TEMA- DUMNEZEU ESTE IUBIRE

Dumnezeu este iubire” este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă
ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de
delicat colorate care în desăvârșirea lor își răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor
frunziș de un verde viu: toate mărturisesc despre grija părintească și iubitoare a Dumnezeului nostru și
despre dorința Sa de a face fericiți pe copiii Săi. CH 10.1

Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuși a făcut și face cunoscut iubirea și mila Sa
infinită. Când Moise s-a rugat: “Arată-mi slava Ta”, Domnul a răspuns: “Voi face să treacă pe dinaintea ta
toată frumusețea Mea”. (Exod 33, 18.19.) Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise
“Și a strigat: ‘Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de
bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea,
răzvrătirea și păcatul’”. (Exod 34, 6.7.) “El este milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în
bunătate”, pentru că “Îi place îndurarea”. (Iona 4, 2; Mica 7, 18.) CH 10.2

Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumărate dovezi ale iubirii Sale din ceruri și de pe
pământ. El a căutat să ni Se descopere prin lucrurile din natură și prin cele mai profunde și gingașe
legături omenești pe care inimile noastre le pot cunoaște. Totuși, toate acestea nu oglindesc decât
imperfect iubirea Sa. Cu toate aceste dovezi evidente, vrăjmașul a tot binele a orbit mintea oamenilor,
așa încât ei privesc spre Dumnezeu cu teamă, închipuinduși-L ca fiind sever și neiertător. Satana a
determinat pe oameni să considere pe Dumnezeu ca fiind o ființă al cărei atribut principal este judecata
severă, unul care este un judecător aspru, un creditor brutal și neînduplecat. El a înfățișat pe Creator ca
pe unul care pândește cu multă atenție ca să poată observa greșelile și păcatele oamenilor și să poată
aduce asupra lor judecățile cerului. Însă pentru a îndepărta această umbră întunecată și pentru a
descoperi lumii iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, Domnul Isus a venit să trăiască printre oameni.
TEMA-IUBIREA NE FACE FERICITI

Iubirea ne face fericiți — Iubirea lui Hristos ne aduce o fericire cerească. Nu avem cuvinte pentru a
descrie o asemenea iubire. Ne gândim la viața Sa pe pământ, la sacrificiul Său pentru noi; ne gândim la
lucrarea Sa cerească în calitate de Mijlocitor al nostru, la reședințele pe care le pregătește pentru aceia
care Îl iubesc; și tot ce putem face este să strigăm: “Cât de înaltă și cât de adâncă este iubirea lui
Hristos!” Plecându-ne umili la piciorul crucii, întrezărim o imagine a iubirii lui Dumnezeu și rostim: “Și
dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe
Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre”. (1 Ioan 4, 10.) Dar, în meditația noastră cu privire
la Hristos, noi nu facem decât să ne apropiem de departe de înțelesul infinit al iubirii Sale. Dragostea Sa
este asemenea unui ocean imens, al cărui adânc este de neatins și ale cărui țărmuri sunt imposibil de
descoperit.
TEMA- IUBIREA LUI DUMNEZEU CEA FARA MARGINI

Iubirea lui Dumnezeu cea fără margini — Toată dragostea părintească, adunată la un loc de-a lungul
generațiilor și adusă în inimi, toate gesturile de duioșie care au luminat sufletele oamenilor, comparate
cu iubirea infinită a lui Dumnezeu, sunt asemenea unei picături de apă așezată lângă un ocean fără
margini. Limba omenească nu găsește cuvinte pentru a o descrie; penelul nu o poate picta. Chiar dacă
meditați la ea toată viața; chiar dacă cercetați Scripturile literă cu literă pentru a o înțelege; chiar dacă
vă angajați toate capacitățile cu care v-a înzestrat Dumnezeu în încercarea de a cuprinde cu mintea
iubirea și mila Tatălui ceresc; după tot ce ați reușit să realizați, mai rămâne încă o infinitate necunoscută.
Puteți studia această iubire timp de sute de ani, dar nu veți putea înțelege niciodată pe deplin lungimea,
lărgimea, adâncimea și înălțimea iubirii lui Dumnezeu așa cum a fost exprimată în dăruirea Fiului Său ca
jertfă pentru lume. Nici măcar veșnicia nu va putea revela pe deplin o asemenea iubire. Cu toate
acestea, dacă studiem Biblia și medităm la viața lui Hristos și la planul Său de răscumpărare, aceste
subiecte mărețe se vor dezvălui înțelegerii noastre din ce în ce mai mult.
Dacă iubirea lui Hristos

nu-nfrînge ura-n tine

la ce folos, la ce folos

trăirea ta-i rușine.

Dacă blîndețea lui Hristos

nu-ți biruie asprimea,

la ce folos, la ce folos

te va urî mulțimea.

Dacă jertfirea lui Hristos

zgîrcenia nu-ți frînge,

la ce folos, la ce folos

te lasă cel ce plînge.

Dacă-nfrînarea lui Hristos

nu-nvinge pofta-n tine

la ce folos, la ce folos

să mori ar fi mai bine.

Dacă încrederea-n Hristos

de frică nu te scapă

la ce folos, la ce folos

curînd ajungi la groapă.

... Dar dacă-n harul lui Hristos

le-nvingi pe-acestea toate,

o, ce folos, o ce folos

ești soare pentru gloate!

Nu-i în lume o mai mare,

Dragoste c-a lui Isus,

Simt mereu fiorii vieții,

Ce coboară ei de sus,

Când tristețea se strecoară,

Inima să-mi înfășoare,

Căci ar vrea să nu ajungă,

Al meu suflet la izvoare.

Vrea să mă îndepărteze,

Să-mi aducă doar suspin,

Din paharul vieții mele,

Ca să beau numai pelin,

Dar din cer acea iubire,

Care e nemărginită,

Se-ngrijește să îmi fie,

Alergarea neoprită.

Vrea tristețea să-mi aducă,

Tremur pasului pe cale,

Să îmi fie deznădejdea,

Hrană când eu trec prin vale,

Dar Acel ce mă-ntocmise,

Inima în întristare,

Nu o lasă căci iubirea,

Pentru mine e prea mare.

Este ea neschimbătoare,

Clocotește ea mereu,
Dragostea nemuritoare,

Ce o are Dumnezeu,

Pentru mine-n orice clipă,

Eu o simt în orice zi,

Știu că-n viață niciodată,

El nu mă va părăsi.
Dragostea lui Dumnezeu

Pe acest pamânt strain,

Ne pazeste de cel rau,

Si de gândul lui Hain.

Si ne-ajuta in necaz,

Doar pe Domnul sa-l slujim,

Si impreuna prin iubire,

Cu Isus sa biruim.

Sa-i cântam de bucurie,

Domnului Isus Hristos,

Si sa nu cârtim mereu,

La ce nu e de folos.

Sa privim mereu-nainte,

Sus pe dealul golgota,

Caci acolo pe o cruce,

A murit Isus cândva.

A murit de dragul meu,

Ca sa pot sa fiu salvat,

A murit de dragul tau,

Ca sa fi si tu iertat.

Si veni-va ziua-aceea

Cand pe nori ne-om inalta,

Catre sfanta-mparatie,

Si canta-vom Osana.
Celui care ne-a rascumparat,

Si viata El ne-a dat.

Ca s-ajungem colo sus,

Langa-l nost iubit Isus.

Dragostea lui Dumnezeu

Este mai presus de toate

Şi oricât ar fi de greu

Dacă este El, se poate.

Dacă e prezent, e pace,

Este milă şi iubire,

Gura ce-nvrăjbeşte, tace

Cântă, doar spre a Lui mărire.

Unde-i El, e bucurie;

Liniştea, acol' domneşte,

Slava Lui în veci să fie

Căci de toate se îngrijeşte!

El e Domnul, este tare

Este de neegalat

Îndurarea Lui cea mare,

De la moartea ne-a salvat.

Dragostea lui Dumnezeu,

Poate totul transforma

Şi oricât ar fi de greu,

El ne poate ajuta.
TU SI PE MINE M-AI IUBIT

Cand ai strigat cu glasul tau de sange

Spre departatu-asa de departat

Sa-l chemi pe cel ce-n vai de moarte plange

Eram ca cel mai de pe urma instrainat

Simteam vinovatia ca ma frange

Si totusi si pe mine m-ai chemat

Cand ai jertfit iubirea ta divina

Pe crucea intunericului des

S-alegi din noapte stropii de lumina

Cat niciodat` nu poate fi-nteles

Eram doar o farama de ruina

Si totusi, si pe mine m-ai ales

Si cand erai in ceasul de durere

Am fost ca cel dintai ce Te-am lovit

Plangeau si osanalele-n tacere

Cand iti gaseam un loc de rastignit

Cu cerul tot intr-un mormant cadere

Si totusi si pe mine m-ai iubit

Vor trece toate cate-n lung si-n lat

Pamant si cer avea-vor un sfarsit

Dar va ramane cantec neschimbat

Din veac in veac de stele auzit

Ca Doamne, prea-I frumos nemeritat

Ca Tu chiar si pe mine m-ai iubit!