Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

Scara sfântului ioan scãrarul

Sãptãmâna 14 - 20.Iii.2010
Al 216-lea cuvânt

cuvânt spre folos

"|ntru |mp`r`]ia Ta c#nd vei veni, pomene[te-ne pe noi, Doamne.
Ferici]i cei s`raci cu duhul, c` a acelora este |mp`r`]ia Cerurilor.
Ferici]i cei ce pl#ng, c` aceia se vor m#ng#ia.
Ferici]i cei bl#nzi, c` aceia vor mo[teni p`m#ntul.
Ferici]i cei ce fl`m#nzesc [i \nseteaz` de dreptate, c` aceia se vor s`tura.
Ferici]i cei milostivi, c` aceia se vor milui.
Ferici]i cei cura]i cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Ferici]i f`c`torii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Ferici]i cei prigoni]i pentru dreptate, ca a lor este \mp`r`]ia cerurilor.
Ferici]i ve]i fi voi c#nd va vor oc`r\ [i va vor prigoni [i vor zice tot cuv#ntul r`u
\mpotriva voastr`, min]ind din pricina Mea.
Bucura]i-v` [i v` veseli]i, c` plata voastr` mult` este \n ceruri."
nr. 216 Cuvânt spre folos pagina 2

Duminica a patra din post

(a Sf#ntului Ioan Sc`rarul)

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist marcu (ix, 17-32)
17. {i I-a r`spuns Lui unul din mul]ime:
|nv`]`torule, am adus la Tine pe fiul
meu, care are duh mut.
18. {i oriunde-l apuc`, \l arunc` la
p`m#nt [i face spume la gur` [i
scr#[ne[te din din]i [i \n]epene[te. {i
am zis ucenicilor T`i s`-l alunge, dar ei
n-au putut.
19. Iar El, r`spunz#nd lor, a zis: O,
neam necredincios, p#n` c#nd voi fi cu
voi? P#n` c#nd v` voi r`bda pe voi?
Aduce]i-l la Mine.
20. {i l-au adus la El. {i v`z#ndu-L pe
Iisus, duhul \ndat` a zguduit pe copil,
[i, c`z#nd la p`m#nt, se zv#rcolea
spumeg#nd.
21. {i l-a \ntrebat pe tat`l lui: C#t`
vreme este de c#nd i-a venit aceasta?
Iar el a r`spuns: din pruncie.
22. {i de multe ori l-a aruncat [i \n foc [i
\n ap` ca s`-l piard`. Dar de po]i ceva,
ajut`-ne, fiindu-}i mil` de noi.
23. Iar Iisus i-a zis: De po]i crede, toate
sunt cu putin]` celui ce crede.
24. {i \ndat` strig#nd tat`l copilului, a
zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajut`
necredin]ei mele.
25. Iar Iisus, v`z#nd c` mul]imea d`
n`val`, a certat duhul cel necurat,
zic#ndu-i: Duh mut [i surd, Eu \]i
poruncesc: Ie[i din el [i s` nu mai intri
\n el!
26. {i r`cnind [i zguduindu-l cu putere,
duhul a ie[it; iar copilul a r`mas ca
mort, \nc#t mul]i ziceau c` a murit.
27. Dar Iisus, apuc#ndu-l de m#n`, l-a
ridicat, [i el s-a sculat \n picioare.
28. Iar dup` ce a intrat \n cas`, ucenicii
Lui L-au \ntrebat, de o parte: Pentru ce
noi n-am putut s`-l izgonim?
29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu
nimic nu poate ie[i, dec#t numai cu
rug`ciune [i cu post.
30. {i, ie[ind ei de acolo, str`b`teau
Galileea, dar El nu voia s` [tie cineva.
31. C`ci \nv`]a pe ucenicii S`i [i le
spunea c` Fiul Omului se va da \n
m#inile oamenilor [i-L vor ucide, iar
dup` ce-L vor ucide, a treia zi va \nvia.
32. Ei \ns` nu \n]elegeau cuv#ntul [i se
temeau s`-L \ntrebe.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 216

SÃPTÃMÂNA 14 - 20.iiI.2010
ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` Cuv. Benedict de Nursia; 08.00-12.00 - Utrenia [i Sfânta Liturghie Pr. Cristian Deheleanu
Sf. Mc. Alexandru din Pidna Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Pr. Ionel Durlea

Luni Sf. Mucenici: Agapie, Plisie,

Timolau [i cei \mpreun` cu d#n[ii

Mar]i Sf. Mucenici: Sabin Egipteanul, Papa, Roman

[i Cuv. Anin

Miercuri Cuv. Alexie, Omul lui Dumnezeu; 17.00-19.00 - Denia Canonului Mare Pr. Cristian Deheleanu
Sf. Mucenic Marin Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
(Denie - Canonul cel Mare) Pr. Ionel Durlea

Joi Sf. Chiril, Patriarhul Ierusalimului;

Sf. Mucenic Trofim

Vineri Sf. Mucenic Hrisant;
Sf. Muceni]e Daria [i Ilaria
(Denie - Acatistul Bunei Vestiri)
S#mb`t` Cuv. Mucenici uci[i \n M`n`stirea Sf. Sava cel
Sfin]it; Cuv. Nichita M`rturisitorul;
(Pomenirea mor]ilor)
17.00-19.00 - Denia Acatistului Bunei Vestiri
08.00-12.00 - Sf#nta Liturghie [i
Parastas pentru cei adormi]i
17.00-18.00 - Vecernia Mare [i Cuv#nt de
\nv`]`tur` la Apostolul zilei
Pr. Cristian Deheleanu
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Pr. Ionel Durlea
Pr. Cristian Deheleanu
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u
Pr. Ionel Durlea
Pr. Sorin-Vasile Tanc`u

cuvânt la duminica a patra a sfântului ºi marelui post

(a Sf#ntului Ioan Sc`rarul)
"Iar` fariseii gr`iau:
cu domnul dracilor scoate pe draci"
(Mt.. 9. 34; Lc. 11, 15)
Despre post [i despre patima
def`im`rii
Precum dup` sf#r[itul iernii, c#nd
\ncepe vara cor`bierul duce \n mare vasul
s`u, osta[ul cur`]` armele sale [i \[i
preg`te[te calul s`u de r`zboi, lucr`torul
de p`m#nt \[i ascute secera, c`l`torul
\ncepe cu curaj c`l`toria sa cea \ndelun-
gat` [i lupt`torul se g`te[te pentru arena,
a[a [i noi, c#nd a sosit timpul postului, ca o
var` a sufletului, precum osta[ii s`
cur`]im armele noastre, precum lucr`torii
de p`m#nt s` ascu]im secerile noastre,
precum cor`bierii \mpotriva valurilor,
poftelor celor f`r` de r#nduial` s` opunem
cuget`rile cele sfinte, precum c`l`torii s`
\ncepem c`l`toria la cer [i precum
Sfântul Ioan Gur` de Aur
lupt`torii s` ne g`tim pentru lupt`. C`ci
cre[tinul este un lucr`tor de p`m#nt, un
cor`bier; un osta[, un lupt`tor [i un
c`l`tor. De aceea zice [i Apostolul Pavel:
"\mbr`ca]i-v` cu toate armele lui
Dumnezeu" (Efes. 6, 11-13).
Dac` e[ti tu lupt`tor, trebuie sa
pa[e[ti pe locul luptei dezbr`cat; dac` e[ti
osta[, trebuie s` te ar`]i la b`t`lie \nar-
mat. Cum \ns` sunt cu putin]` am#ndou`
aceste deodat` ? Totodat` a fi dezbr`cat [i
\narmat? Ascult`! Dezbrac`-te de tre-
burile lume[ti [i vei fi gol ca un lupt`tor,
armeaz`-te cu armele duhului [i vei fi
\narmat ca un ostas; dezbrac` grijile cele
vremelnice, c`ci timpul postului este un
timp de lupt`, armeaz`-te cu armele duhu-
lui, c`ci nou` ne st` \nainte un greu r`zboi
\mpotriva Satanei [i a puterii lui. De aceea
noi trebuie s` ne dezbr`c`m, pentru ca
nr. 216 Cuvânt spre folos
diavolul s` nu se poat` apuca de nimic, [i
s` fim \narma]i din toate p`r]ile, pentru ca
s` nu putem fi r`ni]i de nic`ieri. Lucreaz`
acum ogorul sufletului t`u, smulge spinii
[i p`l`mida, seam`n` \n locul lor cuv#ntul
lui Dumnezeu, pune [i s`de[te plantele
cele frumoase ale \n]elepciunii, [i atunci tu
vei fi un duhovnicesc lucr`tor de p`m#nt.
Secera duhului t`u, care se tocise prin
necump`tare, prin post iar`[i se va ascu]i;
preg`te[te-te de c`l`torie la cer, p`[e[te
pe calea cea aspr` [i \ngust`, c`ci cel
sub]iat prin post poate mai u[or s` treac`
prin u[a cea str#mt`. Furtuna patimilor
trebuie acum s` o lini[te[ti, valurile
poftelor celor f`r` r#nduial` s` le
domole[ti, cor`bioara sufletului t`u s` o
scapi, s` \ntrebuin]ezi toat` prevederea [i
vei fi un c#rmaci duhovnicesc. La toate
acestea postul ne d` prilej [i \nv`]`tur`.
Eu \ns` \n]eleg nu postul cel obi[nuit, ci
postul cel adev`rat, adic` nu numai
\nfr#narea de la m#ncare, ci \nc` [i
\nfr#narea de la p`cate; c`ci nu, singur
postul bucatelor \n sine, ci numai postul
cel adev`rat poate m#ntui pe om.
A[adar, pentru ca noi s` nu ne
ostenim \n zadar si s` ni se r`peasc` folo-
sul postului, s` cercet`m cum [i \n ce chip
trebuie s` postim. Fariseul acela din
Evanghelie \nc` postea (Lc. 18, 10 [i
urm.), dar aceasta nu i-a folosit la nimic, ci
s-a \ntors de[ert \n casa sa, pe cand
vame[ul, care nu postise, 1-a \ntrecut.
Ninivitenii au postit [i iar`[i au dob#ndit
harul lui Dumnezeu. Dar [i jidovii
posteau, f`r` ca aceasta s`-i fi m#ntuit. S`
vedem acum ce \nsu[iri a avut postul
ninivetenilor si prin ce au \mbl#nzit ei
m#nia cea mare a lui Dumnezeu. Era oare
postul lor numai \nfr#nare de m#ncare [i
\mbr`carea hainelor de jale ? Nicidecum,
ci era o schimbare a toat` via]a lor. De
unde [tim aceasta ? De la \nsu[i profetul.
pagina 4
C#nd el vorbe[te despre m#nia lui
Dumnezeu [i despre postul ninivetenilor,
[i despre iertarea dumnezeieasc`, cea
dob#ndit`, arat` [i temeiul acestei iert`ri
prin cuvintele: "C`ci Dumnezeu a v`zut
faptele lor" (Iona 3, 10). Care fapte? Oare
\nfr#narea lor de la m#ncare [i purtarea
hainelor ele jale? Nu, ci t`c#nd despre
aceasta, zice: "Fiindc` fiecare a p`r`sit
calea sa cea rea, Domnului i-a p`rut r`u de
nenorocirea ce voia a aduce asupra lor".
A[adar, vezi c` ninivetenii nu prin
\nfr#narea de la m#ncare, ci prin schim-
barea vie]uirii lor au sc`pat de primejdia
cea mare [i iar`[i au \mp`cat pe
Dumnezeu.
Dar eu zic aceasta nu pentru a \njosi
postul, ci pentru a-1 cinsti cu adev`rat,
c`ci cinstea postului st` nu \ntru
\nfr#narea de la m#ncare, ci \ntru
\nfr#narea de la p`cate, iar cine
m`rgine[te postul s`u numai la a nu
m#nca, acela necinste[te postul mai mult.
Tu poste[ti! Bine, dar arat`-mi aceasta
prin fapte ! Prin ce fapte ? - \ntrebi tu.
Iat`: c#nd vezi un s`rac, fie-]i mil`
de d#nsul; c#nd vezi un vr`jma[, \mpac`-
te cu d#nsul. De vezi pe aproapele t`u
norocit, nu-1 pizmui. }ine ochii t`i \n fr#u,
ca s` nu arunce priviri poftitoare [i necu-
rate. Nu numai gura ta trebuie s`
posteasc`, ci \nc` [i ochii [i urechile,
picioarele [i m#inile [i toate membrele
trupului t`u. M#inile tale s` posteasc`
r`m#n#nd curate de averea cea nedreapt`
[i de l`comia c#[tigului. Picioarele tale
trebuie s` posteasc` nemerg#nd la
desf`t`rile cele necuviincioase. Ochii tre-
buie s` posteasc` neuit#ndu-se cu poft` [i
cu aprindere. Privirea este m#ncarea
ochilor. Dac` privirea este neiertat`,
p`c`toas`, v`t`ma postul, duc#nd tot
sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare
nebunie a opri gurii chiar m#ncarea cea
pagina 5 Cuvânt spre folos
\nvoit`, iar` ochiului, dimpotriv`, a-i
\ng`dui privirea cea p`c`toas`. Tu te
\nfr#nezi de carne. Bine. Dar nu-]i l`sa
nici ochii a c`uta la pofta c`rnii, \nc` [i
urechile tale trebuie s` posteasc`. Dar
postul urechii st` \n a nu asculta clevetir-
ile [i vorbele cele rele asupra cuiva. C`ci
se zice \n Sf#nta Scriptur`: "S` nu ascul]i
vorbele cele mincinoase" (le[. 23, 1). \nc` [i
gura trebuie s` posteasc`, \nfr#n#ndu-se
de la vorbele cele de ru[ine [i de \njur`turi
sau sudalme; c`ci ce ar folosi, dac` noi nu
m#nc`m carnea dobitoacelor, dar ca ni[te
fiare s`lbatice sf#[iem numele cel bun al
fra]ilor no[tri ?
Def`im`torul, \ntr-adev`r, sf#[ie [i
m`n#nc` pe aproapele s`u. Despre aceas-
ta vorbe[te Pavel, c#nd zice: "Iar` de v`
mu[ca]i unul pe altul [i v` m#nca]i, c`uta]i
s` nu v` mistui]i unul de c`tre altul" (Gal.
5, 15). De[i nu ai \nfipt din]ii t`i \n carnea,
nici \n trupul aproapelui t`u, dar ai mu[cat
sufletul lui cu clevetirea ta, 1-ai r`nit cu
b`nuiala ta cea rea, ]i-ai pricinuit ]ie
\nsu]i, lui [i multor altora \nmiite daune.
C`ci tu, prin clevetirea aproapelui t`u, ai
f`cut mai r`u pe cel ce te-a ascultat; de
este el un p`c`tos, acum va fi mai
\ndr`zne], c`ci cunoa[te un tovar`[ al
p`catului s`u; de este el un drept, acum
u[or se va am`gi \ntru m#ndrie [i prin
p`catul altora va ti \mpins a cugeta lucruri
\nalte despre sine. Tu e[ti vinovat \nc` [i
prin aceea c` numele lui Dumnezeu se
hule[te; c`ci precum prin vederea faptelor
celor bune numele lui Dumnezeu se cin-
ste[te, a[a prin descoperirea p`catelor El
se def`ima [i se necinste[te. Pe l#ng`
aceasta, pe omul pe care \l defaimi, prin
def`imarea ta 1-ai f`cut mai f`r` de ru[ine
[i totodat` mai \nvr`jm`[it asupra ta.
S` nu-mi zic` nimeni c` numai c#nd
ar vorbi cineva neadev`rul despre
aproapele s`u, atunci 1-ar def`ima, iar` nu
nr. 216
c#nd vorbe[te adev`rul. Nu, nu este a[a;
c`ci si aceea este o c`lcare de lege, c#nd
cineva vorbe[te asupra aproapelui ceva de
rau, care este adev`rat. F`r` \ndoial` [i
fariseul acela numai adev`r a vorbit
despre vame[ul, [i totu[i aceasta nu i-a
ajutat, iar toate faptele lui cele bune au
fost zadarnice. Dar poate tu voie[ti s`
\mbun`t`]e[ti pe fratele t`u, v`z#ndu-i
p`catele lui. Iat`, dac` tu voie[ti aceasta,
atunci pl#nge, cere de la Dumnezeu aju-
torul lui, ia pe fratele t`u la o parte,
sf`tuie[te-1 \ndeosebi, pov`]uie[te-1,
m#ng#ie-1.
Arat` p`c`tosului c` tu \l iube[ti,
dovede[te-i c` numai din \ngrijire pentru
d#nsul si pentru c` voie[ti binele lui, iar`
nu spre a-1 ru[ina, pomene[ti p`catele lui.
Arat`-i cea mai mare dragoste [i priete-
nie, f`r` s` te ru[inezi a face toate, dac`
]inta ta este de a-1 face mai bun. A[a fac
adeseori doctorii, care m`gulesc pe bol-
navii cei nesupu[i, spre a-i \ndemna s`
primeasc` doctoriile cele vindec`toare. F`
[i tu a[a [i arat` preotului r`nile
aproapelui t`u. Aceasta \nseamn` a te
\ngriji de d#nsul [i a te interesa ele
\mbun`t`]irea lui.
Dar sf`tuirea mea nu prive[te
numai pe aceia care vorbesc r`u de al]ii, ci
[i pe aceia care aud ni[te asemenea vorbe.
Pe ace[ti din urm` \i sf`tuiesc eu a[ astu-
pa urechile [i a urma psalmistului, care
zice: "Ur#t-am pe cel ce gr`ie[te r`u \n
ascuns despre aproapele s`u" (Ps. 100, 5).
Voie[te cineva s`-]i spun` ceva despre
altul, zi-i: dac` voie[ti, s` lauzi pe cineva cu
bucurie, voi pleca urechea mea. Iar` de
voie[ti s` vorbe[ti r`u despre cineva, eu
voi astupa urechile mele la vorbele tale.
C`ci ce-mi va folosi mie a afla c` acesta
sau acela este un p`c`tos ? Mai zi
def`im`torului: "Pentru noi \n[ine trebuie
s` ne \ngrijim, cum am putea s` d`m
pagina 6 Cuvânt spre folos
seam` de p`catele noastre [i s` \ntoarcem
grija la cercetarea propriei noastre vie]i".
C`ci cu ce ne-am putea noi dezvinov`]i [i
afla iertare, cand noi nu ne \ngrijim de tre-
burile noastre proprii, dar ne ocup`m a[a
de mult cu cele str`ine ? Este necuviincios
c#nd cineva trece pe l#ng` o cas`, a se uita
\n`untru cu curiozitate, iscodind ce se face
acolo. Dar \nc` mai necuviincios [i mai
nemoral este a iscodi via]a [i purtarea
altor oameni.
Oamenii ace[tia, care pururea se
\ngrijesc de cele str`ine, s`v#r[esc \ns` si
o alt` nebunie foarte mare. Dac` iar`[i au
iscodit ceva, \ndat` o spun altuia, dar
opresc pe acesta cu asprime de a mai
spune cuiva, [i tocmai prin aceasta dau a
\n]elege c` ei au s`v#r[it ceva vrednic de
prih`nit. C`ci, dac` tu dore[ti ca ceva s`
nu se mai spun`, ar fi trebuit tu \nsu]i mai
\nt#i de toate s` nu spui. Voie[ti tu ca ceva
s` nu fie cunoscut, atunci trebuie ca tu
\nsu]i s` o faci mai \nt#i. Dar dac` tu \nsu]i
nu po]i t`cea, \n zadar \ndemni pe al]ii la
t`cere.
Dar poate tu vei zice: "Este foarte
dulce [i pl`cut a def`ima pe altul".
Dimpotriv`, a nu def`ima este pl`cut. Cine
a def`imat pe altul, cade \n \ncurc`turi, se
teme de urm`rile cele rele, se c`ie[te, [i
adeseori [i-ar mu[ca limba; [i tremur`, ca
nu cumva ceea ce a spus s` \i aduc` o mare
primejdie [i o cumplit` daun`.
Dimpotriv`, cine st`p#ne[te limba sa, este
liber de toat` aceast` m#hnire [i tr`ie[te
\ntr-o lini[te dulce. ,,De ai auzit ceva - zice
\n]eleptul Sirah, las-o s` moar` \n tine; fii
lini[tit, nu vei cr`pa din aceasta" (Sir. 19,
10). Ce vrea s` zic` aceasta: "Las`-o s`
moar` \n tine" ? Aceasta vrea s` zic`:
st#rpe[te-o, \ngroap-o, f`-o s` nu mai ias`
afar`.
A[adar, \nainte de toate, trebuie s`
te fere[ti a asculta pe cel ce vorbe[te r`u
nr. 216
de aproapele t`u. Iar` dac` ai auzit ceva
asemenea, \ngroap-o, omoar-o \n tine, d`-o
uit`rii, ca s` fie ca [i cum nu ai fi auzit-o.
Atunci vei putea s` petreci o via]` lini[tit`,
pa[nic`. Dac` def`im`torii vor vedea c`
dispre]ul nostru \i ajunge mai degrab` pe
d#n[ii dec#t pe cei def`ima]i, atunci ei
cur#nd se vor l`sa de obiceiul lor cel r`u,
vor p`r`si p`catul lor, iar pe viitor vor gr`i
bine despre aproapele; iar` despre noi vor
spune cu laud` c` suntem m#ntuitorii [i
binef`c`torii lor.
Deci s` fugim, iubi]ilor, de
def`im`ri, [i s` recunoa[tem c` patima
def`im`rii este o curs` a Satanei [i o
groap` plin` de r`utate [i de p#ndituri.
C`ci diavolul pentru aceea ne-a
\mpins la acest obicei r`u, pentru ca noi s`
nu ne \ngrijim de m#ntuirea sufletului
nostru, iar ca r`spunderea noastr` s` o
fac` mai mare. {i def`imarea nu numai
pentru aceea este ceva r`u, pentru c` noi
avem s` d`m seam` despre fiecare cuv#nt,
ci [i pentru aceea c` def`imarea ne
r`pe[te orice dezvinov`]ire pentru
p`catele noastre, f`c#ndu-le mai grele [i
mai de os#ndit.
Cine critic` cu am`r`ciune p`catele
altora, acela nu are a a[tepta nici o iertare
pentru p`catele sale. C`ci Dumnezeu ne
va judeca nu numai dup` m`rimea
p`catelor noastre, ci [i dup` cum am jude-
cat noi pe al]ii. De aceea Hristos a zis: "Nu
judeca]i, ca s` nu fi]i judeca]i" (Mt. 7, 1).
A[adar, p`catul nostru \n acea lume se va
ar`ta nu numai a[a cum este el \n sine, ci,
prin judecata noastr` cea aspr` despre
aproapele, el se va face mai grozav [i mai
vrednic de os#nd`. Dimpotriv`, cel domol,
cel iubitor de oameni, cel bl#nd mic[oreaz`
m`rimea p`catelor sale.
A[adar, \n acest sf#nt timp al postu-
lui s` alung`m toat` def`imarea din gura
noastr`, fiind convin[i, c` de am m#nca
pagina 7 Cuvânt spre folos
numai cenu[`, aceast` via]` aspr` nu va
putea folosi, dac` nu ne vom \nfr#na toto-
dat` de prihanire [i de def`imare. S` pos-
tim deci, iubi]ilor, \n a[a chip, ca noi s` ne
\nfr#n`m nu numai de la m#ncare, ci [i de
la p`cate. Atunci noi \nc` din via]a de
acum vom avea bun` n`dejde de m#ntuire,
iar` \n via]a cea viitoare ne vom apropia de
cuvinte la început de post
Postul, \n general, este \nfr#nare
si cump`tare. Cump`tare la m#ncare,
la b`utur`, la vorba desart` si de pris-
os; st`p#nire de sine si \nfr#nare de la
orice lucru v`t`m`tor.
At#t Vechiul, c#t si Noul
Testament, profetii, apostolii si toti
Sfintii P`rinti pun foarte mare pret pe
practicarea postului trupesc si
sufletesc, urm`rind astfel st`p#nirea
r`ut`tilor din noi.
Practic, nu este deloc usor a te
supraveghea mereu, a rezista ispitelor
dinl`untru si din afar`, a-ti t`ia voia, a-
ti smeri trupul si sufletul, \n dorinta
sincer` de a birui r`ul din tine si de a te
modela dup` voia lui Dumnezeu.
De aceea, truda postului este
socotit` ca o jertf` a sufletului si a
trupului adus` lui Dumnezeu si \n ace-
lasi timp este o dovad` c` iubim pe
Dumnezeu cu adev`rat, \mplinindu-I si
aceast` str`veche porunc` dat`
str`mosilor nostri \nc` de la \ncepu-
turile lumii.
Postul deplin, postul crestin bine
pl`cut lui Dumnezeu este \nsotit \ntot-
deauna de rug`ciune si de milostenie,
acestea fiind socotite de Sfintii P`rinti
ca aripi ale postului.
Accentul trebuie s` cad` mai ales
nr. 216
Hristos cu o vesel` \ncredere [i vom putea
gusta bunurile cele negr`ite ale cerului, de
care fie s` ne \mp`rt`[im cu to]i, prin
harul [i prin iubirea de oameni a
Domnului nostru Iisus Hristos, c`ruia
\mpreun` cu Tat`l [i cu Duhul Sf#nt se
cuvine cinstea \n vecii vecilor ! Amin.
din "Omilii la Postul Mare"
P`rintele Sofian Boghiu
pe postul sufletesc. Dac` ne l`s`m
robiti de pofte ur#te, de patimi, cu toate
c` postim cu trupul, alung`m de la noi
harul lui Dumnezeu si pierdem r`splata
postului.
C`ci iat`:
Unul posteste, dar se ceart` si se
judec` cu fratele s`u, ca s`-i r`peasc`
pe nedrept bunurile.
Altul posteste cu trupul, dar se
m#nie, vorbeste de r`u, oc`r`ste si
defaim` pe aproapele s`u.
Cel`lalt are stomacul gol de
hran`, dar inima \i este plin` de
r`utate, de egoism, de invidie si de
g#nduri spurcate. El nu m`n#c` nici
carne, nici lapte, dar ucide cinstea si
numele bun al confratelui s`u, prin
calomnii, prin minciuni si prin os#ndiri
viclene.
''Nu stiti voi postul care |mi
place?''
''Nu stiti voi postul care |mi
place?'', \ntreab` Domnul prin prorocul
Isaia. ''Rupeti lanturile nedrept`tii,
dezlegati leg`turile jugului, dati dru-
mul celor asupriti si sf`r#mati jugul lor.
|mparte p#inea ta cu cel fl`m#nd,
ad`posteste \n cas` pe cel s`rman, pe
cel gol \mbrac`-l si nu te ascunde de cel
de un neam cu tine.
nr. 216 Cuvânt spre folos
Atunci lumina ta va r`s`ri ca
zorile si t`m`duirea ta se va gr`bi.
Dreptatea ta va merge \naintea ta, iar
\n urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci
vei striga si Domnul te va auzi; la
strig`tul t`u El va zice: Iat`-M`!'' (Isaia
58, 6-9).
Deci, dac` postesti cu adev`rat,
deschide inima ta egoist` c`tre cel
nevoias si, precum \nfr#nezi gura ta de
la bucate, tot asa \nfr#neaz` gura ta de
la minciun`, de la n`p`stuire, de la
os#ndire, de la clevetire si de la tot
p`catul care intr` prin cuv#nt.
Sfintii P`rinti, marii \nv`t`tori si
asceti ai lumii laud` foarte mult postul
si-l recomand` cu st`ruint`.
Iat` c#teva din cuvintele lor:
''Postul este s`n`tate si pace a
sufletului si a trupului.''
''Postul este stingerea aprinder-
ilor trupesti, eliberarea de vise ur#te,
cur`tia rug`ciunii, paza mintii, usa
umilintei, smerita suspinare pentru
p`cate, \nceputul si temeiul a toat`
lucrarea cea duhovniceasc`,
binepl`cut` lui Dumnezeu.''
Iar Sf#ntul Vasile cel Mare
adaug`:
''Dac` oamenii ar lua postul ca
sf`tuitor al faptelor lor, o pace ad#nc`
ar domni \n toat` lumea.
Nu s-ar mai r`scula popoarele
unele \mpotriva altora, nu s-ar mai
f`uri arme, n-ar mai fi tribunale si nici
\nchisori.
CUV@NT SPRE FOLOS
s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
pagina 8
P`durile si pustiurile n-ar mai
avea t#lhari si viata oamenilor n-ar mai
fi at#t de plin` de tristete si de lacrimi,
pentru c` postul i-ar \nv`ta pe oameni
s` se \nfr#neze nu numai de la anumite
m#nc`ruri si b`uturi, ci i-ar \nv`ta s`
izgoneasc` din viata lor: l`comia, egois-
mul, destr`b`larea, viclenia, lenea si
orice patim`.''
Acestea sunt numai o parte din
binefacerile si din roadele postului,
roade pe care le putem dob#ndi si noi
cu ajutorul harului dumnezeiesc si cu
str`dania noastr` statornic`.
Fericiti sunt crestinii care
respect` cu s#rguint` r#nduiala celor
patru posturi de peste an, \mpreun` cu
miercurile si vinerile, cum f`ceau p`rin-
tii si bunicii nostri, spre \nnoirea trupu-
lui, luminarea sufletului si schimbarea
\n bine a \ntregii noastre vieti. Doamne
ajut`!
Articol publicat \n ''Schimbarea la Fat`'',
revist` editat` de ASCOR Bucuresti,
nr. 2, 1997
Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro