 Întâmplarea cu Maria la mormântul Domnului Hristos, când i-a zis să nu îl

îmbrăţişeze.
 S-a dus la Tatăl ridicând mâna şi zicând, sunt ai Mei.

Ioan 13:1 Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece
din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i-a iubit până la capăt.

 Ce înseamnă i-a iubit până la cap?

 Tânărul bogat se spune că Domnul Hristos că s-a uitat la el si l-a iubit…

În lume este sete şi foame după iubire….

Oamenii o văd şi o cerşesc.

 Nimic nu este pe bune, bunătatea este slăbiciune, ai nevoie de un PR (Public

Relations) să apari în lume. Schimbi maşinile non stop, îţi iei haine de top, dar îţi
vezi familia în poze de pe desktop. Ne judecăm după avere, însă oricât de
scumpe ar fi toate genţile ţin chestii în ele, la toate telefoanele te auzi la fel, şi
chiar şi bicicleta te plimbă prin cartier.
 Cu ochii în celulare si calculatoare ne uităm tot mai mult în jos şi mai puţin la
soare. Diavolul râde în hohote, nici în biserici nu e dragoste e afacere, e prea
lacom fratele, aproapele, când eşti la greu multă lume întoarce spatele.
 Dragoste caută toţi dar trecem unii pe lângă alţii ca nişte roboţi. Pierdem din
vedere lucruri esenţiale, în goana după bani ştii că Dragostea dispare.
 Să fim în top pe scara socială, asta ne învaţă încă de la şcoală ignorăm tot ce ne
înconjoară şi de asta Dragostea este aşa de rară
 Dragostea n-ai unde să găseşti, n-ai unde să întâlneşti chiar dacă îţi doreşti, poate
doar în poveşti…

1 Ioan 3:14-16 Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine
nu iubeşte pe fratele său, rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi
ştiţi că niciun ucigaş n'are viaţa vecinică rămânând în el. Noi am cunoscut dragostea Lui prin
aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

 Singura dovadă prin care putem arăta tuturor că am trecut la viaţă este aceea că
iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte rămâne în moarte. Este un ucigaş.
 Noi am cunoscut că ne iubeşte pentru că şi a dat viaţa pentru noi. (Ex. Darina)
 Trebuie să ne dăm şi noi viaţa pentru fraţi. Nu neapărat să murim, ci viaţa
noastră şi lucrurile noastre să treacă pe locul doi.

Nu împotrivirea din partea lumii este aceea care pune cel mai mult în primejdie biserica
lui Hristos. Răul nutrit în inimile credincioşilor este acela care lucrează cel mai cumplit
dezastru şi cea mai sigură întârziere a înaintării lucrării lui Dumnezeu. Nu există nici o altă
cale mai sigură de a slăbi spiritualitatea decât nutrirea invidiei, suspiciunii, căutării de greşeli
şi a bănuielilor rele. Pe de altă parte, cea mai puternică mărturie că Dumnezeu a trimis pe Fiul
Său în lume este existenţa armoniei şi unităţii dintre oameni cu firi diferite şi care alcătuiesc
biserica Sa. Este privilegiul urmaşilor lui Hristos să dea această mărturie. (IFA – Un Martor
Credincios)

1 Corinthians 13:1-8, 13 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n'aş avea
dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. Şi chiar dacă aş avea darul
proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa
încât să mut şi munţii, şi n'aş avea dragoste, nu sunt nimic. Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată
averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n'aş avea dragoste, nu-
mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu
pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu
caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură
de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri
niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele
este dragostea.

 Să cunosc tot, să vorbesc orice limbă inclusiv cea îngerească sunt o aramă
sunătoare, chimval zângănitor. (Instrument format din două părţi de aramă care
se lovesc una de cealaltă)
 Să cunoşti taine, ştiinţă, să prooroceşti şi cea mai puternică credinţă fără
dragoste este nimic. (Vorbe care vin din partea lui Pavel care vb aproape non
stop despre credinţă…)
 Să împart averea săracilor, să îmi jertfesc trupul înseamnă tot. Domnul Hristos a
făcut asta, şi de obicei este prezentat ca răbdând, ca şi cum s-ar abţine, dacă ar fi
făcut asta nu ar mai fi fost jertfă, ar fi fost zero. Iubirea lui a fost cea care a dat
valoare jertfei.
 Dragostea este îndelung răbdătoare – cât a răbdat Hristos…
 Dragostea este plină de bunătate – orice mi-ar face fetiţa mea, niciodată nu aş
putea să o urăsc, sau să-i fac vreun rău voit…
 Nu pizmuieşte – în DEX spune că înseamnă că nu invidiază, urăşte sau
duşmăneşte…
 Nu se laudă – de câte ori faptele noastre bune sunt scoase la iveală de către
noi…
 Nu se umflă de mândrie – este umilă, nu iese în faţă.
 Nu se poartă necuviincios – nu este nesimţită, nu este grosolană, nu jigneşte, nu
bârfeşte, este atentă cu celălalt făcându-l să se simtă bine. Dragostea este foarte
sensibila, în sensul de atentă.
 Nu căută folosul său – este lipsită de egoism, nu înşeală, nu se apără pe ea ca să
iasă altcineva rău.

Desăvârşirea caracterului creştin este obţinută atunci când îndemnul de a ajuta şi a fi o

binecuvântare pentru alţii izvorăşte continuu dinăuntru. Atmosfera acestei iubiri care învăluie
sufletul credinciosului este aceea care face din el un miros de viaţă spre viaţă şi îngăduie lui
Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea lui. (IFA – Un Martor Credincios)
  Nu se mânie – Darina face greşeli, dar nu am putut să mă mânii pe ea. Domnul
Hristos nu putea să se mânie pe cei care îl batjocoreau sau îl omorau pentru că Îi
iubea.
 Nu se gândeşte la rău – nu doar că nu face, nici măcar nu se gândeşte…
 Nu se bucură de nelegiuire – nu se bucură de nedreptate.
 Se bucură de adevăr – se bucură de ceea ce este corect.
 Acoperă totul – uită tot ce este rău.

Dar, în mod treptat, s-a produs o schimbare. Credincioşii au început să caute defecte în
ceilalţi. Stăruind asupra greşelilor, dând loc unei critici răutăcioase, ei au pierdut din vedere
pe Mântuitorul, precum şi iubirea Sa. Ei au devenit mai stricţi în ce priveşte ceremoniile
exterioare, mai scrupuloşi în ce priveşte teoria decât trăirea credinţei. În râvna lor de a osândi
pe alţii, ei au trecut cu vederea propriile lor greşeli. Ei au părăsit iubirea frăţească la care îi
îndemnase Hristos şi, mai trist decât orice, ei nu şi-au dat seama de pierderea lor. Ei nu-şi
dădeau seama că fericirea şi bucuria părăseau viaţa lor şi că, lăsând iubirea lui Dumnezeu în
afara inimilor lor, în curând aveau să umble în întuneric. (IFA – Un Martor Credincios)

 Crede tot, nădăjduieşte tot – are credinţă. Ea aduce credinţa.

 Suferă totul – Dragostea suferă. Pe pământ Dragostea întotdeauna va avea de
suferit. Despre Domnul Hristos se spune că era omul durerilor. Singurele dureri
fizice pe care le-a avut Domnul Hristos au fost de la Ghetsimani până la cruce, şi
E.G. White spune că acestea nu au fost atât de importante pentru el. El, deoarece
era Dragostea, era sensibil la durerile şi neajunsurile altora. Nu putea fi fericit
într-o lume plină de durere şi suferinţă. Cine iubeşte în lumea noastră are parte
de suferinţă. Foarte multă suferinţă, deoarece lumea noastră a ajuns până la gât
îngropată în suferinţă şi mizerie.
 Unul din motivele principale pentru care nu primi Dragoste este pentru că nu
suntem pregătiţi să suferim. Nu ne place suferinţa, de aceea Dumnezeu nu ne-o
dă.
 Dragostea nu va pieri niciodată – de ce? Pentru că Dragostea este Dumnezeu.

1 Ioan 4:7-12 Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la
Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu
iubeşte, n’a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui
Dumnezeu faţă de noi s’a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său
Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în
faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele
noastre. Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii
pe alţii. Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu
rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

 Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu, cunoaşte pe Dumnezeu.

 Dragostea stă nu în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe
noi. Dragostea nu îşi atribuie meritele, pentru că ele sunt ale lui Dumnezeu,
pentru că El este Dragoste.
  Nimeni nu a văzut pe Dumnezeu (Tatăl), dar prin iubire El rămâne în noi.
 Nu s-a spus că Dumnezeu este credinţă, s-au nădejde. S-a spus că Dumnezeu
este Dragoste.
 Valoarea creştinului nu se poate măsura după credinţa lui. După faptele lui, după
regulile sau legile din viaţa sa, ci după cantitatea de iubire pe care o are în viaţă.
 Eu cred că nădejdea şi credinţa au sfârşit în ceruri, pentru că acolo suntem cu
Dumnezeu şi Îl vedem cu ochii, iar aceasta nu mai este credinţă.
 Dar Dragostea este ceea ce niciodată nu se va ajunge la sfârşitul ei. Se va studia
pentru totdeauna şi nu se va ajunge la capăt.
 Apostolul Pavel, apostolul credinţei încheie cu concluzia că cea mai mare dintre
ele, sau cea mai importantă este Dragostea.

Ioan s-a străduit să-i facă pe credincioşi să înţeleagă înaltele privilegii ce vor fi partea
lor prin punerea în practică a spiritului iubirii. Această putere răscumpărătoare, umplând
inima, va controla orice alt motiv şi va ridica pe cel care o posedă mai presus de influenţele
stricăcioase ale lumii. Şi când acestei iubiri i se va îngădui să aibă deplină stăpânire şi va
deveni forţa îndrumătoare în viaţă, atunci credinţa şi încrederea lor în Dumnezeu şi purtarea
Lui cu ei va fi desăvârşită. (IFA – Un Martor Credincios)

Cauze ale Dispariţei Iubirii

 Iubirea de Bani
 Ignorarea celorlalţi
 Găsirea de Greşeli
 Încercarea de a categorisi Dragostea în funcţie de ceea ce credem noi că este
Dragoste. (Ex. D.Hristos şi copilaşii, D.Hristos Mirele şi Mireasa).
 Dragostea este o putere, care transformă oamenii, este puterea care întreţine tot
universul. Ea este adevărata putere, nu altceva…

Pare ca şi cum ar fi scris cu o pană muiată în iubire.