Revelaţia –este acţiunea prin
spre deosebire de cea naturală, revelaţia
onstituie o revelaţie naturală şi
vedere al cunoaşterii. Ambele
mprimate de o raţionalitate, iar
otat în plus cu raţiune capabilă
entă a raţionalităţii cosmosului
şi a propriei sale naturi
REVELAȚIA PE CALE
NATURALĂ
//www.youtube.com/watch
?v=kkGeOWYOFoA)
naturală singură nu este
deoarece nu dovedește
aracterul personal al lui
ezeu, existând pericolul
panteism sau deism. Ea
completată cu Revelația
ală, în care Dumnezeu,
, i se adresează în mod
direct omului
care Dumnezeu descoperă
oamenilor voinţa şi planurile Sale
în legătură cu lumea şi cu
oamenii
Posibilitatea Revelației este dată
de faptul că, omul fiind creat
după chipul lui Dumnezeu este
capabil să primească conținutul
Revelației divine.
DUMNEZEU SE DESCOPERĂ OAMENILOR
(Evanghelia după Ioan XVII,3) -
( Ambele testamente sunt normative, dar cea mai mare valoare o
) are Noul Testament, pentru că el cuprinde revelaţia făcută de
Dar Dumnezeu s-a făcut şi se va
face cunoscut oamenilor şi prin
minuni şi profeţii.
REVELAȚIA PE CALE SUPRANATURALĂ sau POZITIVĂ
REVELAȚIA PE CALE
SUPRANATURALĂ sau POZITIVĂ
(https://www.youtube.com/watch?v=Jz-
0q7LEXBA)
Raportul între Scriptură, Tradiţie şi Biserică
supranaturală este acceptată de om prin credinţă.
o completează pe cea naturală
culminează în persoana Mântuitorului Hristos.
spre deosebire de cea naturală, revelaţia
supranaturală
SFÂNTA SCRIPTURĂ - BIBLIA este acceptată deom prin credinţă.
Este colecţia de cărţi sfinte scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt.
Din această cauză i s-a mai spusşi „Cuvântul lui Dumnezeu".
NOUL TESTAMENT - LEGEA NOUĂ - 27 de cărți canonice sau
inspirate
Are două părți
CĂILE DE TRANSMITERE
A REVELEȚIEI
VECHIUL TESTAMENT - LEGEA VECHE - 39 de cărți canonice
sau inspirate la care se adaugă alte 13 cărţi sau fragmente
SUPRANATURALE necanonice, neinspirate, dar bune de citit (adică nici lipsite cu
totul de autoritate, dar nici cu autoritate deplină).
însuşi Fiul lui Dumnezeu şi transmisă de Sfinţii Apostoli
Ispiraţia nu trebuie înţeleasă în mod verbal (adică autorului i s-ar fi dictat
cuvânt cu cuvânt), aşacum au crezut unii scriitori şi părinţi bisericeşti sau
cum cred astăzi neoprotestanţii, ci numaiconţinutul de idei al revelaţiei, fără
Sfânta Scriptură este scrisă sub inspirația Duhului Sfânt ca aceasta să anuleze personalitatea autorulu
Biserica Ortodoxă recomandă citirea de cătrefiecare credincios,
fără ca aceasta să însemne că fiecare credincios poate să o
Citirea şi tâlcuirea Sfintei Scripturi tâlcuiască dupăpriceperea sa
(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=62&cap=3)
Prin tradiţie se înţelege totalitatea adevărurilor revelate care nu au fost
cuprinseîn Sfânta Scriptură, ci au fost predate prin viu grai de către
Mântuitorul si de Sfinţii Apostoli,fiind apoi consemnate şi păstrate de
către Biserică până în zilele noastre
b) aspectul dinamic, în care ea dezvoltă, după necesităţi, tradiţia
SFÂNTA TRADIȚIE - În Sfânta Tradiţie se deosebesc două aspecte
apostolică, ca răspuns la problemele fiecărei epoci.
PREDANIA
a) aspectul statornic, în care Biserica recunoaşte fondul tradiţiei apostolice,
preluate de ea;
1. Simbolurile de credinţă: cel apostolic, niceoconstantinopolitan şi- cel atanasian;
2. Cele 85 de canoane apostolice;
Conţinutul Sfintei Tradiţii, adică al tradiţiei apostolice, a fost fixat
de Biserică în 8 izvoare 3. Definiţiile dogmatice ale celor şapte sinoade ecumenice şi ale
celor nouă sinoade particulare aprobate de Sinodul VI Trulah;
4. Mărturisirile de credinţă ale martirilor;
Biserica explică Scriptura în conţinutul ei autentic
prin tradiţia apostolică. Scriptura n-ar fi pututexista 5. Definiţiile dogmatice împotriva ereziilor;
fără Biserică.Biserica se mişcă în interiorul
revelaţiei, deci al Scripturii şi Tradiţiei, iar Tradiţia e 6. Scrierile Sfinţilor Părinţi;
vie îninteriorul Bisericii.
7. Cărţile de slujbă;

8. Mărturiile istorice şi arheologice