Sfant contemporan: PREGATITIVA, DRAGII BUNELULUI,

PREGATITIVA… Grozavia cea mare va fi un razboi intre toate

marile puteri ale lumii

Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Staret rus
contemporan mai putin cunoscut, Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului
Arhiepiscop Luca al Crimeii – (a nu se confunda cu Batranul Selafiil de la Noul
Neamt, duhovnicul parintelui Savatie Bastovoi) către un tânăr român, pe care la
călăuzit prin scrisorile, prin dragostea şi rugăciunile sale până la trecerea sa către
Domnul în ianuarie 2007, la vârsta de 97 de ani. Lucrul minunat este acela că
tânărul, deşi nu a vizitat niciodată Rusia, a primit de la Dumnezeu darul de a
cunoaşte şi a fi călăuzit, de către unul dintre marii părinţi duhovniceşti ai zilelor
noastre. (“Presa Ortodoxa”, nr. 6/2009, text revizuit prin consultare cu
destinatarul scrisorii) Epistola unui sfânt contemporan către românii care îl caută
pe Dumnezeu cu sinceritate şi curăţie a inimii “Domnul să vă binecuvânteze şi să
vă acopere cu mâna Sa cea tare! Piotr, Piotr, Bunelului îi este tare dor de tine.
Piotr, nu ştiu dacă ne vom vedea în această scurtă viaţă pământească, în această
pribegie a noastră către Cer. Dar fiece scrisorică ce mio citeşte batiuşka V. de la
tine şi de la voi mă face pe mine, un moşneag noduros şi ros de molii, să iau pulsul
inimii mele dulci. (…) Piotr, Piotr, am aflat şi noi – mai bine zis, îngeraşii aceştia ai
mei – prin anunţurile care se fac la acest calculator, despre ceea ce se întâmplă
acum în lumea largă. Eu nu ştiu cum lucrează acest aparat, dar V. mia spus că se
afişează cumva ştirile cele mai importante ce se petrec în lume.Oh, inima mea
dulce, vezi cât sa înmulţit răutatea în lume? Acolo, în Palestina, este acum mare
vărsare de sânge şi lucrurile nu cred să meargă spre bine. Poate te vei mira, Piotr,

1
dragul Bunelului, că pe mine, un moşneag, mă preocupă lucrurile acestea; dar
voiesc să vi le zic pentru că acum sunt vremurile de sfârşit, copile, sunt vremurile
de sfârşit! Pacea în lume va fi, curând, un lucru rar. Oh, dragul Bunelului, eu mă
voi duce din această lume deşartă în curând, dar voi, voi veţi prinde mari grozavii
şi mari răutăţi. Când vor fi anume toate acestea?, îl veţi întreba pe Bunelul. Ei,
Domnul Dumnezeu poate grăbi sau mai poate amâna sfârşitul, după a Lui
socotinţă; răutatea şi desfrânarea, eresul şi delăsarea sau înmulţit atât de mult în
lume, că nu ştiu cât va mai îngădui Domnul lumea aceasta… Copile drag, Piotr, să
ştii că grozăvia cea mare va fi un război între toate marile puteri ale lumii, şi va fi
atâta foc şi prăpăd peste toată omenirea, că mulţi vor vrea să se fi aflat în
pământ, în morminte. Mulţi vor pieri… Piotr, inima mea dulce, rostul duhovnicilor
nu este săi înfricoşeze şi săi înspăimânte pe fiii lor duhovniceşti. Dar a ascunde
adevărul, şi anume că mult nu mai e, ar fi o trădare a Adevărului Hristos. Pregătiţi-
vă, dragii Bunelului, pregătiţivă… Cum să vă pregătiţi? Rugaţivă cu sârguinţă; Piotr,
hrana şi băutura noastră este pravila de fiecare zi şi sfânta spovedanie. Feriţivă
ochii şi cugetele de desfrânare, căci pentru desfrânare va îngădui Domnul acest
prăpăd prin foc. Piotr, Piotr, cele ce ţi se par grele, cu ajutorul lui Dumnezeu sunt
uşoare şi dulci. Tu ştii lucrul acesta. Chiar în mijlocul lumii, harul lui Dumnezeu
este cheiţa care deschide inimile noastre şi lasă să intre Viaţa veşnică. În mijlocul
cetăţii, Dumnezeu ascunde mulţi plăcuţi ai Lui. Aşa a fost întotdeauna. Numai să
strigaţi, dragii Bunelului, să strigaţi la Dumnezeu şi la Preacurata Maica Sa când
veţi avea vreo greutate pe suflet sau veţi da de vreo ispită! Acum, da, se deschid
multe mănăstiri. Se scriu multe cărţi. Se ţin multe conferinţe de pace între religii.
Se înfrumuseţează bisericile cu felurite podoabe, cu aur şi argint… Dar Dumnezeu
nu caută la acestea… Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea

2
dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se
întâmplă acum, e semn că sa părăsit lucrarea lăuntrică… Miau povestit multe
aceşti părinţi români ai mei, de când îi ştiu eu pe îngeraşii aceştia… Sunt mii şi mii
de monahi, dar abia dacă găseşti vreun povăţuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plâng
adesea pentru aceasta, copile. Sunt mulţi stareţi care se îngrijesc de gospodărie,
de chiverniseală, iar de lucrarea lăuntrică aproape că nu se grijeşte nimeni. Dragii
Bunelului, voi să faceţi aşa: petreceţi fiecare zi în frica lui Dumnezeu, cu plinirea
pravilei şi cu gândul că acea zi poate fi cea din urmă. Petrecând aşa, nu veţi greşi.
Chiar dacă nu veţi putea ţine gândul acesta al morţii în fiece zi, măcar o clipă, o
secundă pe zi să vă gândiţi la moarte, şi tot va fi bine. Dar mai cu seamă, dragii
Bunelului, să ţineţi această mare comoară ce a sădito Dumnezeu în inimile voastre
– dragostea duhovnicească. Părinte Filaret, ţineţi aproape de Piotr. Piotr, cocorul
meu alb, ţine aproape de batiuşka Filaret. Acum, veniţi fiind din Athos, unde aţi
întâmpinat multe ispite, aşa cum aţi scris mai demult Bunelului, trebuie să vă
bucuraţi. Credeţi că Domnul a poruncit dragostea, fiind noi fără de greşeală? Sau
poruncita Domnul dragostea îngerilor din cer? Nu, nicicum, căci aceştia sunt
duhuri, sunt făpturi netrupeşti care Îl iubesc pe Domnul, Îl slavoslovesc şi ascultă
pururea poruncile Lui. Nu, Domnul nea poruncit nouă, celor de pe pământ,
dragostea – nouă, celor ce suntem ţinuţi de multe neputinţe, celor ce ne oblojim
rănile cu harul Său, celor ce ne sângerăm uneori unii pe alţii din neştiinţă
duhovnicească şi din pricina boalelor de care suferim. Domnul nu a spus:
„Vindecaţivă mai întâi, şi apoi faceţi faptele dragostei ce vă zic”. Nu, Domnul a
poruncit să ne iubim unii pe alţii, aşa cum suntem – şi, pe măsura ostenelii
noastre, ranele se închid, sângele se opreşte, durerea încetează. Dragostea
noastră unul către altul aduce roua smereniei. Iar, smerindune, ajungem să iubim

3
mai adevărat. Numai smerindune… Dragostea este poarta către cer. Prin această
poartă nu intră cei mari ai acestei lumi, cei voinici, cei perfecţi. Nu, această poartă
este făcută pentru cei ologi, pentru cei gârbovi, pentru cei orbi, pentru cei
slăbănogi, pentru cei paralitici… Dragul Bunelului, drag… Aceştia intră pe poarta
dragostei şi ajung în curţile Domnului, unde încep să se vindece. Ei nu intră pe
poarta dragostei deja vindecaţi, tămăduiţi, ci se vindeca prin dragoste. Hristos
Domnul, Dragostea, îi iubeşte aşa cum sunt şi îi vindecă. Sfântul şi feciorelnicul
Ioan deDumnezeuCuvântătorul, la sfârşitul vieţii sale îmbelşugate de har, doar
atât le spunea celor ce însetau de cuvântul mântuirii: „Iubiţivă unii pe alţii…“. Şi o
rostea întruna. Altă cale nu este… Dragii Bunelului, Domnul să vă dăruiască a
gusta din bucatele Raiului şi, mai cu seamă, din dulcea smerenie. Voi veţi avea
multă bucurie unul de la altul şi, împreună, de la Dumnezeu… Ţineţi această
dragoste unul pentru altul, dragii Bunelului, ţineţi acest dar de la Domnul. Aşa
creşteţi, aşa vă vindecaţi, aşa vă mântuiţi… Dragoste fără smerenie nu se poate.
O, şi pentru a sădi smerenia în inima mea învârtoşată, eu, moşneagul Selafiil, am
râcâit mult, am zgâriat zgura de pe inima mea; mult sânge a curs întraceastă
cercare a mea, şi încă nam izbutit să ating smerenia. Nu cumva să vă închipuiţi că
îndemnul „Iubiţivă unii pe alţii” e uşor. Nu! Lumea nu înţelege aceasta, şi de aceea
nu poate iubi. Dar voi, copiii mei, aţi înţeles acum că fără sângerare nu se poate!
Iese puroiul, se sparge buba, şi încă mai rămâne de stors… Apoi, când vine harul,
totul se face ca nou. Vă roagă un moşneag, păziţi dragostea. Smeriţivă. Fiţi o
inimă, un cuget. Vremurile rele sunt… Bunelul vă recomandă cărţile Sfântului
Ierarh Ignatie Briancianinov „Asketiceskii opiti” („Experienţe ascetice” – n.tr.).
Părinţii români miau spus că sau tradus două volume şi în româneşte, deşi
lucrarea e mai mare şi mai cuprinzătoare. Acolo se află un fascicul mai mărişor ce

4
se cheamă „Fărâmiturile ospăţului”. E o lucrare foarte potrivită a o citi în
vremurile de acum, mai cu seamă concluziile care le înfăţişează Sfântul Ignatie la
sfârşitul acestui fascicul. Eu nu ştiu, dragii Bunelului, de veţi găsi cele ce vi leam
spus, deşi îmi amintesc că întro scrisorică mai veche aţi spus că aveţi scrierile
Sfântului Ignatie, pe care leaţi şi luat în Athos. Bunelul are o ediţie mai veche, care
are 100 de ani, fiind din 1906, de pe vremea slăvitului ţar mucenic Nicolae. Piotr,
Piotr, cocorul meu alb, privesc la zborul tău şi mă bucur. Din când în când, mai
treci şi prin faţa moşneguţului ros de molii din Siberia; eu mă voi uita pe fereastră
şi voi vedea cerul senin, şi un cocor alb, vestitor al bucuriei. U Te iubesc, †Selafiil”