului.
4. 0 rugaciune de cerere pentru pacea ~i bunastarea Bisericii ~i a tuturor
membrilor ei atat vii cat l?i adormiti.
Aceastii incercare de reconstruire a ,.,paleo-anaforalei" antiohiene din
studiul comparativ al scrierilor cetor doi parinti biserice~ti coincide cu structura
textului euharistic aflat astazi 'in uz, pe care Louis Bouyer astfel o
sistematizeaza:
1. 0 prima parte de multumire, care culmineaza in imnul numit Sanctus.
2. 0 a doua parte de multumire ce se s!ar$e~te cu narafiunea instituirii
Sfintei Euharistii.
3. 0 rugaciune de un tip particular ~i totu~i universal folosita, numita
,Anamneza", o reluare dar ~ un raspuns Ia porunca speciala a Mantuitorului
adresatii Apostolilor ~i urma~ilor lor: ,,Aceasta sao faceti intru pomenirea mea" (
Lc.22, 19; I Cor 11, 24-25)
4. 0 alta rugaciune, Epicleza, o invocare de pogorare a Srantului Dub
pentru transformarea Darurilor In Trupul ~i Sangele Mantuitorului ~i o cerere
pentru ca Durnnezeu sa primirea acestii j ertfe nesangeroasa ~i sa trimita harul
Sau celor care i-au parte Ia sinaxa euharisticii.
5. 0 serie de cereri de mijlocire, numite Diptice.
6. 0 doxologie fmala trinitara. 78
John Fenwick remarcii dona diferente fundamentale mtre cele doua
incercari de reliefare a structurii anaforalei euharistice vest siriene:79
1. Bouyer pare sa trateze intreaga sectiune premergatoare cuvintelor de
instituire ca pe o singurii rugiicine de multumire unitara, divizatii l nsii in douli
prin insertia Sanctusului. Structura anaforalei dedusa de Shepherd sugeraza insa
cii textul euhologic inainte de Sanctus constituie o unitate de sine stlitatoare, o
posibila reminiscenta a unei anaforale primare Ia care a fast adiiugat imnul
Trisaghion.80

Sitzungsberichte der preussischen Akademie der Wiessenschaften 23 (1933), p.915-936; ~i Ia F.J.

Reine, The Eucharistic Doctrine and Liturgy of the Mystagogical Catecheses of 11teodore of
Mopsuestia, Washington, 1942.
78
Louis Bouyer, Eucharistie ... , p.J44.
79
John R.K. Fenwick, T'he Anaphoras of St. Basil and St. James. An Investigation into their
Common Origin, (=OCA 240), Roma, 1992, p.15.
80
A se vedea opiniile lui G. Cuming expuse mai sus.
420
 2. Schema propusa de Shepherd nu aminte~te de Anamneza, caci met
S!antul loan Gura de Aur, nici Teodor de Mopsuestia nu mentioneaza aceasta
rugaciune specifica a anaforalei antiohiene. Insa datorita faptului ca anamneza
impreunii cu naratiunea instituirii Sfintei Euharistii formau o sectiune unitara81
iar cuvintele Cinei celei de Taina apar mentionate de Slantul loan Gura de Aur82
este foarte probabil ca anaforaua antiohiana, in pofida lipsei oricari menfionari
sa fi avut o rugaciune de anarnneza, Ia fel cum alte anaforale ale secolului patru,
precum Traditia Apostolica ~i cea descrisa de Slantul Ambrozie al Milanului in
De Sacramentis con!in aceastii sectiune. 83
Notate fi ind aceste observatii, ~i sintetizand cele doua analize :£acute
structurii textului euharistic antiohian al secolului patru, anaforaua vest siriana,
~i inclusiv cea a Slantului Vasile eel Mare poate fi divizata In urmatoarele
secpuni:
Prefatfi- D ialog introductiv
Pre-Sanctus sau Rugaciunea Teologica
Sanctus sau Trisaghionu1 bilblic
Post-Sanctus
Cuvintele de instituire
Anamneza
Epicleza
Dipticele
Doxologia finala
Dincolo de aceasta lncercare de cuprindere lntr-o schema, metodologica
mai mult, a textului eubaristic trebuie subliniat faptul ca anaforaua vest sirianii
este un tot unitar, cu o unitate logica impecabWi, cu o structudi trinitarii bine
definita. Prima parte (pre Sanctus) este dominata de Persoana Tatalui, a doua
(post Sanctus, Cuvintele de instituire, Anamneza) este o multumire pentru
iconomia mantuirii implinita de Mantuitorul Iisus Hristos, iar a treia parte a
anaforalei are in centru lucrarea sfintitoare a Slantului Dub, Care este invocat ca
sa transforme Sfintele Daruri spre implinirea eshatologica a noului Israel.
Elaborarea teologica gandita a texului euhologic vest sirian sugereaza o
remaniere masiva a materialului traditional semitic ~i o reformulare a lui dupa
normele retoricii grece~ti in cadrele definite ale inaltei teologhisiri patristice a
secolului 4.84

31
,,.Actul anamnetic este Ia fel de important ca eel al cuvintelor de instituire ~i nu poate fi disociat
de acesta" s ugereazli Louis Ligier, The Origins .... p.180.
!2 A se vedea: Brightman, Liturgies Eastem and Western ... p.474; Franz van de Paverd, Zur
Geschicbte der Messliturgie in Antiochia und Konstantinopel gegen Ende des vierten
Jahrhunderts. Analyse der QueiJen bei Johannes Chrysostomus, (=OCA 187), Roma, 1970, p.287
~u.
13
A se vedea: Anton Hlinggi ~i Inngard Pahl, Prex Eucharistica, p.81 ~i 421.
" Bouyer, Eucharistie ... , p.244.
421
 In urma acestei scurte analize asupra originii ~i evolutiei anaforalei
euharistice In general ~i asupra cristalizarii textelor euhologice de tip vest-sirian
cateva observatii conclusive se impun:
1. Originea anaforalei euharistice nu poate fi gasita in mod exclusiv ca
derivand din textul unuia din formularele euhologice ale cultului iudaic, ci mai
curand ca fiind o preluarea ~i o reforrnulare de catre cre~tinism a unei structuri
generale a textului euhologic (binecuvantare-multumire-cerere), omniprezenta in
cultul iudaic, care sta ~i la baza binecuvantiirii dupa cinii (birkat-ha-mazon),
structudi pe Biserica primara nu s-a simtit obligata sa o urmeze cu exactitate, ci
~i-a adoptat-o ~i a modificat-o, dandu-i un continut ~i un sens cu totul nou. 85
Centralitatea temei ,euharistice" 1n anaforaua cre~tina a dus ~i Ia
modificarea esentiala a structurii: binecuvantare - multurnire - cerere, folosita ill
cultic iudaic. Data fiind importanta temei ,euharistice", de mulp.unire, prima
sectiune, cea a binecuvantarii a fost reformulata 1n doxologie ~i a fuzionat cu cea
de a doua sectiune, cea de multumire dand na~tere unei noi structuri bipartite:
mulrumire-cerere, constituind astfel nucleul originar a! textului euharistio
cre~tin, pe care se vor grefa, fie prin insertie, fie prin adiiugare toate celelalte
elemente componente ale anaforalei euharistice de mai tirziu.
3. Cercetarea liturgica mai noua, revizuind presupunerile ,Liturgicii
clasice", concepe sensu! evolutiei anaforalei euharistice de la o varietate spre
uniformitate, de Ia o libertate a improvizarii 1n diferitele ~i diversele comunitati
cre~tine Ia stabilirea ~i fixarea 1n scris a textului euharistic, ~i in cele din urma la
o unifonnizarea lui treptatii, ca o consecinta directa a evolutiei istoric-sociale a
Bisericii. in acest context trebuie inteles mtreg procesul de cristalizare ~i formare
a riturilor liturgice, cheia 1ntelegerii a modului in care a aparut ~i s-a dezvoltat
anaforaua euharistica vest-siriana. 86
4. Importanta majora a anaforalei vest siriene este data nu doar de
contextul istoric, social ~i politic care a dus Ia na~terea ritului bizantin, o
inspiratii ~i reu~ita sinteza a ritului Antiohiei ~i a Ierusalimului, rit ce avea sa se
impuna 1n toata lumea ortodoxa, cfit mai ales de frumusetea expresiei, de
simetria ~i ingrijita structura a acestui anaforale ce a influentat intr-un mod
decisiv ~i multe alte texte euharistice.
Lector drd. Ciprian STREZA

85
Bryan Spinks senmaleaza pericolul pentru cercetarea liturgicli de a evidentia doar continuitatea
dintre tradifia cultica iudaica ~i cea cre~tina, in defavoarea unicitapi ~i varietafii fiecllreia dintre
ele.( Beware the Liturgical Horses!.. p.219).
86
Paul Bradshaw, The Homogenization ofChristian Liturgy ...p.J-7.
422
 COMISDLE DE BIOETICA ALE BISERICII
ORTODOXE ROMANE

Cu ocazia ~edintei sale din 4~5 iulie 2001, Sf. Sinod al Bisericii noastre a
hotarat infiintarea in centrele universitare Bucure~ti, Ia~i ~i Cluj-Napoca a cate
unei comisii locale de bioetica, formate din teologi ~i oameni de ~tiinta (medici
~i juri~ti), a caror activitate sa conduca Ia constituirea unei Comisii Nationale
Consultative a BOR pentru probleme de bioetica. 1 Cu toate ca evenimentul nu a
trecut neobservat,2 importanta sa ramane probabil mai degraba obscura pentru
majoritatea credincio~ilor, a~ cum este insu~i domeniul bioeticii. E suficient sa
lntelegem bioetica aici, pentru scopurile noastre, ca o lncercare a comunitatii
umane (~i mai ales a: celor cu responsabiliUiti specifice, medici, teologi, oameni
de ~tiinta, legislatori, j urnali~ti) de a evalua din perspectiva morala noile
posibilitiiti deschise de ~tiinta ~i tehnologie de a interveni asupra biologicului, in
special eel uman, dar nu numai. Exemple pe care le putem !ntalni la noi, tot mai
frecvent, sunt transplantul de organe vitale (inimii, rinichi, ficat) sau fertilizarea
umana artificiala. Mass-media ne prezintii alte exemple, de aiurea, precum
eutanasia, ingineria geneticii, experimentarea pe fiinte omene~ti in stadiul de
embrion sau clonarea (reproducerea asexuata).
~adar, o etica a acelei activitiiti prin care cautam sa ne lnstapanim asupra
constitut].ei noastre biologice, asupra trupului, mai simplu spus. 0 etica, pentru
ca tot ceea ce facem are consecinte fie pozitive, fie negative asupra noastra, a
celorlalti ~i a lumii; este nevoie sa ~tim daca aceste noi cuno~tinte ~i posibilitati
ne vor sluji pentru apropierea binelui sau dimpotriva, ne vor inrautatii ~i mai
roult viafa. La randul ei, tocmai biologia (incluzand medicina) ca ~tiinta e in
cauza aici pentru ca, daca astronomia, chimia ~i fizica au fost cele care au
dominat prim-planul progresu1ui ~tiintific pana acum o juma,tate de secol,
prezentul ~i viitorul previzibil sunt ~i vor fi dominate de uria~ul efort, uman ~i
financiar, de a cunoa~te tot mai detaliat domeniul eel mai complex al universului
sensibil, adicii materia vie.
Problemele nu sunt cu totul noi, desigur. De pilda, a existat din totdeauna
o preocupare pentru posibilitatile ~i riscurile, voluntare sau nu, ale medicinei.

1
Cf. comunicatului dat de Biroul de PresA ~i <::omunicatii a! Patriarhiei Romane, dupa
.,Rena$terea", nr. 7-8, iul.-aug., 200 I, p. J2. Ulterior, a luat fiinta 1nd! o comisie, pe langa
Arhicpiscopia Timi$oarei. Despre tntrunirea organului superior, numit atat Comitet National de
Bioerica, cat $1 Comisie Nationall! ConsuJtativl!, fonnat dintr-un reprezentant teolog ~i unuJ laic al
fiecarei coniisii locale, vezi comunicatul ,Comiterul national de bioetica", in ,Ren~terea", nr. II,
nov. 200 I, p. 2.
! Ba chiar ironizat de unii condcicri: Avortul $i transp/antul fafii fn fa fa cu ortodoxia, , Jurnalul
• ational", 14 oct. 2001.
423

....... ~ ~- .. -
-
- -.. .
·:.-
 Noutatea provine, pe de-o parte, din apropierea de intelegerea unor mecanisme
tot mai intime ale sistemelor vii (buniioarii, descifrarea codului genetic\ deale
reproduce. in conditii de laborator ~i din posibilitatea de a interveni controlat
asl\pra lor, iar pe de alta parte, din speranta uria~ii pe care aceastii intelegere o
na~te i'n privinta posibilit~fii de a imbunatati sanatatea trupeascii ~i durata vietii
noastre pamante~t-i. fucepand cu anii '70, odata cu debutul ,comercial" al
tehnicilor de procreare asistata medical ~i cu cronicizarea dilemelor privind
asistenta medicala acordata tn caz de coma prelungita, in tiirile dezvoltate,
bioetica a devenit repede o preocupare majora tn mediile academice ~i legislative
sau de informare 'in masii.
Avand in vedere cat de mult doresc romanii (~i ortodoc~ii formeazii
majoritatea) sii se racordeze Ia valorile ~i buniistarea occidentalii, tntrebarea este
nude ce e nevoie ca Biserica sa se ocupe ~ide bioeticii, ci de ce atat de tarziu?!
Initiativa infiintiirii acestor comisii a apartinut i .P.S. Bartolomeu Anania,
a carui propunere a fost tnsu~itii de plenul sinodal, devenind astfel hotiirare. 4
Totu~i, hotiirarea de acum este ~i reactualizarea unei hotiirari mai vechi, din iunie
1992, cand Sf. Sinod aproba 1nfiintarea unei comisii lnsarcinate sii abordeze
chestiuni in mare masura similare, de~i cu o adresa socialli ~i pastoralii mai
directa. 5 Adevarul este ca aceastli comisie nu s-a format ~i nu a functionat.
Motivele obiective ale acestui start nereu~it' ar merita elucidate miicar tn parte.
Cea mai mare dificultate, atunci dar ~i acum, cu care se confruntli abordarea
subiectelor de bioetidi este una preliminara ~i anume precaritatea preocuparilor
teologice (mai ales universitare) pentru probleme de moralii in general. Aceastli
precaritate se datoreazii poate mo~tenirii unei inhibitii din perioada comunista.
Specificul reflectiei morale este ca vizeazii nemijlocit realitiitile ~i modi.ficarea
lor, ceea ce era primejdios in regimul anterior, dacli nu corespundea
modifidirilor preconizate oficial. 0 alta cauzii, nu mai putin importantli, a fost ~i
este prezumtia de competenta morala din partea cvasi-unanimitiit}i semenilor
no~tri: exista impresia ca plirerile personale sau ,'intelepciunea populara" sunt de

3 Un prim contact teologic autohton Ia pr. lect. drd. Vasile Vlad, Proiectul HUGO (Organiza{ia
.. Genomul uman") sau Bioetica Ia cumpiina dintre milenii, ,Teologia" (Arad), nr. 3-4, 1999, p
124-135.
4
Vezi textul propunerii publicat In ,,Rena~terea", nr. cit., p. 10.
5
Cf. .,Biserica Ortodoxa Romana", nr. 4-6. 1992, p. 178. Cu aproximativ o luna inaintea sesiunii
sinodale din iulie 2001, Asocia{ia Pro-Vita Sibiu a trimis tuturor titularilor eparhiilor ~i Sf. Sinod
:·~n· m~_tJIOriu privind a~a numita .,educatie sexualii" care prolifereaza in invatamantul mediu ~i
Iicea!. Una dintre propunerile documentului era formulata astfel: ,Tn vederea elaborarii unui dosar
detaliat al problematicii si a unor planuri mai concrete de aqiune se impune revitalizarea Comisiei
~ Sinod cQ~tituite prin hotararea din iunie 1992 tn problema atitudinii Bisericii fatii de avort ~i
. ~cticile contraceptive, droguri, prostitu!ie, divort, abandooul copiilor, moralitate, etc. Pentru o
• lima des~nrare a activitatii acestei Comisii este nevoie urgenta de un centru permanent de
informare ~i documentatie." 1n m~ura tn care comisiile de bioeticli infiin{ate nu au decat un
obiectiv academic, propuncrca ramane inca valabilii.
424
ajuns pentru o conduita morala decenta, iar credinta ortodoxa n-ar oferi o
invat:atura moraUi demna de expus ~i insu~it sistematic, dincolo de un numar
limitat de , porunci", mai degraba reguli de bun-simt, simplu de lnteles ~ i u~or de
aplicat, in cazul - In practica mai rar- ca exista dispozitia necesara. Pentru cei
mai multi, ,morala ortodoxa" se rezuma Ia Decalog. in acela~i spirit, ori de cate
ori predicatorii no~tri cauta sa fie cat mai u~or de inteles pentru credincio~i, se
gandesc tocmai Ia teme moralizatoare, considerate Ia mintea tuturor. Cat de
superficiala ~i pagubitoare e aceastii impresie se vede foarte bine in tranzipa
noastra post-comunistii, care nu-~i mai atinge capatul ~i pentru ca ii lipse~te
componenta etidi.
Cu tot acest climat de confuzie ~i timid1tate, hotararea din 1992 nu a
ramas !ara urmari. Pastorala preconizatii atunci s-a concretizat to~i cu ocazia
zilei de 1 iunie 1997 printr-un ,Cuvant pastoral al Sfantului Sinod al BOR"
privind binecuvantarea na~terii de prunci ~i tragedia avortului. El a fost precedat
de , Apelul Slantului Sinod al BOR pentru apararea dreptului Ia viata al copilului
neniiscut" adresat In urma sesiunii sinodale din februarie a aceluia~i an. 6 Cu
aceasta ocazie a fost solicitata alcatuirea ~i distribuirea oficiaHi, la toate parohiile
din tara, a bro~urii ,,Darul slant al vietii ~i combaterea pacatelor impotriva
acestuia. Aspecte ale na~terii de prunci In lumina moralei cre~tine ortodoxe", ca
,lucrare lamuritoare, care sa insoteasca pastorala", dupa cum o califica P.S.
Andrei Andreicut, autorul prologului.7 Daca judecam dupa reacpa iritata pe care
aceasta serie de atitudini a trezit-o intr-o ,anumita parte" a intelectualitlitii
noastre, condusii ideologic de ,Gruful pentru Dialog Social" ~i revista ,22",
ostila autoritatii morale a Bisericii, ,Apelul", ,Cuvantul pastoral" ~i bros,ura
lnsotitoare au avut un anumit impact Ia nivelul con~tiintei societiitii civile.9

~ Vezi ,Telegraful Roman", or. 7-8, IS feb. 1997, p. I. Demn de rcmarcat ~i apelul de P~ti (200 I)
al P.F. Patriarb: .,Sffinta Biserica ne cbeamll, iubiti parinti slujitori ~i frati credincio~i, Ia o mai
mare responsabilitate fa~ de copiii neamului nostru, fata de familie, fata de felul cum se
des~oara via~a ei ~i fafli de cre~terea morala a copiilor ~i tinerilor, care vor pregliti ~i vor inalta
soeietatea." (Prea Ferieitul Pikinte Patriarh Tcoctist, Patriarbul Bisericii Ortodoxe Romiine,
Pastoralii Ia Siirbiitoarea fnvierii Domnu/ui 200 I, p. 7).
7
Autor pr. prof. llic Moldovan, aparutii Ia Ed. !nstitutului Biblic ~i de Misiune al BOR.
8
Faptul ca GDS a preferat de data aceasta sli-~i exprime ostilitatea chiar prin vocea unui inalt
1erarh ~i a unui alt cleric. dezvliluie ca tinta nu a fost numai confinutul atitudinii Bisericii in acest
caz particular ci ~i credibilitatea Bisericii in genere, devreme ce tocmai un membru al Sf. Sinod se
desolidariza de pozi~ile publice ale acestui for. Numai eli, In joe este mai degrabll ins~i
credibilitatea inaltuJui icrarh. Cel ce declara acum eli ,Biserica Ortodoxa, care deseori adoptll
atitudini fundamentalistc, din punct de vedere teologic, in problema avorrului, nu a exprimat o
doctrina sau un punct de vcdere oficial" (cf. ,,22", nr. 9, 3-9 martie, 1998, p. 12) era acel~i cu eel
ee superviza comisia teologica pentru reeditarea, in 1992, a catehismului oficial at BOR,
invo{atura de credin{a o'rtodoxii, din care afll1m eli printre pacatele de moarte se aflli ~i ,,sodomia,
adicli desfriiul lmpotriva firii, precum ~i tmpiedicarea cu buna ~tiin!ll a zamislirii de prunci ~i
leplldarea lor." (lntrebarea I I 0: , Care sunt plicatele strigatoare Ia ccr'?", par. 2, !nvii{iiturii de
credinJii ortodoxii, tiplirita cu aprobarea Sffintului Sinod, EJBMBOR, Bucur~ti 1992, p. 363;
425

.. ~.
 Para indoiala cii riispunsul Bisericii Ia liberalizarea avorturilor - prima
masura legislativa a noii puteri politice post-decembriste10 - ~i Ia tragedia
ulterioara nu a a~teptat anul 1992 sau 1997 ori comandamente ierarhice pentru a
se manifesta. 11 insa ceea ce urmarim aici sunt doar evenimente care au o legatura

rcpublicata recent ~i de Arhiepiscopia Clujului). Acela~i ~i cu eel care publica doua studii, In
, Revista Teologica" nr. I, 1998 ~i ,Gandirea", or. 4-6, 200 I (in mare, o reluare a primului), care
dovedeau exact contrariul afirmarici de mai sus.
9
Nu se poate aprecia ce impact au avut in randul clerului. Existli semne eli anumiti duhovnici
resping- pe ee temeiuri? - atitudinea oficialli a Bisericii noastrc cu privire Ia etica procreatiei, in
special cand e vorba de moralitatea contracepfiei. ln afarli de paragraful din catehismul citat mai
sus, pozipa Bisericii Ortodoxe este exprimatli ~i in Cuvantul pastoral din iunie 1997 astfel: ,,Nu
nurnai avortul, dar ~ cootracepp~ au (sic) urrnari grave ~i durcroase. Violarea legilor oaturii,
~ezate de Dumnezeu, prin practici anticoncepponale presupunc si expunerea la sanctiuni
ulterioare. Natura ou se lasa in~latli ffira ea sanatatea femeii, mai ales, sa nu resimta loviturile
ra.zbunatoare ale ei." Op. cit., p. 6. 0 pozipe echivoca are In acest sens ~i pr. dr. Vasile Raduca in
Biserica,familia ~i mora/a cr~tino, ,Studii Teologice", or. 3-4, 1999, 103- 117, care ignorli pozitia
ector doua docurnente oficiale ale BOR (lnvatatura de credintli ortodoxli ~i Pastorala din 1997).
Mai categoric, de~i frust, este pr. prof. dr. Dumitru Radu in AtiiUdinea moralei cre$1ine ortodoxe
Jato de avort, divorf, abandonul copiilor, imoralitate etc. , ,Ortodoxia", nr. 2-3, 1994, p. 73-89, aici
p. 84. Tema acestui articol (in partea dedicata avortului o reluarea cvasi-ad litteram a argumentelor
prezentate de bro~ura Avorrul, a mitropolirului grec Meletios Kalamaras, trad. rom. de G. Coman,
Ed. Orthodoxos Kypseli, Tesalonic, 1991), a fost inclusa prin!TC tcmele cursurilor de varli cu
preotii. Nurnai eli, eel care a re-elaborat-o (pr. lect. ~t. Resceanu, Craiova) abia rnai pomene~te
chestiunea evitlirii procreapei. Cf. vol. Pastora{ie $i misiune in Biserica Ortodoxii. Tematica
pentru cursurile pastorale ,~ide indntmare misionaro a clerului, conform hotiir8rii Sfontului Sinod
nr. 57/1998, Ed. Episcopiei Dunarii de Jos, Galap, 2001. Cele mai recente luari de pozi~e publice
impotriva practicilor contraceptive au fost auzite Ia congresul international ,.Familia ~i viata Ia
lnceputul unui nou mileniu cre~tin" (Bucure~ti, 25-27 sept 200 1) organizat de BOR ~i Biserica
Romano-Catolica. A se vedea Mesajulfinal al congresului, in ,.Vestitontl Ortodoxiei", nr. 277, 15
oct., 200 1, p. I ~i comunicl!ri le congresului publicate in volumul cu ace la~i titlu, sub egida
IB MBOR, Bucur~ti, 2002.
10
Ar merita cercetat cu atentic fclul in care politica demograficli a rcgimului ceau~ist a fost
evaluatii ~i folosita ideologic atat in tara, dar mai ales in Apus, de marii planificatori mondiali ai
popula!iei; avem un indiciu intr-un volurn, pe cat de documental, pe atiit de tendenpos: G.
Kl igman, Politico duplicitaJii. Controlul reproducerii in Romonia lui Ceau~escu, Ed. Humanitas,
2000.
11
Ceca ce nu vor sa inteleagli diver~i critici (e.g., istoricul Daniel Barbu, in vol. Firea romanilor,
Ed. Nernir~ Bucur~ti 2000, p. 112) e eli Biserica este ~i fiecare dintre credincio~i. Dintre ac(iuni le
Bisericii in ipostaza organiza~ ilor sale locale, e suficieot sa men~oniim activitatea asociatulor
,.Pro-Vita Brancoveanu" din Bucure~ti, lnfiintata de poetul loan Alexandnt ~i de pr. Nico lae
Tlinase, , Pro-Vita Sibiu" (pr. Filaret Costea, pr. Vasile Mihoe ~i pr. !lie Moldovan), asociapa
filantropica medicaH'i , Christiana" din Bucurc~ti (dr. Pavel ChiriH'i ~i Sora Eugenia Vlad- ulterior
Maica Siluana), proiectul , Pentru Viatli'' al Policlinicii tara plata ,.Sf. Pantelimoo" din Cluj (dr.
Christa Todea-Gorss) sau extraordinara institutie de salvare ~i ocrotire a copiilor de Ia Valea
Plopului (Prahova) condusa de pr. Nicolae Tanasc. Pe parcursul unui deceniu, implicarea socialli
institutionalizata a Bisericii Ortodoxe s-a extins ~i aprofundat intr-o opera filantropica
scmnificativli, de~i inca insuficientli; a se vedea ghidul inforrnativ Activitatea de asistentii socia/a
fn Biserica Ortodoxa Ramona (editat de Biroul de AsisteoJli Sociall! al Patriarh.iei Romane, pe baza
datelor existente Ia 30 sept. 2000).
426
nemijlocita cu 1nfiin tarea comisiilor de bioetica, nu istoria misiunii filantropice a
Bisericii dupa 1989.
Am putea identifica factori i, intemi ~i extemi, care au condus la
con~tientizarea necesitati i unei asemenea institutii de consiliere specializata.
Desigur, factorii externi au avut In prima instanta prioritate, pentru ca tntreaga
problematica, laidi ~ i teologica, i~i are izvorul in tarile dezvoltate. Acolo a luat
na~tere ~i prima confruntare a Ortodoxiei cu bioetica, prin bisericile ortodoxe
locale (SUA, Franta, Grecia). Mai direct, insa, lumea teologica romaneasdi a
luat contact cu o bioetica ortodoxa in plina formare prin persoana profesorului
Arhipresb. John Breck. Dupa ce a acceptat ca un articol de sinteza de-al sau sa
fie tradus ~i inclus in nr. 111998 al ,,Revistei Teologice" din Sibiu, dedicat
integral bioeticii, P. John Breck a sustinut, in anii 1999-2001, trei serii de
conferinte pe teme de bioetica (precum ~ide ermeneutica bibl ica ~i spiritualitate)
ca invitat al facuWiti lor de teologie sau al cercurilor studente~ti ortodoxe din
Bucure~ti, Timi~oara, Sibiu, Alba-Julia ~i Cluj-Napoca.12 Incununarea mesajului
sau in tara a constituit-o publicarea traducerii cartii sale ,Darul sacru al vietii",
un prim manual de bioetica ortodoxa demn de acest nume. 13 Un alt factor extern
1-a reprezentat aparitia in anul 2000 a amplului document de doctrina sociaHi al
Bisericii Ortodoxe Ruse, prezentat ~i tradus paqial in mensualul ortodox clujean
,,Rena~terea" 14 , document ce conttne ~i o parte consacrata bioeticii. De~i a
aceasta parte n-a fost. examinata Ia noi mai indeaproape, existenta ei a fost
consemnata ~i avuta In vedere de grupul de teologi clujeni din preajma i.P.S.
Bartolomeu care sustin impulsiooarea preocuparilor de misiune ~i etica sociala
din teologia noastra. 15
Ajun~i astfel Ia factorii interni, se cuvine sa subliniem in implicarea

u Un raport al vizitei sale Ia Sibiu in mai 2000, In ,.Telegraful Roman", nr. 23-26, 2000, p 7. S!i
mentioniim eli aceste vizite se datoreaza in bunli m!isurli inipativelor pr. prof Vasile Mihoc (Sibiu)
~i d-lor Bogdan Vlaicu (Bucure~ti) ~i Vasile Manoa (Cluj), studenti ai P. Breck Ia Jnstitutul
ortodox parizian SL Serge. D-1 Vasile Manea este ~i editorul roman al clirpi Darui sacru al vieJii,
cf. maijos.
u Editie originarli americanli in 1998, subintitulat!i ,.Cre:;;tinismul ortodox ~i bioetica". Trad. rom.
~i cuvant inainte de P.S. Episcop-vicar dr. lrineu Pop Bistriteanul, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 200 I.
Recenzii in ,,Ren~terea", or. 5, 2001, p. 8. Tot aici un interviu amplu cuP. Breck, p. 4-5. P.C. Sa
este ~i eel care ne-a informat desprc activitatea comisiilor ortodoxe de profil Orthodox Christian
Association of Medicine, Psychology, and Religion (Cambridge, MA) ~ Association Orthodoxe
d'Etudes Biocthiques (Paris) ~i a facilitat procurarea unor documente ale acestor comisii.
,. Trad integra Ia in volumuJ tocmai aparut Gandirea socialti a Bisericii, loan I. lea jr., G. Marani
(ed.}, Ed. Deisis, 2002, p. 185-266.
15
Ma refer Ia P.SS. Episcopi-vicari lrineu Bistriteanul§i Vasile Some~anul,la pr. loan Bizliu, diac.
loan lea Jr., diac. Stefan Iloaie ~i dl. Radu Prcda. Numiirul cuprinzand prezentarea documentului
amintit este 2/2001. ,,Rena~terea" joacli un rol important tn dezbaterea rolulu i public, politic ~i
social, al Bisericii noastre in ultimii ani. incepand cu or. 5/2001 revista are o rubricli permanent!
pentru bioetica. E cazul ca aici autorul acestor randuri sli recunoascli o concentrare - involuntarli,
din Iipsa de informatie- asupra aportului zonei transilvane Ia crcarea comisiilor.
427

·. -
decisiva a arhipastorului clujean doua aspecte: propriile Sale preocupari, de
intelectual cu studii superioare de medicina ~i, in acela~i timp, solicitarile venite
din partea lumii medicate care cauta o voce cu autoritate ~i competenta, apta sa
formuleze o atitudine eclesiastica, in special fata de transplantul de organe,
16
chestiune curenta la noi. Pozitiile exprimate, in nume personal, au fost
receptate pozitiv de medici ~i de presa, marind a~teptarea mediilor laice fata de
un angajament mai ferm a! Bisericii ca institutie. Solicitiiri similare au fost
formulate ~i in alte locuri ~i lmprejurari, cum ar fila Ia~i, Bucure~ti sau Sibiu. 17
La Bucure~ti, de pilda, ele au dus la prezenta d-lui dr. George Stan, medicul
Facu!Uitii de Teologie ortodoxa de acolo, in Comitetul National de Bioetica al
Ministerului Sanatatii ~i Fai\liliei ~i Ja aparitia importantei sale caqi, ,Teologie ~i
bioetica" .18 De asemenea, Seminarul de bioetica ~i ecoteologie din cadrul
Asociatiei Pro-Vita Sibiu a avut de-a lungul anilor contacte semnificative cu
Jumea universitara ~i academica. 19 De altfel, teologia romaneasca a debutat in
bioetica prin preocuparile catedrei de Teologie Morala de Ja Sibiu, cu cativa ani
lnaintea deschiderilor post-decembriste. 20

16
Vezi marturia personalli din propunerea adresata de l.P.S. Sa Stantului Sinod; cf. ,,Ren~terea",
nr. 7-8, 2001, p. 10. Alocutiunea cu ocazia Primului CongresNaponal asupra Transplantului de
Organe (Ciuj-Napoca, oct. 1998) a fost publicata in vol. Atitudini, Ed. Arhidiecezana, Cluj, 1999,
t 7
73-77:
1n martie 1998, Ia Pro-Vita Sibiu s-a primit invitapa ca mentorul ei sa participe Ia constituirea
unui comitet national roman de bioetica. Avand In vedere experienta altor tari, unde membrii ai
diverselor confesiuni fac parte din asemenea comisii, dar joacil. mai degrabli un rol demonstrativ,
de imagine, pentru ideologia de tip ,tolerantii ~i ecumenism", cautionand inevitabil pozitii care nu
exprimli adevarul revelat, invitatia a fost declinatii. La I~i, se remarca soUcitudinea pentru
col abo rare cu Biserica a unor speciali~ti ca profesorii universitari Gh. Scripcaru (director al
Institutului medico-legal) ~i V. Astiiriistoaie.
18
Ed. Biserica Ortodoxa, Alexanllria, 2001. Meritii sernnalat de asemenea numaru1 special al
publicatiei studente~ti ,,Areopag", dedicat bioeticii ~i posibilei perspective teologice ortodoxe,
numar in care semneaza alaturi de pr. J. Breck, pr. C-tin Galeriu, ierom. J. Ton~cu ~i personalitliti
laice precum C. Maximilian, ~t. Milcu, ~i L. Gavrillt (publ.icapa nu are de fapt nici an de aparipe,
nici numar de ordine; dupa notele unui articol se poate deduce ca cste ulterioara lui iunie 1999; v.
~· 33, n. I. 3.) :
9
Toate sesiunile universitatii de vara , Episcopul martir Nicolae Popovici" organizate lncepand cu
1993 Ia Manastirile Recea ~i Jacu Romanesc (jud. Mure~) au ;~vut printre conferenpari ~ cadre
didactice universitare laice. .Nu e locul aici pentru o trecere in revista a tuturor acfiunilor
lntreprinse pe parcursul unui deceniu de Asociatia Pro-Vita Sibiu pentru formularea unei atitudini
substant[ale ~i coerente a Bisericii fa~ de provocari morale~seciale dintre cele mai arzatoare ale
perioadei: liberalizarea avorturilor ~i declinul demografic, situatia satelor depopu1ate ~i
imblitranite, degradarea ecologica, disparipa prin asimilare a romanilor din zona secuiasdi,
abandonarea politicli a Bucovinei de Nord, problema,..-dreptului Ia proprietatea agricolli,
depenalizarea homosexualitatii ~i a prostitupei, educatia sexuala contraceptiva. Un bilant va fi
accesibil pe pagina de internet a Asociafiei, atlatli In pregatire.
20
Vezi pr. prof. L Moldovan, Probleme actuale de bioeticii in atenfia teologilor contemporani,
,,Mitropolia Ardealului", nr. 2, 1986, p. 259-262. Apreciabila ~i seria de note ~i articole pe teme
bioetice ale P. ierom. Juvenalie Iona~cu - paroh in Roma, capitala bioeticii romano-catolice -
428
 Structura comisiilor locale este mixta, fiind formate fiecare din 5 teologi,
5 medici ~i , eventual, un consultant juridic. Dintre ace~ti merobrii, cate un teo log
~i un medic din fiecare comisie au alciituit impreuna comitetul de elaborare a
unor principii ~i a metodologiei unitare de lucru a comisiilor. Atat acest comitet,
cat ~i comisiile sunt coordonate de Secretariatul Sf. Sinod printr-un delegat al
P.F. Patriarh, in persoana P.S. Sofronie Drincec a! Gyulei (licentiat in rnedicina).
Necesitatea unor comisii rnixte rezulta chiar din scopul infiintarii lor: ,In fata
acestei avalan~e de noutafi (medicale, n.n), de cele mai multe ori confuze pentru
marele public din cauza limbajului de specialitate, Biserica, in colaborare cu acei
fii duhovnice~ti care prin munca lor sunt familiarizatJ cu domeniuJ bioeticii,
trebuie sa i~i asurne datoria de a raspunde unor orizonturi de a~teptare ~i de
speranta, sa se pronunte raspicat, dar ~i cu motivatiile de rigoare."21 Or, un astfel
de raspuns nu e posibil dedit printr-o interneiere cat se poate de viguroasa atat in
teritoriul cuno~tintelor ~ti intifice, cat ~i in fidelitatea fata de Revelatia
mantuitoare. 22
De fapt, intalnirea dintre medici ~i teologi (~i aici ii am in vedere pe cei ce
sunt pastori de suflete) este cat se poate de semnificativa. Sa nu uitam ca
abordand probleme de bioetica Biserica se va adresa unor persoane aflate intr-o
suferinfii mai intai trupeasca dar ~i sufleteasca. Iar aici este decisiv cine ~i cum
purcede Ia vindecare. Cel putifl Ia fel de mult ca ~i in rnedicina, in privinta
sufletului este necesara o implicare a celui suferind in actul terapeutic. Nu exista
boli, ci bolnavi, iar ace~tia vor sa-~i tn~eleaga suferinta ~i sa participe Ia
vindecare. E ceva fi resc, tinand de maturitate, de asumarea unei deveniri
biologice ~i spirituale. Numai ca aceasta participare nu inseamna transformarea
tuturor pacientilor in medici calificati, de~i tn principiu oricine ar putea ajunge
medic. Actul terapeutic nu se realizeaza prin dezbatere ~i consens intre parteneri

publicate in periodice precum , Telegraful Roman", ,,Rena~terea", ,.Revista Teologicll",

,.Giindirea" ~.a incepllnd co 1995, reluate ~i extinse in reccntul volum Parintele Juvenalie,
Terof'4tii uterului. Terorism ~tiintific $i etica fnceputurilor vie{ii. Eseu de bioetica a gestaJiei, Ed.
Anastasia, Bucure~ti, 2002.
21
Am citat de fapt din comunicatul privind constituirea comisiei locale de Ia Cluj, pentru ell este
mai explicit in accst punct, dar nu d iferll esent ial de finalitatea precizata in propunerea f.P.S.
Bartolomeo devenitll hotlirare. Cf. ,,Rena~terea", or. I0, 200 l , p.9.
22
La o privire asupra componentei comisiiJor - vezi infra- constatrun ell pe cand membrii laici
sunt mai toti consacrati din punct de vederc profesional (directori, rectori, decani), membrii teologi
sunt mai degrabli persoane in curs de afinnare. Ceea ce doved~te dificultatea de a face o teo logic
moralll competentll in !ipsa unci tradipi universitare serioase in acest domeniu. Desigur, facultlltile
de Ia Ia~i. Cluj ~i Timi~oara sunt mai recente, insll no se poate ignora ~i faptul eli persoane co
maturitate profesionala no au fost incluse In aceste comisii. Oricum, va fi intercsant de v!zut cum
se va acomoda prcstigiul ~tiintific Ia principii evanghelice invocate de ,.colegi" nu prea cunoscufi.
Cat despre aportul traditiei duhovnice~ti, nici una dintre personalitlifile ei no face parte din comisii.
429
 cu roluri identice/ 3 de~i pa.:tenerii sunt la fel de importanti. Este problema
competentei ~ i a autoritafii. In cazul de fata, cine are competenta ~ i autoritate
duhovniceascli? Cine este calificat sa expuna lnvatatura moralii a Bisericii ~i sa
profeseze arta vindecarii sufletelor? Singura autoritate o are Dornnul Iisus
Hristos, Medic ~i Pedagog ~i, de Ia El, prin El ~ i in El, Sfintii Plirinti - apostoli,
24
marturisitori, ierarhi, asceti. Eventuala obiectie ca Sfintii Parinti ar apaqine
trecutului este neintemeiata: In Biserica exista un )ant ne'intrerupt al celor care
dobandesc sfintenia personaHi, numai eli ace~tia trebuie identificati ~ i cercetati.
In calitate de intimi ai lui Dumnezeu, au de la El acces la o cunoCZftere actua/ii a
voii Lui ~i, astfel, Ia discerniimantul a ,cea ce este bun, placut ~i desava~it" (cf.
Rom. 12,2): in aceasta constii competenta ~i autoritatea morala.
in ce masurii sti ntii de azi sunt competenti in probleme de bioetica?
Desigur, nu in calitate de medici, sunt ill masura in care bioetica nu este decat
forma contemporana a unor probleme perene ale moralei/5 precum problema
suferintei ~i cea a justificarii , raului necesar"? 6 Cine altii decat tocmai traitorii
pe viu ai efortului permanent de acordare a voii omene~ti cu providenta divina,
suferinzi adeseori ei in~i~i mai mult decat altii, dar compatimitori cu suferintele
celorlal!i prin rugaciune ~i harul vindecarilor, ar fi mai indicati sa ofere
comisiilor de bioetica inspiratia, daca nu indrumarea duhovniceasca atat de
necesara lntr-un domeniu a~a de sensibil al vietii noastre?27
Chiar in acest punct in care vocatia medicaHi ~i chemarea preoteasca se
intalnesc, poate apiirea ~i cea mai ireductibila contradicfie. Medicul este
preocupat de vindecarea trupului ~i, daca e posibil, ~i de cea a sufletului, pe cand
preotul este preocupat de vindecarea sufletului ~ i , daca vrea Dumnezeu, ~i de cea
a trupului. Prioritatea este diferita, de~i suferinta este aceea~i: In orice boala

23
Este subiectul unei preocupari intense, mai ales In SUA, privind patemalismul lmldical ~i
consimtamantul informat.
24
Vezi J.-CI. Larchet, Teologia bolii, Ed. Oastei Domnului, Sibiu, 1997.
2$ Noutatea evidenta a zilelor noastre o constituie intrezArirea unor posibilita!i de-a ,.ameliora"
biologic lntreaga naturi'i umanli, nu doar de a vindeca persoane, $i mijirea sperantei intr-o
,.nemurire biologica". Chiar dac1i aceasta rlimane utopicli, noua paradigmli a vietii aseptice ~i
analgezice in terpeleazli mtelegerea cre~tinli a suferintei ~i rnoJ1ii ca memento al starii clizute ~i
chiar ca medicament al raului. Mai tran~ant, se va pune mtrebarea: va face bio-~tiinta
nesemnificativli pentru generapile viitoare Moanea ~i Invierea Mantuitorului?
26
0 temli esentialli a moralei de~i, indeob~te, tratata superficial chiar ~i de cei care recurg explicit
Ia argumentul ,rliului mai mic".
27
Vezi seria de volume dedicate uneia dintre ccle mai mari personaljtliti harismatice
contemporane, Parintele Portirios Bairaktaris. Din cele cinci volume aplirute, amintesc aici numai
pc K. Yannitsiotis, Linga ptirintele Porfirie, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999; K. loannidis, Ptirinre/e
Porfirie. Marturisiri si experien{e, Ed. Bunavestire, Bacliu, 1999; Gh. S. Kroustalakis, Btitranul
Porfirie. Piirinte duhovnicesc #pedagog, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999. De asemenea, Ghenadie
Durasov, Cuvioasa Macaria, mangaietoarea celor suferinzi, Ed. Sofia, Bucure~ti, 200 I, despre
viata minunata ~i inminunlitoare a uneia dintre acele fiintc atat de ,.slabe ale lwnjj" ( I Cor. I ,27)
prin care binevoi~te Dumnezeu sli 111$ineze pe cele tari ~i sli vindece pe toti deopotrivli.
430

.·
suferim pentru ca murim. Medicina cauta oprirea sau amanarea procesului
mortii, credinta cauta mangaierea ~i nadejdea invierii. Compasiunea fata de
durerea acestui bolnav, face medicina sa justifice, de pilda, instrumentalizarea
celor ce, se presupune, nu simt durerea (embrioni, copii anencefalici, muribunzi
cerebral) in folosul aceluia; compasiunea fata de nefericirea acestui fiu al lui
Dumnezeu, face Biserica sa-i descopere ceea ce e dincolo de viata aceasta, ca
ve~nicie, ~ i dincolo de sine, ca iubire pentru toata taptura. Para ca teologii ~i
medicii sa se puna de acord asupra atitudinii cre~tine fata de suferinta, raportul
acesteia cu providenta divina ~i prioritatile ac~iunii umane, vor avea pozitii
divergente asupra tuturor problemelor ulterioare. 8
in vederea depa~irii unei asemenea divergente precum ~i a stabilirii unei
metode de lucru eficiente ~i, mai ales, corespunzatoare duhului ortodox, am
inaintat uneia dintre comisiile locale29 un numar de propuneri l?i anume:
1) elaborarea unui cadru principia! prealabil privind atitudinea cre~tina
fatii de suferinta ~i raportul acesteia cu providenta divina (s-ar putea lua in
discutie, ca punct de plecare, lucrarea Teologia bolii de J.-CI. Larcbet);
2) clarificarea pivotului central al artei pastorale, exprimat in conceptul
iconomiei, astfel !neat sa se evidentieze modul in care pozitiile de principiu pot
fi traduse (nu ~i tradate) in termeni adecvap Ia particularitatea fiedirui caz;
aceasta clarificare este esentiala ~i pentru stabilirea naturii documentelor
preconizate -cui ~ i In ce scop sunt adresate -, a~a incat sa se evite declaratii prea
generale, adresate tuturor, avizap ~i neavizati, inclusiv celor din afara Bisericii,
care le interpreteaza dupa propria lor agenda ideologica30 ;
3) precizarea disponibilitatii Bisericii ca institutie de a asuma anumite
arirudini pastorale ~ i rnisionare care se impun Ia nivellocal ~i national, rezultate
din implicatiile sociale ~i politice ale problemelor de bioetidi;
4) realizarea unei anchete la nivelul BOR (in tara, diaspora, Sf Munte)
privind atitudinea duhovnicilor cu experientii fata de problemele vizate;
5) realizarea unei anchete privind pozitiile celorlalte Biserici Ortodoxe
(documente oficiale, pozitii ale teologilor ~i duhovnicilor) ~i stabilirea unor
contacte permanente cu centre ortodoxe de bioetica similare;

, La rigoare, conflictul celor dou11 atitudini este o problemli in ins~i con~tiinta mcdicuJui In
mlsura in care identitatea sa cre$tin!l. este deplin asumata. ln cauza este astfel nu doar succesul
activita!ii unor comisii mixtc ci chiar vocatia cre~tinli a profesiunii medicale. A se vedea, de pi!~.
;eflexiile premerg1itoare infiintfuii comisiilor a doi dintre mcmbrii accstora: dr. Mihai Lucan (Cluj-
'\apoca), 0 bioeticii socialii, ,,Rena~terca", nr. 6, 200 I, p. 8 ~i pr. con f. dr. Vasile R.liducli, De Ia
Hrisros-Doclorul suferind, Ia preolul Siiu, fntre suferinzi $i doclori, Anuarul Facultlitii de Teo logic
Onodoxa, Universitatea Bucur~ti, 2000-200 I, Ed. Universitlitii, Bucure~ti, 200 I, p. 345-356.
~ ESte vorba despre cea de Ia Cluj, Ia ale clirei ~edinte am participat regulat, intre noiembric
:;oo 1~i iunie 2002.
Cred, bunaoarn, cii atat Humanae Vitae, cat ~i capitolul de bioetica al documentului de doctrinli
~ialii a B. 0. Ruse (vezi trad. rom. cit., supra, nota 14) sufcrli de ambiguitate sub acest aspect
431
 6) stabilirea unei baze de date, cuprinzfmd Iucdiri de referinta in domeniu,
precum ~i o actualizare continua a informatiei privind cercetarile ~i dezbaterile in
curs.
Dezbaterea pe care o presupune realizarea unui asemenea program
preliminar ar contribui la clarificarea misiunii acestor comisiilor de bioetica (cu
rol pur teoretic saul$i pastoral; gradullor de subordonare autoritatii eclesiale), ar
putea identifica oportunitati metodologice (e.g., atitudini relevante in Traditie
sau contemporaneitate) ~i pericole de evitat (precum subordonarea fata de nevoia
de ,imagine" publica pozitiva a cornisiilor sau a Bisericii), ar trebui sa
stabileasca criterii de redactare (cum ar fi prioritatea data perspectivei
duhovnice~ti ~i clarificarea destinatarului fieciirei paqi a documentelor). in plus,
prin punctul 3), ar avea ocazia sa atace un aspect mai degraba ignorat, de~i
esential, al bioeticii. Dilemele ei sunt 1n mare masura probleme de etica sociala.
D incolo de problema gradului de acces social la tehnologiile biomedicale, foarte
costisitoare de regula, dilemele provin din noile relafii interpersonale pe care le
solicita situatiile umane create de aceste tehnologii, ~i care de cele mai multe ori
contravin cu tipurile de relatii interpersonale stabilite prin consensul tradipei
sociale curente In spatiul c~ltural ~i etic respectiv?' in multe cazuri, actul
biomedical poate deveni instrumentul unei destructurari sociale, prin
dezangajarea raspunderii comunitiifii din care face parte beneficiarul lui in
favoarea unei solufii individualiste la suferinta sa - buniioara,_contraceppa ca
solutie privata a femeii Ia problema sarcinii nedorite; diagnoza prenatala ca
solupe la problema copilului deficient nedorit; eutanasia ca solutie la problema
propriului stadiu terminal nedorit. Or, atitudinea tradiponala implica o
participare mai ampla numeric ~i mai profund umana prin angajament nemij locit
a celor apropiati de eel aflat in suferinta. F acilizarea rezolvarii (eel putin
aparente) a acestor probleme prin recurs cvasi-privat Ia un serviciu tehnic
profesional are repercusiuni greu de sesizat la prima vedere dar cu atat mai ·
semnificative petermen lung.

Randurilor de mai sus, elaborate in mare parte 1naintea participarii la

lucrarile uneia dintre comisii, li se pot adauga acum, dupa experienta acestei
etape, cateva constatari, chiar dacii provizorii. Modul de raportare Ia problemele
etice ale medicinei ~i evaluarea lor difera intr-adevar semnificativ lntre medici ~i
teologi. Practica clinica, cu concentrarea ei pe eficacitatea actului medical,
singura care confera credibilitate profesionala, este probabil explicatia pentru
genu! de pragmatism rigid cu care, in general, membrii medici ai comisiilor
abordeaza problemele bioetice. Etic, din aceasta perspectiva, este mai degraba

31
Sane gandim, de pilda, Ia dificultatea de a trata pacientii in moarte cerebrala, sustinup artificial,
dar cu circulapa ~i respirapa activa, ca ~i cadavre. 0 discutie mai ampla a chestiunii acesteia In
referatuJ Definifii cerebrate (neurologice) ale morJii. lmportan{a dezbaterii lor penrm stabilirea
pozi{iei Bisericii (elaborat pentru comisia clujeanli; vezi in acest volurn).
432

.. -
.
..
.
.,
actul eficient, relativizand iroplicatiile lui ne-medicale, dedit eel care ar respecta
cu strictete principii religios-morale. A~a se face ca, atunci cand, in legatura cu
noile tehnici ~i proceduri, se ridica lntrebari care ating fundamentele
transcendente ale fiintei umane sau se repun tn discu~ie practici deja acceptate in
lumea medicala, insa cu justi:fidiri contradictorii in raport cu fundamente le
amintite, medicii deplang irosirea timpului cu probleme considerate abstracte ~i
irelevante. Bunaoara, cum poate accepta un medic di dificultatile morale, chiar
perplexitatea, pe care le creeaza probleme precum definirea moqii sau situatia
sarcinii ectopice, au un sens duhovnicesc major? Desigur, orice medic se
confrunta adesea cu lirnitele artei sale ~i cu situatii de neputinta, dar daca acestea
sunt pentru el un insucces, pentru eel ce crede tn Dumnezeu ele sunt ocazii In
care lucrarea providentei divine se manifesta cu o evidenta aparte: ,Caci puterea
Mease desavar~e~te In slabiciune", zice Domnul (2 Cor. 12,9).
Mai concret, dificultati semnificative au apiirut, cum era de a~teptat tinand
cont de practica medicaHi ~ i legislatia In vigoare in tara, cu privire Ia etica
procreatiei ~i cea a transplantului de organe, cu probleme subsidiare ca definirea
persoanei umane, prioritatea valorica a vietii unor persoane in raport cu altele,
sau criteriile pentru declararea mortii. intrucat documentele lucrarilor nu sunt
inca publice, alte aprecieri Ia adresa lor sunt deocamdata premature. Cert este ca
Sf. Sinod n-a putut adopta Ia sesiunea din iulie 2002 nici o pozitie concreta,
amanand-o pentru o data neprecizatii. Comunicatul oficial nu detaliazii motivele
din interiorul comisiilor care au impus aceasta amanare, dar sugereazii dificultiiti
de genul celor expuse mai sus ~i lasa impresia ca nu intrevede o depa~ire a lor
prea ~oara: ,.Analizand rezultatele lucrarilor Comitetului National de Bioetica
al Bisericii Ortodoxe Romane, datorita complexitatii problemelor de bioeticii ~i
faptului ca Biserica este chemata sii se pronunte cu multa atentie ~i in deplinii
cuno~tinta de cauza, in consens ~i cu pozitiile celorlalte Biserici Ortodoxe (care
se vor reuni intr-o conferinta pe aceastii tema in luna septembrie Ia Chambesy,
Elvetia), Sfiintul Sinod a botiirat continuarea activita~ii comisiilor locale de
bioetica, urmand ca Ia o viitoare ~edinfii sa se exprime in mod prioritar asupra
fiecarei probleme in parte."32
Alinierea intr-un consens pan-ortodox este, lara indoiala, salutara, numai
ca acesta nu va fi posibila fiira o activitate suspnutii a comisiilor Bisericilor
nationale ~i locale. Or, cu toate ca s-a hotarat continuarea functionarii comisiilor
BOR, ele par sa-~i fi oprit sine die activitatea, de vreme ce nu li s-a mai
tncredintat nici o sarcina concreta. Peate ca luarea in considerare a unor
propuneri similare celor formu late cu un an in urmii ar contribui tntr-o oarecare
miisurii Ia depa~irea impasului actual.

32
Cf. ,Rena~terea", nr. 7-8, iulie-august, 2002, p. 12.
433
 Anexa. Componenta comisiilor locale mixte de bioetica ale Bisericii
Ortodoxe Romane33
1. Comisia Arhiepiscopiei Bucure~tilor
P.S. Sofronie Drincec (Episcopia Ortodoxii Romanii din Ungaria), coordonator
Pr. Prof. Dr. Dumitru Popescu (Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucure~ti)
Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu (Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucure~ti)
Pr.Prof.Dr.Vasile Riiduca(prodecan, Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucure~ti)
Pr. Asist. Dr. Doru Costache (Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucure~ti)
Dr. George Stan (Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucure~ti)
Prof. Dr. Alexandru Oproiu (director, Spitalul Clinic Fundeni)
Acad. Constantin Biilaceanu Stolnici
Prof. Dr.Sebastian Nicolau (~ef sectie oncopediatrie, Institutul Oncologic
Bucure~ti)
Prof. Dr.Radu Palade (Cijnica I Chirurgie, Spitalul Universitar Bucure~ti,
pre~edinte al Comisiei de bioeticii a Ministerului Siinata~ii)
Prof. Dr. Die Biidescu (Facultatea de Sociologie ~i Asistenfii Socialii,
Universitatea Bucure~ti)
2. Comisia Arbiepiscopiei I~ilor
I. P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei ~i Bucovinei,pre$edinte
Pr. Conf. Dr. Gheorghe Popa (prodecan, Facultatea de Teologie Ortodoxii I~i)
secretar
Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu (decan, Facultatea de Teologie Ortodoxa Ia~i)
Prof. Dr.Gheorghe Scripcaru (Universitatea de Medicinii ~i Farmacie Ia~i)
Acad. Prof. Dr. Dimitrie Romanescu(Universitatea de Medicinii ~i Farmacie
Ia~i)
Prof. Dr. Vasile AsUiriistoaie (Universitatea de Medicina ~i Farmacie Ia~i)
Prof. Dr. Tudor Tudorel(decan, Facultatea de Drept,Universitatea ,A.I.Cuza"
Ia~i)
Prof Dr. $tefan Afloarei (decan, Facultatea de Filozofie, Universitatea ,A. I.
Cuza" Ia~i)
3. Comisia Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ~i Clujului
P.S. Irineu Bistriteanul (Espicop-vicar),pre~edinte
Arhid. Conf. Dr. loan I. lea jr. (Facultatea de Teologie Ortodoxa Cluj-Napoca)
Lect. Sebastian Moldovan (Facultatea de Teologie Ortodoxa Sibiu)
Arhid. Lect. $tefan Doaie (Consi lier Cultural al Arhiepiscopiei Clujului)
Lect. Radu Preda (Facultatea de Teologie Ortodoxii Cluj-Napoca), secretar
Prof. Dr.Mihai Lucan (Institutul Clinic de Urologie ~i Transplant Renal Cluj-
Napoca)

31
Multumesc Pr. Prof. Gheorghe Popa ~i Arbid. Lect. $tefan noaie pentru completarea datelor
prezentate.
434
Prof. Dr.Ioan V. Surcel (Clinica Ginecologie I Cluj-Napoca)
Prof. Dr. Radu Vieru (lnstitutul de Medicina Legala Cluj-Napoca)
Prof. Dr. Marius Bojita (RectoruJ Universitatii de Medicina ~i Farmacie , Iuliu
Ha~ieganu" Cluj-Napoca)
Prof. Dr. Mircea Barsan (lnstitutul Inimii Cluj-Napoca)
Prof. Dr. Liviu Pop, consultant juridic (decan, Facultatea de Drept, Universitatea
,,Babe~-Bolyai" Cluj-Napoca)

4. Comisia Arhiepiscopiei Timi~oarei

Dr. Asist. $tefan-Ioan Stratul, coordonator
Pr. Prot. Dr. I. Bude
Pr. Octavian Blaga (consilier cu probleme sociale, Arhiepiscopia Timi~oarei)
Pr. Lect. Nicolae Morar
Pr. Ionel Popescu
Pr. Viorel Rancu
Dr. Aurel Popescu
Dr. Co.mel Jupaneant
Dr. Lia Co~ulea
Dr. Alexandra Enache
A vocat loneI Damian
Prof. Dr. Constantin Jinga, consultant
Procuror George Boc~an, consultant
Drd. med. Dan Navolan, consultant
Abstract
The first part of the present article traces back the main circumstances
that led to the creation, in July 2001, of the Romanian Orthodox Church's local
bioethics committees composed by theologians, physicians and jurists. There are
four committees, belonging to the archbishoprics of Bucharest, Jassy, Cluj-
Napoca, and Timi~oara. Two members of each of them make up together the
National Bioetbics Committee of the ROC. The second part consists of a brief
review of the methodological problems challenging a possible collaboration
between theology and medicine, as well as of some reflections on the
committees' first working stage.
Lect. Sebastian Moldovan

435
 MULTIMEDIA

Un computer sau o retea de comunicatii impreuna cu un produs software

este catalogat ca ~i sistem multimedia dadi permite utilizarea interactiva, in plus
fata de text ~i grafica, eel putin a unuia din urmatoarele tipuri de informatie:
sunet, imagine sau secven~ii video.
Prin multimedia era digitala devine mai naturalii, mai urnanii ~i nu in
ultimul rand mai eficientii, ea apare acolo unde o interfata conecteaza un
utilizator uman Ia informatie electronica de orice tip. Daca utilizatorul detine ~i
controlul asupra a ceea ce vede ~i aude atunci multimedia devine multimedia
interactiva. ,,. _..
Prezentarea informatiei mtr-un mod cat mai prietenos, atractiv, ba chiar
interactiv se bazeaza pe integrarea tehnicilor multimedia 1fl sistemul de calcul.
Prin aceastii integrare, multimedia face posibilii. comunicarea dintre utilizator ~i
sistemul de calcul generand mesaje scrise sau auditive, redand ~i sintetizand
muzica, prezentand videoclip-uri sau video conferinte, animatie ~i sinteze
grafice, dar, mai ales prin combinatia simultana a tuturor acestora.
E lemenele multimedia sunt legate intr-un proiect prin intermediul unor
aplicatii speciale (programe) numite authoring tools. Aceste aplicatii software
sunt proiectate sa poatii. Iuera cu fiecare din elementele multimedia ~i, 1n plus, sa
ofere utilizatorului metode de a interactiona cu aceste elemente. in mod normal,
textul, imaginile, sunetele ~i secventele video sunt prelucrate ~i editate cu
programe specializate, ~i abia pe urma rezultatele edWirii sunt inglobate in
programul de authoring care se ocupii cu combinarea ~i redarea elementelor
conform cu secventa de program realizatii de utilizator.
Putem spune deci, cii. multimedia reprezintii un ca~tig considerabil reu~ind
sa capteze atentia, sa ca~tige interesul, imbogatind implicit procentul de retentie
al informatiei precurn ~i experienta utilizatorului prezentandu-i diferite
perspective, captandu-i atentia ~i creandu-i un mediu la care acesta poate sa
participe.
Sistemele multimedia au evoluat odata cu progresul tehnologic.
Dacii la s:far~itul anilor 80 pentru o aplicatie sau o prezentare multimedia
erau suficiente ni~te imagini combinate cu informatie textualii, astiizi nu se mai
acceptii produse multimedia care sa nu includa pe langii text ~i imagine, animatie
sunet ~i secvente video.
Aplicatme multimedia din anii 80 aveau scopuri educationale ~i de
instruire pentru firme mari, departamente guvemamentale ~i instalatii militare.
Crearea ~i dezvoltarea sistemelor multimedia se ridica la vremea aceea Ia valori
ce depa~eau un milion de dolari (USD) caci pe langa elementele hardware
trebuia conceput ~i un software (programe) foarte complex. Cu toate acestea,
majoritatea produselor au fost apreciate Ia timpul respectiv, companiile
436
 recuperand investitia prin calitatea educapei sau a instruirii computerizate
multimedia.
Urmatoru1 pas In dezvoltarea sistemelor multimedia s-a realizat la sfii~itul
anilor 80 cand au aparut punctele de informare (POI - point of information),
adica terminale dotate cu un ecran sensibil la apasare, plasate Tn: banci sau in
punctele de aglomeratie urbana, arhicunoscutele automate bancare (ATM)
permiteau extrageri, verificari de cont sau alte tranzactii; in agentiile de voiaj,
aeroporturi ~i gari, oferind atat informatii utile In legatura cu cursele cat ~ i
posibilitatea achiziponarii biletului de transport Tn giiri spre exemplu; in muzee,
galerii de arta ~i magazine universale.
Odata cu anii 90 ~i cu p~ogresele tehnicii de calcul, multimedia a migrat ~i
catre alte domenii.
in afaceri au aparut prezentari ~i demonstratii de functionare sal) de
produse, publicitate, marketing, instruirea computerizata a utilizatorilor unui
produs. Ynsoptorii de zbor ai liniilor aeriene invata regulile de securitate prin
intermediul simuHirilor, mecanicii lnvata sa repare motoare complexe, vanzatorii
se instruiesc in privinta ultimelor game de produse, iar controlorii de trafic din
gari i~i exerseaza meseria intai pe platforme multimedia performante.
Astazi, biroul devine un loc tn care multimedia l~i face simtita prezenta tot
mai pregnant, prin dispozitive de genul rnicrofonului, boxelor sau a camerelor
\ideo (webcam-urile). Costul acestor componente a scazut foarte mult mai nou
existand chiar monitoare care au aceste componente incorporate din fabricape.
Tehnologia informationaUi actuala pune Ia dispozitie nu numai
echipamentul multimedia dar ~i posibilitatea de comunicare prin intermediul
intemet-ului, astfel deschizandu-se poqile comunicarii in timp real cu orice
persoanli din orice colt al lumii.
Raspandirea pe scara larga a echipamentelor multimedia, precum ~ i
evolutia galopanta a tehnologiei informationale schimba de Ia o zi Ia alta
a.rhitectura sistemelor de calcul.
Transmisia de date.
in ceea ce prive~te traosmisia de date, au fost concepute noi tehnologii
capabile sa faca transmisia de date .fi'ira fir, dar mai ales magistralele cu rate de
transfer foarte mari precum ~ i placile de acbizitie audio ~i video, care permit
rhizitia volumului mare de date furnizat de aparatura digitaHi atat audio cat ~1
cea video.
Cordless
Comunicarea f'ara fir cunoscuta ~i sub numele de cordless a inceput cu
s:andardele de comunicare Infra red, IrDA, dispunand mai nou ~i de tehoologiile
~-iFi ~i BJuetooth care permit comunicarea atat cu alte echipamente cat ~i in
~ea pe o raza de 10, SO sau chiar 200m In aer tiber.

437
 IrDA.
inca din 1994, compania (asociatia) ,lrDA DATA" definea un standard de
comunicatie bidirectional, tara fir, pentru porturile de transfer infrared light
(lumina ·infraro~ie), tehnologie implementata deja !n peste 300 de milioane de
elemente electronice cum ar fi sistemele de calcul, notebook-uri1e, palm-urile
(organizatoare sau agende electronice), imprimante, camere digitate, telefoane
pub lice, telefoane celulare, page-ere, jucarii, ceasuri, etc.
Tehnologia lrDA este recomandata In transmisiile rapide pe raze scurte de
actiune, in spatii inchise spre exemplu. Ele pot fi:
• point to point, direct intre douii dispozitive sau intre calculatorul
gazda ~i un dispozitiv ea putand avea o raza de act]une mai mare
de 10 m. De asemenea ea poate fi unidirectionala, cum ar fi
comunicarea cu o tastatura, sau bidirectionaHi, cu mouse-ul spre
exemplu.
• Many to many catre o retea locaHi, protocolul pentru retea IrLAN
nefiind inca omologat.
Putem vorbi de trei ratele de transfer a datelor, in functie de tipul de
transmisie realizat. Pentru transmisii serial asincrone rata de transfer este
cuprinsa intre 9600 bps - 115,2 kbps; pentru cele serial sincrone a vern o rata de
1,152 Mbps; iar pentru cele sincrone, rata de transfer este de 4 Mbps.
WiFi.
WiFi reprezinta termenul uzual pentru standardul de retea 802.11 b (IEEE
802.1l b).
Unul din subiectele de interes actual i1 reprezinta retelele locale cu
conectare !arii fir, cunoscute in general sub forma WiFi.
Universitiiti, companii ~i chiar utilizatori particulari organizeaza puncte de
acces tara fir (wireless) ~i conecteaza portabile (notebook-uri, laptop-uri sau
PDA-uri) .lara retea de fire. Chiar ~i In cafenele, aeroporturi, hoteluri sau ora~e
mai mici exista acces gratuit Ia internet pentru vizitatori prin tehnologia WiFi.
Exista chiar ~i un site, 802llhotspots.com, care furnizeaza o listii consultativii a
punctelor (din zona Statelor Unite) de conectare la retele :fara fir cu acces public.
Rata de transfer a acestui standard este de ll Mbps, rata suficienta peotru
maj oritatea utilizatorilor de sisteme de calcul, ~i arhisuficienta pentru utilizatorii
de PDA. Banda de frecventa este de 2,4 GHz ~i este comuna cu cea a cuptoarelor
cu microunde, a unor sateliri sau a unor telefoane cordless cu frecventa de 2,4
GHz. Raza de actiune, in jur de 200 m., este suficienta pentru necesitatile
casnice avand putere de penetrare a peretilor.
Bluetootb.
_ Tehnologia Bluetooth corespunde standard-ului 802.llg, ~i perrnite
~~msferul de date !ara fi r de tip point to point (intre sistemul de calcul ~i un
:Periferic) pe o raza de pana la 200 min aer liber ~i cu o rata de transfer de 54
Mbps Ia o frecventa de 2,4 GHz. De~i mult mai rapid, standard-ul 802.llg, este
438
orientat mai mult pe conectarea perifericelor Ia sistemul de calcul decat pe
conectarea in retea.
Magistrate
Doua din magistralele interne de date, care au permis revolutia multimedia
am putea spune, sunt magistralele USB ~i Firewire (IEEE 1394).
USB.
USB (Universal Serial Bus) este o magistraUi de date at carui standard Ia
inceput permitea rate de transfer de panii la 12 Mbps = 1,5 MB/s ~i o conectare
inlantuita a pana Ia 127 dispozitive periferice cum ar fi mouse-uri, modemuri,
tastaturi etc. Mai nou standardul USB 2 permite o rata de transfer de pana la 480
Mbps ~ 60 ME/secunda, cu de 40 ori mai rapida dedit versiunea USB 1.1.
Avantajele acestui standard ce s-a impus lncepand cu 1995, sunt facilitiitile
Plug&Piay ~i Hot Plugging. Plug & Play este proprietatea unor periferice de a fi
recunoscute automat de catre sistemul de operare ~i incluse imediat in lista de
periferice a sistemului de calcul, !ara a fi nevoie de o noua pomire a acestuia,
d:river-ele necesare fiind instalate automat. Hot Plugging (conectare Ia cald) este
o alta proprietate a magistralei USB ce permite ca diverse periferice USB sa fie
conectate la conectorul USB al PC-ului sau Ia eel al perifericului precedent, tara
a mai opri calculatorul. Primul periferic USB se conecteaza direct la PC prin
intermediul unui cablu special, urmatoarele periferice fiind conectate inliintuit cu
ajutorul aceluia~i tip de cablu, toate dispozitivele impartind in mod egal debitul
de date disponibil.
Firewire.
IEEE 1394, este o interfata de conectare de mare viteza, cunoscuta ~i sub
denumirile de DV, Firewire, i.Link sau Lynx. Rata de transfer este de 400 Mbps
- 50 MB/secundii dar poate atinge chiar dublul 800 Mbps, deci este mult mai
mare in comparatie cu cea a standardului USB. Dispozitivele ce pot fi
mterconectate se ridica Ia 63, existand ~i posibilita~ile de Hot Plugging ~i Plug &
Play.
IEEE 1394 se deosebe~te lnsa de celelalte standarde prin inteligenta
:ieciirui periferic dotat cu Firewire, acestea fiind capabile sa comunice 1ntre ele
5rii intermedierea PC-ului. Astfel, o camera video digitala echipata cu .Firewire
;x>ate sa lnscrie datele din memoria sa direct pe un harddisk Firewire, tara a mai
:rece datele prin calculator. Primii beneficiari ai acestui standard ultra-rapid au
:est producatorii de camere video digitate, care aveau in staqit o legatura
digjtala intre produsele lor, computer ~i alte periferice. La ora actualli, piata
d:rspozitivelor bazate pe standardul IEEE 1394 este in continua cre~tere, existand
llarddisk-uri, unitati CD-ROM ~i DVD-ROM dotate cu aceasta interfata.

439
 Pliici de achizitie.
'
PUicile de achizitie, pot fi pliici de achizitie imagine sau pUici audio.
Achizipe video
Achizitia de imagine se poate realiza prin pliici de achizitie analogica sau
pliici de achizitie digitala. Alegerea unei placi de achizitie se face in functie de
dispozitivul extern de care dispunem.
Existii pliici care permit conectarea unei surse video analogice Ia
calculator, transformand apoi semnalul analogic ill semnal numeric. De obicei
aceste placi dispun ~i de un tuner TV integrat, permitfutd vizionarea pe monitorul
calculatorului (pe tot ecranul sau intr-o fereastra) a programelor TV transmise
prin antenii sau cablu, fiind posibila achizitia de imagine ~i din aceasta sursa.
Majoritatea acestor placi au in dotare o ie~ire video care poate fi conectatii la un
televizor sau un videorecorder, permitfutd astfel vizionarea pe televizor sau
inregistrarea imaginii de pe monitor pe o caseta video.
Pliicile de achizitie digitala dispun de unul sau mai multe porturi Firewire
prin care se pot conecta camerele digitate, ele fiind dotate ~i cu un software
corespunziitor care permite atat editarea informatiei capturate cat ~i comprimarea
acesteia pentru a putea fi inregistraHi pe CD-uri ~i transrnisa mai departe.
Achizipe audio.
Placile audio, preiau informatia de tip sunet (voce, muzicii) care este
digitizatii ~i illregistrata pe calculator. Uzual, o placa audio are douii intrari
analogice, de linie ~i de microfon. La intrarea de linie se poate conecta un
dispozitiv audio extern al dirui semnal este lnregistrat cu ajutorul unui program
specializat. Intrarea microfon este special destinatii acestuia ea avand o
sensibilitate mai mare decat cea de linie, tocmai pentru a prelucra semnalele de
intensitate slaba venite de la microfon. Pliicile mai recente dispun chiar de
porturi Firewire sau de o intrari digitate cu cablu coaxial sau optic, prin care se
pot primi semnale digitate de la aparate ce dispun de astfel de ie~iri audio (CD-
Player, DAT, MiniDisc, DVD - Player, receptor satelit). Pe langa intrari, placile
audio sunt dotate cu ie~iri de diverse tipuri: ie~ire de linie ce debiteaza un semnal
normat la o anumita valoare, ie~iri pentru difuzoare Ia care se poate regia
volumul sonor ~i ie~iri digitale In unele cazuri. Aceste ie~iri digitale sunt
compatibile cu standardul SPDIF (Sony/Philips Digital Interface) care este
suportat de majoritatea modelelor noi de CD- Player-e ~i MiniDisc-uri.
Multimedia a necesitat 1nsa schimbiiri nu numai la nivelul transmisiei de
date ci ~i In ceea ce pr i ve~te domeniul perifericelor. Aparitia unor componente
externe, specializate in preluarea datelor de tip imagine, sunet sau film ~i
transmiterea acestora clitre sistemele de calcul a fost inerenta. De asemenea
mediile de stocare a informatiei au evoluat ~i ele sim{itor astfel ca discheta a
devenit aproape un suport de memorare uitat.

440
 Periferice.
La nivel extern, au aparut scaner-ele, camerele digitate ~i camerele video
digitale precum ~i CD-Player-ele, M iniDisc-urile, DVD-Piayer-ele, receptoarele
satelit.
Scanner
Scanner-ele pot fi de trei feluri:
Scanner-e plate, de obicei de format A4, ele dispun de un car mobil pe
care se aflii o sursa de lumina ~i elementul fotosensibil. Carol baleiaza liniar
informapa fiind preluata de ciitre traductor secvenpal. Pe miisurii ce prime~te
infomatia, traductorul o transformii in format digital ~i o stocheazii intr-o
memorie.
Scanner-ele cu tambur preiau documentul ce trebuie scanat pe un tambur.
Dispozitivele fotoelectrice sunt in acest caz imobile, baleierea imaginii fiind
executatii prin rotirea tamburului cu o anumita viteza. Acest tip de scanner ofera
reolupi superioare fatii de eel p lat.
Scanner-ele de mana, sunt folosite uzual Ia aplicatii mai putin pretentioase,
ele au o liitime cuprinsii intre 10 ~i 20 em. Parcurgerea docurnentului se face prin
mi~carea manualii a dispozitivului pe deasupra originalului, o data pentru
i:magini monocrome ~i de tei ori pentru imagini color. Mi~carea dreaptii ~i cat
mai uniforma a scanner-ului este foarte impotantii pentru a obtine rezultate bune.
Dispozitivele de tip scanner convertesc o imagine, un text, o poza sau un
grafic intr-un echivalent computerizat care va Ji stocat pe harddisk sub forma
unui fi~ier grafic. Scanner-ul functioneazii pe principiul citirii optice a
informatiei, ca ~i un copiator: o sursa de lumina este plimbata sub suprafata de
seanat, refelexia fiind captatii de elemente fotosensibile. Fotoelementele mai sunt
denumite ~i elemente CCD (Charged Coupled Device - dispozitiv cu transfer de
sarcina) ~i constau dintr-o arie matriceala tmpanatii cu mici elemente
fotosensibile a caror capacitate variaza In functie de intensitatea luminii
i:ncidente. Principala caracteristica a unui scanner este rezolutia, ea putand varia
de Ia 100 Ia 1200 dpi (dots per inch - puncte per inch). Cu dit rezolutia este mai
mare cu atat calitatea imaginii este mai buna dar ~i fi~ierul obtinut are
ctimensiuni mai mari.
Camere digitale
Camerele digitate pentru imagtm statice (instantanee) functioneaza pe
acelea~i principii ca ~i cele ale scanner-elor; lumina trece prin obiectivuJ camerei
~i incarcii in functie de intensitatea luminoasii o celula a unui dispozitiv CCD.
Toate celulele ariei CCD sunt citite, adica tensiunea de Ia bornele celuJelor este
convertita intr-o valoare numericii stocata intr-un dispozitiv de memorare
(memorie RAM), de unde poate fi preluta pe un calculator fie cu ajutorul unui
ctispozitiv extern de stocare cartele de memorie, fie prin intermediul unui cablu
~i a unei interfete de genu! seriala (RS232), USB sau Firewire (IEEE 1394).
441
 · Camere video digitale.
Procesarea ~i stocarea in mod continuu a cate 25 de imagini statice pe
secunda (numar suficient pentru asigurarea unei fluente a imaginii) a permis
aparitia camerelor video digitale. Imaginea este memorata direct In format
digital ~i se poate realiza in doua moduri: direct pe un sistem de calcul, prin
intermediul unui cablu ~i a unei interfete (cablu USB ~i interfata USB2 sau cablu
Firewire care poate fi cu 4x4, 4x6 sau 6x6 pini in functie de tipul mufei din
camera video ~i cea de pe placa de achizitie), sau pe casete cu banda magnetica a
caror capacitate poate varia intre 30 ~i 120 de minute. Exista chiar camere video
ce dispun de o mica imprimanta incorporata care poate imprima un instantaneu
pe o hartie speciala de dimensiuni medii. Camerele digitale ~i-au piistrat ~i partea
de conectivitate analogicii, fii nd posibilli conectarea lor direct Ia un televizor sau
un videocasetofon. Existii camere video care au ~i mufii de intrare analogica prin
intermediul ciireia se pot prelua semnale (audio ~i , sau video) provenite de Ia
surse analogice ~i care apoi pot fi stocate pe banda digitala sau pot fi transferate
mai departe spre sistemul de calcul.
Unitap de stocare a informapei
fu domeniul multimedia, cand este vorba de informatie, cu sigurantii este
vorba de multii i nforma~ie, In orice caz mai multa decat poate inciipea pe o
discbeta de 3,5", eel mai riispandit ~i eel mai ieftin mediu de stocare ~i transport
de date. Discul floppy este insii o reminiscienta a trecutului, care probabil va
disparea 1n urmatorii ani. Fra~ii mai rnici, dar mai mari in ale capacitatii, sunt
unitiitile optice sau magneto-optice de stocare, din familia SyQuest, Zip ~i Jaz.
Unitatile SyQuest au fost primele apiirute pe piafa, mediul de 44 MB constituind
deja un pas Jria~ fatii de cei 1,44 MB ai discului de 3,5". Urmatorul pas 1-au
constituitunitatile Zip ~i Jaz produse de Iomega, cu medii de stocare de Ia 100
MB pana la 1 GB !?i rate de transfer indeajuns de mari pentru date multimedia
gen sunet ~ i imagine. De mare actualitate sunt suporturile de memorare bazate
transmisia USB ~ ~ a diror capacitate de memorare variazii lntre 32 MB ~i chiar 2
GB.
Unita~ile hard disk ~i-au pastrat caracteristicile constructive de la
inceputuri, progrese realizandu-se in dimensiunile unitafilor, capacitatea lor ~i
rata de transfer. Uzual, pentru aplicafii multimedia o capacitate de 10 GB este
rezonabilii dar nu suficienta. Hard disk-urile s-au adaptat ~i ele Ia noile cerinte de
amovibilitate ale mediilor de stocare ~i au devenit mobile prin intermediu unor
sertiira~e (rack-uri) speciale de dimensiunea unei unitari CD-ROM. Pentru
extragerea sau inserarea unui hard disk din ~i 1n rack, PC-ul trebuie inchis ~i
ulterior repomit in cazul calculatoarelor de uz general (workstation).
CD ~i CD-ROM
La baza CD-ROM se afla compact discul audio, aparut, exact In acei~i
forma sub care este cunoscut ~i astazi, in anul 1980 sub egida unui consortiu de
442
 mari firme ca: Philips, Sony, Matsushita.
Principiul de functionare este destul de simplu ~i se bazeaza pe gravarea
pe un suport de policarbonat de siliciu a unor minuscule ridicaturi (pits) dispuse
in spirala incepand din mijlocul discului ~i pana in exterior. Un singur pit are o
la{ime de 0,6 J.!ID ~i un disc contine in jur de doua miliarde de asemenea
ldancituri. Fiecare inceput ~i sfiir~it al unui pit reprezinta un 1 binar, spariul
&tre douii pit-uri sau din interiorul unui pit reprezentand 0 binar. Datele astfel
:odi:ficate sunt citite de pe disc prin intermediul unei raze laser incidente care
este reflectatii cu intensitati diferite in functie de ce, intalne~te in cale: pit sau
spatiu. Mi~carea spotului laser se realizeaza cu un car antrenat Jiniar de-a lungul
::!Zei discului, ceea ce implica modificarea vitezei de rotatie a discului in functie
doe pozitia carului, pentru a pastra constant fluxul de date.
Formatul CD audio mai este referit ~i ca CD-DA (CD- Digital Audio) sau
.::a standardul Red Book.
Original orientate catre stocarea digitala a unei informatii muzicale, cele
-~de minute ale CD-ului audio au migrat in 1984 ~i in domeniul calculatoarelor
sub forma a 650 MB de memorie ROM (Read Only Memory), ~i de aceea
denumirea a fost schimbata in CD-ROM, standardul Yellow Book. Datele de pe
6sc sunt pre-inregistrate de ciitre fabricant ~i nu mai pot fi modificate de ditre
::tilizator, sunt deci "Read Only".
Formatul CD-ROM a cunoscut de-a lungul anilor dezvolUiri rapide
roncretizate m formate ~i standarde diverse. CD-ROMIXA (eXtended
Architecture) este un format care permite stocarea pe ace!a~i disc atat a datelor
mdio ce pot fi redate de un CO-Player normal, cat ~i a datelor specifice
foa:natului CD-ROM. Urmatorul pas il constituie CD-I (CD Interactive) un
:brmat irnpus de Philips ~i folosit pentru redarea aplicatiilor multimedia audio-
ndeo ~i date.
Cel mai important pas In evolutia CD-ROM il constituie standardul
Orange Book sau CD-WO (Write Once), adica un CD-ROM care poate fi scris
ue utilizatorul obi~nuit aflat in posesia unei unitati de tip CD-ROM Writer,
~-rierea unui disc fiind definitiva la folosirea mediilor CD-R (CD Recordable).
~lai nou, odata cu aparitia discurilor CD-RW (CD ReWritable), operatia de
scriere poate fi efectuata de mai multe ori, in plus fiind posibila ~i ~tergerea
paqiala sau completa a discurilor, lucrul cu acestea echivaland cu utilizarea unei
clasice dischete de 3,5". Citirea CD-urilor reinscriptibile se poate face cu
unitatile CD-Writer sau chiar ~i cu unitati CD-ROM obi~nuite, cu conditia ca ele
sa fie de tip "Multi Read".
DVD
Succesul discului compact a 1ncurajat industria video sa dezvolte un nou
standard bazat pe acelea~i dimensiuni ale CD-ului, dar care sa permitii
inmagazinarea unor mari cantitati de date video ~i audio digitate. La inceputul

443
anului 1995 existau deja doua propuneri in acest sens: compania Toshiba cu
formatul Super Density Digital Video Disc (SD-DVD) ~i MultiMedia Compact
Disc (MMCD), format sustinut de Sony ~i Philips. La presiunle pietii, cele doua
formate (similare dar incornpatibile) au dus la crearea in ianuarie 1996 a noului
standard DVD (Digital Versatile Disc), care include formate pentru date video,
audio ~i aplicatii de computer.
Prin mic~orarea dimensiunilor purtatorilor de informatie ~i prin 1nmulfirea
straturilor de informatie, formatul DVD poate cuprinde de la 4,7 GB de
informatie in sus, 1n functie de tehnologia ~i standardul folosit. Un DVD - Video
actual contine circa 150 de minute de film 1n format digital ~i 8 canale de sunet
digital. Aceste discuri pot fi redate pe televizor cu ajutorul unui video-player
DVD, sau pe ecranul calculatorului prin intermediul unitatilor DVD-ROM,
asemanatoare ca principiu de functionare unor unitati clasice CD-ROM.
Elementele video dintr-un proiect multimedia au ~ansele cele mai mari sa
transin.ita corect ~i rapid mesajul dorit, studiile aratand ca imaginile in mi~care
cresc efectul educational. Un specialist in multimedia al firmei Microsoft spunea
1ntr-un interviu: "Imaginile video pe un PC transforma totul. Este ca ~i cand ai
trece de la o bicicleta lao motocicleta de mare viteza", punand punctul pe i cu
aceasta comparatie plastica.
(
Prep. Corina Greciu

444
Activitatea extradidactica

PR.CONF.UNIV.DR.VASILE GAAJDIAN

Raport de activitate pentru anii universitari 2000-2001 ~i 2001-2002

In aceasta perioada Pr.Conf.Univ.Dr.Vasile Grlijdian a activat ca titular
pentru Disciplina Muzicii bisericeascii ~i Ritual ~i Cursu! de lmnografie cre~tinii
~i Paleografie muzicalii bizantinii (Ciclul de Studii aprofundate) din cadrul
Secpei Practice a Facultatii de Teologie "A. $aguna" din Sibiu.
tn acela~i timp a coordonat activitatea corurilor studentilor teologi din
Sibiu (concerte corale, participari Ia slujbe, festivitati, concursuri etc.
A tndeplinit functia de Secretar ~tiinfific al Faculta~ii de Teologie,
participand Ia coordonarea activitafii de cercetare ~tiintifica din cadrul
Facultapi, Ia organizarea unor sesiuni de comunicari sau a altor manifestari cu
caracter ~tiintific , la alcatuirea planurilor de £nvafamant ~i a state/or de funcJii,
ca ~i a altor acte ~i documente.
Este membru In Senatul Universitafii «Lucian Blaga» din Sibiu,
defli~urandu-~i activitatea ~i In cadrul Comisiei Senatului pentru Cercetarea
Ctiin~ifica.

A publicat volumele:
- Cantari religioase, colin de ~i lucrari instrumentale (compozitii proprii),
Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 2000, 118 p.(ISBN 973-65 1-171-5).
- Aspects homi/etiques dans les Stichera Eothina de Uon VI le Sage,
Editura Universitatii "Lucian Blaga", Sibiu, 2001, 206p (ISBN 973-651-283-5).
- Elemente de cantare bisericeasdi ~i tipic, Editura Universitatii ''Lucian
Blaga", Sibiu, 2002, 275p. (ISBN973-651-447-l ).
- Lucrari corale religioase ~i co/inde ale Prof.Vicentiu Fantana - tiparita
en binecuvantarea kalt Prea Sfinpei Sale lP.S.Dr.ANTONIE Plamiideala,
~1itropolitul Ardealului - Sibiu, 2002, 190p. (ISBN 973-65 1-487-0)- ca editor.

Studille:
- Reglementiiri referitoare La ciintarea liturgica £n hotararile Sfinte/or
Sinoade ecumenice ~i locale, publicat to "Analele" Universitatii "Aurel Vlaicu"
din Arad, seria "Teologie", fasc.Teologie ~i ~tiinte umaniste, 2000, p.104-114.
- Un model evanghelic al ierarhiei militare, 1n voi."Educatie militara",
Editura Academiei Fortelor Terestre ''Nicolae Balcescu", Sibiu, 2000, p. 189-
196 (ISBN 973-8088-43-7).
445
 - Armonia - concept muzical-tehnic, categorie filozofica ~i realitate
teologidi, publicat In "Teologia", revista Facultatii de Teologie din Arad, V,
nr.2, 2001, p.l04-113.
- Oralitate ~i uniformizare fn evolufia cantarii biserice:jti de origine
bizantina, in ''Acta Musicae Byzantinae" (I~i), vol.m, aprilie, 2001, p.38-45.
- Aspecte de identitate forma /a ~i necesitatea fundamentiirii teologice fn
cantarea liturgica ortodoxii (I Op.), in vol."FacuJtatea de Teologie Ortodoxa la
zece ani de existenta", Arad, 2001, p.l 47-155.
- Oralitatea ctintarii liturgice ortodoxe :ji notajia muzicala, in "Revista
Teologica", serie noua, XI (83), nr.3, 2001, p.I 0-24.
- De l'autorite et de l'obeissance, In "Lettre internationale" (rev.FMN -
Fondations pour un Monde Nouveau, Paris-Versailles), nr. 13 (martie), 2001,
p.2-S.
M ai muJte articole, cr onici etc. In "Telegraful Roman", rev."Porunca
iubirii", "lndrumatorul bisericesc" etc.
Participari Ia conferinte ~i simpozioane nationale ~i internationale
- Sesiunea de comuniciiri $liinfifice "Armata # societatea ", Sibiu,
dec.2000, cu referatuJ ''Un model evanghelic al ierarhiei militare".
- AI 8-lea Simpozion interna{ional de muzicii bizantina, cu tema "Muzica
bizantina - de Ia esenta originala Ia traditii locale ~i regionale", Ia~i, 7-9 ~ai
2001, cu referatul "Elemente de oralitate In cartea de canHiri biserice~ti a fui
D .Cuntanu- Sibiu, 1890".
- Simpozionul cu tema "Muzica bisericeascii fn spafiile romtine~ti.
Tradifie :ji fnnoire", Craiova, 22-23 mai 2001, cu referatul "Traditie ~i innoire In
cantarea bisericeasca romaneasca".
- Sesiunea de comuniciiri :jtiinfifice a Facu/tiifii de Teologie din Arad, 31
mai-l iunie 2001, cu studiul "Cultivarea cantarii biserice~ti in conditii
pluriconfesionale ~i multiculturale".
- AI 9-lea Simpozion internafional de muzicii bizantina, cu tema
"Semnificatia continuiHitii muzicii bizantine", Ia~i, 20-22 mai 2002, cu studiul
"Cateva aspecte actuale de oralitate In cantarea bisericeasca din Ardeal".
- Sesiunea lntemafionalii de Comuniciiri $tiinfifice cu tema "Teologia
muzicii biserice~ti", Sibiu, 25 iunie 2002, cu studiul "Aspecte teologice non-
textuale in can tarea liturgica a Bisericii Ortodoxe".
Participari Ia programe de cercetare:
Este director de proiect M.E.C.-C.N.C.S.I.S. "Cercetarea sistematica ~i
valorificarea tezaurului de oralitate al cantiirii de stranii din Arhiepiscopia
Sibiului", In curs de desta~are pe baza grantuJui obtinut pentru anul 2002 (nr.
290).
Alte activitap desfa~urate in aceasta perioada
Este dirijorul Corului Catedralei Mitropolitane din Sibiu.
446
 Este consultant artistic al Filarmonicii de Stat Sibiu (de Ia 1 ianuarie
: 001), In ultimii doi ani dirijand Orchestra simfonicii a Filarmonicii fn cca.JO
ie concerte lecJie.
Este responsabilin colaborarea dintre Arhiepiscopia Sibiului ~i Asociafia
lntemaJionalii FMN (Fondations pour un Monde Nouveau), organizand
tlralnirile ~i schimburile de profesori intre Institutul <<foi et Engagement» din
Angers (Franta) ~i Facultatea de Teologie «Andrei ~aguna» din Sibiu (februarie-
=artie 2002).
S-a ocupat de organizarea editiilor a ill-a ~i a IV -a a Forumu/ui ecumenic
desfli~urat Ia Manastirea Sambata (iulie 2001 ~i 2002), cu participare
:memationala (Belgia, Franta, I~ja, Canada, Romania).
A predicat .;i a slujit - in afadi de Capela Facultatii de Teologie - in
;:mohii din Sibiu (Catedrala Mitropolitanii, Capela Spit. Nr.3, Parohja ,,Mihai
\1teazul" etc.), din alte localitati din tara (Bucure~ti, Caransebe~, Maniistirea
5ambata, Manastirea Orlat etc.), sau din strainatate: Roma (ltalia), Paris (Franta)

Este Pr€$edinte onori.fic al "AsociaJiei Ortodoxe pentru o Lume Nouii"-

Sibiu.

447
 PR. LECT.UNIV. DR. AUREL PAVEL

l ACTIVITATEA P UBLICISTIC 4
• Vechiul Testament, perspective misionare, Ed. Universitatii "Lucian Blaga",
ISBN 973-651-521-4;
• Cu Dr. Sigmirean Cornel, Funda{ia Gojdu 1821-2001, ISBN 973-8084-48-2;
• Prezen{a misteru/ui miintuirii lui lisus Hristos fn mi~carea de e/iberare din
Asia, in "Orizonturi Teologice", Oradea, nr. 1/2001 ;
• Biserica misionarii, In "Orizonturi Teologice'', nr. aniversar;
• Antecedentele, evolu{ia $i caracteristicile mi~ciirii neopenticostale "power-
evangelism", In "Orizonturi Teologice" nr. 2/2001;
• in{elepciunea lui Solomon 2,17-3,3: soarta dreptilor dupii rnoarte, in "Revista
Teologicii" nr. 112002;
• Martorii lui lehova - aspecte organizatorice -$i funcfionale, in "Orizonturi
Teologice" nr. 3/2001;
• Preotul in societatea de azi, i n "Legea Stramo~easca", Oradea nr. 6/2002;

II. PARTICIPAlu LA CONGRESE, SIMPOZIOANE SI

, SEMI-
NARII STHNTIFICE
' '
• 19 iul ie 2001 am avut intalnire Ia Palatul Victoria, cu roinistrul secretar de stat
Doru Ionescu ~i la Ministeru I Afacerilor Externe cu director general Bogdan
Aurescu, cu privire Ia Fundatia Gojdu ~i situatia romanilor din Ungaria;
• 23-24 iulie 2001 am participat Ia Bucure~ti Ia simpozionul "Biserica ~i
societatea contemporana", organizat de Patriarhia Romanii;
• 15 octombrie 2001 Ia Ministerul Afacerilor Exteme am analiza!
Memorandum-ul inaintat catre patru ministere in vederea obtinerii de subventii
necesare refacerii Capelei Ortodoxe din Budapesta;
• 8-9 noiembrie 2001 am fost Ia Budapesta Ia Comunitatea romaneasdi ~i Ia
Parohia Ortodoxa;
• 23-15 noiembrie 2001, Simpozion la GyuJa, organizat de Asociafia istoricilor
romani din Ungaria;
• 8-10 decembrie 2001 am fost Ia Gyula cu un grup de studenti teologi. Am
participat la Sf. Liturghie In Catedrala Episcopiei cu ocazia hramului ~i
studentii au sustinut un Concert de colinde;
• 2 februarie 2002 am fost Ia Gyula cu ocazia aniversarii bicentenarului E.
Gojdu;

448
• 8- 10 februarie 2002, Budapesta, Simpozionul international "E. Gojdu- 200 de
ani de la n~terea unui clarvazator";
• 20-21 februarie 2002, la Oradea, Ia Simpozionul international dedicat lui E.
Gojdu;
• 30 martie - I aprilie 2002 am fost Ia Budapesta Ia Comunitatea romaneasca ~i
am pregiitit vizita ~i venirea delegatiei romanilor din Ungaria, care au flicut o
vizitii la Bucure~ti ~i la Sibiu;
• 12 aprilie 2002 am participat Ia sesiunea ~tiintificii "130 de ani de Ia
inftintarea Bancii <<Albina>> din S ibiu;
• 13-14 iunie 2002 am fost Ia O radea, Ia Simpozionul "De la Eminovici Ia
Eminescu;
• 30 septembrie 2002 am participat Ia MAE Ia analiza facutii Aide-memoire
ungar din 26 iulie pentru continua rea dialogului bilateral cu partea ungara in ce
prive~te proprietatea Fundariei Gojdu. Tot acum am pregatit Simpozionul de Ia
Academia Romana din 30 octombrie 2002;
• Am participat Ia peste 15 lansari de carte ~i reviste de cultura;

m. ACTIVITATEA BISERICEASCA.
- Ca preot la Parobia Sibiu Cetate I (Catedrala) am sustinut peste 15 predici
duminicale ~i praznicale ~i peste 40 de predici ~i catebeze ocazionale. De
asemenea am participat Ia intrunirile ecumenice lunare, precum ~i la cele legate
de "Saptamana de rugaciune pentru unitatea cre~tinilor".

449
 PR. LECT. UNIV.DR. IRIMIE MARGA

in perioada 2001 - 2002 am desfii~urat urmatoarea activitate ~tiintificii:

ill data de 8 martie 2001, Ia invitatia ASCOR Cluj-Napoca, in Aula
Facultatii de Teologie Ortodoxa, am sustinut conferinta cu tema "lspita
falsei spirihlalitliti";
in data de 19 martie 2001, Ia invitatia ASCOR Bistrita, am sustinut
cooferinta cu titlul "Combaterea falsului ascentism";
in data de 27 martie 2001 , Ia invitatia ASCOR Suceava, in Aula UniversiUit\i
Suceava, am sustinut conferiota cu titlul "Clirarea spiritualitlipi autentice";
in data de 3 aprilie 200 l, Ia invitatia AS COR Oradea, am susrinut conferinta
cu titlul "Ortodoxia, intre Bizant ~ i Uniunea Europeanii";
in anul universitar 2000/ 2001 am suplinit catedra de Drept Canonic Ortodox
la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitapi "Babe~- Bolyai" din Cluj
-Napoca;
intre 4 - 10 iulie 2001 am participat Ia "Proiectu I de cercetare cu privire Ia
uniatismul din Transi1vania" organizat Ia Viena de Fundatia "Pro Oriente",
unde am sustinut referatul cu tema: 'Vnire sau dezbinare? Aspecte canonice
ale uniatismului din T ransilvania";
ill data de 7 decembrie 2001, la invitatia ASCOR Bra~ov, am sustinut
conferinta cu tema: " Onodoxia ~i ispite1e de azi";
1ntre 8 - 10 februarie 2002, Ia Cisnadioara Qud. Sibiu), am participat Ia
"Stille Tage", organizat de Biserica Evanghelica AB din Romania ~i
Institutul Teologic P rotestant din Sibiu unde am sustinut referatul cu tema:
"Liturgische Handlungen (Exorzismen) in der Orthodoxen Kirche, in
Abgrenzung zu Okkultismus und Esoterik" (Actele liturgke - exorcismele-
in Biserica Ortodoxa fata de ocultism ~i ezoterism);
illtre 10 - 11 mai 2002, la Cluj-Napoca, am participat Ia colocviuJ
international cu tema: "Cultele ~i statui in Romania", organizat Ia
Universitatea "B abe~-Bolyai" Cluj-Napoca, Facultatatea de Teologie
Ortodoxa Cluj - Napoca ~i Centrul Universitar "Droit et societes
religieuses" din Paris, uncle am suspnut referatul cu titlul "Biserica
majoritarli ~i provocarea coabitarii in societatea romaneasca";
intre 7 - 9 octombrie 2002 am participat Ia seminarul international cu tema
"Violenta ~i depa~irea ei", organizat la Sibiu de Facultatile de Teologie
Evanghelicii din Berna (Elvetia), Protestant~ ~ i Ortodoxa din Sibiu, la care
au participat profesori ~i studenti ai acestor facu lt~ti, cu ocazia vizitei
parteneriale a teologilor din Bema la Sibiu;

450
in 29 octombrie 2002 am participat Ia un seminar de dialog asupra violentei
~i depa~irii ei, organizat de facultatea noastra, Ia care au participat profesori
~i studenti ai Facultatii de Teologie Catolica din Graz ~i ai Facultatii de
Teologie Ortodoxa "Andrei ~aguna" din Sibiu, cu ocazia vizitei parteneriale
a teologilor din Austria Ia Sibiu;
in 12 noiembrie 2002, Ia invitatia ASCOR Oradea, am participat Ia dialogul
cu tema "futre Evanghelie ~i Codul Penal", Ia care au participat juri~ti,
studenti teologi, invitafi;
in 16 noiembrie 2002 am participat Ia un dialog cu tema "Statutul femeii in
societatea contemprana", organizat de grupul ecumenic "Corpus Christi" din
Sibiu, Ia care au participat psihologi, medici, profesori, studenti in teologie
ortodoxa, romano-catolica, greco-catolica, evanghelica, reformata ~i
unitarianii;
Am publicat urmatoarele:
Pentru o noua legislatie bisericeasca, in rev. "Rena~terea, nr. 3/ 2001, p.8;
De ce un nou Statut a! Bisericii Ortodoxe Romane?, in rev. "Rena~terea", nr.
10/ 200l,p. 8;
Biserica ~i politica, in "Anuarul Facultatii de Teologie Sibiu", Sibiu 200 I, p.
397 -403;
lnnoiri in diaspora romaneasca, in ' 'Telegraful Roman", nr. 13- 16/ 2002, p.
1 ~i 5;
Simpozionul international: ''Bisericile si Uniunea Europeana. Consecintele
juridice ale liirgirii Uniunii Europene pentru Biserici" (Viena, 22- 24 aprilie
2002), in "Telegraful Roman", nr. 23- 26/2002, p. 2;
Leben als gottliche Gabe und menschliche Aufgabe. in vol. "Bisericii ~i
multiculturalitate in Europa sflir~itului de mileniu", Cluj - Napoca 2001, p.
319 - 328 ~i in rev. "Okumenisches Forum", Graz, nr. 23 - 24/ 2000-2001,
p. 353- 359;
Pierre L ' H uillier, D uhul dreptului canonic, in rev. "Rena~terea" nr. 10, 11,
12/2001 (trad. din germanii);
Radu Preda. Biserica in Stat. 0 invitatie Ia dezbatere, Ed. Scripta. Bucuresti.
1999. 172 0 ., recenzie in "Revista Teologica", nr. 3/2002, p. 83-84.

451
 PR. LECT. UNIV. DR. NICOLAE MO~OIU

Publicalii:
Taina prezenJei lui Dumnezeu in viaJa umana. Viziunea creatoare a
Parintelui Profesor Dumitru Staniloae. Editura Paralela 45, Colectia "Carte
Religioasa", Pite~ti, 2002, 326 p. (reeditare);
Pr. Prof Dr. Ion Bria: date biograjice. Bibliograjie curenta.
Recunoa$tere - prezentare ~i alcatuire, in Revista Teologica, 2000, nr. 1, p.
113 - 158;
"Forma Bisericii" - prezenJa tainica a Sfintei Treimi in viafa umana, in
Anuarul Facultii(ii de Teologie "Andrei $aguna" din Sibiu, Editura Universitatii
"Lucian Blaga" din Sibiu, serie noua, I, (XXVI) 2000 - 2001, p. 186-212.
Charta oecumenica. Istoria Bisericilor europene Ia rascruce de milenii,
in Anuarul Facultafii de Teologie "Andrei $aguna " din Sibiu, Editura
Universi?tii "Lucian Blaga" din Sibiu, serie noua, II, (XXVll) 2001-2002. I
Intdlnirea Grupului InternaJional URM (Urban Rural Mission), Dakar,
Senegal, 25 februarie - 5 martie 2001, in Vestitorul Ortodoxiei, 15 aprilie 2001,
p. 14 - 16.
'fnta/nirea Grupului Internafional de Lucru (Global Working Group)
URM (Urban Rural Mission), Jacarei, Brazilia, I - 9 martie 2002, In Vestitorul
Ortodoxiei, an XIV, nr. 290 - 291, 15 mai 2002, p. 5 ~i in Teiegraful Roman, nr.
13 - 16,2002, 1 - 15 aprilie 2002.
Open Conciliarity, 30 p. in curs de aparifie intr-un volum omagial
dedicat Piirintelui Staniloae.
Conferinfe in tarii:
Bra~ov, martie 2002. ASCOR, conferin1a cu tema "Sfdnta Liturghie
- Taina Comuniunii ";
Arad, mai 2002, Sesiune de comunicari ~tiintifice, referatul cu titlul:
"Viziunea holisticii a Piirintelui Dumitru Stiiniloae despre om $i
relaJiile inter- umane ";
Participiiri ~i referate Ia intiilniri ecumenice intema(ionale:
Utrecht, Olanda, ianuarie 2001, intalnirea Comitetului organizator at
URM (Urban Rural Mission) pentru Europa;

452
 Dakar, Senegal, martie 2001, intaJnirea GWG (Global Working
Group -Urban Rural Mission), participare in calitate de membru
desemnat de Comisia de Misiune ~i Evangbelizare (CWME) a! dirui
membru ales este;
Ebenburg, Germania, august 2001, intalnirea grupului URM pentru
Europa;
Chicago, Statele Unite ale Americii, septembrie 200 l, tntalnirea
Comisiei de Misiune ~i Evanghelizare (CWME);
Jacarei, Brazilia, martie 2002, participa la lucrarile Grupului
International de lucru (Global Working Group) URM;
Sarvar, Ungaria, iunie 2002, lntalnirea Grupului URM pentru
Europa;
Creta, noiernbrie 2002, Consultafia: Ecclesiology as the Basis for
Fellowship among Churches - the Meaning of the Leueberg study
"The Church of Jesus Christ for the Protestant - Orthodox
Dialogue in Europe".

453
La varsta psalmistului

PAluNTELE MAGISTRU MIRCEA PACURARIU LA A

70-A ANIVERSARE
La 30 lulie 2002, Pr. Prof. Univ.
Dr. Mircea Piicurariu, membru
corespondent al Academiei Romane, a
implinit venerabi1a varsta de 70 de ani,
dintre care 43 tnchinati lnva~amantului
teologic rimanesc ~i cerceHirii ~tiin~ifice
In domeniul istoriei Bisericii Poporului
Roman. Cu acest prilej, in municipiul
Cluj-Napoca a fost lansat un volum
omagial, intitulat "Slujitor al Bisericii ~i
al neamului. Parintele Prof. Univ. Dr.
Mircea Piicurariu, membru corespondent
al Academiei Romaue, Ia implinirea
varstei de 70 de ani" (Ed. Rena~terea,
Cluj-Napoca, p.758), cuprinzand 60 de
studii de Istoria Bisericii ~i a culturii
romane~ti (redactate de cercetatori
~tiintifici ~i cadre didactice de la mari
universitiiti romane~ti ~i straine, unii membrii ai Academiei Romane), precum ~i
34 de evodiri ale personalitatii ~i operei celui sarbatorit (mai multe din ele fiind
semnate de importanti ierarhi ai Bisericii noastre). Volumul a fost editat de un
cornitet de initiativa ~i de coordonare, condus de P.S.Episcop calinic al
Arge~ului ~i alcatuti din Pr. Prof. Univ. Dr. Alexandru Moraru, Pr. Vasile Raus
~i Pr. vasile Cotia, toti trei din Cluj-Napoca.
Parintele Magistru Mircea Pacurariu a viizut lumina zilei in sanul unei
vechi familii de preoti de pe meleaguri hunedorene. Tatiil sliu, ~tefan Pacurariu,
a indeplinit timp de 37 de ani misiunea de preot paroh In comuna Ru~i, cu filia
Strei, fiind a cincea generatie de slujitori ai Bisericii. Magistrul nostru a urrnat
cursurile ~colii elementare din Orii~tie(l939-1940) ~i din Deva(1940-1943), apoi
pe cele ale Liceului de baieti,(azi Colegiul "Decebal") din Deva (1943-1 951),
dovedind multa ravna, fapt pentru care a terminat ln fiecare an ca premiant.
Avand inclinatu spre domeniul umanist, in special spre stud iul istoriei, s-a
inscris In anul 1951la Facultatea de lstorie din Cluj. Dar, datorita "originii sale
nesanatoase", a fost exmatriculat inainte de inceputul anului II, in pofida
rezultatelor deosebite Ia examene. in aceasta situatie, s-a indreptat spre studiile
teologice. In toamna aceluia~i an s-a inscris Ia Institutul Teologic cu grad
454
 universitar din Sibiu, pe care 1-a absolvit in mod stralucit, cu teza de licenta
"Mono gratia Institutului Teologic Universitar din Sibiu (1811-1956)".
A unnat in continuare, tntre anii 1956-1959, Cursurile de magisteriu
(doctorat) de Ia Institutul Teologic Universitar din bucure~ti. A fost o perioada
de acumulare , de aprofundare, de cercetare a rolului Bisericii Ortodoxe, a
reprezentantilor ei de seama in istoria neamului nostru.
Dupa ce, timp de o luna ~i jumatate, a ocupat functia de bibliotecar Ia
Eparhia Romanului , Justin Moisescu,pe acea vreme mitropolit al Moldovei, 1-a
nurnit Ia 15 octombrie 1959, profesor titular Ia Seminarul Teologic de Ia
manastirea Neamt. dupa mai bine de doi ani, Ia recomandarea Consiliului
profesoral din Sibiu, ~i in pofida unor impotriviri din partea organe1or politice,
mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului 1-a promovat in postul de asistent
universitar pentru limbile greaca ~ i latina. A ocupat aceasta functie timp de un
deceniu (1 decembrie 1961- 1 octombrie 1970). In anul 1968 ~i-a sustinut in fata
unei prestigioase comisii, teza de doctorat cu titlul "Legaturile Bisericii
Ortodoxe din Transilvania cu Tara Romaneasca ~i Moldova in secolele XVI-
XVIll" (a fost de fapt cea dintai decernare a unui titlu de Doctor in Teologie
dupa incheiera celui de-al doilea riizboi mondial).
In aprilie 1970 a fost hirotonit diacon, iar un an mai Hirziu, a fo st hirotonit
intru preot. in acela~i timp, in toamna anului 1970 a fost promovat conferentiar
universitar, iar un an mai tarziu profesor universitar titular Ia catedra de Istoria
Bisericii Ortodoxe Romane, functie in care activeazii pana astiizi, insumand
astfel 43 de ani de activitate didactica (dintre care 41 La FAcultatea Teologica
, din Sibiu). Este un numlir impresionant de ani de munca ~i de formare a atator
generatii de preoti, fiind dep~it in istoria tnvatiimantu1ui teo1ogic sibian doar de
patru profesori inainta~i: loan Hania (47 de ani de activitate), Dimitrie Cuntan
(46), Nicolae Neaga (45) ~i Grigorie Marcu (46). Activitatea sa didactica a fost
incununata cu cei opt ani in care a indeplinit functia de decan al Facultatii de
Teologie "Andrei $aguna" a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu(l992-2000).
Activitatea dedascal a fost impletita cu o munca de cercetare ~tiintifica de
exceptie. Parintele Magistro Pacurariu este autorul a 19 lucrari i:n volum (alte trei
lucrari se afla in prezent sub tipar). fu fruntea importantei se aflii desigur
monumenta1a sintezii privind Istoria Bisericil Ortodoxe Romane, redactata in
trei volume, lnsumand peste 1900 de pagini ~i publicata In doua editii (o a treia
se afla sub tipar Ia Ia~i). Este cea mai ampla sinteza de istorie bisericeasca
romaneasca, mult mai completa decat ce1ela1te doua edi!ii apiirute tn secolu1
trecut (avand ca autori pe Nicolae Iorga ~i pe Parintii Profesori G. I. Moisescu,
$t. Lup~a ~i Alexandru Filipa~cu), luand in considerare ultimele rezultate ale
cercetarilor de istorie politica, bisericeasca ~i culturala. Ea a fost precedata de
aparifia unei Istorii a Bisericii Ortodoxe Romane , manual pentru seminariile
reologice , tiparit pana azi in cinci editii (a ~asea sub tipar) ~i in curs de traducere

455
 in limba greaca. Un compendiu almonumentalei sinteze a fost tiparit Ia Chi~inau
(1993) ~i tradus, cu unele ompletari, in limba germana, (este si ngura lucrare pe
aceasta tema tiparita in spaiul german).
0 aWi lucrare de sinteza a Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu prive~te istoticul
Bisericii ardelene (Istoria Bisericii Romane~ ti din Transilvania, Banat,
Cri~ana ~i Maramure~ pana in 1918, cluj-napoca, 1992). De asemenea, a
publicat ~i alte lucrari cu subiecte din Istoria Biseticii Ardelene: inceputurile
Mitropolie Transilvaniei ( 1980); Politica Statului ungar fata de Biserica
romaneasca din Transilvania in perioada dualismului, 1867-1918 (1986),
prima monografie a acestui loca~ monahal; Dona sute de ani de invatamant
teologic Ia Sibiu, 1786-1986 (1987); Revolupa romaneasci din Transilvaoia
~i Banat in anii 1848-1849. Contribupa Bisericii (1995); Carturari sibieni
de altadata, (lucrare insumand peste 700 de pagini , cuprinzand biografiile a
130 de oameni de cultura sibieni; ease afla sub tipar Ia Editura Dacia).
Alte lucrari In volum ale Parintelui Mircea Pacurariu sunt: Basarabia.
Aspecte din istoria Bisericii ~i a oeamullli romanesc (1 993); Sfini daco-
romani ~i romani (in doua edipi, 1994 ~i 2000). 0 carte de capatai pentru
toticei doritori sa cunoasca istoria Bisericii noastre este DictionaruJ teologilor
romani (1996, p.51), singura lucrare de acest gen in limba romana (o noua editie
este aparuta in anul 2002). Ea prezinta biobibliografiile a 720 de teologi. Iar o
carte de suflet, reflectand experianta pastorala a peste trei decenii , este Predici
Ia dominici ~i sarbatori, Ia praznicele imparate~ti ~i ale Maicii Domnului,
ale Srmfilor ~i Ia Sfiop romani; predici ocaziooale ~i Ia iomormantiri.
Pe langa aceste Jucrari, Parintele Magistro Mircea Pacurariu este ~i autorul
a peste 100 de studii de specialitate, tiparite in reviste ~ i lucdiri romane~ti din
tara ~i strainatate, a peste 400 de articole ~i a aproape I 00 de recenzii. Intreaga
activitate ~tii nti fica a Magistrului nostru lnsumeaza peste 700 de titluri cu peste
13000 de pagini tiparite.
Prin remarcabila activitate bisericeasdi, didactica ~i culturala, Magistrul
nostru a fost ales, Ia 24 octombrie 1997, membru corespondent al Academiei
Romane, fiind a! 16lea profesor al ~colii Teologice sibiene care s-a bucurat de
aceasta aleasa onoare. Totodata, a fost cinstiti cu diferite distinctii biserice~ti ~i
laice:Iconom stavrofor (1976), "Crucea PatriarhaJa"(primita de la Patriarhu1
Justin Moisescu, in 1977, ~ide Ia Preafericitul Parinte Patriarh Teoctist Arapa~u,
In 2001); ordinul "Steaua Romaniei"in gradul de ofiter (distinctie oferita de
fostul pre~edinte aJ Romaniei, Emi l Constantinescu); apoi peste 20 de medalii
din partea Patriarhiei Romane, a unor eparhii din tara, a Patriarhiei Moscovei ~i a
Patriarhiei Bulgare.
Acum, la acest ceas aniversar, ii urlim "La MuJp Ani!" cu pace, a~teptand
~i alte realizari spre folosu1 Bisericii ~i a Teologiei Romane~ti.
Lect.drd.Paul Brusanowski

456
 iMPLINIRE SFANTA
P.C. PR. PROF. DR. lOAN I. ICA-SEPTUAGENAR

Exista m viata oamenilor

momente de adueere-aminte, de
lnaltare sufleteasea ~i de bueurie
sflinta prilejuita de tmplinirea unui
anumit numar de ani pe :taga~ul
timpului.
Un astfel de moment este ~i eel
de aeum In care unul dintre
venerabilii ~i distin~ii dascali ai
teologiei romane~ti P. C. Pr. Prof.
Dr. loan I. lea impline~te prin darul
lui Dumnezeu frumoasa ~i aleasa
varsta de 70 de ani.
Prin darul lui Dumnezeu-
zicem- pentru ca insa~i viata este un
dar dat omului ~i fieeare an adaugat
Ia masura varstei se eonstituie intr-un
venerabil dar ce se cere primit,
ln.nobilat ~i fruetificat dupa masura
chemarii ~i a barului fiecaruia.
Este o varsta frumoasa -70
de ani - o varsta Ia care cei ce ajung au un sentiment de multumire ~i de
imJinire dar In acela~ i timp ~i unul de daruire in continuare, in slujba lui
Dumnezeu ~i a semenilor. Parintele profesor loan I. lea se bucura desigur din
plin de aeeasta varsta pe care el a umplut-o zi de zi, an de an ~i ceas de ceas cu
mtdiul teologiei ortodoxe, eu rugaeiunea ~i contemplatia ca ~i eu cercetarea
¢intelor profane.
Pornit de jos, printr-o munca asidua, P.C. Sa a reu~it sa surmonteze toate
incerearile vietii ~i sa ajunga pe cea mai inalHi treapta a slujirii eatedrei
teologice, a celei de profesor universitar ~ide decan al Facultatii de Teologie din
Cluj...-
-: A fost o munca dinamica ~i constructiva, o munca ce a fost imbinata
aiJE~>nios cu rugaeiunea ~i eu sluji~ea Ia Sflintul Altar ca ~i cu studiul Sfintilor
Parinri ai Bisericii, marii lndrumatori de suflete ~ i de con~tiin~e. L-am cunoscut
pe Parintele profesor loan I. lea in anii studentiei, dind J-am avut dascal Ia
Catedra de Bizantinologie ~i apoi Ia eea de Teologie Dogmatica ~i Simbolica de

457
 Ia Sibiu ~i cand ne-a descbis tuturor gustul pentru studiul spiritualitatii bizantine,
pentru istoria dogmelor, ca ~i dragostea fata de studiullimbilor clasice.
Cursurile sale erau cu adevarat pline de duhovnicie ~i de erudirie
teologica, fiind Ia curent cu tot ce aparea 1n orice domeniu al teologiei ~i al
culturii in acea vr~me. Era un om al ordinii, al disciplinei, fructificand orice
minut al orelor de curs ~i dandu-ne sfaturi pentru viata de slujire ca preoti ~i
pastori de suflete.
Uneori exigent, dar drept, parintele profesor ascundea de fapt o inima
mare, in stare sa faca orice sacrificiu pentru ajutorarea cuiva aflat in nevoie.
Era un teolog rafinat, un bun condeier, ani de-a randul ocupiindu-se in
calitate de redactor, de revista "Mitropolia Ardealului" de Ia Sibiu, careia a
reu~it sa-i imprime un stil aparte.
A fost ~i este inca un om cuprins de simtul responsabilitatii, al datoriei
implinite ~i mai presus· de toate un om al smereniei. Niciodata nu l-am auzit
laudandu-se cu fascinanta lui capacitate intelectuaHi, niciodata n-a cautat locul
de frunte nici Ia facultate, nici Ia altar, ci totdeauna in smerenie ~i decenta putea
fi remarcat, motiv pentru care a fost ~i este foarte apreciat de cei care-! cunosc.
L-am intalnit de atatea ori prin librariile ora~ului, in cautarea de noi
aparifii editoriale, prin bisericile din Sibiu sau din imprejurime, unde, 1ntr-un
ungher, in tacere participa Ia S ffinta Liturghie atunci cand nu slujea in sobor. ,De
cateva ori, vizitandu-1 pe neanuntate acasa, l-am gasit cufundat in rugaciune, cu
Psaltirea deschisa, deprindere mo~tenita de Ia parintii sai din Ocna Sibiului,
oameni deosebit de evlavio~i.
Prin intreaga sa viatii, prin contributia adusa Ia dezvoltarea teologiei
dogmatice romane~ti, P.C. Sa ramane un element de valoare al invatamantului
trologic contemporan, dar ~i al ecumenismului pe care 1-a slujit ani de zile In
calitate de mesager al Bisericii Ortodoxe Romane.
Acum, Ia ceas aniversar,li aducem omagiul nostru ~ i in calitate de ucenic,
~ i rugam pe Durnnezeu sa-i harazeasca ani multi cu pace, cu binecuvantare ~i cu
nespuse bucurii duhovnice~ti in slujba ~colii Teologice Romane~ti, a Bisericii ~i
a neamului.
Intru multi ~i fericifi ani!

t VISARION RA~INAREANU
Episcop-vicar
Sibiu

458
Centenarul unor ilu~tri dasdili

PREOTUL PROFESOR SPIRIDON CANDEA

A fost un reputat profesor de

teologie, un apreciat predicator ~i
conferentiar, ctitor al unei biserici
in satul sau natal, un insufletit
patriot. Intr-o vreme era bine
cunoscut in Sibiu, chiar ill afara
cercurilor preo~e~ti , dar azi e
aproape uitat. Ca sa-l scoatem din
aceasta ingraHi uitare, u lnchinam
aceste randuri de omagiere.
Era originar din zona Rupea,
nascut la 18 iulie 1902 In Bogata
Olteana (sau Bogata de Olt), in casa
unor vrednici tarani. Se mandrea cu
originea sa taraneasca, dar ~i cu
parintii sai, al caror tablou 11 tinea ill
mare cinste In casa sa, iar azi este
pastrat de una din fiicele sale. A
racut ~coala primadi confesionaHi de
~ase clase In sat, apoi o ~coala medie
1n Rupea, iar clasele V-VIIIla ~coala norama "Andrei ~aguna" din Sibiu (1919-
1923) - condusa de profesorul Vasile Stan - cu diferenta de liceu ~i bacalaureat
tot in Sibiu . futre anii 1923-1927 a urmat cursurile Academiei teologice
"Andreiane" din Sibiu, fiind coleg cu viitorul episcop de Oradea, Nicolae
Popoviciu.
Proaspat absolvent de Teologie, a fost numit intr-un modest post
administrativ Ia Academia teologica, intre anii 1927-1930. Concomitent, a
functionat ca profesor suplinitor la Liceul "Gheorghe Lazar" (1927/1928) ~i ca
duhovnic la Academia teologidi "Andreiana" (1929- 1930). tritre timp, In 1928,
s-a casiitorit cu fosra sa colega de Ia ~coala ·norrnaHi ~i consateana Elvira Barsan,
fiind hirotonit preot Ia 2 februarie 1929 de catre arhiereul Vasile Stan.
In toamna anului 1930, mitropolitul Nicolae Balan 1-a trimis Ia studii de
specialitate in Liturgica, Pastorala ~i Arta cre~tina la Facultatea de Teologie din
459
 Atena, unde a ramas pana m 1933. Mai fusesera acolo, lnaintea lui, Nicolae
Popoviciu, Nicolae Neaga ~i Dumitru Staruloae, iar tn perioada studiilor sale
crau Ia Atena tinerii teologi Justin Moisescu, viitorul patriarh, Iorgu Ivan, Olimp
Caciula, Dumitru Fecioru, cu care va ramane ill stranse legaturi de prietenie panii
Ia sfiir~itul vietii. Era eel mai in varsta dintre ei, era casatorit ~i hirotonit, fapt
pentru care a plecat Ia Atena cu sotia. Tinerii romani au avut acolo o pleiadii de
mari profesori, intre care Hristu Andrutsos, Sotiriu, Diovuniotis, Trembelas ~i
altii.
In anul universitar 1933/ 1934, a plecat din nou Ia studii peste hotare, de
data aceasta Ia Facultatea de Teologie a Universitatii din Miinchen.
Reintors acasa, ne-am fi ~teptat sa fie incadrat Ia .Academia teologicii
"Andreianii". Dar mitropolitul Nicolae ~i-a dat seama cii pentru a fi un bun
profesor de Liturgicii §i Pastorala, avea nevoie ~i de o "practidi" Ia parohie.
Drept aceea, 1-a numit preot paroh chiar in satul siiu natal, Bogata Olteanii, unde
a activat timp de doi ani.
Abia Ia 1 septembrie 1936 a fost numit profesor suplinitor Ia Academia
teologica "Andreiana" pentru PastoraHi, Omileticii ~i Patrologie. 0 datii cu el a
fast numit, ca profesor suplinitor de Noul Testament, Grigorie Marcu. Dar dupii
doi ani, deci in 193.8, mitropolitul Nlcolae Balan 1-a numit consilier
arhiepiscopesc; in aceastii situatie, pentru a nu l'ntrerupe legiiturile cu Academia,
~i-a piistrat orele de Pastoralii. 1ntre timp, s-a inscris Ia doctorat, Ia Facultatea de
Teo logie din Bucure~ti, La catedra de Liturgica ~i Pastoralii, onorata atunci de
profesorul Petre Vinti1escu; a obtinut titlul de doctor in 1939, cu teza Hristos ~i
mlintuirea sujleteascii a orii$enilor, pe care a tipiirit-o in acela~i an, Ia Sibiu
(302 p.). In aceea~i perioadii, a publicat ~i alte studii de specialitate, intre care
notiim: Pedeapsa depunerii din cler (Sibiu, 1934, 40 p., extras din "Revista
Teologidi", nr. 7-8, 9-10 ~i 11-12 din 1934). Pastora{ia Jamiliei (in "Anuarul
XN a! Academiei teologice "Andreiane" 1937/1938, p. 5-47 ~i extras), Pentru o
mai bunii pregiitire a viitorilor preofi, in "Anuarul Academiei" pe 1938/ 1939, p.
140-155 (~i extras), Secta baptistii fn Romania din punct de vedere istoric $i
na{ional (1939, 32 p.), Botezul de necesitate ( 1940, 36 p.), Din activitatea
pastoralii a IP.S. Sale mitropolitului Nicolae (1940, 62 p.; rezumativ ill volumul
omagial lnchinat mitropolitului Nicolae Balan, p. 11-22), Apostolatullaic (1944,
146 p.).
lmpreuna cu preotul Zosim Oancea, profesor de Religie Ia Sibiu, a
publicat volumul de predici intitulat "Bune vestiri" (1944, 510 p .). Se adaugii Ia
acestea un mare. numiir de articole, predici, recenzii, in "Revista Teologicii",
"Telegraful Roman" ~i alte periodice biserice~ti. Deosebit de interesante ~i de
constructive pentru preoti erau acele "Scrisori'', cu continut pastoral, publicate
in "Telegraful Roman", intre anii 1941-1943, sub pseudonimul "Piirintele
Teofil", acum In curs de reeditare. La 16 iunie 1940, a fost hirotesit protopop
onorar, iar In 1958, iconom stavrofor.
460
 In 1945 Parintele Spiridon Candea s-a relntors defmitiv la catedra. Dupa
ce Academia teologica "Andreiana" a fost ridicata la rang universitar, s-a creat o
catedra de Liturgica ~i Pastorala, pe care a ocupat-o, prin concurs, la 15-16 iunie
1945. A ramas la aceastii catedrii ~i dupii ce Academia a devenit "Institutul
teo logic de grad universitar', panii In toamna anului l968.lntre anii 1949 ~i 1960
a functionat ca "director de studii" (prorector) al Institutului. Fire~te, tot to 1945,
a renuntat Ia postul de consilier arhiepiscopesc.
fu aceasta perioada, a publicat zeci de studii din acela~i domeniu al
Liturgicii, Pastoralei ~i Artei cre~tine, mai cu seamii In revista "Mitropolia
Ardealului" de Ia Sibiu. Retinem doar diteva titluri: Limba veche liturgicii ~i
inovafiile introduse In ea de Biserica ur~itii ("Studii Teologice", nr. 9-10, 1952,
p. 531-560 ~i In extras), singurul studiu tn care s-a abordat o asemenea temii,
Limba veche bisericeascii, factor de unitate nafiona/ii ~i religioasii ("Mitropolia
Ardealului", nr. 9-10, 1957, p. 680-698), Primul Liturghier tiptirit ("Mitropolia
Ardealului", or. 9-10, 1959, p. 722-771), Textul Liturghieru/ui romanesc
publicat de diaconul Coresi ("Mitropolia Ardealului", nr. 1-2, 1960, p. 70-92),
Bra$Ovul, cea mai "minunatii cetate" pentru activitatea diaconului Coresi
("Mitropolia Ardealului", nr. 1-2, 1962, p. 116-132), Diaconu/ Coresi- simplu
tipograf sau traduciitor a/ ciirfilor tiptirite de el? ("Mitropolia Ardealului", nr.
3-6, 1962, p. 325-344). Trebuie notat ca este eel dintai editor al Liturghierului lui
Coresi, primul tipiirit in limba romanii, In 1570, dupii el, cercetiirile au fost
reluate de Alexandru Mare~ (1969).
Alte studii priveau lstoricul ~i structura Liturghiilor bizantine
("Mitropolia Ardealului", nr. 1-2, 3-4 ~i 5-6 din 1959), Pictura cre$linii fn
primele trei veacuri ("Mitropolia Ardealului", nr. 5-6, 1960), Prezentarea Sfintei
Treimi fn arta cre$tina ("Mitropolia Ardealului", nr. 7-8, 1961, p. 446-472),
Cultul cre~tin $i unitatea Bisericii lui Hristos ("Ortodoxia", nr. 3-4, 1963, p.
473-488), Necesitatea unitii{ii pasca/e cre.ytine ("Mitropolia Ardealului", nr. 4-6,
1965, p. 371-418) etc.
N-au fost neglijate nici studiile de Pastorala: Mtirturisirea piicateior
(''Mitropolia Olteniei", nr. 9-10, 1954, p. 456-477), lngrijirea pastoralii a
credincio$iior bolnavi (''Mitropolia Ardealului", nr. 1-2, 1959), Mijloace
pastorale In fafa acfiunilor eterodoxe (in "Mitropolia Moldovei ~i Sucevei", nr.
3-4, 1958), PreoJi ciisiitorifi sau celibatari? ("Mitropolia Ardealului", nr. 9-10,
1961), "Mitropolia Ardealului", nr. 10-12, 1967), la care se adauga multe
articole, predici, traduceri din Sfintii Parinti, recenzii ~i altele. in multe articole
evoca, cu un remarcabil talent literar, figuri de cunoscuti preori de mir de
altadata, care se remarcasera prin implicarea lor In probleme nationale ~i sociale
-j pe care intentiona sa le scoatii intr-un volum. A scris ~i poezii (ramase In
manuscris), de o mare sensibilitate sufleteascii.

461
 A fost ~i un distins conferentiar ~ i predicator. Cand era randuit sa predice
Ia catedralii, se ~tia ca vor fi mul~i credincio~i de fata. Lectiile sale erau foarte
interesante ~i instructive. Nu se pierdea In "teorii" savante sau in ipoteze:
prezenta ceea ce considera ca era absolut necesar unui viitor preot in activitatea
lui de liturghisitor ~i pastor de suflete. in ultimii ani de activitate Ia catedra, de
multe ori lectiile de Pastorala se transformau In lectii de Educatie patriotica, 1n
sensu! bun al cuvantului, con~tient ca studentii sai aveau nevoie ~i de o
asemenea educatie, de care nu avusesera parte In seminariile sau liceele pe care
le urmasera 'in plina epoca comunista. Mul~ se intrebau cum de avea un
asemenea curaj. Dar curajull-a costat, cum vom relata tndata.
A fost un profesor de voca~e, foarte apropiat de studenti, lntelegandu-le
necazurile ~i greutatile, ca unul care provenea din mediul rural, ca ~i ei. Cand
putea, staruia pentru ei, fie Ia acordarea de burse, fie la numirea in parohii; pe cei
mai buni, li recomanda pentru continuarea studiilor. Era prietenos ~ i apropiat de
toti colegii siii profesori, chiar daca unii dintre ei nu faceau parte din "generatia"
fermata de mitropolitul Nicolae Balan, ci venisera Ia Sibiu din alte pa£ti, In 1948
~i 1952. 'In consiliile profesorale, cuvantullui era ascultat intotdeauna cu respect,
~tiind ca vine cu solutiile cele mai potrivite. De regula, a~tepta pana i~i prezentau
toti parerea intr-o anumita problema care era pusa 1n discutie de prietenul sau
Sofron Vlad, rectorul Institutului, dupa care lua cuvantul ~i i~i prezenta punctul
de vedere, acceptat apoi de to~.
Problemele mari ale Institutului, paoli in 1960, cat a functionat ca
"director de studii" (prorector), le rezolva el insu~i, impreuna cu rectorul Sofron
Vlad ~i profesorul Iorgu Ivan. Erau trei "forte" ale Institutului: Sofron Vlad,
conducatorul, Iorgu Ivan, juristul ~i Spiridon Candea "diplomatul" sau, cum
spuneau unii pe atunci - ca ~i astazi -eel care "tragea sforile".
Este bine sa consernnam aici, pentru cei ce vor veni dupa noi, rolul sau in
salvarea Institutului teologic din Sibiu, prin anii 1955. Ministrul Cultelor de
atunci Petre Constantinescu-Ia~i, fost profesor de Istoria artei cre~tine Ia
Facultatea de Teologie din Chi~inau, de unde a fost lnlaturat pentru convingerile
sale comuniste in urma unui rasunator proces, prin anii 1936, voia sa des fiin~eze
Institutul teologic din Sibiu, urmarit sa fie men{inut doar unul, eel de la
Bucure~ti. Se pare ca Patriarhul Justinian a imbrati~at ideea, poate ~i dintr-o
oarecare invidie, caci Sibiul s-a impus Inca de atunci prin seriozitate ~i cinste; in
plus, voia ca 1ntregul invatamant universitar sii fie sub controlul sau direct,
lnlaturand astfel "concurenta" Sibiului. Parintele Candea, secondat de ceilalti doi
"luptatori", Sofron Vlad ~i Iorgu Ivan, ~i-au asumat rolul deosebit de greu de a
salva soarta Institutului. 'Inainte de convocarea unei sesiuni sinodale, In care
urma sa fie dezbiituta problema "Sibiului", a vizitat cativa ierarhi; pe unul -
Sebastian Rusan, mitropolit de Ia~i, ardelean ~i care ii era foarte apropiat - 1-a
a~teptat In gara Ploie~ti, a urcat in tren ~i, pana la Bucure~ti 1-a pus in tema ~i i-a
prezentat toata argumentatia de care trebuia sa faca uz In Sinod. Se pare ca Ia fel
462
a procedat ~i cu mitropolitul Firmilian Marin de Ia Craiova ori cu Vasile
Lazarescu de Ia Timi~oara, care, venind la Bucure~ti pentru lucriirile Sinodului,
au fost contactati in tren de Piirintele Spiridon Candea, rugandu-i sa sprijine
Institutul din Sibiu. ~i astfel, Institutul a fost salvat, caci In Sinod toti s-au
declarat pentru mentinerea lui. Autoritiitile comuniste au batut In retragere.
A avut un rol important ~i in promovarea profesorului Iustin Moisescu in
S:Tantul Sinod. Spuneam mai sus ca se cuno~teau inca din anii studentiei la
Atena. Au ramas prieteni ani in ~i r. Cand Spiridon Oindea avea probleme in
Bucure~ti, de regula se intalnea cu profesorul Iustin Moisescu ~i cu parintele
Alexandru Ionescu, vicarul Arhiepiscopiei Bucure~tilor ~i, dupii 1948, deputat in
Marea Adunare Nationala (care inlocuise Camera deputatilor), ca unul care se
declarase aliituri de muncitorii de Ia Atelierele CFR "Grivita" de Ia Bucure~ti, in
procesul lor din 1933. Mergeau impreunii Ia restaurant ~i eel care pliitea era
intotdeauna Piirintele Candea.
De Ia el insu~i ~tiu cii 1-a prezentat mitropolitului Nicolae Balan pe
profesorul Iustin Moisescu, prin anii 1953 sau 1954, care i-a invitat pe amandoi
la masa, iar Justin a fiicut o impresie deosebitii. Tot Parintele Candea 1-a sfiituit
sa accepte scaunul de mitropolit al Ardealului, indatii dupa moartea
mitropolitului Nicolae Balan (t 1955), de~i Justin era inca "laic". I-a sugerat
alegerea lui Petru Groza, de care era foarte apropiat ~i care, pe atunci, era
;>re~edintele Prezidiului Marii Aduniiri Nationale, deci, in termenii de azi,
pre~edintele tiirii. Panii la alegerea propriu-zisa, din februarie 1956, tot Spiridon
<:andea a fost eel care 1-a initiat pe prietenul sau Iustin Moisescu in problemele
specifice ale unui viitor carmuitor bisericesc in Ardeal. Dupa insdiunarea lui
llistin Moisescu ca mitropolit, in martie 1956, dar mai cu seamii dupii alegerea sa
.:.a mitropolit al Mo1dovei, Ia 3 ianuarie 1957, legaturile lor s-au mai depreciat,
lucru care 1-a afectat pro fund pe Parintele Candea. Dar... "honores mutant
mores!" 0 ultima intalnire a intregului "clan" Candea cu mitropolitul Justin a
J.vut Joe la re~edinta mitropolitana din Ja~i, in 1966, cand s-au depiinat amintiri
dm vremuri demult apuse. De atunci, nu s-au mai vazut niciodatii.
Cu urma~l lui Justin Moisescu Ia Sibiu, mitropolitul Nicolae Colan, a fost
in bune raporturi, caci acesta ii fusese na~ de cununie. Totu~i , nu era atat de
:rult legat suflete~te de el, cum era de Nicolae Balan ~i de Justin Moisescu.
In 1967 a staruit - cat mai putea atunci - pentru alegerea ca mitropolit a
.:olegului sau de profesorat, arhjmandritul Nicolae Mladin. ~tiu ca in primele
.::.mi de pastorire ale acestuia mergea des pe Ia el ~i - cu experienta lui - 11
Indruma In cliferite probleme de conducere, de care Nicolae Mladin era, la
inceput, comple,t strain.
Profesorul Spiridon Oindea trebuie sa fie cunoscut ~i drept "ctitor" al unei
~rici in satul natal, Ia Bogata Olteana. A fost visul vietii lui de a avea In satul
sill o bisericii nouii, in stilul specific al bisericilor lui ~tefan eel Mare ~i Petru

463
Rare~. A pornit la drum in plina epoca stalinista, cand niroeni nu se mai gandea
Ia construirea de biserici, ci dimpotriva, cei ajun~i, cu ajutor strain, la
conducerea tiirii, urmareau distrugerea lor. A fost ales uo Joe frumos, pe o colina
Ia marginea satului, incat azi biserica domina satul. Planurile au fost indelung
gandite ~i lucrate de arhitectul Cretoiu, urmand, cum spuneam, stilul bisericilor
lui $tefan eel Mare! I s-ar putea repro~a doar turla, prea scunda. Lucrarile au
demarat prin 1950. Munca bruta a apaqinut credincio~i lor din sat, care au
contribuit ~i cu bani, pe masura posibilitat:ilor lor materiale, ori cu hrana, pentru
muncitori ~i pictori. Dar subventiile cele mai importantele-a dobandit Parintele
Candea de la Patriarhie, Arhiepiscopia Sibiului ~i alte centre eparhiale, din banii
obtinutti din vanzarea unor calendare de perete, din banii colectat:i cu ocazia
concertelor de colinde date de student:i, de la putinii cred incio~i care mai aveau o
stare materiala oarecum buna, din propriii sai ban i. Mobilierul sculptat
(iconostas ~i striini) a fost Jucrat gratuit in Atelierele Patriarhiei, din dispozitia
Patriarhului Justinian. Povestea odata Parintele Candea ca Patriarhul i-ar .fi
repro~at ca vrea intr-o biserica ruralii "strani imperiale", Ia care parintele i-a
replicat: "In satul roeu :fiecare taran e un lmparat". c'uno~tintele sale de istoria
artei !-au ajutat mult In discutiile pe care le avea cu ahitecpi, pictorii ~i alti
oameni de specialitate. Voia sao picteze In mozaic de Murano, cerand ajutor de
Ia cunoscuta cantiireata romana Virginia Ziani, stabilita in Italia; a cerut sp,rijin
material ~i de Ia Iosif Constantin Dragan ~i de Ia alti romani de peste hotare? dar
glasul lui a riisunat in pustiu. Erau prea bogati ca sa se mai gandeasca ~i Ia
Dumnezeu ~i Ia romanii siiraci din satul Bogata!
Voia o pictura de exceptie, fapt pentru care a intrat in legaturii cu mai
multi pictori de valoare. Din pacate, dupa ce a fost arestat, in 1968, preotul paroh
care a preluat conducerea lucriirilor de constructie a incredintat lucriirile de
impodobire pictorului loanid de Ia InstitutuJ de Arte Plastice din Bucure~ti.
Lucrarea nu 1-a multumit nici pe Piirintele Candea ~i nici pe numero~ii vizitatori
care l~i abat pa~ii spre monumentul de acta bisericeasca de Ia Bogata Olteana.
Sfintirea s-a tacut In 1982, de catre I.P.S. Mitropolit Antonie P lamadeala,
indr-un cadru destul de restrans. A fost prezent ~i Parintele Spiridon Cindea cu
familia, dar nu a slujit, ci a rostit doar un cuvant Ia siar~i t.
In pofida incercarilor unora de a-i contesta meritele in zidirea bisericii din
Bogata, Parintele Spiridon Candea riimane, totu~i, adevaratul "ctitor" ~i
bineraci:itor al ei, caci tara aportul lui, tara subventiile stranse de el, biserica n-ar
fi putut fi construita niciodata.
Am lasat intentionat Ia urma un alt aspect din activitatea sa: implicarea in
viata politica a tiirii, in deceniul al patrulea. Dupa spusele lui, insu~i mitropolitul
Nicolae Balan i-ar fi cerut ca, impreuna cu alti colegi de profesorat, sa se implice
in mi~carea legionarii. ~i a flicut-o cu toatii convingerea, incat a ajuns unul din
frunta~ii mi§ciirii, lucru ce rezulta cu claritate din memoriile prietenului siiu

464
Nistor Chiorean, avocat ~i fost prefect de Sibiu, in cartea "Morminte vii", in care
numele lui Spiridon Candea apare adeseori.
Dupa schimbarile survenite Ia 23 august 1944, a fost nevoit sa paraseasdi
o vreme Sibiul (in anul ~co lar 1944/1 945 catedra de Liturgica a fost suplinita de
colegul sau Grigorie Marcu). A stat o vreme tn Clujul eliberat - dar in care nu se
instaurase mea administratia romaneasca, Ia na~ul sau de cununie, ep iscopul
Nicolae Colan, apoi a ajuns in Maramure~. 0 vreme a fost gazduit de episcopul
Vasile Stat fostul siiu profesor ~i director de Ia ~coala noramlii "Andrei $aguna",
apoi a stat Ia diferiti credincio~i din satele maramure~ene. in memoriile sale (tn
redactarea lor rezurnativa, care mi-a fost accesibila), am retinut cum a fost
arestat de sovietici, la inceputul anului 1945 ~i cum a reueyit sii scape din cazarrna
in care a fost inchis J:mpreuna cu alti romani. Teama cii Maramure~ul va fi
ocupat de sovietici 1-a tacut sa se relntoarca in Sibiu, prin Oradea, unde pastorea
ca episcop fostul sau coleg Nicolae Popoviciu. Profitand de schimbarile
survenite Ia 6 martie 1945, cand sovieticii 1-au impus ca prim-ministru pe
avocatul Petru Groza din Deva, pre~edintele organizatiei "Frontul Plugarilor",
Parintele Spiridon Candea s-a prezentat Ia acesta, solicitandu-i sprijinul. Se
cuno~teau de Ia Sibiu, caci Petru Groza era de multii vreme membru tn Adunarea
eparhialii a Arhiepiscopiei Sibiului. $ i, tntr-adeviir, Petru Groza 1-a ajutat pe
Parintele Spiridon Candea, dar ~i pe colegul sau, Parintele profesor Liviu Stan.
Si astfel, Spiridon Candea a ajuns curand "consilier tehnic" in Ministerul
Cultelor (1945-1948) ~i tot in 1945 titularizat Ia catedra de Liturgica ~i Pastorala,
iar in 1949 numit ~i "director de studii" (prorector), iar Liviu Stan a avut lntr-un
timp aceea~i calitate de "consilier" to Ministerul Cultelor, fiind transferat de Ia
Sibiu in toamna anului 1948, ca profesor Ia Institutul teologic din Bucure~ti. lata
rum " Dumnezeu lucreaza prin oameni", dar ~i cum au ~tiut sa-~i
schimbe ... culoarea politica.
Ne povestea adeseori Parintele candea de o lntamplare nostimii petrecuta
laBucure~ti, in cursu! anului 1945. Se plimba seara cu Parintele Stan pe una din
mazile Capitalei, imbracati cu pardesie negre, cu paliirii negre, amandoi avand
$i barba, dar nimeni n-ar fi banuit ca sunt preoti, mai ales ca In Bucure~ti toti
K!lblau in reverenzi. 0 femeie tocrnai tragea obloanele de Ia fereastra, vazandu-i
imbracati a~a, nu ~i-a putut imagina ca sunt preoti, drept care le-a adresat
cm;ntele deloc ecumenice: "Ptiu, fire-at.i ai d ..... , de jidani!"

"Declinul" Parintelui Candea a inceput In anul 1960, cand fo~tii demnitari

en Departamentul Cultelor i-au desfiintat postul de prorector. Cu toate ca era
~tient ca nu este agreat ~i ca nu i se ierta politica din trecut, se comporta cu o
~ !ipsa de prudent!. intr-o vreme cand mai zaceau in 1nchisorile comuniste
lliitia oameni politici ~i intelectuali de mare prestigiu ai Romaniei interbelice,
ftrintele Candea i~i permitea sa critice actele regimului ~i pe frunta1jii Partidului

465
 Comunist, nu numai in discutii particulare, ci cniar In sala profesorala, iar
studentilor le tinea adevarate lectii de "patriotism luminat", dragoste de neam ~
de tara. tin minte ca intr-o pauza a intrat in sala profesorala ~i, de-a dreptul
indignat, a exclamat: "Mai fratilor, ce ru~ine pentru tara asta! Chivu Stoica
(pre~edintele Consiliulul de Stat, n.n.) nici acum nu ~tie sa citeasca! Nu l-ap
vazut Ia televizor?" Toti cei prezenti au incremenit ~i nimeni n-a lndraznit sa
intervina lntr-o asemenea discutie.
Totul a mers pana intr-o zi. La 23 octombrie 1968 - Ia patru ani dupa
eliberarea tuturor detioutilor politici - o veste incredibila a pus uimire pe top
prietenii ~i cunoscu~i sai, mai cu seama pe oamenii Bisericii: Parintele Spiridoo
Candea a fost arestat! A fost incltis ~i anchetat aproape un an, Ia Sibiu ~i Alba
Julia. In casa i s-a racut o perchezitie amanuntita, !neat s-au spart pe alocun
peretii, ca sa fie gasite documente compromi!iitoare, iar in gradina s-a sapat paoa
~i Ia riidacina copacilor, ca sa se caute dolari!
A urmat - Ia Securitatea din Sibiu - anchetarea multor profesori, preoti
studenti teologi, cele douii fiice cu sotii lor, ba chiar ~i prietenii acestora. Cei mcu
multi au negat orice acuzatii, dar imediat li se punea inainte o banda pe care erau
tnregistrate propriile lor cuvinte, meat trebuiau sa recunoasca ca ~ i ei se
declarasera, lntr-un fel, impotriva regimului. Am fost chernat ~i eu, in vreo tre1
randuri, sa dau declaratii. dar, spre indignarea anchetatorilor, am raspuns nurncu
cu "nu ~tiu", " n-am vazut", "n-am auzit". Norocul meu fusese ca 1n perioada
anterioara arestarii sale, imi pregateam teza de doctorat, meat nu prea aveam
timp de vizite, de~i in 1966, prin casatorie, am devenit ruda cu el, fund acum
cumnat cu una dintre fiicele sale. La proces, au fost chemati in fata instantet
cativa dintre colegii lui (Sofron Vlad, Iorgu Ivan, Isidor Todoran, loan Beju
~.a. ), care au ~tiut sa d'ispunda in a~a fel, !neat sa nu-~i acuze fostul coleg. Doar
doi n-au rezistat - oarneni In care Parintele Spiridon Candea a avut incredere
deplina -]neat depozitiile lor au fost retinute ca acuzatii. Un al treilea, prietenul
sau de o viata, preotul Petru Fan din Turda~, langii Orii~tie, a dat -Ia ancheta- tot
declaratii acuzatoare, ceea ce 1-a afectat foarte mull pe Parintele candea - aflat in
inchisoare -, dar ~i pe membrii familiei, cand i-au vazut dosarul. Dar spre
surprinderea tuturor, in fata instan~ei Parintele Fan a retractat totul, spunand ca
declaratiile i-au fost dictate de maiorul anchetator. Abia dupa eliberare le-arn
povestit membrilor famili ei cii doar cu cateva zile inaintea procesului l-am
intalnit lntamplator pe Parintele Fan - prieten ~i cu parintii mei - greu afectat de
cele fiicute, pe care l-am sfiituit sa dea dovadii de curaj In fata instantei ~i sa
declare ca depozitiile sale anterioare au fost luate sub presiune ~i cu amenintari.
~ i astfel, Piirintele Fan nu ~i-a incarcat sufletul cu un piicat in fata lui Dumnezeu
~i a prietenului siiu de o viata, iar muncitorii chemati sa asiste Ia proces s-au
putut convinge u~or cum decurgeau procesele in Romania socialism. Parintele
Spiridon candea a prirnit o condamnare de trei ani, dar care s-a redus la un an,
intrucat, conform legislatiei de atunci, celor trecuti de 60 de ani li se reducea
466
pedeapsa Ia o treime. A dimas deci un singur an, timp in care s-a scurs ancheta,
inceputa cbiar de Ia arestare.
Reintors In familie, a fost nevoit sa-~i cearii pensionarea. Se despaqea
astfel, de catedra sa ~ i de Facultatea pe care o salvase ellnsu~i de Ia desfiintare.
Evitat de multi, chiar ~ide unii care se bucurasera de sprijinul sau, neacceptat Ia
festivitatile care aveau Joe Ia Institut, urmiirit In permanenta de Securitate, ~ i-a
gasit refugiul In citit, in intocmirea de predici, in vederea tiparirii lor, ~i In
redactarea memoriilor. Din nefericire, ~i acestea au avut o soarta trista. Deschis
Ia suflet cum era de obicei, spunea tuturor di-~i scrie memoriile. Cand au fost
lncheiate, a venit Securitatea ~i i-a luat patru exemplare, iar fiica sa a fost
constrlinsa sa II dea ~i pe al cincilea. Nu ~tiu daca va mai fi posibil sii fie
recuperate vreodata. Dupii disparitia acestora, a rnai scris un rand de memorii,
rezumativ, in ultimii ani ai vietii, care mi-au cazut ~i mie in mana. Nu aveau
vigoarea ~i frumusetea literara a celor dintai, totu~i, contin multe lucriiri
interesante despre evenimentele din anul 1945 ~i despre oamenii pe care i-a
cunoscut, in spetii ierarhi.
Ultimii ani din viata au fost foarte tri~ti. Fiica cea mica, cu to~i membrii
familiei, a riimas in Germania, in 1982, uncle locuie~te ~i azi, dupa un lung
periplu de I 2 ani, tocmai in Jndia. Cei doi copii ai celeilalte fiice au urmat
acela~i drum, traind ~i azi 'in Germania. Sotia sa, doamna Elvira, care a stat
aHituri de e] peste 60 de ani, a murit Ia Sibiu in 1987. Piirintele Candea a dima·s
singur, ingrijit de familia doctorului llie Craciun, azi profesor Ia Facultatea de
Medicina din Sibiu, ciiruia i-a vandut casa din strada Mara~e~ti, o cHidire intr-un
stil aparte, maur, se pare, dupa cum viizuse In Arena. A murit ~i el acolo, Ia 15
noiembrie 1990, Ia aproape un an dupa izbavirea tarii de sub regimul comunist.
Initial, dorise ca atat el, cat ~i sotia, sa fie ingropati in biserica ctitoritii de
el in Bogata. Dar ridicand pretentii asemanatoare ~i preotul-paroh - care i-a
cauzat destu le neplaceri in anii de zidire a bisericii - a dispus sa fie ingropat,
impreuna cu sotia, In morm~ntul pe care ~i 1-a pregatit inca fiind in viatii, In fata
bisericii ctitorite de el. A fost prohodit In catedrala mitropolitanii din Sibiu, apoi
dus Ia Bogata. Cortegiul funerar era intampinat de multi credincio~i din satele
situate intre ~ercaia ~i· Rupea, ~tiind cine a fost preotul ~i profesorul de teo Iogie
Spiridon candea. La Bogata, membrii familiei, care continua sa se intereseze de
biserica parintelui lor, incearca sa infiinteze un muzeu memorial, cu multe
icoane pe sticla pe care Piirintele Spiridon Candea - con~tient de valoarea lor -
le-a strans in decursul vietii. Bogata Olteana ar putea deveni un sat-muzeu al
spiritualitatii ortodoxe romane~ti pe "valea Bogli-fii". Ar fi un frumos omagiu
care s-ar aduce celui mai distins fiul al acestui stravechi sat romanesc.
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

467
 PR. PROF. DR. DUMITRU BELU
in anul 2002, Ia 21 noiembrie, s-a
implinit un secol de la na~terea preotului
Dr. Dumitru Belu, eminent profesor de
Teo Iogie ~i pilduitor sluj itor al lui
Dumnezeu ~i al Bisericii. Cu acest prilej
ne simrim indreptapp sa dam ascultare
cuvinte lor Sf. Apostol Pavel, care ne
indeamna: "Aduceti-va aminte de mai-
marii vo~tri, cei care v-au grait voua
cuvantul lui Dumnezeu, urmati-le
credinta." (Ev. 13, 7)
Preotul profesor a vazut lumina
zilei in localitatea Greceanca, judetul
Buzau, intr-o familie de agricultori cu
sanatoase traditii cre~tine ~i cu un
profund cult pentru familie ~i pentru
indeplinirea lndatoririlor ob~te~ti . Piirintii
lui, loan Belu ~i Stana, nascuta Zachiu,
erau de conditie modesta. Dumnezeu i-a
binecuvantat insa cu o alta bogatie; casnicia lor cunoa~te darul divin a 11 copii,
dintre care doi baieti au trecut la cele ve~nice inca din frageda copili:irie. Cei
noua riima~i in viatii, ~apte baieri ~i doua fete, s-au afirmat ca persoane
onorabile, producand satisfacpe deplina piirinfilor. Fratele Gheorghe va conduce
gospodaria parinteasca; Vasile cu sotia vor deveni invatatori; Eugen cu sotia -
functionari etc. Dumitru, al treilea nascut, urea Ia demnitatea de profesor
universitar datorita talantilor primiti din partea lui Dumnezeu §i datoritii
stdiduintelor sale ~i zelului neobosit de a dobandi un bagaj cat mai bogat de
cuno~tinte din cat mai multe domenii, ~i mai ales din tezaurul ·invatiiturilor
revelate.
~coala primara o urmeaza In satul natal, evidentiindy.-se ca un elev
deosebit de con~tiincios ~i cu un ascutit spirit de observafie, ceea ce i-a atras
aprecierea colegilor.
Din dorin~a de a ajunge preot, urmeaza cursurile Seminarului Teologic
"Chesarie" din Buzau, absolvindu-le 'In anuJ 1923. ~i Ia Seminar s-a remarcat ca
un elev deosebit de studios ~i de docil In respectarea conduitei morale, fapt
remarcat atat de profesori, dit ~i de colegi.
Diploma de Seminar i-a dat dreptul de a-~i continua studiile teologice,
ceea ce a ~i lacut, inscriindu-se in toamna anului 1923 Ia Facultatea de Teologie
a Universitat]i din Cemiiufi. Aici gase~te un larg camp de studii d iruia i se
dedicii cu toate puterile suflete~ti. $i mai are ~ i fericita ocazie de a !ega prietenie,
468
asemenea Sfintilor Trei Ierarhi in Atena, cu viitorii straluciti teologi: $tefan
Lup~a - istoric de frunte a! Bisericii noastre, ~i Duroitru Staniloae - eel mai de
seama dogmatist al Bisericii Ortodoxe.
L-au preocutat toate disciplinele teologice, dar mai ales cele din sectia
sistematica ~i practica. Dovada o constituie faptul eli titlul de Licentiat In
Teologie 1-a obtinut Ia catedra de Teologie Morala cu lucrarea intitulata
"Caracterul moral", lucrare ramasa i'n manuscris, dar apreciata (in 1927) cu
calificativul maxim.
D upa cum permitea regulamentul Facultiitii de Teologie pentru licentiatii
eminenti, tanarul Dumitru Belu urmeazii ~ i cursurile de doctorat In Teologie.
Dupa examenele riguroase, in_ 14 noicmbrie 1929, susrffie teza de doctorat
intitulata "Hristologia Parintilor Apostolici", Ia profesorul Vasile Loichita,
lucrare ramasa de asemenea netipiirita, cu exceptia unui singur capitol intitulat
"Hristologia lui Ignatc Teoforul", aparut In Revista Teologicii din Sibiu, Nr. 6-
7/1931.
Dand curs parca indemnuiui Sf Vasile eel Mare, cuprins in Cuvc2nt ciitre
rineri, de a se informa multilateral, ~i In dorinta de a-~i largi orizontul
cuno~tintelor, taniirul teolog doctor Dumitru Beht a frecventat ~i cursuri Ja
Facultatea de Litere ~i FiJosofie ~i chiar a sustinut ~i examene Ia Etica,
Pedagogie, Sociologie ~i Estetica, pe care le-a promovat cu distincfie.
Datorita vocatiei sale pedagogice, dublate de o bogata zestre sufleteasca ~i
spirituala, conducerea bisericeasca 1-a apreciat acordandu-i mai multe slujiri
didactice ~i administrative: a fost profesor suplinitor Ia Seminarul Monaha1
}leamru (I septembrie 1927 - 1 septembrie 1928), ~ef de birou administrativ Ia
Episcopia Balti ( 1 martie 1930 - 15 sept. 1930), profesor sup! initor la Seminarul
Ylonahal Cernica (15 sept. 1930 - 31 august 1936), profesor suplinitor Ia
Academia Teologica Ortodoxii Roma11a din Oradea (1 sept. 1936 - 1 august
L937) la catedra de Teologie Dogmatica, Simbolicli, Sectologie, limba greaca,
profesor titular provizoriu Ia Academia Teologica din Oradea pentru Teologie
~orala ~i Drept bisericesc (1 august 1937 - 1 august 1940), profesor titular
definitiv Ia Academia Teologica din Oradea - Timi~oara (I august 1.940 - 31
decembrie 1947) Ia catedra de Teologie MoraHi, Sociologie, Pedagogie ~i Istoria
Pedagogiei, bibliotecar Ia Academia Teologica din Oradea (2 Jioienibrie 1942 -
31 decembrie 1947).
In anul 1936 intervine o schimbare benefica in viata tanarului distins
teolog, el devenind arde1ean prin caslitoria lncheiata cu Gelmira Maria ~chiau,
din Miercurea Sibiului.
Dupii instaurarea noului regim politic (30 decembrie 1947) a urmat ~i
reorganizarea invatamantului teologic. in locul Academiilor ~i FacuJtatilor de
Teologie s-au organizat doar doua Institute Teologice de Grad Universitar In
Bucure~ti ~i Sibiu. Fo~tii profesori de Ia academii ~i facultati au cunoscut sorti

469
 diferite (pensionari, incadrari Ia parohii sau in aparatul administrativ bisericesc).
Preotul Prof. Dumitrul Belu a avut ~ansa sa fie lncadrat pe postul de
Conferentiar pe langa catedra de Catehetica ~i Notiuni de Pedagogie Modema de
Ia Institutul Teologic Universitar din Sibiu, incepand cu I sept. 1949 panii la 1
sept. 1952, iar de Ia aceasta data va ocupa in calitate de profesor titular catedra
de Omiletica, Catehetica ~i Notiun i de Pedagogie Modernii panii la data de 1
octombrie 1968 cand se pensioneazii.
In afadi de munca la cateddi, profesorul Dumitru Belu a desfa~urat ~i o
intensa activitate social-bisericeasdi ~i administrativa: deputat in adunarea
eparhiala a Episcopiei Oradea ( 1938 - 1948), director al invatamantului religios
din Ministerul Cultelor (1 iulie 1945 - l octombrie 1945), membru in Comitetul
Consultativ pe langa Bibiotcca Municipiului Timi~oara (1942 -1947), membru in
Comisia Arhiepiscopiei Sibiului pentru conferintele de orientare ale preotilor,
membru al Sindicatului Corpului Didactic din inviitamfmtul superior din
Timi~oara (1944- 1947).
S£anta taina a preotiei a primit-o la 28 februarie 1938 pe seama. Catedralei
din Oradea. S-a bucurat de toate distinctiile biserice~ti.
Trecerea sa la cele ve~nice a avut loc la data de 5 sept. 1980, intampinat
fiind in fmpiira{ia cereasca, pe langa un cor ingeresc, de unica sa fiidi, Corina-
Adriana - Gelmira, studenta, casatorita cu studentul Dan Giurgiu, decedata in
anii studentiei.
Personalitatea preotului prof. Dumitru Belu a fost omagiata de preotul
profesor doctor Dumitru Abrudan, prorectorul Institutului Teologic Universitar
din Sibiu, de preotul prof. Die Moldovan in numele lnstitutului Teologic
Universitar din Bucure~ti ~i de catre preotul prof. Dr. Sofron Vlad, in calitate de
co leg de catedra ~i prieten apropiat.
Ceea ce caracterizeaza pcrsonalitatea unui om nu sunt functiile ocupate ~i
distinctiile primite ci liisamantul spiritual consernnat in lucriirile ce formeazli
opera stradaniilor sale, inchinate implinirii idealului cre~tin ~i preotesc. in acest
sens, opera prof. Dumitru Belu este foarte bogata. Ea se compune din studii,
conferinte, recenzii, tratate ~i traduceri. E le 1nsumeaza peste 380 de titluri ~i
avem in vedere doar pe cele publicate. Din plicate, tratatele sale de pedagogie,
Catehetica ~i Omiletica, n-au vazut lumina tiparului. 0 lista sumara cu lucrari
elaborate a fost publicatli chiar de autor ·sub titlul: "Preocupari fi studii de
Pastora/ii, Omiletica fi Cateheticii" In revista Studii Teologice nr. 5-6/1968,
studiu prilejuit de aniversarea a 20 de ani de slujire ca patriarh a P. F. Justinian
Marina. Yom prezenta ~i noi in anexa titlurile celor mai semni:ficative studii ale
acestui autor.
in continuare evidentiem cateva din contributiile de seamli pe care le-a
adus Ia aprofundarea studiului Omileticii ~i Cateheticii.
intrega sa activitate In acest domeniu s-a axat pe un raspuns cat mai
convingiitor la intrebarea: A propovadui. ce inteles are? Raspunsul a aparut in
470
 revista M. A. nr. 3-4/1959 (pag. 263 - 276). Pe temeiul acestuia, In cursu! de
Omiletica, dupii partea introductivii, piirintele prof. abordeaza urmatoarele teme:
A.Functia omiletica a cuvantului, precizand ca ~i cuvantul omiletic are un
caracter dialogic (Dumnezeu- om), fiindca ~i el comunica idei, sentimente etc. ~i
pretinde totala aderenta, dar are ceva specific, ~i anume cuvantul omiletic este
purtiitor de bar, harul credintei.
B.Predica nu este o 1n~iruire de texte biblice ~i nici o parafrazare a lor, ci este o
interpretare, aprofundare ~i aplicare a acestora Ia viata concretii a ascultiitorilor.
C. Predica m procesul mantuirii are un rot deosebit de mare, fiindca prin
intermediul ei se realizeaza doua din condi~iile mantuirii: credinta ~i faptele
bune. 1n acest sens Sf. Pavel spune: "CredigJa vine din predica auzita." (Rom.
10,17). Cuvantul predicii, patrunziind In sufletul ascultatorilor, nu ramane pasiv,
ci prin harul care ii este propriu continua sa lucreze lnviorand, luminand $i
orientand viata credincio$ilor spre plenitudine. Sf. Pavel spune: "Evangbelia este
puterea lui Dumnezeu spre mantuirea oricui care crede" (Rom. 1, 16).
D. 1n Ortodoxie, functia omiletica a cuvfmtului este strans legata de
functia lui liturgica. Predica nu se substituie Sf. Taine, ca in Protestantism, ~i
nici nu le face de prisos. Predica ne cheama, ne aduce la Hristos, ne pune in
legatura cu El; Tainele ne unesc in chipul eel mai strans, fiintial c'u El.
Pentru prof. D. Belu predica este actualizarea activitiitii profetice a
Mantuitorului. De~i i n ordinea importantei locul prim m procesul mantuirii i1
ocupa slujirea arhiereasca a Mantuitorului, in ordinea desra~urarii locul prim 11
detine activitatea invatiitoreascii, confirmatii ~i de porunca: "Mergand invatati
toate neamurile... " (Matei 28, 17).
Propoviiduirea sistematica ~i temeinicii a Evangheliei poate fi tmplinita
oumai de persoane cu vocatie preoteasca ~i care trebuie sa intruneasca lnsu~iri
suflete~ti, religios-morale, pregatire teologica, cultura generala, talent oratoric ~i
prestan~a ftzica. Dintre msu~irile suflete~ti prof. D . Belu mentioneazii:
inteligenta patrunzatoare, sensibilitate fina, imagina~ie vie, memorie buna ~i
..-ointa energica. Calitatile religios-morale pretinse preotului sunt: convingerea
puternica despre adevarul total ~i definitiv al dumnezeie~tilor Evanghelii,
_ conv.ingerea ca in afara comuniunii cu Hristos, f1fea omeneasca ramiine cu un
minus esential. Predicatorul adanc convins de adevarurile invataturii revellite
este zelos, e mereu preocupat de ceea ce trebuie sa spuna, traie~te viu
sentimentul ca prin el vorbe~te Iisus Hristos ln~i. Convingerea modeleaza ~i
fizic pe propovaduitor !neat, privindu-1, iti po~i da seama de acea unda de evlavie
care 11 aureoleaza. El propovaduie~te nu numai cu cuviintul ci ~i cu exemplul
nefii sale de fiecare zi.
Dintre calitatile morale, parintele prof. Belu menrioneaza la Joe de frunte
mbirea cre~tinii care este agapicii, adica cea care se aplead'i dezinteresat asupra
mruror spre a-i ridica, imbarbata, mangaia ~i sprijini in efortul lor spre

471
 plenitudine. Alte calitati morale ce stau in legatura cu iubirea cre~tina sunt:
onestitatea, bunatatea ~i pruden~a, virtu~i apreciate chiar ~i de necre~tini.
Pregatirea profesionala sau teologica are tn vedere insu~irea temeinica a
tezaurului revelatiei divine, consemnat In Sf. Scriptura ~i Sf. Traditie. La aceasta
se mai adauga toate disciplinele ce se propun in cele patru sectii de studiu ale
Teologiei.
La temeinica pregatire teologica, viitorul predicator va mai adauga o cat
mai bogata cultudi generala, care il va feri de deformare profesionaJa ~i-1 va
ajuta sa se apropie mai u~or de oameni. La aceasta se mai cere talent oratoric.
adica daruJ vorbirii, ~i prestanta fizidi, concretizata tn aspect agreabil ~i
robustete fizicii.
0 alta problema legata de propovaduire abordata de parintele Belu a fost
cea legata de obiectul sau tematica propovaduirii. Ea sta in stninsa legatura cu
parerea unora dintre cre~tini, care sustin ca intr-o predica se poate vorbi despre
orice, cu exceptia lucrurilor contrare Cre~tinismului ~i Bisericii, iar altii s-au
pronuntat categoric, ca obiectul predicii nu-l pot constitui decat invataturile strict
religioase. Prof. Belu considera ca ambele pozitii sunt exagerate ~i propune ca o
predica sa fie ca o reteta. Dupa cum medicul In reteta pe care o prescrie ou
pome~te numai de Ia cuno~tinte le sale medicale ci ~i de Ia starea reala a
bolnavului, tot a~a ~i predicatorul nu trebuie sa porneasca numai de Ia
cuno~tiotele sale religioase, ci ~i de la starea realii a credincio~ilor, de la su:fletul
~i de Ia conditiile lor de viata. Respectand aceasta convingere ~i porunca
Mantuitorului: "Mergand lnvatati ...toate cate am poruncit vouii" (Matei 28, 19-
20), piirintele Belu af~.rma ca obiectul predicii il constituie Evanghelia, adica
cuvantul revelat a! lui Dumnezeu, cu toate premizele ~ i consecintele, cu toate
harurile ~i darurile sale, iar ca lndreptar calauzitor ne ofera indemnul: "Predicam
despre tot ceea ce prive~te mantuirea ve~nica a pastoritilor, adicii predicam
intreaga invatiiturii descoperita de sus".
Revelatia divina ofera spre propoviiduire 'invataturi de credinta legate de
Dumnezeu in Treime, invatatura cre~tina despre lume (despre motivul ~i scopul
createi ei), despre om (coroana a creaturii divine), despre mantuirea prin Iisus
Hristos, despre Biserica, cultul Bisericii, disciplina care trebuie sa stapfuleasca In
comunitatea cre~tinilor, ~i despre viata cre~tinilor in societate.
Tematica propovaduirii cre~tine se afla consemnata In Sf. Scriptudi ~i Sf.
Traditie, denumite ~~ Izvorul Scripturistic al Propovaduirii insotit de eel Patristic,
fiinca Sf. Parinti constituie modelul de interpretare ~i de comunicare autentica a
continutului revelational. 1n acest sens autorul considera ca izvoare de prim rang
ale propovaduirii cultul divin, Aghiografia, lmnografia, lconografia Ia care se
adauga ~i izvoarele: istoric, social, pastoral, cultural ~i economic.
in preocurarile sale omiletice, preotul prof. D. Belu accentueaza aportul
predicii in actul mantuirii ~i se preocupa ~i de ac~iunea cuvantului revelat ~i
propoviiduit asupra sufletului omenesc In netezirea caii de apropiere ~i
472
comuniune cu Dumnezeu. E vorba de un fel de tehnologie ~i elaborare a predicii
privind scopul predicii care consta in:
a) Lrninarea mintii in vederea na~terii sau producerii credintei. k acest
sens, preotul predicator se folose~te de expunere ~i explicare. Expunerea este
desra~urarea lnvataturii in spiritul traditiei, dar lua nd in considerare ~i
imprejurari le noi de viata ale credincio~ilor. Ea trebuie sa fie clara ~i temeinica.
Expunerea merge mana in mana cu explicarea, iar a explica o invatatura de
credinta inseamna a-i arata cat mai clar cu putinta cuprinsul, trasiiturile
caracteristice, originea divinii ~i necesitatea ei pentru mantuire, necesitatea de a-i
detennina pe credincio~i sa nu riimanii Ia simpla lntelegere ~i receptare a
invataturii, ci sa faca din ea izvor de viata noua. Acest lucru impune preotului
predicator sa staruie In formarea convingerii la ascultatori, eli invatatura
transmisa prin predid i este adevii.ruJ divin curat.
Pentru a convinge pe pastorip de adevarul celor propovaduite, preotul se
va folosi de dovezi, pentru ca prin intermediul lor se elimina orice indoiala
legata de adevarul respectiv. Dovezile pot fi luate din ratiune, din experientii ~i
din autoritate. Dovezi le rationale sunt cerute de faptul ca unii credincio~i sunt
mai sensibili Ia argumente de ordin rational decat la cele din autoritate. Chiar ~i
Sf. Scriptura conpne dovezi rationale.
Dovezile din experientii sunt fapte triiite care pot confirma sau infirma
inviitiitura transmisa prin predicii. E le pot fi luate din experienta proprie, din
experienta parohiei, din experienta Bisericii ~i chiar din experienta general
mnanii.
b) Mi ~carea sau incalzirea inimii urmeazii in predica dupa luminarea
mintii deoarece ca~tigarea afectivitiitii, a inimii, de partea invataturii acceptatii
mintal poate indupleca mai u~or voin~a sa puna in practica invatatura respectiva.
C.a mij loace vor fi folosite intonatia cu care roste~te preotul predica, ~inuta
preotuJui ~i precizarea importantei i'nvataturii respective pentru viata de fiecare
n in societate.
c) fuduplec$Uea vointei ascultatorilor pentru trecerea in via\2 a invataturii
respective se realizeaza prin personalitatea preotului, dar mai ales prin
nlorificarea de motive. Motivele sunt judecati care trecute prin sensibilitatea
CIVantatorului ~i a ascultatorilor ii pot determina pe ace~tia sa siivar~easca ceea
~ se pretinde de la ei. Primul motiv, in uz omiletic, este iubirea fa\2 de
Domnezeu, fatii de oameni ~i fata de sine, avand ca exemplu iubirea divina. Mai
poate fi utilizat motivul rasplatirii (fericirea sau pedeapsa ve~nicii).
Pentru o propovaduire temeinica ~i cu reale foloase e necesara nu numai
pnerea de sus, puterea primita de Sf. Apostoli in ziua Cinzecimii, ci ~i o
firegiitire temeinica. in acest sens, profesorul D. Belu a preconizat in studiile sale
• pregiitire departatii ~i una apropiatii pentru predica.

473
 1. Pregatirea departata trebuie sa lnceapa cat mai de timpuriu, adica din
clipa In care s-a hotiirat un tanar pentru preotie. Taniirul respectiv trebuie sa-~i
orienteze cu perseverenfa intreaga sa pregatire in aceasta directie, adica tn
dezvoltarea judeditii, pentru ca materialul necesar intocrnirii unei predici nu
poate fi adunat Ia voia intamplarii ~i nici nu poate fi oferit tara o prealabila
prelucrare. Materialul predicii trebuie patruns, triat ~i prelucrat pe firul unei idei
centrale In cadrul unui tot unitar ~i In raport cu un scop precis.
Gandirea logica este nccesara in orice domeniu. La predicator se impune
cu atat rnai mult cu cat el trebuie sa convinga neaparat pe ascultatorii sai de
adevarul celor propovaduite, de necesitatea absoluta pentru viafa lor
plenitudinarii a tnvataturilor Evangheliei. Pentru formarea ~i dezvoltarea gandirii
logice pot fi utilizate multiple cai sau procedee:
a) Lectura temeinica cu momente de reflectie ~i meditatie a unor opere de
referinta tacand discemamant lntre ceea ce este esential ~ i ceea ce este secundar.
intre ceea ce este bine argumentat ~i ce nu.
b) 0 memorie bine dezvoltata pentru ca ea este o functie psihidi menita sa
puna Ia lndemana cuvantatorului materialul de care are nevoie Ia tntocmirea unei
predici; idei, citate, fapte, aseroanari, irnagini etc. Ea este ca un rezervor bogat
din care predicatorul poate scoate cand are nevoie material ul potrivit pentru
cuvantarile sale.
c) Studierea sistematica a Sf. Scripturi ~i Sf. Traditii din care ~i va culege
materia lui necesar pentru predica.
d) Dobandirea unui vocabular bogat ~i a unui stil cat mai ales. Lucrul
acesta se poate obt)ne prin citirea operelor autorilor c lasici, prin studiu ~i
exercitiu perseverent. Dictia ~ i vorbirea corecta, gramaticala dovedesc respect
fata de lnviitfitura revelata ~i propovaduita prin predica, respecf-.fata de
ascultatori ~i respect fata de persoana proprie. Gre~e lile de limba scad autoritatea
predicatorului ~i eficienta lirnbii.
e) Cuno~terea temeinica a normelor de lntocmire ~ i rostire a predicilor.
Aceasta se poate dobandi prin studii de- specialitate ~i prin consultarea Tratatelor
de Omiletica.
f) Exercitii de redactare a unor cuvantari biserice~ti , care pot porni de Ia
imitarea unor cuvantatori vestiti, pe ideile dirora sa-~i brodeze cuvantarea
personala. De real folos este ~i mcercarea de a lua cuvantul Ia conferinte sau
lntruniri religioase. Foarte utila este ~i meditatia. Reflectia pcrsonalii dezvolta
capacitatea de gandire ~i personalitatea religios-moralii a viitorului preot.
2. Pregatirea apropiata a predicii
Predica se cuvine sa fie rostita Ia o anumita data in legatura cu momentul
liturgic a! anului bisericesc. Pentru reueyita acesteia este necesara nu numai o
pregatire generala ci ~i una speciala, care sa tina cont de imprejurarile de timp,
de persoane ~i de Joe. Daca In imprejurari obi~nuite pot fi potrivite mai multe

474
 subiecte, in altele trebuie sa se tina seama neaparat de tema care o dicteaza
imprejurarile insele. De exemplu, intr-o sarbatoare obi~nuita se poate alege intre
o tema sau alta, insii nu poti proceda tot a~a in lmprejuriiri speciale, cum ar fi
acelea prilejuite de o catastrofli, un cutremur, o revarsare de ape. Asemenea
intampliiri extraordinare iti impun tema dictatii de cazul respectiv.
in ceea ce prive~te strangerea materialului documentar pentru elaborarea
cuvantiirii, preotul profesor de care ne ocupam recomanda sa fie respectate
urmatoarele norme:
a) Cuvantiitorul sa fie patruns de sentimentul seriozitatii, al respectului ~i
raspunderii ce-i revin ca propovaduitor al cuvantului ~i mijlocitor al mantuirii
ascultiitorilor.
b) In documentare sa aibii o atitudine asemiinotoare cu cea din timpul
rugiiciunii. Precum la rugiiciune nu te auzi pe tine ci pe Dumnezeu, a~a ~i in
munca de precizare a temei se cuvine sa auzi pe Dumnezeu, ~i sa auzi ~i lucrurile
care, in numele Siiu, miirturisesc, intr-un chip sau alrul, adevarul, sa-ti fixezi de
Ia mceput ce invatfiturii i~i propui sa transmiti credincio~ilor, ce sentimente
urroare~ti sii treze~ti ~i sa dezvolp in sufletul lor ~i ce hotarare practica vrei sa
implineasca.
Dupa documentarea asupra temei autorul recomanda trecerea Ia redactarea
predic1h,par pentru realizarea acesteia este necesarii in prealabil redactarea unei
schite de\ plan ~i apoi a unui plan dezvoltat al predicii, care u~ureaza munca
preotului de a intocmi predica ~i de a se simti stiipan pe continutul ei. Prof. Belu
recomanda chiar un plan prealabil trecerii Ia stdingerea materialului de
documentare. Rolul unei asemenea schite este dublu: ii da predicatorului chiar
de Ia inceput sentimentul stapanirii temei, creandu-i astfel o stare sufleteasca
foarte prielnica efortului de elaborare a predicii ~i ii aratii limitele in cadrul
carora trebuie sa-~i mentinii munca de documentare, prilejuindu-i astfel ~i o
pretioasii economie de timp.
Redactarea predicii incepe cu inscrierea in fruntea cuvantarii a textului de
Ia care porne~te aceasta, in cazul cand nu este vorba de o omilie. Textul este
menit, precizeaza autorul, sa atraga atentia ascultiitorilor, ca predica este talcuire
a cuvantului dumnezeiesc, nu a unei lnvataturi oarecare. El legitimeaz1i pe
cuvantator cape un imputernicit ~i chemat sa vorbeasca in numele lui Dumnezeu
~i ajutii sa se lncadreze In lirnite!e sugerate de tema, atat la strangerea
materialului documentar cat ~i Ia redactarea acesteia. Textul trebuie sa cantina In
sambure continutul cuvantarii.
lnainte de a trece Ia dezvoltarea temei se face o introducere In care preotul
va incerca sa 'inUiture toate piedicile psihologice ce ar tmpiedica intelegerea
temei respective ~i sa ca~tige bunavointa ascultatorilor. Introducerea poate fi
hoUiratoare pentru acceptarea cuvantarii de catre credincio~i, iar introducerile
trebuie sa pomeasca de Ia imprejurari de timp, de loc, de persoane, de Ia textul

475
biblic ~i chiar de Ia anumite istorioare adecvate.
Tratarca constituie partea cea mai importanta a predicii, pentru ca de la
felu l In care invatatura este dezvoltata ~i prezentata depinde realizare scopului
propus. In ea se vor folosi mijloace de luminare a mintii, de mi~care a inimii ~i
de lnduplecare a vointei Ia savar~irea faptei cre~tine. Pentru producerea
convingerii, recomanda pe langa istorisiri ~i descrieri, expuneri ~i explicari
insotite de dovezi sau argumente pentru inliiturarea indoielilor. lnciilzirea in1rnii
~i determinarea vointei la fapta cre~tina au Joe dupa luminarea mintii.
lncheierea sau perora~ia va recapitula ideile principale ale predicii ~i va
expune foloasele pentru viata a lmplinirii lnviitiiturilor cre~tine. lncheierea
trebuie lucrata cu multa grija. 0 lncheiere rea strica tot ce s-a realizat prin
introducere ~i tratare. Ea trebuie sa se potriveasca exclusiv temei tratate in
predica. Sa nu se recurga mereu la unul ~i acela~i tip de incheiere. lncheierea sa
fie striibatuta totdeauna de un suflu de iubire ~i rncredere In biruinta asupra
pacatului. Chiar ~i cand a fost plina de mustrari, predica nu inceteaza de a fi
mereu o mare fapta de iubire fata de credincio~i.
Ca genuri de cuvantare, dupa forma, prof. D. Belu prezinta omilia ~i
predica tematica. Ornilia, de~i are o origine mai veche, cam cu aproape cinci
secole mai i'oainte de Mantuitorul, dansul afmnii urmatoarele: "Desigur nu Sf.
Apostol Pavel ~i nici vreun alt apostol sunt tntemeietorii orniliei. Originea
acestei forme de propovaduire trebuie sa o cautlim Ia lisus Hristos rnsu§i.
Cuvantarile Domnului sunt punctul de plecare al omiliei. Oriunde merge, El
ta.Icuie~te tnvatatura dumnezeiasca. In sinagogii talcuie~te paqi din Lege ~i din
Profeti."
Ca gen de cuvantare 'imprumutata de Ia Sinagoga, omilia este o cuvantare
bisericeascii prin care expliclim ~i apliclim la viata ascultatorilor lnvataturile unei
pericope biblice In a~a fel ca ace~tia sa ~i le lnsu~easca ~i sa se c~uzeasca dupa
ele in existenta lor cotidiana.
In ce prive~te predica tematicii, parintele Belu precizeaza ca eel dintai
omilet care a acordat atentie predicii tematice a fost Origerr (+254). EI a racut
distinctia dintre omilia exegetica axata pe texte biblice citite Ia slujba ~i logos,
care este o cuvantare tematica. Predicile tematice sunt:
_1. Predici dogmatice In care preotul e cheroat sa expunii invatiiturile de
credinta ale bisericii, sa prezinte ascultatorilor ic. mod convingiitor deosebirea
dintre credin~a cea falsa ~i cea adevarata, conditie absolut necesara pentru
mantuire. Ele contribuie in gradul eel mai inalt Ia eliminarea din sufletul
ascultarorilor, in materie religioasa, a ignorantei care constituie unul din cei mai
redutabili factori de devalorizare a cre~tinismului. Ele pun bazele ~i dezvolta
conceptia cre~tinii despre lurne ~i viata, lucru de mare importanta pentru intreaga
atitudine teorctica ~i practicii a enoria~ilor.
2. Predici morale
Continutul acestora il constituie normele de conduita cuprinse tn revelatie.
476
 Prin asemenea predici, preotul unnare~te forrnarea caracterului moral al
pastoritilor. Ele sunt de mustrare ~i de mangaiere. Cele de mustrare sunt folosite
ca mijloace de combatere a pacatelor practicate In cuprinsul parohiei. Ca pastor
de suflete, preotul predicator nu poate lnchide ochii asupra alunecarilor ~i
abaterilor savar~ite de catre piistorifi, ci este obligat sa intervina cu toata
hotararea, mustrand ~i certand parinte~te, curatind ~i tamiiduind cu riibdare, tact
~i pricepere ranile piistoritilor. Prin predica de mustrare se urmare~te smerirea ~i
nu ~inarea celor piicato~i ~i avertizarea celorlalti de a se feri de abaterile
stigmatizate in cuvantare. Predicile de mustrare vor tine seama de partea cea
buna a celor vizati, pentru ca preotul are de combatut pacatul ~i nu de a ru~ina
paciitosul.
Predicile de mangaiere trebuie sa aplice balsamul invataturilor cre~tine
asupra suferintelor morale. Ele trebuie sa fie lntocmite luand ill considerare
natura riiului care le-a produs. La mtocmirea acestora recomanda sa se tina
seama de urmiitoarele: "Dupa ce predicatorul s-a fixat asupra temei, care poate fi
o regula morala, o virtute, o datorie, sii se explice ~i sii se argumenteze
frumuse1ea,lnniina ~i puterea pe care asimilarea ~i practicarea adevarului moral
respectiv le aduce In viata noastra individuala ~i comunitarii. Se va trece apoi la
luarea de atitudine impotriva pacatului opus inviitiiturii morale despre care s-a
vorbit, subliniind urmiirile nefaste ale acestuia, iar In partea finaHi se formuleaza
mdemnul pentru ascultiitori in sensul ca ei sii-~i deschida inima pentru invatatura
moralii tratatii in cuvantare ~i sao practice consecvent."
Alte predici temabce de care s-a preocupat parintele Dumitru Belu sunt:
predica apologeticii, cea liturgica, cea istoricii, cea socialii, parenezele,
panegiricele etc.
Am mentionat doar cateva preocupari din activitatea omileticii a piirintelui
profesor doctor Dumitru Belu, care merita un studiu mai amplu ~i chiar o
preocupare de specialitate. Speram ca acest prilej ne va fi curand oferit. In
incheiere redam un gand bine inspirat din cuvantul necrolog rostit de Pr. Prof.
Dr. Dumitru Abrudan, prorectorul Institutului Teologic Universitar din Sibiu,
4piirut in Telegraful Roman nr. 37-40/1980:
"A vorbit nespus de frumos parintele Belu ~i a scris pagini de mare
profunzime. Dar daca ne-am opri numai Ia atat ar lnsemna sa reducem Ia
: umatate darurile pe care ni le-a pregatit. A vorbit ~i a scris intr-adevar, dar a ~i
:mit cu convingere ~i zel deosebit marile comandainente ale credintei cre~tine...
0 evlavie deosebita in 1mplinirea misiunii sacerdotale, autoritate ~i prestigiu in
;orncticarea misiunii sale de dascal, dreapta tinuta morala in viata de familie,
::nerituoasa contributie pe plan patriotic-cetatenesc, duio~ie ~i sinceritate in
.:elatiile cu colegii ~i prietenii, compasiune ~i daruire fatii de toti oamenii, acestea
.1:1 fost tdisaturile de caracter care au innobilat chipullauntric al alesului slujitor
L lui Iisus Hristos, Prof. Dr. Dumitru Belu."

477
 Pr.prof.dr. Sebastian $ebu
BIDLIOGRAFIE SELECTIVA
Belu, Pr. Prof. Dr. Dumitru.Pentru o propoviiduire mai rodnicii, MA, 1-2/1956
Predica prin exemplul p ersonal, BOR, nr. 5/ 1954
Lecturapredicarorului, MA, nr. I L-1211959
Vechiul Testament ca izvor 011Ji!etic, MA, nr. 5-8/ 1957 ~i nr. 11- 12/ 1957
lmnele liturgice ca izvor omiletic, MA, or. 3-4/ 1960
fconograjia ca izvor omiletic, MA 11- 12/ 1958
Pacea ca temii omileticii, MA 4-6/ 1963
Va/orile umane ca temii omileticii, BOR, nr 5-6/ 1975
Opera predicatoria/ii a lui Antim Ivireanu, MB, 7-9/1966
Motivul iubirii in uzul omiletic, MB, 1-3/1969
Sensu/ cre~tin al iubiriifa(ii de sine, ST, nr. 7-8/ 1957
Despre iubire, Ed. Omniscop, Craiova 1997
Un aspect mal pufin luat fn seamii a/ iubiriifatii de semeni, ST 5-6/1958
Tragicu/ in cadrul Teologiei Morale, MB 9-12/ 1976
lmpiiriifia lui Dumnezeu ~i Biserica, ST 9-10/ 1956
Eclesiologia ortodoxii .}i ecumenismul cre.;tin, Ort. 4/ 1965
Autoritatea fn Bisericii, Ort. nr. 4/196 1
Caracterul social a/ Rugiiciunii domn e$1i, ST 9-10/1951
Conceptul defapta montuitoare, MB 4-6/ 1978
Sfinfii Piirinfi despre trup, St. 5-611 957
Ortodoxia .}i discrimim2rile etnico-sociale, Ort. 111963
Bogatan Gheorghe,Viafa # activitatea Pr. Prof Dumitru Belu, Teza de 1icenra
sustinuta Ia Catedra de Omiletica-Catehetica ~i Pedagogie, sub
lndrumarea Pr. Prof. Dr. Sebastian $ebu, Sibiu 1981
Dura, Asistent NicolaeA ctivitatea orniletica a Pr. Prof Dr. Dumitru Belu, ST,
nr. 111987
Moraru IoanPiirinte/e Dumitru Belu, profesorul iubirii, in'-lnc:lrumatorul
bisericesc, Cluj-Napoca, 1981
Pacuraru, Pr. Prof. Dr. MirceaDicfionarul Teologilor Romani, Ed. Univers itatea
Enciclopedidi, Buclife~ti 1996
Vlad Pr. Prof. SofronCuvont Ia pensionarea piirintelui Dumitru Belu, tn MA nr.
9-J0/1968
~ebu, Pr. Prof. Dr. SebastianPr. Prof Dr. Dumitru Belu - un secol de Ia n(l$terea
sa, In T. R. nov.-dec. 2002

478
 PARINTELE PROFESOR DUMITRU BELU A~A CUM
L-AM CUNOSCUT

intre profesorii cu mare renume,

am cunoscut ~i pe Piirintele Profesor
Dumitru Belu. La Cerniiuti a locuit
impreuna cu Parintele Staniloae ~i
Parintele Zagrean, toti trei devenind
intre timp somitati ale teologiei
ortodoxe romane. Dintre toti, mai
ata~at suflete~te am dimas de Piirintele
Profesor Belu. L-am admirat mai
inainte de toate prin felul dansului de a
fi: un optimism robust, o in!ati~are
plina de lumina ~i seninatate, care te
racea sa te apropii suflete~te de dansul
cu multa indrazneala. Odrasla unei
familii numeroase din paqile Buzaului,
Parintele Prof. Belu a fost pentru mine,
dintre toti pe care i-am cunoscut,
profesorul eel mai iubit !?i tl1ai
apropiat. Am admirat ~i ravna sa
pentru pregatirea profesionaHi cu
rczultate exceptionale. N-a fost Ia
smdii in strainatate, dar ~i-a insu~it cateva limbi straine ~i trei specializari pe care
I.e-a profesat in mod deosebit. Din operele sale arnintim doar volumul "Despre
Jcl>ire", iar in manuscris Cursul de Omiletica, tn douii volume, precum ~i "Unele
a:.-pecte fundamentale ale ethosului cre~tin".
A fost o autoritate de necontestat in domeniul Dogmaticii ortodoxe al
~loralei cre~tine, precum ~i in eel al Omileticii . Ceea ce 1-a caracterizat In mod
erosebit a fost marea atentie fata de orice om ~i fata de orice student.
lmrebandu-1 cum s-a comportat cu studenfii care aveau diferite paqi negative,
a-a raspuns: i-am pedepsit conform legii, dar nu i-am injosit. A fost primul care
mra citit teza de doctorat tn prima ei forma ~i rn-a tncurajat sli continui
~ectionarea ei. De~i mereu senin- ca in!ati~are, n-a fost scurtit de diferite
a:erd'iri ale vietii care se abat peste fiecare dintre noi muritorii. Nici chiar in cea
8'aJ grea tnce rcare, prin pierderea unicei sale fiice, nu ~i -a pierdut echilibrul sliu
.:letesc. Dupa aceasta trista lncercare n-a cunoscut decat drumul ~col ii ~i al
479
 cimitirului, in fiecare zi, cu mult distinsa sa sotie, fiica unui mare om al Bisericii
noastre. L-am cercetat mereu Ia casa sa din str. Timotei Popovici, ~i cand era
sanatos precum ~i cand a fost cuprins de reumatism poliarticular, aproape fiindu-
i vrednica sa sotie.
Am cercetat-o apoi mereu pe doamna preoteasa dupa, moartea parintelui
~i am ramas deosebit de impresionat de o realitate foarte rar intalnita in viata de
toate zilele ~i anume: fostul sau ginere, om de o deosebita omenie, cum rar
intalne~ti, i-a purtat de grija pana Ia trecerea la cele ve~nice. De altfell-a cercetat
zilnic ~i pe parintele profesor cat a fost in suferinta ~i cu acee~iatitudine a
diutat-o ~i pe doamna preoteasa Belu, pana in ultimele zile ale viepi sale. De~i
recasatorit, ginerele dan~i lor a fost socotit ca ~i un copil al lor. El se ingrijea de
toate cele trebuincioase familiei In toata perioada de dupa moartea fiicei
parintelui Belu. Cred ca acest om a fost legat suftete~te de Parintele profesor ~i
sotia sa, datorita calitatilor suftete~ti ale acestor soti. Parintele profesor Dumitru
Belu a lnfruntat cu intelepciunile ~i nedreptatile pe care le-a intampinat ca orice
·om.
Nu s-a revoltat, dar a simtit amaraciunea lipsei de consideratie atunci c?.ad
de~i mai putea ramane la catedra, a fost pensionat.
. lntamplarea a !acut sa fiu in casa sotilor Belu chiar In ziua mortii
parintelui. L-am viizut imbracat cu un simplu epitrahil ~i doar Ia multa mea
staruinta, doamna Belu de abia a acceptat sa fie lnve~mantat cu un rand de
odajdii diiruite de ~coala pe care a slujit-o atalia ani.
Pe crucea mormantului fiicei sale, au rfunas sapate cuvintele:
«Ramai cu noi caci catre seara este ~i s-a plecat ziua." " Parafrazand
aceasta inscriptie, zicem ~i noi: ap dimas 1n adancul inimii noastre Parinte
Profesor, de~i sunt multi ani de Ia trecerea Ia cele ve~nice ~i veti ramane cat vom
td'ii noi ~i alte generatii de studenti.
Dumnezeu sa va faca parte de odihna cea ve~nica alaturi de iubita
dumneavoastra sotie ~i scumpa d-voastra fiica.

tiOAN ~

Episcopul Oradiei, Bihorului ~i Salajului

480
Mutati Ia DomnuJ
'

PROF. UNIV. DR. IORGU D. IVAN, VALOROS

CANONIST LAIC AL BISERICII NOASTRE

Atunci cand spunem cuvantul

"teolog" sau "canonist" gandul ne
duce, in general, Ia un preot sau alta
persoanii hirotonita. lata ca prof. Dr.
Iorgu D. Ivan, prin viata ~i activitatea
sa bogata, indrepteaza aceasta
preconceptie dovedind ca Biserica
este forrnata din clerici, laici ~i
monahi ~i ca fiecare, de pe pozitia sa,
poate sluji cu devotament ~i cu folos
Biserica ~i neamul din care face parte.
Renum.itul profesor Iorgu D.
Ivan, care a trecut la cele ve~nice Ia 2
septembrie 2001, in varsta de aproape
102 ani, a fost unul dintre cei mai
buni canoni~ti laici ai Bisericii
noastre ~i eel mai longeviv teolog
roman. Lui i se cuvine a-i inchina
randurile de fatii, ca unuia care ne-a
parasit recent, in semn de pretuire ~i
recuno~tintii pentru contributia sa Ia dezvoltarea teologiei ortodoxe romane~ti .
Prof. Dr. Iorgu D. Ivan s-a niiscut Ia 9 noiembrie 1899 in com, Gostaviit,
aproape de Caracal, din fostuljud. Rornanati, azijud. Olt. Parintii siii, Dumitru ~i
Vi~a Ivan, au fost tiirani simpli, cu omenie ~i credintii nestriimutata. Dupii ~coala
primadi in localitatea natalii (1907-1912), educapa ~i credinta primita de acasii 1-
au detenninat pe tanarul Iorgu Ivan sii devinii, dupii examenul de admitere din
1912, elev bursier al Seminarului "Sf. Nicolae" din Ramnicu - Valcea. In acest
seminar de traditie se distinge ca un elev deosebit. In anul ~colar 1917I 1918,
datoritii primului dizboi mondial, a fost nevoit sa intrerupa seminarul ~i sa
Jucreze ca inviitator suplinitor tn ~coala din Scari~oara Uud. Olt). Dupa aceasta
intrerupere, continua seminarul, pe care il absolva in anul 1921. in acela~i an a
dat ~i examen de diferentii de liceu ~ i a sustinut examenul de bacalaureat, Ia
Liceul "Ionita Asan" din Caracal.

481
 Cu aceasta pregatire s-a lndreptat, in acela~i an 1921, spre Universitatea
din Bucure~ti, unde a urmat, in paralel, trei facultati: Teologia, unde ~i-a lual
Jicenta cu titlul "Cre~tinismul ~i politica", sub indrumarea renumitului prof. loan
Mihalcescu, in iunie 1927; Dreptu/, cu licenta in februarie 1926; Filosofia, cu
licenta in anul 1927. in timpul studiilor sale s-a intretinut s ingur, ca bursier Ia
fostul Internat teologic ~i cantaret Ia biserica "Spirea Noua", post pe care 1-a
detinut, cu intreruperi, pana in 1936.
Imediat dupa terminarea studiilor universitare Ia Bucure~ti, in vederea
unei mai bune pregatiri in doroeniul Dre ptului canonic, i s-a acordat o bursa de
stat pentru studii la Paris. Aici a urmat, intre anii 1927 - 1930, cu rezultate foarte
bune, cursurile Facultarii de Drept Canonic din cadrul Institutului Romano -
Catolic din Paris, ale FaculHitii de Drept din cadrul Sorbonei ~i ale ''Ecole
Pratique de Hautes Etudes".
In septembrie 1930 se intoarce in tara unde a fost numit profesor Ia ~coala
de cantare~i biserice~ti de pe Hinga Mitropolia Ungrovlahiei, post ill care a
activat pana in 1940. Un timp a funqionat ~i ca avocat In Baroul Ilfov. lntre
1932- 1933 a primit o bursa a Universitatii din Bucure~ti pentru aprofundarea
studiilor Ia Atena.
La 1 noierobrie 1933 a fost numit asistent suplinitor, apoi provizoriu in
1939 ~i definitiv in 1940, Ia catedra de Drept Bisericesc a Facultatii de Teologie
din Bucure~ti, pe langa profesorii titulari Dumitru Boroianu (1904-1936) ~
lacob Lazar ( 1938-1948), post in care a functionat pana in anull 948.
In anul 1937 a ob~nut titlul de Doctor in Teologie, cu teza "Bunurile
biserice~ti in primele ~ase secole. Situatia lor juridica ~i canonicii", teza care a
tratat un subiect de actualitate pentru vremea aceea ~i care astiizi a devenit din
nou actual.
lntre anii 1941 - 1943 a activat ~i ca director !n M inisterul Cultelor ~i
Artelor, iar 'Lntre anii 1944 - 1949 a racut parte din Comitetul de Conducere al
Institutului Biblic ~i de Misiune al Bisericii Ortodoxe R omane.
Cu data de 1 ianuarie 1949 a inceput o noua etapa in via{a sa, fiind numit
titular Ia Catedra de Drept Bisericesc la Institutul Teologic de grad Universitar
din Sibiu, catedra dimasa vacanta prin routarea pr. prof. dr. Liviu Stan de la
Sibiu Ia Bucure~ti. Aici, prof. dr. Torgu D. Ivan a functional, cu o"acti-vitate
bogata, pana la 1 septembrie 1970, dind s-a pensionat la "Jimita de varsta".
La Sibiu fost ales, de mai multe ori, membru in Adunarea Eparhiala a
Arhiepiescopiei Sibiului, precum ~i in Adunarea National Bisericeasca, tn
calitate de delegat al eparhiei Sibiului. De aseroenea, a functionat un timp ~i ca
jurist-consult al Eparhiei Sibiului.
in anul 1927, prof. dr Iorgu Ivan s-a disatorit cu profesoara Ioana N.
Mateescu, credincioasa sotie care i-a diiruit 3 copii, dar care a trecut mai repede
Ia Doronul, in anul 1966.

482
 Indelunga activitate de Drept Bisericesc a prof. dr. Iorgu D. Ivan s-a
soldat - pe langa numarul mare de licentiati in Teo Iogie Ia Sibiu ~ i Bucure~ti- ~i
cu o activitate bibliografica deosebit de bogata. Din aceasta activitate ~t1intifica
notam urmatoarele lucrari:
Bunurile biserice9ti fn primele $ase secole. Situafia lor juridica $i
canonica, Bucure~ti, 1937, XVI + J67 p.; Varsta Jzirotoniei clericilor, in BOR,
nr. 1-2/ 1937, p. 36 - 59; Demisia din preoJie. Studiu de Drept canonic,
Bucure~ti, 1937, 48 p.; Recasatorirea sofilor desparfifi. Studiu de Drept canonic,
Bucure~ti , 1937, 96 p .; Chestiuni de Drept bisericesc, Bucure~ti, 1937, 40 p.
Biserica # institufia casatoriei, in ST , nr. 2/ 1940, p. 127 - 165; Cateva
chestiuni fn legiiturii cu proiectu/ de Cod Penal. Eutanasia, adulterul, bunele
moravuri, Bucure~ti, 1947, 16 p .; Mitropolitul Veniamin Costachi fn lumina
canoanelor, in BOR, nr. 1 - 3/ 1947, p. 81 - 96; Statutele de organizare a
cultelor religioase din Romania, in ST, nr. 3-4/ 1952, p. 216 - 240; Principii
.1e organizare $i disciplina bisericeasca fn canoanele Sinodului IV ecumenic, 1n
TR, nr. 7- 8/ 1952; Pravila Mare de-a lungul vremii, In ST , nr. 9 - 10/ 1952, p.
580 - 609; Biserica cre$tina sprijina $i binecuvanteaza orice acfiune menita sa
:nuireasca familia, ill ST nr. 7 - 81 1953; Telegraful Roman $i autonomia
Bisericii, In TR, ian. 1953; Abaterile papalitafii de Ia organizafia canonica a
Bisericii, in " Ortodoxia", nr. 4/ 1954, p. 475 - 506; Autonomia Bisericii fn
,;oncepJia IPS Mirropolit Nicolae Balan, in vol. " Omagiu IPS Mitropolit Nicolae
B.ilan", Sibiu, 1956, p. 155 - 172; Sfinfirea Sfantului $i Marelui Mir, in MA, nr.
-- 81 1966; Nulitatea actului de caterisire a mitropolitului Antim lvireanu, in
V A. nr. 1 - 3/ 1967; Preocupari $i studii de drept canonic fn "Biserica
Orrodoxa Romana", in ST, nr. 5 - 6/ 1968; Via{a interna a Bisericii Ortodoxe
~e. Organizarea $i administrarea. ConsideraJii generate, In vol. "Le
DXlde religieux", vol. 30, 45 p. (in lb. germ.); Importanta principii/or
J-damentale canonice de organizatie $i adminislrafie pentru unitatea Bisericii,
Ia ~l\lS , nr. 3 - 4/ 1969, p. 155 - 165; Statutul $agunian, ill MA, nr. 4 -6/ 1969;
&.baticul in Dreptul bisericesc, in MMS, nr. 3 - 61 1970, p. 196 - 218;
rturile Bisericilor ortodoxe autocefale fntre ele ~i fata de Palriarhia
«JDnenica dupa canoane ~i istorie, in MMS, nr. 7 - 8/ 1973, p 465 - 478;
_~izarea ji administrarea Bisericii Ortodoxe Romtine fn ultimii 50 de ani
-1975). in BOR, nr. 11 - 12/ 1975, p. 1406 - 1420; Aspecte canonice fn
,...~ntn a doi mari ierarhi ortodOC$i romani, in GB, nr. 3-4/ 1975; "Oros" $i
" fn Dreptul bisericesc , in "Ort.", nr. 3/ 1970, p. 365 - 372; Opera
-~n1cn a Sfantului Vasile eel Mare ~i importanJa ei pentru unitatea Bisericii
~ne , in vol. "S!antul Vasile eel Mare. lnchinare Ia 1600 de ani de Ia
savar~irea sa", Bucure~ti, 1980, p. 353 - 377; Talmaciri $i indrumari ale
Sfantului Vasile eel Mare pentru cei doritori de deslivtir$ire mora/a, in GB, nr.
1-2/ 1980, p. 54- 67; Un episod rnai pufin cunoscut din. istoria scaunului de

483
 Constantinopol: caterisirea patriarhului Calist I {1353), in GB, nr. 3-5/ 1980, p.
259 - 280; Vechimea ~i formele raporturilor Bisericii Ortodoxe Romfine cr.
celelalte Biserici Ortodoxe, In GB, nr. 10 - 12/ 1980, p. 772 - 796; Spiritm
canonic ortodox fn concepfia ~i activitatea Prea Fericitului Patriarh Justin, in
MMS, nr. 3 - 51 1980; Hotiiriirile canonice ale Sinodului II ecumenic ~~
aplicarea lor de-a lungul veacurilor, in BOR, nr. 7 - 8/ 1981, p. 821 - 866:
Ciisiitoria - Sfontii Taina a Bisericii # institufie juridici£ a statului, in BOR, or.
9 - 10/ 1983, p. 732 -755; Autocefa/ia Bisericii Ortodoxe Romiine - un veac de
Ia recunoa$terea ei, in ST, nr. 2/ 1986, p. 14 - 38; Etnosul - neamu/, temei divilf
~i principiu fundamental canonic a/ autocefaliei bisericeyti, in vol. "Centenarul
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane", Bucure~ti, 1987, p. 186 - 20 1; Cafi~.-YI
termeni canonici.lnfelesul $i explicarea lor fn Dreptul bisericesc ortodox, in ST.
nr. 4/ 1989, p. 78-101 ; ~ .a.
Dupa cum se poate vedea, activitatea ~tiintifica a prof. dr. lorgu D . Ivan a
fost foarte bogata ~i lucraiile sale vor constitui mereu lucriiri insemnate in
specialitatea Drept Bisericesc. Aceasta a fost rezultah1l ~i posibiliHit]i
lndelungate de a scrie, pentru di Dumnezeu 1-a diiruit cu o viata lungii cum rar se
intalne~te.
Prof. dr. Iorgu Ivan s-a stins din via~a la varsta de aproape 102 ani ~i i~i
doarme somnul de veci in cimitirul Marcuta din Bucure~ti. Toti cei care vor
urma sa lucreze ~i sa scrie in domeniul Dreptului Bisericesc nu vor putea sa nu
foloseasca lucrarile prof. dr. Iorgu Ivan, care au adus contributii insemnate la
dezvoltarea teologiei ortodoxe romane~ti.
Prin seriozitatea J?i consistenta scrisu1ui siiu, prof. dr. Iorgu D. Ivan a fost
~i ramane de referinta In literatura noastra teologica de specialitate, iar prin
activitatea sa didactica aleasa se lnscrie in randul marilor dascali de teologie ai
Facultii~i de Teologie din Sibiu ~i, prin aceasta, ai Bisericii noastre.

Pr.lect.dr. Irimie Marga

Bibliografie:
Iorgu D. Ivan, Catedra de Drept bisericesc Ia Faculratea de Teologie $i
Jnstitutul Teo logic din Bucure~ti, in ST, nr. 7 - I 0/ 1981, p. 594 - 59~ nr. 1 -
2/ 1982, p. 58 - 59;
Aniversarea domnului profesor Dr. Iorgu D. Ivan Ia fmplinirea varstei de
85 de ani, in ST , nr. 9- 10/ 1984, p. 728 - 744;
Pt. Prof. Dr. M ircea Piicurariu, Dicfionarul teologilor romani, Bucure~ti ,
1998,p.217 - 218;
Idem, Carturari sibieni de altiidatii, Cluj- Napoca, 2002, p. 679 - 684;
Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Prof Dr. Iorgu D. Ivan a trecut Ia cele
veynice, in ''Vestitorul Ortodoxiei", nr. 278 - 279/ 15 nov. 2001, p. 12.

484
 "SATUL DE ZILE", LA VENERABILA VARSTA DE 100
DE ANI, PR. PROF. DR. NICOLAE NEAGA S-A
ADAUGATLANEAMrnLSAU

in data de 9 martie 2002, s-a

mutat la Domnul Ia venerabila
varsta de 100 de ani, pr. prof. dr.
Nicolae Neaga, eel care a onorat
catedra de Studiul Vechiului
Testament ~i Limba ebraica, de Ia
Academia Teologica ~i mai apoi de
Ia Institutul Teologic Universitar
din Sibiu, timp de 45 de ani (1928-
1973). S-a lncheiat astfel ~irul unor
ilu~tri dascali, din genera~ia
rnitropolitului N icolae Balan, care
au dat stdilucire numelui acestei
venerabile institutii de invatamant
teo logic.
in scptembrie trecut, a plecat
in ve~nicie un alt dasdil al
facultatii, profesorul de Drept
canonic, dr Iorgu Ivan, care a
depa~it ~i el cu un an varsta
.:entenara. Dumnezeu a randuit a~a ca cei doi sa ramana mai mult printre noi,
pentru a veghea Ia trecerea spre noua generape de profesori, pe care ei in~i~i,
frnpreuna cu ceilalti colegi, au pregatit-o ~i au selectionat-o, In spiritul exigentei
statorniciei in cei 216 ani de existenfii a ~colii ~aguniene.
Adormitul Ia Dornnul s-a nascut Ia 26 iuJie 1902, Ia Rahiiu, jud. AJba.
be 19 14-1918 a fost elev la Gimnaziul german din Sebe~-A1ba, iar lntre 1918-
~n Ia liceele "Andrei ~aguna" din Bra~ov ~i "Avram Iancu" din Ora~tie.
Sl:adiile teologice universitare le-a frecventat Ia Facultatea de Teologie din
Cernauti (1922-1926), unde ~i-a luat licenta, iar mai apoi doctoratul (1933), dupa
.:e. intre timp, cat a beneficiat de o bursa de specializare Ia Facultatea de
Ieologie din Atena ( 1926-1927) ~i Ia Facultatea de Teologie catolica ~i
protestanHi sin Strasbourg (1927 -1928).
Prcgatirea temeinica i-a facilitat ~ansa de a intra In 1nvatamantul
universitar, devenind a~a cum am mentionat, profesor de Vechiul Testament Ia
485
 Academia "Andreiana" din Sibiu. Disciplinele pe care le-a predat (Arheologia
biblica, Introducerea In cartile VecbiuJui Testament, Exegeza biblica ~i Limba
ebraica), acopera nu numai un foarte vast domeniu al Teologiei dar prezinta ~i
un grad de dificultate mai ridicat. Prin tactul sau pedagogic ~i prin frumusetea ~i
caldura expunerii, piirintele profesor N. Neaga le-a racut atractive ~i accesibile
generafiilor de studenti .. Ceea ce 1-a caracterizat a fost totala devotiune pentru
munca de catedrii, astfel ]neat profesiunea a devenit modul firesc al existentei
sale de fiecare zi. 0 flacarii vie, ce nus-a stins niciodatii din suf1etul siiu, 1-a tinut
continuu ~i 1-a ajutat sa se mentinii in verticalitatea misiunii de dascal, pana Ia o
varstii inaintata.
Diiruit cu o vocatie asemeniitoare cu a profetilor, piirintele profesor dr.
Nicolae Neaga nu a transmis doar cuno~tinte teoretice studentilor, cia contribuit,
In chip pilduitor, ~i Ia modelarea caracterului lor, insuflandu-le dragostea ~i dorul
dupii valorile trainice ale credintei ~i moralitiitii.
In persoana celui mutat de Ia noi s-au l.mpletit armonios misiunea de
dasdil cu cea de cercetator 'Ln domeniul Teologiei biblice vechitestamentare. A~a
se face ca lista sa bibliografica subsumeaza peste zece volume, sute de studii ~i
alte sute de diverse materiale precum monografii, recenzii ~i cronici.
In atentia sa speciala s-a1.1a.flat profetii, cu mesajele lor ~i descoperirile lor
referitoare la evenimentul mesianic. Practic, toate textele profetice au fost
selectionate ~i comentate de piirintele prof. Nicolae Neaga. Sunt sugestive, in
aceasta privinta titluri de ciirti precum: Profefii mesianice in Vechiul Testament,
Sibiu. 1929, Contribulfi Ia lii.murirea textelor mesianice din Cartea Facerii ,
Sibiu, 1930, Hristos In Vechiul Testament. lnsemnii.ri pe marginea textelor
mesianice, Sibiu, 1944, Profetul Daniel despre Hristos, Sibiu, 1933, Cartea
profetului Obadia, Sibiu, 1948, etc.
Pe langa profeti, 'inca ~i alte mari personalitiiti ale Bibliei precum Avraam,
Moise, David ~i Solomon s-ua bucurat de interesul parintelui prof. N. Neaga,
care le-a dedicat studii ~i articole.
La fel s-a preocupat de explicarea ~i punerea ill valoare a caqilor
didactico-poetice, a cartilor necanonice ~i a celor apocri fe.
Inzestrat cu temeinice cuno~tin{e a limbilor clasice, parintele profesor
Nicolae Neaga s-a remarcat ~i ca traducator din scrierile Sfintilor Pariiitt.
lmpreuna cu un alt erudit dascal care a fost pr. prof. dr. Teodor Bodogae ~i cu
monahia Teodosia (Zorica) Latcu) a tradus din vasta opera a lui Origen, Scrieri
a/ese, partea I, Bucure~ti, 1981, 472 p. ~i partea a II-a, Bucure ~ti, 1982, 528 p. A
alciituit apoi studii, bazate pe textul original, referitoare Ia activitatea exegeticii a
Sfintilor Parinti.
A fost coautor (1mpreuna cu pr. prof. dr. Vladimir Prepliceanu ~i pr. prof.
Gheorghe Barna) Ia manualul de Studiu/ Vechiu/ui Testament pentru Institutele
Teologice, Bucure~ti , 1955, iar ca rector a editat Anuarele Academiei Teologice
Andreiene pentru anii 1946-1949.
486
 Alaturi de alti colegi de generatie, Parintele profesor N icolae Neaga a dat
stralucire ~i activitatii predicatoriale de Ia Catedrala mitropolitanii din Sibiu. A
fost preot evlavios ~i un cumpanit sot ~i tatii de familie.
Nu exageram cu nimic afirmand ca numele parintelui profesor Nicolae
Neaga se 1nscrie in randul marilor teologi ai Bisericii noastre, Ia lniiltimea carora
s-a ridicat printr-o stiiruitoare ~i plina de diiruire osteneala, care s-a 1ntamplat sa
fie ~i a unei vieti binecuvantate cu ani multi, cu luciditate ~i cu sanatate.
Ultin1ii ani ai vietii i-a petrecut Ia Timi~oara, alaturi de fiica ~i familia
acesteia. De~i varsta inaintata i-ar fi permis sii se bucure de mai multii odihnii,
totu~i ravna, ce 1-a msuiletit intotdeauna, 1-a antrenat in activitatea didacticii
oferindu-~i colaborarea Ia organizarea ~i sustffierea activiUitii didactice a catedrei
de Teologie din cadru1 Facultiitii de Litere, Istorie ~i Filosofie a Universitatii de
Vest din Tirni~oara.
Aici, Ia Timi~oara, ~i-a 1ncheiat, cu seniniitate, zilele vremelniciei. A fost
lnmormantat in ziua de 11 martie, lntr-o criptii aflatii sub altarul noii "biserici a
Martirilor", unde piistore~te un zelos ucenic a! siiu, parintele I. Branzei. Slujba
prohodirii a fost oficiatii de P.S. Lucian Lugojanul, episcop vicar al
Arhiepiscopiei Timi~oare i, lnconjurat de un sobor de 37 de preoti, in majoritate
fo~ti studenp.
De la Sibiu, au participat cinci profesori, care au fost ~i purtiitorii unui
mesaj de omagiere a personalitiitii celui adormit in Domnul ~i condoleante
pentru membrii familiei, din partea I.P.S. mitropolit Antonie al Transilvaniei.
Facultatea de Teologie "Andrei !;)aguna" din Sibiu are cu aceastii
primavara, aici, pe piimant, mai putin cu un proteguitor, dar a ca~tigat 1n cer un
mijlocitor ~i rugator Ia tronul ceresc pentru continuarea existentei in slujba
Bisericii ~i a binecredinciosului nostru popor.
1:ntru fericita adormire, ve~nicii odihnii dii, Doamne, sufletului adormitului
robului Tau, pr. prof. dr. Nicolae Neaga ~i-i !a lui ve~nica pomenire!

Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan

487
 IN MEMORIAM. PREOT PROFESOR UNIVERSITAR
DOCTOR ION BRIA, 1929-2002

Suntem in perioada doliului,

~i ar trebui sa-l cinstim pe
Parintele Profesor Ion Bria prin
tacere .Totu~i din cuprinsul acestui
Anuar al Facultatii noastre nu pot
lipsi cateva slove izvorate din
drago,ste ~i recuno~tin~a. Dacii in
urma cu ~apte ani, Ia I octombrie
1995, nu ne venea sii credem cii
Parintele Profesor Ion Bria era
prezent Ia Sibiu ~i urma sa predea
Teo/ogie dogmaticii ~i ecumenica
Ia Facultatea de Teologie "Andrei
!;laguna", cu atat mai pufin am
putut crede ca in a doua zi a lunii
iulie a acestui an inima sa plina de
iubire ~i compasiune a lncetat sa
mai bata.
Personalitatea ~~ opera
Parintelui prezinta o deosebita
complexitate, vor fi necesare multe studii, teze de doctorat, difli care sa
valorizeze mo~tenirea liisatii.Piirintele Dumitru Stiiniloae li scria inca in 1978 (30
Xll):
"Socotesc ca e$ti singurul in stare sa faci o interpretare de nivel a
scrisului meu, ciici e$ti singuru/ care gand~ti personal, creator, singurul teolog
roman din generafiile de dupa mine, framfintat de probleme $i cu resurse de
exprimare nouii, subtilii, poeticii. Poate cii daca ai fntreprinde o astfel de
lucrare mai extinsii, care ar vrea sa fie $i o ducere mai departe a gandirii
teologice romane$ti- aiface un mare serviciu operei de-a face cunoscut spiritul
creator al Ortodoxiei romane)<;ti."
Jar in 6.ll.l979 adauga:
"Raman mereu ferm convins cii e~ti singurul teolog de dupa mine care
gonde$1i viu, original, capabil de aile ~i alte intuifii ~i largi $i personale sinteze.
Fiecare din ceilalJi are cate o fnsUfire: harnicie, logica, simJire. FraJia Ta le ai
p e toate. Ai fntreaga complexitate a unui teolog.

488
 fmi permit sii te fndemn din nou sii folose$ti acest multiplu dar cu toatii
responsabilitatea pentru el, dand ni$1e sinteze mai ample dar ii scriind cat mai
mult. Ciici ai $i o mare fecunditate, prin gandirea ce fierbe continuu fn D-ta.
Cred cii D-ta ai fi fn stare sa foci $i o sintezii amp iii despre teologia mea,
pe care nu viid care altul dintre colegii romani ar putea-o face. Poate dacii ai
vorbi cu 0. Clement, el ar putea face rost #de publica rea ei fn francezii.
Desigur, cii acesta ar fl un prilej pentru a aduce propria D-tale
contribuJie originalii, pentru a duce mai departe teologia romaneascii.... Nu ltisa
sii treacii anii forii sii dai teologiei romane ceea ce G$1eaptii de Ia D-ta. Omagii
stimatei Doamne. Binecuvantiiri copilului."
ln 1983 cind Pariotele Staniloae, devenit octogenar, era sarbatorit la
Facultatea de Teologie din Bucure~ti, lntrebat public cine este succesorul sau, a
raspuns tara sii ezite: Parintele Bria.
Piirintele Ion Bria este eel care a recunoscut "viziunea creatoare" a
Piirintelui Staniloae, a fiicut-o cunoscutii in lume, iar mai tarziu, cu multii
pasiune, ~i la Sibiu. Doi teologi providentiali: prin unul, teolog miirturisitor, am
trecut perioada grea, fiirii precedent istoric, a ateismului militant, prin celalalt
lumea a a.tlat realitatea romaneascii ~i ortodoxii In general, .fiind teologul roman
care a publicat eel mai mult In striiinatate ~i a participat Ia cele ma1 multe
iotruniri intemaponale, iar dupa 1989 , ne-a ajutat prin viziunea sa profeticii sa
gasim punctele cardinale in haosul instaurat.
In lucrarea intitulata : Ortodoxia fn Europa. Locul spiritualitafii romane,
editata Ia Ia~i In 1995 Parintele sintetizeazii aceastii viziune, dupii ce o fiicuse
cunoscuta prin analize lucide i'n mai multe articole ~i studii. Punctul de plecare 11
constituie identificarea existentei unei propagande politice antiortodoxe atat in
Occident cat ~i in Europa centralii ~i de est. Bisericile ortodoxe, In calitate de
Biserici nationale, ar fi mo~tenit o tradipe de infeudare politica fata de statele
respective, n-au incercat sa se distanteze de autoritatile politice, adoptand o
aritudinc de colaborare, de aceea ar fi traversat perioada comunistii .tara
rezistenta ~i sensibilitate, spre deosebire de Biserica romano-catolicii ~i
Bisericile protestante care au inriat ~i sprijinit formarea dizidentei ~i rezistentei.
Dupa 1989 Bisericile Ortodoxe ar persista in aceea~i obsesie: a dezgropa ~i a
e:talta riidacinile naponalismului.
In capitolul intitulat: Modus operandi. Puncte de rezistenlii, Parintele Bria
l<ientifica elemente ale rezistentei ~i opozitiei, nu intotdeauna fliti~e, dar deosebit
de eficiente. Comentatorii din Occident, este citat Raphael Aubert, La !entation
Je / 'Est. Religion, pouvoir et nationalismes, Labor et Fides, Geneva, 1991, nu
:-ealizeazii ce inseamna un regim criminal, care condarnna Ia moarte, sau Ia
::runca silnidi pe viata, cu un proces trucat, sau tara proces. A citi un exemplar
em revista Gandirea te putea costa viata. Cine mai intelege a~a ceva In
Occident?

489
 Apostolatul social, o tema pozitiva ~i deschisa, putea oferi Bisericii
Ortodoxe Romane punctul de intrare in corpul social; reintregirea patriei-
reintregirea Bisericii , o tema fundamentala care a marcat politica patriarhilor ~i
a ierarhilor transilvaneni ; reteaua de parohii active a constituit cea mai putemica
forta de rezistenta impotriva regimului ateist; teologia romaneasca prin pleiada
de profesori savanti, care nu ~ i -au compromis catedrele, ci, dimpotrivii, au suferit
pentru acestea, de aceea patriarhii au avut o mare admiratie pentru ei, patriarhul
Justinian a condamnat dechis arestarea profesorilor ~ i a cerut eliberarea lor; prin
canonizarea sfintilor romani in J955, in piina epod.i de triumf comunist, Biserica
a dorit sa arate case sprij ina nu numai pe institulii vizibile, ci mai ales pe sfmp.i
~i martirii ei nevazuti, ace~tia ii confedi o asemenea vitalitate incat nici poqile
iadului nu o vor birui; intelectualitatea cre~tina din Romania s-a manifestat prin
diverse forme, constituind un adevarat front de rezistenfa spirituala ~i cuJturalit
monahismul a fost o fo11a vitala pentru cre~tinismul romfmesc, manastirile
constituind ~i refugiu pentru multi persecutari; Biserica ~ i-a pastrat privilegiul
moral sa cheme in serviciul ei fo~ti stigmatizali ai regimului : prizonieri.
persecutati ~i condamnati; diverse asociatu cre~tine ~i-au continuat sporadic
activitatea; Biserica a rew;it sa mentinii legaturile inter-ortodoxe ~i sa participe Ia
Mi~carea ecumenica, devenind membra a Consiliului Ecumenic al Bisericilor in
anull961.
In concluzie" numai cei ce s-au i~elat, p ersonal sau fn numele institufiei.
~·Jiu unde ~i cat au gre~it. Pentru ace~tia, fn fa fa Bisericii, existii recunoa~terea
vinoviitiilor $i miirturisirea deschisii a gre~eli/or; fn fata luio Dumnezeu exisui
ciiinJa ~i iertarea, hotiirfirea de a nu mai tri~a cu piicatu{ social: "De acum sii
nu mai piictituie~ti" (Joan 8, 11). Biserica n-a semnat sub nici o formii o
p/atformii comunii cu Statu/ comunist. Biserica n-a jost liisatii fn voia soartei
autoritiiJilor politice. Cineva a stat de veghe permanent, cineva a jticut semnul
crucii ~i a cfintat " Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare", ca sii se risipeascii
vriijma~ii credinfei. Credincio~ii n-au incetat sa cante fn noaptea P~telui -
Hristos a fnviat ", eel mai puternic strigiit fmpotriva tirnniei. "(p. l7)
Piirintele Bria identifica apoi modalitat} de "rascumparare" a istoriei
actuale, ~i arata ca problema principala este de ordin metodologic, anurne de a
fixa punctul de plecare in situat1a ooua, post-comunista, existand riscul de a
acoperi "epoca de aur" ~ i de a duce inapoi cultura roman a Ia perioada anilor '40.
Dar profilul Bisericii ~i al soci ~tatii este radical schimbat, influenta ideologiei ~i
eticii comuniste este prezenta. [nainte de a boteza, Biserica exorcizeaza demonii.
A doua problema este de ordin eclesiologic. Cluar daca autoritatea
bisericeasca poate gre~i momentan, Duhul Slant nu parase~te niciodata Biserica.
De fapt cele dintai victime ale teroarei ~i persecutiei comuniste au fost preotii ~i
familiile lor. Astiizi trebuie sii-~i rec~tige fo$ spirituala, ~i sa-~i examineze
conformismullor cu societatea, refuzand sa fie etichetati ca unii care due o viata

490
in contradictie cu Evanghelia. Existli o legatura directa intre innoirea societatii ~ i
innoirea Bisericii, in primul rand a preotilor.
Raportu1 Bisericii cu istoria poporului roman este o alta tema actuala,
astazi cand se incearca "demitologizarea" istoriei nationale. "Biserica ceme
discret valorile culturale chiar nationale, pe cat este cu putinta in istorie, nu dupii
criterii politice, ci dupa criteriile Evangheliei, d'ici nu toate valorile terestre or fi
sfintite ~i consacrate in perspectiva impiiriitiei lui Durnnezeu".(p.21)
Canonizarea sfmtilor romani (20 iunie 1992), cu efect deosebit asupra
sensibilitiitii credincio~ilor fatii de comuniunea sfintilor, trebuie sa fie
sincronizata cu evocarea sfmtilor ~ i martirilor contemporani.
Limita dintre misiunea B isericii ~i politica, prezenta Bisericii in societate,
~i In locurile unde oamenii sufera, teologia tn Universitatea publica, "provocarea
modernitapi", locul ~i rolul Bisericii in organismele intemationale, pericolul
receptlirii necritice a literaturii teologice traduse, starea teologiei indigene sunt
teme tratate cu aceea~i competenta ~i dispundere.
Tinerii nu trebuie sa sufere " teroarea istoriei" trecute, sa nu fie captivi ai
unei istorii "aranjate", ci trebuie sa devinii creatori de istorie, in spirit cre~tin.
Parintele a analizat pe larg ~i toate capcanele post-modernitatii, a aditat ca raul
se strecoara insidios, ca nu mai poate fi identificat u~or. Totul este privit din
perspectiva economiei de consum, relatiile umane sc riicesc, nu mai exista
adeviir de urmat pentru top , ci se lasa impresia eli poti sa alegi ce ~i se
potrive~te, precum lntr-un super-market. Problemele tinerilor sunt mai
complexe, ~i chiar dacii integrarea europeana va rezolva unele dintre acestea,
altele vor fi exacerbate.
Trei ar fi unele dintre cele mai contra-miirturisitoare atitudini ale Bisericii
in fata secularizarii accentuate a societiitii: negarea realitatii, introvertirea ~i
restauratia agresiva. Oficial spunem ca suntem cre~tini, dar statisticile arata
realitatea ateismului practic. A doua atitudine este aceea de a damna societatea
existenta ~i a opta pentru cultivarea unei spiritualita{i ~i vieti sociale aflate tn
divort cu lumea de afadi. Alta atitudine inadecvata ar fi incercarea de a obtine,
sau a obtine din nou controlul societapi prin accesul direct la puterea politica.
Exista fucercan tn acest sens 1n Marea Britanie,dupa modelul
fundamentalismului neo-protestant nord-american , sau i n Italia din partea
Bisericii romano-catolice. Parintele Bria afirma categoric ca "politica nu este o
cafe a mantuirii, ciici orice politicii exploateazii, viole11t sau mt, puterea, forfa,
chiar impotriva moralei". Propune ca alternativa asociatiile religioase ale
tineri lor, Iaicilor, care pot influenta societatea. Contemporanii no~tri sunt tot mai
suspici o~i cand e vorba de institutii, sunt obositi de retorica, vor sa caute ei
raspunsurile decat sa primeasca indicafii, prefera dialogul, monologului
lUtoritar, vor spatiu deschis, In care sa simta libertatea de a opta. Biserica, adica
;ntreg trupul eclesial activ trebuie sa-i acompanieze pe cale, mai degrabii decat

491
sa le arate imediat destinatia, ~i, asemenea celor intamplate pe drumul spre
Emaus, dacii o va face cum trebuie, va primi invitatia sa ramana.
Parintele Bria arata ca el insu~i a intrat in teologie pe calea naturalii, pe
"poarta largii" a creatiei ~i culturii romane. Lucian Blaga a pregatit ~i marcat
aceastii cale, Trilogia culturii a reprezentat prolegomene la studiul teologiei. Sa
presupunem - scrie Parintele- cii Lucian Blaga ar fi citit paginile scrise azi de
Piirintele SHiniloae despre cunoa~terea lui Durnnezeu din revelatia naturala, care
recurge Ia afirmiiri rationale. Care ar fi reactia sa ? Desigur ca ar fi scris imediat :
Pozi{ia Piirinte/ui Stiiniloae fatii de filosofie ~i personalism ~i s-ar fi bucurat ca
teologia ortodoxii recunoa~te acum importan!a trecerii prin vamile metafizicii
rationale. Numai dupa ce face practica ei cognitiva, pe treptele sciirii metafizice
~i numai dupa ce se desprinde de aceasta scara fmita, este posibila iniiltarea
teologiei spre infinit (p.94). Piirintele exprimii aici ambivalenta aprecierii
patristice a filosofiei benefica dadi poate fi depa~ita, ~i demonicii daca se ajunge
prin aceasta Ia o auto-afirmare Ia pretentia ca poate fiinta autonom.
Darul Piirintelui Profesor Bria de a exprima sincronic Traditia Bisericii,
conceptu1 "Liturgia dupii Liturghie", imbinarea doctrinei cu practica misionarii,
puterea de sintezii fac evidentii harisma de a teologhisi.
Chiar daca nu mai este fizic printre noi, 1i vom simti mereu perezenfa, In
alta forma, mult mai acut.

BffiLIOGRAFIE
(selectiva)
Carp tiparite:
lnfailibilitatea Bisericii (tezii de licenta). Rezumat in 0 . 12(1960), nr. 3, p. 494-
504.
·Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor (tezii de doctorat), S.T. (1968) 20, nr.
1-2, p. 3-170. Concluziile (in lb.francezii), in Istina (Paris), nr. 2, 1969.
Orthodox Contributions to Nairobi (Editor), Geneva: WCC Publications,
1975. Versiunea francezii: "La nH1exion orthodoxe pour Nairobi" in
Contacts, XXVll (1975), n°92, 361-433.
L'Orthodoxie. Hier-Demain (in colaborare cu M. A. Costa de Beauregard)
Paris: Buchet/Chastel, 1979.
Martyria-Mission. The Witness of the Orthodox Churches today (editor),
Geneva: WCC Publications, 1980.
Autre Visage de I'Orthodoxie: L'Eglise de Roumanie, Geneva: Conseil
Oecumenique des Eglises, 1981.
Dictionar de Teologie Ortodoxa, Bucure~ti: EIDMBOR, 1981 (prefata de Pr.
Prof. Dumitru Stiiniloae).
Jesus Christ - the Life of the World (Editor), Geneva: WCC Publications,
1982.

492
Curs de Teologie ~i practica mjsionara ortodoxa, Geneva: eonsiliul
Ecumenic at B isericilor, 1982.
Curs de formare misionara ~i ecumenica, Geneva: CEB, 1984.
The Witness of St.Methodius. Orthodox Mission in the 91h Century (Editor),
Geneva: wee Publications, 1985.
Go Forth in Peace. Orthodox Per spectives on Mission, Geneva: wee
Publications, 1986. Traducere in limba sarbii de Diacon Radomir Rakic,
Belgrad, Ed. Patriarhiei Sarbe, I 989.
Credinta pe care o marturisim, Bucure~ti : EIBMBOR, 1987.
Destinul Ortodoxiei, Bucure~ti: EIB.MBOR, 1989.
Mirturia Cre~ tina Ortodoxa (in limba greadi), in colaborare cu Petros
Vasiliadis, Thessaloniky: Tertios I 989.
People Hunger to be near God (Editor), Geneva: wee Publications 1990.
The Sense of Ecumenical T radition, Geneva: w ee Publications, 1991 .
lisus R ristos, Bucure~ti: Edi tura Enciclopedicii, 1992.
Regards sur l' Orthodoxie (in colaborare cu Mgr. Darnel eiobotea), Geneva,
e EB, 1993.
Dicponar de Teologie Ortodoxa (editia a IT-a), Bucure~ti: ElBMBOR, 1994.
Ecumenical Pilgrims (Editor), Geneva: WCe Publications, 1995.
Romania. Orthodox Identity at a Crossroads of Europe, Geneva: wee
Publications, 1995.
Spapul nemuririi sau eternizarea umanului · in Dumnezeu, Ia~i: Trinitas,
1995.
Ortodoxia in E uropa. Locul spiritualitiitii romane, Ia~i: Trinitas, 1995
(prefata de t P. S. Mitropolit Daniel eiobotea).
Teologia Dogm atica ~i Ecumenidi, Sibiu: Universitatea "Lucian Blaga", 1996.
The Liturgy after the L iturgy. Mission and witness from an Orthodox
Perswpective, Geneva: wee Publications, 1996.
Liturghia dupa Liturgbie, Ed. Athena, Bucure~ti , 1996.
Tratat de Teologie Dogmatica ~ i Ecumenicii, Ed. Romania ere~tina
Bucure~ti , 1999; prefata de P. S. Episcop Prof. Dr. Irineu Sliitineanul.
Comentariu Ia catehismul ortodox in 12 sinteze catehetice, Geneva, 2000.
Dictionnaire oecumenique de missiologie. Cent mots pour Ia mission
(Coeditor) Paris-Geneve-Yaounde: ed. du cerf, labor et fises, CLE
Yaowzde, 2001, p. 400.
Spre plinirea Evangheliei. Dincolo de apararea Ortodoxiei: exegeza ~i
transmiterea Tradiflei, Alba Julia: ed. Refntregirea, 2002.
AI doilea Botez. Itinerarele unei credinte ~i teologii de descbidere, Alba Julia,
ed. Reintregirea, 2002.

493
C ursuri ~i prelegeri universita re:
Teologia Ortodoxii Romanii Contemporana, G.B. 30( 1971), nr.l -2, 49-72.
Spiritul teologiei ortodoxe, 0 . 24( 1972), nr.2, p. 177-194.
Iisus Hristos - Dumnezeu adevarat ~i om adeviirat, 0 . 25(1973), nr.l, p. 218-
252
Curs de teologie ~i practica misionarii ortodoxii, Geneva: CEB, 1982, 134 p.
(rezumat in ''Miirturia cre~tinii In Biserica Ortodoxa", G.B. 41 (1982),
nr.l-2, p.70-l09)
Introducere Ia teologia ~i practica misionara ortodoxa, Bucure~ti 1982, mss.
Ecclesiologie. Preocupations et mutations actuelles, Unite Chretienoe (Lyon)
70 (1983), p. 45-88.
Curs de formare misiooadi ~i ecumenica, Ed. Consiliului Ecumenic al
Biserici1or, Geneva, 1984, 191 p.
invatatura ortodoxa despre viata (1umea) viitoare, 0 . 36(1984), nr.l, p.9-28.
Dogma Sfintei Treimi, S.T., 43(1991 ), nr.2, p. 3-48.
Iisus Hristos -Dumnezeu Mantuitorul. Hristo1ogia, S.T. 43( 1991), nr. 2, p. 3-52.
Biserica Ortodoxa Romana ~i Consiliul Ecumenic al Biscricilor (1961-1991),
B.O.R. 109(1991), nr. 10-ll, p. 66-82.
Ortodoxia ~i semnifica?a ei- azi, S.T. 44 (1992), nr. 1-2, p. 3- 17.
Spiritualitate pentru timpul nostru, S.T. 44(1992), nr.3-4, p. 3-24.
Imaginea Ortodoxiei de azi. Stil vechi ~i stil nou, Ikon 1(1995), p. 9-21.
Curs de Teologie Dogmatica ~ i Ecumenica, Sibiu: Universitatea "Lucian
Blaga", 1997, 358 p.
Biserica Una Sancta. De la convergenfele ecumenice Ia comunitatea conciliadi,
R .T. 7 [79] ( 1997), nr. 3, p. 7-68.
Hermeneutica teologica (curs post-universitar), Sibiu, 1999, 117 p.
Cuvinte din CUV ANT. Aforisme, schife ~i incursiuni critice in teologia
ortodoxa, Geneva, 1999 (manuscris).

Studii ~i articole:
Simtirea tainica a prezentei harului dupa Sf. Simeon Noul Teolog, S.T. 8(1956),
nr.7-8, p. 470-486.
Sinergia in teologia ortodoxa, 0 . 8( 1956), nr. l , p. 29-43.
Aspectul dogmatical Sfrntei Liturghii, 0. 9(1957), nr. 3, p. 406-428.
Cunoa~terea lui Dumnezeu dupii Sf. Maxim Marturisitorul, S.T. 9(1957), nr. 5-
6, p. 310-325.
T eolog ~i Teologie, G.B. 17(1958), nr. 1-2,p.l68-172.
Cert1tudinea roantuirii, G.B. 17(1958), nr. I 0, p. 949-959.
Aspectul comunitar al dumnezeie~tii Eubaristii, S.T. 11(1959), nr. 7-8, p.417-
427.
Certitudinea mantuirii, S.T. 12(1960), nr.5-6, p. 410-419.
494
 Infailibilitatea Bisericii - temei dogmatical unirii, 0 . 12(1960), nr. 3, p. 494-
504.
Harul Botezului ~i viata duhovniceasca cre~tina, G.B. 19(1960), nr. 11-12, p.
935-944.
Duhul Pacii, 0. 13(1961), nr.4, p. 640-644.
Enciclica patriarhilor ortodoc~i de Ia 1848 ~i apararea Ortodoxiei, M.M.S.
37(196l),p. 71-77.
Epistemologia lui Maxim Marturisitorul (In limba germana), Bibliotbeca
Classica Orientalia (Leipzig), nr. 6, 1961, p. 366-368.
Traditia ortodoxa dupa Enciclica Patriarhilor Ortodoc~i de Ia 1848, 0 .
13(1961), nr. 2, p. 314-320.
Infailibilitatea ~~ prirnatul papal in discutia primului Sinod Vatican, 0 .
14(1962), nr.3, p. 454-459.
Sinodul al do ilea de Ia Vatican, 0 . 14( 1962), nr.l-2, p. 269-280.
Probleme teologice ~i practice in teologia anglicana, M .B. 13(1963), nr.5-8, p.
278-295.
Constantinopol ~i Canterbury, M.M.S. 39 (1963), nr. 3-4, p. 175-183.
Actuala configuratie geogra:fidi ~i confesionala a Comuniunii anglicane, 0.
15(1963), nr.l , p. 128-140.
Revelatia dumnezeiasca, G.B. 23(1964), nr. 3-4, p. 183-1 87.
Despre refacerea unitatii cre~tine, G.B. 23(1964), nr.3-4, p.20-213.
Vizita Patriarbului Justinian Ia Biserica Angliei ~i Ia Consiliul Ecumenic al
Bisericilor (CEB), M.O., 18(1966), nr. 9-10, p. 883-889.
"lata, Eu fac toate lucrurile noi" (Apoc.21,5). Tema principala a celei de a IV-a
Adunari generate a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Upsala, 4-20
iulie 1968), 0 . 19(1967), p. 461-470.
La implinirea a 1100 de ani de Ia Enciclica patriarhului Fotie al
Constantinopolului catre patriarhii rasiiriteni, 0 . 19(1967), nr.4, p. 608-
614.
Pacea lutnii ~i umanismuJ cre~tin, S.T. 19(1967), nr.7-8, p. 411-417.
~ti ri din Biserica Catolica, Biserica Angliei, CEB, M.O., 19(1967), nr.1-2, p.
148-151.
Despre "caracterul" sacramental ~i despre "efectuJ" ecclesial al Tainelor, 0.
19(1967), nr. l ,p. 146-149.
Perspective ale reexaminarii vechilor diferende interconfesionale, 0. 19(1967),
nr.3, p. 477-481.
Sesiunea Cotnitetului Central al CEB (Harasclin, aug. 1967), B.O.R. 85 (1967),
nr. 9-10, p. 923-928.
Consideratii asupra teologiei protestante dupa 450 de ani de Ia Reforma, S.T.
19(1967), nr. 9-10, p. 555-564.

495
Aspecte dogmatice ale unirii Bisericilor cre~t1ne (teza de doctorat), S.T. 20
(1968), nr.l -2, p. 3-170.
Ecclesiologia comuniunii, S.T. 20(1968), nr. 9-10, p. 669-681.
Problema "revendiciirilor fundamentale" ale Ortodoxiei fata de catolicism, 0.
20( 1968), nr. 3, p. 499-502.
Opinii teologice anglicane in legatura cu Filioque, 0 . 21 (1969), nr. 2, p. 334-
336.
Atitudini ecumenice ale Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1968, 0 . 21(1969),
p. 137-155.
Conferinta teologica interconfesionala de la Cluj (mai 1969): Sensu! activ al
sperantei, 0. 21 ( 1969), nr.l,p. 382-403.
Intercornmunion et Unite, Istina 14(1969), p. 220-237.
Sensu! activ al credintei.Conferinta teologica interconfesionala de ]a Bucure~ti
(martie 1969), 0 . 21(1969), nr. 2, p. 2 16-240.
Sensul activ al speran~ei cre~tine, G.B. 28(1969), nr. 7-8, p. 777-787.
Slujirea cre~tina In lumea contemporana, M.M.S. 45(1969), nr. 3-4, p. 145-154.
Conferinta Federatiei Mondiale Luterane pentru Bisericile Minoritare Europene
cu tema: "Comunitatea ~i pastorulmtr-o lume matudi", 0. 22(1970), nr.
3, p. 469-474.
Discutii teologice intre teologi ortodoc~ i ~i teologi necalcedonieni, 0. 22(1970),
nr.2, p. 205-225 .
Contributia teologiei ortodoxe romiine Ia studierea anglicanismului, 0.
22(1970), nr.2, p. 304-310.
Un obstacol in calea ecumenismului: prozelitismul confesional, B.O.R.
88(1970) nr. 9-10, p. 1053-t063.
Sensu! activ al iubirii cre~tine.Conferinta teologica interconfesionala de la Sibiu
(decembriel969), 0. 22(1970), nr.l, p. 62-76.
Tensiunea dintre Scaunul papal ~i Bisericile Rornano-Catolice, S.T. 22( 1970),
nr. 1-2, p. 60-69.
Sfanta Scriptura ~i Tradipa. Consideratii generate, S.T. 22(1970), nr. 5-6, p. 384-
405.
Probleme ~i preocupiiri in Mi~carea ecurnenica de azi, 0. 23(1971 ), nr. 3, p. 487-
499.
Sluj irea in teologia contemporana, 0. 23( 1971 ), nr. 2, p. 283-291.
Teologia ortodoxli romanii contemporana, G.B. 30(1971), nr. 1-2, p. 49-72.
Teologia Dogmatica In Biserica Ortodoxa Romanii, in trecut ~ i azi (ill
colaborare), 0 . 23(1971), nr.3, p. 205-225.
Teologie ~i Biserica la Sf.Tre i Ierarhi, S.T. 23(1971 ), nr. 1-2, p. 74-84.
La theologie du service et le service de Ia theologie, conferinta prezentatii Ia
Adunarea Nyborg (KEK), 26 aprilie- 3 mai 1971.
Caliiuzii biblica, anexa Ia Noul Testament, editia 1972, Bucure~ti, EIDMBOR.

496
300 de ani de Ia aparifia Marturisirii Lui Dositei, patriarhul Jerusalimului, 0.
24(1972), nr. 4 p . 617-621.
Biserica ~i Sinodul Ecumenic, G.B . 31 (1972), or. 5-6 p. 528-532.
lzvoarele credinfei ortodoxe, G.B. 31(1972), nr.7-8, p. 952-960.
A Look at Contemporary Romanian Dogmatic Theology, Sobomost, nr.5 ( 1972),
p. 330-336.
Preofie ~i Biseridi, 0. 24(1972), nr. 4, p. 523-534.
Slujirea Cuwintului, G .B. 3 1(1972), nr. 1-2, p. 50-58.
Spiritul teologiei ortodoxe, 0 . 24(1972), or. 2, p. 177-194.
Coordonate ale teologiei ortodoxe romiine, S.T. 25(1973), nr. 5-6, p . 3 18-327.
Declarapa "Mysterium Ecclesiae" cu p rivire la inviifiitura catolicii despre
Bisericii, 0 . 25(1973), nr.4, p . 603-612.
lisus Hristos- Dumnezeu adeviirat ~i om adeviirat, 0. 25(1973), nr. 2, p. 218-
252.
lnviifiitura ortodoxii despre Dumnezeu- SfCinta Treime, G.B . 32(1973), nr. 1-2,
p. 204-225.
Tradifie .Ji dezvoltare in teologia ortodoxa, 0. 25(1973), nr. l , p. 18-38.
Conferinfa misionara mondialii "Mantuirea astiizi" (Bangkok, 1973), B.O.R.
91(1973), nr. 1-2, p . 92-99.
Heil und Heiligkeit, Farbe bekennen. Missionjahrbuch der Schweiz, 1973, Basel,
p. 91-94.
La portee de Nyborg VII dans les travaux oecumenique en Europe, Carrefour
pour les Eglises Europeennes, 1974.
Living in One Tradition, The Ecumenical R eview 26(1974), p. 224-233.
La theologie orthodoxe roumaine actuelle, in De Ia theologie orthodoxe
roumaine des origines a nos j ours (Editions de l'Institut B iblique et de
Mission Orthodoxe, Bucharest, 1974), p. 500-526.
La Koinonia comme communaute canonique. Perspectives actuelles, Istina
20(1975), p. 116-126.
Confessing Christ Today, International Review of Mission 64(1975), nr. 253, p.
66-94.
The Church's Role in Evanghelism: Icon or Platform?, l11ternational Revie w of
Mission 64(1975), p. 243-250.
Biserica # popor fn istoria Ortodoxiei, invierea (Geneva), 2(1975), p. 9-1 3.
L 'engagement oecumenique de 1'Orthodoxie. La Rejlexion orthodoxe pour
Nairobi, in Colltacts, 27(1975), nr. 92, p. 361 -433.
Concerns and Challenges in Orthodox Ecclesiology Today, Lutheran World, nr.
3(1976), p. 188-1 91.
Jntroducere fn ecclesiologia ortodoxii, S.T . 28(1976), nr. 7-10, p. 695-704.
Renewal of the Tradition through Pastoral Witness, lntematio11al Review of
M issio11s 65(1976), p. 182-185.

497
La Teologia Ortodossa Rumena attua/e, Oikoumenikon 16(1976), nr. 3, p. 165-
202.
Orthodoxie: Culte et liturgie, L e Christianism e au XXe siec/e 36(1977), p. 1.
L 'espoir du Grand Synode Orthodoxe, Revue Theologique de Louvain 1(1977),
p. 51-54.
Diaspora, mission et ecclesiologie, SOP (Service Orthodoxe de Presse), Paris,
15(1977), p. 8-10.
The Romanian Orthodox Church, One World 24(1977), p. 14-15.
L 'Eglise Orthodoxe Roumaine, Conscience et Iiberti, 13( 1977), p. 71-78.
L 'Eglise en face de /'histoire, Presence Orthodoxe (Paris), 37,38,39(1977), p .
40-51.
Our Liturgy is a Missionary, One World 29( 1977), p. 2 1.
Jdentitate :;i ecumenism, S.T. 30(1978), nr. 9-tO p. 743-747.
PrezenJa ~i lucrarea Sfantului Duh in Bisericii, 0. 30(1978), nr. 3, p. 488-496.
Un spirituel roumain, le Pere Cleopas, S. O.P. 23(1978), 5 p.
ContribuJii ortodoxe Ia teologia ecumenidi de azi, S. T. 3 1( 1979), nr. 5-l 0, p.
357-366.
Ecclesiologia pastoralii, S. T. 31(1979), nr. 1-4, p. 316-323.
Omagiu Piirinte/ui Dumitru Stiiniloae Ia aniversarea a 75 de ani, 0 . 30(1978),
nr. 4, p. 638-647.
Hommage au ?ereDumitru Stiiniloae, Contacts 31(1979), nr. 105, p. 64-74.
Experien(a /umii in teologia ortodoxii actualii, B.O.R 98(l980), nr. 9-10, p.
1007-1010.
The Liturgy after the Liturgy in Martyria/Mission (Geneva:WCC,l980), p . 66-
71.
Pour situer Ia theologie du ?ere Stiiniloae, R evue de theologie et de philosophie
112(1980), p. 133-137.
Rolul.Ji responsabilitatea Ortodoxiei in dialogul ecumenic, 0. 32(1980), nr.2, p.
366-377.
La situation religieuse en Roumanie: Un point de vue orthodoxe roumain,
Service de Presse Reforme 181(aprile 1980).
Autre visage de l 'Orthodoxie. Eglise de Roumanie. Son importance historique et
culturelle. Ses preoccupations theologiques et pastorales (Geneva
1981).
Biserica Ortodoxii :;i miirturia cre:;tinii, B .O.R. 99(1981), nr .1, p.59-66.
The Creative Vision of Dumitru Stdniloae. An Introduction to his Theological
Thought, The E cumenical Review 33(1981), nr. 1, p. 53-59 (retiparit in
vol. Persoanii :;i Comuniune - editor loan I. lea - Sibiu 1993, p. 74-81;
versiunea in lb. greaca in Synaxis (Atena), 19(1986), p. 33-39).
Doner a fa Theologie sa place authentique, Romanian Orthodox Church News
11(1981), nr. 4, p. 95-97.

498
Evolution et originalite de rtglise locale de Roumanie, Eglise locale et Eglise
universelle {Etudes Theologiques I, Les Editions du Centre Orthodoxe,
Chambesy, 1981).
La signification missionaire de l 'Eucharistie, S.O.P. 62 (nov.l981), p. 15-20.
Ortodoxia este credinla Bisericii universale, M.B. 31(1981 ), nr. 11-12, p. 752-
754.
Cumpana teologiei # cu/turii romane, Comuniunea romiineascii (Detroit),
ianuarie 1980- a prilie1981 , p. 16-2 1.
Ortodoxia romaneasca: nostalgie ~i transjigurare. 0 lecfie de sfinJenie din
Moldova: Piirintele Cleopa, Comuniunea romiineascii (Detroit), aprilie
1981, p. 16.
Une reflection sur le temoignage de Ia vie monastique, S.O.P., nr. 39, juin 1979,
p. 10-15.
Tabor et Golgotha. On the Path to the Kingdom, LR.M., vol.69( 1980), p. 78-82.
Le temoignage des Eglises orthodoxes aujourd'hui, S.O.P. 57 (aprilie 1981), p.
17-23.
"Vie impiiriifia Ta". Note $f comentarii pe marginea Conferinfei mondiale de
Misiune ~i Evanghelizare de Ia Melbourne- Australia, 14-24 mai 1981 ,
S.T. 33 (198 1), p. 130-141.
Theologia in its proper place, Romanian Orthodox Church N ews 11 (1981), nr.
4, p. 91-93.
Euclzaristie et Evanghelisation, Lettre mensuelle sur t 'evanghelisation (COE,
Geneve), nr. 3-4(1981), p. 2-6.
Ortodoxia, pentru ce o piistriim?, Biserica R omiineascii (Milano), ianuarie-
martie 1981, p. 5-7.
Biserica ~i Liturghia, 0. 34(1982), or. 4, p. 481-491.
.'v!arturia cr~tinii in Biserica Ortodoxii: aspecte, posibilitafi # perspective
actuate, G.B. 41(1982), p. 70-109.
Ortodoxia romaneasca fn comunitatea ecumenicii, M.B. 32(1982), p. 170-173.
Ecclesial Unity in the Ecumenical Movement: Theology and Expectations, The
Greek Orthodox Theological Review, 26(1981), p. 3 14-324.
Le concile orthodoxe el son contexte oecumenique, Episkepsis, 246(1981), p. 8-
14.
Unite des chretiens et mission de l 'Eglise, Spiritus (Paris), 88(1982), p . 293-300.
Rejlec{ii # considera{ii asupra activitafii Facultafii ~i lnstitutului de Teologie
din Bucure~ti, S.T., 1-2(1982), p. 10-21.
Celebrating Life in the Liturgy, fn vol.: Jesus Christ - The Life of the World,
Geneva: WCC Publications 1982, p. 85-88.
L 'Unite de 1'Eglise et le renouveau de !a communaute humaine, l stina 27(1982),
1, p. 24-32.

499
 Cine sunt cre~tinii fn lume?, Miirturia Ortodoxii (Raga), 1(1982), nr.1, p. 29-30;
92-95 .
"Liurghia dupa Liturghie". Descrierea nofiunii ~i programului fn Acting in
Faith. The WCC since 1975, editor Leon Howell, WCC Publications,
1982.
Les Femmes sont les col/ones de l 'Eglise, La Vie Protestante, 22 ian.1982,p.1-3.
Pastoratie $i pietate liturgicii, Telegraful Roman (Sibiu), 1982, nr.20, p. 21 -22.
Le Conseil Oecumenique des Eglises. L 'engagement des Eglises orthodoxes,
Lumiere et Vie (Lyon), 162(1983), p. 59-68.
lntegritatea Bisericii Ortodoxe Romane, Miirturia Ortodoxii 2(1983), nr. 5, p.
51-60; ~i in Romanian Communion, 11(1983), nr. 23-24, p.15-25 .
People of God, Calendaru/ Ortodox Credinfa (Detroit), 1983, p. 101-102.
Eschatologie In Oekumene - L exikon, Verlag Otto Lembek - Josef Knecht,
Frankfurt am Main 1983, p. 342-344.
Dimensiunea hristologicii a iconomiei mantuirii, 0. 35(1983), p. 236-244.
lisus Hristos fntr-o viziune cos mica, M.B. 33(1983), p. 288-293.
Ortodoxia $i m~carea ecumenicii, M.B. 33(1983), p. 503-508.
Spiritualitate $i moralii, B.O.R. I 01(1983), nr. 9-10, p. 674-678.
Starea de rugaciune, 0. 35(1983), p. 528-532.
lnviitiitura ortodoxii despre viafa viitoare, 0 . 36(1984), p. 9-28.
Theologie de la mission: themes actuels, questions a approfondir, S.O.P. 85
(februarie 1984), p. 17-21.
La Theologie Ortodoxe aujourd 'hui en Roumanie. La Theologie dans l'Egiise et
dans le Monde, (Les Etudes Theologiques de Chambesy, 4) Chambesy -
Geneve, 1984,p. 167-175.
Reflections on Mission Theology and Methodology, International R eview of
Mission, 73(1984), nr. 289, p. 66-72.
L 'Orthodoxie: entre Tradition et Vie, In Necessaris Unitas. Melanges offerts a
Jean Louis Leuba, Les Editions du Cerf, Paris, 1984, p. 35-43.
Un solo corpo in Cristo. La testimonianza comune dei cristiani, L 'Osservatore
Romano, 19 ian.1984, p. 5.
Unitate- nume divin, Romanian Communion 12(1984), nr. 25-26, p. 12.
L 'Orthodoxie a ! 'est de !'Europe, Eglises en Europe de ! 'Est. Dossier publie par
l'EPER, Juillet 1984, p. 6-9.
La Resurrection. Bonne Nouvelle et temoignage, in "Lettere mensuelle sur
l'Evangelisation" (COE), avrill984, p. 1-5.
Despre Biserica Ortodoxii localii, Credinfa. Calettdar 1984 (Detroit), p. 95-97.
La reception du BEM Une orientation theologique orthodoxe, Bapteme,
Eucharistie et Ministere. Une etape decisive vers /'unite chretienne?,
Universite de Geneve, 1984, p.70.
lnterpretarea teologiei patristice, S. T. 27 ( 1985), or. 5-6, p. 347-355.

500
 ~~
~

Receptarea convergenJelor fn credinJa rezultate din dialogul ecumenic, S. T.

\_ ;9.Y
37(1985), nr. l-2, p. 127-134.
Misiunea Bisericii Ia nafiuni, Telegraful Romiin (1985), nr.l9-20, p. 3.
Plinatatea trupului - Biserica, Telegraful Roman, nr. 33-34, 1985.
La Teologia Ortodossa Romena, Biserica Romli11eascii (Milano), 37 (1985),
p . 19-24 .
Taina mantuirii in Hristos, Telegraful Roma11 (serie de articole), 34-48 (1985)
1-2 ( 1986).
Cetatea fn Bisericd, Telegraful Roman 37-40 (1986).
La "reception" des resultats des dialogues, Etudes Theologiques nr. 5,
Chambesy 1986, p. 286-293.
Translation of the Bible and Communications of Faith Today. Translations of
the Holy Scripture in the Orthodox Church, Thessaloniky 1986, p. 123-
130.
Metoda teologica fn dogmatica ortodoxii, 0. 38(1986), nr. 4, p. 23-31.
Centenaru/ autocefaliei, lndmmator bisericesc, 1986, Alba Iulia, p. 99-10 l.
Dr. WA. Visser 't Hooft (1900-1985), 0. 28(1986), nr. 3, p. 154-1 60.
L 'Orthodoxie et le Mouvement Oecumenique. Contribution orthodoxe au
domaine de Ia mission, Etudes Th eologiques nr. 6, Editions du Centre
Orthodoxe de Chambesy, 1986, p. 20 1-215.
Patriarhu/ Justin a/ Bisericii Ortodoxe Romane, B.O.R., (1986), nr.7-8, p.B-15.
Transfigurarea umanului $i a creajiei in credinJa $i cultu/ icoanelor, Telegraful
Roman 9-12(1987).
Unity and Mission. From the Perspective of the Local Church. An Orthodox
view, The Ecumenical Review 39 (1987), nr. 3, p. 265-270.
The Eastern Orthodox in the Ecumenical Movement, The E cumenical Review
38(1986), nr. 2, p. 216-227.
Symbolic Values in the Contemporary Experience of Orthodoxy, International
Review of Mission 75(1986), nr. 299, p. 270-278.
Ortodoxia ~i Mi~carea ecumenjca. Sperante ~i dificultati, Telegraful Roman, 1-
15 martie 1986.
Teologie ~i cultura, Telegraful Roman, nr. 43-44, 45-46/1986.
Lumea care vasa vina. lmparatia lui Dumnezeu, Telegraful Roman, nr. 5-6, 7-
8, 1987.
Yfari teologi romani: loan Coman, 0 . 39(1987), nr. l , p. 157-160.
Taina mantuirii in Hristos, indrumator bisericesc, Bucure~ti: Editura
Arhiepiscop iei, 1987, p. 35-58.
~ission and Secularization, International Review of Mission 77( 1988), nr.
305, p. 117-130.
Faith and Worship, One world (Geneva), decembrie 1988, retipiirit In
Ecumenical Trends 18 (1989), nr. 2, p. 25-27.

501
 Cuvantullui Dumnezeu in limba romana, in Dacoromania (Freiburg-Munchen),
7 (1988), p. 45-57.
Un mare teolog ortodox, intelectual roman ~i ganditor ecumenic: Parintele loan
Coman (1902-1987), 0. 40(1988), nr. 1, p. 144-148.
Preotia In perspectiva ecumenica, Indrumator bisericesc, Timi~oara, Editura
Mitropoliei, 1988, p. 81-85.
Consiliul Ecumenic al Bisericilor (1948-1988), Telegrafol Roman, nr. 47-48,
1988.
Ogni G iomo e Pentecoste, La Parola (Societa B iblica in ltalia, R oma), 5 (1990),
nr. 1, p. 1.
Cealalta lnfometare, B.O .R., 108 (1990), nr. 1, p. 49-52.
Pentru o teologie critica ~i creatoare, Vestitorul Ortodoxiei (V.O.) (Bucure~ti),
1990, nr. 9-10.
Educafia religioasa ~i importa nta ei- astazi, V.O.R., (1990), nr. 17-18, p. 4-6.
Yncrederea In poporul Bisericii, V.O., (1990), nr. 19-20, p. 1-2.
Ecumenism - responsabilitatea ortodoc~i lor, V.O . 1 (1990).
Semne ~i minuni ale iubirii, B.O.R., 108 (1990), nr. 1-2, p. 80-82.
Teologia romana contemporana, S.T. 42 (1990), nr. 1, p. 142- 143.
Dcmnitatea omului, S.T., 42 (1990), nr. 2, p. 3-5.
Teologia fata in fata cu B iserica de azi, S.T . 42(1990), nr. L-2, p. 3-6.
Spiritualitate pentru timpul nostru, Geneva: CEB, 1990; reed. in S.T. 44(1992),
nr. 3-4, p. 3-24.
Orthodox Input to the Canberra T heme,In: Come Holy Spirit, Renew the Whole
Cr eation (Editor Gennarios Limouris), Holy Cross Orthodox Press,
Brookline, Mass., 1990, p . 20-26.
Teologia ~ i puntea metaflzicii , 0. 41(1990), nr. 2, p. 175-180.
Parintele Staniloae, V.O ., nr. l 9-20, p. 2.
Convertirea, V.O ., nr. 53-54, 1991.
Renewal in Mission, International Review of Mission 80(199l),nr. 317, p.SS-
59.
Towards an ecumenical Spirituality, One World 169 (1991), p. 13-14.
Cre~tinismul romanesc in Europa de azi, B.O.R. 109(1991), nr. 4-6, p. 40-43 .
Le schisme n'a plus de raison, Itineraires (Geneva), 6 (199 1), p. 18-19.
Istoria nu se opre~te aici, V.O. (1991), nr. 45-46, 15-30 iulie.
Ecumenism in T ime, in One Wort, nr. 167, iulie 1991.
Persecutia s-a lntors lmpotriva ei, V.O . (1991), nr. 51 -52.
Uniatismul in Romania, B.O .R. 109 (1991), nr. l-3, p . 29-32.
Pe e~ichierul istoriei (Ste skakiera tes istorias),Synaxy(Atena)40(1991), p.17-22.
Roumanie: une histoire et une esperance qui s'accomplisscnt, SOEPI
iulie/august 1992, p.13-16 ( versiunea englezii: History and Hope in
Romania, One World (WCC, Geneva), nr. 177,july, 1992, pp. 6-7.

502
Portretul Ortodoxiei (He eikona tes Orthodoxies), Kath' Odon (fesalonic),
1(1992), p. 27-30.
Changes in Romania, One W orld, iulie 1992, p. 6-7.
A Fresh Breath of Spirituality, The Ecumenical Review 44( 1992), nr. 4, p. 429-
432; retiparit in: Orthodox Visions of Ecumenism (Editor Gennadios
Limouris), Geneva: WCC Publications, 1994, p. 213-216.
Epifania- extinderea lui Durnnezeu pe pamant, V.O., nr. 63, 1-15 ian. 1992.
Spectrum of Ministry. An Orthodox Perspective, Ministerial Formation (WCC
Geneva), 60(1993), p. 2 1-28 .
La moartea parintelui Staniloae, Candela (Stockholm) 20 ( 1993), p. 6-ll.
Dynamics of Liturgy in Mission, International Review of Mission 82(1993),
nr. 327, p. 317-325.
EI Consejo Ecumenico de las Iglesias y el dialogo teologico con Ia Iglesia
Catolica Romana, AI Servicio de la Unidad... Socicdad de E ducation
Atenas, M adrid, 1993, p. 281-286.
La moartea Parintelui Stiiniloae, V.O., 15 octombrie 1993, p. 6.
Biserica, Natiune, Limba, V.O ., 1993, p. 5 (vezi: Invier ea, Timi~oara, I aprilie
1993, p. l ).
Cultura cre~tina - un comandament misionar actual, in "Persoana ~ i Comuniune".
Prinos de cinstire Parintelui Dumitru Staniloae (1903-1993), Sibiu,
1993, p. 214-222.
Ecclesiologia ortodoxli (in lb. greaca), Kath' Odon 4(1993), p. 25-36.
Ortodoxia, Candela 20 ( 1993), nr. 2-3, p. 2-4.
Challenge to the Orthodox Ecclesiology in the New European Situation, in
"Construction of a Common European Home" (Editor John S.P obee),
wee, Geneva, 1993, p. 51-86.
Nueva Evangelizacion y Ecumenismo en la Europa del Este, Renovacion
Ecumenica (Salamanca), nr. 110-111, 1994, p. 41-47.
Ecclesiologie et sociologie. Le defi de !'Europe post-com.muniste et
l'enseignement social chretien (Editor Francis Fost), Editions
Universitaires Fribourg, 1994, p. 69-75.
Romania: Orthodox Theological Education from 1948 to the present, The
Catholic World, vol.237, 1994, p. 17-23.
Le sens de renouveau dans l'Orthodoxie, in Nikos Nissiotis, "Religion,
Philosophy and Sport in Dialogue. In memoriam", Atena, 1994, p. 183-
191.
Episcopul, Biserica , poporul, indrumator pastoral 1994 (Siobozia), 1994, p.
82-88.
Venite, adoremus!, Candela 21(1994), nr. 4, p. 5-7.
intoarcerea Ia Dumnezeu. Tema mileniului al ill-lea cre~tin, V.O. (1994),
nr.122, septembrie, p.l.

503
Un eveniment de edit1e: Biblia comentata (de Arhiep. Bartolomeu Anania.
Rena~terea , (Cluj), nr. 1, ian. 1944.
Starea de rugaciune, Martyria, nr. 8, iulie, 1994.
Reconstruirea ecumenismului local in Romania, in V.O., nr. 143-144, 1995.
lmperativul unitatii tuturor cre~tinilor. Unitatea vazuta a Bisericii universale.
V.O., 16-30 iunie 1995.
Exigentele ~i sperantele ecumenismului, V.O., iulie 1995.
Unitatea Bisericii - tema misiunii cre~tine de azi, V.O., nr.l40, august 1995.
Sinteza ortodoxa a teologiei dogmatice, R.T . 5[77](1995) nr. 3, p. 3-22.
Troisieme millenaire: une rencontre pan-chretienne s'impose, Choisir (Geneva).
429 ( 1995), p. 17-24.
New Typology for Gospel and Culture Syntax, International Review of
Mission 84 (1995), nr. 334, p. 273-283.
Building up the Church: A Demanding task, In "Theology, Ministry and
Renewal of God's People" (Editor John Pobee), Geneva: WCC
Publications, 1996, p. 26-32.
Steaua Magilor. Memoria lntrupiirii lui 1-Iristos, Candela 23 (1996), nr. 3-4.
Despre metodica predarii religiei, Cbernarea Credintei (1995), nr. 29-30.
The Everyday Encounter between Gospel and Culture, in "Ortodoxy and
Cultures" (Editor loan Sauca), Geneva: WCC Publications 1996.
Proclaiming Christ Today, Orthodox-Evangelical Consultation (Alexandria,
1995), Geneva: WCC Publications, 1996, p. 16-29.
Theology for Theology or Theology for Unity, Renewal and Mission?, Teologie,
Slujire, Ecumenism (extras din R.T., 6(78](1996), nr. 3-4, p. 184-192.
Taina lui Hristos Pascal, Telegraful Roman, nr. 13-16, 1996.
Time to Unfold Orthodox Theology. Problems and Resources in Contemporary
Trends, Ministerial Formation (WCC Geneva), 73(1996), p. 16-23.
Credinta personalii ~i practica slujbelor, Iisus Biruitorul (Sibiu), iulie 1996.
Lectio Divina, Iisus Biruitorul, august 1996.
Spovedania: a redeschide poarta spre Dumnezeu, l isus Biruitorul, sept. 1996.
Uode este Iisus istoric?, Iisus Biruitorul, octombrie 1996.
Biserica ortodoxii ~i cultura politidi, Iisus Biruitorul, noiembrie 1996.
Neu-Evangelisierung Europas. Orthodox Anfragen, Una Sancta 52(1997), nr. 2,
p. 99-107.
Dumnezeu nu inchide cerul nimanui, [jsu s Biruitorul, ianuarie 1997.
Teologia ~i Biserica, Iisus Biruitorul, mai 1997.
Postmodernism: An Emerging Mission Issue, International Review of Mission
86 (1997), nr. 343, p. 417-423.
Via SHini1oae tn teologia romanii, V.O., 1-15 septembrie 1997.
Christians and Europe. An Orthodox reflections, Epworth Review 25 (1998),
nr. 1, p. 62-67.

504
"Martyrium", Lexicon Missions-Theologischer Grundbergriffe, Karl Muller-
Thea Sundmeier ed., D ietrich Reimer Verlag, Berlin 1987, p. 267-270
(versiune In lb.engleza in: "Dictionary of Mission", Orbis Book,
Maryknoll, N.Y., 1997, p. 292-295.
Dinamica lnvierii tn istoria ~i misiunea Bisericii, in vol.: "Ortodoxia ~i unirea
tuturor" (In lb. greaca), Ed. Manastirii Koutloumous, Karyes, Mount
Athos, 1997, p. 119-125.
Biserica- Una Sancta, in lumina Traditiei ortodoxe, R.T. 7(1997), nr. 3, p. 3-68.
Ce sentiment inspira jubileul cre~tinismului, anul 2000?, V.O., nr. 195, 1-15
ianuarie 1997, p. 5.
Ce este misiunea?, Iisus Biruitorul, 8 (1997), septembrie, p. 8.
,,Dar voi cine ziceti ca sunt Eu?'' E xperienta contemporana a lui Hristos, Iisus
Biruitorul, noiembrie 1997, p. 8.
Miirturisirea de credinta in traditia ortodoxa, 0 . 99(1997), nr. 3-4, p. 3-20.
Discretia In evlavia personala, disciplina In viata parohiala, lisus Biruitorul,
(Sibiu), noiembrie, 1997.
Prefata la "The Experience of God" (Dogrnatica de D. SUiniloae, traducerea
Ionita Barringer), vol. 2, 1n iunie 1998.
Regeneration of Christian Mission in Urban Context in Romania, (Bra~ov
Report 1966), in I.R.M., LXXXVI (1976), n°343, pp. 475-481.
The Orthodox Church in Post-Communist Eastern Europe, The Ecumenical
Review, vol. 50, nr. 2, aprilie 1998, p. 157-163.
Celebrer le Jubile du Conseil Oecumenique des Eglises, La Lettre RECG
(Geneva), nr. 9, iunie 1998, p. 14-19.
Strategia misionara a Bisericii, lisus Biruitorul, nr. 23, 1-7 iunie ~i nr. 24, 8-15
iunie1998.
Die Orthodoxe Kirche im nachkommunistichen Osteuropa, Junge Kirche
(Bremen), 6 iulie 1998, p. 335-343.
Identitatea ecclesiala ortodoxa In perspectiva ecumenica, Lumina Lina (New
York), 3(1998), nr. 3, p. 7-21.
Lectie de sfintenie din Moldova - Pr. Cleopa, V.O., nr. 221-222, 15 martie 1999.
Modernitate/postmodemitate la cre~tinismul contemporan. Argumentare istorica,
Lumina Lina (New York), 4 (1999), nr. 3, p. 13-16;
Experienta modemitatii 1n Romania, Lumina Lina, nr. 4, 1999.
Cel ce are urechi de auzit sa auda, Credinta strabuna, nr. 10 (200 1), p. 1;
Predecesorii. Viziunea lor ecumenica, Credinta strabuna, nr. 11 (2001), p. 3;
Cuvinte pentru ortodoxie. Lexicul teologiei ortodoxe de azi, Credinta strabuna,
nr. 3 (2002), p. 1;
Istoricul teologiei romane in lnvatiimantul universitar, Credinta strabuna, nr. 4
(2002), p. 3;
Binecuvantarile invierii, Credinta strabuna, nr. 5 (2002), p. 3;

505
Viziunea biblidi a Bisericii, Credinta strabuna, nr. 6 (2002), p. 3;
Preotul - ,discipolul iubit. Voturile preotului lnscrise ill hirotonia sa de ditre
episcop, Credinta strabuna, nr. 7 (2002), p. 3;
Referinte biografice ~i bibliografice
Tineri teologi romani in strainiitate, B.O.R., 81(1963), nr. 7-8, p. 717-723.
Romanian Orthodox Church News ill (1973), nr. 2, p. 12-14.
Ortodoxia, 23(1971), nr.3, p. 345-347.
Sobonrost 5 (1972), p. 333-334.
De Ia theologie orthodoxe roumaine. Bucharest: Editions de 1'Institute Biblique,
1974, p. 260-261, 272-284.
Studii Teologice 34 (1 982), nr. 1-2,p.lll-113.
Ronald G. Roberson, Contemporary Romanian Orthodox Ecclesiology. The
Contribution of Dumitru Staniloae and Younger Colleagues.
Pontificium Institutum Orientale, Roma, 1988 (vezi cap.: "The
Reception of Dumitru Stiiniloae' s ecclesiology", care cuprinde o sectie
despre Piirintele Profesor Ion Bria, inclusiv bibliografia).
Pr. Prof. Univ. Acad. Dr. Mircea Piicurariu, Dic{ionarul teologilor romlini,
Bucure~ti : Univers Enciclopedic, 1996, p. 62-64.
Leon Rowel (editor), Action in Faith. The World Council of Churches since
1975. wee Publications, Geneva, 1982; eh. Orthodox Involement, pp.
25-26.
Abrevieri (reviste ~i edituri):
IRM- International Review of Mission (Geneva)
S.T. - Studii Teologice (Bucure~ti)
0. - Ortodoxia (Bucure~ti)
EIBMBOR - Editura Institutului Biblic ~1 de Misiune a1 Bisericii
Ortodoxe Romane
G.B. - Glasul Bisericii (Bucure~ti)
BOR - Biserica Ortodoxii Romana(Bucure~ti)
MO- Mitropolia Olteniei (eraiova)
eEB- eonsiliul Ecumenical Bisericilor
V.O.- Vestitorul Ortodoxiei
M.B.- Mitropolia Banatului (Timieyoara)
:Mlv1S - M itropolia Moldovei eyi Sucevei(Ia~i)
RT- Revista T eologica (Sibiu)
SOP- Service Orthodoxe de Presse (Paris)
Pr.lector dr. Nicolae Mo~oiu

506
Cronici

PROF. DR. IOANNIS KARA VIDOPOULOS- DOCTOR

HONORIS CAUSA AL UNIVERSITA'fll ,LUCIAN
BLAGA''

ln perioada 19-22 noiembrie 2001 Facultatea de Teologie ,Andrei

~aguna" din Sibiu a avut bucuria de a fi gazda cunoscutului teolog grec Prof. Dr.
Ioannis Karavidopoulos cu ocazia decemarii titlului de Doctor Honoris Causa at
Universitatii ,Lucian Blaga". Domnia sa este al doilea teolog grec contemporan
care a primit acest tnalt titlul din partea Universitatii sibiene.
Profesor de Studiul Noului Testament Ia Facultatea de Teologie a
Universita{ii Aristotelice din Tesalonic de mai bine de trei decenii, Dl. loannis
Karavidopou1os s-a impus ill lumea cre~tioa contemporana ca unul dintre cei mai
reputati savanfi bibli~ti. Amintim aici doar cateva aspecte reprezentative ale
activitatii Profesorului Karavidopoulos:
Este unul dintre principalii realizatori ai noii traduceri ortodoxe a Bibliei
ill limba greaca moderna, unanim apreciata ~i recomandata atat de Patriarhul
Ecumenic, cat ~i de ceilalp lntaistatatori ai Bisericilor Ortodoxe de limba greaca.
Este membru activ al Societiifii grece~ti de studii bib/ice, care, prio
primirea de noi membri din a1te tari ortodoxe, a devenit Societatea Biblicii
lnterortodoxii. Este singurul membru ortodox al Comitetului editorial al celei de-
a 27-a editii critice a lui Novum Testamentum Graece ~i al celei de-a patra editii
critice a lui The Greek New Testament publicat de United Bible Societies. :In
aceasta calitate, Domnia Sa a impus recunoa~terea contributiei pe care o poate
aduce Ortodoxia la lucrarea de reconstituire a textului original al Noului
Testament, prin valorificarea lectionarului ortodox, adica a textelor din
Evangheliar ~i Apostol, a~a cum ni s-au transmis in traditia bizantina.
Este autorul a numeroase lucrari ~i studii de mare valoare ~tiinpfi ca,
dintre care mentionam doar cateva mai reprezentative: ., Chipullui Dumnezeu"
fi , dupii chipullui Dumnezeu" fn epistolele Sftintului Pavel (Tesalonic 1964);
Teologie $i antropologie Ia Filon din Alexandria (Atena 1966); Evanghelia
507
 gnostica a lui Toma. Introducere, retroversiune fn greaca koine ~i comentariu
(Tesalonic 1967); Pacatul dupa Sfantul PCIVel (Tesalonic 1968); Parabolele lui
Iisus (Tesalonic 1970); Narafiunile despre Patimi dupa Evangheliile sinoptice
(Tesalonic 1974); Comentariu !a Epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni ~i
Filimon (Tesalonic 1981), tradusa ~i in limba araba; Jntroducere in Noul
Testament (Tesalonic 1983, ed. a doua: 1998); Comentariu Ia Evanghelia de Ia
Marcu (Tesalonic 1988), tradusii ~i in limba arabii; Texte apocrife cre~tine. Vol.
I: Evanghelii apocrife. Introducere, traducere fn greaca moderna, comentariu
(Tesalonic 1999).
Este membru al Studiorum Novi Testamenti Societas (SNTS) ~i al
vestitului Colloquium Paulinum de la Roma, care numarii doar patru teologi
ortodoc~i. lnsa~i prezenta sa In aceste doua societati biblice implica o apreciere
deosebita a contributiei sale Ia nivel international.
Dl. Karavidopoulos este un mare prieten al Romaniei. Preocuparea sa
constanta pentru dezvoltarea studiilor biblice 1-a pus ill contact ill repetate
randuri cu tara noastra, unde a participat Ia mai multe intruniri de specialitate.
Amintim aici doar contributia remarcabila a Domniei Sale la reu~ita primului
Simpozion Est- Vest a speciali~<>tilor ortodoc~<>i $i neortodOC$i de Noul Testament,
de Ia Seminarul Teologic de Ia Mfmastirea Neamt (5-11 septembrie 1998).
lata cateva dintre motivele pentru care Facultatea de Teologie ,,Andrei
$aguna" a propus ~i Senatul Universitatii ,Lucian Blaga" a aprobat ca Domnului
Prof. Dr.Ioannis Karavidopoulos sa i se confere titlul de Doctor honoris causa.
Festivitatea decernarii inaltului titlu academic a avut Joe In dimineata
zilei de 20 noiembrie 2001 In Aula Facultatii de Teologie. Festivitatea a fost
prezidata de Dl. Prof Univ. Dr. Lucian Florea ~i a fost onorata de participarea
P.S. Episcop-vicar Visarion Ra~iniireanul, a reprezentantilor Senatului
Universitatii, a corpului profesoral al Facultatii de Teologie ~i a D-lui Gen.
Nicolae Uscoi, rectorul Academiei Trupelor de Uscat din Sibiu.
Dupa deschiderea festivitatii, Parintele Prof. Vasile Mihoc a rostit
cuvantul Laudatio, in care a subliniat importanta momentului ~i a prezentat
personalitatea de exceptie a Profesorului Ioannis Karavidopoulos. S-a dat apoi
citire Diplomei de Doctor honoris causa al Universitatii ,Lucian Blaga". Adanc
mi~cat, Prof. Karavidopoulos a tinut sa-~i exprime lntreaga gratitudine pentru
cinstirea pe care i-a racut-o Facultatea de Teologie din Sibiu ~i a subliniat ca
acest moment se inscrie In lunga traditie a legaturilor spirituale ale poporului
grec cu tara noastra. Expunerea de specialitate care a urmat a avut urmatoarea
tema: Tradifia ex__egetica a Bisericii $i metodele contemporane de cercetare a
Sfintei Scripturi. In cele ce urmeaza redam in rezumat cuprinsul acestui referat:
Dupa ce a precizat care sunt deosebirile de baza mtre viziunea apuseana
~i cea ortodoxa asupra Traditiei ~i raportul acesteia cu S:Ianta Scriptura ~i cu
Biserica, Donmia Sa a examinat relatia dintre exegeza biblica ortodoxa ~i ceea
ce numim exegeza ,patristica". Exegeza ortodoxa a Sfintei Scripturi prezinta
508
 urmatoarele trasaturi caracteristice: (a) este o sluj ire bisericeasca, iar nu opera
unui exeget izolat; (b) subliniaza caracterul istoric al adevarului revelat in
Scriptura; (c) folose~te elemente ale altor ~tiinte care pot servi Ia o mai buna
intelegere a Cuvantului lui Dumnezeu; (d) recuno~te prioritatea textului ~i a
comunita~i care 1-a produs ~i 1-a pastrat asupra exegetului, care nu se justifica
decat ca membru al acestei comunitati; ~i (e) este patristica.
Aceasta ultima tdisatud"i a exegezei biblice ortodoxe retine 'in continuare
atentia autorului, caci ea ii da o marca distinctiva in raport cu exegeza apuseana.
Sunt subliniate cateva trasaturi distinctive ale exegezei patristice:
( 1) Ea are o valoare istorica intrinseca, dar, in acela~i timp ~ i propriile-i
limite. Cuviintul lui Dumnezeu cuprins in Sfintele Scripturi este dincolo de timp,
dar exegeza sa este determinatii de factorul timp ~i de conditiile istorice ale
epocii sale.
(2) Caracterul patristic ale exegezei patristice da exegezei ortodoxe
marca sa intrinseca. Exegeza ortodoxa trebuie sa fie in continuitate cu duhul
Parintilor Bisericii. Aceasta nu lnseamna reproducerea !ara judecata a exegezei
lor in interiorul propriilor noastre conditii istorice, sociologice ~i ~tiintifice, ci
fidelitatea fata de maniera vie in care Piirintii au operat transformarea teologica a
sensului istorisirii evanghelice intr-o kerygma de via{i.
(3) Pentru Piirintii Bisericii exegeza nu constituie un proces academic,
nici o activitate ~ti intifica de biblioteca asupra Scripturilor, ci o kerygma in
adunarea poporului lui Dumnezeu. Ea nu se adreseaza doar inteligentei, ci mai
ales inimii celui care o prime~te, scopul ei fiind acela de a-i determioa pe oameni
sa ia sau sa reia pozitie, prin convertire, fata de Crucea ~i de Invierea lui Hristos,
care este centrul exclusiv a! mesajului oeotestamentar.
(4) Parintii exegeti pun in serviciul intelegerii Scripturii cuno~tintele
-riintifice ale timpului lor. Aceasta atitudine a Parintilor fatii de ~tiinta constituie
pentru exegetul modem un lndemn Ia o folosire a progreselor ~tiintifice ~i
tehnologice in munca de explicare a cuvantului lui Durnnezeu in cadrul specific
3.1 epocii noastre. Odata precizate aceste coordonate ale exegezei ortodoxe,
Domnia Sa trece Ia prezentarea principalelor curente exegetice care s-au
dezvoltat mai ales in Statele Unite in ultimele trei decenii ale secolului XX:
Analiza retorica a textelor biblice. Aceasta nu are in vedere o analiza a
limbii textului sau a figurilor retorice pe care le cuprinde, ci urmare~te realizarea
.mui studiu exegetic al textului prin limba pe care el o folose~te. Conform acestei
3bordari, fiecare text are o functie comunicativa, un sistem argumentativ ~i
\izeaza un scop. Acest scop 11 cauta analiza retorica.
Analiza naratologica (Narrative Criticism). Ca ~i analiza retorica,
=aratologia este centratii pe textul ca atare, nu atat pe ceea ce zice textul, ci pe
::um zice ceea ce zice.

509
 Metoda raspunsului cititorului (Reader-Response Criticism). Aceast.a
metoda nu se intereseazii de chestiunile clasice: cine, cand, unde ~i de ce
scriitorul a scris textul, ci studiaza ce relafie ~i ce influen~a se nasc 1ntre text Sl
cititorul actual.
Teoria deconstruc~ie i. Metoda deconstructiei accepta nedeterminarea
sensului In detrimentul adeviirului. Dupa adeptii acesteia, nici o exegeza nu
poate fi obiectiva ~i justa, ci este totdeauna o exegeza fat sa, care nu poate lnlocui
sensul ,primar" al textului, nici confine toate sensurile sale potentiale. Aceasta
metoda merge mai departe dedit metoda ,raspunsului cititorului", caci ea
radicalizeaza relatia dintre cititor ~i text, lasand un mai mare camp de actiune
cititorului-exeget ~i, fire~te, mai pu~na importan!Ji textului ins~i.
In cadrul mondializarii actuate a cercetarii biblice, exegeza ortodoxa
trebuie sa faca distinctte intre mesajul pe care-t contin textele sfinte ale Scriptum
~i orice metoda de abordare a acestor texte pe care le ofera ~tiinta de astazi.
Calea exegetului ortodox nu este o cale cu sens unic: ea trece prin Traditie, de
unde ele extrage tot ceea ce afla nepieritor ~i stabil, trece apoi prin cercetarea
moderna, urmand principiul enuntat de Sf. Iustin Martirul ~i Filosoful eli ,toate
cele care spun corect de clitre toti, sunt cele ale noastre, ale cre~tinilor­
(Apologia a II-a, 13, 4, PSB 2, p. 87). Exegetul ortodox traie~te din trecut, dar
traie~te ~i in prezent, ~i traie~te Inca din prezent timpurile eshatologice.
Expunerea D-Jui Karavidopoulos a fost apreciatii ciilduros de lntreaga
asistenta. In 1ncheierea festivitiitii, Parintele Prof. Dr. Dumitru Abrudan, decanul
FacuiUitii de Teologie ,Andrei ~aguna", a subliniat importanta momentului ~i
semnificatta lui spiritual-academica.
Festivitatea a fost urmata de o agapa oferita de Univcrsitatea sibiana.

Lect. drd. Daniel Mihoc

510
 VIZITA PROFESORULUI DR. STYLIANOS
PAPADOPOULOS LA FACULTATEA DE TEOLOGIE
, ANDREI ~AGUNA" DIN SIBIU

In perioada 10-12 aprilie 2002 Facultatea de Teologie din Sibiu a fost

gazda renumitului patrolog grec Prof. Dr. Stylianos Papadopoulos, de la
Facultatea de Teologie din Atena. Domnul Profesor Papadopoulos este autorul a
numcroase lucdiri de referinta pentru teologia ortodoxa contemporana.
Enumeram aici doar cateva dintre lucrarile sale pentru a oferi o imagine a
contributiei exceptionale Ia dezvoltarea studiilor teologice, 1n general, ~i
patristice, in special, atat 1n Grecia cat ~i dincolo de hotarele ei, caci multe dintre
cartile Domniei Sale sunt publicate In traducere in alte tan ortodoxe: Traduceri
grec~ti ale lucrdrilor tomiste - filotom~ti i i antitomi$1i fn Bizanf. 0 contribufie
la istoria teologiei bizantine (Atena, 1967); Kalistos Anghelikoudis: ,lmpotriva
lui Toma de Aquino" (Jntroducere, text $i comentariu) (Atena, 1970); !ntdlnirea
teologiei ortodoxe cu cea scolasticd (in persoana lui Kalistos Anghelikoudis ji a
lui Toma de Aquino) (Atena, 1970); Piirin{ii, cre$Lerea Bisericii o$f Sfiintul Duh
(Studiu patro/ogic) (Atena, 1970); Sf Grigorie Teologul ~i premisele
pnevmatologiei lui (Atena, trei editii: 1972, 1980; 1989); Neomartirii ii nafiunea
robitii (Atena, trei editii intre 1974-1990); Sf Atanasie eel Mare ji Teologia
Sinodului Ecumenic (Atena, trei editii 1ntre 1995 ~i 1998); Patrologia (vol. I:
Introducere, sec. II $i Ill, Atena, trei editii: 1977, 1986, 1977; vol. ll: sec. Ill:
Atena, 19982); Dialogul teologic dintre Biserica Ortodoxii $i Biserica Romano-
Catolicii (Atena, 1981 ); Teologia ortodoxa $i scolasticii (Atena, 1986); Mari
P(irinJi ai Bisericii (Jncroduceri, texte $i comentarii) (Atena, 1986); Sf Atanasie
eel Mare, teologia $i viata (Atena, 1986); Teologie $i limbii (Atena, 1997);
Constatarea $i proclamarea sfinfeniei sfinfilor (Katerini, 1990); Sf Grigorie
Teologul: importanta viefii $i a operei lui (Atena, 1991 ); Ciisiitoria $i fecioria
dupii Sf loan Gurii de Aur (Atena, 1998); Sf loan Hrisostom. Vol. I: Viafa,
activitatea $i scrierile; vol. ll: Teologia (Atena, 1999); Una din lucrarile sale de
exceptie - o monogra:fie dedicata vietii Sf. Grigorie de Nazianz - a aparut de
curand ~i in traducere romaneasca sub titlul Vulturul ran it: Sf Grigorie Teologul
(Editura Bizantina, Bucure~ti, 2002).
De~ i venise in (:ara noastra invitat de Facultatea de Teologie din Cluj ,
Domnia Sa a tinut foarte mult sa mai viziteze Sibiul pentru a se intalni cu
profesorii ~i studentii Facultarii de Teologie ,Andrei ~aguna" de care ti leaga un
ata~ament profund. Astfel, dupa mai multe intalniri cu profesorii Facultatii, joi
511
 11 aprilie 2002 Dl. Papadopoulos a tinut o conferinta de teologie patristica.
abordand in special controversele legate de Persoana Mantuitorului ~ i formularea
de ditre Parintii Bisericii a dogmei hristologice. Expunerea savanta a captai
atentia ascultatorilor, profesori ~i studenti deopotriva. Apoi Domnia Sa a raspuns
cu competenta Ia numeroase intrebari, apreciind seriozitatea ~i interesul
auditoriului. La incheierea conferintei Profesorul Papadopoulos a oferit
bibliotecii Facultatii de Teologie ,Andrei ~aguna" cele doua volume (Jnsumand
peste 1000 de pagini) ale lucrarii sale de fundamentale, Patroiogia.
Dupa incheierea conferintei, insotiti de Parintele Prof. Dr. Dumitru
Abrudan, Decanul Facultatii de Teologie ,,Andrei ~aguna", Dl. ~i D-na.
Papadopoulos au fost primifi de Prea Sfintitul Episcop-Vicar Visarion
Ra~inareanul ~ i de Inalt Prea Sfmtitul Dr. Antonie PliimadeaHi, Mitropolitul
Ardealului. In dupa-amiaza aceleia~i zile, riispunzand invitatiei Inalt Prea
Sfintitului Parinte Mitropolit, Dl. ~i Doamna Papadopoulos, insotiti de Prea
Sfmtitul Parinte Visarion Ra~iniireanul , au vizitat Manastirea Sambata.
Vizita Ia Sibiu le-a prilejuit sotilor Papadopoulos o noua intalnire cu
istoria ~i cultura or~ului. In ciuda timpului scurt, oaspetii au putut vizita
imprejurimile Sibiului ~ i cateva obiective culturale importante din ora~.
Viz ita sotilor Papadopoulos s-a incheiat in dupa-amiaza zilei de 12
aprilie 2002. Pentru Facultatea de Teologie ,,Andrei ~aguna" ea a insernnat un
pas tnainte pe traiectoria unui parcurs ascendent de strangere a legaturilor cu
teologia greaca ~i de identificare ~i apropiere a adevaratelor valori.
Lect. Drd. Daniel Miboc

51 2
Relafii de parteneriat.
Cine sunt partenerii no~tri?

FACULTATEA DE TEOLOGIE CATOLICA DIN

GRAZ- AUSTRIA

In anul l 996, Ia Graz In Austria, s-a semnat parteneriatul dintre Facultatea

de Teologie Catolica din Graz ~i Facultatea de Teologie Ortodoxa ,,Andrei
Saguna" din Sibiu, parteneriat care a avut pana 1n prezent, rezultate dintre cele
mai fructuoase. Acest parteneriat s-a 1ncheiat ca semn al deschiderii ~i dialogului
dintre cele doua Biserici surori. Biserica Catolica ~i Biserica Ortodoxa, ~i spre
fonnarea de teologi care sa promoveze un ecumenism real ~i responsabil.
Istoria Faculta~ii de Teologie Catolica din Graz cunoa~te cinci perioade
distincte, ~i anume:
I. Momentul lntemeierii acestei facultii~ l-a reprezentat infiintarea
Colegiului iezuit din Graz, 1n anul 1573, de ciitre autoritatile habsburgice, cu
scopul recatoliciziirii provinciei Styria, trecutii in cea mai mare parte Ia
protestantism. Spiritul contra-refonnei deterrnina, apoi, ~i tnfiintarea
Universita~i din Graz, de catre arhiducele Karl, 1n anul 1585, cu numai douii
facultiiti, Teologie ~ i Filosofie, prima nascuta din transfonnarea colegiului iezuit.
A urmat o perioada dominata de pregiitirea teologidi iezuita.
IT. Cea de-a doua etapa a fost marcatii de iluminism cand, printr-o decizie
statala din anul 1752, se interzice iezuitilor sii ocupe posturile de profesori ~i
conducerea rectoratului. Desfiintarea ordinului iezuit de ciitre papa Clement
XIV, In anul1773, a insemnat deplina secularizare a Universitiitii din Graz, deci
~i a Facultiitii de Teotogie. Dupii aceasta, In anul 1782, Universitatea din Graz
inceteazii practic sii mai existe, intrucat este coboratii la nivelul de liceu.
m. Cea de-a treia perioadii este determinata de reinfiintarea UniversWitii
din Graz, de ciitre i'mparatul Fraz ll, rn a nul 1827. De aici Universitatea din Graz
i~i trage numele de ,,Karl-Franz", dupa cei doi mtemeietori ai sai. Odata cu
aceasta, Facultatea de Teologie redobande~te dreptul de a conferi licenta in
Teologie. A urmat, apoi, o perioadii prospera de dezvoltare spre o Universitate

513
 modernii, cu facultiifi nou-infiinfate.
IV. Cea de-a patra perioada a fost marcata de excluderea Facultafii de
Teologie Catolicii din cadrul Universitiitii Graz, Ia 1 apri lie 1939, de catre
autoritatile naziste. A fost perioada cea mai tristii a acestei facu ltiiti, dar ~i a
Universitatii care a fost nevoita sa excluda din randurile ei trei mari profesori
care, ulterior, vor fi laureati ai premiului Nobel.
V. Ultima perioada incepe In iunie 1945, odata cu reintegrarea Facultatii
de Teologie Catolica in Universitatea ,,Karl-Franz" din Graz, moment dupii care
tncepe o perioadii prospera care o ridicii in randul marilor facultati de Teologie
din lume.
Astiizi Facultatea de Teologie Catolica din Graz are in cadrul ei 13
Institute (Institut de Filosofie, de Teologie Fundamentalii, de Stiinte Biblice
Veterotestamentare, de Stiinre Biblice Neotestamentare, de Istoria Religiilor, de
Teologie MoraHi si Dogmatica, de Istorie Bisericeasdi, de Teologie Ecumenica
~i Patrologie, de ' Drept Canonic, de Teologie Pastorala, de Liturgica, Arta
Cre~tina ~i Imnologie, de Catehetica ~i Pedagogie religioasa ~i de Eticii ~i Stiinte
Sociale), un personal ~tiintific de peste 60 de cadre, peste 700 de studenti ~i trei
specializiiri: a) Teologie Pastorala, b) Teologie Didactica ~i c) Studii de Doctorat
In Teologie.
Facultatea de Teologie Catolica din Graz numadi in randul profesorilor ei
printre cei mai buni speciali~ti din lume ~i are o deschidere ecumenicii
jmpresionanti:i. Aceste motive, ~i contactele numeroase avute cu teologii din
Graz, au determinat Facultatea noastri:i din Sibiu sii lncheie un parteneriat
fructuos cu Facultatea de Teologie Catolicii din Graz, partenerit care, prin noile
generatii de teologi, speram sa contribuie Ia regasirea unitatii pierdute a
Bisericilor noastre.

Pr.lect.dr. Irirnie Marga

0 NOUA VIZITA P ARTENERIALA DE LA GRAZ

Parteneriatul oficial incheiat lntre Facultatea de Teologie Romano -

Catolicii din Graz (Austria) ~i Facultatea de Teologie Ortodoxii "Andrei ~aguna"
din Sibiu a continuat anul acesta cu vizita unei delegatii oficiale a facultatii din
Graz la Sibiu, care a avut loc lntre 24 - 30 octombrie 2002. Delegatia austriaca
s-a compus din prof. Dr. Erich R enhart, responsabil al parteneriatului cu Sibiul,
~i prof. Dr. Otto Konig, cu sotii le lor, lmpreuna cu ~apte studente ~i un student in
Teologie. Pentru alcatuirea programului vizitei ~i buna desra~are a lui s-au
straduit Decanul facultiitii, pr. prof. Dr.Dumitru Abrudan, arhid. Conf. Dr. Dorin
514
Oancea, ca responsabil al parteneriatului cu Grazul, pr. lect. Dr. Irimie Marga,
care i-a lnsotit pe oaspeti In deplasarile lor, ~i din partea studentilor Iosif
Radulescu, student in anul II la Teo Iogie - Lb. germana.
Sosirea oaspetilor austrieci a avut loc joi seara, 24 octombrie 2002. Vineri,
dupa o rugaciune ecumenica in Capela facultiitii lncheiata cu cuvantarile de
salut, a avut loc o discutie protocoladi asupra parteneriatului ~ i perspectivelor
lui, discutie la care au participat oaspeti i din Graz, profesori ~i studenti ai
facultatii sibiene. Toti cei de fata ~_i-au exprimat unanim dorinta de a continua ~i
intensifica legaturile ecumenice ~i colaboriirile ~tiinpfice dintre facultatile
noastre. Un exemplu este dat de prof. Erich Renhart care colaboreaza deja Ia
masteratul international de Ia Sibiu, ca specialist In lb. siriaca ~i in istoria
Bisericii siriene.
Programul a continuat cu vizitarea ora~ului Sibiu, iar seara a avut loc o
lntalnire cu grupul ecumenic "Corpus Christi" din Sibiu.
Sambata, sarbatoarea Sf. Dumitru, s-a partic1pat la Sf. Liturghie tn
Catedrala Mitropolitana. Dupa-masa s-a vizitat Muzeul Astra din Dumbrava
Sibiului, iar seara au fost oaspetii Asociatiei Filantropice "Sf. Nicolae" din Valea
Aurie ~i apr. Mihai Sasaujan, parohul acestei comunitap.
in ziua urmiitoare, duminica, vizita s-a continuat Ia Manastirea Ramet care
a lasat o putemica impresie duhovniceasca. Apoi s-a vizitat Sibielu!, cu centrul
lui renumit de icoane pe sticlii. Luni a fost ziua dedicata cunoa~terii culturii
germane din Transilvania, de aceea s-a vizitat localitatea Biertan, fostul sediu
episcopal evanghelic, ~i apoi cetatea medievaUi inegalabiHi a Sighi~oarei. Ghid
amabil a fost pastorul sas Johannes Halmen.
in ultima zi, maqi, dupa participarea la Misa catolidi, a avut Joe un
seminar ecumenic cu tema "Violenta ~i depa~irea ei", seminar Ia cares-au pmtat
discutii interesante privind Bisericile ~i raspunderile lor fata de evolutia
societatii contemporane.
Ziua s-a incheiat cu o agapa frateasca Ia care au participat toti cei
implicati in acest parteneriat. Atmosfera a fost deosebit de calda, cantecul ~i
buna dispozitie dudind Ia depa~irea granitelor de limba, cultura, credinta care
despart tarile ~i Bisericile noastre. Pe fetele tuturor se putea citi bucuria intalnirii
care a !acut ca p~rteneriatul nostru sa fie viabil ~i cu cele mai bune perspective.
Vizita delegatiei de Ia Graz s-a incheiat miercuri, Ia prima ora, cand ~i-au
Iuat ramas bun cei care, pentru cateva zile, au alcatuit o familie ecumenica. In
felul acesta, parteneriatul dintre facultatile din Graz ~i Sibiu, bazat pe schimburi
frate~ti de profesori, de studenti, prin informari ~i vizite reciproce, prin donatii
de carti, continua spre folosul tuturor.ln anul urmator, delegatii facultatii noastre
vor fi oaspetii celor din Graz.
Pr. lect.dr. Irimie Marga

515
 UN P ARTENERJAT CU ROADE DE EXCEPTIE
'

Aflat in al ~aselea an de existenta de Ia 1ncheierea sa formala - care a

coincis in mod fericit cu cea de-a doua Adunare Generala a Conferinto
Bisericilor Europene (Graz, 1997) - parteneriatul dintre Facultatea de Teologie
Ortodoxa "Andrei ~aguna" din Sibiu ~i Facultatea de Teologie Romano-Catolici
a Universitatii Karl-Franz din Graz vade~te in continuare un remarcabil
potential, concretizat in actiuni cu caracter divers ~i amplu, capabile sa motive~
un numiir rnereu sporit de participanti.
Retrospectiva unei perioade relativ succinte din existenta aceste1
colaborari - cea care cade in sfera de incidenta a prezentului Anuar - e cat se
poate de elocventa In acest sens. Manifestarile comune nu doar ca implica in
mod direct o realitate universitara cu multiplele ei nivele de structurare, ci se
lntind ~i ill diferitele sfere de semnifica~ie ale rapturii umane, de la inal~imea
rationala a demersurilor intelectuale realizate i n dialog, de Ia ravna de a pune in
lucrare inzestrfuile proprii in folosul comuniunii ~i paoli Ia bucuria ~i dragostea
cre~tinli sincera, rezultata din aprofundarea intalnirii cu eel apaqinand unui alt
spatiu cre~tin, insa constituit Ia dindul sau printr-o tensiune duhovniceasca a
existentei.
In rncercarea de a alditui o prezentare sistematica a activitatilor realizate
in colaborare vom mentiona in primul rand organizarea de sesiuni de comunicari
~tiintifice cu participare comuna. Astfel, in august 2001 Facultatea de Teologie
Romano-Catolica din Graz a giizduit lucrfuile Congresului Teologilor Catolici,
manifestare menita a asigura receptarea corecta a documentelor biserice~ti ~i
ecumenice ale momentului. Lucrarile sesiunii au beneficiat ~i de contributia
Arhid. conf. Dr. Dorin Oancea, de Ia Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu.
Prin referatul sau intitulat "Dominus Jesus in perspectivii ortodox-teologica",
precum ~i prin participarea Ia discutiile deschise, prezenta sibiana a largit cadrul
de analiza al congresului, conferi nd manifestarii un caracter de accentuat
profesionalism ~i o sporita profunzime a observatiei. In sens invers, schimburile
Ia inalt nivel intelectual au prins contururi clare ca u11nare a repetatelor vizite La
Sibiu a prof. Dr. Philipp Harnoncourt, Dr.h.c. al Facultatii de Tcologie "Andrei
~aguna" din Sibiu ~i responsabil onorific pentru parteneriatul intre facuW'ili ~i
prof. Dr. Erich Renhart, actualul responsabil de parteneriat. Prof. Dr. Philipp
Harnoncourt s-a aratat dispus sa conlucreze cu facultatea noastra tn cadrul unui
masterat international pe probleme de liturgica, tmbunatatind tn cursu! vizitelor
sate planul unui asemenea demers de anvergurli. Prof. Dr. Erich Renhart a fost
cooptat dej a din anul universitar 2002-2003 in cadrul programului obi~nuit de
master de Ia noi, sporind prin cursurile sale de limbli ~i patristica siriacii niveluJ
516
calitativ a! pregatirii studentilor sus-numitei forme de lnvatamant .
Nu mai pufin importante sunt programele de burse destinate studenfilor de
Ia nivelurile superioare sau absolventilor celor doua facultati. in august 2001, cu
ocazia vizitei Ia Graz a Arhid. conf. Dr. Dorin Oancea, s-au pus bazele unui
contract Sokrates ce permite schirnbul reciproc de studenti pe perioada
determinata. Tot in cadrul parteneriatului se dezvolta ~i programe de specializare
tn domeniul pedagogiei pentru absolventii celor doua facuWiti. In acest sens
prof. metodist Viorica Marcu a beneficiat in vara anului 2001 de un stadiu de
perfectionare profesionalii, iar in noiembrie 2002 de un schimb de experienta
realizat prin vizite in ~coli ~i intalniri cu profesori de religie ~i cadre universitare
din Graz. ::In prezent, programul schimburilor Ia nivel studentesc se concretizeaza
prin bursa pentru doctorat la Graz a Alinei Patru, absolventa a cursurilor de
master ale Faculhitii de Teologie "Andrei ~aguna" din Sibiu.
Dar nu numai pe calea schimburilor de studenti se incearcii a se realiza o
imbunatiitire reciprocii a actelor de cercetare ~i inviitamant, ci o atentie specialii a
fost acordatii, incepand din august 2001, ~i problemelor curiculare. Prin punerea
acestora in paralel, :fiecare din cele douii facultati a avut doar de ca~tigat, iar
acest fapt e valabil cu atat mai mult cu cat ~i una, ~i cealalta sunt angajate in plin
proces de reforma metodologica ~i structuralii.
Un autentic sprijin acordat de institupa din Graz facultatii noastre e eel
concretizat In fumizarea regulatii de importante materiale bibliografice. Astfel,
prof. Dr. Philipp Harnoncourt, In colaborare cu Fundatia "Pro Oriente", o
asociatie ecumenicii avand ca scop promovarea relatiilor 1ntre cre~tinii
occidentali ~i rasariteni, asigura regulat trimiterea Ia Sibiu a volumelor din seria
"Lexikon fuer Theologie und Kirche", cea mai mare enciclopedie teologica
actuala din spatiul german, precum ~i din seria "Religion in Geschichte und
Gegenwart". 0 atentie deosebita se cuvine acordatii ~i :finantarii partiale a
ma~inii de tipiirit a facultatii noastre, aparat menit a facilita receptarea muncii
intelectuale a acestui for In randurile studenplor ~i ale publicului larg. Investitia
a fost realizata de ditre acela~i profesor In colaborare cu fundatia numita mai
sus.
Srar~itullunii octombrie a anului 2002 a reprezentat un nou varf Ia nivelul
vizitelor reciproce de studenfi. De data aceasta. studenpi din Graz au fost cei
care au beneficiat de ospitalitatea colegllor lor sibieni. Actiunea s-a concretizat
pe durata a cinci zile, reunind un grup de aproximativ 20 de studenti ai celor
doua facultiifi. Programul divers ~i bine realizat a inclus, pe langii vizitarea
facultatii, a ora~ului ~i discutiile despre parteneriat, ~i intalnirea cu elemente ale
spiritualitatii ortodoxe In dimensiunea lor citadinii sau monahala (prin
participarea Ia cult ~i prin explicatiile primite in Catedrala Mitropolitanii din
Sibiu ~i Ia Manastirea Ramet), cunoa~terea modalitatilor de cristalizare a unui
sistem competent de asistenta sociala in Biserica Ortodoxa Romanii (In Parohia

517
Sibiu- Valea Aurie), observarea elementelor constitutive ale diferitelor traditiJ
cares-au bucurat de o coexistenta seculara pa~nica tn Transilvania (prin vizitarea
bisericilor-cetati sase~ti de Ia Sighi~oara ~i Biertan, a Muzeului de icoane pe
sticla "Preot Zosim Oancea" de Ia Sibiel, a Bisericilor istorice din Sibiu ~i prin
1ntalnirea cu tinerii din Organizatia Ecumenica Studenteasca "Corpus Christi ..).
precum ~i cunoa~terea de institutii de elita ale cuJturii romane (Muzeul ASTRA
~i Muzeul Brukenthal). Demne de toatii aprecierea sunt eforturile
coordonatorului de program roman, studentul los if Radulescu din anul al IT-lea.
~i a intregii sale echipe de colaboratori. Participantii de Ia celc doua facultati au
avut in mod real sentimentul unei comuniuni in dragostea lui Hristos. Ei s-au
despartit insufletiti de entuziasm ~ide dorinta de a contribui nu doar Ia realizarea
unor manifestari similare ~i pe viitor, ci ~i de a Hirgi sfera colabori'irii. prin
editarea unei bro~uri continand impresiile prezentei vizite ~i a unei reviste
comune abordiind din perspectiva dubla diferite teme teologice.
$i ce altceva, daca nu o dovada a prea-plinului sufletesc al participantllor
Ia program, o poate constitui seara romaneasca, organizata tn Austria cu ocazia
zilei de I. Decembrie pentru to~i student]i teologi din Graz, 1ncununata cu
colinde, diapozitive, informatii despre Romania ~i - nu In ultimul rand - cu
traditionala mamaliga?
Planurile de viitor se axeaza pe dezvoltarea schimburilor la nivel de
profesori ~i studenti ~i pe gasirea de noi mijloace de intensificare a colaborarii.
Acum activitatile comune i~i afla un temei in plus in seria de re~ite care le
precede. Fie ca Bunul Durnnezeu sa binecuvinteze ravna cea buna a tuturor eelor
implicati, iar lucrarea mceputa sa 0 dezvolte ~i sa 0 desavar~easca !

Drd. Alina Patru

518
 PARTENERIAT ROMANO-EL VETIAN

Cele dintai legaturi ale Facultatii noastre cu Facultatile de Teologie din

Berna dateaza din anul l996, cand, in urma unei vizite in Elvetia a P. S. Episcop
Dr. Laurentiu Streza (care 1ndeplinea atunci functia de secretar ~tiintific al
Facultatii noastre), s-a niiscut ideea fructificiirii bogatelor traditii istorice ~i a
valorosului potential ecumenic din actuala capitalii a Elvetiei, Berna, ~i din fosta
capitaHi a Principatulu.i Transilvaniei, Sibiu. Cele douii or~e nu au doar
aproximativ acela~i numiir de locuitori, ci au ~i aceea~i vechime (ambele sunt
atestate documentar in anul 1191) ~i au reu~it, 1n mare parte, sii-~i pastreze
aspectul de ora~e medievale. Dar asemiinarile nu se opresc aici. In fiecare din
aceste ora~e exista cate douii Facultati de Teologie:. Reformatii ~i Veche-Catolicii
la Berna; Ortodoxa ~i Evanghelic-Luterana Ia Sibiu.
In ceea ce prive~te Facultatea de Teologie Reformatii din Berna, ea a fost
intemeiatii Ia doar cativa ani dupii cea din Sibiu (anume in 1795). Atunci
existau, 1n cadrul Scolii Superioare din Bema, o catedra de Teologie Teoreticii
(in care se predau Dogmatica, Morala ~i Istoria Bisericeascii), precum ~i una de
Teologie Practicii (In care se predau Omiletica, Pastorala, Catehetic). Dupa
1nfiintarea UniversiUitii din Berna (1834), cele doua catedre s-au unificat,
alciituind o facultate a noii universitiiti. in anul universitar 2001/2002, la aceastii
facultate activau 13 profesori, trei lectori ~i 13 asistenti universitari. Majoritatea
celor aproximativ 270 de studenti aveau in principal ca obiectiv slujirea
pastoraHi.
In anul 2001 , datorita numarului mic de studenti (doar 11, dintre care mai
mult de jumiitate originari din Biserici Vechi-Catolice din Germania, Austria,
Polonia ~i Olanda), Facultatea de Teologie Veche-Catolicii din Berna a fost
unificaHi cu Facultatea Reformatii, iar cele patru cadre didactice au constituit o
catedra distincta.
Ca urmare a tratatului de parteneriat dintre facultiitile din Bema ~i Sibiu,
au fost desra~urate mai multe programe educationale comune. 'fn iunie 1999 ~i
mai 2000 au avut loc doua seminarii de didacticii universitarii, eel dintai la
Berna, iar a! doilea la Sibiu, care au oferit posibilitatea de comparatie mtre
diferitele sisteme de invatiimant universitar. Totodatii, din 1997 ~i pana azi, 1n
ficare an, un numiir de ~ase masteranzi ~i doctoranzi ai Facultatii noastre au
beneficiat de burse de cercetare Ia Universitatea din Berna.
Programele au fost finantate la inceput de HEKS (Serviciul Diaconic al
Bisericilor Evanghelice din Elvepa). lnsii in anul 2000, Guvemul federal

519
elvetian a decis ca, prin Fundatia Nationala $tiintifica Elvetiana, sa ofere
sprijinul sau financiar acestei colabodi.ri, alocand suma de 87.140 franci
elvetieni. A fost semnat un nou parteneriat 1ntre Facultatile teologice ale celor
doua ora~e, prin care se preconiza:
1. vizita Ia Sibiu a ~ase profesori din Bema, cu ocazia des!a~uriirii in
ora~ul de pe Cibin a unui seminar ~tiintific cu tema ViolenJa $i eradicarea ei
(prevazut a avea loc in toaman anuJui 2002);
2. vizita la Bema a ~ase profesori din Sibiu, ocazie cu care ace~tia vor
conferenpa inaintea studentilor din capitala Elvetiei;
3. acordarea a cinci burse de cercetare pentru tineri asistenti ~ i Jectori
doctoranzi de Ia cele doua Facultati teologice din Sibiu;
4. acordarea posibilitatii ca mai multi studenti sibieni sa participe Ia
sapaturi arheologice din Israel;
5. dotarea Bibliotecii Facultiitii de Teologice Ortodoxa cu doua
calcuJatoare, pentru a se putea computeriza catalogul existent;
6. dotarea Bibliotecilor celor doua Facultati din Sibiu cu literatura de
specialitate de ultima aparitie.
in prezent, programele parteneriatului se afla in plinii desra~urare,
adanciod cooperarea deja existenta ~i dand astfel posibilitatea teologi lor de Ia
Facultiitile amintite sa faca schimb de experineta, pentru a putea mai bine
raspunde cerintelor societiitii actuale pluraliste.

Asist. Univ. Drd. Paul Brusanowski

520
 DEZVOLTAREA PARTENERIATULUI DINTRE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ,ANDREI ~AGUNA"
DIN SIBIU ~I INSTITUTUL , FOI ET ENGAGEMENT"
DIN ANGERS (FRANTA)

Istoria relapilor dintre Facultatea de Teologie ,.Andrei $aguna" a

UniversiUitii ,~Lucian Blaga" din Sibiu ~~ Institutul ,,Foi et Engagement" din
Angers (Franta) are o ,preistorie", ale carei inceputuri se situeaza In vara anului
1993, atunci cand Arhiepiscopia Sibiului ~i Facultatea de Teologie din Sibiu au
organizat impreuna cu Organiza~ia catolica ,,Fondacio- Cre~tinii pentru lume"
(,,Fundatiile pentru o Lume Noua") o tabara de tineret romano-belgiana Ia
Maniistirea Bnincoveanu - Sambiita de sus.
In anii cc au urmat colaborarea aceasta, desta~urata cu binecuvantarea
Inalt Prea Sfin~itului Dr.ANTONIE Pliirniideala, Mitropolitul Ardealului ~i cu
purtarea de grija a Prea Sfinritului Ep.Vicar VISARION Ra~inareanu, a
continuat ~i s-a aclancit, prilejuind o serie de vizite reciproce, frnantarea
participarii a numero~i studenp sibieni Ia manifestari ecumenice din strainatate,
organizarea a trei editii ale Forumului ecumenic ,Tinerete ~~ speranW' la
~anastirea Sambata ( 1999, 2000, 2001) - acesta din urma s-a bucurat ~~ de o
importantii participare intemationala, a patra edipe (iulie 2002) fiind in curs de
pregatire. Momente importante de-a lungul anilor le-au constituit intalnirile
responsabililor organizatiei ,,Fondacio- Cre~tinii pentru lume" cu Prea Fericitul
Parinte TEOCTIST Arapa~u, Patriarhu1 Bisericii Ortodoxe Romane, cu lnalt
Prea Sfintitul Dr.ANTON.IE PHimadeala, Mitropolitul Ardealului ~i cu Prea
Sfintitul Ep.Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului VISARION Ra~inareanu. Incepfmd
cu anul2001 , relatia cu ,Fondacio - Cre~tinii pentru lume" a fost menpnutii prin
intermediul nou-lnfiintatei ,,Asociatii ortodoxe pentru o lume noua", avandu-~i
sediulla Facultatea de Teologie din Sibiu.
In anul 2000 a fost semnat la Sibiu un parteneriat lntre Facultatea de
Teologie ,Andrei $aguna" a Universitatii , Lucian Blaga" din Sibiu ~~ Institutul
,,Foi et Engagement" din Angers (Franta), acesta din urmii aflandu-se sub
patronajul Organizatiei ,Fondacio - Cre~tinii pentru Jume" ~i desfii~urandu-~i
activitatea in cadrul Universitatii Catolice de Vest din Angers (in parteneriat cu
Facultatea de Teologie Catolidi a acestei Universitati). Parteneriatul a fost o
urmare fireasca a faptului ca deja, de cativa ani, o serie de studenti sibieni
beneficiasera de burse pentru studii post-universitare Ia Institutul , Foi et

521
 Engagement", specializandu-se In elaborarea ~i conducerea de proiecte din
domeniul asistentei sociale.
in anul 2001 Pr. Conf. Univ. Dr. Vasile Grajdian ~i Pr. Asist. Univ. Drd..
Constantin Necula de Ia Facultatea de Teologie ,Andrei ~aguna" din Sibiu au
vizitat Institutul ,Foi et Engagement" din Angers, purtand di scu~ii cu conducerea
Institutului privind vi itorul relati ilor reciproce.
fn perioada 4 febmarie-11 martie 2002, s-au desra~urat o serie de acpuru
comune ale Facultatii de Teologie ,Andrei ~aguna" din Sibiu ~i ale Institutulw
•.Foi et Engagement" din Angers, in vederea extinderii colaborarii dintre cele
doua insitu~ide 'invatamant superior, In cadrul parteneriatului initiat 'in urma cu
doi ani. Astfel, marti 5 februarie ~i miercuri 6 februarie 2002, Decanul Facultapj
de Teologie ,Andrei ~aguna" din Sibiu, Pr.Prof.Un iv.Dr.Dumitru Abrudan, a
susfinut doua conferinte Ia Universitatea Catolica de Vest din Angers.. Abordand
teme de un deosebit interes, atat prima conferin~. cu titlul ,0 lectura ortodoxa a
Bibliei" ~i adresata studentilor Faultatii de Teologie Catolica din Angers, cat ~
cea de a doua, ,,Preocupari ecumenice in Biserica Ortodoxa Romana", adresat:a
unui public mai larg (~i de aceea desta~urata In Aula Magna a Universita{i!
Catolice din Angers), s-au bucurat de o larga participare a publicului francez -
expunerile fiind urmate de un dialog viu, ca urmare a numeroaselor r'intrebiin
adresate din partea auditoriului, pe marginea subiectelor tratate. in acee~i
perioada Pr.Conf.Univ.Dr.Vasile Gdijdian a prezentat un curs cu tema
,Ortodoxia vazuta din interior", pentru studen~ii Institutului ,,Foi et
Engagement" din Angers.
Prezenta la Angers a reprezentan~or Facultatii de Teologie ,,Andrei
$aguna" din Sibiu a prilejuit ~i mai multe 'intalniri, cu Dl.Louis-Michel Renier,
Decanul FaculHitii de Teologie Catolice din Angers, ca ~i cu cu o parte dintre
membrii corpului profesoral, cu Dl.Francois Prouteau, Directorul Institutului
,,Foi et Engagement" ~i cu alti responsabili francezi.
in zilele urmatoare s-au purtat discutii fructuoase la sediul din Versailles
al Organizatiei ,,Fondacio - Cre~tinii pentru Lume", cu Dl.Patrick Francois,
resposabil pentru tineret, ~i cu Parintele Christian Forster, Secretarul national al
Comisiei episcopale pentru unitatea c re~tinilor, a Bisericii Catolice din Franta.
Un moment important 1-a constituit primirea delegatiei ortodoxe romane de catre
E xcelenta Sa Dl.Aumonier, Episcopul catolic de Versailles, care are 'in grija
activitatea Organizatiei ,,Fondacio - Cre~tinii pentru Lume" ~i a Institutului , Foi
et Engagement".
Ca raspuns Ia vizita In Franta a reprezentantilor Facultatii de Teologie
,,Andrei ~aguna", intre 6-11 aprilie 2002 a vizitat Facultatea de Teologie
,,Andrei ~aguna" din Sibiu o delegatie franceza, fonnata din Dl. Gerard Testard,
Pre~edintele Organizatiei ,Fondacio - Cre~tinii pentru Lume", DI.Patrick
Francois, responsabil pentru tineret al Organiza~iei ~i Dl.Francois Prouteau,
Directorul Institutului , Foi et Engagement" din Angers. In zi lele petrecute Ia
522
 Sibiu, oaspetii francezi au avut intiHniri ~i discufii cu Prea Sfintitul Ep.Vicar
VISARION ~inareanu, cu Decanul Facultatii de Teologie , Andrei $aguna" ~i
cu membri ai corpului profesoral, vizitand Capela, Biblioteca ~i Muzeul
Facultatii sibiene de Teologie.
Joi 7 martie ~i vineri 8 martie 2002, Dl.Francois Prouteau, Directorul
Institutului ,Foi et Engagement" din Angers, a prezentat pentru studentii
Facult~\tii de Teologie din Sibiu dou1 conferinte avand ca subiect , Antropologia
~ i pedagogia vocatiei" (Anthropologie et pedagogie de Ia vocation), care au fost
urmate de raspunsuri Ia intrebari le studenplor ~i de o dezbatere Ia care au
participat ~i ceilalti membri ai delegapei franceze, 01. Gerard Testard ~i
DI.Patrick Francois.
Discutiile purtate Ia Sibiu au conturat cateva dintre directiile de
dezvoltare in continuare a colaborarii, tntre acestea numarandu-se continuarea
schimbului de profesori ~i studenti, demararea unui proiect de asistenta socialii
vizand integrarea sociala a orfanilor- cu sprijinul Arhiepiscopiei Sibiului ~i a
unor sponsori straini ~i cu implicarea organizatorica a ,Asociatiei Ortodoxe
pentru o Lume Noua" din Sibiu - ~i initierea, cu finantare europana, a unui
modul optional pentru studentii sibieni, de formare a responsabil ilor de proiecte
pentru domeniul asistentei sociale.
Interesul suscitat de toate aceste evenimente lasa loc sperantei pentru o
evolutie ascendenta a parteneriatului dintre Facultatea de Teologie ,,Andrei
$aguna" a Universitatii ,Lucian Blaga" din Sibiu ~i Institutul , Foi et
Engagement'' din Angers, spre folosul tuturor celor implicati.

Participant

523
Noi secpi autorizate Ia Facultatea de Teologie
,Andrei ~aguna" din Sibiu

ONOUASECTIELAFACULTATEA DE
TEOLOGIE ORTODOxA DIN SffilU, TEOLOGIE
- !STORIE

In anul universitar 2001/2002 Facultatea de Teologie Ortodoxa , Andrei

$aguna" din Sibiu a inaugurat cursurile unei noi specializari, Teologie-lstorie,
pentru care s-a primit din partea Ministerului Educatiei Nationale, in urma
raportului de autoevaluare discutat ~i aprobat Ia 5.06.2001 autorizafia de
functionare provizorie. Astfel a fost sus;inut examenul de admitere ~i au fost
ocupate cele 25 de locuri (8 fara taxa ~i 17 cu taxa) prevazute pentru aceastii
specializare.
Specializarea Teologie-lstorie urmare~te sa pregateasca profesori de
Religie ~i de lstorie pentru lnvatamantul gimnazial ~i Iicea!, care sa prezinte
adeviirata imagine a Bisericii noastre In contextul istoriei nationale. ln.frintarea
unei astfel de sectii in cadrul Facultatii de Teologie din Sibiu, in colaborare cu
Facultatea de Litere, Istorie ~i Jurnalistica a acelei~i Universitati se inscrie 1n
traditia lnvatamantului teologic ~i pedagogic din Sibiu daca. ne gandim Ia
Dimitrie Eustavievici care a organizat un curs de pedagogie ~i teologie de 6
saptamani In anul 1786, Ia loan Moga ~i Moise Fulea care au condus un curs
teologic-pedagogic de 6 luni mtre anii 1816 - 1846 dar mai ales Ia Institutul
teologic-pedagogic cu durata de 1 an (pana in 1852), de doi (panii In 1861) ~ide
trei ani (pana in 1919), 1nfrintat de mitropolitul Andrei $aguna.
De asemenea s-a avut in vedere faptul ca in Sibiu exista o Facultate de
Litere ~i Istorie Inca din anul I 9691ncadratii In Universitatea ,Babe~-Bolyai" din
Cluj -Napoca, actualmente in universitatea sibiana ~i doua muzee de mare
valoare narionala ~i intemationala, Muzeul Brukenthal ~i Muzeul Civilizatiei din
Sibiu cu care Facultatea de Teologie a intretinut o fructuoasii colaborare.
Infiintarea acestei sectii s-a datorat ~i solicitarilor tinerilor de a li se oferi
posibilitatea sa studieze In paralel teologie ~i istorie, putand astfel sa valorifice La
catedrii tezaurul spiritual ~i national al poporului roman ~i sa sadeascii in inimile
elevilor lor dorinta de a cunoa~te trecutul Bisericii ~i neamului nostru.
Ca orice sectie cu dubla specializare, sec~ia Teologie-Istorie are prevazute
in planul de invatamant discipline specifice studiului teologic (Noul Testament,
Vechiul Testament, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Istoria Bisericeascii
524
Universala, Istoria ~i civilizatia Bizanrului, Dogmatica, Morala, Istoria religiilor,
etc.) ~i discipline studiului istoriei (Istoria veche universalii, Istoria medie
universalii, Istoria Romaniei, Istoria modema universalii, Istoria contemporanii
universala, Istoria Bizanrului, Arheologie, lstoria artelor, etc.). La acestea se
adaugii modul pedagogic necesar pregiitirii de specialitate pentru oricare cadru
didactic.
Faptul ca Ia examenul de admitere a existat concurentii pentru aceastii
specializare arata ca infiintarea sectiei Teologie-Istorie riispunde unor preocupari
serioase ale tinerilor studenti ~i unor necesitati didactice evidente.
Pr. Prof. Dr. Nicolae Chirar

SPECIALIZAREA TEOLOGIE PATRIMONIU

Biserica Ortodoxa detine In Romania tezaurul unei traditii de civilizatie

cre~tina acumulat pe parcursul a doua rnilenii. El reprezinta cadrul amplu,
ambianta atat de gene1;oasa ~i fertila in care se proiecteaza formele vietii
contemporane.
Sursa a identitatii nationale ~i fond inspirator pentru toate realiziirile
culturale ~i artistice majore ce s-au 1mplinit Ia noi, din momentul in care
modemitatea a atins con~tiinta unei existente romane~ti, tradipa se cere pastrata
~i actualizatii permanent. Aceasta cerintii ~i responsabilitate, intiiritii de marile
spirite ale secolului trecut, trebuie asumata cu mutt discemiimant. Teologiei
contemporane ~i istoriei culturale i-a revenit rolul de a continua sa puna in
lumina zestrea literaturii vechi nascute intre zidurile maniistirilor, ciiqi ~i
manuscrise care transmit o bogata gandire teologica sau politicii, mentalitiiti
artistice ~i atitudini culturale specifice spatiului romanesc. Existii insii o laturii a
spiritualitatii traditionale exprimatii in forme plastice. Generatie dupii generafie,
au fost ocrotite in mediile biserice~ti sau maniistire~ti obiecte de cult nepretuite,
icoane, manuscrise miniate, ciirti tiparite cu caractere alese, cu minunate legiituri
sau ferecate in argint, tesaturi ~i broderii, toate vadind o sensibilitate ~i o vocat)e
creatoare remarcabile. Darul acestor opere artistice este de a impresiona prin
frumusete, dar ~i prin felul In care miirturisesc despre dreapta credinta a celor
care le-au fliurit. Caracterul lor estetic a rezultat din fiorul religios pe care 1-au
trait arti~ti de multe ori anonimi, insa adesea inspirati, caHiuziti ~i intariti prin
har. Consacrate prin rostullor ~ i prin pretuirea atator generatii de cre~tini aceste
obiecte nu-~ i pot afla un loc mai potrivit de expunere, un mediu mai prielnic de
piistrare a calitiitilor lor, decat il poate oferi un cadru bisericesc. In mod firesc,
datoritii fragilitatii, multe dintre aceste obiecte nu pot fi redate spatiului eclezial,
fiind nevoie de conservarea lor in cadrul muzeului. Totu~i este de dorit ca
speciali~tii care se ocupa de starea lor, de prezentarea lor, sa probeze pe langii

525
calita~ile specifice muzeografiei ~i pe cele aflate in leg-atura cu caracterul lor
religios.
Pregatirea unor astfel de speciali~ti, competenti atat In domeruul
conservarii muzeografice, cat ~i in eel al evaluarii semnificatiilor iconografice
sau simbolice a operelor artistice religioase, a fost scopul scontat prin lnfiintarea
In cadrul Facultafii de Teologie ,,Andrei ~aguna" din Sibiu a unei sec~i cu dubla
specializare Teologie-Patrimoniu (Conservarea operelor de arta).
Specializarea este 1ncadrata In sistemul national de invatamant superior
conform Protocolului incheiat In anul 1991 1ntre Ministerul Invatamantului.
Secretariatul pentru culte ~i Patriarhia Romana.1n.matriculand studenti mcepand
cu anul universitar 2001\2002, sectia asigura procesul de instruire profesionala
prin colaborarea cu Catedra de Conservare ~i Restaurare a operelor de arta din
cadrul Faculta~ii de Litere, Istorie ~i Jumalism a Uoiversitapi .Lucian Blaga" din
Sibiu.
intre obiectivele profilului ~i specializarii, Facultatea de Teologie
urmare~te mai tntiH, identificarea ~i selectarea elementelor cu vocatie autentica
atat in ceea ce prive~te studiul teologiei cat ~i In perspectiva preocuparilor
artistice, teoretice sau practice. Biserica este direct interesatli in pregatirea
temeinica, printr-uo plan de invatamant bine elaborat, prin asigurarea condipilor
materiale ~i spirituale, a unor laboratoare de restaurare ~i conservare a
patrimoniului artistic, a unor cadre cu inalta calificare profesionala. Instructia
teoretica prin orele de curs ~i seminar este 1ntregita prin aplicatii practice,
desfa~urate in biserici, ~coli ~i colectii publice de arta.
CursuriJe se deruleaza pe perioada a patnt ani, absolventii putand candida
Ia titlul de licen~at in teologie. Peotru modulul teologic, planul de invatamanr
prevede 15 discipline obligatorii ~i alte p:ei optionale din domeniile studiilor
teologice, biblice, sistematice ~i practice. In~irea cuno~tintelor din perspectiva
conservarii operelor artistice, este asigurata de un program care cuprinde 11
discipline obligatorii ~i 2 optionale, precum ~i o serie de materii facultative.
Obiectivele acestui ultim modul (Patrimoniu) vizeaza cunoa~terea ~i
aprofundarea principalelor momente din evolutia artei universale ~i a celei
romane~ti , cu un accent evident pe chestiunile legate de valorificarea traditiei
iconografice ~i arhitecturale bizantine ~i a celei traditionale romane~ti.
Programul urmare~te sa asigure deprinderea metodelor ~i tehnicilor de
conservare a obiectelor de patrimoniu ~i a monumentelor ecleziastice din tara ~i
In special din Transilvania.
Facultatea de Teologie din Sibiu este convinsa de oportunitatea unei astfel
de asocieri multidisciplinare, arta ~i misiunea cre~tina fiind doua domenii strans
legate, experienta artistica constituind un mijloc de neinlocuit tn promovarea
unui umanism cre~tin in cultura contemporana.
lector drd. loan Abrudan
526
 Doctorate promovate in anul universitar 2001/2002

Nr Numele ~i Data T itlul lucrarii de doctorat Specializarea

-.
prenumele sustinerii Conduciitor doctorat
l. Tia 08.10. "Exegeza religiei in Teologie Dogmatica -
Cristian 2001 misiologia contemporana Pr. prof. dr.lon Bria
occidentaHi"
2. Preda 2611. "Credinta ~i viata Studiul N . Testament
Constantin 2001 Bisericii primare. 0 Pr. prof. dr. Vasile
I analiza a faptelor Mihoc
Apostolilor"
3. Joantii 15.12. "Contributia Pr. Prof. Dr. Drept canomc ~i
Sorin 2001 Liviu Stan Ia dezvoltarea bisericesc - Pr. prof.
Dreptului Bisericesc" dr. loan Floca
4. Baba 15. 03 . "Profetul Zaharia - Studiul Vechiului
Teodor 2002 Personalitatea ~i opera. Testament - Pr. prof.
Valoarea teologica a dr. D-tru. Abrudan
mesajului siiu profetic
5. Corbu 05. 04. "S:fanta Scriptura ~i Studiul Noului
Julian 2002 talcuirea ei In opera lui Testament
Adrian Grigorie de Nyssa" Pr. prof. dr. Vasile
Mihoc
6. Oros 11.06. "Valoarea ~i semnifica~ia Teologie Liturgica -
Mircea 2002 teologica a irnnelor PS Prof. dr. Laurentiu
I liturgice din Triod" Streza
7. Bitere 18.07. Drepturile ~i obligatiile Drept Bisericesc -
~tefan 2002 Monahilor ~i Monahiilor Arhid. Prof. dr. loan
Floca

527
 .
Din activitatea coraHi a studentilor facultatii
'

ACTIVITATEA CORULUI MIXT DE LA FACULTATEA

DE TEOLOGIE , ANDREI ~AGUNA" DIN SIBIU

Reorganizarea inviitfunantului teologic ~i lnfiintarea unor secpi noi, ca

teologie-litere sau teologie-asistenfii-sociaHi,a fiicut posibila aparitia corului mixt
in cadrul facultiiplor de teologie ~i implicit ill Facultatea de Teologie
,,A.$aguna" din Sibiu.
Primele aparipi publice ale corului mixt au avut loc tn cadrul
traditionalelor concerte de Craciun ~i de Pa~te de Ia Catedrala Mitropolitanii din
Sibiu, alaturi de corul barbatesc al Facultiitii.Repertoriul abordat a fost divers
e vWindu-se ~ablonul , a~a lncat an de an, au fost introduse piese noi, unele chiar
in premiera absoluta.De asemenea, nu a fost neglijata latura liturgica, corul mixr
adaugandu-~i In repertoriu ~ i lmnele Sfmtei L iturghll dupa mai multi autori.
Cautand mereu noi forme de exprimare muzicala,corul mixt nu s-a
rezumat doar la cantatul ,a capella" ~i a fo losit ~i acompaniamentul
orcbestral,devenind astfel din entitate In parte componenta.
in semestrul al-ll-lea al anului Universitar 2000-2001 s-au tnceput
repetitiile pcntru "Missa Incoronarii" (Mass inC Major "Coronation" K.317) de
Wolfgang Amadeus Mozart (1756 - 1791) ,care au durat aproximativ trei
luni(aprilie -iunie).Missa a fost cantata pentru prima data la lncoronarea lui
Francisc I in Praga tn anul l 792.Ea a fost scrisa pentru orchestra
simfonicii,so li~ti ~i cor mixt,~i cuprinde 6 patti :
l .Kyrie
2.Gloria
3.Credo
4.Sanctus
5.B enedictus
6. Agnus Dei.
Frumusetea ~i cantabi litatea ei au fiicut ca aceastii lucra re sa fie inclusa de
multe ori In repertoriul mari lor formatii corale ale lumii avand o prizii deosebita
Ia public.De aceea, nu lntamplator ea a fost aleasii pentru a face debutul corului
mixt pe scenii, alfituri de o orchestra simfonicii.
Sub bagheta Maestrului Petre Sbarcea, concertul a avut Joe pe 28 iunie
200 I ora 19 , in Sala Cercului M ilitar din Sibiu,aUituri de Orchestra Filarmonicii
de Stat din Sibiu ~i de sol i ~tii :Carmen Gurban-sopran, Iulia Merca-mezzosopran,
Dimitrie Salerno-tenor ~i Mircea Sampetrean-bas.
528
 Odata cu inceperea anului universitar 2001-2002,cu sprijinul conducerii
Filarmonicii de Stat din Sibiu,s-a continuat colaborarea cu aceasta prestigioasii
institutie culturala, ~i s-a materializat in organizarea unui nou concert vocal-
simfonic pentru data de 20 decembrie 200 l.Pentru acest concert s-a hotarat ca
lucrarea sii fie "Oratoriul Bizantin de Criiciun" de Paul Constantinescu(1909-
l963). Aceasta capodopera a genului vocal- simfonic romanesc ~i universal cu
inspiratie din tradi~ia bizantinii,a fost interpretat In prima auditie pe data de 21
decembrie 1947 ~i reluat pe 5 ianuarie 1948,1n Sala Ateneului Roman din
Bucure~ti.Constantin Silvestri ca dirijor a avut aliituri Orchestra Filarmonicii de
Stat,Corul"Romania"condus de Nicolae Lungu ~i soli~tii:Valentina Cre~oiu­
sopran,Nella Dimitriu-mezzo-sopran,Aurel Alexandrescu-tenor ~i Nicolae
Secareanu-bas. Izvoarele muzicale ale acestei lucriiri se afla in "Irmologhionul"
lui Macarie ~i Anton Pann,Dimitrie Suceveanu "Idiomelar" ~i culegerea de
colinde intocmitii de George Breazu. Lucrarea cuprinde trei
pa~i: "Bunavestire","Na~terea" ~i "Magii" scotand in relief frumuserea ~i
profunzimea muzicii de traditie bizantina. Toate pii~e solicitii ill aceea~i
miisura orchestra,coml ~i soli~tii,lucrarea illcheindu-se cu un glorios ~i
impresionant cor :"Hristos se na~te miiriti-L". Data fiind complexitatea ~i
profunzimea acestei capodopere muzicale,corul trebuia sa faca fata cu succes
partiturii.Pregiitirea s-a racut atat muzical cat ~i vocal,lucrarea avand un ambitus
vocal mult peste posibilitii~ile unui cor de amatori. Repetitiile zilnice cu fiecare
voce in parte ~i ill ansamblu,dorinta studenfilor teologi de a canta singura lucrare
de acest gen,a racut posibil ca partitura sii fie studiatii ~i !nvatatii !n timp util,
pentru ca repetitiile cu orchestra sa se desra~oare cat se poate de bine. Partea
solisticii a fost sustinutii de Simona Iva~-sopran(acum solistii ill Franta),Iulia
Merca-mezzo-sopran, Florin Pop-tenor ~i David Buzgau-bas. De remarcat faptul
ca soli~tii sunt studenti ai Academiei de Muzica" G.Dima"din Cluj ~i au reu~it sa
sustinii partitura cu o deosebitii maturitate artistica. in seara zilei de 20
decembrie 2001 in sala arhiplina a Cercului Militar din Sibiu, sub bagheta
Maestrului Petre Sbarcea,a avut loc concertul ,Na~terea Domnului"Oratoriul
Bizantin de Criiciun,o premiera la Sibiu ~i o premierii pentru un cor de
amatori.Nu este momentul unei cronici de concert dar trebuie retinut faptul ca o
lucrare de a~ amploare a putut fi sustinutii doar cu o mare vointii din partea
studentilor teologi .Corul a numarat 80 de persoane avand in componenta
studenti teologi de la toate sectiile ~i cativa de la celelalte facultiiti ale
Universitatii Sibiene. Urmatorul concert vocal simfonic la care a fost solicitat
Corul mixt, a fost,"Primiivara" avandu-1 ca protagonist pe cunoscutul interpret
Todor Gheorghe.Renumitele sale cantece au fost prelucrate ~i orchestrate cu
mult har de Marius Hristescu, care a fost ~i dirijorul acestui concert.Dintre
piesele intrepretate amintim: "Lumina tina", "Valsul Rozelor", "Primiivara",
"Antiprimiivara", etc. Concertele au avut loc In perioada martie-aprilie 2002 in

529
ora~ele:Sibiu (doua concerte), Bra~ov, Deva, Targu-Mure~, (alaturi de Orchestra
Filarmonicii de Stat din Sibiu) ~i Cluj-Napoca(doua concerte alaturi de
Orchestra Operei Romane din Cluj-Napoca). Mentionam faptul ca toate
concertele au fest inregistrate audio-video pe suport digital ~i pot fi audiate
/vizionate Ia Cabinetul de Muzica a! Facultatii de Teologie "A.~aguna" din
Sibiu.

Lector drd. Sorin Dobre

530
Intrunire ecumenica studenteasca

ACTIVITA TEA ECUMENICA A STUDENTILOR

'

Activitatea ecumenica a studentilor facultatii noastre s-a concretizat in cea

mai mare parte, pe durata anului universitar 2001-2002, in activitatile intreprinse
~i organizate de membrii grupului ecumenic ,.Corpus Christi" . Cine este insa
,Corpus Christi"?
La initiativa studentilor ortodoc~i, in martie 2001 s-au intalnit la Facutatea
Ortodoxa ,,Andrei ~aguna", pentru o sesiune de comunicari, reprezentanrui ai
tututror Bisericilor istorice ale Transilvaniei: ai Bisericii Romano-Catolice,
Evanghelic-Luterane, Reformate, Greco-Catolice ~i Ortodoxe. in urma
discutiilor s-a nascut mai-sus-numitul-grup, care-~i propunea continuarea
!ntalnirilor ecumenice inter studente~ti, in vederea unei mai btme cunoa~teri
recipr~ce precum ~i a promoviirii ecumenismului in randul studentilor.
In toamna anului 2001, grupul Corpus Christi s-a intalnit din nou, tot in
Sibiu, in perioada 10-11 noiembrie, pentru un nou simpozion, intitulat: , Hristos,
Calea, Adevarul ~i Viata". Simpozionul s-a bucurat de o participare masiva, atat
din partea studentilor, cat ~i a dascalilor, care au rostit cuvinte de 1ncurajare ~i
indemn pentru tanarul grup: , ...Intalnirea dumneavoastdi nu trebuie sa fie decat
una de comuniune, de apropiere, de rugaciune... precum 'in cer a~ a ~i pe pamant"
(din cuvantul Pr. Prof. Dr. Dumnitru Abrudan, decanul Facultatii de Teologie
Ortodoxa). L ucrarile s-au desr~urat in doua serii: prima referindu-se la
importanta textelor biblice in cult, iar cea de-a doua Ia criza prin care tree
Bisericile in societatea contemporana.
La scurtii vreme, grupul ecumenic Corpus Christi a organizat o excursie 1n
Transilvania, avand ca obiective: Ioca~uri de cult ~i institutii de 'invatiimant ale
confesiunilor transilvane. Totul s-a desfii~urat sub auspiciile prieteniei ~i ale
interesului viu pentru valorile comupe. Popasul de seara s-a !acut Ia Manastirea
Nicula, uncle participantii s-au bucurat de o deosebita sera duhovniceasca de
rugaciune ~i cantec.
Imediat dupa vacanta de iarna, intre 23 ~i 24 februarie 2002, s-a desfii~urat
tot Ia Sibiu, de astii data in cadrullnstitutului Teologic Evanghelic, a treia editie
531
a simpozionului ecumenic studentesc ,Vino Duhule Sfinte ~i Te a~eaza intru
noi!''. Munca s-a des~urat In premiera pe sectii, care au avut teme dinainte
fixate cum ar fi: Inspira{ia. lectura ,~i interpretarea Bibliei ca izvor a/ Revelafiei
dumnezeie$ti, Viafa cre$tinii in primele trei secole, cult, organizare,
personalitiifi proeminente, !njluenfa gfmdirii pauline in predica cre$tinii, etc. A
doua zi, studenfii s-au deplasat Ja Sibiel, unde dupa participarea Ia Sf. Liturghie
~i vizitarea Muzeului de icoane pe sticla, sectule arta ~i literatura au prezentat
programul : ,Rugaciune pe sticla 9i poezie pe icoanii".
Dupa o nu foarte lunga perioada de repaos, tinerii teologi s-au reintalnit in
18 mai Ia inaugurarea Centrului Cultural ~i Ecumenic ,Le Bouquet". Festivitatea
inauguraHi a adunat un numaros public fomat mai ales din oameni de cultura.
Imediat dupa aceea, in perioada 18-19 mai 2002, grupul ecumenic a
organizat o tabara in localitatea Hosman, veche a~ezare saseasca de pe Valea
Hartibaciului, lnta)njre care a reprezentat editia a patra a simpozionului
studentesc cu tema: , V oi sunteti sarea pamantului...".
Participanti i s-au impartit 1n cinci grupe, discutand pe teme stabilite de
comun acord, ale caror concluzii au fost prezentate ulterior in plen.
Pe langa intalniri ~i discutii tematice, Grupul Ecumenic editeaza
semestrial o revista cu acela~i nume: "Corpus Christi". Lansarea prirnului numar
s-a racut in luna iunie 2001, nurnar care ingloba referatele sustmute Ia primul
simpozion inter studentesc (martie 200 l ). Evenimentul a fost salutat in aula
P alatului Episcopal Evangbelic de un numeros public format din profesori,
student}, credincio~i in frunte cu P.S. Sa V isarion ~ i Excelenta Sa Dr. Christoph
Klein, episcopul Bisericii Evanghelice C.A. din Romania.
lncepand cu al doilea numar, s-a constituit un colegiu redactional, revista
imbogatindu-se ~i difersificandu-~i continutul. D in sumarul celui de-al doilea
numar amintim titlurile: Interviu cu l. P. S. Serafim Joanta, Implicarea tinerilor
in mi~carea ecumenicii, precum ~i un bogat material de studiu teologic grupat pe
sectii: (Teologie sistematica, Istorice, Spiritualitate, Artii, Muzica, Biblice,
Teologie Practica), material care reflecUi preocupiiri le teologice ale tineri lor
studenti precum ~i dorinta lor de implicare intr-un real dialog intercre~tin.
Cu al treilea numar, lansat in 20 iunie 2002 intr-un cere restrans in cadrul
Centrului Ecumenic , Le Bouquet", revista ~i-a modificat structura, implicand
totodatii din ce In ce mai multi iubitori ai condeiului. Din acest sumar amintirn
titlurile: Lucrarea lui Dumnezeu fn gandirea ortodoxii ~·i cea luteranii, Despre
scopul creafiei ~i implinirea acestuia Ia Sf Maxim Miirturisitorul, Muzica
romaneascii de-a lungul timpului, Dezvoltarea cultului cre$lin fn primele trei
veacuri. In acest numiir s-a inceput tratarea comparata a liturghiilor B isericilor
Ortodoxii, Romano-Catolica.
Tot facultatea de Teologie Ortodoxii ,Andrei ~aguna" a fost in toarnna
anului 2001 gazda unei manifestiiri ecumenice internationale de nivel malt. Cea
de-a opta edifie a D ialogului Teologic B ilateral pentru Tineret intre Biserica
532
Ortodoxa Romana ~i Biserica Evanghelicii din Germania ~i-a desra~urat lucrarile
aici, in acest ora~, marcat de o indelungata istorie a convietuirii pa~nice intre
Biserici ~i culturi diferite. Participantii au fost optsprezece tineri, reprezentanti ai
celor doua Biserici ~i timp de o saptamana s-a discutat pe tema: ,,Cultul ortodox
I evanghelic ca expresie a credintei".
in timpullucrarilor s-a discutat, s-au vizitat locuri purtatoare de har ~i de
cultura din jurul Sibiului ~i nu In ultimul rand tinerii s-au unit in grai dulce ~i de
cantare, atat ortodoxa dit ~i evanghelica.
Pe Hinga ln.talnirile de importantii majora, studentii implicari in activitati
ecumenice s-au intalnit saptamanal la una din bisericile din Sibiu pentru
rugaciune, discutii ~i planuri de viitor...

Doru Doroftei ~i Anemone Talabii

533
Activitatea ASCOR Sibiu

ACTIVITATEA ASOCIATIEI ~TUDENTILOR

CRE~TINI ORTODOC~I ROMANI (A.S.C.O.R.) -
FILIALA SffiiU - ANUL UNIVERSIT AR 2001 - 2002

2001
3-7 octombrie- ASCOR Sibiu, ill colaborare cu Directia Judeteanii pentru
Culturii, Culte ~i Patrimoniu Cultural National Sibiu, Primiiria Mpnicipiului
Sibiu, Arhiepiscopia Ortodoxii Romanii din Sibiu ~i Facultatea de Teologie
,Andrei $aguna" si in parteneriat cu Asociatia Scriptus Sibiu organizeaza
TAAGUL NATIONAL DE CARTE $1 REVISTA RELIGIOASA, editia a II-a;
printre celelalte, un concurs de eseuri pentru liceeni ~i studenti, pe urmiitoarele
teme: ,Tfmarul ~i cartea In fata provocarilor contemporane" ~i , 0 educape
religioasii prin mass-media?!"
8 noiembrie - in cadrul seminaruJui de Bioetica ~i EcoteoJogie, in
colaborare cu Asociatia Pro-vita, ASCOR invita Ja pelerinajul de , Sfintii
Arhangheli Mihail ~i Gavriil" , Ia Manastirea jacul Romanesc
10-16 decembrie - manifestarile sARBATORILE ORTODOXIEI, editia
a XID-a (~ezatori duhovnice~ti) . Au participat:
Pr. Teofil Piiriiian - ,Ortodoxie ~i viafii''
Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc - , Magi ~ i piistori, vestitori ai Na~terii"
Arhid. Prof. Dr. Dorin Oancea- ,.Fundamentalism"
Arhid. Prof. Dr. loan Icajr. - , Ortodoxia ~i GJobalizarc"
P.S. Irineu - ,,Moarte ~i lnviere in Asceza Cre~tina"
- 17 decembrie- organizeaza Spectacolul : "TRADrpl ROMANE$TI DE
CRACIUN", editia a IV-a, dupa un scenariu si regie proprie.
2002
31 decembrie - 1 ianuarie - Revel ion cre~tin- in capela Sf. loan Rusul ~i
Aula Facultiitii de Medicinii (situate in incinta Spitalului TBC). Programul
con tine: slujba de priveghere, tombolii, concursuri, focuri de artificii, surprize ...
2 februarie- ZIUA MONDIALA A TINERETULUI ORTODOX, se
organizeazii o masii rotunda Ia Libraria POLSIB.
30 aprilie - 6 mai - program ce cuprinde atelier de icoane, vizitarea
copiilor bolnavi de SIDA, deplasare Ia Sibiel, avand ca obiective Muzeul de
Icoane (preot Zosim Oancea), participarea Ia slujba de Ia Schit; ~edinta de lucru
ASCOR, Priveghere la Capela TBC, excursie pe Valea Oltului
534
 24-28 septembrie - participa, prin vicepresedintele Emilian Stoica Jr. la
SimpozionuJ National ,S!antul Andrei - Apostolul romanilor'', la S!anta
Manastire Brancoveanu.
2 noiembrie - o parte din membrii ASCOR se aduna la Ocna-Bai pentru a
realiza icoane pe lemn, in cadrul Centrului pentru Tineret al Ministerului
Tineretului si Sportului.
5 noiembrie - vizita la copiii de Ia orfelinat
7 noiembrie - incep repetitiile pentru concertul de colinde, care vor avea
loc de doua-trei ori pe saptamana.
12-14 noiembrie - ,Seminar Tarkovski - Arta ~i sensu! vietii", cu
vizionarea a trei dintre filmele regizorului (,,Andrei Rubliov", ,Solaris",
,Ciilauza"), cu dezbateri ale d-nei Elena Dulgheru (critic de film, autoarea caqii
,Andrei Tarkovski. Fimul ca rugiiciune"), la Cercul Militar, in colaborare cu
Asociatia Studentilor din Facultatea de Istorie ,,Historica" ~i Asociatia
Studentilor din Facultatea de Litere.
3 decembrie -AS COR, in colaborare cu CercuJ Militar Sibiu organizeaza
conferinta ,Cre~tin ~i cu arma In mana", avand ca invitati pe d-nul Prof. Univ.
Dr. General de brigada Nicolae Uscoi (Academia Foqelor Terestre ,Nicolae
Balcescu" Sibiu) ~i Pr. Conf. Univ. Dr. Vasile Griijdian.
9-16 decembrie - organizeaza Saptamana Duhovniceasca din cadrul
ciclului de manifestari sARBATORILE ORTODOXIEI, editia a XN-a, care se
desta~oarii astfel:
Prof Dr. Ion Dur ~i Pr. Lect. Dr. Nicolae Mo~oiu - ,Comunicare prin
comuniune. Perspective comunicationalo-teologice", in Sala A3 a Facultii!ii de
Jurnalistica
Dr. Patricia I. Osniani, Lect. Dr. Silvia Marginean, Arhim. Lect. Dr.
Teofil Tia - ,Omul nou. Omul .european", In cadrul Facultiitii de ~tiinte
Economice
Pr. Lect. Dr. Irimie Marga- Jntre Evanghelie ~i Codul Penal", In Aula
Facultiitii de Drept ,Simion Bamutiu", in colaborare cu Elsa Romania Sibiu
I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului ~i
Clujului - , Importanta citirii ~i actualitatea Sfintei Scripturi pentru viata
noastdi", ill Aula FacuWitii de Teologie
Arhim. Teofil Pi'iriiian - ,,De Na~terea lui Hristos I sane fie de folos", !n
Aula Facultiitii de Teologie
Spectacolul TRADITII ROMANE~TI DE CRA.CIUN, editia a V-a, In
colaborare cu Cercul Militar ~i cu Academia Foqelor Terestre, dupa un scenariu
si o regie proprie.
Searii de poezie ~i colindii ,,Lumina linii", darul membrilor ASCOR Sibiu
~i al studenfilor Facultiitii de Teologie pentru osarduitorii ~i studentii
Universitiitii ,Lucian Blaga" -in Foaierul Facultatii de Litere ~i Arte a ULBS.

535
 La sffiqitul fiecarei conferinte se acorda invitatilor DIPLOMA DE
ONOARE si distinc~a ,SFINTll MARTURISITORI DIN ARDEAL", pentru
formare crestina duhovniceasca a credincio~ilor sibieni.
Aceasta ultima edi~ie ~i-a propus mai cu temei alaturarea de suflete ale
studentilor diferitelor facultat1 sibiene, pentru o mai buna conlucrare viitoare ~i
pentru realizarea a ceea ce, de la 'inceputurile sale, ASCOR a avut 'in vedere.

Stud Ciprian Dragomir

Pre~edinte ASCOR

536
Biblioteca

BIBLIOTECA FACULTATII DE TEOLOGIE

"ANDREI ~AGUNA"
ACTIVITATE Sl
>
EVOLUTIE
" >
A FONDULUI DE
PUBLICATII
>
IN ANUL 2002

".. .Bibliotecile nu sunt doar memorii, cum adevarat

li s-a spus demult, ele sunt totodata oglinzi ale vremii. 0
societate care se vrea moderna nu poate avea biblioteci
anacronice, ramase In hainele fnceputului. Pentru ca
bibliotecile nu sunt institufii ale trecutului, ci mai ales #
fundamental, alcatuiri pentru ziua de maine... "
Conf.univ.dr. loll Stoica,
directorul Bibliotecii Centrale Universitare - Bucure~ti

Luata cu asalt de cei 1.330 de cititori ai sai, proveniti nu numai din tara,
din centre universitare diverse (incepand cu eel sibian ~i continuand cu cele din
Alba-Iulia, Cluj, Oradea, Arad, Baia-Mare, Ia~i), dar ~i de peste hotare (Austria,
Germania, Anglia, Grecia), Biblioteca Mitropolitana pune Ia lndemana tuturor
celor dornici de aprofundare a cuno~tin~e lor de specialitate, bogatul ~i variatul
sau fond de carte ~i periodice, pomind de Ia documentele de arhiva ~i caqile
vechi de patrimoniu pana la lucrarile de referinta uzuale - manuale, dictionare,
enciclopedii, lexicoane - ~i noile publicatii achizitionate.

Achizitia de carte - evaluare

Interesul de a satisface cererea de publicatii strict teologice a existat
dintotdeauna ca priori tar in Biblioteca Mitropolitanii - lucru absolut fuesc pentru
o bibliotecii de specialitate, recunoscuta ca cea mai veche ~i complexii de acest
gen din tarii - , dar niciodata n-au fost trecute cu vederea publicatii ~i din
celelalte domenii: istorie, filosofie, Iiteratura, lingvistica, drept, pedagogie,
psihologie, sociologie, etnografie, folclor, artii, geografie, medicina chiar etc,
menite sa formeze ~i sa completeze cultura generalii a viitorilor preoti respectiv
profesori de religie. in timp, pe miisurii ce s-au creat noi seqii in cadrul
Facultatii de Teologie, ponderea cererii de carte neteologicii a crescut simtitor.
Explozia de infonnatie din societatea :in care triiim, complexitatea domeniului
537
religiei ~i teologiei ~i conexiunile interdisciplinare, tot mai muJte ~ i felurite, p e
care acesta le permite, precum ~ i exigentele profesionale, pe care viata ins~i le
impune a fi satisfiicute corespunzator, au condus la orientarea cu pondere
crescanda a achizitiei de carte atat illspre temele teologice clasice, d it ~i lnspre
problemele de actualitate ale vremii, ca de exemplu: Biserica ~i rolul ei tn
societate, atitudinea ei fata de aspectele vietii secularizate, religiozitatea privita
din punct de vedere al psihologiei, sociologiei, fi losofiei, ~t iintele sociale ~i
aportullor Ia comunicarea interumana eticienta tntr-o comunitate, atitudinea fa~a
de persoanele cu handicapuri psihice ~i fizice, rezolvarea situafiilor de conflict
provenite din delincventa minorilor, tinerilor, adultilor etc.
Astfel, volumuJ specializat, dar ~i diversificat, de publicatii al Bibliotecii
se ridica Ia srar~ itul anului 2002 Ia aprox. 153.000 de exemplare, numarand 529
de volume nou achizifionate. Din acestea, 150 de volume au fost cumparate -
109 vol. (9.035.000 lei) subventionate de catre Mitropolia Ardealului, 41 vol.
(3.886.500 lei) cumpiirate din fonduri proprii -, iar 379 de volume au fost primite
ca donatie - 248 vol. din tara ~ i 131 vol. din strainatate. Printre donatiile cele
roai insemnate pe plan intern amintim cele ale: pr.prof.dr. Mircea Piicurariu (83
vol.), prof. Stelian Mandrut (23 vol.), diac. L iviu Angbel (10 vol.), pr.prof.dr.
Aurel Jivi - prirnele 4 volume ale Istoriei Romanilor, reeditata de Academia
Rornana ~i cumparata din suma tncredintata regretatului parinte profesor de catre
Paul Neuer din Liverpool. P.S. episcop vicar Visarion Biiltat ~i membrii corpului
profesoral at Facultatii de Teologie, condus de pr.prof.dr. Durnitru Abrudan, In
calitate de decan, au fost preocupati de lmbogiitirea fondului de carte, rezervand
Bibliotecii cate eel putin 2 exemplare din publicatiile pe care sunt semnati ca
autori ~i facilitand prin relatiile cu personalitati diverse din tara ~i strainatate
primirea de noi donatii. Donatiile din strainatate au fost primite din: Elvetia- din
partea regretatului piirinte prof. dr. Ion Bria (49 vol.), a prof. Ulrich Luz de la
Facultatea de Teologie din Bema (4 vol.); Austria- din partea Facultiitii de
Teologie din G r az (2 vol.); Germania - din partea prof. A. Martin Ritter din
Heidelberg (5 vol.) ~i a mai multor grupuri de vizitatori (14 vol.); Franta - din
partea asociatiei Fondation p our 1111 Monde Nouveau din Versailles (53 vol. din
colectia Sources chretiemzes, in valoare de 1.647 EU), prin interrnediul
pr.conf. dr. Vasile Grajdian ~i pr.lect.drd. Constantin Necula; Grecia - din partea
prof. Papadopoulos (2 vol.).
Numarul titlurilor de publicatii periodice intrate tn cursu! anului 2002 este
de 120 - 56 de titluri romane~ti ~i 64 de titluri striiine -, dintre care 4 doar sunt
noi fata de cele existente anterior. Toate titlurile, cu excepfia onuia pentru care
existii abonament, sunt primite ca donatie.

Consultarea p ublica(iilor
in medie, solicitarea zilnidi de publicatii se ridica Ia un numar de 70-80

538
publicatii monografice ~i periodice. Cele 2 puncte de deservirc - biroul principal
~i sala Mete~ - permit cititorilor consultarea fi~ierelor alfabetice ~i tematice
existente ~i a listelor bibliografice depuse la biblioteca de clitre cadrele didactice,
primirea de relatii bibliografice, eliberarea/restituirea publicatiilor propriu-zise
comandate, accesul Ia car{ile de teologie biblica, depozitate In sistem de
consul tare Iibera la raft In Depozitul Biblice.

lnformatizarea B ibliotecii
in anul ·2002 s-a continual introducerea pe calculator, prin intermediul
programului specializat pentru biblioteci Alice for Windows (versiuoea 5.46), a
cartilor nou achizitionate ~is-au pus Ia tndemana utilizatorilor 2 puncte de acces
(2 PC-uri) pentru interogarea bazei de date, care Ia sfarsitul anului numara 2.039
inregistrari. Descrierea bibliograficii, clasificarea, cotarea ~i indexarea
publicatiilor odata !acute In baza de date Alice, permit cititorului cautarea nu
doar dupa elementele clasice ale unui catalog de biblioteca - autor, titlu,
tematicii -, ci ~i dupa altele precum: editura, colectie, an de aparitie, ISBN,
cuvant cheie (stabilit manual de bibliotecar, dar generat ~i automat din titlu),
topica (camp care permite combinarea a 2-3 domenii tematice) etc. De
asemenea, datele de pe calculator au fost imprimate pe hartie sub forma de
cataloage alfabetice dupa autori ~i dupa titluri. Pentru domcniul de Asistenta
sociala a fost realizat, separat, un catalog alfabetic dupa autori.
Baza de date creatii in Access a fost completata, urmand ca cele 3.086 de
inregistriiri ale ei sa fie transferate, prin conversie, tn baza de date din Alice.

Cercetare ~i prezentare Patrimoniu

Fondul de Patrimoniu al Bibliotecii Mitropolitane reprezinta un pretios
tezaur de bunuri bibliofile, de interes deosebit pentru cercetiitorii de pretutindeni
~i nu numai. Acesta cuprinde 5.000 d e volume de carte manuscrisa, carte veche
romaneasca, carte strainii rarii; 97.000 documente de arhiva; cca. 610 obiecte
liturgice (antimise); 839 fotografii; cateva zeci de hiiqi, diplome ~i sigilii.
Solicitiiri pentru cercetare au existat tn cursu! anului din partea a 6
persoane - profesori ~i doctoranzi din Sibiu, Cluj, Craiova - vizand documente
manuscrise ~i de arhiva din fondurile Andrei ~aguna, loan Lup~. Vasile
Mangra.
Fondul de Patrimoniu ~i Muzeul Facultatii au fost vizitate in numeroase
randuri de delegatii straine din partea Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu ~i
de diferiti oaspeti, din tara ~i stdiinatate, ai Facultatii de Teologie.

Rela{ii interbibliotecare
Ca biblioteca universitara, Biblioteca Facultatii de Teologie este filiala

539
Bibliotecii Centrale a Universitatii ,,Lucian Blaga" din Sibiu, existfmd o legatura
permanent! de colaborare $i schimb de experienta cu personalul de specialitate
a! acesteia. Amplasarea calculatoarelor In diferitele spatii ale Bibliotecii,
conectarea lor in reteaua !ocala, pentru a permite interogarea bazei de date, ~i
instalarea de versiuni mai noi ale programelor folosite au fost efectuate cu
sprijinul ~i bunavointa colegilor de la BCU. De asemenea, in spiritul acestei
colaborari s-a participat Ia cursurile de biblioteconomie ~ i informatica aplicata in
biblioteci, tiflute In cadru1 BCU, pe timp de 3 zi le (24-26 aprilie), de catre
profesorii belgieni Madelaine Constant ~i Jean P ierre Mitch. In noiembrie 2002,
in urma vizitelor rectorului Universitatii din M arburg ~i a directorului Bibliotecii
din acela~i centru universitar, a fost initiat un proiect de imbunatatire a dotarii cu
calculatoare a BCU ~i a filialclor sale, tn vederea optimiziirii procesului de
informatizare care se deruleaza in biblioteci.
De asemenea, buna colaborare ~i schimb de experienta periodic, in special
privind dorneniul informatic, a existat cu personalul Bibliotecii Astra, fapt
concretizat in primirea publicatiilor editate sub patronajul acesteia ~i invitarea Ia
discutii profesionale a personalului de specialitate.
An de an, conform traditiei de veacuri ~i multumita stradaniilor tuturor
celor iubitori de carte ~i cultura, Biblioteca M itropolitana se dovede~te a fi
citadeHi vie, in continua zidire, baza pentru forrnarea intelectuala ~i spirituaUi a
generatiilor de slujitori ai Doronului.

Bibliotecar,
Iuliana Streza

540
Cursurile misionar-pastorale ale preoplor ~i cursurile de
perfectonare (definitivat I gradul II) ale profesorilor de
religie

A. CURSURILE PASTORALE SIDE iNDRUMARE

MISIONARA, SERIA A 87~A, lULIE 2002
in perioada 1 - 14 iulie 2002 s-a des:Ia~urat la Facultatea de Teologie
"Andrei $aguna" Sibiu seria a 87-a a Cursurilor pastorale ~i de lndrumare
misionara.
La aceste cursuri au participat un numar de 53 de preofi din eparhiile
Sibiului Covasnei $i Harghitei, Ramnicului, Romanului, Sucevei ~i Radautilor.
Cursurite s-au deSia$Uiat dupa programa aprobatii de S!antul Sinod,
cuprinzand teme cu caracter doctrinar, misionar pastoral, liturgic, canonic $i de
formare duhovniceasca ~i asistenta sociala.
S-a efectuat, pe toata durata desfli~urarii cursurilor, practica liturgica $i
omiletica - catehetica.
S-a mijlocit posibilitatea intalnirii preotilor cu personalitiiti culturale,
medicate ~i de inalt prestigiu duhovnicesc.
S-a efectuat ~i un foarte uti! schimb de experientii adrninistrativa,
gospodareasca ~i pastoral - misionarii.
Participantii au gasit modalitatea de a sprijini unele lucrari de renovare ~i
imbunatii~ri ale conditiilor de cazare in caminul Facultatii de Teologie.

B. CURSURILE DE PERFECTIONARE (DEFINITIVAT

~I GRADUL II) ALE PROFESORILOR DE RELIGIE
In intervalul dintre 22-28 august 2002 s-au desra~urat, la sediul
Facultatii noastre, cursurile de perfectionare (defmitivat ~i gradul ll) ale
profesorilor de religie.
Pentru defmitivat s-au inscris 68 de cadre didactice din judetele Alba,
Arad, Arge~, Bra~ov, Cara~ Severin, Covasna, Hunedoara, Mure~, Neamt,
Sibiu, Timi~ ~i Valcea, iar pentru examenul de gradul II s-au inscris 33 de
cadre didactice, din judetele Alba, Arad, Bra~ov, Cara~ Severin, Gmj ,
Hunedoara, Mure~, Sibiu, Timi~ ~i Valcea.
La prima categorie (definitivat) ~i-au fmalizat cursurile 47 de profesori,
iar la a doua categorie - 28 de profesori.

541
Activitatea administrativ-gospodareasdi

In cursu! anului universitar 2000/2001 s-au continuat lucrarile de

amenajare a spariilor de cazare, de aceasta data pentru cazarea studentelor.
Astfel, in corpul de cladire A s-au efectuat lucrari de mansardare, obtinandu-se
spatii de cazare, In conditii modeme pentru 30 de studente.
S-au amenajat, de asemeoea un oficiu, cu posibilitatea de preparare ~i
pastrare a hranei ~i grupuri sanitare corespunziitoare.
Pentru utilarea camerelor de cazare s-a comandat mobilier nou cu
accesoriiJe necesare.
lndilzirea se asigura printr-o centrala termica performanta.

542
 CONDUCEREA UNIVERSITATII "LUCIAN BLAGA" SIBIU

RECTOR:
Prof. dr. Dr. h. c. Dumitru CIOCOI POP
PRORECTORI:
Prof. dr. ing. Constantin OPREAN
Prof. dr. Gheorghe Dorin STOICESCU
Prof. dr. ing. Dan Maniu DU$E
Prof. dr. Dan POPESCU
SECRETAR $TIINTIFIC
Prof. dr. ing. Viorel FLOREA
DIRECTOR GENERAL ADMINISTRATIV
Ec. dr. Emanoil MUSCALU
DIRECTOR ADMINISTRATIV ADJUNCT
Ec. Ramona TODERJCID
CONTABIL $EF
Ec. Adalciza SLAVESCU
SECRETAR $EF
Jr. Laurentiu SMARANDA

CONDUCEREA FACULTATIT DE TEOLOGIE "ANDREI $AGUNA"

DE CAN
Pr. prof. dr. Dumitru ABRUDAN - Studiul Vechiului Testament ~i
Limba ebraica
PRODECAN
Pr. prof. dr. Sebastian $EBU - Catehetica ~i Omiletidi.
$EF CATEDRA
Pr. prof. dr. Aurel JIVI - Istorie Bisericeasca Universala
SECRETAR $TIINTIFIC
Pr. conf. dr. Vasile GRAJDIAN - Muzica bisericeascii ~i Ritual

543
 PERSONALUL DIDACTIC, AUXILIAR ~I
ADMINISTRATIV AL FACULTATIT
,

CADRE DIDACTICE
Catedra I - Teologie Biblica - Sistematica;
Pr. prof. dr. Dumitru Abrudan - Studiul Vechiului Testament ~i Limba ebraidi;
Pr. prof. dr. Vasile Mihoc- Studiul Noului Testament;
Diac. conf. dr. Dorin Oancea- Istoria ~i Filosofia religiilor;
Pr. lect. dr. Aurel Pavel- Misiune ~i Ecumenism;
Pr. lect. dr. Mo~oiu Nicolae - Teologie Dogmatica ~i Fundamentala;
Lect. drd. Sebastian Moldovan - Morala cre~tina ~i Spiritualitate ortodoxa;
Lect. drd. Chira Vasile- Limbi clasice;
Asist. drd. Oancea Constantin Horia - Studiul Vechiului Testament;
Asist. drd. Mihoc Daniel- Studiul Noului Testament;
Prep. Carina Grecu - Informatidi;
Prep. drd. Lucian Colda- Istoria ~i Filosofia Religiilor;
Catedra IT - Teologie Istorica - Practica
Pr. prof. dr. Aurel Jivi- Istorie Bisericeasca Universala ;
Pr. prof. dr. Sebastian 1?ebu- Catehetica Omiletica;
PS. prof. dr. Laurentiu Streza - Teologie Liturgica ~i Pastorala;
Pr. prof. dr. Mircea Pacurariu - Istoria Bisericii Ortodoxe Romiine;
Pr. cof. dr. Vasile Grajdian- Muzica bisericeasca ~i Ritual;
Pr. lect. dr. Mircea Telciu - Istoria ~i Spiritualitatea Bizantului;
Pr. lect. dr. Irimie Marga- Drept bisericesc ~i Adrninistratie parohiala;
Pr. lect. drd. Mihai Iosu - Formare duhovniceasca;
Lect. drd. loan Ov. Abrudan- Arta cre~tina eclesiala;
Pr. lect. drd. Constantin Necula - Fonnare duhovniceasca;
Asist. drd. Paul Brusanowski - Istoria Bisericii Ortodoxe Romiine;
Asist. drd. Sorin Dobre - Muzica bisericeasca ~i Ritual
Asist. drd. Ciprian Streza- Teologie Liturgidi ~i Pastorala;
Profesori consultanp
Pr. prof. dr. l oan Floca - Drept bisericesc ~i Adrninistratie parohiala;
Pr. prof. dr. llie Moldovan - Moralii cre~tinii ~i Spiritualitate ortodoxa;
Arhid. prof. dr. Constantin Voicu - Patrologie ~i Literatura postpatristica;
544
PERSONAL DIDACTIC AUXILIAR
Ropotin Marcela - Secretar ~ef facultate
Andrei Deana
Cojocea Dorina

PERSONAL BffiLIOTECA
Seceleanu Cornel
Lostun Diana
Le~an Sorina Georgeta
Streza Jul iana ·

PERSONAL ADMINISTRATIV
Badila Florin
Chiorean Gheorghe
Dancau Leontina
Opri~ Marius
Tatu Ana
Teodosiu Gheorghe
Ureche Ana

545
 STUDENTII DE LA CURSURILE DE LICENTA,
STUDII APROFUNDATE ~I DOCTORANZII

Specializarea: Teologie - PastoraHi

Anul de studiu : I - zi
1. Agape Andrei Traian Fiilticeni, Suceava
2. Andreica Emil Nicu Flavius Media~, Sibiu
3. Avasilcai Vasile catalin Ia~i, Ia~i
4. Balan $tefan Ciitiilin Tg. Bujor, Galari
5. Bancilii lonut Daniel Sibiu, Sibiu
6. Banciu Constantin Reghin, Mure~
7. Bogatu George Marius Gala~i, Galati
8. Bostan Ovidiu Julian Bistrita, Bistrita Niisaud
9. Bradeanu Bogdan Rm. Valcea, Valcea
10. Bucur Marius Catalin B r~ov, B ra~ov
II. Bucur Silviu Andrei Fagiira~, Bra~ov
12. Buteata Mihai Rm. Valcea, Valcea
13. Candea Vasile Nicodim Sibiu, Sibiu
14. Carstea Marius Dorel Codlea, Bra~ov
15. Chircu~i Dinu Constantin Driiga~ani , Valcea
16. Chiru Mihail Florian Rm. Valcea, Valcea
17. Ciorogariu loan Sibiu, Sibiu
18. Ciutescu Eugen Florin Rm. Valcea, Valcea
19. Cojanu Joan Adrian Moeciu, Bra~ov
20. Cotfas Vasile Galanta~, Harghita
21. D amian Petre Toader Sibiu, Sibiu
22. Damian Victor M arius Media~. Sibiu
23. Dolenciuc Bogdan Suceava, Suceava
24. Draghjci Catalin Sibiu, Sibiu
25. Draghici Nicolae Corabia, Olt
26. Dumbravii Gabriel Hateg, Hunedoara
27. Gavra Ionut Coste! Beiu~, Bihor
28. Gheorghiciuc Alin Virgil Fagara~, Bra~ov
29. Go~ler Radu Ovidiu Pa~cani, Ia~i
30. Gurzau Emilian Laurentiu Sf. Gheorghe, Covasna
31. llindorean Mircea Sorin Poiana Sibiului, Sibiu
32. Hilohe Durnitru Bra~ov, Bra~ov
33. Hopu Ionut Ciprian Bra~ov, Bra~ov
546
 34. Hudea Ovidiu Media~, Sibiu
35. lacob Constantin Codlea, Bra~ov
36. Isaila Constantin Alexandru Ludo~, Sibiu
37. Ivasuc Toma Bogdan Corabia, Ott
38. Lazar Constantin Miercurea Ciuc, Harghita
39. Lezeu Emanuel Oradea, Bihor
40. Limba~an Miron Tiilmaciu, Sibiu
41. Luca Teodor Turda, Cluj
42. Micu Marian Bra~ov, Bra~ov
43. Mihoc Vasile Octavian Sibiu, Sibiu
44. Mitrofan Horatiu intorsura Buziiului, Covasna
45. Mladin Lorin Valeriu Baia de Arie~. Alba
'
46. Mo~ Emanuil Viorel Satu mare, Satu Mare
47. Morar Cristian Alin Media~, Sibiu
48. Munteanu Sorin Bra~ov, Bra~ov
49. Murariu Dumitru Mihai Edson Boto~ani, Boto~ani
50. Musgociu $tefan Pompi Tiindarei, Ialomita
51. Nistor Bogdan Daniel Bra~ov, Bra~ov
52. Nuta Ciprian CampuJung, Arge~
53. Oanii Laurentiu Gheorghe Bra~ov, Bra~ov
54. Olariu Constantin Tg. Frumos, Ia~i
55. Oncea Adrian Danut Dej, Cluj
56. Oprescu Gheorghe Daniel Rm. Valcea, Vatcea
57. Palade Gheorghe Comane~ti, Bacau
58. Parpalea Marius Eduard Hu~i, Vaslui
59. Pavel Marius Ciprian Bra~ov, Bra~ov
60. Petra~cu Liviu Fagiira~, Bra~ov
61. Pintea loan Baia Mare, Maramure~
62. Pipemea Gheorghe Cristian, Sibiu
63. Poputoaia Rare~ Pa~cani, Ia~i
64. Pozna -Pop Lucian Covasna, Covasna
65. Ro~ca Sorin Huedin, Cluj
66. Simerea Gheorghe Gura Humorului, Suceava
67. Solomon loan Pauca, Sibiu
68. Suciu Claudiu Constantin Reghin, Mure~
69. $erban Constantin Valeriu Uide~ti, Valcea
70. Televca Evgheni R. Ucraina
71. Teodorescu loan Sibiu, Sibiu
72. Tiron Gabriel Ia~i, Ia~i
73. Tra~ca Marian Valcea, Valcea
74. Tudor Liviu Bogdan Rm. Valcea, Valcea

547
 75. Uca Liviu Marius Rm. Valcea, Valcea
76. Vranceanu Ionu~ Simione! Sf. Gheorghe, Covasna
77. Vrabie Ionut Claudiu Piatra Neamt, Neam~
78. Zamflr Malin Constantin Horezu, Valcea
79. Zlatariov Julian Vlad Ia~i, Ia~i

Specializarea: Teologie - Pastorala

Anul de studiu: I - fara frecvcnta
1 Aroneasa Aron Paraschiv Sighi~oara, Mure~
2 Aroneasa loan Florin Sighi~oara, Mure~
3 Avram Julian Medgidia, Constanta
4 Balan Laurenfiu Suceava,Suceava
5 Bica Vasile Fagiira~, Bra~ov
6 Blrsan loan Gura Humorului, Suceava
7 Bloj Emil Sorin Ibane~ti, Mure~
8 Breaban Dan Vicovu de Jos, Suceava
9 Burcea Beatrice Diana Sarighiol de Deal, Tulcea
10 Calugar Remus Sebastian Vulcan, Hunedoara
11 Cazacu Nicolae Matee~i, Valcea
12 Chi~ Nicolae Claudiu $imleul Silvaniei, Salaj
13 Cretu Mircea Rupea, Bra~ov
14 Dinulica Florin Bra~ov, Bra~ov
15 Doboli!ii Die Fagara~, Bra~ov
16 Gasparovici Vasile Campina, Prahova
17 Garbacea Teofil Bran, Bra~ov
18 Giosan Dan Galati, Galati
19 Neac~u Costel Slatina, Olt
20 Olarian Gheorghe Marginea, Suceava
21 O~el Cristian Ia~ i, Ia~i
22 Panainte Gabriel Bicaz, Neamt
23 Parpalea Marius Hu~i, Vaslui
24 Pintilie Gheorghe Bacau, Bacau
25 Pop Cosmin loan Tg. Mure~, Mure~
26 Puiac Horia Mihai Miercurea Nirajului, Mure~
27 Pu~ca~ Jacob Sebe~, Alba
28 Rotariu Voichita Turda, Cluj
29 Ru~anu Florin Bucure~ti, Bucure~ti
30 Solomon loan Sibiu, Sibiu
31 Suciu Nicolae Alba Julia, Alba
32 Stan Bogdan Rm. Valcea, Valcea
33 Tonca Iuliu Aiud, Alba
34 Tudor Gheorghe Pucioasa, Dambovita
548
 35 Zavragiu Gheorghe Sibiu, Sibiu
Specializarea: Teologie Litere - Lb. romana
Anul de studiu: I - zi
1 Balan Luminita Cristian, Sibiu
2 Bogdan Gheorghe Bra~ov, Bra~ov
3 Bucur Maria Mira bela Ludo~, Mure~
4 Bunea Adriana Ioana Tarnaveni, Mure~
5 Ciocanea Carmen Camelia Sibiu, Sibiu
6 Cioineg Crina Buhu~i, Bacau
7 Dogaru Constantin Draga~ani, Valcea
8 Ichim Vasile Bacau, Badiu
9 Moldovan Marcela Bistrita, Bistri~a - Nasaud
10 Negrea Anca Claudia Sibiu, Sibiu
11 Pacurar Felicia Gratiana Cop~a Mica, Sibiu
12 Popov Zinaida R. Moldova
13 Sava Paraschiva Monica Sibiu, Sibiu
14 Savonea IuJiana Cristina Blaj, Alba
15 Spatiicean Adriana Maria Blaj , Alba
16 TariJa Elena R. Moldova
17 Voicu Andreea Claudia Cisnadie, Sibiu
18 zarie Mirela l oana Oravita, Cara~ - Severin
Speciali zarea: Teologie Litere - Lb. eogleza
Anul de studiu: I -zi
1 Chendea Dana Ro~iorii de Vede, Teleonnan
2 Chitoiu Maria Alina Sibiu, Sibiu
3 Codreanu Vasilica Uicrimioara Cisnadie, Sibiu
1 Dobrea Vasile Alexe Sibiu, Sibiu
2 lndrei Elena Carmen Cop~a Mica, Sibiu
4 Mure~an Adriana Ana Ocna Sibiului, Sibiu
3 Rotaru Adelina Ghe. Ghe. Dej, Bacau
5 Stoica Mirela Sibiu, Sibiu
6 Tolciu Tudor Flaviu Sibiu, Sibiu
4 Zamfir Nicolae Rm. Valcea, Valcea
Specializarea: Teologie Litere - Lb. fraoceza
Anul de studiu: I - zi
1 Iliu Marinela Marina Sibiu, Sibiu
2 Mihalca Ileana Vi~eu de Sus, Maramure~
3 Popa Aura Boi~oara, Valcea
4 Radu Alina Horezu, Valcea

549
 5 Ro~ca Camelia Raluca Tarnaveni, Mure~
6 Manolache Doina R. Moldova
Specializarea: Teologie - Asistenta Sociala
Anul de studiu: 1- zi
1 Antip Monica Bra~ov, Bra~ov
2 B eu Ana Sibiu, Sibiu
3 Bijec Alina Codlea, Bra~ov
4 Boscu Radu Daniel Cluj Napoca, Cluj
5 Buta Marius Nicolae Bra~ov, Bra~ov
6 Cordunianu Juliana Bra~ov, Bra~ov
7 Craciun SLelian ~tefan Baia Sprie, Maramure~
8 Cri~an Delia Laura Cisniidie, Sibiu
9 Damean Andrei Mihai Sibiu, Sibiu
LO Dragomir Maria Simona Sibiu, Sibiu
11 Dutescu Alina Sanziana Pite~ti, Arge~
12 Fadur Constantin Suceava, Suceava
13 Gheorghita Maricica :> Galati, Galati
14 Ghioea Catrinel Veronica Bra~ov, Bra~ov
15 Ili~ Anca Fagara~. Sibiu
16 Ioanitescu Ana Adelina Novaci, Gorj
17 Matci Laurentiu Rm. Valcea, Valcea
18 Mihacea Miirioara Catalina Sibiu, Sibiu
19 Mihai Coste! Rm. Valcea, Valcea
20 Muntean loan intorsura Buzaului, Covasna
21 Nicoi Marinela Comiioe~ti, Alba
22 Radu M.adalina Ploie~ti, Prahova
23 Rusu Silviu Alba lulia, Alba
24 Schiau Joan Sebe~, Alba
25 Stan Vasile Valeriu Sibiu, Sibiu
26 Zagrean Alin Lazar Reghin, Mure~
Specializarea: Teologie- Istorie
Anul de studiu: 1- zi

1 Bela Julian Bra~ov, Bra~ov

2 Bergehan Ovidiu Sibiu, Sibiu
3 Blidariu Pavel Caransebe~, Cara~-Severin
4 Cernat Ana Maria Bacau, Baciiu
5 Ciocanel Marian Bucure~ti, Bucure~ti
6 Corpade Petre Alexandru Alba Julia, Alba
7 Crascov Dumitru Timi~oara, Timi~
8 Cucu Sorin Ionel Fiigiira~, Bra~ov
550
 9 Dita Cristian Tg. Mure~, Mure~
10 LazarNicu Bra~ov, Bra~ov
11 Moga Sergiu Eugen Sibiu, Sibiu
12 Murariu Sorin Victor Sibiu, Sibiu
13 Nalban Vasilisa R. Moldova
14 Paicu Gheorghe Fagara~. Bra~ov
15 Petre Nicu~or Ploie~ti,Prahova
16 Pu~ca Virgil Adrian Sibiu, Sibiu
17 Rotaru Larisa R. Moldova
18 Sandu Mihai Aurelian Piatra Neamt, Neamt
19 Staniloiu Calin Mihai Bra~ov, Bra~ov
20 Stani~or Gheorghe Ciprian Sibiu, Sibiu
21 Stelea Elena Peri~ani, Valcea
22 ~oimaru Mariana Alina Buzau, Buzau
23 $tefu loan Ciprian Bra~ov, Bra~ov
24 Tacu Constantin Tudor Miroslove~ti , Ia~i
25 Hinase Georgeta Vintileasca, Valcea
26 Verza Cornelia Sibiu, Sibiu
Specializarea: Teologie- Conservare
Anul de studiu: I -zi
1. Badiu Nicoleta Sibiu, Sibiu
2. Cicu Magdalena Constan~, Constanta
3. Costea Tudor Matei Cluj Napoca, Cluj
4. Ghila~ Victoria Rezina, Suceava
5. GiurgiuAna Arada,Aiba
6. Luca Teodor Turda, Cluj
7. Lupu Constantin Sibiu, Sibiu
8. Manciu Adrian Gheorghe Doja, Ialomita
9. MicAna Ciiline~ti - Oa~, Satu Mare
10. Niculciuc Claudiu Julian Sibiu, Sibiu
11. Pop Saveta Florica Crasa, Salaj
12. Tarta Ana Eugenia Media~, Sibiu

Specializarea: Teologie Pastorala

Anul de studiu: II -zi
I Acatrinei Petru Vatra Dornei, Suceava
2 Achim Constantin Sadu, Sibiu
3 Badin Ciprian Mihai Bra~ov, Bra~ov
4 Bard~ Alexandru Sibiu, Sibiu
5 Barla Razvan loan Ra~nov, Bra~ov
6 Basca Bogdan Remus Sibiu, Sibiu
551
 7 Balint Ciprian Bra~ov, Bra~ov
8 Blaga Lucian loan Bistrita, Bistrita Niisaud
9 Boricsan Dorin Valea Mare, Covasna
10 Botez Lucian Pa~cani, Ia~i
11 Botezatu Aurelian Berzunti, Badiu
12 Botoi Andrei Gurghiu, Mure~
13 Bratu Constantin Ramnicu Valcea, Valcea
14 Brici Dinu Ieud, Maramure~
15 Butnar Costin Ra~nov, Bra~ov
16 Caprita Liviu Bogdan Bra~ov, Bra~ov
17 Ciitaoa Nicolae $eica Mare, Sibiu
18 Ciirje Valentin Victoria, Bra~ov
19 Chiorean Ciprian Turda, Cluj
20 Ciobotaru Marius Dorin Br~ov, Bra~ov
21 Com~a Calin Ghimbav, Bra~ov
22 Cri~an Gheorghe CaUilin Vi~eul de Sus, Maramure~
23 Curiban Claud:iu Lucian Sibiu, Sibiu
24 Davidoiu Marius Adrian Curtea de Arge~, Arge~
25 Dicu Vasile Avrig, Sibiu
26 Dinu Nicolae Bra~ov, Bra~ov
27 Dogariu Daniel Fagara~ , Bra~ov
28 Doroftei Doru Constantin Dele~ti, Vaslui
29 Dumitrescu Florin Bra~ov, Bra~ov
30 Dumitru Andrei Codlea, Bra~ov
31 Foloba Bogdan Agnita, Bra~ov
32 Geana Liviu Drago~ Bune~ti , Valcea
33 Giurca Marius Lucian Sibiu, Sibiu
34 Glavan Nicolae Rm. Valcea, Valcea
35 Groza Ovidiu Cristian Bra~ov, Bra~ov
36 Har~an Julian Sibiu, Sibiu
37 Ichim Vasile Sibiu, Sibiu
38 lliuta Nicolae Borle~ti, Neamt
39 lrimescu Eduard Nicolae Bacau, Badiu
40 Leuca V ogdan Vasile Sibiu, Sibiu
41 Marzane~teanu Marian Alexandru, Teleorman
42 Manta Die Cristian Tarnaveni, Mure~
43 Marin Leonard Aurelian Caracal, Olt
44 Marinescu Toma Rm. Valcea, Valcea
45 Mera Lucian Gledin, Bistrifa Nasaud
46 Mi~in Ciprian Dancu, Cluj
47 Miclau~ Bogdan Baia Mare, Maramure~
48 Mo~i na Marius Saveni, Boto~ani
552
 49 Moisiu Liviu Sibiu, Sibiu
50 Moldovan Florin Carti~oara, Sibiu
51 Moscalu Marius Colia Rm. Valcea, Valcea
52 Neac~u Sorin Vasile Baicoi, Prahova
53 Obancea Dan Nicolae Bran, Bra~ov
54 Oprea Petru Gimi Arsura, Vaslui
55 Paun Claudiu Bra~ov, Bra~ov
56 Pascu Sebastian Claudiu Bra~ov, Bra~ov
57 Petraru Vasile Ro~iori, Bacau
58 Pop Daniel Baia Mare, Maramure~
59 Pop Gheorghe Orlat, Sibiu
60 Popa Nicolae Tiilmaciu, Sibiu
61 Porojan Petru Ro~iorii de Vede, Teleonnan
62 Radulescu Bogdan Bucure~ti
63 Resiga Gheorghe Cugir, Alba
64 Ro~ala Ion Ra~nov, Bra~ov
65 Stan Bogdan Rm. Valcea, Valcea
66 Stoica Oilin Bogdan Baia Mare, Maramure~
67 Szasz Zoltan Alexandru Baia Sprie, Maramure~
68 $arpe loan Piistraveni, Neamt
69 $erban Raul Valer Teliu, Bra~ov
70 $tefDan Media~, Sibiu
71 Tavala Emanuel Pavel Poplaca, Sibiu
72 Toac~a Adrian Sibiu, Sibiu
73 Todirenchi Mihai Codlea, Bra~ov
74 Toncean loan Claudiu Sibiu, Sibiu
75 Ursutu Marice! Bogdane~ti, Suceava
76 Vela Daniel Caransebe~, Cara~ - Severin
77 Teican Marius Braila, Bdiila
78 Teposu Mihai Bra~ov, Bra~ov

Specializarea: Teologie Pastorala

Anul de studiu: n -fara frecventa
1 Belei Traian Sibiu, Sibiu
2 Bilauca Viorel Dragane~ti, Suceava
3 Bobarna~ Mircea Tibana, la~i
4 Bota loan Ovidiu Campeni, Alba
5 Buicescu Paulian Valea Mare, Olt
6 Chirilii Dorel Petru lzvorul Berheciului, Bacau
7 Ciupalii Gabriel Braila, Briiila
8 Constantin Nicolae Bra~ov, Br~ov
9 Cdiciun llie Tili~ca, Sibiu
553
 10 Cutuhan lone! Piatra Neamr. Neamt
II Danuta Dan Viziru, Braila
12 Dlrjan lone! Neculai Bra~ov, Br~ov
13 Damian Mihail Daniel Tamaveni, Mure~
14 Damian Radu Brusturi, Neamt
15 Din Gheorghe Ione~ti, Arge~
16 Dragu Marioela Lugoj, Timi~
17 Dumbrava Alexandru Petru Zame~ti, Bra~ov
18 Enache Marian Ia~i, Ia~i
19 Escu Valeriu H~i, Vaslui
20 Feren~ - Pipa~ Marius loan Cluj Napoca, Cluj
21 Gacea Constantin Bra~ov, B ra~ov
22 Juga Gheorghe Sf. Gheorghe, Covasna
23 Oltean Leon Bistrira, Bistrita Nasaud
24 Pitica~ Mihail Fagar~, Bra~ov
25 Popa Marius Daniel Galati, Galati
26 · Puiu Mihai Dorohoi, Boto~ani
27 Sava Neculai Tg. Bujor, Galati
28 Solomon loan Sibiu, Sibiu
29 ~erbulea ~tefan Gabriel Sibiu, Sibiu
30 Taflan Constantin Mandra, Bra~ov
31 Toroczkai Plamadeala Cristain Fagiir~, Br~ov
32 Vasiu loan Ovidiu Sibiu, Sibiu
33 Vladureanu Andrei Ploie~ti,Prahova
Specializarea: Teologie Litere- Lb. Romani
Anul de stucliu: II
1 Barna Carmen Ramona Balcani, Bacau
2 Bu~e Elena Alina Horezu, Valcea
3 Caliman Gabriela Maria Sibiu, Sibiu
4 Caltea Simona Anina, Cara~ Severin
5 Damian Claudia Adela Sibiu, Sbiu
6 Georgescu Elena Elisabeta Biibeni - Romani, Valcea
7 Ghera Floariana Sabina Bucini~u, Olt
8 Gociu Mibaela Berli~te, Cara~ - Severin
9 Horhath Nicoleta Blaj , Alba
10 Jereu Raluca Petruta Sacele, Bra~ov
11 Malnii Ana Maria Ludu~. Mure~
12 Og1eja Loredana Tg. Mure~, Mure~
13 Pescaru Deana Slatina, Olt
14 Petridean Simona Adina Campeni, Alba
15 Podariu Maria Manuela Craciunelul de Jos, Alba
554
 16 Pomarac Carmen Sibiu, Sibiu
17 Pop Adina Maria Fiigiira~, Bra~ov
18 Preoteasa Emilia Stoile~ti - Barsoiu, Valcea
19 Radu Ciprian loan Sibiu, Sibiu
20 Rusu loan Stanciu Sibiu, Sibiu
21 Simionca Maria Niisaud, Bistrita-Nasiiud
22 ~tefan Valentina Teodora Voila- Ludi~or, Bra~ov
23 Stoitii Elena Maria Gura Raului, Sibiu
24 Vaida Gabriela Lunca Mure~, Alba
25 Vulturar Elena Mihaela Sibiu, Sibiu
26 Zaharia Drago~ Teodor Rm. Valcea, Valcea
Special izarea: Teologie Litere - Lb. Engleza
Anul de studiu: II- zi
l Badele Ana M aria Vatra Domei, Suceava
2 Bont Adrian Deva, Hunedoara
3 Brateiu Julia Sibiu, Sibiu
4 Dobrea Claudia Fiigara~, Bra~ov
5 Pica Gabriela Slatina, Suceava
6 Toaca Adina Fagiira~, Bra~ov
7 Vacariu Mihaela R.a~inari, Sibiu
Specializarea: Teologie Litere - Lb. Franceza
Anul de studiu: II -zi
1 Ciucur Joana Codlea, Bra~ov
2 Ciupei Julia Alba Julia, Alba
3 Floare (Sabadu~iu) Maria Sebe~u de Sus, Sibiu
4 Fu~le Alexandrina Sibiu, Sibiu
5 Gutui Adina Floriana Rm. Valcea, Valcea
6 Leahu (Darjan) Luminita Bugaciu, Mure~
7 Maia Elena Cristina Codlea, Bra~ov
8 Paun Maria Alina Ddigii~ani, Valcea
9 Rusan Brandu~a Elena Blaj - T iur, Alba
l0 Stoia Delia E lena Victoria, Bra~ov
11 Truta (Popoescu) Elena Simona Rm. Valcea , Valcea
Specializarea: Teologie - Asistenta sociala
Anul de studiu: II -zi
1 Andreia~ Simona .- .. Fagiira~, Bra~ov
2 Camara Cornelia Cucuieti - Doftana, Baciiu
3 Ciortea Sanda Maria Siili~te, Sibiu
4 Crihan Ramona Elena Bra~ov, Bra~ov

555
 5 David Gabriela Maria Sibiu, Sibiu
6 Gagyi Mihaela Reghin, Mure~
7 Ghindea Ligia Aura Victoria, Bra~ov
8 Goja Ana Alexandra Halchiu, Bra~ov
9 Goronea Liliana Elena Sibiu, Sibiu
10 Hanga Mihaela Alba Iulia, Alba
11 Laschescu Nicolae Sibiu, Sibiu
12 Marin Maria Laura Horezu, Valcea
13 Nicu (Robescu) Carmen Juliana Darmane~ti, Bacau
14 Nistor Diana Maria Sibiu, Sibiu
15 Oprea Elena Mihaela Drag~ani , Valcea
16 Oprita (!agar) Monica Lavinia Blaj, Alba
17 Pavel Maria Adriana Sibiu, Sibiu
18 Rusu Ana Maria Salcea, Suceava
19 Sima Rodica Mihaela Bistrita, Bistrita Nasaud
20 Stoica Alina Maria Bro~teni, Suceava
21 Todor Maria Magdalena Sibiu, Sibiu
22 Tomos (Nanulescu) Maria Sibiu, Sibiu
23 Vargau Joana Sibiu, Sibiu
24 V oinca Magdalena Rm. Valcea, Valcea
25 Zaharia Ionela Claudia Bra~ov, Bra~ov

Specializarea: Teologie PastoraHi

Anul de studiu: m -zi
1 Androne Justin Julian Barlad, Vaslui
2 Antonescu Cosmin Sibiu, Sibiu
3 Badigan Dan Nicolae Grivifa, Galati
4 Basa loan Florin Bra~ov, Bra~ov
5 Bilba Ciprian Valentin Fagara~, Bra~ov
6 Baltag Ciprian M-tirea Humorului, Suceava
7 Bijec Eugen Codlea, Bra~ov
8 Blegu Cosmin Bra~ov, Bra~ov
9 Boe~ian John SUA
10 Bozan Marius l oan Sibiu, Sibiu
1J Branzea Bogdan George! Dumbravita, Bra~ov
12 Bucurenciu Silviu Sibiu, Sibiu
13 Caba~ Nicolae Sergiu Rupea, Bra~ov
14 Caputan loan Nicolae Dognecea, Cara~ - Severin
15 Catauta ~telanut Stani~e~ti, Badiu
16 Campean Bogdan Sibiu, Sibiu
17 Cercel Vasile Mihai Ludu~, Mure~
18 Cioaca Gheorghe Codlea, Bra~ov
556
19 Cioca Adrian Constantin One!?ti, Bacau
20 Co leer Liviu Tg. Mure~,Mure~
21 Condac Cristian Bra~ov, Bra~ov
22 Constantinescu Vlad $tefan Bucure~ti
23 Costina~ Sorin Calin Baia Sprie, Maramure~
24 Cretu Marine! R. Ucraina
25 Creanga Ciprian Vasile Dumbravita, Bra~ov
26 Cruciat Ciprian Sibiu, Sibiu
27 David Mihai Pucberii Mari, Prahova
28 Dita Claudiu Sighi~oara, Mure~
29 Drago~ Cristian Baia Mare, Maramure~
30 Dragomir Ciprian Mihail Voine~ti Lere~ti, Arge~
31 D restaru Ionut zame~ti, Neam~
32 Dumbrava Nicolae Dorin Bran, Bra~ov
33 Dumitru Nicolae Bogdan CaHira~i. Ialomita
34 Gheorghiu Florin Fagara~. Bra~ov
35 Grigorean Bogdan Campulung Mdldovenesc,
Suceava
36 Ilea Ionut CodJea, Bra~ov
37 Ivan~ca Liviu Florin Bra~ov, Bra~ov
38 Jitaru Ovidiu Gheorghe Sasca Mare, Suceava
39 Lea~cu Petrica Comane~ti , Bacau
40 Leca Coste! Roman, Neamt
41 Lita loan Catalin Slatina, Olt
42 Lukas Coste! Beiu~, Bibor
43 Mi'irginean Marcel Media~, Sibiu
44 Margin Ionut Zalau, Salaj
45 Marian Radu Luga~u de Jos, B ihor
46 Oceanu Valentin Bra~ov, Bra~ov
47 Orzan lonut Zi'irne~ti, Bra~ov
48 Pacurar Ovidiu Agnita, Sibiu
49 Pau~escu Nicolae Adrian $irineasa, Valcea
50 Petri~or Claudiu Bogdan Sibiu, Sibiu
51 Pop Ionut Marcel Zalau, Salaj
52 Puia Dumitrescu Daniel Ghimbav, Bra~ov
53 Radulescu Alexandru Eugen Sibiu, Sibiu
54 Radu Florin Gheorghe Sibiu, Sibiu
55 Regman Cristian S.U.A.
56 Ristea Ciprian Rm. Valcea, Valcea
57 Roman Adrian Sibiu, Sibiu
58 Rotaru Ciitalin Nicolae Buzau, Buzau

557
 59 Sandu Marius Ionut R.m. Valcea, Valcea
60 Sandu Mihai Aurelian Rm. Valcea, Valcea
61 Sdraila Ciprian Nicolae Poiana Marului, Bra~ov
62 Sima Joan Dan Bazna, Sibiu
63 Stanculescu Riizvan Ionut Rm. Valcea, Valcea
64 Stan Ionel Baia Mare, Maramur~
65 Stanciu Alexandru Damiene~ti, Bacau
66 Stoica Marius Eugen Pite~ti, Arge~
67 Streza Ciprian Sibiu, Sibiu
68 Stroe Alexandru Ion
69 Stroie Gheorghe
70 Suciu Dumitru Aurelian ~oro~tin, Sibiu
71 Tanasie Florin Iulian Bun e~ti ,
Valcea
72 TanaseRadu Sibiu, Sibiu
73 Toma Cornel Dan Bra~ov, Bra~ov
74 Ungur Mircea Florin Bra~ov, Bra~ov
75 Vaduva Bogdan Petri~or Slatioa, Olt
76 Vaida Cristian Cehul Silvaniei, Salaj
77 Vasiu Mircea Sibiu, Sibiu
78 Vintila Constantin Media~, Sibiu
79 Vasu Liviu Dumitru SUA
Specializarea: Teologie Pastorala
Anul de studiu: III- fara frecventa
1 Badiu Nicolae Informatica Bra~ov
2 Cflnipariu Maria Politehnica, Ia~i
3 Corobana Marius Academia Trupelor de Uscat Sibiu
4 Curtean Daniel Teologie Galati
5 Gaitanaru Adrian Institutul Marina Constanta
6 Micu Gheorghe Preot
7 Mihailescu Leonardo Ernilian Silvicultura Bra~ov
8 Mosora Cornel Institutul Politehnic Bucure~ti
9 Mudure Dorel los if Preot
10 Popa Marius Daniel Litere, Istorie Teologie Galati
11 Ralea Marius Academia Trupelor de Uscat Sibiu
12 Tincu Valentin Gicu Drept la~i
13 Ungureanu Marian Geografie Ia~i
14 Voinea Daniel Filosofie Ia~i
Specializarea: Teologie Litere- Lb. romana
Anul de studiu: III -zi
1 Amarina Alina Bra~ov, Bra~ov

558
 2 Arvinte Adrian Tru~e~ti, Boto~ani
3 Babii Cristina Paraschiva Sibiu, Sibiu
4 Baco~ Motorca Ramona Gurabont, Arad
5 Barbu Lavinia Anca Albe~ti, Mure~
6 Branzea (Blaga) Doina B ote~ti, Vaslui
7 Coltoi Maria Mirela Stoile~ti-Barsoiu,Valcea
8 Curtean Maria Ocna Sibiului, Sibiu
9 Druga Mihaela Adriana Fiigiira~, Bra~ov
10 Fuioagii Vasilica Loredana Bacau, Bacau
1l Gheorghiu Adrian Prajeni, Boto~ani
12 Groza Joana Aurica Blaj, Alba
13 GuzunElena R. Moldova
14 Hoa~a Ionela Stela Codlea, Bra~ov
15 Iorga Simona Nicoleta Doftana, Bacau
16 Mandreanu Raluca Zame~ti, Bra~ov
17 Militaru Raluca Gabriela Slatina, Olt
18 Moga Cornelia Alina Blaj , Alba
19 Munteanu Ovidiu Aurel Agnita, Sibiu
20 Parvanescu Drago~ Mire! Tia Mare, Olt
21 Paslaru Loredana One~ti, Baciiu
22 Pop Mihaela Claudia Bilbor, Harghita
23 Popa Nicoleta Delia Cisniidie, Sibiu
24 Sitea Juliana Maria Fagiira~, Bra~ov
25 Stoica (Negoescu) Iuliana Ploie~ti, Prabova
26 ~uta (llie) Elena Giivane~ti, Olt
27 Tudor Florentina Peri~, llfov
28 Vraciu Elena Mirela Bacau, Bacau
29 Zamfir Camelia Nicoleta Rm. Valcea, Valcea
Specializarea: Teologie Litere- Lb. engleza
Anul de studiu: m -zi
I Bolocan Camelia Fagara~, Bra~ov
2 Brezai Mihai Ion Agnita, Sibiu
3 Butum Geanina Simona Antuza Fagara~, Bra~ov
4 Ciilpm Iacob Caransebe~, Cara~- Severin
5 Ciurariu Maria Miidalina Fete~ti, Ialomita
6 Denghel Cristina loana Sibiu, Sibiu
7 Ionut Mibaela Fagiira~, Bra~ov
8 Maier Maria Claudia Ucea de Sus, Bra~ov
9 Munteanu Cornelia Victoria, Bra~ov
10 Opri~iu Alemanufa Sibiu, Sibiu
11 Popa Corina loana Zlatna, Arad
559
 12 Simionov Catalina Targu Mure~ , Mu re~
Specializarea: Teologie Litere- Lb. franceza
Anul de studiu: ill -zi
I Ciodinea Cornelia Cosmina $eica Mare, Sibiu
2 Cruceru Mircea Cfu-ta, Sibiu
3 Dascalu Iulian Bra~ov, Bra~ov
4 Lazar Nelida Codlea, Bra~ov
5 Ocneriu Laura Ocna SibiuJui, Sibiu
6 Trambita~ Gabriel Bra~ov, Bra~ov

Specializarea: Teologie - Asistenta Sociala

Anul de studiu: ill -zi
1 Albu Simona Nicoleta Ocna Sibiului, Sibiu
2 Balan Maria Sibiu, Sibiu
3 Blaga Nicolae Sebastian Sibiu, Sibiu
4 Boabe~ Maria Sibiu, Sibiu
5 Bruma Elena Laura Piatra Neamt, Neamt
6 Ciutacu Mihaela Elena Rm. Viilcea, Valcea
7 Dinca Claudia Ucrimioara Sibiu, Sibiu
8 Florea Veronica Sibiu, Sibiu
9 Grigore Gabriela Maria Pite~ti, Arge~
10 Hossu Ramona Alina ZaHiu, Salaj
11 Hurgbi~ Elana Badiu, Bacau
12 Iosif Loredana Margareta Codlea, Bra~ov
13 Iov Maria Loredana Ora~tie, Hunedoara
14 Lupu (Dorofte) Livia Bra~ov, Bra~ov
15 Nistor Monica Elena Runcu, Valcea
16 Pop Gheorghe Onoriu Vi~eul de Sus, Maramure~
17 Povorovznic Lucian Vasile Agnita, Sibiu
18 T odarcea Carmen Sibiu, Sibiu
19 Vicol Alina Mihaela Victoria, Bra~ov
Specializarea: Teologie Pastorala
Anul de studiu: IV- zi
1 Aghinitei Lucian Coltu~ca, Boto~ani
2 Alexandrescu Adrian Podul Turcului, Bacau
3 Badea Pompiliu Drago~ Pl oie~ti, Prabova
4 Blaj loan Ciprian Lugo~, T imi~
5 Borca Eusebiu Baia Mare, Maramure~
6 Brosditeanu Laurentiu Nicolae Sibiu, Sibiu
7 But Raul Dorin Vasile Baia Sprie, Maramure~
8 Butum Florin Adrian Bra~ov, Bra~ov

560
9 Cfu-stinoiu Mihaela Sibiel, Sibiu
10 Cheptanaru Paraschiv Badiu, Bacau
11 Co~erea Anton Bra~ov, Bra ~ov
12 Constantin Olivian Bucure~ti
13 Constatin Marian Cristian Pite~ti, Arge~
14 Datcu Florin Joan Tapu, Sibiu
15 Deca Florin ~elimbar, Sibiu
16 Dobrei los if Florin Deva, Hunedoara
17 Dulau Marcellustin Blaj, Alba
18 Genes Nicolae Bra~ov, Bra~ov
19 Giurgiu Daniel Constantin Bra~ov, Bra~ov
20 Iacobescu Marian Bogdan Vadastrita, Olt
21 Manealon Bra~ov, Bra~ov
22 Manea Valentin Ciorani, Prahova
23 Marian Valerian Savi~a. Maramure~
24 Marinescu Bogdan Ulmeni, Te1eorman
25 Martin Daniel Florin Doftana, badiu
26 Miclau~ ~tefan loan Sibiu, Sibiu
27 Mihoc Constantin Cristian Suceava, Suceava
28 Moldovan Adrian Agnita, Sibiu
29 Nan Nicolae Lucian .Ra~nov, Bra~ov
30 Nuta Nicolae Lucian Rm. Valcea
31 Olteanu Florin Rm. Valcea, Valcea
32 Ora~teanu Catalin Victoria, Bra~ov
33 Padurariu Cristian Vasile Boto~ani , Boto~ani
34 Palade Vasile Moine~ti, Bacau
35 Pana Sevastian Mihai Curtea de Arge~, Arge~
36 Panainte Adrian Vaslui, Vaslui
37 Pietrar Dumitru Florin Aninioasa, Hunedoara
38 Pintilii Mihai George Ume~ti, Bra~ov
39 Prunea Liviu Agnita, Sibiu
40 Sava Daniel Dumitru Reghin, Mure~
41 Scorobet C-tin Daniel Carti~oara, Sibiu
42 Simion C-tin Mihaita Rm. Valcea, Valcea
43 Simionca Florin Mocod, Bistrita Nasaud
44 Stamate Florin Moine~ti, Bacau
45 Stanca Nicolae Tili~ca, Sibiu
46 Stoenescu Cristian R.m.Valcea, Valcea
47 Stoia loan Florin Ha~ag, Sibiu
48 Tanase Nechifor Gheorghe Rm. Valcea, Valcea
49 Tarcuta Ion Lupeni, Hunedoara

561
 50 Tatu Cristian Daniel Nehoiu, Buzau
51 Terciu Marcel Codlea, Bra~ov
52 Toma Iosif Sibiu, Sibiu
53 Totelecan Radu Cosmin Gilau, Gorj
54 Tugulea Petru Sibiu, Sibiu
55 Voicu Constantin Sibiu, Sibiu
56 Arnihalachioaie Gheorghe R. Ucraina
57 Cu~tureac Vasile R. Ucraina
58 Mereu~n Vitalie R. Ucraina
Specializarea: Teologie Pastorala
Anul de studiu: IV -lara frecventii
'
1 Alb Gheorghe Electrotehnica, Timi~oara
2 Ani~ca Julian Gheorghita Preot
3 Argatu Nicolae Preot
4 Barzu Sorin Nicolae Electrotehnica, Bra~ov
5 Balaban Benoni Constructii hidrotehnice,
Bucure~ti
6 Bota Petru Mire! Educatie Fizica ~i Sport,
Bucure~ti
7 Curteanu Daniel Teologie Galati
8 Dragoie Mihaela Diana ~tiinte Sibiu
9 Gheorghi~a Dan Inginerie, Suceava
10 Groapa Cornelia Erica TIPA Sibiu
11 Leb Mircea Preot
12 Marinescu (Fumica) Mihaela $tiinra ~i Ingineria
Lizica Materialelor Bra~ov
13 Milian Narcisa Fizica Bucure~ti
14 Naftaila Ion Educatie F1zica ~i Sport
Bucure~ti
15 Pintilie Gabriel lnginerie, Sibiu
16 Popa Ciprian Dumitru lnginerie Sibiu
17 Popoiu lone! l storie Filosofie Ia~i
18 Ungureanu Liviu Marcel Geografie Ia~i
Specializarea: Teologie Pastorala
Anul de studiu: V -fiira frecvenfa
l Bujor Daniel Relatii Comerciale Bucure~ti
2 Cintea Julian Mecanica Agricola Timi~oara
3 Chiriac Teodor Medicina Ia~i
4 Dobri Lucia Muzicli Bucure~ti
5 Gatea Sorin Mecanicli, Braeyov

562
 6 lantschi Iulia Maria Horticultura Bucur~ti
7 Irimia Ciprian Autovehicule Rutiere Bucure~ti
8 Moceanu Ovidiu Filologie Cluj Napoca
9 Olah (Ratean ) Magdalena Jumalistica Bucure~ti
10 Paun Danielle Elena Filologie T imi~oara
11 Popa loan Litere, !st. ~i Jumalistici'i Sibiu
12 Tareanu Dan Mecanicii Bra~ov
Specializarea: TeoIogie Litere - Lb. roman a
Anul de studiu: IV - zi
1 Alexandru Tincuta Bune~ti, Bra~ov
2 Botezan Ancuta Nicoleta Ludu~, Mure~
3 Chidu Ciprian Vasile Media~, Sibiu
4 Cibu Anellia Sibiu, Sibiu
5 Ciucur Ovidiu Sibiu, Sibiu
6 Cretu Daniela Georgeta $ercaia, Bra~ov
7 Cuciurean Lenu~a Galane~ti, Suceava
8 Giurgiu Marinela Br~ov, Bra~ov
9 Goian Ramona Nicoleta Bra~ov, Bra~ov
10 Ionita Maria M agdalena Sibiu, Sibiu
11 Morariu Maria Ioana Spring-Cunta, Alba
12 Muntean Stela Sebe~, Bra~ov
13 Mura Natalia (Rep. Moldova) R. Moldova
14 Oprita Nicoleta Rm. Valcea
15 Panghios Georgeta Costina Fagara~, Bra~ov
16 Pantilimon Cristina Dane~, Mure~
17 Peter Ancu~a Florina Blaj, Alba
18 Pop Ana Maria Vi~eu, Maramure~
19 Popescu Rodica Banpotoc, Hunedoara
20 Preda Elena Apoldu de Jos, Sibiu
21 Sarbu Maria Irina Blaj , Alba
22 Scutea Marius Agnita, Sibiu
23 ~ovrea Rafila Maria Bor~a, Maramure~
24 Vasiu Joana Adriana Blaj, Alba
25 Vlad (Urma) Ana intorsura Buzaului, Covasna
Specializarea: Teologie Litere - Lb. engleza
Anul de studiu: IV -zi
l Barbu Gabriela Rm. Valcea, Valcea
2 Floroiu (Dobre) Roxana Elena Cristian, Bra~ov
3 Heghedus (Manea) Maria Rozalia Tg. Mure~, Mure~
4 Lotrean (Fle~eriu) Filomena Nicoleta $eica Mare, Sibiu
563
 5 Marginean (Florea) Laura Dana Sibiu, Sibiu
6 Neagoie Diana Elena Fagara~, Bra~ov
7 Nita Delia Nicoleta Sibiu, Sibiu
8 Paun Mariana Adelina Cisniidie, Sibiu
9 Stefani Elena Diana $ugag, Alba
10 Stoia Claudia Melania Sibiu, Sibiu
SpeciaJizarea: Teologie Litere - Lb. franceza
Anul de studiu: IV -zi
1 Balhui OiUilina Galati, Galati
2 B randu~e l Chivuta Deana Rainari, Sibiu
3 Carstea Gabriela Codlea, Bra~ov
4 Driighici Diana Maria Fiigara~, Bra~ov
5 Tsaila Maria Alexandra Axente Sever, Sibiu
6 Lazar Elena Zeme~, Bacau
7 Livadaru Laura Liliana Ra~nov, Bra~ov
8 V oica Deana Galicea, Valcea
9 Ermurachi Elena R. Moldova
Specializarea: Teologie Litere- Lb. germana
Anul de studiu: IV -zi
I Hutter (Romanu) Lavinia Anina, Car~ Severin
Specializarea: Teologie- Asistenta SociaJa
Anul de studiu: IV -zi
1 Arma~el Gheorghita Brezoi, Valcea
2 Cri~an Oana Camelia Media~, Sibiu
3 Dascruete Elena Diana Bogdane~ti-Horezu, Valcea
4 Dobrin Simina Sibiu, Sibiu
5 Draghiciu Andreea Raluca Sibiu, Sibiu
6 Ferezan Mihaela SigbU~oara,Mure~
7 Ganea Mihaela Foc~ani, Valcea
8 Ghinea (Oana) Maria Sibiu, Sibiu
9 lgnat Delia Maria Sibiu, Sibiu
lO J oarza Maria Sibiu, Sibiu
11 Magher Maria Rm. Va.Jcea
12 Motruna Marius Constantin Sibiu, Sibiu
13 Nastase C ri stina Moreni, Dfunbovita
14 Nedelcu Alina Bra~ov, Bra~ov
15 Ro~ca Ligia Georgeta Sasciori, Bra~ov
16 Sava Ramona Ancuta Sibiu, Sibiu

564
 17 Stoian Angela Sibiu, Sibiu
18 $erban Liliana Sibiu, Sibiu
19 Todor Letitia Ofelia Sibiu, Sibiu

STUDEN'fll CICLULUI DE STUDII APROFUNDATE

Teologie B iblica 5 Curteanu Daniel

Craciun Florentin Adrian
1
2 Popa Aurelian
..,
.:> Schiau Sorin Dumitru
4 Urian Laurentiu
5 Vasiu Vasile Valentin
Teologie Sistematica
1 B anaduc Patrut Nicolae
2 Camara Daniel
3 Corlean Marius
4 F dincu Cristian Doru
5 Marginean Manuela
6 Patru Alina Gabriela
7 Pop loan Doru
8 Roati$ Catalin Bogdan
9 Staicu Ciprian
10 T oader loan Daniel
11 Todea Adina
Teologie l storidi
1 Albu Viore1 Alin
2 Brote Nicolae
3 Co~oreanu
Cosmin
4 Coada Liliana - Rep.
Moldova
6 Dita Adrian
7 Dragne Aurel
8 Gata Daniel Gheorghe
9 lridon Nadia
10 Moldovan Mircea Eugen
11 Muiat Liviu Anghel
12 R adoi Laurentiu
13 Rosca Teodor Vasile
14 R osu Cosrnin Liviu
15 Sararu Ovidiu
Teologie Practica
1 Almaianu Cristian
2 Avram loan
3 Barsan Ovidiu
4 Botezatu Bogdan
5 Cadar l oan
6 Dragoi Ionut
7 Lefter D umitru Daniel
8 Ma rcu Lucian
9 Niculciuc Claudiu
10 Opris Teodor Alin
Axente 11 Preoteasa Daniel
12 Smarandi Florin

565
 DOCTORANZll
Nr.crt Numele ~i prenumele Spec/alitatea de doctoral umduciitor 51iintifte
1 Borca Vasile Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
~i lb. ebraica D umitru Abrudan
2 Pavel Jeremia Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
$i lb. ebraica Dumitru Abrudan
3 Petrutiu Teodor Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
si lb. ebraica Dumitru Abrudan
4 Oancea Constantin Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
si lb. ebraica D umitru Abrudan
5 PascaUiu Gabriela Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
-~i lb. ebraica Dumitru Abrudan
6 Budiul Valer StudiuJ Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
$i lb. ebraica Dumitru Abrudan
7 Joana Marius Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
si lb. ebraica Durnitru Abrudan
8 Talo~ Cilin Ciprian Studiul Vechiulu Testament Pr. prof. dr.
si lb. ebraica Durnitru Abrudan
9 Dumitra~cu Elena Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
10 Voineag loan Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
11 Petian Mihai Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
12 Moldovan Studiul ~i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Alexandru Testament M ihoc
13 Murg Adrian loan Studiul ~ i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
14 Petrov Vasile Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
(R. Moldova) Testament Mihoc
15 Husarciuc Studiul ~i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Gheorghe Testament Mihoc
16 Mihoc loan Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
17 Vild Marian Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
18 Melniciuc Puicii Studiul $i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Miboc
19 Tecuschi loan Dan Studiul ~i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc

566
Nr.crt Numele si premtmele Specialitatea de doctorat Condllciitor $liin!ijic
20 Terinte Ciprian Studiul ~i Exegeza Noului Pr. prof. dr. Vasile
Testament Mihoc
21 llea Petru loan Teologie Dogmatica ~i Pr. prof. dr. Ion
Fundamentala Bria
22 Condrea Corin Teologie moraUi, ascetidi ~i Pr. prof. Die
Nicolae etica sociala Moldovan
23 Moldovan Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. llie
Sebastian etica sociala Moldovan
24 Preda Agena T eologie morala, ascetica ~i Pr. prof. llie
etica sociala Moldovan
25 Budai Calin Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Ilie
eticii sociala Moldovan
26 lloaie ~tefan Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Die
etidi sociaUi Moldovan
27 Ocoleanu Picu Teologie moraUi, ascetidi ~ i Pr. prof. llie
Nelu etica sociala Moldovan
28 Bunta Silviu Teologie moraJa, ascetica ~i Pr. prof. Die
etica sociala Moldovan
29 Oprea Maria Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. llie
etica sociaUi Moldovan
30 Mada Dumitru Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Ilie
etica socia.la Moldovan
31 Cheiba~ Vadim Teologie moraUi, ascetica ~i Pr. prof. Tiie
eticii sociaUi Moldovan
32 Parau~an CaUilin Teologie morala, ascetidi ~i Pr. prof. Ilie
etica sociala Moldovan
33 Raza loan Emilian Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. llie
etica sociala Moldovan
34 Ducii Marius Narcis Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof.llie
etica sociaHi Moldovan
35 Ruja Ispas Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Ilie
etica sociala Moldovan
36 Oimpean Alin Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Die
eticii sociala Moldovan
37 Timi~ Ionita T eologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Ilie
eticii ~ociaHi Moldovan
38 Toroczkai Ciprian Teologie moralii, ascetica ~i Pr. prof. Die
Julian etica sociala Moldovan
39 Delca Valentin Teologie morala, asceticii §i etica sociala Pr. prot: Die Moldovan

567
Nr.crt Numele $i prenumele Specialitatea de doctoral Conduciitor $fiintific
40 TodeaAdina Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Die
etica sociala Moldovan
41 Staicu Ciprian Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. llie
etica sociala Moldovan
42 Cocan Marius Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof.llie
etica sociala Moldovan
43 Camara Daniel Teologie morala, ascetica ~i Pr. prof. Die
etica sociala Moldovan
44 Roman loan Ist. Bisericeasca UniversaHi Pr. prof. dr.Aurel
Jivi
45 Novacovschi tst. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Razvan Jivi
46 BudaRadu 1st. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr.Aurel
Jivi
47 Hrib Dana Roxana 1st. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr.Aurel
Jivi
48 Carebia Adrian Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr.Aurel
Jivi
49 Mizganloan 1st. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Alexandru Jivi
50 Vesea Dan Gavril Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
51 Negreanu ~ tefan Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
52 MorarNelu 1st Bisericeascii UniversaHi Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
53 Mo~in Octavian Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
(Moldova) Jivi
54 Arion Koja (SUA) Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
55 Solomon Octav. Ist. Bisericeasca UniversaHi Pr. prof. dr. Aurel
(R. Moldova) Jivi
56 BudaDaniel Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
57 Buc~e Valentin Ist. Bisericeasca Universalii Pr. prof. dr. Aurel
loan Jivi
58 Covan Dorel Tst. Bisericeascii Universala Pr. prof. dr. Aurel
Adrian Jivi
59 Cosorean Axente 1st. Bisericeascli Universala Pr. prof. dr. Aurel Jivi

568
 Nr.crl N umele $i prenumele Specialitatea de doctoral ConduciillJr $fiifl/ijic
60 Oana loan Ist. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
61 Gilla l oan Nicolae 1st. Bisericeasca Universala Pr. prof. dr. Aurel
Jivi
62 Tascovici Radu lstoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
63 Carebia Florin loan l storia Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
64 Danielescu Nita lstoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
65 Brusanowski Paul Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Lucian Pacurariu
66 Basa Valeriu l storia Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Gabriel Pacurariu
67 Telembici Anatolie l storia Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
(R. Moldova) Pacurariu
68 Udrea llie Julian Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
69 Dumitriu Claudia Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
70 Onicov Eugeniu Istoria Bisericii R omane Pr.prof. dr. Mircea
(R. Moldova) Pacurariu
71 Zagnat Nicolai lstoria Bisericii R omane Pr.prof. dr. Mircea
(R. Moldova) Pacurariu

... 72 Melnic Serghei

(R. Moldova)
l storia Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
73 Ciorba Veaceslav Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
(R. Moldova) Pacurariu
74 Albu Viorel Alin Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
75 Carstea Sebastian Istoria Bisericii Romane Pr.prof. dr. Mircea
Pacurariu
76 Filip loan Patrologie ~i literatudi Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
77 Farca~ loan Patrologie ~i literaturii Pr. prof. dr.
postpatristidi Constantin Voicu
78 Vlad Vasile Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
'f) Barbolovici calin Vasile Patrologie si literaturl! JJO~tpatrisricli Pr. JJUf dr. Omantil VoiaJ

569
Nr. crl Num ele si prenume/e Specialitatea de doctoral Conduciitor stiin(ific
80 Birzu Vasilica Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
81 Boca Valer Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
82 NitA Ciprian Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
Constantin postpatristica Constantin Voicu
83 Militaru Comeliu Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
84 Tugui Ninel Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
85 Colda Lucian Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristidi Constantin Voicu
86 Dumitrean O'itiilin Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
87 milangescu Patrologie ~i literatura P r. prof. dr.
Constantin postpatristica Constantin Voicu
88 Sicoe Tudor Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristicii Constantin Voicu
89 Totolici Costica Patrologie ~i literaturii Pr. prof. dr.
QOstpatristica Constantin Voicu
90 Papuc Serghei Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
(R. Moldova) postpatristica Constantin Voicu
91 $cbiop Gheorghe Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
(SUA) postpatristica Constantin Voicu
92 Scarlat Gina Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
Lurninita postpatristica Constantin Voicu
93 T rifllie Patrologie ~i literatura P r. prof. dr.
postpatristidi Constantin Voicu
94 Nistor Laurentiu Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
95 Popescu Bogdan Patrologie ~i literaturii Pr. prof. dr.
loan postpatristica Constantin Voicu
96 Motoc AJexandru Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
97 Marian Bogdan Patrologie ~i literaturii Pr. prof. dr.
postpatristicii Constantin Voicu
98 Mutulescu Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
Miidalin postpatristica Constantin Voicu
99 Colccriu Daniel Patrologic si literatura postpatristicll Pr. rrof cr. Cor\'itlntin Voicu

570
 Specialltatea de doctoral Conduciitnr
.. :~.
Nr. crt Nume/e si prenume/e
100 Cosoi Ian Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
(Ucraina) postpatristica Constantin Voicu
101 B rote Nicolae Patrologie ~i l it. Pr. prof. dr.
postpatristica Constantin Voicu
102 Sorescu Patrologie ~i literatura Pr. prof. dr.
Vasile postpatristica Constantin Voicu
103 Bazavan C laudiu Patrologie ~i lit. Pr. prof dr.
postpatristica Constantin Voicu
104 Radulet Marian L iturgica, Pastorala ~i Acta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
105 Panti~ Petru Liturgica, Pastorala ~i Arta P S prof. dr.
Crestinii Laurentiu Streza
106 Cioara Emil Liturgica, Pastorala ~i Acta C~tina PS (XOf <1: 1...aurentiu Streza
107 Streza Ciprian l oan Liturgica, Pastoralii ~i Arta P S prof. dr.
Cre$tina Laurentiu Streza
108 Lostun Diana L iturgica, Pastorala ~i Arta PS prof.
Cre~tina dr.Laurentiu
Streza
109 Dobre Sorin Vasile Liturgica, Pastorala ~i Arta PS prof. dr.
Cre~tina Laurentiu Streza
110 Iosu Mihai L iturgica, Pastorala ~i Arta. PS prof. dr.
Constantin Crestina Laurentiu Streza
111 Stratul $tefan loan Liturgica, Pastorala ~i Arta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
112 Sava Ovidiu L iturgica, Pastorala ~i Acta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
11 3 Serban Sorin Liturgica, PastoraHi ~i Arta PS prof. dr.
Cre~tina Laurentiu Streza
114 Mocioiu Emil Radu Liturgica, PastoraUi ~i Arta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
115 Cercel Cristian Liturgica, Pastorala ~i Arta P S prof. dr.
Emanuel Cre$tinii Laurentiu Streza
116 Gavrila Vasile Liturgica, Pastorala ~i Acta P S prof. dr.
Cre~tina Laurentiu Streza
117 !strati Valenti n Liturgica, Pastorala ~i Arta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
11 8 Magda Adrian Liturgica, Pastorala ~i Arta PS prof. dr.
Cre~tina Laurentiu Streza
119 Sfera Silvius (lug) Liturgicli, Pastorala ~i Artli Cr~tina PS prof. dr. l..aurmpu Streza

571
Nr.crt Numele ~i p renumele Svecifllitarea de doctoral Qmduciitor ¢intific
120 Bruja Vasile Liturgica, Pastorala ~i Arta PS prof. dr.
(Ucraina) Crestina Laurentiu Streza
121 Vanca Durnitru Liturgica, Pastora1a ~i Arta PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
122 Botezan Florin Liturgica, PastoraU'i ~i Artii PS prof. dr.
Crestina Laurentiu Streza
123 Barsan Ovidiu Liturgica, PastoraUi si Arta PS prof. dr.
Crestinii Laurentiu Streza
124 Augustin Vasile Drept bisericesc, 1egislatie ~i Pr.prof. dr. loan
adrninistra~ie parohiala F1oca
125 Dete~anu Adrian Drept bisericesc, 1egislatie ~i Pr.prof. dr. loan
Dan administratie parohiala Floc a
126 Grigore Lucian Drept bisericesc, legis1atie ~i Pr.prof. dr. loan
administratie parohiala Floca
127 Greavu Marcel Drept biscricesc, 1egis1arie si Pr.prof. dr. loan
administratie parohialii Floca
128 Garlonta Florin Drept bisericesc, 1egislatie ~i Pr.prof. dr. loan
administra{ie parohiala Floca
129 Tuca Daniela Drept bisericesc, legislatie si Pr.prof. dr. loan
administratie parohiala Floca
130 Constantinescu Drept bisericesc, legislatie si Pr.prof. dr. loan
Julian adrninistratie parohiala Floca
131 Sima Viorel Catehetica si Omiletica Pr. prof. dr.
Sebastian Sebu
132 Timi~ Vasile Catehetid'i si Omiletica Pr. prof. dr.
Sebastian Sebu
133 Necula Valer Cateheticii si Omiletica Pr. prof. dr.
Constantin Sebastian Sebu
134 Popa Savu Cateheticli ~i Omiletica Pr. prof. dr.
Sebastian $ebu
135 Nicolae Jan Catehetica si OmiJetidi Pr. prof. dr.
Sebastian Sebu
136 Sperlea Cristian Cateheticii si Omileticii Pr. prof. dr.
Alexandru Sebastian Sebu
137 Circa loan Adrian Cateheticii si Omileticii Pr. prof. dr.
Sebastian Sebu
138 MogaMaria Catehetica ~i Omiletica Pr. prof. dr.
Cristina Sebastian Sebu
139 Popa Daniel Catehetica si Omiletica Pr. prof. dr. Sebastian~

572
 CUPRINS

.l.P.S. Antonie: Al Doilea Pas Pe Firul Traditiei Reinviate ...........................................5

TEOLOGIE BffiLICA ....................................................................................................6
Pr.ProfDr. Dum.J.Jry_.Ahrudan: Cronologia biblicii vechitestamentarii ......................(1)
Pr.Lect.Dr.Aurel Pavel: ISAlE 45,9-13: Le salut des nations .................................. 33
Pr.Lect.Drd. Constantin Oancea: llie eyi Obadia §i slujirea Domnului (1 Rl8,1-16) ..45
Lect.Drd. Daniel Mihoc: lmpiiriitia de o mie de ani Apoc. 20, 1-10 ...........................49
Diac.Drd. Ciilin Ciprian Tala$: Adam ~i Eva ill lumina Canonului eel Mare al
S:ffintului Andrei Criteanul ..........................................................................................74
TEO LOGIE ISTORICA ............................................................................................... 80
Pr.ProfDr. Aurel Jivi: Observatu ill legliturli cu locul Bisericii Georgiei ill diptice .. 80
Arhid.ProfDr. Constantin Voicu: Viziunea patristicli asupra botezului de Ia Hristos84
Pr.ProfDr. Mircea Piicurariu: Contributia Bisericii romiine~ti din Transilvania Ia
promovarea economiei romane§ti in a douajumiitate a secolului al XD<-Iea §i
\ mceputul celui de-al XX-Iea ......................................................................... ............ .. 92
Lect.Drd. Paul Brusanowski: Contributii la istoria bisericeascli a cetiitii Sibiului in
secolele XU-XVII ......................................................................................... ............ 10 l
Klaus Augustin: Biserica Catolicii Sirianii ........... ..................................................... 147
TEOLOGIE SISTEMATICA ..................................................................................... 157
1" Visarion R(4·iniireanu: Mlirturisirea de Credinta a Sf. Marcu Eugenicul ..... ........ 157
Pr.ProfUniv.Dr.Dr.HC. Philipp Harnoncourt: Catolicitate ~i catolicism. Schita unei
autoprezentiiri a Bisericii Romano - Catolice In perspectiva ecumenismului ........... 163
Grigorios Larentzakis: Pozitia Sffintului Marcu Eugenicul fatii de dialogul ecumenic.
Constatiiri de la Sinodul de Ia Ferrara - Florenta 1438- 1439 ................................. 175
Diac.ConfDr. Dorin Oancea: Antinornical Structures in St Ephraem's "Hymns of
Paradise" .......................... ......................................................................................... 191
Pr.Lect.Dr. Nicolae Mo$oiu: Charta oecumenica. Istoria Bisericilor europene Ia
rascruce de milenii ............................................. ··················· ................................. ...200
~ec~ Sebas_!~~ .f1.<?.ldova~· Defi~~tii cere~r.al_e (~eu~o~?gice) ale mortii. \
Importanta dezbateru lor pentru stabthrea poztttet Btsencll .................................. ~ 'f
Drd. Agena Preda Markovici: Date privind fenomenul eutanasic 'in secolul XX ~i
interpretarea lor ...................... ............ ...................................................... ................. 240
Asist.Drd. Maria Otilia Oprea: Epectaza ill gandirea sofianicii ortodoxa ................259
, _ Prep.Drd. Lucian Colda: lmnul hristologic ,unule-nascut"/,,ho monogenes". Cateva
.consideratii asupra genezei, structurii ~i paternitiitii lui ............................................278 .._..V
Drd.$tefan To rna: Teologul grec Joannis Karmiris in preocupiirile teologilor rorniini .......291

573
 TEO LOG 11: PRACTICA ...••..••....•.•....•..•••.•.••.•..•••...............................................••....•300
V t Prof Univ.Dr. Laurenfiu Streza: Simbolulliturgic in a rhitectura bisericii, loca~ de
inciUiiare-:-:=... ==-:-. ~. -:=. .................................................................................. 300
Christian Zippert: Der Gemeindegesang in der Theologie des Oottesdienstes bei
Martin Luther ............................................................... ............................................. 313
- Pr.ConfDr. Vasile Grajdian: Aspecte teologice non-textuale in cantarea liturgica a
Bisericii Ortodoxe ............................................ .................. ..... .................................. 32r-.AJ
.:J::t~~¥ Pr.ConfDr. Vasile Griijdian: Theologische nicht-textuelle Aspekte irn liturgischen
Oesang der Orthodoxen Kirche ................................................................................. 328~
. - Pr.ConfDr. Vasile Griijdian: Cercetarea sistematica ~i valorificarea tezaurului de
oralitate al cantiirii de strana din bisericile arhiepiscopiei sibi uJ ui ........................... .337 -1
Pr.Lect. Dr.lrimie Marga: Unirc sau dezbinare?Aspecte canonice aJe uniatismului din
TransiJvania ............................................... ................ ............... ................................ 346
v Lect.Drd. loan Oviditt AbnJdan: Ansambl ul arhitcctural al catedralei ~i edificiului
~rial din Arhlepiscopia Sibiului in primul sfert al vcacului 20- Mentalitati
culturale $i forme artistice ..................... ............ .................................................... .... 355
- Pr.Lect.Drd. Mihai losu: lntreita slujire a duhovnicului ......................................... )75-A{
- Pr.Lect.Drd. Constantin Necula: Pastoratia copilului maltratat - directii, exigentc {t
so!utii pa$torale ............................................. ............................................................386--1/
..q. Lef!_.Drd. CiJ!.!ian Streza: Originca, structura ~i importanta anaforalei euharistice
vest-siriene ........ ............ ............ ........................... ....... ............................ ................. .402..J/
v Lect.Drd. Sebastian Moldovan : Comisiile de bioetica ale Bise ricii Ortodoxe Romane
..................................................................................................................................423
Prep. Carina Grecu: Mulrimedia ................................................ ..............................436
ACTIVJTATEA EXTRADIDACTICA .................................................................... .445
Pr.Conf.Univ.Dr. Vasile Grajdjan .............................................................................445
Pr.Lect.Univ.Dr. Aurel Pavel ....................................................................................448
Pr. Lect. Univ.Dr. Irimie Marga ............................................................ .. ................. .450
Pr.Lect.Univ.Dr. Nicolae Mo~oiu ................................ ....... ..................................... .452
L A VARSTA P SALMISTULUI .................................................................................454
Lect.Drd. Paul Bntsanowski: Parintele Magistru l'vtircea Pacurariu Ia a 70-a
aniversare ................................................................................ .. ................................454
t Visarion R#iniireanu: TmpJinire sffinta P.C. Pr. Prof. Dr. loan I. Ica-scptuagenar
.......................................................................................................................... ........457
CENTENARUL UNOR rLU$TRI DASCALI ..........................................................459
Pr.ProfDr. Mircea Piicurariu: Preotul profesor Spiridon Candca ...........................459
Pr.ProfDr. Sebastian $ebu: Pr. Prof. Dr. Dumilru Belu ....................... .................. .468
t loan a/ Oradiei, Bihorului ~i Siilajului: Parintele Profesor Dumitru Belu a~a cum l-
am cunoscut ...................... ........................................................................................479

574
 J\IIUTATl LA DOMNUL .............................................................................................481
Pr.Lect.Dr. Jrimie Marga: Prof. Univ. Dr. Jorgu D . Ivan, Valoros canonist laical
Bisericii noastre ....................................................................................................... .481
Pr.ProfDr. Dumitru Abrudan: "Siitul de zile", la venerabila viirstii de I 00 de ani,
Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga s-a adaugat Ia neamul sau ............................................ .485
Pr.Lect.Dr. Nicolae Mm;oiu: In memoriam. Preot Profesor Universitar Doctor Ion
Bria, 1929-2002 .. ...................... ................................................ .............. ................. .488
CRONIC!................................ ..........................................................509
Lect.Drd. Daniel Mihoc: Prof. Dr. Ioannis Karavidopoulos - Doctor Honoris Causa a!
UniversiUitii ,Lucian Blaga" .......................................... ........................................... 507
Lect.Drd. Daniel Mihoc: Vizita Profesorului Dr. Stylianos Papadopoulos Ia
Facultatea de Teologie , Andrei Saguna" din Sibiu................................................... 51l
RELATII DE PARTENERIAT. CINE SUNT P ARTENERII NO~TRI? .............. 513
Pr. Lect.Dr. Jrimie Marga: Facultatea de Teologie Catolica din GrdZ - Austria ....... 513
Pr.Lect.Dr.Jrimie Marga: 0 noua vizitii parteneriala de Ia Graz ............................. 514
Drd. Alina Piitru: Un parteneriat cu roade de exceptie ...... ...................................... 516
Lect. Drd. Paul Brusanowski: Parteneriat romano-elvetian....................................... 519
Dezvoltarea parteneriatului dintre Facultatea de Teologie ,Andrei ~aguna" din Sibiu
\ ~i Institutul ,Foi et Engagement" din Angers (Franta) .............................................. 52l

NOI SECTII AUTORIZATE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ,ANDREI

~ACUNA" DIN SIBIU ................................................................................................524
Pr.ProfDr. Nicolae Chifiir: 0 noua secfie Ia Facultatea de Teologie Ortodoxa din
Sibiu, Teologie-fstorie ......... ..................................................................................... 524
Lect.Drd. Joan Ovidiu Abrudan: Specializarea Teologie-Patrimoniu ....................... 525
DOCTORATE PROMOVATE iN ANUL UNIVERSITAR 200112002 ..................527
DJN ACTIVITATEA CORAL~ A STUDENTILOR F ACULT ATll ......................528
Lect.Drd. Sorin Dobre: Activitatea corului mixt de la Facultatea de Teologie ,Andrei
$aguna" din Sibiu ..................................................................... ................................528
iNTRUNIRE ECUMENICA STUDENTEASCA .....................................................531
Doru Doroftei $i Anemone Talabii: Activitatea ecumenidi a studentilor ................. 53 1
ACTIVIT ATEA ASCOR SIBIU ................................................................................534
Ciprian Dragomir: Activitatea Asociatiei Studentilor Cre~tini Ortodoqi Romani
(A.S.C.O.R.) - filiala Sibiu - anul universitar 2001 - 2002 ...................... .............. .534
BIBLIOTECA .............................................................................................................. 537
Bib!. Juliana Streza: Biblioteca Faculta~i de Teologie "ANDREI $AGUNA"
Activitate ~i evolutie a fondului de publicatii In anul 2002 ...................................... 537

575
CURSURILE MISIONAR-PASTORALE ALE PREOTI LOR ~I CURSURJLE DE
P ERFECTONARE (DEFINlTIVAT 1 GRADUL II) ALE PROFESOR.ll.OR DE
RELIGlE ......................................................................................................................541
· A.Cursurile pastorale ~ide indrumarc m.isionara, seria a 87-a, iulie 2002 ................. 541
B.Cursurile de perfeqionare (definitivat ~i gradul ll) ale profcsorilor de religie ..... 543
ACTNIT ATEA ADM£NlSTRA TIV-GOSPODAREASC..:\ .................................... 542
CONDUCEREA UNIYERSITATU " LUC IAN BLAGA" SIDIU .........................543
Conducerea Facultitii de Teologie "ANDREl ~AGUNA" ..................................... 543
PERSONALUL DIDACTIC, AUXILIAR ~I ADMINISTRATIV AL
FACULTATD ................................................................................................._...........544
STUDENTII DE LA CURSURILE DE LICENTA, STUDII APROFUNDATE SJ
DOCTORANZD ..........................................................................................................546
STUDENfTI ClCLULUl DE STUDII APROFUNDATE ........................................ 565
DOCTORANZII ........... ............................................................................................ 566
CUPR1NS ........................ .......................................................................................... 573

576