Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diavolul este unul din cele mai inteligente şi ca atare unul din cele mai
puternice personaje ale istoriei noastre
Diavolul este unul din cele mai inteligente şi ca atare unul din cele mai
puternice personaje ale istoriei noastre. A demonstrat-o aceasta încă de la
început când, sub forma unul şarpe vorbitor (Apropo, cine-a mai văzut aşa
ceva? Cu siguranţă că şi pentru Adam şi Eva, care văzuseră multe animale la
viaţa lor, acel şarpe a fost cu totul ceva ieşit din comun, ca atare, l-au şi
ascultat în cele din urmă – iată şi un prim adevăr aici: nu tot ce izbeşte
privirea, ce este nemaivăzut, înseamnă că este şi adevărat!) - i-a înşelat pe
primii oameni.
Aş vrea acum să ne uităm din nou în istoria lui Israel la viaţa unui
împărat pe nume Ieroboam.
Ne vom uita în mod deosebit ce s-a întâmplat cu acest om, cum el a devenit
un instrument al diavolului în dărâmarea credinţei adevărate şi cum, prin
aceasta, a atras cu sine un întreg popor în cursa idolatriei.
Lucrarea diavolului în viaţa lui a mers pe trei planuri în ceea ce priveşte
distrugerea credinţei: planul personal, planul familial şi planul naţional.
Mai mult, în noua lui calitate, Ieroboam într-o anumită zi, singur fiind pe drum,
se întâlneşte cu profetul lui Dumnezeu Ahia care-i dă o veste care-l
buimăceşte: „Tu vei fi viitorul împărat al lui Israel după moartea lui Solomon!"
Până aici totul este bine cu acest tânăr. Dintr-o dată viaţa lui căpăta o turnură
cum nu visase nici în cele mai frumoase vise ale lui. Din fiul unei văduve, ca
atare o familie săracă din Israel, viitorul împărat! În orice astfel de istorie însă
există un mare dar. Dar, toate acestea îi erau oferite de către Dumnezeu cu o
condiţie: „Dacă vei asculta de tot ce-ţi voi porunci, dacă vei umbla în
căile Mele, şi dacă vei face ce este drept înaintea Mea, păzind legile şi
poruncile Mele, cum a făcut robul Meu David, voi fi cu tine, îţi voi zidi o
casă trainică, aşa cum am zidit lui David, şi-ţi voi da ţie pe Israel" (1
Împăraţi 11:38). Singura condiţie care i se cerea acestui tânăr era ascultarea
de Dumnezeu!
Şi lucrurile încep să se pună în mişcare. Ieroboam ajunge să fie împărat după
moartea lui Solomon iar 10 dintre seminţii merg după el. Cu toate acestea,
ceva se întâmplase în inima lui. Acolo în inimă intrase mândria şi păcatul.
Dintr-un tânăr care promitea atât de mult, Ieroboam devenise un om cu o
3
Sunt creştini cu numele dar viaţa lor este una duplicitară. Încearcă să pară
buni şi corecţi în faţa noastră, când nu suntem noi de faţă însă îşi dau la o
parte masca şi-şi dau drumul la păcat fără nici un frâu. La fel a fost şi
Ieroboam. Diavolul i-a şoptit: „Ai lumea la picioare nu datorită lui Dumnezeu,
ci îndrăznelii şi inteligenţei tale, aşadar bucură-te de viaţă! Lasă-L pe
Dumnezeu în pace, nu asculta de El. Ai timp şi mai târziu pentru asta dar
acum, sunt cei mai frumoşi ani ai vieţii, profită cât mai mult de ei!"
ei, în clipa când intra pe uşă, a zis: „Intră, nevasta lui Ieroboam; pentru ce vrei
să te dai drept alta? Sunt însărcinat să-ţi vestesc lucruri aspre. Du-te, şi
spune lui Ieroboam: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am
ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul Meu Israel,
am rupt împărăţia de la casa lui David, şi ţi-am dat-o ţie, şi n-ai fost ca robul
Meu David, care a păzit poruncile Mele şi a umblat după Mine din toată inima
lui, nefăcând decât ce este drept înaintea Mea. Tu ai făcut mai rău decât toţi
cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei şi chipuri turnate ca
să Mă mânii, şi M-ai lepădat înapoia ta! De aceea, voi trimite nenorocirea
peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie
slobod în Israel, şi voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile,
până va pieri" (1 Împăraţi 14:2-10).
Ce i-a cerut el soţiei lui? Să încerce să-l păcălească pe omul lui Dumnezeu,
schimbându-şi doar hainele. Continuarea am văzut-o. Dumnezeu l-a avertizat
prin Ahia iar judecata lui Dumnezeu a venit peste casa lui Ieroboam.
M-am gândit de multe ori la acest episod. Cât de grotesc a ajuns să fie
Ieroboam! Cum a încercat să-l păcălească pe omul lui Dumnezeu cerându-i
soţiei lui să-ţi schimbe hainele.
Primul lucru pe care el l-a făcut a fost acela să le ofere un alt dumnezeu, un
dumnezeu fals însă. Pentru ca poporul să nu mai meargă la Ierusalim să se
închine înaintea lui Dumnezeu la Templu, Ieroboam a construit doi viţei de
aur. Iată ce citim în capitolul 12 din această carte:
„Ieroboam a zis în inima sa: Împărăţia s-ar putea acum să se întoarcă la casa
lui David. Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa
Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam,
împăratul lui Iuda, şi mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, împăratul lui
Iuda. După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viţei din aur şi a zis poporului:
„Destul v-aţi suit la Ierusalim; Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din
ţara Egiptului." A aşezat unul din aceşti viţei la Betel, iar pe celălalt l-a pus în
Dan. Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire" (1 Împăraţi 12:26-30).
Iată până unde merge ipocrizia din inima unui om. Ştiţi însă ce-am citit în
versetul 28? „După ce s-a sfătuit", ne spune Cuvântul lui Dumnezeu. Adică,
Ieroboam a cerut sfatul unor ticăloşi ca şi el, oameni stricaţi şi indiferenţi faţă
de voia lui Dumnezeu. „Creştinul" cu două feţe nu devine aşa peste noapte.
Ipocrizia sau făţărnicia spirituală se instalează în timp: azi puţin, mâine puţin
mai mult, şi tot aşa până când întreaga inimă este acaparată de ipocrizie. Dar
ca lucrul acesta să se întâmple, creştinul ipocrit îşi caută şi anturaj pe
măsură. Creştinul ipocrit îşi va căuta un anturaj şi prieteni ca şi el, oameni
care să gândească în acelaşi mod şi care să vorbească la fel. Creştinul
ipocrit niciodată nu va suporta să aibe drept prieten unul care să-i spună:
„Vezi că acum ai greşit, aici ai spus o minciună, aici nu gândeşti corect, aici
eşti părtinitor".
Gândeşte-te puţin: cu cine petreci cel mai mult timp? Care sunt „prietenii" tăi?
Care sunt oamenii cu care te consulţi, care te îndrumă? Sunt oameni mai
slabi ca tine? Îţi place compania lor tocmai pentru că sunt aşa? Ai mare grijă,
pentru că nu tu îi vei influenţa în bine, ci ei te vor influenţa în rău.
Mulţi creştini ajung să se întrebe la un moment dat în viaţa lor: „Dar ce s-a
întâmplat cu mine? Cum am ajuns în starea asta, pentru că eu nu am fost
aşa?" Unul din răspunsuri poate fi şi acesta: „Spune-mi cu cine te-ai însoţit,
6
Ieroboam însă nu s-a oprit aici. Următorul pas, după oferirea unui dumnezeu
fals a fost acela de-a oferi poporului său şi nişte preoţi falşi. Cuvântul lui
Dumnezeu ne mai spune ceva despre acest împărat:
„ Ieroboam a făcut o casă de înălţimi şi a pus preoţi luaţi din tot poporul, care
nu făceau parte din fiii lui Levi" (1 Împăraţi 12:31).
Acest împărat păcătos, pentru ca nimeni să nu-l mai mustre pentru păcatele
lui „a pus preoţi luaţi din tot poporul, care nu făceau parte din fiii lui Levi".
Dumnezeu stabilise foarte clar ca seminţia lui Levi să fie pentru totdeauna
seminţia din care urmau să iasă preoţii. Ei erau puşi de-o parte pentru
lucrarea lui Dumnezeu încă de la naştere. Acum Ieroboam a schimbat
rânduiala lui Dumnezeu şi a făcut el propriile lui reguli pentru ca astfel, puţin
câte puţin, poporul să uite de adevăratul Dumnezeu. Mai întâi viţei de aur
înaintea cărora poporul să se închine şi să strige: „Iată Dumnezeul care te-a
scos din ţara Egiptului". Apoi preoţi stricaţi, pentru care preoţia era o meserie,
nu o chemare divină.
Al treilea pas spre o religie falsă sunt sărbătorile false. Iată ce citim în acelaşi
pasaj: „A rânduit o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii,
ca sărbătoarea care se prăznuia în Iuda, şi a adus jertfe pe altar. Iată ce a
făcut la Betel, ca să se aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse el. A pus în slujbă
la Betel pe preoţii înălţimilor ridicate de el. Şi a jertfit pe altarul pe care-l
făcuse la Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, lună pe care o alesese
după bunul lui plac. A hotărât-o ca sărbătoare pentru copiii lui Israel, şi s-a
suit la altar să ardă tămâie" (1 Împăraţi 12:32-33). Pentru a-i face pe oameni
să uite cu totul de adevăratul Dumnezeu a anulat sărbătorile poruncite de
Dumnezeu şi a instituit noi sărbători, sărbători care nu mai aveau nimic de-a
face cu închinarea poporului în faţa adevăratului Dumnezeu.