Imnul dragostei creștine

Sfântul Ioan Gură de Aur ne

învață că "dacă iubești pe cel care te
iubește, ți-ai primit răsplata, dar dacă
iubesti pe cel care nu te iubește, îți este
dator Dumnezeu în locul aceluia."
Iubirea creștină presupune
hotărârea de a face ce trebuie, de a spune
ce trebuie și de a fi ce trebuie. Toate
acestea cuprind dragostea adevărată,
dragostea responsabilă. Dragostea
adevărată iese din sfera sentimentelor și
intră în sfera deciziilor, devine un act de voință. Sfânta Scriptură nu ne învață că trebuie să ne
tolerăm colegii, ci ne cere să-i iubim. Și nu doar pe ei, ci pe toți oamenii. Ne putem fireasca
întrebare, de ce trebuie să facem asta? Răspunsul este că Domnul nostru Iisus Hristos îi iubește
pe toți oamenii și dorește să-i mântuiască (salveze). Sfântul Apostol Ioan a afirmat la un moment
dat: "Dacă zice cineva: Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că
cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate
să-L iubească. Și această poruncă avem de la El: cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe
fratele său." (I Ioan 4, 20-21)
Pentru a înțelege mai bine cum se manifestă în mod autentic dragostea în viața unui
creștin, ne vorbește foarte frumos Sfântul Apostol Pavel în Prima epistolă către Corinteni,
capitolul 13, versetele 1-13. (textul integral il gasiti in urmatoarea pagina!)
Dragostea creștină trebuie aplicată și arătată oricând, oricum și oricui, fără rezerve! De
exemplu, dacă aș decora casa perfect, dar dragoste nu dăruiesc, nu sunt decât un alt decorator.
Dacă aș munci precum un sclav în bucătărie și aș face zeci de feluri de mâncare și aș aranja masa
perfect - precum un expert, dar dragoste nu dăruiesc, nu sunt decât un alt bucătar. Dacă aș vizita
pe cei orfani, aș hrăni un întreg azil de bătrâni și le-aș dărui toată averea mea, dar dragoste nu
dăruiesc, nimic nu-mi folosește. Dragostea nu se dă numai la cei ce sunt în măsură să o ofere la
schimb, ci se dă celor ce nu o pot returna. Dragostea își așteaptă soțul cu un surâs pe față.
Dragostea se oprește din gătit pentru a-și asculta copilul. Dragostea se oprește din decorat pentru
a-și suna părinții. Dragostea nu pizmuiește casa vecinului, nu se laudă cu mașina nouă și nu se
fălește cu IPhon-ul recent cumpărat. Dragostea ascultă pe fiecare, nu se mânie când cineva
greșește, nu vorbește urât și nu gândește răul. Dragostea nu se bucură doar când masa e încărcată
cu bucate alese, ci mai ales când casa e plină de oameni dragi. Dragostea toate le suferă, toate le
crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă! Dragostea nu cade niciodată! Tableta se va strica,
bijuteriile se vor pierde, hainele se vor demoda, dar dăruind dragoste vom trăi veșnic în
inimile tuturor!

* * *

M-aș bucura să reusiți să vă însușiți cât mai mult din acest imn (de ce nu, chiar tot
mesajul Sfântului Apostol Pavel)!
 IMNUL DRAGOSTEI CRESTINE

"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-
m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi
tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut
şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de
aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă,
nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se
aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor
va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil;
dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca
prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar
atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân
acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este
dragostea."( I CORINTENI 13;1-13)