Școala Gimnzială Bărcănești

Prof: Davila Theodor- Stelian

Naşterea Domnului sau Crăciunul

Sărbătoarea Naşterii Domnului (numită în popor Crăciunul), sărbătorită în fiecare an

la 25 decembrie, ne aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om, pentru
mântuirea noastră.

Naşterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt,
la Buna-Vestire, când Dumnezeu a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei
Maria: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”.

Şi, primind ea graiul îngeresc şi zicând: ,,Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”,
îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în
preacuratul ei pântece. Şi, după nouă luni, s-a dat poruncă de către Cezarul August să se
înscrie toată lumea. Iar Iosif, logodnicul şi păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, s-a suit la
Betleem împreună cu ea, ca să se înscrie.

Şi, de vreme ce Fecioara urma să nască, neaflând loc de găzduire din pricina mulţimii
oamenilor, a intrat într-o peşteră săracă, ce era şi loc de adăpostire turmelor, şi acolo L-a
născut fără stricăciune şi fără durere pe Domnul nostru Iisus Hristos, L-a înfăşat ca pe un
Prunc şi L-a pus în ieslea dobitoacelor pe El, Ziditorul tuturor, Cel ce a venit să ne
mântuiască pe toţi de patimile cele dobitoceşti.

Astfel s-a împlinit prorocia rostită de Miheia, cu peste 400 de ani mai înainte de venirea lui
Hristos în lume: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între
căpeteniile lui Iuda, că din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu
Israel” (Matei 2, 6; Miheia 5, 1).

Tropar Glasul 4

1
Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa
cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te
cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Acestui Prunc au venit să I se închine păstorii vestiţi de îngeri, apoi şi magii de la Răsărit,
aducându-I daruri, ca unui Om şi Dumnezeu. Despre aceşti magi, Scriptura şi Tradiţia ne
spun că se afla, pe vremea lui Moise, în pământul perşilor, un vrăjitor numit Valaam, care a
prezis multe şi a spus şi acestea: „O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va
lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi” (Numerii 24, 17).

Profeţia aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători, iar ei au făcut-o cunoscută şi
înţelepţilor şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi care se
uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi astronomi, când au văzut pe cer
că o stea nu merge precum celelalte stele, de la răsărit la apus, ci de la miazăzi la
miazănoapte, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat.

Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: „«Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce
S-a născut? Că am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui». Şi, auzind,
împăratul Irod s-a tulburat şi, chemând în ascuns pe magi, le-a spus: «Duceţi-vă şi cercetaţi
cu de-amănuntul despre Prunc; dacă Îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin
Lui»”(Matei 2, 1-3, 7-8).

Dar Irod spunea aceasta ca să afle unde este Pruncul şi să-L omoare. Şi au plecat magii de la
Irod, iar steaua minunată pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a coborât şi a stat
deasupra locului unde era Pruncul. Şi, intrând, au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în
genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului, nu s-
au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că magii nu l-au ascultat,
s-a mâniat foarte tare şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în
jos.

Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul şi
pe Mama Lui şi fugi în Egipt (…), fiindcă Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă”. Şi Iosif a
făcut aşa. A luat pe Pruncul Iisus şi pe Maica Domnului şi s-au dus în Egipt (Matei 2, 13-14).

2
Şi aşa, în tirania lui, Irod, vrând să-L găsească şi să-L omoare pe Pruncul Iisus, s-a făcut
ucigaşul a paisprezece mii de prunci nevinovaţi, pe care Biserica îi pomeneşte ca pe cei dintâi
mucenici, pe 29 decembrie.

Pruncul Iisus însă a fost păzit în Egipt până la moartea lui Irod, apoi, prin îndemn de la înger,
Iosif s-a întors în pământul lui Israel, dar a mers să locuiască în Nazaret. Acestui Prunc venit
spre mântuirea noastră, lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, să ne închinăm şi noi şi să-I
aducem ca dar viaţa noastră trăită după sfintele Lui porunci.

Semnificația bradului de Crăciun

Se spune despre brad că este un pom al vieții datorită faptului că el rămâne verde tot
timpul, simbolizându-l, astfel, pe Hristos, veșnic viu.
Despre obiceiul bradului de Crăciun nu se știe exact de unde a luat naștere. Se bănuiește că
pomul de Crăciun ar fi apărut pentru prima dată la popoarele germanice, iar cu timpul acest
obicei a intrat și în tradiția creștină.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de
Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție.
Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a
trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala,
bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se așeze o stea, simbol al
stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc
și duce la îndeplinire dorințele.

Rolul colindelor în perioada Sărbătorilor de iarnă

Veche tradiţie la români, colindatul dă mărturie despre felul cum înţelepciunea

populară a ştiut să vestească, prin versuri, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Colindele
româneşti sunt încărcate de frumuseţe şi duioşie, dar au, totodată, şi un puternic mesaj
teologic. Prin vechimea lor, ele sunt un tezaur valoros al culturii şi spiritualităţii româneşti.

3
Perioada pregătitoare Sărbătorii Naşterii Domnului este marcată de cântatul colindelor, ca
modalitate de a vesti Întruparea Mântuitorului.
Colindele prin care se vesteşte Naşterea Domnului în ajunul zilei de 25 decembrie sunt de
inspiraţie biblică. Prin versurile imnurilor dedicate Crăciunului se reconstruiesc imagini din
Sfânta Scriptură sau aspecte surprinse în icoane.

Primele colinde au apărut cinci secole mai târziu de la naşterea lui Hristos. Forma iniţială a
acestora este întâlnită în Roma, acolo unde erau cunoscute şi cântate în timpul festivalurilor
sau în timpul unor procesiuni.

Istoricii consideră că forma actuală, de imnuri dedicate Crăciunului sau Paştelui, s-a conturat
în perioada contemporană.

Dacă în Roma secolului al V-lea colindele erau un ritual prin care se făceau urări de fertilitate
şi belşug, în prezent, în spaţiul creştin ele au rolul de a anunţa Naşterea lui Mesia.

Cuvântul „colind” provine din latinescul „Calendae Ianuarii”, denumire pe care o aveau
sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belşug pentru
noul an. Tot atunci se împărţeau şi daruri celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit şi astăzi.

Potrivit tradiţiei, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu curat, numit
colindeţ. Românii sărbătoreau prin „Calendae” Naşterea Soarelui, iar în colindele lor
dansabile se vorbea despre astrul ceresc. Istoricii sunt de părere că inclusiv în prezent, prin
obiceiul de a împărţi colaci şi nuci colindătorilor, se fac trimiteri la simbolul cercului, al
perfecţiunii.

Naşterea Soarelui era vestită timp de şase zile de un grup de de bărbaţi care mergea din casă
în casă şi colinda aşezându-se în forma unui cerc. În prezent, cu colindul merg copiii şi
tinerii, iar în unele zone, după apusul soarelui, anunţă naşterea lui Iisus chiar şi adulţii.

Colindele creştin-ortodoxe ilustrează aspecte din viaţa Mântuitorului pe pământ. Unele

vorbesc despre bucuria naşterii, altele despre evenimentele triste care, potrivit Bibliei, s-au
derulat după naşterea lui Iisus, cum ar fi uciderea celor 14.000 de prunci de către regele Irod.

4
Îngerii vestesc

În ținutul din jurul Betleemului se aflau în acea noapte păstori care stăteau pe câmp cu
turmele lor. Ei își păzeau oile de numeroasele animale sălbatice ce dădeau târcoale în
întuneric.
Dintr-o dată, noapte adâncă din jurul lor a fost luminată de slava lui Dumnezeu și un înger al
Său a venit lângă ei. Văzându-l, păstorii s-au înfricoșat, însă îngerul i-a liniștit și le-a
propovăduit despre nașterea Mântuitorului.
Păstorii au putut vedea alături de îngerul care le vorbise, o mulți de alți îngeri.
După ce îngerii au plecat, păstorii, încă foarte uimiți, și-au propus să meargă să vadă nașterea
Mântuitorului.
Când au ajuns la Betleem, i-au găsit pe Maria și Iosif și-au văzut cu ochii lor pruncul culcat
în iesle, întocmai cum le spusese îngerul. Păstorii au povestit totul Mariei și lui Iosif,
explicând plini de însuflețire ce îi adusese la ei.  Maria a primit cu bucurie cuvintele lor și le-
a păstrat cu smerenie în inima ei.

Cei trei Magi de la Răsărit

Dumnezeu a descoperit taina nașterii lui Iisus și unui grup mici de oameni, care nu erau
săraci și disprețuiți ca păstorii. Erau înțelepți din părțile Persiei, oameni bogați și importanți,
care se ocupau cu studierea astrelor.
Într-una din acele nopți, au fost foarte impresionați să descopere pe cer o stea nouă și
strălucitoare. Erau siguri că ea anunța un eveniment deosebit, nașterea unui rege. Au fost cu
toții de acord să urmeze calea stelei pentru a-L găsi pe rege.
Când au intrat în Israel, au știut că ajunseseră aproape de capătul drumului lor, pentru că
steaua călăuzitoare nu se mai vedea pe cer. Ajunși în Israel, cei 3 Magi au început să întrebe
în stânga și în dreapta unde se află noul Rege al iudeilor. Aceste întrebări au ajuns și la
urechile lui Irod cel Mare care i-a chemat pe cei 3 Magi la palat. Aici, Irod cel Mare le-a spus
acestora să meargă să Îl caute și când Îl vor găsi să-i dea de veste mințindu-i că dorește să îi
aducă și el omagiile sale.
După ce au plecat de la palat, steaua li s-a arătat din nou și au continuat drumul până la
staulul unde se aflau Maria și Iosif împreună cu pruncul Iisus Hristos. Cei 3 Magi au

5
îngenuncheat în fața Sa și s-au închinat Lui, apoi I-au oferit daruri precum aur, tămâie și
smirnă.
În acea seară, în timp ce dormeau, celor 3 Magi li s-a arătat în vis care sunt adevăratele
intenții ale lui Irod cel Mare iar a două zi aceștia au plecat pe altă cale în țara lor.
Legătura dintre nașterea Domnului și Moș Crăciun
Există o legendă potrivit căreia staulul unde au stat Iosif și Maria împreună cu Iisus aparține,
de fapt, lui Moș Crăciun.
Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să nască, a bătut mai întâi la
poarta lui Moş Ajun. Acesta fiind un om sărac, a trimis-o la fratele său mai bogat, Moş
Crăciun.
Soția acestuia, Crăciunița a primit-o în iesle pe Fecioara Maria, care l-a născut pe Iisus, în
fân, printre animale.
Se spune ca Hristos s-a născut pe data de 25, deși nu se știe luna exactă. A fost aleasă luna
decembrie pentru că atunci aveau loc sărbătorile păgâne.
Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei. Este o bună ocazie când se reunesc părinți,
copii și nepoți. Cu alte cuvinte, Crăciunul este momentul care unește familiile.
Se colindă casele pentru un an mai bun, se pregătesc mâncăruri tradiționale și se împodobește
bradul, sub care copiii aşteaptă darurile Moşului.
După ce îngerii au plecat, păstorii, încă foarte uimiți, și-au propus să meargă să vadă nașterea
Mântuitorului.
Când au ajuns la Betleem, i-au găsit pe Maria și Iosif și-au văzut cu ochii lor pruncul culcat
în iesle, întocmai cum le spusese îngerul. Păstorii au povestit totul Mariei și lui Iosif,
explicând plini de însuflețire ce îi adusese la ei.  Maria a primit cu bucurie cuvintele lor și le-
a păstrat cu smerenie în inima ei.

Cei trei Magi de la Răsărit

Dumnezeu a descoperit taina nașterii lui Iisus și unui grup mici de oameni, care nu erau
săraci și disprețuiți ca păstorii. Erau înțelepți din părțile Persiei, oameni bogați și importanți,
care se ocupau cu studierea astrelor.
Într-una din acele nopți, au fost foarte impresionați să descopere pe cer o stea nouă și
strălucitoare. Erau siguri că ea anunța un eveniment deosebit, nașterea unui rege. Au fost cu
toții de acord să urmeze calea stelei pentru a-L găsi pe rege.

6
Când au intrat în Israel, au știut că ajunseseră aproape de capătul drumului lor, pentru că
steaua călăuzitoare nu se mai vedea pe cer. Ajunși în Israel, cei 3 Magi au început să întrebe
în stânga și în dreapta unde se află noul Rege al iudeilor. Aceste întrebări au ajuns și la
urechile lui Irod cel Mare care i-a chemat pe cei 3 Magi la palat. Aici, Irod cel Mare le-a spus
acestora să meargă să Îl caute și când Îl vor găsi să-i dea de veste mințindu-i că dorește să îi
aducă și el omagiile sale.
După ce au plecat de la palat, steaua li s-a arătat din nou și au continuat drumul până la
staulul unde se aflau Maria și Iosif împreună cu pruncul Iisus Hristos. Cei 3 Magi au
îngenuncheat în fața Sa și s-au închinat Lui, apoi I-au oferit daruri precum aur, tămâie și
smirnă.
În acea seară, în timp ce dormeau, celor 3 Magi li s-a arătat în vis care sunt adevăratele
intenții ale lui Irod cel Mare iar a două zi aceștia au plecat pe altă cale în țara lor.
Legătura dintre nașterea Domnului și Moș Crăciun
Există o legendă potrivit căreia staulul unde au stat Iosif și Maria împreună cu Iisus aparține,
de fapt, lui Moș Crăciun.
Se spune că Maica Domnului, atunci când i-a venit vremea să nască, a bătut mai întâi la
poarta lui Moş Ajun. Acesta fiind un om sărac, a trimis-o la fratele său mai bogat, Moş
Crăciun.
Soția acestuia, Crăciunița a primit-o în iesle pe Fecioara Maria, care l-a născut pe Iisus, în
fân, printre animale.
Se spune ca Hristos s-a născut pe data de 25, deși nu se știe luna exactă. A fost aleasă luna
decembrie pentru că atunci aveau loc sărbătorile păgâne.
Crăciunul mai este numit și sărbătoarea familiei. Este o bună ocazie când se reunesc
părinți, copii și nepoți. Cu alte cuvinte, Crăciunul este momentul care unește familiile.
Se colindă casele pentru un an mai bun, se pregătesc mâncăruri tradiționale și se împodobește
bradul, sub care copiii aşteaptă darurile Moşului.