Adoraţie euharistică (03.02.

2008)
– tineri –

* Cântec:
* Tăcere – 5 minute

* Sunt eu mai mare decât Tine, Doamne?

Sunt eu mai mare decât Tine, Doamne? Merit eu să primesc atâta iubire, iar Tu să primeşti atâta
dispreţ?
Sunt eu mai mare decât Tine? Tu te-ai coborât din cer pentru a duce o viaţă plină de noroiul
păcatelor mele. Şi cu toate că ţi-am spus cu zâmbet rece: „Doamne, du-te-n grajd că în casă-i
altcineva”, tu, Dumnezeul meu, încă mă mai iubeşti.
Sunt eu mai mare decât Tine, Doamne? Tu mi-ai dat o locuinţă, hrană în fiecare zi, dar, mai ales,
mi-ai dat afecţiunea părinţilor, a prietenilor. Eu nu te-am făcut decât să plângi ori de câte ori trăiam
în păcat, mă îmbrăcam cu orgoliu şi răutate şi mă comportam cu ceilalţi ca o fiinţă inferioară
omului, ambiţionându-mă în pornirile trupului. În plus, am zis că e bine şi continui şi astăzi.
Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu mi-ai venit în ajutor când îmi era greu la şcoală, la
serviciu sau în relaţiile cu ceilalţi şi te-am acceptat. Când totul s-a rezolvat însă, eu am uitat de Tine,
dar Tu nu m-ai uitat.
Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu ai venit la mine, ai părăsit atmosfera de fericire din
preajma Tatălui nostru, ca să vii pe pământ unde ştiai că te voi scuipa şi te voi ucide.
Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu ai rămas alături de mine în Sfânta Ostie a Altarului,
pentru ca să nu fiu singur când cei din jur m-au părăsit şi să trăiesc fericit alături de Tine. Dar eu,
Doamne, ţi-am trântit uşa-n nas şi nu te-am lăsat să intri în inima mea. De multe ori te-am făcut să
aştepţi şi nu mi-a părut rău. Poate nici acum nu ai prioritate în sufletul meu.
Sunt eu mai presus decât Tine, Doamne? Tu şi acum mă cauţi pentru a mă întoarce la Tine. Ştii
prea bine că nu mai merit iubirea Ta. Doamne, te rog, iartă-mă şi învaţă-mă să iubesc!

1
* Iubirea este Isus – tânăr 1
Când furtunile vieţii uneori
îţi întunecă seninul din ochii tăi,
lăsându-ţi privirile aţintite spre pământ,
iar sufletul obosit îşi opreşte pentru o clipă zborul spre cer,
când priveşti în jur şi observi că florile tinereţii se scutură încet,
iar stâncile din cale îşi răsucesc pasul uşor fără să poţi face ceva,
aruncă-ţi ancora pe ţărmul iubirii.
Îndreaptă-ţi pasul spre cer şi ochii spre ţărmul veşniciei.
Acolo unde durerile pier şi lacrimile dispar,
acolo te aşteaptă IUBIREA…
Adu-ţi aminte aici, acum de cuvintele Iubirii Divine:
,,Am suferit întristările tale,
am trecut demult prin ceea ce treci tu acum,
prin luptele şi ispitele tale,
am gustat durerea şi suferinţa din plin.
Cunosc lacrimile tale; şi Eu am fost lovit;
şi Eu am fost adeseori singur.
Să nu crezi că eşti singur şi părăsit.
Eu care pentru tine am ales să mor,
nu te voi părăsi niciodată, cu nici un chip…”
Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile,
dar dragostea Mea nu se va îndepărta de la tine
şi nici legământul meu nu se va clătina,
zice Domnul care are milă de tine…
Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El!!
Ai încredere!
Iar această iubire care-ţi este oferită,
niciodată, o... niciodată nu te va dezamăgi!
Ea va fi puterea vieţii tale,
puterea sufletului tău, puterea credinţei tale...
Pentru că Iubirea…
Iubirea este… ISUS …

* Cântec:

2
 * Lectura I – tânăr 2
Citire din Prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Corinteni
1
Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă
sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate
misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea
iubire, n-aş fi nimic. 3 Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca
să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
4
Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se
laudă, nu se mândreşte. 5 Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont
de răul [primit]. 6 Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7 Toate le suportă, toate le
crede, toate le speră, toate le îndură.
8
Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi. 9
Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte, 10 însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea
ce este în parte va dispărea. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam
ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti. 12 Căci acum vedem ca în
oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte
pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Iar acum rămân acestea trei: credinţa,
speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea.

Cuvântul Domnului

* Cântec:

* Aleluia, cu strofă

* EVANGHELIA
Citire din Evanghelia Domnului Nostru Isus Cristos, după sfântul Matei
34
Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc, 35 iar unul dintre ei, învăţat
al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în
Lege?” 37 El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi
din tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 Iar a doua este asemenea
acesteia: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 40 În aceste două porunci este cuprinsă toată
Legea şi Profeţii”.

* Reflecţie personală 5 min

* Cântec:

3
 Tânăr 3
Cea mai mare problemă a contemporanităţii este individualismul. Luând masca libertăţii
personale, ascunzând păcatul şi înstrăinarea intrinsecă. Un individualism social, suma
individualismului familial, eclezial ş.a. Soţia vine obosită de la serviciu acasă, unde o aşteaptă alte
responsabilităţi. Soţul are 2-3 slujbe, contactele lui cu familia sunt pe fugă. Copiii butonează
televizorul, calculatorul şi se îngrijesc unul pe celălalt. Fiecare trăieşte în lumea lui. Şi vai de cel ce
trece gardul în ograda celuilalt! În familie, fiecare membru are proprietate personală: EUL. În
Biserică, avem locurile noastre. Abia dacă privim către cel din dreapta sau din stânga. Iar când ne
dăruim pace, întindem o mână şi o retragem repede, ne unim privirile preţ de o clipă şi iarăşi ne
comportăm ca şi cum nu ne-am fi cunoscut niciodată. Dacă ceva se poate schimba, familia este
locul de unde ar trebui să pornim. Întâi, ar trebui să milităm pentru domnia lui Cristos peste familie.
Isus, capul bărbatului, bărbatul, capul soţiei, ambii parteneri supunându-se unul altuia în dragoste.
Doar prin adeziunea familiei la Familia Domnului Cristos, cu toate responsabilităţile ce derivă din
aceasta, oamenii vor transforma gardurile în punţi, menite să-i unească veşnic în Domnul.

* Refren: Adoramus te, Christe!

Tânăr 4
Domnul Isus ne-a spus cândva prieteni. Dăruindu-ne, în perspectiva nunţii, haina ţesută în inul
cerului, spălată în sângele răstignirii. Când îngerii vor ţine cununa Miresei Mielului, iar muzica
sferelor va fi marşul nupţial, nu va mai conta atunci decât Iubirea, Însuşi Isus. Dintre toate lucrurile
pe care le-am învăţat de la Isus, cel mai important rămâne acesta: a spune "Te iubesc". Lui şi
semenilor mei. "Te iubesc". Două cuvinte ce pot schimba lumea. Pot stinge conflicte, pot tămădui
răni, pot risipi întunericul şi stinge singurătatea. Dar această sfântă asociere îşi are obârşia în
Întruparea Lui, în rugăciunea Sa pentru mine atunci când aruncam asupra-I batjocură, în moartea,
învierea şi mijlocirea Sa pentru sufletul meu. N-am putut iubi decât eliberat de mine însumi.

* Refren: Adoramus te, Christe!

4
 Tânăr 5
Am putea spune că cel mai nedrept lucru de sub soare s-a întâmplat cu însuşi Domnul Cristos, şi
aceasta total voluntar, când a ales să se aşeze pe un pământ plin de păcat şi nedreptate, suferind
propria noastră condamnare la moarte. De ce a acceptat această injustiţie? De ce a renunţat la cer
pentru iadul nostru? Mântuitorul ştia cel mai bine ceea ce a ales să facă, iar motivul este iubirea:
„fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (In 3,16). Aceasta este dezvăluirea iubirii adevărate
care se dă pe sine însăşi pentru fericirea celorlalţi – oricine ar fi ei. Nu am putea înţelege niciodată
îndeajuns, dar putem să ne îndreptăm spre cruce pentru a privi cum iubirea şi dreptatea ajung într-o
armonie perfectă. Este chemarea creştinismului autentic de a duce lumii secretul păcii dintre iubire
şi dreptate, printr-o purtare corectă a crucii lui Hristos (Mt 16,24).
„Dragostea… nu caută folosul său”. De aceea, “să aveţi în voi gândul acesta care era în Cristos
Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi nu a crezul ca un lucru de apucat să fie
deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea
oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi
încă moarte de cruce”. (Fil 2,5-8).

* Refren: Adoramus te, Christe!

* Cântec:

* Doamne, învaţă-ne să iubim! – Tânăr 6

Auzim adesea că nu se mai merită să pui suflet într-o relaţie. De altfel, nu se mai merită să
iubeşti. Şi continuăm să ne protejăm inimioara, ţinând-o în vitrină ca nu cumva să sufere, continuăm
să fim egoişti sau să iubim din interes.
Doamne, Tu mi-ai dat să întâlnesc milioane de oameni, iar eu nu am nici măcar o persoană în
care să-mi revărs toată dragostea de care sunt în stare şi trăiesc ca un butuc sec şi rece sau trăiesc
numai pentru mine. Doamne, eu simt că în felul acesta trăiesc degeaba.
E greu să renunţi fără să clipeşti cinci ani din viaţă pentru o zi de iubire. Dar dacă nu reuşesc să
fac acest lucru, nu voi gusta niciodată Viaţa, pentru că simt că trăiesc doar atunci când iubesc cu
adevărat. Învaţă-mă, Doamne, să-mi las inima să iubească, pentru că tocmai pentru acest scop este
ea făcută. E făcută de Tine, iar Tu eşti Iubire!

5
* Vreau să te iubesc, Doamne! – Tânăr 7

Vreau să învăţ să te iubesc

Nu pentru că m-am obişnuit să-ţi spun aşa.
Nu pentru că inima îmi inspiră acest cuvânt.
Nu pentru că credinţa mă face să cred că eşti iubire.
Şi nici măcar pentru că ai murit pentru mine.

Vreau să învăţ să te iubesc

Pentru că ai intrat în viaţa mea
Mai ceva ca aerul în plămânii mei,
Mai mult decât sângele în venele mele.

Ai intrat
Unde nimeni nu ar fi putut intra,
Atunci când nimeni nu mă putea ajuta,
De fiecare dată când nimeni nu mă putea consola.

În fiecare zi am vorbit cu Tine,

În fiecare moment Te-am privit
Şi pe chipul Tău am citit răspunsul;
În cuvintele Tale – explicaţia;
În iubirea Ta – soluţia.

Vreau să învăţ să te iubesc

Pentru că ai trăit alături de mine
Iar eu am trăit din Tine.

Ajută-mă să fiu recunoscător

Măcar puţin
Pentru această Iubire
Pe care ai revărsat-o asupra mea
Şi care mă constrânge să învăţ să-ţi spun
Te iubesc!

6
 * Vreau să fiu iubire… – Tânăr 8

„Vreau să nu-mi dau nici o importanţă. Să fiu şi niciodată să nu ştiu ce sunt.

În zidul nesfârşit să fiu o cărămidă;
O treaptă pe care altul urcă.
Pierde plug ce adânc pământul sapă,
Deşi spicul de grâu nu e a lui faptă.
Să fiu vântul ce poartă sămânţa,
Dar nu deschide a florii petală;
Iar oamenii pe câmp când colind,
Să fie mai veseli floarea privind.
Să fiu năframa ce lacrima şterge,
Să fiu tăcerea ce linişte face.
Să fiu mâna ce mângâie ne-nfrânt.
Să fiu pe pleoape trudite dulce somn.
Să fiu zâna ce-odată apărută,
Nu se întreabă de este văzută.
Să fiu o zână şi nu un demon.
Să fiu din a pământului inimă neagră
Adânc suspin ce spre ceruri se-ndreaptă.
Să fiu un cablu ce poartă mesajul
Şi-nlocuit să fiu când mi-am trăit traiul.
Să fiu vioara ce-şi leagănă plânsul
Până ce-artistul îşi poartă arcuşul”.
Vreau să fiu iubire…

Reményik Sándor
* Cântec:

Toţi să adorăm fierbine…

Tatălui fie-nchinare…

Tu le-ai dat lor pâine cerească.

Având în sine orice plăcere.

Să ne rugăm:
Doamne, Isuse Cristoase, tu care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat amintirea
suferinţelor, morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al Trupului
şi Sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu care vieţuieşti
şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Binecuvântarea cu Sf. Sacrament

Lăudaţi pe Domnul…

* Cântec final: