BIBLIOTE,CA NOULUI TESTAMENT

Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc

Asist. Drd. Daniel Mihoc
Drd. Ioan Mihoc

INTRODUCERE iT.I STUDIUL

NOULUITESTAMENT

Volumul I

Edilia a doua
ffiffi-'l'l:f$t
.l;ffi;il'ori-moLDovA
BIBLIOTECA
N'' 8I 8{
cf"of
orio
Sibiu * 2001
 Cuvfint inainte

Prima edilie a acestui volum, publicat intr-un tiraj destul de redus, s-a
epuizat imediat. A devenit, deti, necesard pregbtirea unei noi edilii. in
vederea reedit6rii am procedat la o atentd revizuire gi completare a
materialului, avdnd in vedere mai ales necesitdlile preddrii Studiului
Noului Testament la facultdlile noastre de teologie.
Disciplinele Studiului Noului Testament sunt numai parfial
acoperite de volumele publicate pdnd acum in limba romdn6. Dacd
existi materiale serioase de Introducere (isagogie) a Noului Testament
incep6nd mai ales cu eminenta realizare in domeniu datorati
-
Plrintelui Vasile Gheorghiu (Cerndufi, 1929) suntem deficitari la
discipline ca Ermineutica biblic6, Exegeza Noului Testament gi
Teologia Noului Testament. Aceast6 lips[ o resimt in mod acut mai
ales studenlii teologi, pugi in situalia de a-gi c6uta materialele pentru
examene in surse variate gi nu intotdeauna ugor de gdsit. Dar o resimt,
de asemenea, credinciogii doritori de a cunoaqte mai indeaproape
cuvOntul lui Dumnezeuo $i pe baza unei documentiri care sI aibd girul
competenlei gtiinlifi c-teologice.
Iatd de ce €un socotit potrivit s5 iniliem tipErirea unei serii de
volume - sub titlul generic Biblioteca Noului Testament * cuprinzdnd
materiale care s6 acopere toate disciplinele Studiului Noului
Testament, la nivelul exigenfelor epocii actuale, dar, totodati, intr-un
mod sintetic gi corespunzdtor unei plturi c6t mai largi de cititori. ii
avem in vedere in prirnul rAnd, pe studenlii teologi, dar nu mai pufin
pe tofi cei interesafi de a descoperi pentru ei ingigi gi pentru propigirea
lor duhovniceascd scrierile inspirate de Duhul Sffint cuprinse in a doua
parte a Bibliei.
Volumul I al seriei pe care o iniliem cuprinde mai int6i Istoris
epocii lr{oului Testamenl, apoi o scurtd Introducere generald in Noul
festament $i, in sfhrqit, Introduceri speciale la cele patru Sfinte
 Introducere tn Studiul lJoului Testament

Evanghelii. Este, vorba, deci, de subiecte mai cunoscute decAt altele gi

mai mult ilustrate in literatura neotestamentarl romAneasc6. Reluarea
lor - bineinleles, din perspectiva seriei proiectate - nu numai cd nu
este superfluE, ci, dimpotrivd, se videgte absolut necesard. C[ci va
exista o continuitate, pe traseul unui curs ascendent, intre acest volum
pi cele care vor urma.
Ne apropiem cu sfiala qi cu congtiinfa nevredniciei de scrierile
inspirate ale Noului Testament, aceste scrieri in care rdsund cuvdntul
lui Hristos insugi gi cuvdntul Apostolilor Sdi in calitatea lor de martori
ai Cuvdntului intrupat. I.ui ne plecdm cu umilinfi, rug6ndu-L sd
binecuvinteze lucrarea inceputd gi s-o fac6 deplin roditoare in viata
Bisericii noastre Ortodoxe gi a Teologiei romAneqti.

Autorii
 I Disciplinele Studiului Noului Testament

Studiul Noului Testament este una din ramurile cele mai importante
ale teologiei cregtine. O ramurd de o bogifie ffud seam6"n, ilustrati
prin cercetiri care incep cu operele celor mai vechi Pdrinli gi dasc[li ai
Bisericii gi care se continud pe intreg parcursul celor doud milenii de
istorie cregtini. Fiind insd o disciplind exhem de complexd" care a
cunoscut o dezvoltare cu totul deosebitd mai ales in ultimele veacuri,
Studiul Noului Testament cuprinde, de fapt, urmdtoarele discipline:

Istoria epocii Noului Testament. Nu putem studia Noul

Testament fAm a fine seama de contextul istoric in care s-au desfdgurat
evenimentele pe care le relateazl. Cregtinismul a apdrut qi s-a
rEspdndit inff-un cadru istoric ai geografic destul de clar delimitat. De
asemenea, cdrfile cuprinse in canonul Noului Testament au fost scrise
in anumite situalii gi rdspund la probleme specifice care, de multe ori,
nu pot fi infelese fdr6 o cunoagtere a cadrului istoric mai larg in care
au apdrut. In general, specialigtii delimiteaza cadrul, cronologic al
acestei discipline intre epoca lui Alexandru cel Mare (+ 323 i.H.) gi
ultima mare revoltd iudaic6 (132-135 d.H.).

Bibliografie:
L lzvoare

IOSIF FLAVIU, Antichitdli iudaice, c64ile I-X, trad. de Ion Acsan, Hasefer,
Bucuregti,2000.
IDEM, Istoria rdzboiului iudeilor tmpotriva romanilor, traducere de Gheneli
Wolf gi Ion Acsan, Editura Hasefer, Bucuregti, 1997 (abr; Iosif
FLAVru, Rdzboiul iudaic).
The Life and ll'orks of Flavius Josephus, trad. de William Whiston, Ed. Holt,
Rinehart and Winston, New York, f, a.
EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeascd, in Scrieri, Partea int6ia,
trad. de Pr. Prof. T. BODOGAE, col. ,,P6rin1i qi scriitori bisericeqti"
 Irttroducere in Studiul Noului T'estumenl

13, Ed. lnstitutului Biblic gi de Misiune al Bisericii Onodoxe

Rornane, Bucuregti, 1987 (abr,: Eusebiu de Cezareea, I.ytoria
bisericeascd).

ll. (.'aryi ;i ,studii

AIlf:1., F. M., llistoire de la I'alestirte, Paris, l95l-lq5?.

ABRLJDAN, I)utnitru, Iosi/' F'laviu . istctric al epoc'ii interte.stunteiltore,
Importanyu sa Ttentru clmoa;terea conlextului in care a aparut
creslinismul, in,,Mitropolia Ardealului", XXXII ( I 9t1l), nr. 3, p. 8-
20.
Al'OYPIAFIX, &iBBaq, Ioropiu ruu
Xpdud.tu rry€ Kar.uriq Atalrircr1q,
Pournaras, Tesalonic, 1985 (abr.: AI'OYPIAHL, Ioropia).
IDEM, loropia rq€ flpqorceiaq rou lopaf), Iii.,lr1vrrcct l'pcippara, Atena.
1 995.
BAI-CA" Nicolae, Istoria filozo.fiei antice, Editura Institutului Biblic ;i de
Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne, Bucuregti, 1982 (abr.
BAt-CA, Istoria flozofiei).
BARRH'IT, C. K., T'he New Testatnent Background: Selected Document.s.
S.P.C.K., London, 1961 (abr.: BARRIII'T', Nev' 'festumcnt
Background).
CORBU, Adrian, Istoria politica a epocii l'{oului Testament, in ,,Altarul
Banatului", serie nou[, VIII ( 1997), nr. J-9, p. 83-91.
CORBtJ. Agapie, Situayia sociala in'l'ara Sfanta tn epoca Noului T'estament,
in ,,Teologia", Il (1998), nr. l-2, p. 57-63.
DANIELOIJ, J., Message dvungdlique et culture helldnistique,I96I.
DRIMIIA, Ovidiu, Istoria culturii Si civilizapiei, vol.l, Dditura gtiinlifica 9i
enciclopedicS, Bucure$ti, 1984 (abr. DRIMBA, Istoria culturii).
IERIMA. Pavel, Epoca irodiand dupa .scrierile lui losif Flaviu, in ,,Revista
-l'eologicd",
serie nou6, X (2000), nr.2o p' 128-163'
MARCU, Grigorie. O Stiinpd noua; lstoria vremurilor neoteslamentore,
Sibiu, 1946.
IDEM, Mediul de aparipie al cdrpilrtr Noului Testament, in ,,Mitropolia
Ardealului", nr. 4-611916, p- 252'272' .
*
MAY, I{erbert, oxfoll Bible Atlas, oxford University Press, New York
'foronto, 19843.
MIHOC, Vasile, Samaritenii, in ,,Mitropolia Ardealului", nr. 7-9l1980,
p'

625-632.
Nicolaus,
MOMMSEN, Th9odgr, Isloria rrtmand, vol' I-lV, trad..de Joachim
Editura EncicloPedica, Bucure;ti, 1e87-le9l (abr. MpMMSHN'
Istoria romand),
PFEIF FLiR, R., y'/isto ry of \ttew Testament Times, 1949'
 Disciplinele Studiului l',/oului Testament

ROE'IZHL. Calvin J., The World That Shapeci the l,{ew Testament, John
Knox Press, Atlanta, 1985 (abr.: ROETZEL,The World).
ROPS, Daniel, Jtisus en son temps, Fayard, Paris,l945 (abr.: ROPS, ,le,sus en
sctn temps).
IDEM, La vie quotidienne en Palesline au temps de Jdsus,l'lachette, Paris,
l96l (abr.: ROPS, La vie quotidienne).
SCI-{URE,R, Emil, The l{istory of rhe .lewish People in rhe Age of Jesu.s
Christ (175 B.C. * A.D. 135), A new Hnglish version revised and
edited by Ceza Vermes, frergus Millar, Martirr Coodman,
Edinburgh, 4 vol., 1973-1987 (abr.: SCHURER, History).
SUETONIUS, C. 'franquillus, Viepile celor doisprezece cezari, trad. de D.
Popescu gi C. V. Georoc, Editura gtiin1ific6, Bucuregti, 1958 (abr.
SU ETONIUS, Dol.sp rezece cezari).
TRICOT, A' Le milieu du I'louveau Teslament, in Inlroduclion d la Bible,
7'ome II - Le Nouveau Testamenl, sous la direction de A. Roberl et
A. F'euillet, Descl6e & Cie, Tournai, 1959 (abr.: TRICOT, Le
milieu).
TUDOR, Dumitru, Cezar, Editura enciclopedic[ romdn6, Bucuregti. 1969.
IDEM, Figuri de impdrali romani, vol. l-2, Editura enciclopedici romdn6,
Bucuregti, 1974 (abr.: TUDOR, impdrayi romani),
'fUDOR, Dumitru (coordonator), Enciclopedia civilizayiei romane, Editura
gtiinlificd gi enciclopedic6, Bucuregti, 1982 (abr.: Enciclopedia
civilizaliei).

Arheologia biblicl este o disciplind mai nou6. Cercetdrile

arheologice constituie o sursa importanti de informalii privind
circumstanfele sociale, geografice, politice, culturale, religioase in
care au apArut c64ile care formeazA canonul Noului Testament.

Bibliografie:

ABRUDAN, Dumitrq 9i Emilian CORNITESCU, Arheologie biblicd,

Bucuregti, 1994.
ALBRICHT, W. y^ ., De I'dge de la pierre d la chrdtientd, 195 I .
ID.EM, Archeoktgie de la Palestine,1955.
BAEZ-CAMARGO, G., Archaeological Commentary on the Bible,
Doubleday, New York, 1986.
BARROUS, A. C., Manuel d'archdologie biblique,1939.
CORSWANT, W., Dictionnaire d'archdologie biblique, 1956.
FINEGAN, J. The Archaeolog of the l,{ew Testament, vol, l: The Life of
, Jesus and the Beginning of the Early Church, ed. rev., Princeton
University, 1992; vol. ll: The Meditenanean World of the Early
Christian Apostles, Westview, Boulder, 1981.
 10 Iniroducere tn Studiul lvoului Testament

GROI.LENBERG, [,. Fi., Atlas de la Bible,l955.

JEREMIAS, l ., .lerusalem in the Time of Jesars, Foftress, Philadelphia, 1969.
KOPP, C., ll'he l-loly Places of the ()os1sels, Herder and Herder, New York.
1963.
MAY, H. G., Oxford Bihle Atlas, Oxford University Press, New
York/T'oronto, 1995.
MEYERS, E. M.(ed.), 'l'he Oxford Encyclopedia of Archaeologt in the lt/ear
Ea,st,5 vol., Oxford lJniversity Press, New York , l99J
.

T'he 'l.imes Atlas o.f the Bihle, Times Books, 1989.

Studiul limbii originale (greceEti) a Noului Testament.

Obiectul acestei discipline il reprezintS cunoa$terea dialectului comun
al limbii grecegti in care au fost scrise cd4ile Noului 'I'estament. O
bun6 cunoaitere a limbii textului Noului Testament contribuie la
i
infelegerea corect6 a mesajului s6u"

r1, Bibliografie:
llil
ABEL, F. M., Grarnmqire du grec biblique, Paris, 1927.
liir
ARGYI,E, A. W., An Introduction (jrammar of New Testament Greek, 1965.
CARREZ,M., Grammaire grecque du Noweau Teslqment, 1966.
,lli
SCI{MOLLER, A., Ilandkonkordanz zum griechischen Neuen Te,stament,
968.
I
iiiii
TAYLOR , Y ., The Text rf the New Testament, 1963.
lllit
WENHAM, J. W., The Elements of ltlew Testament Greek,1965.
lllir
lllri
Introducerea (isagogia) in cIr{ile Noului Testament. Ca
llli disciplind biblicS, introducerea in cdrfile Noulhi Testament s-a
dezvoltat incepAnd cu secolul .al XVIII-lea, Pdrinlii Bisericii 9i
lllri
scriitorii bisericeqti nu s-au preocupat de probleme isagogice decdt
lllri ocazional. Pufine inlbrmagii de naturd introductivd avem de la Papias,
lllir
episcop de Ierapolis (incepuful sec. II), in cdteva fragmente citate de
istoricul creqtin Llusebiu de Cezareea. Teofil de Antiohia" Clement
rllr
Alexandrinul ;i Sf. Irineu, ne oferd informalii irhportante legate de
aparilia canonului, iar Origen este preocupat de autenticitatea,
integritatea gi timpul apariliei mai multor cdrfi din Noul Testament. Ca
ll
prima Introducere am putea socoti Oanonul Muratori'(sfbrpitul sec. II
1i
A.H.), care con{ine o listd a cdrfilor Noului Testament, cu scurte
li informalii despre fiecarel Din aceeagi perioadd provih prglggulle anti-
marcionite la bvangheliile de la Marcu, Luca pi Ioan. Uh fel de studiu
il
il

li
introductiv in cargite Sfintei Scripturi poate fi socotit6 scrierea
\iuot/tts inirolto7' rfi6 *etae ypud-qq, atribuitb SfBntului Atanasie,
i'
arhiepiscopul Alexandriei (+ 373),
i

l
 Di s ciplinel e Studiului !,{ oului T e st ament 11

Obiectul Introducerii in cdrfile Noului T'estament este de a

urm6"ri soarta acestor c[4i din momentul apariliei lor pdnd in zilele
noastre. Isagogia se refer[ pe de o parte la Noul Testament in
ansamblu, gi atunci vorbim de isagogie generald.In cuprinsul acesteia
vom reg6si urmitoarele probleme: lstoria canonului Noului
Testament; Inspirafia, autenticitatea gi canonicitatea Noului
Testament; Istoria textului Noului Testament; Istoria traducerilor
Noului Testament. Pe de alt6 parte, isagogia priveqte indeaproape
fiecare scriere in parte. Avem de a f-ace in acest caz au o isagogie
speciald a cdrei arie de lucru cuprinde rezolvarea urmdtoarelor
probleme: Cine este autorul? C6nd qi unde a scris? In ce imprejurlri?
Ce.scop a urmirit? Cui s-a adresat? In ce limbd a scris? Este autenticd
scrierea care s-a pdstrat pdnd astilzi? $i-a p6.strat ea unitatea gi
integritatea? f)e rezultatele pe care le pune la dispozitie Introducerea
depinde in cea mai mare m[surd realizarea comentariului Noului
Testament.

Bibliografie:

BARKER, G. W., W. L. I.ANE, J. R. MICHAELS, The New Testament

Speaks, Flarper & Row, San Francisco, 1969 (abr.: BARKER, The
I{ew Testament).
nAlA$pSCU, Nifon, Isagoghi ,sau Introducere tn cdrlile Sfintei Scripturi a
Vechiului Si Noului Testament, Bucuregti, 1858.
BROWN, Raymond 8., An Introduction to the l,{ew Testament, Doubleday,
New York,1997 (abr.: BROWN, Introduction).
COLLNS, R. F., Introductictn to the Nev,Testament, Doubleday, New York,
1983 (abr.: COI.LINS, Innoduction).
'
DOUGLAS, J. D., (ed.), The New Bible Dictionary, Inter-Varsity Press,
London, 1962 (abr.: I,{ew Bible Dictionary). Acest dic(ionar a apbrut
gi in traducere romdneascd cu titlul Diclionar biblic, Edit. ,,Cartea
cregtin6'q, Oradea, 1995 (abr,: Diclionar biblic).
GI-IEORCHIU, Vasile, Introducere in sfintele cdrli ale Testamentului Nou,
Cerniu{i, 1929 (abr.: CHEORGHIU, Introducere).
GRANDMAISON, L6once de, Jdsus Christ , sa personne, son message, ses
preuves,6dition abregfie, col. ,,Verbum Salutis", [, Paris, 1930
(abr.: GRANDMAISON, Jesus Christ).
GUTHRIE, Donald, New T'estament Introduclion, Apollos, Leicester,
England & Intervarsity Presso Downers Crove, lllinois, USA, 1990
abr.: GUTHRIE, Intoduction),
HARRINGTON, Wilfrid, Record of Revelation (fhe Bible) - Record of the
Promis,e Ohe Old Testament) * Record of the Fulfillment Qhe New
Testament), The Priory Press, Chicago, 1965. Vom cita lucrarea
dup6 edilia francez|, in traducerea lui J. winandy, sub titlul
 i2 inlrotJucere in ,gtudiul lVoului T'cstament

.Nouvelle Introduction a la Bihle, Eclitions clu Seuil, lgjl (abr.:

FIARRING'[ON, Introduct ion).
KAPr\BIAolloYr\0)J, Ic,:ctuuqq, Etoayatyq rtrrTu Katuri aru0r7xl7, pournara.
T'esalonic, I99I (abr.: KAPABIAOtlOyz\0)1, Etoayr,tyri).
xulvtvnt.. w. ci., Inrrocluction to the New T'esrament. 2 vol., ecJitic.
revizuiti, Abingdon, Nashville, I 986.
[-AYMoN, charles M. (ed.), T'he Interpreter's one-volumc (.'omnrentur]; ott
the IJihle, collins, London-Cilasgow, lgTz (ahr.: lnterprt:tt:r',s one-
Vctlume ('ommentary).
METZGtrR, u. M., The i{ew T't:stument; lt.v IJackgrounrl, (irov,th, and
Oontent, Abirrgdon, Nashville, I 9831.
MOFFAT"f, J, ,4n Introdnction to the Literature of the New T'cstument.
Clark, t":<tinburgh, I 9 I 8i.
Ml,jNl'EANLJ, [.iviu, Compendiu det Introducere in Carlile Noului
Cluj, 194 l
Te.stament, .

ri.
NIClol-AESCu, Nicolae I., Grigorie MARCU, solion vr'AD, Liviu G. I

rli MUNT'EANtJ, Studiul Noului Testament. Pentru Institutele

'[eologice, tjdit. lnstitutului Biblic gi de Misiune al f]isericii :
i:

Ortodoxe Rorn6ne, Bucuregti, 19833 (abr.: Sturliut Noului 1_

Testament).
ii;l OLARILJ, Iosif'Iuliu, Inlroducere tn cdrlile Noului T'estament, Caransebeg. z

,":.

19 t3.
ROBER'f, A. et A. FFI-JILLET, Introduction d la Bible,l-ll, Desclde et Cie, t
Tournai, 1959 (abr.: ROBER'l' et FEUII-I.HJ', Introcluction). i
a

SC[-lENKE, H. M. li K. M. FISCT{ER, Einleitung in die fichriften rJes Neuen

ilii
7'estament,r, 2 vol., 1978-1979. t
SCI'lWElztiR, 8., A T-he.ological Introduction Io the New Testament, E

Abingdon, Nashville, 1991. '

SCRIBAN, Iuliu, Curs de Intoducere tn cdrlile Noului Testament, t
!

lil' Bucuregti, 1930.

TOFANA, Stelian, Introducere in Studiul Noului T-e.stament, Vol. l: Text si g

l., Canon. Epoca lr/oului Testament, Presa Universitari Clujean6, Cluj- E

!^
Napoca, 1997,
i
!l

llrmincutica bihlicf,. Numele disciplinei vine de la verbul *

ippquerie Lv, care inseamnd a explica, a tdlmdci, a interpreta.

t
IncE din sec. II, se poate vorbi de inceputurile viltoarei discipline i
5

a Erntineuticii. In lucrarea H K).e[e (Cheia), episcopul Meliton din

F--

Sardes (170 d.H.) a voit s5 dea lista celor mai obipnuiti tropi biblici pi
*
-
explicarea lor.
Obiectul acestei discipline il reprezintd stabilirea principiilor 9i
n

regulilor care perrnit o explicare (talm[ciie) corectA a Sfintei Scripturi

in general gi a Noului Testament in special.

!"*:__ _
 Disciplinele Studiului lr{ owlui Te stament IJ

Ermineutica cuprinde trei diviziuni: noemica (teoria sensurilor

Sfintei Scripturi); euristica (aflarea qi itlentificarea sensuriior in
dif'erite texte biblice) pi proforistica (aplicarea sensului celui ntai
potrivit in cazul textelor dificil de interpretat). ,

Bibliografie:

BASARAB, M., Ermineutica biblicd, Oradea, 1997.

BLACMAN, D. C., Biblical Interpretation, 1951.
BRAUN, D. M., The Sensus Plenior of Sacred Scripture,1945.
CHIRICESCU, C., Ennineuticd Biblicd, ISucureqti, I 895.
COPPb,NS , J ,, Probldmes et mdthodes d'exdgdse biblique' 1950.
GRANT, R. M., A Short Hi,story of the Interpretation of the Bihle, I 965.
"fournai.
CREL,O"| , P., Sens chrdtien de l'Ancien T'estamerl, Desclee & Co,
t962,
GUIL,LE,MET'I"E, N., Introduction d la lecture du Noweau Testamenl, Cerf,
Paris, 1980.
JEANROND, W. G., Text and Interpretation as Categories of Theological
Thinking, 1988.
MARCU, Grigorie, Preocupdri ermineutice de interes actual panortodox Si
ecumenisl, in rev. ,,Mitropolia Ardealului", T'811958' p. 484-5 l5'
MIHOC, Vasile, Sen,sul tipic al Vechiului Testament dupd I Corinteni 10, I'
//,MA, XXI (1976),p.273-285.
IDtrM, Actualitatea exegezei hiblice a Sfinlilor Pdrinli, in vol. Biblie Si
teologie. Prinos de cin,stire Pdrintelui Profesor Dr, Nicolae Neaga
la imptinirea vdrstei de 95 cle ani, Sibiu, 1997. p. 52'74; The
Actuality of Church Fathers' Biblical Exegesis, in vol. James
DUNN, I.Jlrich L\JZ, Hans KLEIN und Vasile MIHOC (ed.),
Auslegung der tJibel, col. ,,Wissenschaftliche Unter"suchungen zum
Neuen Testament, 130, Mohr Siebeck, T'iibingen, 2000, p. 3-28.
IDL,M, 'lipologia ca metodd de interpretare creStina a Vechiului T'estameil,
in,,Altarul Banatului", VIII (1997), nr.7-9' p.28-39.
NICOLAESCLJ, Nicolae 1., Biserica ()rtodoxa, pdstrdtoarea celor mai bune
tradipii Si metode de exegezci biblicd, in rev. ,,Studii T'eologice". l-
211952, p. I l3- 133,
ROBINSON, M.J. qi J. B. COBB, fhe New Hermeneutic,1964.
SCRIBAN, Iuliu, Manual de Ermineuticd Biblicd, Bucureqti, 1922.
SUCIU,,lu stin, Ermineutica biblicd, Arad, I 933.

Exegeza Noului Testament. Cea mai veche qi cea mai

importanta dintre aceste discipline este exegeza, adie6 interpretarea
ru, cornentariul cS4ilor Xoului Testament. Aplicarea practicE a
principiilor ermineuticii este sarcina exegezei. Aceasta este tot at6t de
 t4 Introducere in Studiul I'{oului T'estament

veche.ca qi cd4ileNoului festament, cdci Apostolii ingigi simt nevoia

l[muririi unor inva{dturi propovdduite cie M6ntuitorul. ii vedem
adres6ndu-l-se cu cuvintele: ,,Deslugeqte-ne noud pilcla aceasta" (Mt
13,36b). Cu atAt mai mult se resimte aceastd nevoie de talmacire la
aceia cere n*au ascultat direct pe M6ntuitorul. Apostolii, primind
mandatul de a propovddui Evanghelia lui Hristos, au menirea de a o qi
explica pe inlelesul tuturor. Hi fac acest lucru luminali flind prin
inspirafia Duhului Sfhnt. Dar pe mdsurd ce intre M6ntuitorui gi
ascultatorii [ivangheliei se interpun secole, interpretarea Noului
Testament devine tot rnai grea. Primele gcoli teologice, ca acelea din
Alexandria, Cezareea gi Antiohia, sunt qcoli exegetice, deoarece
munca lor se concentreazd, in primul rdnd asupra tdlm6cirii Sfintei
Scripturi.
Disciplinele biblice urmdresc sd extragd din textul ca(ilor
Noului Testament infelesul dat de autorii sfin{i qi s6-l expund cu
claritate qi precizie, pe infelesul uedincioqilor. Acest lucru estb cu atdt
mai dificil, cu c6t autorii cS4ilor sfinte ale Noului "festament de multe
ori nu fac altceva dec6t reproduc cuvintele Mdntuitorului fErd a le da
vreo lf,murire.
Din precizmea obiectului, rezult6 clar gi limitele interpretdrii sau
t[lmdcirii exegetice. Numai interpretarea care ili propune sa
ldmureascd infelesul dat de autorii sfinti scrierilor lor, este exegeticS.
Indatd ce depagegte aeest obiectiv, urmdrind li
alte tendin{e, ca:
apdrarea infelesului dat de autor anumitor adevdruri sau aplicarea
acestor adevfiruri pe terenul vielii practice, nu mai aveln de-a face cu o
exegez6 pur6, ci cu una mixt6, care are caracter apologetic, dogmatic,
catehetic, omiletic etc, ,
Toate disciplinele neotestamentare sunt auxiliare ale exegezei
sau comentariului. Ele nu fac altceva decdt s5 ofere materialul
gtiinlific necesar unei cdt mai bune interpretdri.
Bibliografie:

Pentru comentariile patristice, vom face trimiteri la urm[toarele coleclii:

MIGNE, J.-P. (ed.), Patrologia graeca (abr,: PG); Patrologia latinrt
(abr.: PL).
Sources chrdtiennes, Cerf, Paris, incepAnd cu anul 1942.
Pdrinli Si scriitori bisericeSrl (abr.: PSB), Editura Institutului.Biblic qi
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romdne, incep6nd ou anul 1979,
Pentru paralelele ratrinice, facem trimitsre la importanta lucrare a lui
STRACK, H. L. gi P, BILLERBECK, Kommentar zum Neuen Testament qus
T'almud und Midrasch,5 vol., Beck, MUnchen, 1922'1928.
 Disciplinele Studiului Nouhti Testamen-t l5

in ce privegte comentariile moderne, sunt de mentionat unele

cunoscute serii de comentarii, ca'. The Internaiional Criticcl Corrtmentary on
the New 'festament (lCC), T&T Clark, Edinburgh; Meyer, I-1. A. $/. (ed):
Kritisch-Exegetischer Kommenter zum lt/euen'I'estetment (MeyerK) ; Etudes
bibliques (EB), Paris, Gabalda; Commentaire du Noweau T'estument (CNT),
Delachaux & Niestl6, Neuch6tel; The Interpreter's Bible (lB); Das Neue
I'estament Deutsch N'fD), Vandenhoeck & Ruprecht, Gottingen;
Evangelisch-Katholischer Kommentar zum Neuen Testament (EKK),
Benziger-Neukirchener, Zi,irich/Diisseldorf/ Neukirchen/Vluyn; T'he Anchor
Bihle (AB); The International Bible Commentary (IBC); Eptrtqueia l{aturiq
Aru?rircqq (EKA), Pournara, Tesalonic The New International ()ommentary
Olllc); Ihe New Jerome Biblical Commentary (NJBC); The New Century
Bible Commentary (NCBC), W. B. Eerdmans-Marshall, Morgan & Scott,
Grand RapidsA,ondon; The New International Greek Testament
Commentary (NIGTC); I. a.
Comentarii romdnegti'existi numai la o parte dintre c64ile Noului
Testament; ele vor fi indicate in bibliografia specialE a respectivelor cdrfi
neotestamentare.

Teologia Noului Testament. Se bazeazi pe studiul exegetic,

fiind un produs sistematic al acestuia. Este o sistematizare a
rezultatelor exegezei, adic6 a invdfdturilor mdntuitoare cuprinse in
cdrfile Noului "festament.

Bibliografie:

BENOI'[, P., Exdgdse et Thdologie, I-[V, ?ncepdnd cu 1960.

BONSIRVEN, J., Thdologie du Nouveau Testament,lg5L'
CAIRD, G. 8., New Testarnent Theologt, Clarendon, Oxford, 1994,
CULLMANN, O., Selvation in l{istory, I{arper and Row, Ncw York, 1967.
GOPPELT', L., Theologt of the lrlew T*tament,2 vol., Eerdmans, Grand
Rapids, l98l-1982.
JEREMIAS, J., New Testament Theologt,1973.
KJTTEL, G., G. Friedrich (ed,), Theologisches ll/hrterbuch zum Neuen
Testament, I-X, 1933-l 979.'lrad. englezA: Theological Dictionary
of the New Testement, Eerdmans, Grand Rapids, 1964-1976 (abr.:
TDNT).
KUMMEL, W. G., T'he 'I'heotogt of the New Testament According to its
Maj or lVitnesses : Jesus-Paul-John, Abingdon, Nashvill e, 1973.
[,ADD, G.E., A Theologt of the lrlew Testament, revizuiti de D. A. Hagner,
Eerdmans, Grand Rapids, 1993.
LAGITANGE, M.-J. , L'Evangile de Jdsus Christ,1930.
r6 Introduc'cre fn ,itudiui Noului 'fe:;tctment

MARCIU, Grigorie, Introducere in T'eologia Biblic'a. in ,,Anuarul" XVI

( 1939- 1940) al Academiei Teologice ,,Andreiane" din Sibiu.
PRAT, F ., Jdsus Christ. Sa Vie, Sa Doctrine, Son ()euvre,l-ll, Paris, 1953.
IDl:lvi, La Thiologie de ,Saint Paul, ed. de Jean Danielou, I-ll, l96l-1962.
RICI-IARDSON. A., An Introductiolt to the 'l-heolog,t of the New T'estament.
SCM Press, [.ondon, 1958.
IDEM, A T'heological Word Book o/'the llihle, Macmillan, New York, 1950.
SPICQ, C.,7-heologic:al L.exicon o.f the New'l'e.stament,3 vol.. Ilendrickson,
Peabody, MA, 1994 (originalul in francezd" 1978).
S'i'ALJFFlrR. E., rVeu,'festament T'heoloEt, SCM Press, [-ondon, 1955,

Adaug[m aici cAteva lucrari de bibliografie generali asupra

Studiului Noului festament:

FI|ZMF.YI":R. J. A., An lntrocluctory Ribliography fo-r the Study o.f

Scripture, Pontifical Uiblical Institutc, ftorna, I990'.
FRANCE, R. l-.. A Bihl.iographic Guide to l,lew T-estament Research, JSOT',
She ffield. 1983',
FtARRINCTON, D. J., T'he lVev' Testament: A Bihliography, Clazier,
Wilminglon, 1985.
FIORT, F:., The Bihle Book: Re.scturces for Reading the Nev' Te:;tament,
Crossroad, New York, 1983.
MARCIU, Grigorie, f'reocupitri didactice Si bibliogrufice neote,\tamentare *
C ontributiun i paryiale, in,,M itropolia Ardealului", Vl Il ( I 963 )' nr.
I l-12, p.836-856.
IDEM, Preocupriri si ,studii de teologic biblica, in vol.,,Dou6zeci de ani din
viata Bisericii Ortodoxe RomAne. L.a a XX-a aniversare a
insclun[rii l)rea Fericitului Pdrinte Patriarh Juctinian". 1968. p.266'
282"
METZGER, ts. M.. lndex to Perioclical Literature on C'hri.vt and the
Go.spels^ Brill, [-eiden, 1966.
MIltOC, Vasile, Stucliul Noului I'e,stamenl, in vol. Contribupii trQn,silvdnene
la'teologia ortodoxri, Sibiu, 1988, p.53-67,
NICOI-AIr.SC[J, Nicolae l.,,Studiile hihlice in Biserica Ortodoxd Romana,in
'feologice'., seria a II-a, XXIII ( l97l nr' I -2, p- l4-30.
,,Studii ),
l{oului
ROVENTA, Haralambie, Studiut -Ieologice", Testament la noi in ultimii 50 de
ani ( 1 88 t - 193 1), in ,,studii Ill ( 193 1 ), nr. 2. p. 246-302'
Extras, Bucuregti, 1932.
 TSTORIA trPOCN
INOT]LUI TESTAMENT

Pentru buna in{elegere a multor texte din Noul Testament este

necesard o minimd cunoaptere a mediului in care el a apdrut, a
condiliilor politice, sociale, culturale gi religioase care caracterizau
epoca respectivS. Mdntuitorul a trdit gi $i-a desfb;urat activitatea
intr-un spafiu geografic pi temporal limitat: cel al iudaismului
palestinian. Totuqi, in epoca Sa, iudaismul palestinian nu reprezenta
un spafiu inchis. Pronia divin6 qi destinul s6u politic l-au introdus in
spafiul mai larg al lumii greco-romane. Iar Biserica, curAnd dupd
intemeierea ei, a profitat din plin de avantajele misignare oferite de
acest spafiu. Prigonili de conafionalii lor, misionarii creqtini au putut
depagi cu uqurinfa spafiul !6rii Sfinte, bucurAndu-se de protecfia 9i
facilitalile oferite de statul roman" De aceeq cunoaqterea lumii gleco-
romane, in general, gi a iudaismului palestinian, in special, constituie o
condilie de bazh pentru infelegerea scrierilor Noului Testament. Iati
de ce am considerat potrivit sd deschidem aceastd Introducere in
studiul Noului Testament cu o scurt6 prezentare a situaliei lumii
greco-romane gi a celei iudaice la inceputurile Creqtinismului.
 I. Imperiul roman
t-:
l. Situafia politicl
Specialigtii impart in mod obignuit istoria Romei in trei pa4il, epoca
regilor, cea a republicii gi cea a imperiului. Dup6 tradilie, Roma a fost
, fondatd in anul 753 i,H. Prima perioad6 a istoriei Romei fine de la
aceasti data pdnd in zurul 510 i.FI., cdnd a fost depus ultimul rege,
. Tarquinius Superbus.
, Epoca republicii line din 509 pdnd in 27 i.H. in cursul acestei
epcrci, Roma a cucerit pufin c6te pulin o pozilie preponderenti, mai
intdi ?n Italia, apoi de jur-imprejurul Marii Mediterane. Ea $i-a t
imbogdfit totodata, din ce in ce mai mult, gi experienfa politicd gi
administrativd. Cultura ei a avut mult de cdgtigat prin contactul cu
celelalte popoare, mai ales cu grecii. in ultima parle a epocii republicii
asistam la o considerabila dezvoltare a come(ului, degi situalia
politicd se degradeazfr,din ce in ce mai mult. f
Perioada a treia incepe cu ridicarea pe tronul imperial a lui -il

Octavizur August, in mul 27 i.bl. De fapt, August riu gi-a luat titlul de
, impdrat; el prefera s5 fie numit ,,principe" sau ,,primul ceti1ean"2.
Totugi, e neindoielnic cd epoca imperiului incepe cu domnia sa.

' HARRINGTON, Introduction, p. 577. Alli autori vorbesc de paru porioade,

C1'.
impirfind perioada imperiului in dou6 pirfi: cea a principatului, cwe se intinde de Ja
anul 27 i.H. pAnd la venirea lui Dioclelian, care inaugureaifi perioada dominatului
(285 d.H.). Deosebirea dintre acestea consti in modul de guvernare: Caracteristica
politic[ a primei perioade este participarea senatului aldturi de imptrrat la guvernare;
a celei de-a doua, lipsirea penatului de weun rol in viafa public6. Confnrntat cu o
gravd crizl interntr" care afebta stabilitatea tronului imperial 9i favoriza intervenfiile
abuzive ale armatei in viafa politic[, Dioclefian a preluat contolul tunlor puterilor
din stat. Cf. I. BARNEA, Dominatul, in Enciclopedla clvtllzafiei, p. 267; O.
TOROPLJ, Principatul, in Enciclopedia civilizaliei, p. 6 I 4.
2
TUDOR, impdrali romani, p, 37

$
s
f

F
F
,_.
-5
 Imperiul rcman tn epoca l.loului Testament 19

in speeial ultimii ani ai republicii ql pnmll

Pe noi ne intereseazd
ani ai imperiului, aclicf epoca tn care se incadreaz6 aparilia
Creqtinismului qi a Noului Testarnent.

in anul 66 generalul roman Pompei pleca spre Orient in fruntea

unei armate puternice gi cu puteri fcrarte largi in ce prive;te inifiativele
politice gi aclministrative. El a cucerit Asia Micd qi qi-a condus trupele
pdnd la poalele Munlilor Caucaz gi Ia ldrmurile Caspicei. In primdvara
lui 63 t.H. a ajuns la Damasc, de unde a trecut la ocuparea l'6rii Sfinte.
Ierusalimul a fost asediat gi in scurt5 weme cucerit. ln anul 63 incepe,
deci, st6p0nirea romand asupra 1, Arii Sfinte.
in acelaqi timp, Iuliu Cezar cucerise Galia. Rivalitatea dintre cei
doi generali romani a degenerat curAnd in rflzboi civil (49 i.H.). Cezar
a devenit curAnd stdpAn al situaliei in Italia qi Spania. El l-a urmIrit pe
Pompei pen6 in Grecia unde, in lupta de la Farsala (48 i.H.)' l-a infrdnt
clefinitiv. Dar in anul 44 i,H. Cezar a fost asasinat3, 9i din nou a
izbucnit razboiul civil. Brutus gi Cassius, principalii membri ai
conspiratiei cdreia i-a chzut victimd Cezat, s-au aflat confiruntali cu
Marc-Antoniu gi cu tendrul Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar,
susfinufi qi de marele pontif Lepidus. Triumvirii au invins in bdtilia de
la Filippi. Ei gi-au imp6rgit teritoriul roman. Octavian va deveni
cur6nd stapfln gi peste partea lui tepidus. Occidentul se declard pentru
Octavian, in timp ce Antoniu este preocupat numai de dragostea sa
pentru Cleopatra, regina Egiptului, 0u care se 9i clsltoreqte.
Izbucnegte conflictul armat intre cei doi, incheiat cu bdtdia de la
'flota 'lui
Actium, in care Antoniu este distrusd (31 i.H.). Antoniu qi I

Cleopatra s-au sinucis, Octavian r[menand singurul st6pdn al lumii

roiltane4. in anul 27, invingdtorul prime;te din partea senatului
supranumele de August (lat,: iugustus)s 9i p6nd la moartea sa, in anul
14 d.I{., el rdmAne in fruntea celui mai puternic imperiu pe care l-a
cunoscut istoria.

3
Pentnr detalii despre importanfa acesfuia in procesul expansiunii statului roman,
vezi mono grafia tui n. TUf:On, Cezar, Edit. enciclopedic[ rom6n[, Bucureqti,
1969.
o
TUDOR, impdrali romani;, p. 28^29.
s
O. TOROPTJ, Augustzs, in Enciclopedia ctvilizaliei, p. I15.
 2Ct Introducere in Studiul l,loului'l'e :;tamenl

Epoca lui Octavian August a rd.mas in istorie ca un timp de pace

gi prosperitate6, Dupa ani lungi de tulbur6ri gi rf,zboi civil, guu.*a..a
SB, care a reinstaurat ordinea gi .fustilia, a aparut ca cea a unui
binefbcdtor al neamului ornenesc.
[.ui August i-a urmat ginerele sdu ]'iberiu (14-37 d.fl.). Depi
inteligent gi abil, Tiberiu suferea de boala bdnuielii, ceea ce a fbcut ca
ultimii ani ai domniei sale sa rdm6nd in istorie ca o epocd de teroare
,rsdngeroasdT. Folosindu-se de Lex maje,statis gi de Lex concu,gsionis,
doua legi votate in timpul lui Augustus, dar pufin folosite pdna atunci,
l'iberiu a instaurat pretutindeni frica. Prima lege lovea in toli aceia
care prin cuvAnt sau faptd atacau maiestatea impdratului. [:ra suficient
sd se producd un denunl, gi denunlatul era adus in fala justitiei. in
ma.joritatea cazurilor se pronunfa pedeapsa capitald; in cel rnai bun
ca'l., acuzatul se putea alege cu exilul. De a doua lege se folosea
impotriva guvernatclrilor de provincii sau a altor inalli funclionari
banuili de fraude. Peclepsele eiau aceleagi.s in timpul acestui tiran .$i-a
,il
desfbgurat Mdntuitorul activitatea publicd gi a fost condamnat la
rl
moarte. Slujbagul imparatuiui din Iudeea, Ponliu Pilat, nu s-a dovedit
l,i mai bun decAt stSpAnul sdu. Pentru a evita contiuntarea cu I'ex
li
majestatis, L-a dat mor[ii petr4dntuitorul lumii. PAna la urma insd nu a
scapat de ceea ce se temea: In urma unei intervenfii brutale impotriva
i

lr
rli
I
j
unei mulfirni de samariteni care se adunaseri pe Muntele Garizim,
iil; l
i: Pilat gi-a pierdut postul gi a fost trimis la Roma pentnt a da socoteald
de conduiia sa in fala lui l'iberiue.
-l-iberiu,
Dup6 au urmat pe tron Caligula (Jl-+l ). depravat gi
capricios, apoi Claudiu (41-54), un administrator destul de bun,9i, in
sfArgit, Nero (54-68), prirnul rnare persecutor al cregtinilclr. Asasinarea
sa marcheazd inceputul unei perioade de tulburdri, in cursul cireia trei
ll

irnp[rafi Galba, Otto gi Vitelius * n-au avut decat domnii efemere.

-
Acum incepe armata s[-gi impund pe tron pref.erafii. I",egiunile de la
Dundre qi din Orient l-au aclamat ca impdrat pe generalul Vespasian
(69-79), care conducea pe atunci operafiunile irnpotriva revoltalilor
I
i
iudei. Alegerea s-a dovedit fericita, Vespasian restabilind ordinea 9i
l
I

umpldnd din nou vistieria statului. I?iul 9i succesorul sdu, Titus, n-a

6
in testamentul sf,u, Octavian amintegte c[ a inchis de trei ori templul lui Ianus, ceea
ce insenma instaurarea phcii generale in imperiu. Cf. TUDOR, Impdrapi romani' p'
30.
t I"{nRRNGT'ON, Introduction, p. 57 8.
t l'LJDOR, impdrapi romani, p. 102'103.
e
losif f LAVIU, Antichitdfi, XVIII, iv,2.
 Imperiul roman in epoca Noului Testament 2l

domnit decdt doi ani (79-81)10. Lui i-a urmat fratele s6u Domilian
(B 1-96), care a dezlEnluit din nou persecu{ia impotriva cregtinilor.
Dupd asasinarea lui l)omi1ian, senatul a desemnat ca succesor la tron
pe bdtrAnul jurist Nerva (96-98), c[ruia i-a unnat fiul sdu adoptiv
Traian (98- l l7). Domnia lui Traian va deschide o epoca de reinnoire
pentru Imperiul Roman"

2. Situafia administrativl gi sociali

La moartea lui Octavian August, Imperiul Roman cuprindea, in afard

de Italia, Spania, Galia" o mare parte din Germania" Balcanii, Asia
Micd, Siria qi Palestina, Egiptul gi Africa de Nord. Mediterana
devenise o ,,mare romani", c6ci, intr-adevir autoritatea imperiului se
intindea de jur-imprejurul ei. in primul veac al erei creptine, legiunile
romane vor face ca frontierele sd fie impinse inc6 gi mai departe.
in acest vast lmperiu, diferitele popoare iti pIstrau
caracteristicile gi tradiliile proprii. Totugi, numeroasele contacte
economiceo culturale gi religioase tindeau sd qteargd diferenlele. in
orage, limba cea mai rlspdnditA era greaca wlgar6, acel ,,dialect
comun" (Koine); limbile vechi se menfineau insd" mai ales in zonele
rurale.
Imperiul era impdrgit in provincii. Cele mai vechi erau denumite
provincii senatoriale, fiind guvernate de cdte un proconsul desemnat
de senat; celelalte erau provincii imperiale, fiind conduse de un legat,
desemnat de cdtre impdratrr. incepAnd cu anul 6 d.H.,gi Tara Sfhntn a
fcrst integrati in sistemul administrativ imperial, conducerea ei fiind
incredinlati unui procurator. Acesta era subordonat legatului imperial
al Siriei.
O vasti re{ea de drumuri lega intre ele provinoiile romane.
Propovdduitorii creqtini vor parcurge aceste drumuri, profitAnd astfel
de facilit6lile pe care le oferea unitatea politicd gi administrativ6 a
lumii greco-romane.
O caracteristicd important6 a acelei vremi era nurndrul enorm de
sclavi. Numirul lor era aproape tot at6t de mare ca gi acela al
cetilenilor iiberi. Cei mai mulli ajungeau in aceast6 condilie prin

r0
Probabil a fost ucis de fratele sdu Domifian. Cf. BARRETT, New T.estament
Backgyound, p. 18.
" TRICOT, Le milieu, p. 13.
 22 Introducere fn Studiul lloului Te,stament

nagtere; al1ii, din cauza sdraciei", io,allii erau prizonieri de razboi. in

principiu, de rnulte cri qi de fapt, sclavul era tratat ca un lucn-r
^gi
oarecare. Intre animale qi sclavi diferenfa de regim era minima; ea
depindea in tntregime de bunul plac al stdpdnului. Ei puteau fi
eliberali ,de stdpAnii lor sau de stat qi in acest caz inlrau in rAndul
libe4ilor''. Sclaml eliberat (libertul) nu beneficia de totalitatea
drepturilor politice qi civile. El avea o serie de indatoriri fatd de fostul
lui stAp6^n care-i devenea acum patronusta.
Nu tofi locuitorii hnperiului aveau gi cetdlenia romand. Acesta
conferea o serie de privilegii, intre care era scutirea de pedepse
corporale gi, in caz, de condamnare la moarle, aplicarea unei ,,bona
mors", cetalenii romani neputdnd fi condamnafi la rdstignire. Ei aveau,
de asemenea, dreptul de a face apel la tribunalul Cezarului. Cetdjenia
romand era ereditard; de asemenea, ed putea fi acordat6 ca
recompensd, dar putea qi sd fie cumpd.rata (cf. Fapte 22,25-28)ts.

3. Situafia cultural5 (principalele curente filosofice)

in lumea greco-roman6, metafizica lui Platon qi cea a lui Aristotel n- !

E

^ au awt un prea mare ecou. Ceea ce ii interesa cu adev[rat pe oameni -?

erau mai ales problemele care priveau viafa de zi cu zi qi oblinerea

fericirii" Tendinlele care predominau erau cele epicureice gi stoice'b.
Epicureismul. Iniliatorul acestui sistem, Epicur din Samos (342
-270 i.H.), a lbcut din placere idealul viefii; insd trebuie sa in{elegem
, bine ce infelegea el prin aceasta. El nu se referea la plSceri efemere, la
senzalii trecdtoare, ci la o pldcere care dureazdintreaga via{6. Epicur
avea in vedere pldcerea rezultat6, in principal, din paoea interioard.
'Singura plScere durabilS se afla, dupd el, in sdndtatea trupeascd qi
,lini$tea sufleteascd, de unde necesitatea moderaliei qi a st6pdnirii de
, sinelT. Pentru atingerea fericirii omul trebuie sd cunoascd realitatea gi
, sA se convinga de patru adevdruri fundamentale: (l) ca zeii nu trebuie

t2
Cei mai mulli din aceasti categorie erau debitori insolvabili v6nduqi pentru a li se
pl6ti datoriile,
'' HARRINGI'ON, lntroduction, p. 579.
'o N. GUDE A, Clasele Si categoriile sociale, in Enciclopedia civiliza;iei, p. 195'
t5
HARRTNGTON, Introduction, p. 579.
tu
lbidem,p. 580.
't DRIMBA, Istoria culturii, p. 660.
 Imperiui romon in epoca Noului T'estsment 23

s[ inspire team[; (2) ce nu trebuie s6-!i fie liic6 de moarte; (3) cd este
uqor s6-|i procuri binele; (a) cA este ugor s[ supo(i durereals.
Pentru Epicur qtiinla qi filosofia au rostul de a ajuta la atingerea
fericirii omului. De aceea la epicurei filosofia nu mai cautd sd clarifice
rostul lumij gi al omului, ci formeazdun fundament al artei de a tr5ile.
Pe adepfii sdi ii sfttuia sd nu se amestece in politicfl. Epicur
admitea existenfa zeilor, dar, in viziunea sa, ac-egtia trdiau deparle de
lume, fhr6 a fipreocupafl de bunul ei **rs20, Agadar, consecinla
practic6 a adoptdrii filosofiei lui era ateismul, deoarece un zeu
inaccesibil este ca gi inexistent.
Marea masd a poporului a indrlgit aceastE filosofie deoarece nu
fbcea apel la prea multe nofiuni abstracte gi ofurea ca finti a viefii
pldcerea. Nu intdlnim in epicureism noliunea de pdcat, de judecat5
finald sau de vial6 dupd moarte. De aceea nu trebuie sd ne mire
atitudinea atenienilor fa16 de Sf. Pavel, atunci c6nd le-a vorbit despre
Iisus gi despre inviere (Fapte 17, 18-32).
Intre adeplii epicureismului s-au numdrat Lucrefiu, Cicero,
Virgiliu pi Horafiu. Influenta curentului se va prelungi pAn6 in secolul
al Il-lea d.H.
Stoicismul, fondat de Zenon din Cittium (336-264 i.H.), cerea
adeplilor o perfrcti integritate morald gi, in consecintd, stip6nire de
sine gi o veritabilE ascez6. Aceste precepte ii atrdgeau pe cei care
voiau sd reaclioneze contra imoralit6lii care domnea atdt in viala
public6, c6t gi in cea privat6.
Stoicii credeau cE divinitatea este o realitate materialS care existE
din vegnicie; ea a existat dintotdeauna sub forma foculyi primordial qi
acesta rflmdne sufletul universului, care a derivat din el. f)umnezeu
sau Logosul este principiul activ care cuprinde in el insugi formele
tuturor lucrurilor. Sufletul omenesc este o parte din acest foc divin. El
coboard in om in momentul credrii lui. Nemurirea personald nu este
posibil6 deoarece toate sufletele trebuie sd se ?ntoarcl in focul
primordial atunci cdnd o conflagrafie generul6 va distruge universul.
Acesta, de altfel, va renagte pentru a parcurge un nou ciclu care se va
incheia in acelaqi fel; procesul acesta nu a." iffitqit.2'

'8 lbidur,p.659
rn
BALCA, Istoria filozaJiei, p. 266,
'o }{ARRINGTON, Introtluction, p. 580.
" Ibitle^, p. 581.
24 Introducere tn Studiui Noului Tes'tament

un loc pi un rost in ordinea naturald gi trebuie sd caute sa facd acele

lucruri care sunt utile pentru pozilia lui. Imp[(irea oamenilor prin
-l'o!i
diverse organisme politice. deseori antagonice, este un rdu.
oamenii sunt egali gi trebuie tratafi cu bundvoinfd.
Stoicii nu vorbesc de necesitatea iubirii aproapelui, ci de
necesitatea slujirii lui. Slujirea celor din jur este semnul unei viegi
normale. Slujirea nu trebuie impreunatd cu iubirea, pentru ca aceasta
ar putea provoca suf-erinfa.
'l-ofi oamenii au puterea de a gendi corect. I)ar cei mai mulli
cresc gi trdiesc intr-un mediu care-i imbibd cu intuilii nerafionale.
Pentru aceqtia, gdndirea corectf, este numai o putere _latenti, ce llu
poate fi trezitd gi cultivatd decdt prin exercilii filosofice."
Stoicismul nu cunoagte posibilitatea unei relafii personale cu
divinitatea, care de altfel, neav0nd caracter personal, nu se poate
implica in problemele oamenilor.
in epoca Noului Testament, invSfiturile stoicilor formau
fundamentul a ceea ce am putea numi ,,filosol.ta popular6". Aceasta
era propagata de oratori, ei ingipi stoici, care se bucurau de aprecierea
maselor. Ei fbloseau diatriba, metodd oratoricA care se b'a:za pe dialog;
oratorul adresa intrebari la care el insuqi dadea rdspuns qi igi sublinia
ideile prin exclamalii gi apostrofbri directe". Un exemplu de diatribd
ne ofbrd Sf. Pavel in Epistola cdtre Romani 3, I -9. Acegti invdfdtori
populari nu erau pantei;ti, ca primii stoici; ei credeau intr-un
burnnezeu universal, suflet gi raliune a lumii, pdrinte al zeilor 9i al
oamenilor. Ei invdlau cd singurul lucru important in viatd este
atingerea virtulii. l)oar aceasta poate aduce fericirea. Atingerea i
acesteia presupune ascezd gi stdpdnire de sine. Astfel acest sistem
filosofic a ajuns sd imbrace aspectul unei religii. '
Prin rdspAndirea acestor inv6!5turi, stoicii au contribuit intr-o A

oarecare mLsur6 la pregdtirea oamenilor pentru primirea

cregtinismului.

4. Religia tradifionali; sincretismul religios

Sf,mdnla Evangheliei nu a fost aruncatd intr-un pdm6nt nelucrat'
I-umea anticS, cu rare exceplii, era ad6nc p6trunsd de Sentimentul
E

religios. Numeroase culte, de origini 9i naturi difbrite, erau

i

t
inrddacinate in viafa gi obiceiurile celor cdrora li se adresau misionarii E

E
i
l

" BALCA, Istoria /iloso/iei, p. 243. J"

*
" TRICOT, Le milieu, p.17.
l
i
t
{i
Is
r'
I
I
!
!
*
 Imperiul roman in epoca l,loului T'estuntent 25

cre$tini pentru a le descoperi pe lisus Flristos. Pe bun6 dreptate se

poate vorbi de o cucerire a lurnii antice de cdtre cregtinisnt; aceast6
cucerire, ins6, nu a fbst uqoara. Creqtinismul a avut de in{runtat toate
religiile eu care a venit in contact, Ei nu trebuie uitat cA acestea lbceau
parte ciin patrimoniul nalionai al popoarelor care locuiau in vastul
spafiu geo[rafic al Impi;ffilui'Roman.'
Inilial religia romand era mai consistent[ decdt cea greac6,
pentru cd z.eti latinilor nll aveau deloc caracter uman. Ei erau fo4ele
care guvernau lucrurile din lumea materiald, iar progresul material ttu
putea fi oblinut fbrd concursul 1or. Numf,rul lor era imens din moment
ce fiecare persoanS, fiecare lucru gi fiecare f-enometr natural era vdzut
ca fiind sub controlul unui anumit zeu.
Detagarea zeilor de naturd gi cristalizarea unor personalitdli
divine distincte s-au desfbqurat lent. Prin contactul cu religiile
popoarelor cucerite, romanii gi-au imbogdfit mitologia. Unii erudi1i
latini au incercat sd grupeze informafiile despre zeii romani, stabilind
totodatd o ierarhie a lofa. Din mullimea de z,ei cunosculi in Roma
antic4 pu{ini au beneficiat de un caracter oficial qi de recunoagtere
publicS. Degi varietatea qi numdrul zeilor romani nu se regE.septe in
nici o altd religie, in ansamblu religia romand era foafte simpld din
punct de vedere doctrinar2s.
Odatd cu extinderea granilelor statului roman spre R6sirit,
cultura greacd a exercitat o influenld considerabilE asupra cqlgi
romane. ehiaT gi religia roman[ va sufeitfiutalii importante. Sub
influenla panteonului grecesc romanii ipi redefinesc religia. Zeii
romani sunt identificali cu cei greci. Astfel Jupiter, zeul cerului, a fost
identificat cu Zeus; Juno, sofia lui, cu Hera; Neptun, stdpAnul m6rilor,
cu Poseidon; Pluto, zepl lumii subpdmdntene, cu Hades etc.
in secolul I i.l{., prin cucerirea Asiei Mici gi a Orientului
Apropiat, romanii vin in contact cu o civilizagie care purta amprenta
marilor mutalii ce au urmat epocii lui Alexandru cel Mare. Noile
populafii intrate in spaliul roman iqi ofer6 cu generozitate mogtenirea
culturald gi religioasd cuceritorilor. Pe de altA parte, credinfa in
existenfa unui mare num6r de zei qi convingerea c6 nu tofi erau

2a
O astfel de sisternatizare a incercat M. Terentius Varro in Antiquitates rerum
humanarum et divinarum. Din nefericire, aceastd lucrare s-a pierdut. PA4i din ea,
precum gi o prezentare sinteticd, ne oferd Fer. Augustin in lucrarea sa De civitate
Dei.
t' S. SANIE, Religia, in Enciclopedia civilizaliei, p, 655'656.
 26 Introducere tn Studiul l{oului I"estament

cunosculi (vezi qi Fapte 17, 23) inlesneau adoptarea unor noi zeit6li.
Astiel incetul cu incetul aria de rdspdndire a cultclor riiferitelor zeitali
orientale se extinde, ajungand in capitala imperiului gi chiar mai
departe. Cauzele acestui proces sunt numeroase: preponderenfa
economicd a Orientului in cadrul Imperiului; dezvoltarea relaliilor
comerciale; prezenla militarilor recrutali din Orient pe frontierele de la
Rin 9i Dundre; stafionarea legiunilor gi a trupelor auxiliare in Orient;
stabilirea multor orientali la Roma gi in alte provincii ale imperiului
etc.
Cultele orientale rdspundeau unor a-spiralii religioase pe care
religia tradifionalS nu le satisfrcea; ele impuneau o devofiune
personald qi nu una civicS; promiteau, pe lAngd proteclie in lumea
aceasta, perspectiva unei vieli mai bune intr-o lume dincolo de moarte.
Contactul indelungat cu noile culte venite din Orient a marcat
profund religia traditional6 greco-roman6, generdnd ceea ce numim
l
sincretismul religios, fenomen ce caractenza in ansamblu lumea
I

ill anticd la inceputurile cregtinismului.

. t;

Aceastd apropiere intre diferite religii a avut gi un efect pozitiv,

1,

il oamenii devenind mai deschigi adoptdrii unor idei noi. Acest fapt a
:.:

'r:,i favorizat rdspdndirea credinfei monoteiste iudaice (astfel inc6t la s

7:

inceputurile Creqtinismului numdrul ,,tem6torilor de Dumnezeu" gi al

prozelifilor era considerabil) qi, mai tArziu a celei cregtine. Astfel qi E
a
*
sincretismul religios greco-roman ili g6segte locul in acea de
Dumnezeu voitd praeparotio evangelico, adicS in preg6tirea omenirii E

pentru primirea Evangheliei. fr

ii

g
F
F.

5. Religiile de mistere

Sunt numite mistere (sau misterii) riturile cu caractcr sacnt care F

pretindeau cE oferd o iniliere in tainele religioase qi divine. F

Rdsp6ndirea extraordinar[ de care se bucurd aceste rituri in lumea J,fi

pdgdnd a epocii de la inceputurile Cregtinismului se explicd prin

neputinfa politeismului tradilional de a ast6mpdra setea religioasd a s
I
sufletului omenesc. Din ce in ce mai mult, practicarea vechilor culte
oficiale nu insemna altceva - chiar gi pentru oamenii simpli, nu numai :l
!

pentru intelectuali -- decdt indeplinirea mecanicd a unor indatoriri -{

cet61enegti gi politice. Oamenii simleau insd cd dup[ altceva inseteazd

adAncul fiinfei lor. Nu e de mirare, deci, cE tocmai cei cu cele mai u
4
q
 Imperiul roman tn epoca lrloului T'estament 27

autentice inclinalii religioase gi-au pdr6sit religia str6bun6, cdutAnd zei

noi sau rituri religioase noi. Religiile sau cultele de mistere, care
practicau inilierea misticS, pAreau sI corespundd mai bine aspiraliilor
acestor oameni.
Astfel de religii au existat atdt in lumea orientald, cdt gi in
mediul elenistic. La inceputurile erei creqtine, cultele grecegti al
I)emetrei gi al lui Dionisos, cultul liigian al Cibelei, cultele feniciene
ale /-,ei1ei siriene qi al lui Adonis, cultele egiptene al lui Isis qi al lui
Serapis gi altele, at6t grecegti cAt gi orientale, igi avea fiecare propriile
sale ,,mistere". Acestea pretindeau cd imp6rl6gesc inilialilor lor, prin
anumite rituri sacre (al cdror secret era p6strat cu str6qnicie), o
legdtura directa (nemijlocita) cu divinitatea. Aceastd legdturd directd
cu divinitatea era socotitd mai strdnsd sau mai indepdrtatn dupd gradul
de inifiere al fiecArui iniliat (numit mistos, de la cuvAntul grecesc
puotr(puov : tain6,, mister).
Misterele elenice cele mai vechi gi mai populare erau cele ale lui
Dionisos2u. Ele erau practicate cam peste tot in lumea greco-roman6.
Degi Dionisos nu mai era decdt o figurd simbolicd, in,,misterele" sale
subzista ceva din spiritul gi din riturile care, la origine, atr6seser6 gi
captivaserd masele. Misterele dionisiace implicau posturi, purificdri,
cAntece sdlbatice, dansuri frenetice gi mese sacre. Iniliatul, cuprins de
un fel de extaz sau delir religios, se simlea eliberat de tot ceea ce ar fi
putut fi o piedic[ in manifestarea prin el a ,,lucrflrii divine". Dionisos a

era, dupd cum se gtie, zeul vinului. Frenezia ,,divin6" a iniliafllor igi
avea sursa, in bund mdsur6, in excesele bahice. Printre devotafii lui
Dionisos se gdseau mai ales femei. Dupi o pregdti/e prin post gi
anumite rituri de purificare, ele participau la ceremonii care durau
toatd noaptea gi in cursul c[rora aveau loc copioase libafiuni, Rezulta
o stare de frenezie ,,divin6o'o de exttrt, ?n care se consuma, chipurilg,
unirea misticl cu zeul, ca un fel de pregustare a feficirii vegnice.2T
Cum a fost gi firesc, cu vremea, aceste rituri au degenerat atdt de
lamentabil incdt au ajuns sd scandalizeze cea mai elementarI
congtiinfd moral6, devenind un pericol pentru echilibrul sufletesc al
societifii. In anul 186 i.l{. senatul roman s-a vdzut nevoit sI ia
atitudine, pe cale de lege, impotriva scandaloaselor practici pseudo-

26
HARRINGTON, Introduction, p. 583.
2t
TRICOT , Le milieu, p.24.
 28 Introducere in Studiul lloultti T'estament

religioase ale ,,ini1ia{ilor" in misterele lui Dionisos, care se dedau la

acte de adevdrald sdlbaticie.
Misterele de la Eleusis se dezvoltaserd in jurul mitului zeilei
pdm6ntului, I)emetra. Iriica ei, Persefona, fusese dusd de I{ades in
infern. Gra{ie intervenliei altor zei, ea a fost redatd mamei sale, cu
condilia ca vreme de patru luni in fiecare an sd se reintoarcd in infern.
Misterele celebrate la Eleusis, in (irecia, reactualizau doliul Demetrei
gi apoi fericita reintoarcere a Persefbnei, printr-un simbolism care
evoca trezirea naturii in anotimpul prim6verii. Cultul Demetrei se pare
cd nu avea alt scop la origine decdt oblinerea de recolte bogate. Mai
tArziu, in ciclul anual al anotimpurilor a fost privit ca un simbol al
vielii gi al mo(ii, iar pafiiciparea la misterele de la Bleusis era socotitd
cE asigurd o via!6 noud intr-o alt6 lume .28
La Roma se regdseau, de asemenea, misterele egiptene ale lui
Osiris. La aceste mistere se celebra mitul lui Isis, care cdldtore;te in
',' lumea subteranS in cdutarea corpului dezmembrat al solului ei, Osiris,
devenit zeu al infernului. Prin participarea Ia acest cult se credea c6
iniliatul retrSieqte sulbrinlele gi cdl6toria epuizantd a lui Osiris,
unindu-se astfel cu zeul morlilor. Se pretindea c6, printr-o astfel de
iniliere, omul era izbdvit de orice teamd in fala morfii, imptutigind
r speranla redobdndirii vielii in lumea de dincolo.2e
Dintre cultele orientale care au invadat Roma gi intreg Imperiul t,
fi

trebuie amintit in primul r6nd cel al renumitei zeile frigiene Cibela

,,malna zeilor" cum i Se Spunea, clreia i-a fost dedicat un templu pe i!

,),colina Palatin tncd din anul l9l i.H. Cibela era o zeil6 a naturii.
J

-t
inchindtorii ei ii aduceau omagii prin practici r{tuale de o pdtimagd
cruzime, impinse penA la vdtdmarea propriei lor integritdli corporale,
prin automutildri. S[rbatoarea de capetenie a Cibelei cadea primlvara.
Ea se desfbqura in zgomotul unor manifest6ri ce v6deau o iegire din
cl normalitatea psihic[. Acompaniafi de tnuzica stridentd a unor
instrumente gi scofAnd strigdte sdlbatice, care voiau sd fie aclarnafii,
inchin6torii Cibelei se flagelau pAnE la sdnge sau i;i fdceau rdni pe
trup cu obiecte tiioase; unii se ardtau cupringi de o atare inflbc[rare
pseudo=religioasd, inc6t se castrau cu o ,,art6" atAt de meticulos d
E

studiata de parcd ar fi fost turbafi (expresia e a unui contemporan).

i

s
d
g
E

i
'!
28
HARRTNG'ION, Introductior, 583.
!
d
c
2' Ibidem.
" -_q
j
t
i

d
*
--E
I
I
 Imperiul roman in epoca lVoului T'estament 29

'frebuie sa rnenlion6m, de asemenea, cultul zeului frigian Attis.

La origine, acesta era socotit u,zeul naturii care renaqte" (al primaverii,
al incollirii, al dezmor{irii). Moartea qi invierea lui simbolica erau
celebrate in fiecare primdvard. Mai tdrziu, cultul lui Attis a fost
combinat cu ritul sacral numit ,,taurobolism" (ritualul jefiflrii
taurului)30. Misto,s-ul era cobor6t in subsolul templului, unde,
dezbrdcat, agtepta inilierea. De deasupra se scurgea peste trupul
iniliatului sdngele taurului jertfit in templu cu acest prilej. Preolii lui
Anis il asigurau pe ,,iniliat" cd in felul acesta i se spala pdcatele qi se
uneqte cu divinitatea. La ospetele sacre ale zeului, mAnc6rile gi r
bauturile erau servite dintr-un tamburin gi un limbal, instrumente
muzicale preferate (qi socotite ,,sfinte") de acest zeu.
Dintre cultele orientale, cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o
cultul lui Mithra (Mithras;,3r La obArqie; Mithra fusese un zeu persan.
A ajuns in spaliul latin prin soldalii romani care luaserd parte la
grelele campanii din Rdsfrit. Mithra a fost gi a rdmas mai presus de
orice o zeitate cazon6, un zeu al soldafilor. Femeilor le era interzisi
participarea la cultul acestui zeu.
Mithra era celebrat in temple miniaturale, de campanie care erau
improvizate uneori gi in corturi. Cultul s6u avea gapte grade de
iniliere. Inilialii se intruneau in jurul altarului modest gi acolo, in
condilii sobre, igi celebrau ospefele lor rituale gi ceremonialul sacru de
iniliere progresivS.
Cultul lui Mithra pretindea adeplilor s6i o linuti corect5o o
conduiti morald sever6. Iniliatul era obligat s6 trEiascd dup6 modelul
zeului, adicd singur, in castitate gi sfinfenie. Zeul Mithra se afla la
antipodul zeitililor senzuale ale celorlalte culte orientale de mistere.
Ca qi el, adep{ii s6i erau obligafi sd ducd o luptd neobositi impotriva '
fo4elor intunericului. Li se spunea c6, dacd fdceau astfel, sufletele lor, '
dupd o judecatd pi o peregrinare prin lumea planetelor, aveau s6 intre 1
in odihna vegnicS. La sffirgitul lurnii, dup[ o judecati finalf, 9i
trupurile lor aveau sE se impart[geasqd de fericirea etern6. Simbolul
mithraismului era soarele. Ras6ritul lui era salutat zilnic, cu o
manifestare religioasd.

'o Cf. Cr, MARCU, Mediut de apari;ie al cdrSilor Noului T'estament,p.265.

f ' nrovPIAHr, Iorop[a,p. 199.
 30 Introducere fn Studiul Jyoului 'i'estament

Favorizat de unii impruagi32, cultul lui Mithra a cunoscut o

rasp6ndire deosebit6 in primele secole ale erei cregtine ajungAnd spre
sffirgitul secolului IV sd aiba mai mulli adepfi decAt toate celelalte
( religii din Imperiu.
Mai amintim aici, din mullimea cultelor orientale de mistere,
cultul siriac al lui Baal gi Atargatis, gi cultul lui Flermes Trismegisros
(adicd l{ennes cel de trei ori mare)33 care, de asemenea, exprimd
nelinigtea religioasd a pdg6nilor gi neodihnita lor alergare dupa
mdntuire.
Un c€uacter deosebit il
aveau misterele bazate pe tradifia gi
doctrina pitagoreice. Ilste vorba de ceea ce s-ar putea numi ,,misterele
1 filosofice", in cadrul cdrora riturile nu aveau altd valoare dec6t aceea
de simboluri doctrinare; odati ce le-a infeles semnifica{ia, iniliatul are
garanfia unei nemuriri fericite. in timp ce mistica platonicd se rezuma
la idei gi nu recurgea la rituri religioase, pitagoreismul se exprima prin
imagini cu valoare simbolici. in mare, doctrinele pitagoreice aveau ca
obiect originea sufletului omenesc Ai unirea sa trec6toare cu trupul
{ st6pdnit de patimi. intinat datoritd acestei uniri, sufletul avea nevoie de
purificare, pentru a se putea apoi intoarce in sfera cereascd gi la
fericirea vederii eterne a divinit6fii. O bazilicd subteran6 descoperitl la
Roma in l9l7 este impodobit6 cu simboluri care arati etapele
purific[rii sufletului gi ale ascensiunii sale spre c.r.'o
Secretul acestor inilieri a fost destul de bine pLstrat 9i nu
/ cunoagtem prea multe amf,nunte. Totugi, apare clar accentul pus pc
unele ritwi care trebuiau plnite cu cea mai, mare scupulozitate.
., M6ntuirea era oblinutd - conform acestor credinle - prin mijlocirea
.v
" unei ceremonii de iniliere; prin urrnare, in general, aceste culte nu
aveau o influenfd real6 asupra conduitei morale gi, cu unele exceptii,
nu chemau la o schimbare a vielii. Din acest ultim punct de vedere,
f innu*nla stoicismului a fost mult mai eficienti. Dac6 in domeniul
' moral misterele nu fdceau altceva decAt sd creeze o exaltare trec6toare
gi adeseori morbidd" ele exercitau insd o influenfa continud gi profundd
asupra sgntimentului religios al maselor, dezvoltdnd unele credinfe 9i

" De remarcat cd doi impdrali, Nero gi Comod, chiar au fost iniliali in misterele lui
Mithra. Alfi imp6ra1i, precum Dioclelian, Galeriu 9i Liciniu, l-au proclamat pe
Mithra protector al statului. Cf. A|OYPIAH):, Ioropia, p- 199.
" Cu privire acesta din urm6, a se vedea monumentala monografie a lui A' J'
FESTUGIERE, Ia rdvdlation d'Hermds Trismdgiste, vol' I-lV, Paris, 1950'1954"
'o TRIcoT, Le milieu,p.24^25.
 Imiteriul rom(tn tn epoca I'loului Testament 31

hranind unele aspiratrii. Ca aspecte pozitive ale cultelor de mistere,

trebuie totugi retinute credinfa in nemurire, recurgerea la unii zer
,,mdntuitori", trezirea unei dorinfe de unire personal5 cu divinitatea
etc.
Toate acestea rdspundeau unor necesitdfi adAnc resimtite de
sufletul ornului antic de mai autenticd trdire religioasd decAt aceea pe
care o ofereau cultele tradilionale.

6. Cultul impiratuluir

Credinfa in divinitatea regilor s-a rdspAndit in Orient cu multe veacuri

inainte de naqterea M6ntuitorului. Alexandru cel Mare (357-323 i.H.) I
a fost privit de cdtre supuqii sdi din Asia pi Egipt ca un zeu cobordt pe t

p6ment. Urmaqii sii, Seleucizii, in Siria, gi Ptolemeii, in Egipt, gi-au

utriU,rit titluri divine qi au pretins sd fie adorali ca zei de c6tre supuqi. I

Supranumele de Soter (M6ntuitor) qi Euergetes (Binef6cdtor) le erau

acordate in mod curent. Antioh al IV-lea (175'163 i.H.), cunoscut in
istoria biblic6 prin persecufia pe care a declangat-o impotriva iudeilor
in anul 168 i.H., purta supranumele Epifanes (o prescurtare a expresiei
,,theos epifanes", care inseamnd o,dumnezeu ar6t:tt").
Odat6 cu dominafia roman6 s-a'introdus in lumea elenisticd un
cult nou: cel al zeilei Roma sau al geniului acestui ora;. Era o creafie
artificiald, cu caracter politic, gi nu produsul spontan al sentimentului
religios popular. Cum zeila Roma nu era decdt o abstractie, curdnd
cultului acesteia i-a fost asociati o ,,divinitalen' concretA: impdratul
roman. indati dup[ victoria de la Farsala (48 i.I{.), Iuliu Cezw a fost
cinstit ca zev: in cinstea lui s-a ridicat un templu 9i s-au organizat
jocuri publice3s. Dupd moartea sa (44 i.H.), prin decizia Senatului, a
fost aqezat intre zeii protectori ai statului. Cand Octavian August'a
instaurat pacea in Imperiu, provinciile orientale au fost primele care
s-au grdbit sd cinsteased virfulile acestui nou Alexandru, numindu-l I
/
,,fiul zeilor", ,,mAntuitor'o qi ,,dumnezeu". Curdnd au zidit in cinstea lui
temple. Aceste omagii corespundeau unui sentiment real de
gratitudine. De altfel, conveneau 9i beneficiarului lor, care vedea in
id".u impdratului-zeu un rnijloc sigur de asigurare a unitdlii vastului
imperiu ]o-an. De aoeea August a incurajat aceastS tendinfd in

35
TUDOR, Cezer, p. 89-81.
 n^
lntroducere in Studiul l,loului 7'ectamenl

provinciile orientale, cerAnd asocierea cultului sdu cu cel al zeilei

Roma. ln capitald,- insd, nici un templu nu a l'ost cledicat impdratului in
timpul viefii sale36: August nu avea incredere in cetafenii Romei gi se
temea de criticile lor. Dupa moartea sa (14 d.l{.), senatul l-a ridicat
oficial in rAndurile zeilor gi un colegiu de preoli a lbst instituit la
Roma pentru noul cult.
Toli urmagii lui Augustus au favoriz.at religia imperiald. lJnii,
precum Caligula.", Ner,) gi Domilian, nu au ezitat sd se zeiftce ei ingigi
incd fiind in via{a. T'ernple dedicate impdratului (l ugusteum-uri) s-au
ridicat in tot cuprinsul imperiului. in Asia Micd cultul imperial a luar o
asemenea amploar"e incdt ceutile se intreceau a-$i dovediin
ata$amentul pentru impdrat prin zidirea de temple dedicate acestuia.
S6rbatori, .jertfe gi jocuri publice erau organizate periodic de cdtre
municipalitali in cinstea impdratului.s8
Astfel destul de repede cultul imperial a dobAndit int6ietate
absolutd in religia oficiald gi gi-a pdstrat acest loc pdnd la Constantin
cel Mare (306-337). impiratul era adorat pretutindeni ca o,dumnezeu",
ca ,,mdntuitor" sau ca ,,domn". Sfdntul Apostol Pavel gi ceilalli
misionari creqtini care au predicat de-a lungul Imperiului invalau cd
Dumnezeu, Mdntuitor gi Domn este Iisus Hristos. in toate oragele
Asiei Mici, Macedoniei gi Greciei, in care au vestit Evanghelia, religia
imperiald avea temple, preoli qi numeroqi adepli. Conflictul dintre cele
doud religii era inevitabil. Autorit6file romane nu puteau accepta ca
religia oficial6 sd fie ameninfatd; cregtinii nu puteau recunoagte
divinitatea impdratului gi au trebuit de mr.rlte ori s6 pldteasca cu s6nge
pentru aceastd atitudine. Cartea Apocalipsei se face ecoul acestei
confruntdri dramatice intre lumea pdgdni qi cregtinii din Asia Micd de
la sfdrqitul secolului I d.H.

'u SUETONIUS, Dol',rp rezece cezari, ll, 52, p. 82.

i7 IatA ce relateazA losif lrlaviu despre Caligula:
,.Cezar Caius a fost nespus de
sfiddtor cu norocoasa lui soart6: a cerut str fie socotit zeu, fiind numit ca atare, gi gi-a
lipsit patria de birbalii ei cei mai de vaz6, extinzdndu-gi nelegiuirea pAnd in ludeea"
El I-a nimis la lerusalim, in fruntea unei ogti, pe Petronius, ca s5 introducd in
Templu statui de-ale sale, d6ndu-i ordinul ca, dacd iudeii nu se vor supune, sd-i
ucidi pe cei ce se impotrivesc, restul intregului popor urmdnd sI ia calea t6rgului de
sclavi." (Rdzboiul iudaic, ll, x, l;trad. G. Wolf gi I. Acsan). Doar intervenlia
personald a regelui Agripa I gi ameninfarea unei rezistenfe masive a iudeilor au f6cut
ca acest plan dement sA nu fie pus in aplicare.
" TRICOT, Le milieu, p.29.
 If. Iudaismul Ii

Anii 65-63 i.H. marcheazd un punct de cotiturd in istoria poporului

iudeu: este perioada in care puterea romani se instaleaz6 in Siria qi
Palestina. De asetnenea, pentru poporul ales acum incepe ultima
perioadd a existentei sale in spaliul J[rii Sfinte.
Pentru a rdspunde ameninfirii pe care Mithridates, regele
Pontului (l12-63 i.H.), gi ginerele sdu Tigranes, regele Armeniei (94-
56 ?.1{.), o reprezentau pentru pfulile orientale a.le imperiului, Pompei
a debarcat in fuuntea unei numeroase armate in Asia Micdl. invins,
Mithridates s-a refugiat in Crimeea, unde qi-a gesit sffirqitul2. Ginerele
s6u, Tigranes, s-a vizut nevoit sE se supund in fala fo4ei
invingdtorului3. Atunci Pompei s-a indreptat spre Siria pe care a
ocupat-o, l6cdnd din fostul imperiu al Seleucizilor o provincie romanI
(64 i.H.).
Pe cAnd se afla in f)amasc, iudeii i-au cerut sd arbitreze in
disputa dintre Hircan al Il-lea, pe care-l sprijindau fariseii, qi
Aristobul, sprijinit de saduchei. Fiind angajat tntr-o expedilie
impotriva nabateenilor, Pompei amAnd intervenlia chiar dacd personal
era de partea lui I{ircano. Aristobul ins6 nu cedeaz6 gi incearcd sE
reziste. Atunci Pompei intervine gi Aristobul ajunge prizonier.
Susfinitorii lui Aristobul se refugiazd in Ierusalim pi apoi in incinta
templuluis. DupA un asediu de trei luni, Pompei cucereqte Ierusalimul

'TzuCOT, Le milieu, p. 85.

2
Andrei tsODOR, Mithridates VI Eupator,in Enciclopedia civilizaliei,p" 506-507.
' IDEM, Tigrane.s, in Enciclopedia civilizaliei, p,766.
4
Cf. Iosif FLAVIU, Antichitdfi, XIV, iii, 3.
t
lbide*, XIV, iv, 1.
 Introducere tn Studiul Noului T'estament

gi intra in Sffinta Sfintelor6. Aceste evenimente aveau loc in anul 63

i.H.
Pompei l-a instalat pe Hircan ca etnarh gi arhiereut. Irl avea in
administrare Iudeea qi Galileea. Condiliile de pace pe care i le-a impus
Pompei erau deosebit de grele pentru iudei. Ilircan se obliga sa
pl6teasci tribut Romei, cetafile elenistice din Transiordania au fost
declarate autonome gi integrate in provincia romand a Siriei, iar oragul
Samaria a primit statutul de cetate independentd8. intreaga provincie
era pusd sub autoritatea legatului Siriei. Astfel marea majoritate a
iudeilor au devenit supuqi ai Imperiului roman, Doar comunitilile
iudaice din Babilonia gi Iran rlm6neau in afara autoritE]ii Romei.

l. Dinastia irodiani
a. Irod ldumeul (cel Mare) Q7-a i.H.e)

Domnia lui Irod poate fi caracterizatd ca o perioadd de consolidare a

stip6nirii romane asupra T[tii Sfinte. Ndscut in anul 73 i.H., Irod gi-a
petrecut copildria gi adolescenta la curtea lui Ioan Hircan al ll-lea"
unde s6u, Antipater, era ministru. in anul 47 i.H. ajunge
tatil
guvernator al Galileii. Aici s-a remarcat prin energia cu care a luptat
impotriva grupurilor de t6lhari care acfionau in regiune'".
Guvernatorul roman al Siriei a fost atdt de impresionat de calitilile de
conducItor ale tAndrului Irod incdt l-a numit prefect al provinciei
Coele-Sirjatt. itt timpul rEzboiului civil, Irod a luat pe r6nd partea lui
Cezar, Pompei gi Antoniu. Atunci cdnd pa4ii au invadat Siria 9i
Palestina gi l-au pus pe hasmoneanul Antigonus pe tronul Iudeii (40-
37 i.H.), senalul romano ascultind sfatul lui Antoniu 9i Octavian, i-a
dat lui lrod titlul de ,,rex amicus et socius populi romani" (rege prieten

u I
IDEM, Rdzboiut iuclaic,l, vii, qi urm. Cucerirea Ierusalimului de c6tre Pompei
este menlionatf, gi de STRABON (Geogra/ia,XY\ ii,40).
t IDEM, Antichitdpi, XIV, iv,4.
8
IDEM, Antichitdsi, XIV, iv,4; Rdzboiul iudaic,l' vii, 8.
e
Penfnr cronologia domniei lui lrod vezi: SCHURER, History,l,p.286^294'
r0losif FI.AVIU, Antichitdli, XIV, xv, 4-5; Rdzboiul iudaic,l, x, 5.
ttIDEM, Rdzboiul iudaic,l, x,5-8.
 Iudc-ismul tn epoca l{oului Teslamenl 35

gi aliat al poporului romzur)'t. A fbst nevoie insd de trei ani de lupte ca

titlul sdu s6 clevind realitatel3.
'Iimpul dornniei lui Irod poate fi impzu{it in trei perioadera. j
Prima, cuprinsa intre anii 37-25 i.H., este dominatd de lupta pentru
consolidarea autoritilii sale. A doua, 25-13 i.H., este era prosperitilii.
t

Acum relaliile prietenegti cu Roma ating apogeul. A treia perioadd,

care se incheie cu moartea sa (4 i.H.), este caractenzatd de crimele
sdvdrg ite impotriva membri lor propriei fami lii.
PAnd in anul 3l i,H., tn ciuda bundvoinfei lui Antoniu, pozilia lui
Irod a fost precarE datoritA intereselor Cleopatrei, care voia sd vadd
Iudeea din nou in regatul Ptolemeic. Ea a reugit s6 oblin[ de la
Antoniu anexarea cAmpiei de pe coasta Mediteranei gi bogata regiune 7
a Ierihonuluirs, iar Irod a fost obligat s[ se fac6 garantul tributului pe
care nabateenii16 trebuiau sd-l pldteascd CleopatreilT. gireata reginE a
gasit astfel mijlocul de a semdna s[m6nfa discordiei intre vecinii ei de
la rtrsirit. Totuqi situalia avea sd se intoarcd in avantajul lui Irod.
Cand, in anul 32 i.H., a izbucnit rdzboiul intre Antoniu gi Octavian, r

Irod era gata sd intervind de partea lui Antoniu. Dar. Cleopatra l-a
trimis intr-o campanie militard impotriva nabateenilorto. Octavian a
iegit invingltor in bltilia de la Actium (31 i.H.), iar Antoniu 9i
Cleopatra s-au sinucis. Astfel, ffu6 voia lui, Irocl a evitat un dezastru. 1
indatd dup[ aflarea rezultatului b6t61iei, el s-a gr6bit sd se infdligeze in
fap invingdtorului gi Octavian l-a confirmat ca rege al iudeilor (30
i.H.)tn. La scurt timp dupd aaeea. l-a int6mpinat pe Octavian la
Ptolemais cu mare fast qi a pus la dispozi{ia acestuia,toate resursele
posibile pentru sprijinirea campaniei impotriva Egiptului. Eforful a
fost considerabil gi Octavian l-a r6spl6tit pe Irod adiugdnd regatului $

sdu teritoriile care ii fuseser6 ripite de Cleopatra gi, in afar[ acestorao

12
scHtiRERr llistory,l, p. 316.
t3
BARKER, The New Testament, p.52. TzuCOT, Le milieu, p. 86.
14
cf. scHuRE& History, r, p.296.
15
Regiunea lerihonului era cea mai fertill gi mai productivtr parte a regatului lui
Irod. Faptul este subliniat de STRABON (Geografia, XYl, ii, 4l) 9i de losif
FLAVIU (Rdzboiul iudaic, IV, viii, 3).
t6
Nabateenii formau o puternicl natiune arabd al cf,rei teritoriu se intindea de la
marginea degerfului, la nord de Damasc, pdnd la hotarele Egiptului. Capitala
regafuluinabatean era Petra. Cf. MOMMSEN, 1s/oria romand,lY,p,232.
tt HARRINGI'ON, Introduction, p. 585.
18
Iosif FLAYIIJ, Antichitdli, XV, v, l; Rdzboiul iudaic,l, xix, l-3"
tt
IDEM, Antichitdli, XV, vi,5-7; Rdzboiul iudaic,l, xx, l-3'
 36 Introducere in Studiul llaului 'I'estament

Gadara, Hippos qi Samaria20. Irod a intervenit gi in teritoriile de Ia

granila sa dg nord-est, in interesul Romei, gi Augustus le-a adiugat la
regatul sdu2'. La moartea lui [rod, regatul sau cuprindea lciumeea,
Iudeea, Samaria, cAmpia de coastd pan6 b Cezareea, Galileea, Pereea
* qi regiunile de la NE de Marea Cialileii: Gaulanitis, Itureea, Bataneea,
f'rahonitis qi Auranitis.
Irod nu a reugit niciodatd sd cucereascd simpatia gi respectul
supugilor sdi datoritd originii sale idumeene, datoritd atitudinii servile
,Y pe care a avut-o intotdeauna fatd de Roma, datoritd simpatiilor
manifestate fala de cultura elenistica phgAna r;i, mai ales, datoritd
despotismului brutal cu care a condus fara. Pentru iudei Irod a fost
t
, intotdeauna un venetic Ai un uzurpator. Fdrd indoiald, vlzutd
superficial, situalia larii pdrea prosperd: frontierele aveau o intindere
curn nu mai avuseserd pdnd atunci, fara se bucura de pace gi stabilitate
politica. Dar fiscalitatea ap6sa greu asupra poporului, care gtia ca o
parte din rodul muncii lui mergea la strdini.
Irod a vhzut inc6 de la inceputul domniei o ameninlare serioasd
din partea familiei hasmoneilor cdrora le-a luat tronul. Deqi s-a
cdsdtorit cu Mariamne, nepoata lui Hircan al Il-lea, Irod i-a eliminat
lrdnd pe rAnd pe tofi hasmoneii gi, in cele din urmd, a ucis-o $i pe sofia
sa (29 i.FI.)22. La fel a ftcut cu aristocrafia iudaicd, ata;;ati dinastiei
Din cei 70 de membri ai Sinedriului, a ucis 45, fie ca
i,hasmoneene.
represalii, fie pentru a le confisca averile23. E greu de spus dacd
Sinedriul a funcfionat in timpul domniei lui Irod. Cu fariseii nu a avut
niciodatd relafii bune. ,
Dupd uciderea Mariamnei, doi dintre fiii pe care ii avusese cu
aceasta, Alexandru qi Aristobul, cad victimd suspiciunii tatdlui lor
datoritd uneltirilor fratelui lor vitreg Antipater (7 i.l{.24)". in cele din
urm6, insu;i Antipater va fi condamnat la moarte qi ucis cu cinci zile
inaintea mortii tatalui sdu26.

'o IDEM, Antichitdli, XV, vi, 7;vii,3; Rdzboiul iudaic,l, xx, 3.

2'
IDEM, Rdzboiul iudaic,l, xx,4.
" IDEM, Antichitdsi, XV, vii, 4-6; Rdzboiul iudaic,l, xxii, 3-5.
" IDEM, Antichitdli, XV, i, 2. Iosif Flaviu dd aceastd cifrd dupd ce mai inainte
(XIV, ix, 4) menlionase ctr Irod i-a ucis pe toti membrii sinedriului. f'!robabil aceasti
afi rmalie este exageratI.
2o
cf. scFruRER, Hi,rtory,I,p.344.
25
Iosif FLAVIU, Antichitdli, XVI, ii;2-7; Rdzboiul iudaic,l, xxi, 2'
'u IDEM, Antichitdsi, xvll, vii Rdzboiul iudaic,l, xxvii,2-6.
 a-1
Iuduismul tn epoca I,loului T'estament )t

Istoria i-a dat lui Irod supranumele nemeritat de ,,cel Mare".

Motivele nu sunt greu de identificat: Irod a avut o domnie lung6 (33
ani); a asigurat pdrii sale stabilitate gi pace; a largit cdt se putea de mult
hotarele regatului sdu; gi, nu in ultimul r6nd, s-a lbcut cunoscut ca un
mare constructor. Monumentele care au fost construite de lrod aratd,
admirafia pe care_ o avea pentru arta greacl qi recunogtinla fapd de
\,
Octavian Augustr/. A restaurat Samaria qi i-a dat numele Sebaste2s; la 't1

fel a fhcut cu cetatea numiti l'urnul lui Straton, care, rezidit6 din
temelii, a primit numele Cezareea (tot in cinstea impdratului!)2e.
Aceast6 cetate a devenit principalul port al larii la Marea Mediterand 1

gi mai tArziu aici s-a stabilit regedinfa procuratorilor romani. L,a

Ierusalim a ridicat palatul care ii va purla numele, in partea de vest a
ora;;ului, gi fbrtdreala Antonia, la nord de templu. in oragele elenistice
a zidit temple dedicate impdratului, teatre gi sta<lioane. in anul 20 i.H.
a inceput lucrdrile la cel mai ambilios proiect al siu: reconstruclia
templului din Ierusalim30. Nu a apucat sd vadh lucrdrile incheiate.
Acestea se vor incheia abia in anul 63 d.I{., cu doar $apte ani inainte
de dis^trugerea totald qi definitiv6 a acestui monument (70 d.H.)3'.
in Noul 'l'estament Irod este men{ionat cloar in Mt 2 gi Lc l. in
Matei 2 il vedem tulburdndu-se atunci cdnd aude de la magii venili din
rdslrit de nagterea ,,regelui iudeilor". Irod afl6 de la ,,arhierei gi
clrturari" unde trebuie si se nasc6 Mesia qi, w6nd s6-l ucid[, aga cum
a fbcut cu toti cei care a uernl cd ?i ameninfi tronul, pomnce$te sd fie
uciqi ,,toti pruncii care erau in Betleem gi in toate hotarele lui, de doi
ani qi mai in jos, dupd timpul pe care il aflase de la rnaglo' (Mt 2, 16)".

tt HARRINGTON, Introduction, p, 586.

28
DupA numele impf,ratului: f,epaordg, in greac6, este echivalentul lui Augustus. Cf.
Iosif FLAVIU, Antichitdli,XV, viii, 5; Rdzboiul iudaic,l, xxi, 2.
2'IDEM, Antichitdli, XV, ix, 6.
'o IDEM, Antichitdli. xv, ii, l.
3r
Pentru detalii despre acest templu vezi: Pr. Prof. Vasile MIHOC, ,,Casa Tatdlui
Meu". 7'emplul pe care l-a cunoscut lisus,in rev,,TraRsilvania", nou^[ serie nou6, nr.
l-211995, p. 73-79.
'2 Este interesant c[ aceasti crirnd abominabill a lui lrod este confirmattr de o
mlrfurie independentl de Evanghelia de la Matei. Aceasti confirmare vine din
partea autorului latin Macrobiu (sec. V d.H,), care a avut acces la arhivele romane.
intr-o culegere de anecdote din timpul imp[ratului Octavian August, Macrobiu zice
despre acest impf,rat: ,,CAnd a auzit cd intre copiii de sub doi ani (intra binatum)
omordli in Siria de lrod, regele iudeilor, a fost ucis gi unul dintre fiii stri, (August) a
zis: <E mai bine sd fii porcul lui lrod decdt fiul luir>" (Saturnalia, II, IVo ll). In
gteaea in care se exprima atunci irnp6raful, apare un joc de cuvinte lntre huion (iu)
38 Introriucere in Studiul |louiui Testament

Irod a murit cu pulin timp inainte de Paptile anului 4 i.H.33 qi a

fost ingropat in fort6reala numitd Heroclium3a, ziditA de el in
apropierea Betleemului.

b. Urmaqii lui Irod

in testamentul sdu, Irod a imparfit regatul la trei dintre fiii sai:

Arhelau, Antipa qi Filip3s. Dar era nevoie de ratificarea Romei pentru
ca cei trei prinfi sd intre in posesia mogtenirii.

Arhelau (4 i.H. - 6 d.H.), fiul cel mai mare al lui Irod, a primit
Idumeea, Iudeea qi Samaria. A fost cel putin la fel de crud ca qi tat6l
s6u. Chiar la inceputul dgmniei sale s-a confrunta! au o mare revolti
pe care ^a inabuqit-o in sdnge; au fost' uciqi atunci circa :OO{fae
rascula1i36. in timp ce era la Roma pentru a primi confirmai€I
impdratului, o noud revoltd a izbucnit din pricina lui Sabinus,
trezorierul Siriei, care venise sd inventarieze bunurile rf,mase de la
Irod. Legatul Siriei, Varus, a intervenit gi a reprimat-o s6lbatic.3T l-ot
in aceeaqi perioadd o delega{ie a iudeilor formatS din 50 de persoane a
plecat spre Roma. Sprijinitd de putemica comunitate iudalca {!n
capitala Imperiului, aceasta a cerut lui August abolirea monarhiei qi
instaurarea administratiei romane directe (unii cred cd din acest episod
s-a inspirat Mdntuitorul atunci cdnd a rostit parabola minelor, vezi Lc
19, 12-27). August nu a finut seama de plAngerile iUdeilor qi l-a numit
pe Arhelau ea etnarh (lit.: conducdtor al poporului) qi i-a dat in
,tapanirt provinciile pe care i le 16s1se tata]..1au.grin testament3s.

$i hun (porc). Jocul de cuvinte al lui August se explicd prin executarea, cam tot pe
acea weme, a fiului lui lrod, Antipater (cf. Iosif FLAVIU, Antichitali, XVII, vii, l).
Deoarece la iudei este interzisd consumarea c6rnii de porc, zice in gluml impiraful,
un porc al lui Irod ar avea ganse sE scape de junghiere; dar nu gi un fiu al lui lrod'
Iosif Flaviu (Antichitdli, XVII, vii, l) ne spune, de altfel, c[ la insistenlele regelui,
tmp[ratul August a aprobat, in cele din urm6, execulia lui Antipater. Macrobiu a
fliut insl o confrrzie, crezdnd cA printre copiii ucigi acum ar fi fost 9i fiul lui lrod'
t' scHURERn History, r, p. 327.
3a
Iosif FLAVIU,'I ntichitdli, XV, viii, 5; Rdzboiul iudaic,l, xxi, 2'
" IDEM, Antichitdli. XVII, viii,3.
'u IDEM, Antichitdlt XVII, ix, l-3; Rdzboiul iudaic,ll, i, 1-3'
" IDEM, Antichitd1i, XVItr, x, l-10; Rdzboiul iudaic,ll, ii,2; iii, I

" IDEM, Antichitdli, XVII, xi, l*4; Rdzboiul iudaic,ll, vi, l-3.
 iu.tl.aismul tn epoca l,{oului Testament 39

intors in [ard, Arhelau i-a depus pe arhiere ii roazar gi Pleazar.

S-a c[sdtorit cu Glafira, vdduva fratelui s6u vitreg Alexandru", Iucru
t
interzis de legea iudaic6.
ln timpul domniei sale s-au intors dreptul Iosif, Maica Domnului r
gi Pruncul Iisus din Ilgipt in fara Sf6nti, dar, datoritd reputaliei
proaste a noului conducdtor, s-au stabilit in Nazaretul Galileii (Mt 2,
22-23),localitate aflatd sub stdpdnirea lui Antipa. 1

Dupd noud ani de guvernare dezastruoasd, in urma unei acfiuni

comune a samaritenilor qi iudeilor, Arhelau a fost chemat la Roma
pentru a r6spunde de faptele sale. Octavian l-a detronat, i-a confiscat b
averea gi l-a exilat la Vienna, in Galliaa0. De acum inainte teritoriul , t
stlpAnit de el devine provincie roman6, administrata de procuraton/,i.
numili de imp5rat. . ..1;:.:-:::=:-
. '
,l;"
Antipa (4 i.H. -
39 d.H.), fiul cel mic al lui Irod cel Mare, a
moqtenit prin testamentul tatilui s6u Galileea gi Pereea. La moartea lui
Irod, a fost confirmat de August cu titlul de tetrar,h (conducdtor al
unei p6tri*i)o'. Educat ia.Rom.A,*impreun4 cu Alhelau gi cu Filip, el
gi-a insuqil.-mul!-e din obiceiurile gi, mai ales, din viciile rohiaiiflor,
Prima sa solie a foit o fiic6 a regelui nabateenilor Areta al IV-leaa'. Pe \
f
aceasta a repudiat-o pentru a se c6s[tori cu Irodiada sofia fratelui sdu | ,,
Irod Filipa3 9i fiica lui Aristobulaa, fratele siu vitreg A*-gg'ty*!pa a
r6spuns ageslgi insulte cu "ci Up rdzboi catastrofal pentrdTntipa (36 (
d.H.). Iosif Fltviu spune atunci mulfi''au'-considerat aceastd .,
infrAngere gg o pedeaps[ dumnezeiascd pentru uciderea Sf. Ioan
Botezdtgq,rlo), care a pl5tit cu viala curajul 'd€ a atrage atenfia i
r

'n IDEM, Antichitdsi. XVII, xiii, I ; Rdzboiul iudaic,ll, vii,4.

ou
IDEM, Antichitdyi, XVII, xiii, 1 -2; Rdzboiul iudaic,ll, vii, 3.
ar
Cu acest titlu apare gi in Mt 14, I gi l.c 3, 19 Sf. Marcu ins6 folosegte pentnr el
titulatura populard de ,,rege" (Baorl,eilq) (Mc 6, l4).Yez,i 9i losif F[,AVIU, Rdzboiul
iudaic,ll, vi,3.
o'IDEM, Antichitdli, XVIII, v,
I
o'
Despre acest fiu al lui Irod cel Mare gi al Mariamnei, care nu este identic cu Filip
tetrarhul, nu gtim nimic in afard de faptul c6 a fost clsf,torit cu Irodiada, fiica fratelui
sdu vitreg Aristobul. tmpre.uni au avut o fiic6, Salomeea, sofia tetrarhului Filip,
pomenitd in Noul Testament in leglturd cu uciderea Sf. Ioan Botezitorul (Mc 6,22
gi urm.). Aqadar Filip tetrarhul nu a fost primul sot al lrodiadei, ci ginerele ei. Cf.
SCHURER, H istory, I, p. 344.
oo
ltiul lui Irod ucis in anul 7 i.l-I. Cf. SCHt)RER , Histor!,l, p. 344.
as
Antichitdyi, XY IlI, v, 2.
40 Introducere tn Studiul l{oului Testament

monarhului ca trdieqte in deslrdnare (Mt 14, l0). Prabugirea definitiva

a lui Antipa a fost opritd prin interventia trupelor romAne.
De cdnd s-a unit cu lrodiada, Antipa a fbst tot timpul sub
infuenp nefastd a acesteiaou. Cand dugmanul sdu Irod Agripa I, a fbst
numit rege de cltre Caligula (37 d.H.), Irodiada l-a convins pe Antipa
sd o insoleascd la Roma pentru a obline acelagi titlu. Intrigile lui
Agripa au avut un rezultat contrar agteptirilor sale gi ale Irodiadei:
Antipa a fost destituit, bunurile i-au fost confiscate qi a trebuit sa-gi
petreacd restul zilelor in exil, in Galia, unde a murit in lipsuriaT.
Evanghelistul Matei il descrie ca un om superstigios (Mt 14,
I-2); MAntuitorul nu-i ia in serios ameninlarea cu moartea gi il
caracterizeazd ca ,,vulpe" ([,c 13, 3i-31). in Vinerea Mare, Pilat
decide sa-l trimit6 pe Iisus la Antipa, care se afla la lerusalim, pentru a
fi judecat (Lc 23, 7). La interogatoriul la care il supune Antip4
MAntuitorul nu rdspunde nimic. Antipa se considerd ofensat gi il
badocoreqte pe Iisus. Apbi, imbrSc6ndu-t, cu o ,,haind strdlucitoare",
L-a trimis la Pilat (Lc 23, I I ). Evanghelistul Luca zice cd in acea zi
Antipa gi Pilat au devenit prieteni (Lc 23, l2).

Filip (4 i.H.-34 d.H.) a fost numit tetrarh al-Ga1rla,4itidei, Itureei

(cf. Lc a, 1), Bataneii, l'rahonitidei gi Auranitidti*. Oornnia saa-fosl
linigtiti. S-a cdsdtorit cu Salqmqea, fiica Irodippei, dar nu au avut
copiiae.in politicd s-a manifestat intotdeauna ca bun prieten al Romei
qi s-a strdduit sd oblina aprecierea imperiali. Astfel, dupd ce a
restaurat cetatea Panias, i-a dat numele CezaSeea (lui Filip), iar
Betsaida reconstruiti a primit numele luliq tilFl- numele fiicei lui b

August. Pe monedele batute in timpul domniei lui apar imaginile lui

August gi ale lui Tiberiur0. DupA o domnie de aproape patru decenii,
Filip a murit in anul ft!. Trei ani mai t6rziu, teritoriul tetrarhiei lui a
fost anexat regatului lui Agripa I.
a

oo
SCHURER, fl istory, r, p. 344, 346-352.
a7
Iosif FLAVIU, Antichitdli, XVIII, vii, 2; EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria
bisericeascd II, iv, l; SCI{UREP,lIistory, I, p. 352-353.
48
Iosif FLAYIIJ, Antichitdyi, XVII, viii, l; xi, 4; XVIII, iv, 6; Rdzboiul iudaic, II, vi,
on
IDEM, Antichitdfi, XVIII, v,4.
so
SCHURPR, History,l, p. 339.
x
F
{
-5

F
_ -E-^
 Iudaismul in epo c a lriouiui'le st ament 4t

Agripa I pi.Aristobul qi nepotul lui [rocl cel

(37-44) a fqql
Mare. Dupd executarea ta -i.H., el a fbst crescut la
Roma impreund cu viitorul imparat Claudiu. Cdnd prietenul sau
Caligula a aiuns imp[rat (37 d,H.), i-a dat lui Agripa teritoriile pe care
l. qgLl_g=l9j$p,la care a anexat Alilenq,_legiune silu-ata lnqe l)amasc
ei m;-iii--Anti-ilt-,ri. -noi-ani mai taii"iu, .anA Antipa a cdzut in
dizgralie, Ei tetrarhia lui a lost datd lui Agripa. Acesta se afla la Roma
in anul 4l cdnd Caligula a fost asasinat gi a contribuit la numirca lui
Claudiu ca impdrat. In serm de recunogtintd, acesta i-a dat titlul de
rege Ei a addugat la statul sdu teritoriul administrat pdnd atunci de
procuratori (ldumeea, Iudeea Ei Samaria). Astfe! suh sceptrul lui se
r..oniiituia intieg teritdiiul care formase regalul bunicului sau)'.
Agripa a cdgtigat siuriratia conducdtorilor religioqi gi s-a strdduit
si parl un rege evlavios. Pentru a fi pe placuljgd-eilor, l-a.ucis pe Sf.
Ap;.Jggpy, fratele.,lui loan, fiul lui Ze-vgdelt 6apte 12,2), iar pe Sf.
Ap. Petru l-a aruncat in temnifd cu gdndul de a-l ucide mai tArziu
(Fapte 12,3 qi urm.). A murit in vdrsti de 54 de ani, la Cezareeq in
anu,l44 9,1*{,, il tiqpul ungl serb[ri pe care le organizase in cinstea lui
Claudiut', protectorul sdu (Iiapte 12,20-25). Dupd moartea lui_ Agripa
(44 d.li.) a inceput o nou6 perioadd de guvernare roman6.

Agripa al ll-lea, filU"Ut_Aellpa I, avea dog_17_eli:qgtd"e

-Claudiu nllt
tatil s6u. l-a dfrJiOeiai'piea rdn{r pentru a-i incredinla
conducerea regatului. Totuqi, mai tdrziu, in anul 48 d.H., acelagi
impdrat l-a IEcut rege, ddndu-i teritoriile din nordul^ lipord-estul T6tii
Sfinte, care au fost mdrite de Nero in anul 56 d.H. In cinstea lui Nero,
el a schimbat numele capitalei sale din Cezareea lui Filip in
eme ne q a ffi.ffii' diepdiTA;ffinulrriff?rci-6i5
5 3 4

*fff#fr'riZ
N ro ias . D e
e n as
frecvent de acest drept, depundnd gi numind arhierEi-i,dna
.

la izbucnirea rdzboiului in anul 66 d.H.

5'
Iosif FLAVIU, Antichitdli. XIX, xiii,2.
s2
SerbArile acestea (,,decenalii") au fost introduse de lrod cel Mare, care a intemeiat
cetatea Cezareea, cu ocazia implinirii a zece ani de domnie a lmp[ratului Octavian
August, Ele trebuiau s[ se repete o dattr la cinci ani. Programul serb[rilor cuprindea
reprezentlri muzicale, gimnastice, lupte de gladiatori gi de fiare sllbatice (Iosif
FLAVIU, Antichitdsi, XVl, v, l).
t3
IDEM, Antichitdli, XX, ixo 4.
'o IDEM, Antichitdli, XX, v,2i Rdzboiul iudaic,ll, xii, l.
 42 Introducere in Stuciiul Nouiui T'estament

Agrippa al U-lea este menlionat in Noul J'estament in Fapte 25,

.13- 26,32. Sf. Ap. Pavel il numegte ooregeoo qi i se adreseazd ca unui
cunoscdtor al Scripturilor.
Prin atitudinea sa filo-romanA gi relafia incestuoasd cu sora sa
Berenice gi-a atras antjparia iq.de!!or. A incercat sd prevind revolta
\. impotriva romanilor, dar eforturile sale n-au avut rezultat. Cldnd a
inceput rlzboiul, a rdmas de parlea rornanilor, pafticipand chiar la
unele confruntdri. A fost rdnit in timpul-4S9-diului localitilii Gamalass.
\ D"-pa-ceAerea lerusalimului, im)preunfl.u totu sa Berenice. Agripa s-a
stabilit la Roma, unde a devenit pretor. A murit in jurul anului 100
d.H.s6

2. Procuratorii romani (6-41 Si 44-66 d.H.)

Dupd detronarea lui Arhelau, in anul 6 d.I{., teritoriile peste care

acest.L--a -d-qmnll 0-u.d-eea*-Id.tgp.u l! a1fa)*r1r" &st_ anexate
f
proglgqlgi romane a Siriei gi vo1-fr-gb-administralie romand pdnd la
/ 'iudaic,
izb'ucnirea pilmuliii-?d7,boi in anul 66 -d.H., cu o scurt6
ql intrerupere intre anii 41-44 d.H. (domnia lui Agripa I).
( Funclionarul imperial insdrciqat cu guvernarea ludeii gi Samariei
avea titlul de procurator, cel pu{in dupd anul 44. O inscrip}ie
descoperitd la Cezareea Palestinei atesta insa pentru Ponliu Pilat titlul
de prefect (praefectus). Procuratorul (prefectul) se bucura de o largd
autonomie, trebuincl sd se adreseze legatului Siriei doar in chestiuni de
deosebit de importante. Regedinfa procuratorilor era la
/'--- '' interesggrpral
^
\*- j!$q-{'f;.; n'--detate elenistica construita dg lrad ceL-MQre' La marile
-i ;;*,^;;
laTeruilim insolit de o puternic6
"r.a
se instala fie in fortareala_441q!,1a, in vecindtatea imediatd a templului,
fie; mai degrab[, in fostul palat iegal.
Procuratorul dispunea de fo(e militare destul de modeste
(aproximativ 3000 de ostaqi recrutafi-4il- i*i3u. 9i*Pa]plJ!na, dar nu
dintre iudei). Cea mai ;li
parte o i*fetofi]*ffiiea la cezareea.
'''ui.
Garnizoana Ierusalimului era formatd dintr-o cohortd comandatd de un

tt IDEM, Rdzboiul iudaic,

su
scHURER, History, p.
 Iudaismul tn epoca I'loului Testament 4-t

tribun (cf. Fapte 21,31 gi urm.); mici detaqamenie ocupau vechile

fortdrele din 1ar6.si
Justifia era exercitata. de Sinedriu pi dg- tribunalele locale, care se
pronunfau'eAnmrm-didBtiiiui iudaic. Totu$i se{infel,g de Condamnare
,I q , i .,
11loa49" Ar9tgq1[pte de @bggl.l. iU4qk. _nu_ {gve49qg*I_ecq
"im,, iui p"tr,'ffiElitaiirc-rlili'3l5tsrj--*' ---:
=-\
Strdngerea impozitelor gi a taxelor (tributum agri Si tributum
capitis) pentru tezaurul statului era asiguratd de funclionari romani;
mulli dintre acegtia erau iudei. Alte taxe gi impozite indirecte erau
strAnse de vamegi. $tim cd Levi-Matei era funcfionar la vama din
Capernaum (Lc 5,27) pi cd Zaheu era peful vftmii din lerihon (l-c 19,
l-2). Tofi agenlii fiscali erau urdgi de iudei, care vedeau in ei slujitori
ai ocupanfilor.
Administralia romanb acorda libertate deplind practicilor
religioase publice. Cum iudeii nu tolerau nici o imagine care le-ar fi
ofensat credinfa, procuratorul a decis ca in Ierusalim trupele s5 nu
poarte niciodatd efigiile imperiale. Era doar o singurd excepfie de la
principiul non-intervenfiei in chestiunile religioase : procuratorul pute.3
sd depunf_S-t g"e_:tlp,glg,{_g1$g1 Acest lucru s-a produs de 8 ori
intre anii 6-41 d.H. \
Autoritatea Sinedriului era recunoscutd de administralia roman6.
Deciziile acestuia aveau putere de lege atdt asupra iudeilor din [ar6 c6t
gi asupra celor din Diasporate. in aceste condilii raporturile dintre
iudei qi romani ar fi putut qi excelente, dar de multe gri acestea erau
tensionate gi caracteriz"ate d,: suspiciune. I)e multe ori procuratorii
lezau sensibilitatea populatiei locale; unii, abuzdnd de puterea lor, au
recurs la m[suri brutale care nu ftceau decAt sd mireascd ura iudeilor
fatra de Roma. Cdt despre iudei, acegtia nu puteau accepta ideea cd fara
Ior poate fi supusi pdgAnilor gi agteptau cu nerlbdare o schimbare
miraculoasd a situaliei.

Coponius (6-9 d.H.), a fost trimis in Iudeea ca procurator pe

cdnd Quirinius devenea legat al Siriei pentru a doua oar6. Quirinius a
primit ordinul sd efectueze un recensdmdnt in provincia care i-a fost

tt TRICOT, Le milieu, p. 89.

58
SCHUREL, History,I, p. 368-370.
'n'|RICOT, Le milieu, p. 90.
 44 Introducere ,n Sturiiul Jt/oului T-esrameni

incredinlatS. Aceastd mdsura a fbst aplicat[ in Iudeea in anii 6-7 d.[{.

Eaa provocat o rascoala condusd de Iuda din Gamala60. I)ar, in ciuda
eroismului zelolilor, migcarea a fost curAnd inabugita cie trupele
romane.
Despre succesorii lui, Marcus Ambibulus (9-12)61 pi Annius
Rufus (12-15)62 nu gtim aproape nimic. in anul i5 d.FL, Tiberiu l-a
numit ca procurator pe Valerius Gratus (ls-26). Acesta a depus trei
arhierei in primii trei ani de guvernare. in anul 18 d.H. l-a nunrit ca
, arhiereu pe Iosif Caiafa, ginerele fostului arhiereu Ana (sau Hanan).
ti CaiafaDespre
va rdmAne in aceastd funclie p6nd in anul 36 d.Il.63
Pon{iu Pilat (Pontius Pilatus, 26-36) gtirn mai multe
lucruri din relat[rile evanghelice ale procesului MAntuitorului, din
scrierile lui losif Flaviu gi ale lui Filon. in toate izvoarele, Pilat apare
ca un om crud, corupt, lipsit cJe sensibilitate qi fEra principii6'. Chiat
de la inceputul mandatului sdu i-a <llbnsat pe iudei introduc6nd in
Ierusalim stindar{gJe ca{g pu(au chipul imparatului, lucru _p-vitat.-dp
procuratorii dinaintea lui. Dupa gase zile de proteste ale iudeilor, care
au sfidat ameninlaiea cu moartea, Pilat a cedat gi a dispus sd fie retrase
toate insemnele imperiale din orap6s. Mai tArziu Ru* a ,gzi1at sd
folosga.sca banii templului pentru construirea unui apeduC.l destinat
. ; . ..
cu apd a Ierusalimului. Mii de evrei au
i tr
l
i; imbunatalirii aproviziondrii
^ -
.l

l,
protestat impotriv4-.aa.pstui proiect eu ocazia sosirii lui Pilat. la
ii.
Ierusalim, probabil cu ocazia unei sSrbdtori. Pilat a ordonat interve.nfi4
armatei gi mulli protestatari au fost ucigi atunci56, in general, se crede
cd aceasti revoltb a fost provocatd de galileenii menlionafi in Lc 13, I -
2. Pilat qi-a ptgfdut postui iq 4nu1..36, fiind acuzat de uciderea"m4!
multor samariteni care s-au"adunat pe Muntele Garizim la chemarea
unui fals mesia67.

m
Iosif FLAVIU, Antichitdyi, XVIII, i, l, Rdzboiul iudaic,ll, viii, l.
u'
IDEM, Antichitdsi, xvlII, ii,2.
62rt r
tDtaem.
u'
* Ibidem,
,,Pilat, zice Filon, era crud t...] ti nu se d6dea inapoi de la nimic. Sub guvernarea
lui nimic nu se putea obline in Iudeea fdrd corupfie; peste tot domnea orgoliul,
aroganla gi insolenfa; larp era jefuita, oprimati gi insultati in tot felul; oamenii erau
trimiqi la moarte fhra a $ juOecali mai inainte; cruzimea implacabili a tiranului nu
ceda niciodat|" (Legatio \d Caium 38; cit. dupd TRICOT, Le milieu, p' 9l).
65
Iosif FLAVIU, Antichitdgi, XVIII, iti,l; Rdzboiul iudaic, II, ix,2-3'
uu
IDEM, Antichitdli, xvII\, iii,2; Rdzboiul iudaic, II, ix,4.
ot
IDEM, Antichitdli, xvllll iv,1-2.
 Iudoisrnul in epoca lloului Testament 45

Nici sub succesorii sdi, Marcellus gi Marullus (36-41) situafia

nu a fost mai bund pentru iudei. in anul 39 d.H., iudeii din Iamnia au
distrus un altar ridicai in oragul lor in cinstea lui Caligula. Furios,
impfrarul*a-'poruncit ca o statuie a sa sd fie amplasatd in templul din
lerusalim. indeplinirea acestui ordin a fost incredinlatd lui Publius
Petronius, legatul Siriei (39-42). Acesta a pornit din Antiohia in
fruntea a trei legiuni pentru a impune iudeilor voinfa impdratului.
AflAnd vestea, o mare mullime de iudei l-au int6mpinat pe Petronius la
Ptol.emais qi l-au rugat stbruitor sd nu indeplineascd ordinul. Dupa
multe zile de negocieri, Petroniu igi retrage trupele qi scrie lui ii
Caligula, explicAridu-i cd a prel-erat retragerea unui rdzboi care ar fi
dus la distrugerea fdrii. Rdspunsul lui Caligula, in care-l amenin{a cu
moartea pe Petroniu pentru neexecutarea ordinelor sale, a ajuns in
"scrisoii
tuma unei alte prin care erd vestit6'"moartea imp[ratului68. ,tlfl
,l
Noul impdrat, Claudiu (41-54) renunlat a la
administrafia r{
procuratoriald gi a dat teritoriul prietenului s6u Agripa I.
in anul 44, dupd moartea lui Agripa, Ctauaiu a numit un nou
procurator, pe Cuspius Fadus (44-46?). Acesta a
primit in
administrare qi regiunile guvernate odinioard de Filip, fiul lui Irod cel
Mare. Situafia politicd continua sd se agraveze. Acliunile zelolilor s-ay
intensificat gi in curAnd aceqtia au ajuns in conflict cu adniiniStialia
romand.be Noul procurator, Tiberius Alexandru (46?-48), un iudeu
apostat, n__e.p.pt eJ..frlqsqfului Filon, i-a rastignit pe Iacov qi pe'Simoii,
nff-tiiiuia dintre conduCbtciiii paffidului zelofilor, Iuda GalileanulT0. in
aceeaqi perioadd a avut loc marea foamete cJe care vorbesc Sf. Luca
(Fapte 11,274A) gi Iosif FlaviuTr. '
Sub urmdtorul procurator, Ventidius Cumanus (48-52), s-au
produs mai multe incidente grave: mai intdi la Ierusalim, unde unul
dintre soldalii garnizoanei i-a insultat pe pelerinii venili sA
sdrbdtoreasc6"-Pa-qtile. in urrna iCestei'ihsulie, iiitiefiul popor a fost
cuprins de mdnie gi a cerut lui Cumanus pedepsirea solclatului" indatd
au inceput gi confruntdrile, iar procuratorul a ordonat trupelor sd

ot FILON, Legatio 30-33 (cf. SCFIURER, /y'israry, p. 394-395): Iosif FLAVIU,

Antichitdli, XVIII, viii,2-9; Rdzboiul iudaic,ll, x, 1-5.
6e
Iosif FLAVIU, Antichitdli, XX, v, l.
to
IDEM, Antichirdyi, XX, v,2
" Ihidem; HARRING"|ON, Introductiorz, p. 589.
 46 Introducere in Studiui IVoului I'esiament

intervind ?n fo4a. Au fost ucigi atunci fbarte mulli iudei72. intr-un

conflict izbucnit intre galileeni gi samariteni, Cumanus a fost de panea
celor din urma, fapt ce a generat replica violenti a zelolilor. Pacea s-a
reinstaurat in regiune in unna intervenliei lui Agripa al Il-lea.
impdratul Claudiu a decis executarea conducdtorilor iamariteni qi
exilarea lui Cumanus.T3
Antonius Felix (52-60), vechi liber-t gi favorit al lui Clauc]iu, s-a
remarcat in administrarea provinciei prin rapacitate gi lipsa de
scrupule. A avut trei so{ii, dintre care ultima, I)russila, era sora lui
Agripa al Il-lea. In timpul guvemdrii lui a fost asasinat fostul arhiereu
Ionatan (54), iar Sf. Pavel a fost incarcerat cloi ani la Cezareea (Fapte
23-24). Reprimarea violent6 a unor miqcdri de tip riresianic gi proasta
administrare a provinciei l-au determinat pe Nero sd-l cheme la Roma
in anul 60.74
Porcius Festus (60-62) era un om onest qi un magistrat p_rudent,
dar a murit la doi ani de la numirea sa in funcfia de procurator/5. El l-a
trimis pe Sf. Pavel la Roma dupa ce acesta a fbcut apel la judecata
cezarului (Fapte 25, 12). Moartea neaEteptatd a lui Festus i-a ldsat
libertate de acliune arhiereului Anna al ll-lea. Sf. Iacov, ,,flatele
Domnului" a fost arestat, judecat gi ucis prin lapid *"'6 .
Situalia din lara Sfen6 continua sd se inr6ut6feasc6. Noul
procurator Albinus (62-64) nu a lbcut nimic pentru a o remedia. La fel
de venal ca gi Felix, el a devenit curAnd un instrument docil in mdinile
arhiereului Anna al Il-lea, cel pe care Sf. Pavel il numise ,,perete
v6.ruit" (Fapte 23,3). in timpul lui zelofii au devenit mai indrdzneli ca
niciodat5. " '
;"' Ultimul procurator, Gessius -Florus (64-66), a fost probabil cel
mai r6u dintre to1i78. Iosif Flaviu'iice dbspre el cd ,,nu se dddea inapoi
de la nici o forma de jaf sau de silnicie"Te. CAnd gi-a dat seama cE

72
in Rdzboiul iudaic, Iosif Flaviuvorbegte de 30.000 de victime (ll, xii, l); inse
dup6 Antichitdli nombrrul morfilor s'a ridicat la 20,000 (XX, v, 3).
73
Iosif FLAVIU, Rdzboiul iudaic,II, xii, 3-7; Antichitdli,XX, vi, 1-3.
7o
SCHUREF', H istory,p. 460-465.
75
Iosif FLAVIU, Rdzboiul iudaic, II, xiv, 1; Antichitdli, XX, viii, 9.
tu
IDEM, Antichitdli XX, ix, l;EUSEBIU DE CEZAREEA, Istoria bisericeascd,ll,
xxiii, l-23, PSB 13, p. 9l-95.
tt IDEM, Rdzboiul iudaic,ll, xiv, l; Antichitdsi,xx, ix, l-5.
t8
cf. SCHURER, History,r,p.470.
7e
Iosif FAVIU, Rdzboiul iudaic I[, xiv,4.