Din octombrie 1917 de la Revoluţia Rusă până la moartea lui Stalin în martie 1953 au

murit în construcţiile ruse, Gulag peste 20 de milioane, alţi istorici spun că peste 50 de
milioane de oameni.

Oamenii munceau de la 4 dimineaţa până la 10 seara, declara un gardian. Mâncare era

foarte puţină, iar oamenii nu erau plătiţi cu nimic.

Chiar un gardian spunea că era mai uşor să aducă deţinuţi şi să îi forţeze la maxim
pentru că dacă aduceau cetăţeni aceştia trebuiau plătiţi, se stabileau acolo şi ar fi durat prea
mult timp.

Bineînţeles că deţinuţii nu erau altceva decât oamenii săraci, ţăranii inculţi şi oamenii
care erau genii.

Oamenii au rămas cu sechele, o femeie după ce a încercat să ajute o fată, a fost pârâtă şi
a primit carceră 10 zile într-o celulă de un metru pătrat care era înconjurată de sare si
umezeală. Apa îi era dată fiartă şi mâncarea era formată doar din o porţie mică de pâine. De
atunci femeia a declarat ca nu a mai vrut să ajute pe nimeni niciodată.

Cei care erau şefi o duceau foarte bine, bătându-şi joc de aceşti oameni şi chiar şi acum
sunt priviţi ca eroi şi cinstiţi şi aceştia critică faptul că de ce se vorbeşte doar de partea cu
durerea oamenilor, şi nu se vorbeşte de realizările de atunci.

Un altul care a primit diploma de întemeietor al unui oraş spune că oamenii se plângeau
prea mult atunci. Şi că nu era aşa de grav pe cum se descrie. Ceea ce îl durea pe el era ca
oamenii de acum au vândut oraşul, cel la care el a muncit şi la întemeiat.

 Astăzi lumea noastră este un lagăr. Depinde ce suntem. Gardieni, şefi în această
lume, şi nu ni se pare că lucrurile sunt prea grave ci doar exagerate, sau suntem
robi unde oamenii stăpânesc peste noi.

„Înşelăciunea păcatului ajunsese la culme. Toate mijloacele de a strica sufletele

oamenilor fuseseră puse la lucru. Fiul lui Dumnezeu, cercetând lumea, a văzut suferinţă şi
mizerie. Cu milă, El a văzut cum oamenii ajunseseră victime ale cruzimii lui Satana. El privea
cu compătimire la aceia care erau corupţi, ucişi şi pierduţi. Ei îşi aleseseră un conducător care
i-a pus în lanţuri la carul lui. Deznădăjduiţi şi înşelaţi, ei îşi continuau drumul într-o jalnică
procesiune spre ruină veşnică - spre o moarte în care nu mai este speranţă de viaţă, spre o
noapte în care nu mai apare dimineaţa. Agenţii satanici intraseră în oameni. Trupul fiinţelor
omeneşti, făcut pentru a fi un locaş al lui Dumnezeu, devenise un locaş al demonilor.
Simţurile, nervii, pasiunile, mădularele oamenilor erau influenţate de agenţi supranaturali,
prin satisfacerea celor mai josnice plăceri. Pe chipurile oamenilor se imprima chiar pecetea
demonilor. Feţele oamenilor reflectau expresia legiunilor celui rău, de care erau posedaţi.
Aceasta era perspectiva pe care o vedea Mântuitorul lumii. Ce privelişte pentru Infinita
Puritate!” (HLL – Împlinirea Vremii)
  Cu mare interes, lumile necăzute aşteptau să vadă cum Iehova Se ridică şi-i
nimiceşte pe locuitorii pământului. Dar, în loc să distrugă lumea, Dumnezeu L-a
trimis pe Fiul Său să o salveze.

Galateni 4:4-5 Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său,
născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să
căpătăm înfierea.

El era "chipul lui Dumnezeu", chipul măreţiei şi maiestăţii Sale, "strălucirea slavei Lui".
Şi tocmai pentru a manifesta această slavă a venit El în lumea noastră. Pe acest pământ
întunecat de păcat, El a venit să descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi
"Dumnezeu cu noi".

 El era Cuvântul lui Dumnezeu - gândul lui Dumnezeu făcut să se audă.

Îngerii slavei se bucură atunci când oferă dragostea şi grija lor neobosită fiinţelor căzute
şi nesfinte. Fiinţele cereşti apelează stăruitor la inima oamenilor; ele aduc acestei lumi
întunecate lumină din curţile de sus şi, printr-o slujire stăruitoare şi plină de iubire, mişcă
sufletul omului, pentru a-l aduce pe cel pierdut în comuniune cu Hristos, legătură care este
chiar mai intimă decât cea pe care ele însele o pot cunoaşte.

 Domnul Hristos a primit nume uman. El Îl va ţine pentru veşnicie.

 Prin persoana Domnului Hristos, Dumnezeu Tatăl a adoptat natura umană.

Filipeni 2:6-7 El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de
apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob,
făcîndu-Se asemenea oamenilor.

Ce este slava lui Dumnezeu?

 Privind la Isus, vedem că slava Dumnezeului nostru este de a da.

Ioan 6:57 După cum Tatăl, care este viu, M'a trimes pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl,
tot aşa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
Ioan 7:18 Cine vorbeşte dela sine, caută slava lui însuş; dar cine caută slava Celuice l-a
trimes, acela este adevărat, şi în el nu este strîmbătate.

În aceste cuvinte, se face cunoscut marele principiu, care este legea vieţii pentru
univers. Domnul Hristos a primit toate lucrurile de la Dumnezeu, însă El a primit ca să dea.
Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiinţele create: prin Fiul
iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de
proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor.

De ce este lumea în întuneric? De ce suntem noi în întuneric?

 De ce nu primim răspunsuri? De ce atâtea neclarităţi în privinţa Dumnezeului

nostru?
  Răspunsul este simplu: Îi atribuim lui Dumnezeu lucruri pe care nu le are…

Ieremia 4:22 ,,Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sînt nişte copii fără
minte şi lipsiţi de pricepere; sînt meşteri să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.`` -

El a căutat să pună în seama Creatorului iubitor trăsăturile sale rele de caracter. În felul
acesta i-a înşelat el pe îngeri. Tot aşa i-a înşelat şi pe oameni. El i-a făcut să pună la îndoială
Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu aibă încredere în bunătatea Sa. Pentru că Dumnezeu este un
Dumnezeu drept şi de o extraordinară măreţie, Satana i-a determinat să-L considere ca fiind
sever şi neiertător. În felul acesta, el i-a convins pe oameni să i se alăture în rebeliune
împotriva lui Dumnezeu, şi bezna nenorocirii s-a coborât asupra lumii. Pământul s-a întunecat
din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu.

Care este soluţia?

Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi

adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată. Acest
lucru nu trebuia să se facă prin forţă. Exercitarea forţei este contrară principiilor de
guvernământ ale lui Dumnezeu; El doreşte numai o slujire din iubire, şi iubirea nu poate fi
impusă; ea nu poate fi câştigată prin forţă sau autoritate. Numai prin iubire se trezeşte iubirea.
A-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L iubi; caracterul Său trebuie să fie manifestat în
contrast cu caracterul lui Satana. Această lucrare o putea face numai o singură Fiinţă din tot
universul.

 Singura Fiinţă din univers care putea să-L descopere pe Tatăl era Domnul
Hristos. De ce?

Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu
cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de
Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

Numai Acela care cunoştea înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu o putea face
cunoscută.

Slava Sa era învăluită, măreţia şi maiestatea Sa erau ascunse, ca El să Se poată apropia

de oamenii întristaţi şi ispitiţi. El Şi-a întins cortul alături de corturile oamenilor, ca El să
poată locui între noi şi să ne familiarizeze cu caracterul şi viaţa Sa divină.

Exod 2:13-14 Moise a zis lui Dumnezeu: ,,Iată, cînd mă voi duce la copiii lui Israel, şi
le voi spune: ,Dumnezeul părinţilor voştri m'a trimes la voi`; şi mă vor întreba: ,Care este
Numele Lui?` ce le voi răspunde?`` Dumnezeu a zis lui Moise: ,,Eu sînt Cel ce sînt.`` Şi a
adăugat: ,,Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: ,,Cel ce se numeşte ,Eu sînt`, m'a trimes la
voi.``

EU SUNT chezăşia fiecărei făgăduinţe. EU SUNT; nu te teme. "Dumnezeu cu noi" este

garanţia eliberării noastre din păcat, asigurarea puterii noastre de a asculta de legea cerului.
  Cu alte cuvinte în limbajul nostru: Eu Exist, stai liniştit.
 El Însuşi fiind preotul şi tot El fiind şi jertfa. – judecător şi victimă.

„Hristos a fost tratat aşa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum
merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic,
pentru ca noi să putem fi îndreptăţiţi prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu
nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viaţa care era a Lui. "Prin
rănile Lui suntem tămăduiţi." Prin viaţa şi moartea Sa, Hristos a făcut chiar mai mult decât să
îndrepte stricăciunile produse de păcat. Scopul lui Satana era de a produce o despărţire
veşnică între Dumnezeu şi om; însă în Hristos ajungem mult mai strâns uniţi cu Dumnezeu
decât dacă n-am fi căzut niciodată în păcat. Luând natura noastră, Mântuitorul S-a legat de
omenire cu o legătură ce nu se va rupe niciodată. El este legat de noi pentru veşnicie.”

 Dumnezeu se va lăuda cu noi!

Zaharia 9:16,17 – Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe turma

poporului Său; căci ei sînt pietrele cununii împărăteşti, cari vor străluci în ţara Sa! O! Cît sînt
de înfloritori! Cît sînt de frumoşi! Grîul va veseli pe tineri, şi mustul pe fete.

Lucrarea de mântuire va fi desăvârşită. În locul unde păcatul s-a înmulţit, harul lui
Dumnezeu se înmulţeşte şi mai mult. Pământul însuşi, chiar locul acela pe care Satana îl
pretinde a fi al lui, urmează să fie nu numai răscumpărat, ci şi făcut să strălucească de slavă.
Mica noastră lume, devenită sub blestemul păcatului singura pată neagră în măreaţa Sa
creaţiune, va fi onorată mai mult decât toate celelalte lumi din universul lui Dumnezeu. Aici,
unde Fiul lui Dumnezeu a sălăşluit în corp omenesc, unde Împăratul slavei a trăit, a suferit şi a
murit - aici, când El va face toate lucrurile noi, cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii şi "El va
locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor"