SIMBOLISMELE SFINTEI ȘI DUMNEZEIEȘTII LITURGHII

PROIECT LA LITURGICĂ ȘI TIPIC, CLASA A X-A A, SEMINARUL TEOLOGIC ORTODOX

„NIFON MITROPOLITUL” DIN BUCUREȘTI, PREOT PROFESOR DOCTOR IONUȚ
BĂRBULESCU, ELEV: OATU MARIAN.
SFÂNTA LITURGHIE-GENERALITĂȚI: În Biserica Ortodoxă există 3 Sfinte Liturghii:
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur (Liturghia uzuală a Bisericii, care se săvârșește de cele mai multe ori în
cursul Anului Bisericesc), Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (se oficiază de 10 ori pe an: de ziua Sfântului
Vasile, în Ajunul Botezului Domnului, în primele 5 duminici ale Postului Mare, în Joia și Sâmbăta Mare și în
Ajunul Nașterii Domnului) și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite sau a Sfântului Grigorie cel Mare (se
săvârșește în zilele de rând ale Postului Mare, din prima miercuri din Post până în Sfânta și Marea Miercuri). Mai
există și Liturghia Sfântului Iacov, care se săvârșește o dată pe an la Ierusalim, de ziua Sfântului Apostol Iacov
(23 octombrie)
La mănăstiri și catedrale, Sfânta Liturghie se oficiază zilnic, iar în bisericile parohiale numai în sâmbetele,
duminicile și sărbătorile din cursul anului.
Există și zile aliturgice, în care nu se săvârșește nicio Sfântă Liturghie: miercurea și vinerea din săptămâna
brânzei (nu se face Liturghie, deoarece la mănăstiri se ajunează complet în aceste zile), lunea și marțea din prima
săptămână a Postului Mare (în aceste zile, monahii ajunează până la Ceasul IX sau până la Vecernie), Sfânta și
Marea Vineri (în această zi Mântuitorul S-a jertfit pe Cruce, fapt pentru care monahii sunt obligați să ajuneze
complet) și vinerile dinaintea sărbătorilor Nașterii și Botezului Domnului, în timpul când ele cad duminica sau
lunea.
Sfânta Liturghie poate fi săvârșită o singură dată în zi pe același altar, iar nu de mai multe ori.
Liturghia începe în jurul Ceasului al III-lea (ora 9 dimineața), excepție de la această regulă făcând-se în noaptea
Învierii (când Liturghia se săvârșește imediat după Utrenie, în a doua parte a nopții, adică în jurul orei 2
dimineața) și la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, care se oficiază unită cu Vecernia (în ultima vreme,
Liturghia Darurilor se săvârșește mai mult dimineața).
Pentru Liturghie avem nevoie de Antimis, veșminte preoțești, sfinte vase și acoperăminte, prescuri, vin curat (din
struguri) și apă, cărțile de slujbă necesare (pentru preoți și diaconi: Liturghier și Sfânta Evanghelie, iar pentru
cântăreți: Apostol, Octoih mic sau Catavasier, Cântările Sfintei Liturghii și Mineiul) și lumânări aprinse.
Pentru a săvârși Liturghia, clericii trebuie să respecte mai multe reguli, care sunt trecute la sfârșitul Liturgherului.
A.) PROSCOMIDIA:

1. Spălarea mâinilor preotului-semnifică curăția

trupească și sufletească a liturghisitorului cerută
înainte de a sluji (în timpul spălării mâinilor, preotul
rostește psalmul 25, 6-12);
2. Agnețul- îl reprezintă pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu;
3. Proscomidiarul-semnifică locul Nașterii Domnului și locul
Răstignirii Domnului;
4. Scoaterea Agnețului-străpungerea crucișă și împungerea
lui semnifică jertfa sângeroasă a Mântuitorului;
5. Steluța-este simbolul stelei care i-a călăuzit pe magi la locul
Nașterii Domnului;
6. Acoperămintele (Pocrovețele)-simbolizeează
scutecele Domnului
-Acoperămintele Sfântului
Disc și ale Sfântului Potir închipuiesc giulgiul și mahrama cu care
a fost pus trupul Mântuitorului în mormânt
-Acoperământul Mare
(Sfântul Aer)-este piatra care a prăvălit mormântul Domnului;
7. Amestecul de vin și apă-sunt sângele și apa care au
curs din coasta lui Hristos;
8. Mirida pentru Maica Domnului-arată șederea
Fecioarei de-a dreapta Fiului ei;
9. Cele 9 miride pentru sfinți-semnifică cele 9 cete de sfinți, ce alcătuiesc Biserica triumfătoare
10. Miridele pentru vii și adormiți-reprezintă pe membrii Bisericii luptătoare
11. Tămâierea Darurilor-semnifică tămâia și smirna adusă de magi
12. Acoperirea Darurilor-simbolizează vremea necunoscută a vieții Mântuitorului, înainte de ieșirea la
propovăduire
13. Copia-este lancea cu care a fost împuns Hristos în coastă
14. Potirul-este paharul de la Cina cea de taină și vasul cu oțet și fiere, din care a fost adăpat Cel Răstignit
15. Discul-este ieslea Nașterii Domnului și năsălia pe care Iosif și Nicodim au așezat trupul Domnului
16. Buretele-este buretele cu fiere și oțet cu care a fost adăpat Hristos pe Cruce
17. Cădirea (fumul tămâiei) de la sfârșitul Proscomidiei- reprezintă aromatele cu care a fost
îmbălsămat trupul Domnului.
B.) Liturghia catehumenilor (a celor
chemați)
I) Începutul Liturghiei până la vohodul mic:
1. Vremea începerii Sfintei Liturghii-semnifică
timpul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și al
întrupării lui Hristos;
2. Binecuvântarea mare-reprezintă preamărirea
Împărăției lui Dumnezeu;
3. Facerea semnului Sfintei Cruci cu Evanghelia
peste Sfântul Antimis- arată că slujba se face întru
pomenirea jerfei Mântuitorului Hristos pe Cruce;
4. Ușile împărătești și dvera deschise:
-ușile împărătești sunt deschise, deoarece slujba care
începe reprezintă începutul revelației depline a
mântuirii, prin venirea în lume a Mântuitorului;
-dvera rămâne deschisă, iar ușile se închid, ceea ce
înseamnă că taina întrupării și Nașterii lui Hristos
rămân un mister pentru oameni;
5. Antifoanele-reprezintă vremea de dinainte de Sfântul
Ioan Botezătorul, când încă era nevoie de profeți;
6. Fericirile-reprezintă începutul lucrării publice a lui
Iisus Hristos;
7. Deschiderea ușilor împărătești-simbolizează
faptul că Hristos Se descoperă și celor care nu Îl cunoscuseră
până acum
II) Vohodul mic:
1. Ieșirea slujitorilor cu Sfânta Evanghelie-
simbolizează Arătarea (Epifania) Domnului
înaintea lumii, prin Botezul în râul Iordan
și prin începerea propovăduirii;
2. Sfânta Evanghelie-îl simbolizează pe
Hristos Însuși
-preotul și credincioșii se
închină înaintea ei, ca înaintea Mântuitorului
Hristos, cântând „Veniți să ne închinăm...”;
-preotul o sărută ca și
cum ar săruta mâna sau picioarele lui Iisus
Hristos;
3. Luminile-simbolizează lumina adusă de
Hristos, prin cuvântul evanghelic;
-purtătorii de lumină îl închipuie
pe Sfântul Ioan Botezătorul, care a pregătit
venirea Domnului;
4. Cuvintele „Înțelepciune, drepți!”-
simbolizează faptul că, cuvântul evanghelic este
înțelepciunea cea adevărată, și că trebuie să Îl
întâmpinăm pe Hristos în picioare, nu stând în
genunchi.
III) Trisaghionul liturgic-reprezintă unirea Bisericii triumfătoare cu Biserica
luptătoare, adică unirea centrului cu pământul, prin venirea în lume a Mântuitorului Iisus
Hristos.
IV) Lecturile biblice:
a. Apostolul- simbolizează trimiterea Apostolilor la propovăduire;
b. Cădirea din timpul Apostolului-îi simbolizează pe Apostoli și învățătura
dumnezeiască răspândită de ei în întreaga Biserică;
c. Evanghelia-reprezintă deplina arătare a lui Hristos înaintea lumii, prin propovăduirea
învățăturii mântuitoare.
V) Partea finală:
1. Desfacerea Sfântului Antimis-închipuie săparea și
pregătirea mormântului lui Iosif din Arimateea, în care acesta va
pune trupul lui Hristos;
2. Strângerea miridelor de pe Antimis la cuvintele „Să-i
unească pe dânșii...”-reprezintă unirea catehumenilor cu
Biserica;
3. Semnul Crucii făcut cu buretele pe Antimis-acest lucru
se face la ecfonisul „Ca și aceștia...” și reprezintă pecetluirea și
binecuvântarea mormântului Mântuitorului Iisus Hristos;
4. Ieșirea catehumenilor la ecfonisul „Cei chemați
ieșiți...”-închipuie vremea Apocalipsei, când drepții vor fi
despărțiți de păcătoși și va avea loc Judecata de apoi;
5. Închiderea ușilor împărătești după Evanghelie și
tragerea dverei- reprezintă o amintire a vremii când ușile
bisericii erau închise, după ieșirea celor chemați, pentru a-i opri
de la vederea jerfei liturgice, deoarece erau încă neinițiați;
-mai poate simboliza sfârșitul lucrurilor
pământești și intrarea drepților la cina lui Hristos, după judecată.
C) Liturghia credincioșilor:
I) Partea introductivă:
1. Imnul heruvimic- îi închipuim pe heruvimi, care Îl
primesc pe Împăratul tuturor, Care va apărea înaintea
noastră sub forma Cinstitelor Daruri;
2. Cădirea mică de la Heruvic-biserica este înmiresmată,
în cinstea Darurilor care vor fi purtate în mijlocul
credincioșilor;
II) Vohodul mare-închipuie ultimul drum al lui Hristos din
Betania în Ierusalim, intrarea triumfală în cetatea Ierusalimului
sau alaiul funebru de la Răstignirea la punerea în mormânt a
trupului Domnului
3. Proscomidiarul-acum semnifică locul Răstignirii
2. Sfântul Disc-năsălia pe care a fost pus trupul Domnului
3. Pomenirile-închipuiesc rugămintea tâlharului Dismas de
pe cruce, de a fi pomenit de Mântuitorul în Împărăția Sa
4. Sfântul Antimis-semnifică mormântul lui Hristos
-punerea Darurilor pe el reprezintă punerea
Domnului în mormânt
5. Acoperământul Discului-simbolizează mahrama care a
fost pusă pe fața lui Iisus
6. Acoperământul Potirului-este giulgiul în care a fost
înfășurat trupul Domnului Iisus Hristos
7. Acoperământul mare (Sfântul Aer)-este piatra de la
ușa mormântului
8. Cădirea Darurilor-reprezintă aromatele cu care a fost uns
trupul Domnului și miresmele aduse de femeile mironosițe;
9. Steluța-este pecetea pusă pe piatra mormântului;
10. Închiderea ușilor împărătești-simbolizează Pogorârea
Mântuitorului la iad;
11. Închiderea dverei-semnifică întărirea mormântului cu
straja romană cerută de mai-marii iudeilor;
III) Partea pregătitoare săvârșirii Jertfei:
1. Cuvintele „Ușile, ușile...”-ne îndeamnă să ascultăm cu
luare aminte Crezul;
2. Deschiderea dverei-închipuie fuga străjerilor din preajma
mormântului, la cutremurul dinaintea Învierii;
3. Rostirea Crezului-semnifică mărturisirea adevăratei
credințe;
4. Ridicarea și clătinarea Aerului deasupra
Darurilor-închipuie cutremurul care a avut loc înainte de
Înviere și deschiderea mormântului prin ridicare pietrei de
deasupra lui.
IV) Momentul central al Sfintei Liturghii:
săvârșirea jerfei (sfințirea Darurilor):
1. „Să stăm bine...”-reprezintă începutul aducerii Jertfei;
2. „Mila păcii..”-aceste cuvinte semnifică elementele sau
darurile spirituale: mila, pacea și jerfa de laudă (cântarea);
3. Atingerea steluței de cele 4 colțuri ale Discului
la ecfonisul „Cântarea de biruință...”-închipuie
cântarea celor 4 vietăți din vedenia Sfântului Evanghelist Ioan,
iar ridicarea steluței de pe disc și punerea ei deoparte
simbolizează ruperea peceții de pe piatra mormântului
Domnului, la venirea îngerului în mormânt, înainte de Înviere;
4. Ridicarea Cinstitelor Daruri în timpul
ecfonisului „Ale Tale dintru ale Tale...”-închipuie
ofranda pe care o aduce Hristos Tatălui la Cina cea de taină;
5. Epicleza-preotul cere ca Duhul Sfânt să se pogoare și
să prefacă Cinstitele Daruri în Trupul și Sângele Domnului
-după prefacere, preotul citește rugăciunea de
mijlocire generală numită diptice.
6. Deschiderea dverei la ecfonisul pentru pomenirea Născătoarei de
Dumnezeu („Mai ales pentru Preasfânta...”)-semnifică deschiderea cerurilor și
a milostivirii Domnului față de noi, iar cădirea de atunci se face în cinstea Sfintelor Daruri și a
Maicii Domnului.
V) Săvârșirea Tainei (Împărtășirea):
1. Rostirea Rugăciunii Domnești („Tatăl nostru...”)- prin rostirea acestei rugăciuni
spunem că suntem pregătiți și suntem vrednici să fim fii ai Domnului, să Îl chemăm pe
Tatăl și să Îi cerem să ne dăruiască și nouă pâinea cea cerească, Trupul lui Hristos;
2. Înălțarea Sfântului Trup deasupra Discului înainte de frângerea lui-simbolizează
ridicarea Domnului pe Cruce sau chiar Învierea Domnului

3. Cuvintele „Sfintele Sfinților”-simbolizează faptul că Sfintele Daruri se dau celor sfinți, adică celor
care s-au pregătit să le primească
4. „Unul Sfânt, unul Domn: Iisus Hristos...”-prin aceste cuvinte, credincioșii recunosc că nu sunt
vrednici să se numească sfinți
5. Frângerea Sfântului Agneț în patru:
-semnifică răstignirea și moartea Mântuitorului pe Cruce;
-semnifică și frângerea pâinii de la Cina cea de taină;
-după frângere, și după așezarea părților pe disc, se pune în potir partea
cu inscripția IS, în care s-a făcut împungerea; reunirea Sfântului Trup cu
Sfântul Sânge simbolizează Învierea Domnului.
6. Căldura-este apa caldă binecuvântată pe care preotul o toarnă în
potir;
-simbolizează apa care a curs cu sângele, din coasta
Mântuitorului;
-simbolizează și căldura Duhului Sfânt;
-turnarea căldurii semnifică Învierea sau Pogorârea Duhului
Sfânt la Cincizecime.
7. Turnarea în potir a părților NI și KA (destinate
împărtășirii credincioșilor)-simbolizează Învierea Domnului.
8. Turnarea în potir a miridelor pentru vii și adormiți-
semnifică unirea permanentă a membrilor Bisericii triumfătoare și a
Bisericii luptătoare, cu Iisus Hristos.
9. Înălțarea Sfântului Potir și arătarea lui credincioșilor, la
cuvintele „Cu frică de Dumnezeu...” și la „Mântuiește
Dumnezeule, poporul Tău...”-simbolizează arătările Domnului de după
Învierea Sa.
VI) Partea finală a Liturghiei:
1. Tămâierea Sfintelor Daruri înainte de ducerea lor la
Proscomidiar-simbolizează harul Duhului Sfânt, dat Apostolilor după
Înviere.
2. Ultima înălțare a Potirului înaintea credincioșilor la cuvintele
„Totdeauna acum și pururea...”-semnifică ultima arătare a
Domnului înaintea ucenicilor, și binecuvâtarea lor de către Hristos pe
Muntele Măslinilor, înainte de Înălțare.
3. Ducerea și depunerea Sfintelor Daruri la Proscomidiar-
simbolizează Înălțarea Domnului.
4. Ultima cădire a Sfintelor Daruri-semnifică răspândirea învățăturii
Domnului la toată lumea, iar după alții semnifică norul în care Domnul S-
a înălțat la cer.
5. Împărțirea Anafurei-simbolizează rămânerea Maicii Domnului în
mijlocul creștinilor de la Înălțarea Domnului până la Adormirea ei
6. Potrivirea Sfintelor-preînchipuie gustarea fericirii depline pe care o va
da Domnul la cină, în Împărăția Sa.
• „Cu fiecare Sfântă Liturghie, înaintăm către Împărăţia
veşnică a Preasfintei Treimi!” (Pr. Acad. Prof. Dr. Dumitru
Stăniloae-1903-1993).
• „În Sfânta Liturghie ne dăruim lui Dumnezeu pe noi
înşine, viaţa noastră şi întreaga lume, răspunzând astfel
dorinţei de comuniune, de împărtăşire a lui Hristos cu
noi”(†Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române-
1915-2007).
• „În starea asta în care ne aflăm acum, când Biserica
mijlocește pentru cei din Cer și pentru cei din iad, este o
mare fericire, câtă vreme Sfânta Biserică
are Liturghia”(Arhimandritul Cleopa Ilie-1912-1998).
• „Jertfa iubirii a mântuit lumea! Jertfa liturgică este cea mai
mare jertfă a iubirii lui Dumnezeu pentru noi, care ni s-a
oferit în dar”(Arhimandritul Ioanichie Bălan-1930-2007).
• „Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu deja venită
pe pământ!”(†Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului,
Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Albei,
Crișanei și Maramureșului-1921-2011).
BIBLIOGRAFIE:
BRANIȘTE, Pr. Prof. Dr. Ene, Liturgica specială, Ediția a IV-a, retipărită cu
binecuvântarea Înaltpreasfințitului Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, București,
Lumea Credinței, 2005, pp. 242-264.
Tipic bisericesc, tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea
Preafericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1976, pp. 67-73.