Timpul Patriarhilor Vechiului Testament

I. Avram

Avram este primul din cei trei patriarhi din Tora sau din Vechiul

Testament al creștinismului. De asemenea, el a fost al unsprezecelea patriarh de la Sem, fiul
lui Noe. El a avut trei femei, prin pronia lu Dumnezeu, care prin ele să unească toate cele
trei popoare care se trag din seminţia lui Noe. Astfel, prin Sarra, care era din neamul lui
Sem, se trage seminţia evreilor, adică semiţii. Din Hetoria, care este din neamul lui Iafet, al
doilea fiu al lui Noe, se trag popoarele Asiei şi Europei, adică iafetiţii. Iar din a treia femeie,
Agar slujnica, care este din neamul lui Ham, al treilea fiu al lui Noe, se trage seminţia
agarenilor sau arabilor, numiţi şi hamiţi. Deci, prin cele trei femei, Avram a devenit părinte
al tuturor seminţiilor pământului, adică al semiţilor (evreilor), al iafetiţilor, adică al
creştinilor (indo-europenilor), şi al hamiţilor (arabilor).
Figura lui Avram este prezentă în cele trei religii
monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează
eminenta sfințenie a lui Avram, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în el
prietenul intim al lui YHWH („Cel ce este” în ebraică), cu care Domnul încheie alianță;
creștinismul vede în el atât modelul de credință autentică cât și pilda de caritate prin
excelență; islamismul vede în figura lui Ibrahim (Avram) „campionul monoteismului”, și Al
Halil - prietenul lui Dumnezeu (Allah).
Tradiția iudaică reia datele Vechiul Testament: Avraam este primul și modelul patriarhilor,
slujitorul lui YHWH, prietenul său, adevăratul părinte al lui Israel (ecoul acestei mărturisiri
se regăsește și în Evanghelii: „Pe Avraaam îl avem de tată!”, meritelor lui se datorează
darurile oferite de YHWH. Acestor elemente, Iudaismul adaugă și alte noțiuni, inspirate de
ideiile religioase ale timpului, care de la sublinierea alegerii lui Avraam merg până la a
afirma cu emfază că „lumea a fost creată pentru Abraham” și că de la patriarhul Avraam
Dumnezeu tratează lumea cu indulgență. Hagada (comentariu moral iudaic al Bibliei) a
îmbogățit istoria lui Avraam: născut într-un mediu păgân, înțelege de la sine adevărul
monoteismului, drept care distruge idolii părinților săi, lucru pentru care Nimrod l-a legat și
l-a aruncat într-un cuptor încins, din care, însă, patriarhul a fost eliberat în mod minunat de
către Dumnezeu. În plus, Avraam, tot de unul singur, descoperă și practică toate legile, care,
vor fi date lui Israel mult mai târziu; aduce la Dumnezeu primii prozeliți (neevrei care
aderau la religia iudaică); este cauză de binecuvântare pentru toți cei care intră în legătură
cu el. Acum Avraam, în viața de dincolo, îi primește pe cei răposați, iar pe fiii săi îi
eliberează de Gheenă (cf. Cartea Jubileelor, I, 338-540).

Sitografie: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/patriarhul-avraam-parinte-al-
multor-neamuri; https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam